P.ivan,C.boeriu - Aplicatii Ale Atletismului in Kinetoterapie

8/21/2019 P.ivan,C.boeriu - Aplicatii Ale Atletismului in Kinetoterapie

1/68

PAULA IVAN CĂTĂLIN BOERIU

APLICAŢII ALE ATLETISMULUIÎN KINETOTERAPIE

1

Universitatea Spiru Haret


2/68

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a RomânieiIVAN, PAULA;Aplicaţii ale atletismului în kinetoterapie/Paula Ivan, Cătălin Boeriu – Bucureşti:Editura Fundaţiei România de Mâine, 2005

68 p., 20,5 cmBibliogr.ISBN 973-725-485-6

I. Boeriu, Cătălin

796.42:615.825

© Editura Fundaţiei România de Mâine, 2006

2



3/68

UNIVERSITATEA SPIRU HARET

PAULA IVAN CĂTĂLIN BOERIU

APLICAŢII ALEATLETISMULUI ÎN

KINETOTERAPIE

EDITURA FUNDATIEI ROMANIA DE MAINE BUCUREŞTI, 2006

3



4/68

4



5/68

5

CUPRINS

Introducere ………………………………………………….. 7

1. Atletismul, sport larg accesibil persoanelor cu disabilităţi…….9

2. Prevenirea şi corectarea deficienţelor fizice cu ajutorulexerciţiilor specifice atletismului ………………………...

11

2.1. Deficienţele coloanei vertebrale.. ..........……............... 112.1.1.Cifoza ..……………………………………….... 112.1.2.Lordoza ..................................…….............….... 152.1.3. Scolioza ..............…………………………..….. 19

2.2. Membrul superior ....................…………………..….. 282.2.1. Centura scapular ă ... ……………………….….. 28

2.3. Toracele ............................................………………… 302.4. Peretele abdominal .........................................…….…. 332.5. Membrul inferior ....................................................….. 35

2.5.1. Deficienţele picioarelor . ......................….......... 352.5.1.1. Piciorul plat .....................……….……. 352.5.1.2. Piciorul addus ...….………….……….. 372.5.1.3. Piciorul abdus ...............…………..….. 38

2.5.2. Deficienţele gambelor .............................. 382.5.3. Deficienţele genunchilor .................…..... 402.5.3.1. Genunchi valgum ................………..… 402.5.3.2. Genunchi varum ..………….…….….. 412.5.3.3. Genunchi în flexie ............…………… 422.5.3.4. Genunchi în hiperextensie ........…….... 44

2.5.4. Deficienţele coapselor ................……………... 45



6/68

6

3. Regulamentul concursurilor de atletism pentru persoanelecu disabilităţi (special olympics) .…………………………

47

4. Elemente de igienă a efortului fizic ………….……........... 584.1. Alimentaţie .............................................…….............. 584.2. Medicaţia efortului fizic ....................................….….. 604.3. Igiena efortului fizic ................................................…. 63

4.3.1. Igiena bazelor sportive ....................................... 634.3.2. Călirea organismului (apa, aerul, soarele.) ........ 644.3.3. Igiena individuală şi a echipamentului .............. 65

Bibliografie ............................….……………..............…....... 67



7/68

7

INTRODUCERE

Pe tot parcursul derul ării evolu ţ iei sale umane,omul s-a îndepărtat din ce în ce mai mult de natura carel-a creat, ajungând astfel să tr ăiască azi într-o lume a

sedentarismului, stresului şi a supraalimenta ţ iei. Bineîn ţ eles, urmările nu s-au l ă sat a şteptate şi

asist ăm ast ă zi la scăderea dramatică a vârstei deinciden ţă pentru afec ţ iunile vârstei înaintate.

Din paleta larg ă a acestor afec ţ iuni fac parte„cu succes” şi cele de ordin fizic, mo ştenite genetic, pe linie ascendent ă sau dobândite ulterior. Ş i într-uncaz şi în altul, solu ţ ia este unică , şi anume,

reîntoarcerea la natur ă , la mi şcare, la armonizareavibra ţ iilor interne cu cele ale pulsului mediuluiînconjur ător.

Suntem de părere că un mijloc important pentru îndeplinirea acestui deziderat poate fimi şcarea, exerci ţ iul fizic, sportul, în general, şiatletismul, cu exerci ţ iile sale specifice, în special.

Cele ce vor urma se adresează studen ţ ilor,

viitori kinetoterapeu ţ i, profesorilor de educa ţ ie fizică şi, în general, tuturor celor cărora, prinactivit ăţ ile lor, nu le sunt indiferente toate aceste probleme, care au rolul de a preveni şi corectadeficien ţ ele fizice apărute.

Exerci ţ iile atletice, prezentate în continuare, au fost selectate dintre cele mai simple şi accesibile, cuun nivel minim de tehnicitate şi care să nu reclame

folosirea unor materiale şi instala ţ ii sofisticate. De



8/68

8

asemenea, este important să se manifeste în ţ elegere şi ajutor permanent pentru ace şti practican ţ i, loraplicându-li-se cel mai bine deviza olimpică

„important este să participi şi nu să câ ştigi”. Dorim, pe aceast ă cale, să suscit ăm interesul

tuturor celor implica ţ i în acest fenomen pentruutilizarea cât mai multor căi şi mijloace kinetice învederea, mai ales, a prevenirii, dar şi a corect ării principalelor deficien ţ e fizice.

Autorii



9/68

9

1. ATLETISMUL, SPORT LARG ACCESIBILPERSOANELOR CU DISABILITĂŢI

Ca disciplină sportivă, atletismul este considerat ca unsistem de exerci

ţii de alergare, de s

ărituri

şi de arunc

ări. Gradul

în care aceste exerciţii mai sunt astăzi determinate geneticr ămâne de discutat, vremurile când unele exerciţii erau folositestrict pentru supravieţuire fiind totuşi destul de îndepărtate, iarsocietatea modernă îşi pune din ce în ce mai mult amprenta.

Cu timpul, însă, totul a devenit întrecere. Au început să apar ă noi probe, performanţe, eroi, performeri şi chiar idoli, iaratletismul, sportul în general, să devină un adevărat fenomensocial. Sigur că multă vreme atletismul, fie el ca sport deîntrecere sau ca simplu mijloc al educaţiei fizice, s-a adresat persoanelor valide din punct de vedere fizic şi psihic. Cum bineştim, nu tr ăim într-o societate perfectă din nici un punct devedere dar care tinde, măcar, spre atribuirea de şanse egaletuturor componenţilor săi. Având în vedere toate acestea, precum şi faptul că sportul a devenit un fenomen social la scar ă planetar ă, putem afirma că, majoritatea disciplinelor sportive potda o şansă şi acelora cu diverse disabilităţi, accentuându-şi astfelrolul de socializare.

Desigur, atletismul pentru persoanele cu diferite grade şiforme de handicap, are cu totul şi cu totul alte sarcini şiobiective; de la prevenirea şi corectarea unor deficienţe fizice, laeducarea sau reeducarea atitudinilor posturale, la angrenarea participanţilor într-o formă organizată de practicare a exerciţiilorfizice, şi de ce nu, şi ceva performanţă adaptată însă la posibilităţile lor.



10/68

10

În general, exerciţiile specifice atletismului pot fi abordatecu succes, mai ales în perioada de prevenire şi corecţie.Exerciţiile vor fi din cele mai simple f ăr ă o mare tehnicitate şi lavalori optime ale volumelor şi intensităţilor. Alergările, săriturileşi aruncările sunt exerciţii excelente pentru prevenirea şicorectarea deficienţelor fizice ale coloanei vertebrale, toraceluisau membrelor; activitatea desf ăşurându-se în special în aer libercontribuie astfel la procesul de călire şi întărire a organismului.

O menţiune specială pentru profesorul, antrenorul saukinetoterapeutul angrenat în această activitate: această persoană trebuie ca pe lângă tact didactic şi pedagogic să manifeste

înţelegere şi r ă bdare şi să urmărească întreaga evoluţie a celui cucare lucrează, inclusiv în viaţa particular ă.

În final, consider ăm că atletismul se constituie într-un excelentmijloc în prevenirea şi corectarea principalelor deficienţe fizice, un bun prilej de a încadra persoanele cu disabilităţi într-o activitateorganizată şi, de ce nu, un prilej de socializare pentru cei care, decele mai multe ori, sunt marginalizaţi.



11/68

11

2. PREVENIREA ŞI CORECTAREADEFICIENŢELOR CU AJUTORUL EXERCIŢIILOR

SPECIFICE ATLETISMULUI

2.1. Deficien ţ ele coloanei vertebrale

2.1.1. Cifoza reprezintă o deviaţie în plan sagital (antero- posterior) a coloanei vertebrale, având convexitatea curburiiîndreptată posterior. Aceasta poate fi: cifoză tipică – se întinde pe lungimea curburii fiziologice a coloanei vertebrale; cifoză atipică – este mai lungă decât curbura fiziologică sau este situată la un nivel.

a) Cifoza func ţ ional ă –prezintă tulbur ări ale funcţiilor

segmentelor implicate.De cele mai multe ori se poate corecta exclusiv prinmijloace kinetice.

Din acest tip de cifoze fac parte: atitudinea cifotică apare la cei înalţi, slabi, hipotoni,

umeri aduşi, torace în flexie. Curbura este medie şi se corectează la extensie;

cifoza habituală: de obicei, este urmare a unei atitudini

cifotice necorectate;

cifoza profesională apare la persoanele care îşidesf ăşoar ă activitatea zi de zi într-o poziţie favorabilă apariţieideviaţiei coloanei vertebrale;

cifoza compensatorie apare după o lordoză primar ă sau prin compensarea unui torace înfundat sau în urma unor defecteale analizatorilor (miopii).

b) Cifoza structural ă (sau patologică) – prezintă modificări

structurale anatomice. De cele mai multe ori se pot corecta prin



12/68

12

tratament complex ortopedico-chirurgical şi medical, anunţă că ur-mează forme de cifoză structurală. Kinetoterapia intervenind ulterior.

cifoza congenitală este prezentă de la naştere. De obiceise prezintă sub forma scurtă, neevolutivă şi se compensează rapid cu lordoză la nivelul superior şi inferior. Se corectează greu, cu corset şi se caută prevenirea compensărilor.

cifoza rahitică apare de timpuriu (3-4 ani) din cauza uneihipotonii musculare.

cifoza gravă a adolescenţilor este considerată o tulburarede creştere.

cifoza reumatică apare în urma unei poliartrite

reumatoide (reumatism deformant). Este lungă şi dureroasă. cifoza paralitică apare în urma unei paralizii la nivelul

coloanei vertebrale (cauza cea mai frecventă, poliomielita); cifoza traumatică poate avea repercursiuni deosebite

asupra măduvei spinării.Exerciţiile specifice asigur ă corectarea atitudinilor cifotice

şi a formelor uşoare ale cifozelor.Pentru corectare se tonifică musculatura spatelui în condiţii

de scurtare, prin exerciţii fizice care să acţioneze concentric şi îninteriorul segmentului de contracţie, iar musculatura anterioar ă atoracelui în condiţii de lungire, prin exerciţii excentrice şi înafara segmentului de contracţie.

