Embed Size (px)
Citation preview
GARDA NAŢIONAL Ă DE MEDIU
PLAN STRATEGIC
2014-2016
2
Cuprins:
Introducere…………………………………………………………………………………...3
Privire de ansamblu a Planului Strategic al GNM.................................................................. 4
Rolul şi responsabilităţile GNM ............................................................................................ 5
Viziune, misiune şi obiective …………............................................................................... 6
Obiective strategice, obiective specifice, acţiuni şi măsuri ................................................... 7
3
În ultimii ani, România se confruntă cu o dublă provocare. Pe de-o parte, se impune cu
necesitate reformarea economiei, pentru a atinge un nivel de dezvoltare comparabil cu cel al
statelor avansate din Uniunea Europeană şi, pe de altă parte, trebuie susţinut un plan amplu de
măsuri pentru ca dezvoltarea economică să se realizeze într-un cadru durabil, cu protejarea
mediului înconjurător şi, respectiv, îmbunătăţirea calităţii factorilor de mediu.
În acest context, rolul Gărzii Naţionale de Mediu este esenţial. GNM se află în prima linie
de intervenţie atât în ceea ce priveşte monitorizarea factorilor de risc şi prevenirea accidentelor de
mediu, cât şi în cea ce priveşte constatarea, sancţionarea şi stabilirea măsurilor de remediere în
cazul în care acestea s-au produs. Planul strategic al GNM, prezentat în acest document reflectă o
viziune coerentă asupra următorilor doi ani prin prisma conceptului dezvoltării durabile
Pentru perioada 2014-2016, Planul strategic al GNM urmează atât liniile generale ale
legislaţiei europene şi internaţionale în ceea ce priveşte protecţia mediului, cât şi Programul de
guvernare stabilit în 2012 şi Strategia Naţională pentru Dezvoltarea Durabilă a României.
Pornim, totodată, de la principiul transparenţei instituţionale şi de la necesitatea unui dialog
permanent cu toţi actorii implicaţi în problematica de mediu, fie ei agenţi economici, instituţii,
ONG-uri sau simpli cetăţeni. În actualul context, Garda Naţională de Mediu îşi propune
sensibilizarea opiniei publice, dar şi promovarea înţelegerii normelor legale, în aşa fel încât
gestionarea problemelor de mediu să fie, în cea mai mare măsură, o activitate de prevenire.
Planul strategic prezintă viziunea de ansamblu şi misiunea pe care şi le asumă GNM pentru
perioada 2014-2016 şi detaliază obiectivele concrete şi acţiunile care vor fi întreprinse pentru
atingerea acestor obiective.
Acest Plan strategic constituie, în acelaşi timp, şi baza de raportare pentru structurile
teritoriale ale GNM, astfel încât activitatea de protecţie a mediului să se desfăşoare optim,
sistematic şi unitar la nivelul întregii ţări.
Introducere
4
Privire de ansamblu a Planului Strategic al GNM
Viziune
Reducerea decalajului faţă de alte state membre UE în domeniul protecţiei mediului şi îmbunătăţirea serviciilor publice oferite.
Misiune
Protejarea naturii şi calităţii vieţii corelat cu o dezvoltare economică verde prin acţiuni de prevenire, descoperire a încălcărilor legii, identificare şi sancţionarea celor vinovaţi.
Obiective strategice
Combaterea schimbărilor climatice
Conservarea
biodiversităţii
Managementul eficient al
deşeurilor şi substanţelor periculoase
Îmbunătăţirea calităţii aerului şi controlul
poluării industriale
Respectarea Tratatului de aderare
5
GNM este instituţie publică şi funcţionează ca organ de specialitate al administraţiei publice
centrale, cu personalitate juridică, finanţată integral de la bugetul de stat, în subordinea autorităţii
publice centrale pentru protecţia mediului;
Înfiin ţarea, organizarea şi funcţionarea Gărzii Naţionale de Mediu a fost reglementată prin H.G.
nr. 297 din 13/03/2003, ca instituţie publică, cu personalitate juridică, finanţată de la bugetul de
stat, sub autoritatea Ministerului Apelor şi Protecţiei Mediului. GNM s-a format prin preluarea şi
reorganizarea Gărzii de Mediu din cadrul Ministerului Apelor şi Protecţiei Mediului şi a Inspecţiei
Silvice din subordinea Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor.