Exerciţiile fizice vor fi: – statice: stând, pe genunchi, aşezat (această poziţie este

contraindicată în cifoza lombar ă), culcat (ventral şi dorsal); – dinamice: pentru cap şi gât, trunchi, membre superioare,

membre inferioare, respiraţie, aplicative (mers şi alergarecorectivă), redresare (cu obiecte portative).

EXERCI Ţ II SPECIFICE ATLETISMULUI DE PREG Ă TIRE AORGANISMULUI PENTRU EFORT

– Alergare uşoar ă şi variante de alergare (obişnuită,alergare cu spatele pe direcţia de înaintare, alergare cu pasîncrucişat etc.).

1 x 300-400 m



13/68

13

– Stând depărtat, mâinile pe şolduri sau la spate, rotări,r ăsuciri şi aplecări ale capului .

2 x 4 stânga + dreapta – Stând depărtat, rotarea braţelor înapoi simultan şi

alternativ.1-2 x 4-8 timpi

– Stând depărtat cu mâinile la ceaf ă, r ăsuciri de trunchi. 1-2 x 4-8 timpi

– Stând depărtat cu mâinile la ceaf ă, coatele trase înapoi,fandări în plan sagital.

2-3 x 8 stângul + dreptul

– Stând depărtat cu mâinile la ceaf ă, coatele trase înapoi,fandări în plan lateral.

2-3 x 8 stângul + dreptul

EXERCI Ţ II DE BAZ Ă SPECIFICE ATLETISMULUI

– Stând, cu mâinile la ceaf ă, coatele trase înapoi, alergarecu joc de glezne pe loc.

2 – 5 x 10 – 40 sec.

– Alergare cu joc de glezne cu deplasare în tempo-uri lentela început şi apoi rapide.

2-5 x 15-30 m – Stând cu mâinile la ceaf ă sau cu un baston ţinut în spate,

alergare cu genunchii sus – pe loc.4 x 10 – 20 sec.

– Stând cu mâinile la ceaf ă sau cu un baston ţinut în spate,alergare cu genunchii sus cu deplasare.

2 – 5 x 20 – 30 m – Alergare cu genunchii sus, executată în perechi, unul lângă

altul, cu o mână pe şold, iar cealaltă pe umărul partenerului.2 – 5 x 20 – 30 m

– Stând cu mâinile la ceaf ă, coatele trase înapoi, alergarecu pendularea gambelor înapoi.

4 – 5 x 20 – 30 m – Sărituri pe ambele picioare pe loc, cu mâinile la ceaf ă sau

cu un baston în spate, privirea înainte.



14/68

14

3 – 4 x 20 – 25 – Sărituri (pe loc, din deplasare) pe un picior, apoi pe celălalt,

cu mâinile la ceaf ă sau cu un baston în spate, privirea înainte.3 – 4 x 10 – 15

– Cu elan de braţe dinapoi spre înainte sus, sărituri de peun suport înalt 50-60 cm.

2 – 3 x 10-12 – Cu mâinile la spate, la ceaf ă sau cu un baston la spate,

pas săltat.3 – 4 x 25 – 30 m

– Cu mâinile ţinând un baston la spate, pas sărit.

3 – 4 x 25 – 30 m – Stând depărtat (lateral, antero-posterior), cu mâinile la

piept, aruncarea mingii medicinale(2-3 kg) înainte sus.2-3 x 15-20

– Pe un genunchi, cu celălalt îndoit înainte, cu mâinile la piept, aruncarea mingii medicinale (2-3 kg) către înainte sus.

2-3 x 15-20 – Pe genunchi, cu mâinile la piept, aruncarea mingii

medicinale (2-3 kg) către înainte sus. 2-3 x 15-20

– Stând depărtat, aruncarea mingii medicinale (2-3 kg), cumâinile înapoi peste cap.

2-3 x 15-20 – Aşezat depărtat, cu spatele pe direcţia de aruncare,

aruncarea mingii medicinale (2-3 kg), înapoi peste cap.2-3 x 10-15

– Stând depărtat, aruncarea mingii medicinale (2-3 kg) cuambele mâini din faţă de jos, înainte sus.

2-3 x 15-20 – Culcat ventral, prin ridicarea trunchiului, aruncarea

mingii medicinale (2-3 kg); (exerciţiul, peferabil, să fie efectuat pe perechi)

2-3 x 6 – 8



15/68

15

EXERCI Ţ II FIZICE COMPLEMENTARE

– Pe genunchi, cu braţele întinse lateral, înclinarea

trunchiului înapoi, cu menţinerea poziţiei. 3-5 x 5-6 secunde – Culcat ventral cu mâinile la ceaf ă, extensii ale trunchiului

3-5 x 8-10 – Culcat ventral cu braţele sus, extensia trunchiului

încercând 2-3 bătăi din palme.3-5 x 8-10

– Atârnat menţinut la scara fixă, cu sau f ăr ă minge

medicinală sub zona cifozată. 3-4x 25-30 sec. – Culcat dorsal „Podul”, pe cap şi picioare, pe mâini şi

picioare. – Aşezat, cu spatele lipit de spalier, cu braţele sus,

apucarea celei mai apropiate trepte şi extensii ale corpului, picioarele întinse.

2-3 x 10

INDICAŢ II METODICE – Se izolează în poziţie corectivă zona interesată prin

poziţionarea mâinilor în diferite poziţii, chiar folosind uneleobiecte ajutătoare (baston, minge medicinală), iar în această poziţie se execută exerciţiul propriu-zis.

– Se va urmări corectarea poziţiei trunchiului în toate posturile activităţii cotidiene.

– Numărul repetărilor, distanţele parcurse ca şi volumul şiintensitatea efortului, sunt orientative şi ele se stabilesc înfuncţie de tipul somatic, de gradul de handicap, vârstă, sex, gradde pregătire fizică si de dezvoltare a calităţilor motrice.

2.1.2. Lordoza reprezintă o deviaţie sau deformaţie în plan sagital (antero-posterior) a coloanei vertebrale, cuconvexitatea curburii îndreptată anterior.

După modul de producere se deosebesc lordoze func ţ ionale şi

lordoze structurale.



16/68

16

Lordozele funcţionale - prezintă tulbur ări ale funcţiilorsegmentelor implicate. Din acest tip de lordoze fac parte:

– atitudinea lordotică apare la cei graşi şi scunzi, datorită insuficienţei tonusului peretelui abdominal;

– lordoza habituală – continuare a atitudinii lordotice netratate; – lordoza profesională apare la profesiuni în care

predomină mersul cu braţele ridicate şi extensie a coloaneivertebrale;

– lordoza compensatorie – compensează o cifoză toracală.Se corectează sau hipercorectează la adoptarea unor poziţii

sau mişcări test; de cele mai multe ori se pot corecta exclusiv

prin mijloace kinetice.Lordozele structurale – prezintă modificări structurale

anatomice: – lordoze congenitale determinate de o malformaţie în

regiunea de trecere sacro-lombar ă; – lordoza rahitică apare împreună cu celelalte semne de

rahitism datorită hipotoniei abdominale.De obicei apare la copiii de ≈3 ani. Se corectează uşor.

Lordozele structurale se pot corecta prin tratament complexortopedico-chirurgical şi medical, kinetoterapia intervenind ulterior.

Exerciţiile fizice vor fi: – statice: în poziţiile:aşezat, culcat dorsal, pe genunchi,

atârnat, stând etc. – dinamice: exerciţii de trunchi, de membre inferioare şi

superioare.Exerciţiile şi mijloacele atletice pot ajuta la corectarea şi

prevenirea mai ales a lordozelor funcţionale. EXERCI Ţ II SPECIFICE ATLETISMULUI DE PREG Ă TIRE AORGANISMULUI PENTRU EFORT

– Alergare uşoar ă cu trunchiul înclinat uşor înainte 1 x 300-400 m

– Stând depărtat cu mâinile pe şolduri, rotări, r ăsuciri şiaplecări ale capului.

2 x 4 stânga + dreapta



17/68

17

– Stând depărtat,rotări de braţe înainte, alternativ sausimultan

1-2 x 6-8-Stând depărtat cu mâinile pe şolduri, la ceaf ă sau pe lângă

corp r ăsuciri, îndoiri şi aplecări de trunchi1-3 x 6-8

– Stând depărtat, îndoire cu r ăsucire de trunchi(ducereamâinii la piciorul opus –trunchiul se r ăsuceşte şi îndoaie)

3-4 x 4-6 secunde – Fandări în plan sagital cu accent pe aplecarea trunchiului

pe piciorul flexat

2-3 x 6-8 stânga + dreapta – Stând cu un picior întins sprijinit pe un suport aplecarea

trunchiului la celălalt picior ce se află sprijinit pe sol(întins).2-3 x 8-10

– Aşezat în poziţia „atac peste gard” îndoiri aletrunchiului, cu ducerea braţului (opus) către piciorul de „atac”.

2-3 x 8-10 – Stând faţă în faţă (perechi) cu mâinile întinse aşezate pe

umerii partenerului, aplecări ale trunchiului cu arcuire.2-3x 8-10

– Stând depărtat în faţa scării fixe, mâinile apucă şipca lanivelul umerilor, îndoirea trunchiului, cu coborârea treptată a braţelor până la nivelul bazinului.

2 – 3 x 8-10


– Mers cu mâinile la ceaf ă, ridicarea genunchilor alternativla piept. 2-3 x 20-30 m

– Mers fandat cu mâinile la ceaf ă, aplecarea trunchiuluiînainte la fiecare pas.

2-3 x 10-30 m – Mers ghemuit (mersul piticului) cu mâinile la ceaf ă.

2-3 x 20 – 25 m



18/68

18

– Mers cu trunchiul îndoit înainte, mâinile apucă gleznele,(mersul elefantului).

2 – 3 x 20-25 m – Alergare cu genunchii sus.

3 x 20-30 m – Stând cu braţele sprijinite oblic la perete alergare cu

genunchii sus.2– 3 x 10-15secunde

– Alergarea cu genunchii sus cu împingerea unui partener.2 - 4 x 20-30 m

– Pas săltat, cu elan ritmat, cu accent pe ridicarea cât mai

sus a piciorului de avântare.3-4 x 20-30 m

– Alergare la deal.3-5 x 80 – 100 m

– Sărituri cu genunchii la piept, pe loc.3-4 x 8-10

– Stând pe un suport înalt de 50-60cm, sărituri în adâncimecu accent pe amortizare la aterizare.

4-5 x 6-8 – Sărituri din ghemuit în ghemuit.

3-4 x 8– 10 – Stând cu latura pe ştachetă, de pe ambele picioare,

sărituri stânga-dreapta peste ştacheta aşezată la înălţimeacceptabilă.

3-4 x 8-10 – Stând cu faţa pe direcţia de înaintare, sărituri cu ambele

picioare, peste obstacole joase aşezate succesiv.3-4 x 8-10

– Culcat dorsal, aruncarea de la piept a mingii medicinale(2-3 kg) cu ridicarea trunchiului.

3-4 x 8-10 – Culcat dorsal cu mingea fixată între glezne, aruncarea

acesteia spre înapoi (cu picioarele). 3-4 x 8-10



19/68

19

– Aşezat depărtat cu picioarele întinse pe sol aruncareamingii medicinale(2-3 kg),cu ambele mâini de la piept.

3-4 x 8-10 – Aşezat depărtat cu picioarele întinse pe sol, aruncarea

mingii medicinale( 2-3 kg) de la piept cu o mână.3-4x8-10 stânga + dreapta

– Aşezat, cu picioarele întinse, aruncarea mingiimedicinale (2-3 kg) cu ambele mâini de deasupra capului.

3-4 x 8-10


– Atârnat la scara fixă, ridicarea genunchilor.3-4 x 10-15 – Culcat dorsal cu braţele sus, ridicarea trunchiului şi

îndoirea lui înainte cu ducerea mâinilor către vârfurile picioarelor.

4-5 x 8-10 – Aşezat depărtat faţă în faţă (cu partener), talpă la talpă,

ţinându-se de mâini, aplecări de trunchi pentru unul şi extensie

pentru celălalt.2-3 x 8-10

INDICAŢ II METODICE

– Zona abdominală se lucrează în condiţii de scurtare cuexerciţii concentrice şi în interiorul segmentului de contracţie,iar zona lombar ă în condiţii de alungire cu exerciţii excentriceşi în afara segmentului de contracţie. Ca o cerinţă obligatorie,

este şi aceea de a corecta poziţia bazinului. –Se va crea reflexul atitudinal corect. – Se va urmări corectarea poziţiei trunchiului în toate

posturile activităţii cotidiene. –Se va lucra cu coloana descărcată de ortostatism.

2.1.3. Scolioza este o curbur ă a coloanei vertebrale în plan frontal (una sau mai multe curburi) – definirea ei se face prin „convexitatea spre dreapta sau spre stânga”.



20/68

20

Scolioza cu o singur ă curbur ă este, de obicei, totală spredreapta sau spre stânga şi se numeşte Scolioză în „C”.

Poate fi localizată toracal, toraco-lombar, lombar, cervico-toracal.

Scolioza cu două curburi se numeşte Scolioză în „S” şieste localizată mai frecvent toracal şi lombar. Mai rar au ambelecurburi majore localizate toracal sau toraco-lombar.

La enunţarea scoliozei în „S” se menţionează numai sensulcurburii dorsale.

Scolioza poate fi funcţională şi patologică.Scolioza funcţională apare f ăr ă să o simţi, evoluează lent,

iar coloana vertebrală îşi păstrează mobilitatea.Din acest tip de scolioze fac parte: – atitudinea scoliotică; – scolioza prin deprindere (habituală); – scolioza profesională;Scolioza structurală se caracterizează prin modificări în

forma şi structura elementelor componente ale coloanei vertebrale.Din punct de vedere al cauzelor şi al factorilor care

influenţează apariţia scoliozelor, întâlnim: – scolioze idiopatice, cauza apariţiei este necunoscută.

După vârsta la care apar sunt împăr ţite în:• scolioze infantile, apărute între 0 şi 3 ani;• scolioze juvenile, apărute între 3 ani şi pubertate;• scolioze ale adolescenţilor, apărute între pubertate şi

terminarea creşterii. – scolioza rahitică;

– scolioza paralitică; – scolioza reumatică; – scolioza prin tuberculoză vertebrală. – scolioze neuromusculare, datorate unui dezechilibru al

musculaturii paravertebrale, determinat de diferite afecţiunineurologice;

– scolioze miopatice, în care scolioza este secundar ă unei boli musculare ce afectează musculatura coloanei vertebrale;



21/68

21

– scolioze congenitale datorate unei deficienţe dedezvoltare a vertebrelor în cursul vieţii intrauterine;

– scolioze în cadrul neurofibromatozei, boală ereditar ă ceinfluenţează dezvoltarea ţesutului de susţinere;

– scolioze posttraumatice; – scolioze în boli genetice ale scheletului; – scolioze prin tumori vertebrale.Cele mai frecvente sunt scoliozele idiopatice, urmate de

cele congenitale şi neuromusculare.Tratamentul este complexortopedico-chirurgical, kinetoterapia intervenind ulterior.

Corectarea scoliozei în „C”

Scopul exerciţiilor fizice este de a corecta curbura coloaneivertebrale, redresarea bazinului şi echilibrarea centurii scapulare.

Se vor tonifica în condiţii de scurtare grupele muscularedin partea convexităţii şi se vor alungi grupele musculare din partea concavităţii.

Musculatura din partea convexităţii va lucra concentric şiîn interiorul segmentului de contracţie, iar cea din parteaconcavităţii va lucra excentric şi în afara segmentului de

contracţie.Exerciţiile de atletism pot ajuta la prevenirea şi corectarea

atitudinii scoliotice şi formelor uşoare ale scoliozelor .Exerciţii statice – realizate în poziţii fundamentale.Exerciţii dinamice pentru trunchi, membre superioare,

membre inferioare, respiraţie, aplicative (de mers, echilibru), cuobiecte portative (baston, minge medicinală, gantere, extensor),relaxare.


– Alergare uşoar ă, alternată cu mers.1 – 2 X 200-400 m

– Stând depărtat cu mâinile pe şolduri sau la spate, rotări,r ăsuciri şi aplecări ale capului, (mai ales pe partea cu convexitatea).

2-3 x 4-6



22/68

22

– Stând depărtat, rotări de braţe alternativ sau simultan –rotind înapoi braţul de pe partea cu convexitatea, iar celălaltînainte.

2– 3 x 6-8 – Stând depărtat, aplecări laterale şi r ăsuciri ale trunchiului

către partea convexă cu braţul de pe aceeaşi parte jos, iar celălalt sus.2 -3 x 8 -10

– Stând, fandare înainte cu piciorul de pe aceeaşi parte cuconvexitatea curburii coloanei vertebrale, braţul opus sus,celălalt jos şi arcuire.

2 – 3 x 8-10

-Stând, fandare în lateral cu piciorul de pe partea cuconvexitatea curburii coloanei vertebrale, braţul opus sus,celălalt jos şi arcuire.

2-3 x 8 -10 – Pe genunchi, cu sprijin pe palme, ridicarea piciorului de

pe partea cu convexitatea şi braţul opus cu ducerea în extensie.4-5 x 4-5 secunde

-Pe genunchi, rotarea trunchiului şi a braţelor spre partea

convexă.3-5 x 8 -10

– Stând fandat înainte pe piciorul de aceeaşi parte cuconvexitatea, cu mâinile apucând asimetric bastonul, mânaopusă sus, cealaltă jos, coatele îndoite, ducerea trunchiului înextensie cu întinderea coatelor (inspiraţie) şi revenire (expiraţie).

2-4 x 8-10

EXERCI Ţ II DE BAZ Ă SPECIFICE ATLETISMULUI – Mers cu trunchiul drept, ducerea braţului de pe partea

concavă sus şi a piciorului opus în extensie.2 – 3 x 25 – 30 m

– Alergarea cu joc de glezne (pe loc şi cu deplasare) cu braţele încrucişate la spate pe diagonală – cel de pe parteaconcavă sus, celălalt jos.

2 – 3 x 20 – 30 m



23/68

23

– Alergare uşoar ă, cu ducerea genunchiului de pe parteaconvexă sus, la fiecare al 4-lea pas, braţele încrucişate la spateca la exerciţiul precedent.

2 – 3 x 25 – 30 m – Pas săltat cu elan ritmat pe piciorul de pe partea cu

concavitatea, cu accent pe ridicarea cât mai sus a piciorului pendulant.

3 – 4 x 25 – 30 – Pas sărit cu elan ritmat, impulsia pe piciorul de pe partea

concavă, aterizarea pe celălalt, cu accent pe lucrul braţelor.3 – 4 x 10– 12

– Stând, săritur ă cu desprindere de pe sol şi atingerea cumâna de pe partea cu concavitatea a unui obiect suspendat.

2 – 3 x 8 – 10 – Alergare cu pas adăugat spre partea cu convexitatea,

accent şi pe lucrul braţelor.3 – 4 x 25 – 30 m

– Alergare în turnantă astfel încât partea cu convexitatea să fie către turnantă.

4 – 6 x 50 – 60 m – Stând depărtat, aruncarea mingii medicinale (2-3 kg) cu 2

mâini din partea opusă convexităţii jos, înapoi prin lateral.2 – 3 x 12 – 15

– Stând depărtat cu latura pe direcţia de aruncare cu mânade pe partea cu concavitatea aruncarea mingii medicinale(2-3kg), peste cap înapoi.

3 x 10 – 15

– Stând depărtat cu un picior retras, aruncarea mingiimedicinale (2-3 kg) cu mâna de pe partea cu concavitatea de josînainte sus.

2 – 3 x 10 – 15 – Pe genunchi aruncări cu ambele mâini de jos din lateral

din partea opusă convexităţii a mingii medicinale (2-3 kg ),spreînainte.

2 – 3 x 10 – 12



24/68

24

– Pe genunchi aruncări cu mâna de pe partea cuconcavitatea din lateral peste cap a mingii medicinale (2-3 kg).