De-a lungul timpului, activităţile GNM au fost reglementate prin mai multe forme de organizare şi
funcţionare.
Astăzi, funcţionarea GNM este reglementată prin Hotărârea 1005 din 17 octombrie 2012 privind
organizarea şi funcţionarea Gărzii Naţionale de Mediu modificată de Hotărârea 564 din 30 iulie
2013.
GNM este responsabilă de asigurarea controlului implementării profesioniste, uniforme şi
integrate a politicii Guvernului de aplicare a legislaţiei naţionale armonizate cu cea comunitară în
domeniul protecţiei mediului
Pentru identificarea ameninţărilor şi riscurilor la adresa securităţii ecologice, GNM dezvoltă
cooperarea transfrontalieră la toate nivelurile, în scopul adoptării măsurilor comune privind
prevenirea şi diminuarea impactului în cazul accidentelor majore şi al situaţiilor excepţionale,
precum şi informarea şi atragerea publicului în rezolvarea problemelor ce ţin de ameninţările
securităţii ecologice. Astfel, instituţia noastră cooperează cu instituţii cu atribuţii similare din alte
state, pe baza tratatelor/protocoalelor încheiate, precum şi cu organisme din cadrul UE în cauzele
de interes comun sau în ceea ce priveşte derularea proiectelor şi programelor internaţionale;
Totodată, GNM participă împreună cu celelalte autorităţi ale statului, după caz, la educarea
populaţiei pentru o protecţie activă şi responsabilă a mediului, desfăşoară activităţi de informare,
Rolul şi responsabilităţile GNM Rolul şi responsabilităţile GNM
6
consiliere şi educare a cetăţenilor, editează publicaţii de specialitate în domeniul protecţiei
mediului.
Viziune: Reducerea decalajului faţă de alte state membre UE în domeniul protecţiei mediului şi
îmbunătăţirea serviciilor publice oferite.
Misiune: Protejarea naturii şi calităţii vieţii, corelată cu o dezvoltare economică verde, prin
acţiuni de prevenire, constatare a încălcărilor legii şi sancţionarea celor vinovaţi.
Strategia naţională asupra schimbărilor climatice 2013 - 2020, ţinând cont de politica
Uniunii Europene în domeniul
schimbărilor climatice şi de
documentele relevante elaborate
la nivel european precum şi de
experienţa şi cunoştinţele
dobândite în cadrul unor acţiuni
de colaborare cu parteneri din
străinătate şi instituţii
internaţionale de prestigiu,
abordează subiectul în 2 părţi
Viziune, misiune şi obiective
Obiectiv strategic 1
Combaterea schimbărilor climatice
7
distincte (1) procesul de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră în vederea atingerii
obiectivelor naţionale asumate, şi (2) adaptarea la efectele schimbărilor climatice.
Pentru România, menţinerea şi prezervarea cadrului juridic existent, în principal a
Protocolului de la Kyoto, reprezintă garanţia implementării unor obiective obligatorii de reducere
a emisiilor.
Obiective
1.1. Reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră;
1.2. Reducerea vulnerabilităţii pe termen mediu la efectele schimbărilor climatice.
Acţiuni
1.1.1. Respectarea politicii naţionale de reducere a emisiilor de GES, care urmăreşte abordarea
europeană, pe de o parte, prin implementarea schemei EU-ETS, şi pe de altă parte, prin
adoptarea unor politici şi măsuri la nivel sectorial, în aşa fel încât, la nivel naţional, emisiile de
GES aferente acestor sectoare, să
respecte traiectoria liniară a nivelurilor de
emisii anuale alocate în baza
prevederilor Deciziei nr. 406/2009/CE;
1.1.2. Respectarea reglementărilor de
către marii generatori de GES, printre
care se află şi cei din industria
metalurgică, industria chimică,
rafinarea produselor petroliere,
industria celulozei şi hârtiei, industria
cimentului, industria ceramicii şi
sticlăriei;
1.1.3. Gestiunea judicioasă a
deşeurilor, deoarece emisiile de GES
aferente acestui domeniu sunt
reprezentate în principal de gazul metan rezultat din descompunerea anaerobă a deşeurilor solide
eliminate prin depozitele de deşeuri şi tratarea apelor uzate;
8
1.1.4. Acţiuni de inspecţie şi control în vederea respectării nivelului anual de emisii alocate la
nivel naţional, astfel încât operatorii economici angrenaţi care funcţionează în cadrul aplicării
schemei EU ETS să respecte regulile stabilite la nivel european;
1.1.5. Verificarea activităţilor economice care cuprind emisiile de GES din sursele staţionare şi
mobile, aferente proceselor de ardere a combustibililor sau din neetanşeităţi, avarii sau accidente
ale echipamentelor cunoscute sub numele de emisii fugitive;
1.1.6. Identificarea măsurilor pentru reducerea emisiilor produse din procesele de ardere din
industriile generatoare de energie electrică şi termică, din transport şi din sub-sectorul spaţiu
locativ şi planificare urbană.