2 – 3 x 10 – 15 – Stând depărtat, aruncarea mingii medicinale ( 2-3 kg ) cu

mâna de pe partea cu concavitatea ducând mâna opusă la spate prin lateral.

2 – 3 x 10 – 15 – Pe genunchiul de pe partea cu concavitatea, celălalt îndoit

înainte aruncarea mingii medicinale (2-3 kg ) cu mâna de pe parteacu concavitatea ducând mâna opusă la spate prin lateral.

2 – 3 x 10 – 15


– Culcat dorsal, mâinile la ceaf ă, forfecarea picioarelor până la 45°.

3 – 4 x 20 – 25 – Culcat dorsal, mâinile la ceaf ă, genunchii îndoiţi, ducerea

genunchilor în cerc spre partea convexă.3 – 4 x 10 – 15

– Atârnat asimetric la scara fixă, mâna de pe parteaconcavă mai sus, balansarea picioarelor spre partea opusă.

3 – 4 x 10-15 – Stând cu latura păr ţii convexe spre scara fixă, braţul

opus deasupra capului, celălalt jos, apucă şipca apropiată şiaplecarea trunchiului spre partea convexă cu ducerea bazinuluispre partea opusă.

2 – 3 x 10 – 12

– Aşezat, cu picioarele fixate la spalier, mâinile la ceaf ă,înclinare a trunchiului spre spate şi r ăsucirea trunchiului spre partea conversă.

2 – 3 x 10 – 12


– Dintre scolioze, cele funcţionale se corectează cel maiuşor cu ajutorul exerciţiilor fizice.



25/68

25

– Scoliozele idiopatice minore se corectează prin exerciţiifizice.

– Cele evolutive se tratează întâi cu exerciţii fizice, pregătindu-se astfel pentru tratamentul ortopedic, căruia trebuiesă i se asocieze în continuare exerciţiile fizice.

– Dacă scoliozele sunt grave, se intervine chirurgical. – Se va urmări corectarea poziţiei trunchiului în toate

activităţile cotidiene.

Deficienţele spateluiAcestea apar datorită deviaţiei coloanei vertebrale care

angrenează în încurbarea ei omoplaţii,umerii, coastele şi muşchiilombo-sacrali.După curbura predominantă a coloanei vertebrale, putem

întâlni: – Spate cifotic, care corespunde unei cifoze totale a

coloanei vertebrale; – Capul şi gâtul înclinate, umeri aduşi, torace îngust şi

înfundat, abdomen hipoton. Se corectează prin aceleaşi mijloace

folosite în corectarea cifozei totale. – Spatele rotund este determinat de o cifoză dorsală. Omoplaţiisunt depărtaţi, umerii duşi înainte, iar toracele înfundat.

Se corectează prin aceleaşi mijloace folosite în corectareacifozei dorsale.

– Spatele lordotic corespunde unei lordoze lungi, păr ţilelaterale ale spatelui se adâncesc, iar toracele şi abdomenul sunt proeminente anterior.

Corectarea se face prin aceleaşi exerciţii folosite lacorectarea lordozei. – Spatele plat apare datorită lipsei curburilor fiziologice ale

coloanei vertebrale.Toracele este plat, iar abdomenul supt. Corpul este rigid,

deoarece mobilitatea coloanei vertebrale este scăzută, mersulf ăr ă coordonare. Se poate întâlni la orice vârstă, dar mai mult latinerii care cresc prea repede.



26/68

26

Pentru corectare se folosesc exerciţii statice în poziţiileculcat, pe genunchi cu sprijin pe coate şi exerciţii dinamice de:trunchi, membre superioare, inferioare, respiraţie, aplicative(mers, alergare, sărituri, aruncări, rostogoliri).


– Stând depărtat, rotări, r ăsuciri şi aplecări ale capului.1 – 2 x 4 stânga + dreapta

– Stând depărtat rotări ale braţelor înainte, simultan şialternativ.

1 – 2 x 8-10 – Stând depărtat îndoiri, rotări, aplecări, r ăsuciri aletrunchiului.

1 – 3 x 8 -10 – Stând depărtat cu mâinile pe şolduri rotări de bazin .

2 – 3 x 8 (4 stânga. + 4 dreapta) – Stând fandări în plan sagital şi frontal, cu aplecarea trun-

chiului şi ducerea braţului opus către piciorul ce efectuează fandarea.

2 – 3 x 8 – 10 – Stând lateral la spalier, mâna dinspre spalier apucă şipcade la nivelul braţului, piciorul de aceeaşi parte ridicat pe vârf şi pendularea celuilalt picior cu ducerea lui în extensie.

3 – 4 x 12 – 15

EXECI Ţ IILE DE BAZ Ă SPECIFICE ATLETISMULUI

– Alergare uşoar ă, şi variante ale acesteia (obişnuită + cuspatele + cu pas încrucişat + mers pas întins), accent pe

coordonarea braţe – picioare.1 – 2 x 200 – 400 m

– Alergare joc de glezne cu împingerea unui partener.3 – 4 x 25 – 30 m

– Alergare cu genunchii sus.3 – 4 x 25 – 30 m

– Alergarea cu pendularea gambelor la spate, cu rotirea braţelor înapoi.

3 – 4 x 25 – 30 m



27/68

27

– Pas săltat cu accent pe coordonarea braţ – picior opus.3 – 4 x 10 – 15

– Sărituri din ghemuit în ghemuit, cu mâinile pe genunchi.3 – 4 x 6 – 8

– Alergare cu pasul încrucişat.3 – 4 x 25 – 30 m

– Sărituri peste obstacole joase, cu spatele pe direcţia deînaintare.

3 – 4 x 8 – 10 – Stând cu latura spre obstacol sărituri peste acesta de pe

ambele picioare şi revenire în poziţia iniţială.

3 – 4 x 6 – 10 – Stând depărtat, aruncarea mingii medicinale (2-3 kg) cu

ambele mâini de deasupra capului înainte.2 – 3 x 10 – 12

– Stând depărtat, aruncarea mingii medicinale cu o mână de deasupra capului.

2 – 3 x 10 – 12 – Stând depărtat, aruncarea mingii medicinale (2-3 kg) cu

ambele mâini înapoi prin lateral2 – 3 x 10 – 12

– Stând depărtat aruncarea mingii medicinale cu ambelemâini, înapoi peste cap.

2 -3 x 10 – 12


– Aşezat, r ăsucirea trunchiului şi a braţelor spre dreapta,

iar piciorul drept spre stânga şi invers.3 – 4 x 10 ( 5 stânga + 5 dreapta).

– Culcat ventral cu sprijin pe palme, coate îndoite, extensiea trunchiului prin întinderea braţelor.

3 – 4 x 10 – 12 – Pe genunchi aşezat şi pe călcâie, sprijin pe palme, cu

coatele îndoite, ducerea trunchiului înainte, întinderea braţelor şirevenire la poziţia iniţială.

2 – 3 x 10 – 12



28/68

28


– Se lucrează în condiţii de alungire a musculaturii zonei

toracale a spatelui şi de scurtare a musculaturii zonei lombare. – În funcţie de gradele de curbur ă ale scoliozei, orga-nismul se va descărca de ortostatism pe timpul lucrului.

– Se va urmări şi crearea unei atitudini posturale corecteinclusiv în activităţile diurne.

2.2. Membrul superior

Pe zona membrului superior întâlnim deficienţe globale şi

segmentare. Cele globale vizează în special lungimi, grosimi şi poziţii ale membrelor. Cauzele pot fi multiple; congenitale saudobândite (traumatisme, paralizii, reumatisme, amputaţii etc.).

2.2.1. Centura scapulară. În cazul centurii scapulare putem întâlni poziţii defectuoase ale:

Umerilor – umeri aduşi în faţă; – umeri r ămaşi înapoi;

– umeri asimetrici; – umeri ridicaţi; – umeri căzuţi; – umeri „ţepoşi” cu evidenţierea acromionului.

Omoplaţilor – apropiaţi; – depărtaţi; – ridicaţi; – în aripioare, basculant faţă de torace.


– Stând depărtat rotări de membre superioare; înainte,înapoi, alternativ, simultan, un braţ înapoi şi celălalt înainte.

– Stand cu mâinile la ceaf ă, îndoiri laterale de trunchi şiextensii cu ridicarea privirii în sus.

–Alergare uşoar ă cu mâinile la ceaf ă, la spate.

1-2 X 200 – 400 m



29/68

29


– Alergare uşoar ă, cu joc de glezne cu mâinile ţinute în poziţiidiferite (pe şolduri, la spate, la ceaf ă, ţinând un baston sub coate)

2-3 X 100-120 m –Alergare cu genunchii sus cu mâinile ţinute în poziţiile

descrise mai sus.4-5 X 25-30 m

– Sărituri de pe ambele picioare cu aterizare pe unobstacol înalt de cca. 75-80 cm., cu accent pe elanul de braţeexecutat dinapoi înainte.

2-3 X 8-10

– Stând depărtat, semigenuflexiuni cu desprindere şi cuelan energic de braţe din înapoi prin înainte sus.2-3 X 8-10

– Săritur ă de pe loc peste obstacole de cca. 40-45 cm.2-3 x 8-10

– Stând depărtat, aruncarea mingii medicinale (2-3 kg) de jos înapoi peste cap, cu ambele mâini.

2-3 X 6-8 – Stând depărtat, aruncarea mingii medicinale (2-3 kg) de

jos prin înainte sus .2-3 X 6-8

– Stând depărtat, aruncarea mingii medicinale (2-3 kg) cudouă mâini de la piept înainte.

2-3 X 8 – 10 – Stând pe un genunchi sau aşezat aruncarea mingii medi-

cinale (1,5-2 kg) de deasupra capului cu două mâini spre înainte.

2 – 3 X 8-10 EXERCI Ţ II FIZICE COMPLEMENTARE – Atârnat la bara sau la scara fixă menţinut.

2-3 X 10-15 secunde – Culcat ventral, extensia coloanei vertebrale cu mâinile la

spate sau la ceaf ă.3-4 X 8-10

– Acelaşi exerciţiu, dar cu ducerea braţelor înapoi.

3-4 X 8-10



30/68

30

INDICAŢ II METODICE – Se va insista pe educarea unei poziţii corecte în

activitatea cotidiană. – Se vor executa diferite exerciţii şi mişcări de coordonare

, îndemânare, pretensiune. – Exerciţiile specifice ocupaţionale pot ajuta şi ele în

lucrul de corectare.