................................................................................................................................................
1.2.1. Monitorizarea activă a
impactului schimbărilor climatice;
1.2.2. Aplicarea legislaţiei promovate,
implementate şi modificate care
include integrarea măsurilor de
adaptare la efectele schimbărilor
climatice;
1.2.3. Acţiuni de creştere a
conştientizării publicului privind necesitatea adaptării la efectele schimbărilor climatice.
Conservarea biodiversităţii reprezintă, în perioada actuală, una dintre problemele importante la
nivel internaţional, însă în ultimul timp, problema conservării biodiversităţii, la nivel de
ecosisteme, specii, populaţii şi chiar la nivel de gene, devine din ce în ce mai acută, din cauza
intensificării impactului uman asupra biosferei. În acest context, menţinerea biodiversităţii este
necesară nu numai pentru asigurarea vieţii în prezent, dar şi pentru generaţiile viitoare, deoarece
Obiectiv strategic 2
Conservarea biodiversităţii
9
ea păstrează echilibrul ecologic regional şi global, garantează regenerarea resurselor biologice şi
menţinerea unei calităţi a mediului necesare societăţii.
Obiective
2.1. Asigurarea unei stări de
conservare corespunzătoare pentru
speciile protejate;
2.2. Asigurarea unei utilizări
durabile a componentelor biodiversităţii şi
eliminarea celor cu impact negativ;
2.3. Asigurarea managementului durabil al pădurilor;
2.4. Asigurarea unui turism durabil şi ecoturism;
2.5. Creşterea rolului grădinilor zoologice în conservarea speciilor sălbatice şi în educare.
Acţiuni
2.1.1. Inspecţii şi controale în
ariile naturale protejate, care au ca
scop verificarea activităţilor cu
impact semnificativ asupra
habitatelor naturale;
2.1.2. Tematică de control care
urmăreşte îndeplinirea condiţiilor din
contractele de
administrare/custodie, cât şi a
setului minim de măsuri de
conservare asumată contractual;
2.1.3. Verificarea şi controlul implementării de către administratori/custozi a sistemelor de
monitorizare a ariilor naturale protejate.
2.2.1. Acţiuni de inspecţie şi control pentru verificarea situaţiilor generate de poluările
accidentale.
10
2.2.2. Acţiuni de inspecţie şi control pentru verificarea activităţilor de exploatare agregate
minerale şi staţii de sortare.
2.2.3. Acţiuni de inspecţie şi control pentru verificarea microhidrocentralor.
2.3.1. Verificarea şi controlul activităţilor de exploatare forestieră cu impact semnificativ asupra
unui mediu sănătos.
2.3.2. Identificarea problematicii existente în ceea ce priveşte managementul durabil al
pădurilor, cât şi armonizarea/actualizarea legislaţiei naţionale, cu legislaţia UE.
2.4.1. Controale tematice la agenţi economici care desfăşoară activităţi de turism, în vederea
verificării/ respectării condiţiilor impuse de autorizaţia de mediu.
2.5.1. Acţiuni de inspecţie şi control în ceea ce priveşte condiţiile de funcţionare a grădinilor
zoologice existente în vederea asigurării dispoziţiilor de conservare:
• Condiţii de adăpostire a animalelor care să corespundă cerinţelor biologice şi de conservare
a speciilor;
• Prevenirea evadării speciilor din captivitate în scopul evitării posibilelor pericole ecologice
pentru specii indigene;
• Informaţii/bază de date
actualizată, cu privire la
speciile înregistrate în
grădinile zoologice;
• Asigurarea activităţii de
cercetare/schimburi de
informaţii, referitoare la
conservarea speciilor şi
reproducerea în
captivitate/reintroducerea în mediul natural;
• Promovarea educării şi stabilirea de parteneriate în vederea conştientizării asupra
conservării biodiversităţii, informaţii asupra speciilor expuse şi a habitatelor lor naturale.
2.5.2. Verificarea modului în care speciile de animale din grădinile zoologice sunt tratate sau
înstrăinate.
11
Gestionarea deşeurilor, cunoscută şi ca managementul deşeurilor, se referă la colectarea,
transportul, tratarea, reciclarea şi
depozitarea deşeurilor. De obicei, termenul
se referă la materialele rezultate din
activităţi umane şi la reducerea efectului
lor asupra sănătăţii oamenilor, a mediului,
sau aspectului unui habitat. Gestionarea
deşeurilor are ca scop şi economisirea unor
resurse naturale prin reutilizarea părţilor
recuperabile. Deşeurile gestionate pot fi atât solide, cât şi lichide sau gazoase, precum şi cu
diverse proprietăţi (de exemplu periculoase), necesitând metode de tratare specifice fiecărui tip de
deşeu.
Obiective
3.1. Transformarea deşeurilor în resursă/utilizarea eficientă a resurselor;
3.2. Extinderea şi îmbunătăţirea sistemelor de colectare selectivă a deşeurilor;
3.3. Reducerea amplasamentelor de depozitare ilegală a deşeurilor;
3.4. Reducerea suprafeţei ocupate de situri contaminate;
3.5. Asigurarea protecţiei resursei de apă subterană;
3.6. Reducerea poluării apelor de suprafaţă în zona depozitelor de deşeuri sau cauzată de
depozitările necontrolate de deşeuri;
3.7. Gestiunea corespunzătoare a deşeurilor periculoase;
3.8. Gestiunea corespunzătoare a deşeurilor din construcţii şi demolări;
Obiectiv strategic 3
Managementul eficient al deşeurilor şi substanţelor periculoase
12
Acţiuni
3.1.1 Verificarea şi controlul staţiilor de
transfer deşeuri pentru depistarea sortării
necorespunzătoare a deşeurilor, astfel încât să
crească fracţia utilă destinată valorificării;
3.1.2. Verificarea şi controlul unităţilor care
sunt autorizate pentru colectarea şi tratarea
deşeurilor în vederea obţinerii de combustibil
alternativ.
....................................................................................................................................................
3.2.1. Verificarea şi supravegherea modului de colectare a deşeurilor valorificabile de către
operatorii care asigură salubritatea localităţilor;
3.2.2. Extinderea controalelor la unităţile administrative de mici dimensiuni care nu au acces
direct la şoseaua naţională, pentru verificarea modului de implementare a sistemelor de colectare
selectivă a deşeurilor de sub jurisdicţia lor;
3.2.3. Verificarea modului de raportare a colectării selective a deşeurilor generate în instituţiile
publice, conform Legii 132/2012.
....................................................................................................................................................
3.3.1. Verificarea şi controlul pentru depistarea amplasamentelor de depozitare ilegală a
deşeurilor;
3.3.2. Efectuarea de controale la autorităţile locale care deţin pe teritoriul lor administrativ
depozite ilegale de deşeuri.
....................................................................................................................................................
3.4.1. Iniţierea de acţiuni pentru
inventarierea siturilor contaminate şi
identificarea proprietarilor/deţinătorilor cât şi
a situaţiei juridice a acestora;
13
3.4.2. Impunerea de măsuri pentru persoanele responsabile, pentru realizarea ecologizării zonelor
contaminate;
3.4.3. Iniţierea unor dezbateri şi analize temeinice, împreună cu autorităţile responsabile, pentru
găsirea de soluţii în vederea ecologizării siturilor contaminate abandonate.
....................................................................................................................................................
3.5.1 Inventarierea posibilităţilor de
poluare a resurselor de apă subterană şi
elaborarea unui ghid de control;
3.5.2 Impunerea de măsuri de remediere în
cazul existenţei situaţiilor de poluare a
resurselor de apă subterană;
....................................................................................................................................................