2.3. Toracele

Şi în cazul cutiei toracice, întâlnim o serie de deficienţe

fizice în parte reversibile, în funcţie de gradul sau amploarea lor.Exagerări de la forma normală: – Torace mic şi atrofic cu diametre mici şi musculatur ă atonă,

la care mobilitatea este redusă, ca şi capacitatea vitală, de altfel. – Torace globulos, în care diametrele anteroposterior şi

transversal se egalizează, care apare la supraponderali şi îngeneral la cei cu o constituţie stenică, robustă. Şi în acestecazuri, mecanismul respiraţiei este îngreunat.

Forme patologice: – Toracele în „pâlnie” (sternul cu înfundări de coaste, cu

evidenţierea coastelor alate (în aripioare), înfundat în totalitatesau doar la nivelul corpului sternal) este un semn de rahitism.De asemenea, mai poate fi determinat de prezenţa bridelorcongenitale ce leagă sternul de coloana vertebrală.

– Toracele în „carenă” sau toracele proeminent, poate

apare şi ca efect secundar al cifozelor sau în urma rahitismului. – Toracele plat, la care diametrul antero-posterior este mic,soldându-se cu reducerea semnificativă a capacităţii vitale.

– Toracele asimetric, cu evidenţierea de diferenţe de volumîntre cele două hemitorace; poate apare compensatoriu în cazulscoliozelor.

În toate cazurile prezentate mai sus, cutia toracică pierdedin mobilitate, actul respirator efectuându-se cu dificultate. De



31/68

31

aici rezultă o capacitate vitală redusă şi implicit o oxigenarelimitată a întregului organism.


– Stând depărtat, cu mâinile la ceaf ă, inspir profund cuextensia gâtului privind în sus ; revenire cu expir abdominal.

5-6 X 4-5 – Stând depărtat, rotări ale membrelor superioare înapoi

(alternativ şi/sau simultan) cu accent pe inspir profund.3 – 4 X6 – 8

–Stând depărtat cu mâinile la ceaf ă, îndoiri laterale detrunchi şi/sau rotări cu privirea orientată în sus.

3 – 4 X 6 – 8 stânga + dreapta


– Alergare uşoar ă cu diferite sarcini pentru membrelesuperioare ( ţinute la ceaf ă, la spate, deasupra capului, rotări înspreînapoi etc.)

1-2 X 200-300 m – Alergare cu joc de gleznă cu un baston ţinut înapoi sub

coate.4 -5 X 30 -35 m

– Alergare cu genunchii sus având mâinile la ceaf ă.4 -5 X 30 -35 m

– Alergare în tempo moderat 15 – 20 min. – Stând cu mâinile la ceaf ă sau la spate ,sărituri succesive

pe ambele picioare.4 – 5 X 10 – 15

– Stând, sărituri succesive pe ambele picioare cu diferitesarcini pentru membrele superioare (ducerea lor în sus, în lateraletc.).

4 – 5 X 10 – 15 – Pas săltat cu accent pe creşterea amplitudinii lucrului

braţelor.

4 -5 X 8 – 10.



32/68

32

– Săritur ă în lungime de pe loc.6 – 8

– Săritur ă în lungime de pe loc cu aterizare pe o suprafaţă supraînălţată (40 – 60 cm).

6 – 8 – Stând depărtat, aruncarea mingii medicinale (2 -3 kg)

cu două mâini peste cap înapoi.1 – 2 X 10 – 12

– Stând depărtat, aruncarea mingii medicinale (2 -3 kg) cuambele mâini de jos prin înainte sus.

1 – 2 X 10 – 12

– Stând depărtat, aruncarea mingii medicinale (1,5 – 2 kg)cu ambele mâini, de deasupra capului înainte.

2 – 3 X 6 – 8 – Stând depărtat aruncarea mingii medicinale (2 -3 kg) cu

două mâini de la piept, înainte-sus.3 – 4 X 5 – 6


– Exerciţii de educare a actului respirator prin mişcări demare amplitudine.

– Exerciţii de respiraţie abdominală; inspir abdominal –inspir toracic – expir – abdominal – expir toracic.

5 – 6 cicluri respiratorii.Inspir profund, menţinut 6-8 sec şi expir profund. – Atârnat menţinut, cu priză largă.

3 – 4 X 10 – 20 secunde

– Sprijin înainte culcat, flotări; cu palmele situate pe două sprijine, iar nivelul toracelui coborând sub acest nivel.

3 – 4 X 10 – 20 – Culcat dorsal ducerea braţelor în lateral cu două

îngreunări.5 -6 X 15 – 20

– Exerciţii de mobilitate articular ă şi supleţe muscular ă pentru toate elementele ce compun cutia toracică şi centura

scapulo-humerală.



33/68

33


– La toate exerciţiile se va da mare atenţie actului

respirator, în sensul exager ării acestuia (respiraţia diafragmatică) pentru recă pătarea mobilităţii cutiei toracice. –Pentru toracele înfundat şi plan, peretele anterior al

toracelui se va prelucra în condiţii de alungire (excentric şi înexteriorul segmentului de contracţie).

–Pentru toracele în carenă, peretele anterior al toracelui seva prelucra în condiţii de scurtare (concentric şi în interiorulsegmentului de contracţie).

–Nu se vor neglija nici eforturile cardio-respiratorii(aerobe) care vor solicita toracele prin presiunea exercitată demasa pulmonar ă spre exterior.

2.4. Peretele abdominal

Pentru această zonă a organismului avem în vedere, înspecial, abdomenul aton cât şi hipotonia peretelui abdominal.Această deficienţă poate interesa întregul perete abdominal, şi

atunci ne referim la un abdomen proeminent sau hipotonie globală.Poate fi localizată sub-ombilical, situaţie care dă naştereabdomenului ptozic. Aparent o problemă nu foarte importantă, darcare poate da naştere unor complicaţii cum ar fi: ptoză viscerală,modificarea traiectului colonului, dificultate în eliminarea dejecţiilor,dureri lombare, lordoză lombar ă, hernii inghinale şi scrotale, etc.; deasemenea este viciată şi starea de ortostatism.

Este întâlnită la persoanele supraponderale, sedentare sau

compensatoriu pentru lordoza lombar ă. EXERCI Ţ II SPECIFICE ATLETISMULUI DE PREG Ă TIRE AORGANISMULUI PENTRU EFORT

– Alergare uşoar ă, cu ridicarea mai accentuată a genunchilor .1 – 2 X 200 – 400 m

– Exerciţii de mobilitate articular ă şi supleţe muscular ă atrunchiului şi a coloanei vertebrale din stând, aşezat, culcat

dorsal sau/şi ventral.



34/68

34


– Stând cu mâinile sprijinite oblic la perete, alergare cu

genunchii sus. 4 – 5 X ( 2 X 10-15 secunde) – Alergare cu genunchii sus cu accent pe ridicarea

accentuată a genunchilor, pe plat, în pantă, pe trepte.3 – 4 X 20 – 30 m

– Alergare cu pendularea gambelor înainte.3 – 4 X 20 – 30 m

– Alergare în tempo submaximal (80 – 90 %) pe plat şi în

pantă. 4 – 5 X 30 – 40 m – Sărituri succesive pe ambele picioare cu ridicarea din ce

în ce mai sus a genunchilor.3 – 4 X 10

– Sărituri de pe ambele picioare cu aterizare pe o suprafaţă înălţată (60 – 65 cm).

3 – 4 X 6 – 8 – Sărituri din ghemuit în ghemuit, pe plat, în pantă sau pe

trepte.2 – 3 X 8 – 10

– Săritur ă în lungime de pe loc, săritur ă de pe ambele picioare peste un obstacol înalt de 40 – 45 cm.

2 -3 X 4 – 6 – Pas săltat, cu accent pe ridicarea cât mai sus a coapsei

piciorului de avântare.3 – 4 X 6 – 8 desprinderi

– Stând depărtat, aruncarea mingii medicinale (2 – 3 kg) cudouă mâini de la piept.2 – 3 X 15 – 20

– Stând depărtat, aruncarea mingii medicinale (max. 2 kg)înainte, cu două mâini de deasupra capului.

2 – 3 X 10 – 12. – Stând depărtat, aruncarea mingii medicinale (2 – 3 kg)

cu două mâini din lateral.3 – 4 X 6 – 8 stânga + dreapta



35/68

35


– Culcat dorsal, cu picioarele depărtate, îndoite, ridicarea

trunchiului. 2 – 3 X 4 – 6 execuţii până la refuz. – Culcat dorsal, ridicarea membrelor inferioare la verticală.

2 – 3 X 4 – 6 execuţii până la refuz. – Atârnat, cu braţele şi corpul întins, ridicarea coapselor la

orizontală.3 – 4 x 10 – 12

– Culcat dorsal, ridicarea simultană a trunchiului şi a

membrelor inferioare. 3 – 4 x 10


– Peretele abdominal se va prelucra în condiţii de scurtare,concentric şi în interiorul segmentului de contracţie.

– Nu se va lucra pe abdomenul cu eventraţii, intervenţiichirurgicale, în afecţiunile viscerelor sau ginecologice, ulcere,gastrite, etc.

– La toate mişcările de flexie ale peretelui abdominal actulrespirator va fi puternic, amplu, chiar cu o uşoar ă exagerare.

– Aceste exerciţii fizice se vor executa chiar în condiţiileunui abdomen normal, mai ales pentru valenţele lor îngimnastica organelor interne.

2.5. Membrul inferior

2.5.1. Deficienţele picioarelor

2.5.1.1. Piciorul plat poate să apar ă în urma căderii boltei plantare ca urmare a suprasolicitării în poziţie ortostatică sau amersului prelungit. De asemenea menţionăm şi cauzele ereditare;rahitismul ce dă în final hipotonie locală şi laxitate articular ă;supraponderabilitatea precum şi cauze posttraumatice. O altă cauză a apariţiei piciorului plat, poate fi practicarea anumitor meserii(frizerii, coafezele, poştaşii, vânzătorii etc.) sau folosirea încălţă-mintei necorespunzătoare (f ăr ă toc sau suport plantar).



36/68

36

Dintre semnele piciorului plat, menţionăm pr ă buşirea boltei plantare, oboseală la mers prelungit, dureri în talpă, călcâisau în gambă

Piciorul plat recunoaşte patru grade de evoluţie (1, 2, 3, 4),iar complicaţiile ulterioare vor fi de tipul artroză a gleznelor sau/şi a genunchilor; varice.


– Aşezat, flexie plantar ă repetată.2 – 3 X 25 – 30

– Aşezat, rotări externe şi interne de picior.2 – 3 X 10 – 15 stânga + dreapta

– Stând cu mâinile pe şolduri ridicări pe vârfuri.2 – 3 X 10 – 15


– Stând cu mâinile sprijinite oblic înainte la un perete,rularea tălpii de la vârf spre călcâi, alternativ.

2 – 4 X (2 X 8 timpi) – Stând, rularea tălpii de la vârf spre călcâi, pe loc, cu

accent pe începerea rulării de pe partea anterioar ă a piciorului.4 X (2 X 8 timpi)

– Alergare cu joc de glezne cu poziţii diferite ale mâinilor(la ceaf ă, la spate, pe şolduri etc.).

4 – 5 X 20– 30 m

– Alergare cu joc de glezne pe suprafeţe având diferiteconsistenţe (pistă de alergare, gazon, pământ bătătorit, nisip etc.)4 – 5 X 20 – 30 m

– Alergare cu genunchii sus cu accent pe luarea contactului cusolul pe partea anterioar ă a tălpii, pe plat, în pantă şi pe trepte.

3 – 4 X 35 – 40 m –Alergare cu luarea contactului cu solul pe partea anterioar ă a

tălpii în linie dreaptă, pe turnantă, în pantă.

4 – 6 X 70 – 80 m



37/68

37


– Mers pe vârfuri (eventual cu mâinile la ceaf ă pentru

valoarea corectivă a posturii)3 – 4 X 40 – 45 m – Stând cu vârfurile picioarelor pe un suport de cca. 5 cm

înălţime, ridicări.5 – 6 X 15 – 20 secunde

– Rularea tălpii pe o minge de tenis, pe o sticlă sau peorice alt obiect cilindric cu diametrul de cca. 8 cm.


– Încălţămintea va fi prevăzută cu talonet semirigid saurigid, dar având totuşi flexibilitatea suficientă pentru a putea permite rularea tălpii şi implicit o uşoar ă flexie a acesteia.

– Se vor evita pe cât posibil tălpile ortopedice iar fixarea pantofului să se facă strâns cu şiret, dar care să permită circulaţia locală.

2.5.1.2. Piciorul addus Este o deficienţă ce reprezintă

orientarea piciorului înspre interior şi deseori este însoţită şi devarumul genunchilor. Se întâlneşte frecvent la copii.


– Aşezat, flexii şi extensii ale piciorului.3 – 4 X (2 X 8 timpi )

– Rotări din articulaţia gleznei.

2 X (2 X 8 timpi ) interior + exterior – Stând, ridicări pe vârfuri.2 – 3 X 10 – 12


– Mers, cu trecere în alergare uşoar ă având contactul piciorului cu solul pe toată talpa la început, şi apoi pe parteainternă a acestuia.

1 -2 X 150 – 200 m



38/68

38

– Stând, rularea tălpii de la vârf la călcâi pe loc cu accent pe poziţionarea tălpii pe partea internă.

4 X (2 X 8 timpi) – Alergare cu joc de glezne cu contactul piciorului pe o

linie trasată pe sol .2 – 3 X 35 – 40 m

– Alergare cu genunchii sus pe loc cu contact pe toată talpa la nivelul solului.

4 – (2 X 8 timpi ) – Alergare cu genunchii sus cu contact pe toată talpa pe

sol.

2 – 3 X 35 – 40 m EXERCI Ţ II FIZICE COMPLEMENTARE

– Aşezat, rularea tălpii pe o sticlă sau pe o minge de tenis. – Stând, ridicare pe vârfuri pe un suport de cca. 5 cm.

2.5.1.3. Piciorul abdus. Reprezintă orientarea picioruluispre lateral şi deseori este întâlnit la cei cu valgum al

genunchilor. În general, exerciţiile de bază specificeatletismului, expuse mai sus (1, 2, 3) r ămân valabile cumenţiunea că, contactul piciorului cu solul se va face de dataaceasta pe partea externă a tălpii.


– Încălţămintea purtată să fie adecvată, cu şiretul bine fixat,rigidă dar suficient de flexibilă să poată permite mişcări ampleale piciorului.

– În cazul piciorului abdus se recomandă (dacă este cazul)trecerea de la starea de supra-ponderalitate la cea de normo- ponderalitate.

2.5.2. Deficien ţ ele gambelor . Se întâlnesc diferite deficienţeale gambelor cum ar fi: gambe în varr, gambe subţiri, gambegroase sau gambe asimetrice. Şi în aceste cazuri programelekinetoterapeutice se adresează doar etapei corective.



39/68

39

EXERCI Ţ II ATLETICE DE PREG Ă TIRE A ORGANISMULUI PENTRU EFORT

-

Ridicări pe vârfuri din stând.-

Mers pe vârfuri, cu picioarele întinse.

EXERCI Ţ II ATLETICE DE BAZ Ă

– Alergare cu joc de glezne (cu mâinile menţinute îndiferite poziţii)

3 – 4 X 25 – 30 m – Alergare cu genunchii sus pe loc

3 X 15 -20 secunde – Alergare cu genunchii sus3 – 4 X 25 – 30 m

– Alergare cu pendularea gambelor înapoi, cu accent peflexia completă a gambelor pe coapse

3 – 4 X 35 – 40 m – Alergare cu pendularea gambelor înainte, cu accent pe

păstrarea direcţiei de pendulare spre înainte.

3 – 4 X 25 – 30 m – Pas săltat alternativ, cu accent pe poziţionarea corectă agambei piciorului de avântare; la verticală sau chiar uşor spre înainte

3 – 4 X 25 -30 m


– Ridicări pe vârfuri pe un suport înalt de cca. 5 cm. – Alternări de mers cu alergare cu joc de glezne, pe

terenuri cu diferite consistenţe (pistă de alergări, gazon, pământ bătătorit, nisip etc.)


– Toate exerciţiile prezentate se adresează etapei corectiveîn înlăturarea deficienţelor gambelor.

– În general, se va lucra pentru tonifierea musculaturiilaterale a gambei în condiţii de scurtare (cazul gambelor învarum), iar pentru gambele subţiri se tonifică gamba în general.



40/68

40

2.5.3. Deficienţele genunchilor

2.5.3.1. Genunchi valgum (sau genunchii în „X”)


– Exerciţii de mobilitate articular ă şi supleţe muscular ă locală. – Stând depărtat lateral, aplecări, extensii şi îndoiri laterale

de trunchi. –Semigenuflexiuni cu desprindere pe verticală. – Stând, fandări ample în plan sagital (antero-posterior) şi

frontal cu mâinile la ceaf ă sau pe şolduri. EXERCI Ţ II DE BAZ Ă SPECIFICE ATLETISMULUI

– Alergare uşoar ă 1 – 2 X 400 – 800 m

– Alergare cu joc de glezne, cu accent pe ducerea genun-chilor spre înainte, iar contactul cu solul se va face uşor în exterior.

3 – 4 X 30 – 35 m – Alergare cu genunchii sus în condiţiile descrise mai sus.

3 – 4 X 30 – 35 m – Alergare accelerată.

3 – 4 X 45 – 50 m (80 – 85 – 90 %) – Sărituri succesive pe ambele picioare, cu o minge

medicinală mică (1,5-2 kg) fixată între glezne.2 – 3 X 10 – 20m

– Sărituri pe loc pe un picior.2 – 3 X 20 -25 sărituri

– Pas săltat cu accent pe conducerea corectă a elementelorimpulsorii şi a celor de avântare.

2 – 3 X 8 -10 – Pas sărit în condiţiile descrise la exerciţiul precedent.

2 -3 X 8 -10 – Săritur ă în lungime de pe loc.

8 – 10 –Triplusalt de pe loc.

8 – 10



41/68

41


– Culcat ventral, flexia gambei pe coapsă (cu sau f ăr ă

încărcătur ă). 3 – 4 X 10 – 12 – Aşezat cu gambele atârnate, extensia gambei (cu sau

f ăr ă încărcătur ă).3 – 4 X 10 – 12

– Pedalaj la ergociclu sau mers pe bicicleta obişnuită.2 – 3 X 10 – 15 min


– În funcţie de mărimea valgumului, se poate folosi ogenunchier ă specială cu elemente articulare metalice.

2.5.3.2. Genunchi varum (genunchi în „( )”)


– Alergare uşoar ă.

1 – 2 X 300 – 400 m – Semigenuflexiuni cu uşoare desprinderi pe verticală.2 – 3 X 7 – 8

– Exerciţii de mobilitate articular ă şi supleţe muscular ă (întinderi, tensiuni, scutur ări etc.)

EXERCI Ţ II DE BAZ Ă SPECIFICE ATLETISMULUI:

– Alergare cu joc de glezne având mâinile ţinute în diferite

poziţii. 3 – 4 X 30 – 40 m – Alergare cu genunchii sus, cu accent pe ducerea genun-

chilor strict spre înainte, abandonând tendinţele de lateralitateale acestora.

3 -5 X 30 – 35 m – Sărituri succesive pe ambele picioare cu o minge

medicinală fixată între genunchi.

3 – 4 X 10 – 12



42/68

42

– Sărituri pe ambele picioare cu ducerea în lateral amembrelor inferioare.

2 -3 X 6 – 8 – Pas săltat, cu accent pe ridicarea coapsei piciorului de

avântare.3 – 4 X 8 – 10

– Pas sărit, cu accent pe ducerea piciorului de avântareavând genunchiul spre înainte, iar contactul cu solul f ăcându-se pe toată talpa.

3 – 4 X 8 – 10

– Săritur ă în lungime de pe loc. 6 – 8 – Triplusalt de pe loc.

6 – 8


– Culcat ventral, flexia gambelor pe coapse (cu sau f ăr ă îngreuiere).

3 – 4 X 10 – 12 –Aşezat, extensia gambelor.3 – 4 X 10 – 12

– Mers sau alergare pe banda rulantă.1 – 2 X 6 – 8 min

– Mers pe „stepper”.1 – 2 X 6 – 8 min


– Muşchii aferenţi păr ţii exterioare a coapselor (abductori),se vor prelucra în condiţii de scurtare, iar cei corespunzători păr ţii interne (adductori) în condiţii de lungire.

2.5.3.3. Genunchi în flexie. Deficienţă ce apare ca urmare atonusului muscular scăzut al cvadricepşilor şi al fesierilor. Decele mai multe ori este însoţită de spatele plan.



43/68

43


– Alergare uşoar ă. 1 – 2 X 300 – 400 m – Exerciţii de mobilitate articular ă şi supleţe muscular ă din

stând, cu membrele inferioare depărtate şi extinse sau din aşezatcu membrele inferioare întinse şi/sau depărtate.


– Alergare cu picioarele întinse înainte.

3 – 4 X 30 – 35 m – Alergare cu pendularea gambelor înainte, cu accent peextensia completă a gambei.

3 – 4 X 30 – 35 m – Sărituri succesive pe ambele picioare cu lucrul localizat

doar la nivelul gleznelor (f ăr ă implicarea genunchilor) cu elande braţe.

5 – 6 X 20 – 25

– Sărituri pe ambele picioare cu deplasare laterală (stânga-dreapta) şi faţă-spate (f ăr ă implicarea genunchilor).5 – 6 X 20 – 25

– Pas săltat, cu accent pe extensia completă a picioruluide impulsie.

2 – 3 X 8 – 10 – Pas sărit peste anumite zone marcate pe pistă, sau peste

mici obstacole.2 – 3 X 8 – 10

– Pas sărit, precedat de elan scurt şi mediu şi aterizare înaşezat cu gambele extinse, pe bureţi sau 3-4 saltele.

2 – 3 X 4 – 5


– Mers vioi cu pasul întins (pasul soldatului). – Mers sau/şi alergare cu pasul întins pe distanţe variabile.



44/68

44

– Extensia gambelor din aşezat la diverse aparate (helcometre)cu sau f ăr ă îngreunare.

– Pas săltat cu accent pe avântarea piciorului pendulantcât mai sus.

2 – 3 X 10 – 12 – Pas sărit peste obstacole joase.

2 – 3 X 6 – 8 –Săritur ă în lungime de pe loc.

6 – 8


– Se va lucra pentru tonifierea cvadricepsului, a zoneilombare şi a zonei fesiere.

– Se vor urmării poziţiile habituale, inclusiv poziţia corpului însomn, evitându-se poziţiile aşezat cu picioarele îndoite şi ghemuit.

2.5.3.4. Genunchi în hiperextensie Această deficienţă aparedin cauza tonusului scăzut al zonei ischiogambiere şi/sau alaxităţii articulare a genunchiului.


– Alergare uşoar ă cu accent pe ridicarea genunchilor1 – 2 X 300 – 400 m

– Exerciţii de mobilitate a principalelor articulaţii implicateîn efort (glezne, genunchi, coxofemural).

– Fandări în plan sagital şi frontal.

EXERCI Ţ II DE BAZ Ă SPECIFICE ATLETISMULUI – Alergare cu joc de glezne cu ridicarea mai accentuată a

genunchiului.3 – 4 X 30 – 35 m

– Alergare cu genunchii sus pe plat, în pantă sau pe trepte.3 – 4 X 25 – 30 m

– Alergare cu pendularea gambelor înainte.3 – 4 X 25 – 30 m



45/68

45

– Semigenuflexiuni cu desprindere pe verticală.3 – 4 X 10 – 15

– Sărituri din ghemuit în ghemuit.

3 – 4 X 8 – 10 EXERCI Ţ II FIZICE COMPLEMENTARE

– Flexia gambei pe coapsă din decubit ventral sau din stând3 – 4 X 10 – 12 – Alergare pe diferite înclinări ale suprafeţei de deplasare. – Mers sau alergare pe banda rulantă. – Pedalatul la ergociclu.


– Se va prelucra musculatura ischiogambier ă (semimem- branosul, semitendinosul, bicepsul femural) în condiţii de scurtare,în interiorul segmentului de contracţie

2.5.4. Deficien ţ ele coapselor . Cel mai adesea întâlnimcoapsele în varum, dar şi coapse lungi, scurte, coapse asimetrice,groase sau subţiri. Exerciţiile vor urmări tonifierea cvadricepsului

şi a tensorului fasciei lata pentru varum, şi tonifierea generală pentru celelalte deficienţe.

EXERCI Ţ II SPECIFICE ATLETISMULUI DE PREG Ă TIRE AORGANISMULUI PENTRU EFORT:

– Stând, fandări ample în plan sagital (antero-posterior) şifrontal cu mâinile la ceaf ă sau pe şolduri

1 – 2 X (8 -10) stânga – dreapta


– Alergare cu genunchii sus pe loc, cu accent pe ridicareacoapsei spre orizontală.

2 X (2 X 8 timpi) – Alergare cu genunchii sus cu deplasare.

3 – 4 X 30 – 35 m – Alergare cu pendularea gambelor înainte.

3 – 4 X 30 – 35 m



46/68

46

– Pas săltat succesiv.3 – 4 X 10 – 12

– Săritur ă în lungime de pe loc.8 – 10

– Triplusalt de pe loc.4 – 6


– Alergare cu joc de glezne în pantă .4 -5 X 20 -25m

– Alergare cu genunchii sus în pantă sau pe trepte.

4 -5 X 20 – 25m – Alergare accelerată pe pantă.

4 – 5 X 30 – 40 m (max. 30 grade înclinare) – Pas săltat pe pantă.

2 -3 X 20 -25 m – Pas sărit pe plat şi pe pantă.

2 -3 X 20 -25 m

INDICAŢ II METODICE – Exerciţiile se vor executa după o prealabilă pregătire

pentru efort (încălzire) şi se vor executa până la apariţia durerii. – Dozarea propusă cât şi durata pauzelor vor fi ajustate în

funcţie de gradul de antrenament, dar şi de starea de nutriţie afiecăruia (hiper, normo, sau hipo-ponderali).

Deficienţele genunchiului. Cele mai des întâlnitedeficienţe ale genunchiului sunt genunchi valgum (genunchi în„X”), genunchi varum (genunchi în „( )”), genunchi în flexie şiîn hiperextensie.



47/68

47

3. REGULAMENTUL CONCURSURILORDE ATLETISM PENTRU PERSOANE

CU DISABILITĂŢI (SPECIAL OLYMPICS)

Ca program internaţional de sport, Special Olympics acreat reguli pornind de la Regulamentul AsociaţieiInternaţionale a Federaţiilor de Atletism (IAAF). La nivelul programului naţional, cât şi la nivel local se vor aplicaregulamentele emise de Federaţia Română de Atletism,exceptând situaţiile când acestea sunt în conflict cuRegulamentul Oficial al Sportului Special Olympics.

SECŢIUNEA A – Competiţii oficiale – 100 m alergare – 200 m alergare – 400 m alergare – 800 m alergare – 1500 malergare – 3000 malergare – 5000 malergare – 10000 m alergare – Semimaraton (alergare) – Maraton (alergare) – 110 m garduri – masculin – 100 m garduri – feminin – 4 x 100 m ştafeta – 4 x 400 m ştafeta – Săritura în înălţime



48/68

48

– Săritura în lungime – Aruncarea greutăţii – 4,00 kg – masculin – 2,72 kg – feminin – 2,72 kg – masculin (8 -11 ani) – 1,81 kg – feminin (8 -11ani) – Pentatlon (100 m, săritura în lungime, aruncarea

greutăţii, săritura în înălţime, 400 m) – 100 m alergare – sporturi unificate (sporturi la care

participă sportivi cu şi f ăr ă disabilităţi) – 200 m alergare – sporturi unificate

– 400 m alergare – sporturi unificate – 800 m alergare – sporturi unificate – 1500 m alergare – sporturi unificate – 3000 m alergare – sporturi unificate – 5000 m alergare – sporturi unificate – 10000 m alergare – sporturi unificate – 4 x 100 m alergare –sporturi unificate – 4 x 400 m alergare –sporturi unificate

– Săritura în înălţime – sporturi unificate – Săritura în lungime – sporturi unificate – Aruncarea greutăţii – sporturi unificate – Pentatlon – sporturi unificate – Un sportiv cu sindrom Down, care a fost diagnosticat cu

Instabilitate atlanto-axială, nu va participa la probele de pentatlon şi săritur ă în înălţime.

Competiţii de marş – 400 m mar ş – 800 m mar ş

Alergări şi marş pe distanţe lungi – 1500 m (mar ş şi alergare) – 3000 m (mar ş şi alergare) – 5000 m (mar ş şi alergare) – 10000 m (mar ş şi alergare)

– Cursa de 1500 m (mar ş şi alergare) – sporturi unificate



49/68

49

– Cursa de 3000 m (mar ş şi alergare) – sporturi unificate – Cursa de 5000 m (mar ş şi alergare) – sporturi unificate – Cursa de 10000 m (mar ş şi alergare) – sporturi unificate – Cursa de 15000 m (mar ş şi alergare) – sporturi unificate – Cursa de 1500 m( mar ş) – sporturi unificate – Semimaraton (alergare) – sporturi unificate – Maraton (alergare) – sporturi unificate

Probe pentru sportivii cu un nivel scăzut al abilităţilorsportive

– 25 m alergare

– 50 m alergare – 25 m mar ş – 50 m mar ş – 100 m mar ş – Aruncarea mingii de soft-ball – Săritura în lungime de pe loc – 10 m mar ş asistat – 25 m mar ş asistat

– 50 m mar ş asistat – 10 m în scaun cu rotile – 25 m în scaun cu rotile – 30 m în scaun cu rotile – 4 x 25 m ştafeta în scaun cu rotile – 30 m slalom în scaun cu rotile motorizat – 50 m slalom în scaun cu rotile motorizat – 25 m obstacole în scaun cu rotile motorizat

– Aruncarea mingii (minge de tenis)SECTIUNEA B – Reguli ale competiţiei

1. Reguli generale şi modificăria.

Startul şi utilizarea block-start-urilor – În întrecerile până la 400m, incluzându-le şi pe

acestea, sportivii pot opta pentru folosirea sau nu a block-start-urilor.



50/68

50

– În cadrul competiţiei, indiferent dacă sportiviifolosesc sau nu block-start-urile la cursele de 400m sau în cursele pe distanţe mai scurte, comenzilede start vor fi: „Pe locuri”, „Gata!” şi când toţicompetitorii stau nemişcaţi, pocnetul pistolului vafi semnalul de începere a cursei.

– În cursele de 800 m sau pe distanţe mai mari,comanda va fi „Pe locuri” şi când toţi competitoriisunt pregătiţi se va folosi pistolul pentru start pentru începerea cursei.

– Startul la cursele pe distanţe mai mari de 400 m:

– Distanţa de 800 m: Participanţii vor alergafiecare pe culoarul său, iar după prima tur-nantă a pistei vor alerga cu toţii pe culoarulîntâi.

– Distanţa de/sau mai mare de 1500 m; se vafolosi startul tip „cascadă”.

– 1500 m – ştafeta: vor exista trei puncte deoprire, care vor delimita cele două păr ţi ale

cursei. În prima parte a cursei fiecare participant trebuie să alerge respectândculoarul de pe care a plecat. În cea de-adoua parte a cursei, deşi startul se va dafiecare fiind pe propriul sau culoar, după primul tur participanţii se vor îndrepta spreculoarul 1.

– Toate întrecerile pe distanţe mai mici sau de 100 m

se vor desf ăşura pe pista de 400 m, având untraseu drept.

– Toţi participanţii vor începe cursa fiind aflaţi înspatele liniei de start. Un alergător îşi încheiecursa când corpul său atinge în plan perpendicularcea mai apropiată margine a liniei de sosire.

– Starterul trebuie să ofere fiecărui competitor şansade a da tot ce are mai bun:



51/68

51

– Oferindu-le participanţilor suficient timp pentru a se pregăti după ce şi-au ocupat poziţia de start.

– Reluând startul, dacă iniţial unul dintrealergători a greşit.

– Să nu-i ţină mult încordaţi pe alergători după comanda „Gata!”.

b.

Depăşirea culoarelor – În toate cursele care presupun ca partici-

panţii să alerge pe culoare, fiecare alergătorîşi va respecta propriul culoar de la începutul

până la sfâr şitul cursei. – Dacă un participant este împins sau for ţat, de

o altă persoană să alerge în afara culoarului,f ăr ă să existe un avantaj, atunci participantulnu va fi descalificat.

– Dacă un sportiv aleargă în afara culoarului,sau aleargă în afara liniei exterioare, f ăr ă aurmări un avantaj şi f ăr ă a obstrucţiona un

alt alergător, atunci competitorul nu va fidescalificat.

c.

Mar şul – Sportivii trebuie să aibă în permanenţă un

picior în contact cu pistă. – În toate competiţiile de mar ş participanţii nu

trebuie să urmeze un culoar anume. – În competiţiile de mar ş pe distante de 400 m

şi mai mici, participantul va fi descalificatf ăr ă a fi avertizat, dacă în opinia unuia sau amai multor oficiali sportivul are un anumitavantaj.

d.

Săritura în lungime – La săritura în lungime sportivul trebuie să fie

capabil să sar ă cel puţin un metru, care estedistanţa minimă dintre linia de bătaie şi marginea

gropii de nisip.



52/68

52

– Fiecare competitor are dreptul la trei săriturineconsecutive. Pentru realizarea clasamentului seva lua în considerare cea mai bună săritur ă afiecărui sportiv.

– Toate cele trei sărituri vor fi măsurate şiînregistrate până la finalul competiţiei. Va fi luată în considerare cea mai lungă săritur ă.

– Distanţa va fi măsurată de la linia de bătaie până lacea mai apropiată urmă lăsată de săritor în groapade nisip.

– În competiţiile de sărituri în lungime, înaintea

întrecerii sportivii trebuie să fie asistaţi de un oficialcare să înregistreze locul de bătaie al participantului.

e. Săritura în lungime de pe loc – Competitorii vor lua startul stând cu ambele

picioare înapoia unei linii de start, însemnată pe pista de elan.

– Când sunt gata de start, vârfurile picioarelor suntînapoia liniei de start.

– Participantul se va folosi de ambele picioare pentru a lua startul, cu permisiunea de a balansaînainte şi înapoi ridicându-şi alternativ călcâiele şivârfurile, dar nu are voie să-şi desprindă picioarele de pista de elan.

– Fiecare competitor are dreptul la trei săriturineconsecutive. Pentru a fi realizat un clasament seva lua în considerare cea mai bună săritura a

fiecărui sportiv. – Distanţa va fi măsurată de la linia de bătaie până la

punctul de aterizare a sportivului. – Este recomandabil ca întrecerea să aibă loc la

groapa de nisip. Linia de bătaie trebuie poziţionată la capătului pistei de elan. Dacă se foloseşte unanumit material care să atenueze din impactulaterizării, atunci este de preferat ca materialul să

fie destul de lung pentru a include atât linia de



53/68

53

bătaie cât şi zona de aterizare, iar acest materialtrebuie să fie bine fixat pe sol pentru a prevenieventualele alunecări.

– In competiţiile de sărituri în lungime de pe loc,înaintea întrecerii sportivii trebuie să fie asistaţi deun oficial care să înregistreze locul de plecare al participantului.

f.

Săritura în înălţime – Competitorul va efectua bătaia de pe un singur

picior. – Înălţimea minimă de la care se porneşte pentru toţi

competitorii este de 1m. – Participanţii nu au voie să execute bătaia de peambele picioare (bătaia este unilaterală = de pe un picior) şi nu au voie să sar ă cu faţa înainte.

– Un sportiv cu sindrom Down care a fostdiagnosticat cu afecţiunea Instabilitate atlanto-axială nu va participa la probele de pentatlon şisăritura în înălţime.

g.

Aruncarea greutăţii – Greutatea poate fi din fier, bronz sau materialsintetic.

– O aruncare regulamentar ă va fi executată dincercul în care se află sportivul, iar în timpulîncercării, sportivul nu are voie să iasă în afaracercului, să atingă exteriorul inelului din metal,care înconjoar ă cercul sau să calce în sectorul dearuncare. Nu este greşeală atingerea interiorul

interiorului de metal. – Folosirea unui ajutor mecanic nu este permisă. In

scop de protecţie încheietura mâinii poate fi bandajată.

– Greutatea va fi pusă iniţial pe umăr şi va fi susţinută cu o singur ă mână. Competitorul se poziţionează încadrul cercului pregătindu-se pentru aruncare.Greutatea trebuie să atingă gâtul, iar mâna nu va fi



54/68

54

lăsată să cadă în timpul acţiunii de aruncare.Greutatea nu va fi ţinută mai jos de linia umerilor.

– Aruncarea va fi considerată invalidă şi nu va fi

măsurată dacă participantul a comis una dintreurmătoarele fapte:

– foloseşte o metodă de aruncare ce nucorespunde tipului de aruncare regulamentar ă;

– aruncă greutatea în afara suprafeţei de terenregulamentar destinat pentru înregistrareaaruncărilor;

– aruncă o greutate care nu corespunde

cerinţelor specificate în regulament. – Fiecare participant are dreptul la trei aruncări

neconsecutive. Toate cele trei aruncări vor fimăsurate şi înregistrate până la finalul competiţiei.Aruncarea cea mai lungă, dintre cele trei încercări,va fi luată în considerare pentru întocmireaclasamentului.

h.

Aruncarea mingii de soft-ball – Această întrecere este

importantă pentru sportivii cu un nivel scăzut al abilităţilor sportive. – Se va folosi o minge cu circumferinţă de 30 de

centimetri. – Participanţii pot utiliza orice metodă de aruncare a

mingii. – Suprafaţa de teren de pe care se face aruncarea va

fi structurată astfel: – Se marchează două linii paralele de 2,85 m

lungime fiecare, la o distanţă de 2 m. Înzona de aruncare, la unul din cele două capete ale liniilor paralele şi la jumătateadistanţei dintre ele se delimitează un spaţiucu lungimea de 0,10 m (acesta va fi punctuldin care se vor face măsur ătorile). Din acest punct se va trasa, imaginar, o linie culungimea de 3 metri paralelă cu celelalte

două (cu lungimea de 2,85 metri) şi toate



55/68

trei vor fi unite printr-un arc de cerc.Mingea trebuie să cadă în sectoruldeterminat de un unghi de 40°, care va aveavârful în spaţiul cu lungimea de 0,10 metri.De aici vor porni cele două laturi aleunghiului, care se vor intersecta cu celedouă linii de margine.

Diagrama suprafeţei de aruncare a mingii de soft-ball(mingea de soft-ball este mingii cu care copiii şi vârstnicii

joacă base-ball)

– Fiecare participant are dreptul la trei aruncări

neconsecutive. Toate cele trei aruncări vor fimăsurate şi înregistrate până la finalulcompetiţiei. Distanţa cea mai lungă pe care afost aruncată mingea de soft-ball, din celetrei încercări, va fi luată în considerare pentru întocmirea clasamentului. Distanţa vafi măsurată din zona de aruncare a mingii.

i.

100/110 m garduri

– Înălţimea gardurilor pentru proba de 100 mgarduri trebuie să fie de 0,762m, iar distanţa întrelinia de start şi primul gard, de 13 metri. Distanţaîntre garduri va fi de 8,5 m, iar distanţa dintreultimul gard şi linia de sosire va fi de 10,5 m.

– Înălţimea gardurilor pentru proba de 110 mgarduri trebuie să fie de 0,840 m, iar distanţa întrelinia de start şi primul gard de 13,72 m. Distanţa

55



56/68

56

între garduri va fi de 9,14 m, iar distanţa dintreultimul gard şi linia de sosire va fi de 14,02 m.

Tabel centralizator – 100/110 m garduri

Lungimea cursei

Înălţimeagardurilor

Distanţa între linia de

start şiprimul gard

Distanţa între

garduri

Distanţa între ultimulgard şi linia

de sosire110 m 0,840 m 13,72 m 9,14 m 14,02 m100 m 0,762 m 13,00 m 8,50 m 10,50 m

j.

Pentatlon – Cele cinci probe care compun pentatlonul se

vor desf ăşura în următoarea ordine: 100 m plat,săritura în lungime, aruncarea greutăţii, săritura înînălţime şi 400 m plat.

– Punctele în aceste probe se acordă pe bazatabelelor prezente la finalul capitolului.

– Pentatlonul se desf ăşoar ă pe parcursul uneisingure zile. Cu toate acestea cele 5 probe pot fiîmpăr ţite pe parcursul a două zile, astfel: probele1, 2, 3 în prima zi, iar probele 4 şi 5 în cea de-adoua zi.

k.

Sportivii nevăzători şi surzi – Sportivii nevăzători pot fi asistaţi de un ghid

sau se pot ajuta de o sfoar ă care urmăreşte traseulde str ă bătut.

– Însoţitorul nu are voie să fugă în faţa participantului la cursă. De asemenea, sub nici oformă, acesta nu are voie să-l tragă pe sportiv sausă-l împingă.

– În cazul atleţilor atât nevăzători cât şi surzi,startul se va da pri

Documents

P.ivan,C.boeriu - Aplicatii Ale Atletismului in Kinetoterapie