Efectuarea de controale şi aplicarea măsurilor legale pentru operatorii
depozitelor de deşeuri situate în zone sensibile, în cazul în care se
constatată infiltrarea/scurgerea levigatului în ape de suprafaţă;
3.6.1 Efectuarea de controale şi aplicarea măsurilor legale pentru
deţinătorii cu orice titlu ai terenurilor pe care se află depozite necontrolate
de deşeuri.
.....................................................................................................................................................
3.7.1 Verificarea operatorilor economici autorizaţi să colecteze şi/sau să trateze deşeuri
periculoase privind încadrarea în termenele impuse de reglementările în vigoare;
3.7.2 Propunere legislativă privind condiţiile minime ce trebuie respectate în vederea obţinerii
Autorizaţiei de Mediu.
3.7.3 Verificarea modului de ambalare, etichetare şi stocare a deşeurilor periculoase deţinute de
operatorii economici generatori/deţinători;
14
3.7.4 Efectuarea de controale, aplicarea de sancţiuni şi
impunerea de măsuri agenţilor economici care
generează/deţin/gestionează/transportă deşeuri
periculoase în cazul în care nu respectă reglementările
de mediu în vigoare.
.....................................................................................................................................................
3.8.1 Efectuarea de controale şi impunerea măsurilor legale agenţilor economici care operează în
şantiere;
3.8.2 Efectuarea de controale şi impunerea
măsurilor legale agenţilor economici care
operează la nivelul depozitelor de deşeuri
nepericuloase şi care nu sortează deşeurile
din construcţii înainte de depozitare finală;
3.8.3 Verificarea trasabilităţii deşeurilor
din construcţii şi demolări, pornind de la
generatorul de deşeuri, respectiv operatorul economic autorizat să colecteze acest tip de deşeuri,
pâna la depozitul final.
Aerul este factorul de mediu care constituie cel mai rapid suport ce favorizează transportul
poluanţilor în mediu. Poluarea aerului are multe şi semnificative efecte adverse asupra sănătăţii
umane şi poate provoca daune florei şi faunei în general. Calitatea aerului este determinată de
emisiile în aer provenite de la sursele staţionare şi sursele mobile (traficul rutier), cu
preponderenţă în marile oraşe, precum şi de transportul pe distanţe lungi a poluanţilor atmosferici.
Obiectiv strategic 4
Îmbunătăţirea calităţii aerului şi controlul poluării industriale
15
Din aceste motive acordăm o atenţie deosebită activităţii de supraveghere, menţinere şi de
îmbunătăţire a calităţii aerului.
Obiective
4.1. Reducerea poluării fonice (zgomot şi vibraţii) în zonele rezidenţiale;
4.2. Intensificarea controlului privind calitatea aerului şi identificarea surselor de imisii;
4.3. Reducerea poluării aerului generate de emisii de la surse staţionare ale unor obiective
industriale;
4.4. Reducerea diminuării spaţiilor verzi.
Acţiuni
4.1.1. Verificarea respectării condiţiilor stabilite prin hărţile de zgomot elaborate şi controale
punctuale la sursele potenţial
generatoare de disconfort
fonic din zonele rezidenţiale;
4.1.2. Stabilirea unui program cu
măsuri pentru unităţile
potenţial generatoare de
disconfort fonic în mod
special pentru perioadele
călduroase luând în considerare funcţionarea instalaţiilor exterioare de conditioare a aerului în
zonele rezidenţiale.
..................................................................................................................................................
4.2.1. Acţiuni de inspecţie şi control privind respectarea măsurilor prevăzute în planurile locale
16
de gestionare a calităţii aerului;
4.2.2. Verificarea respectării măsurilor din P.L.A.M.;
4.2.3. Acţiuni de inspecţie şi control imediate în urma raportării unor depăşiri înregistrate de
reţeaua naţională de monitorizare a calităţii aerului;
4.2.4. Acţiuni de inspecţie şi control la potenţiale surse generatoare de emisii care pot cumulativ
să genereze niveluri crescute de imisii (PM 10) în aglomerări.
.................................................................................................................................................
4.3.1. Verificarea, prin acţiuni de inspecţie şi control, a respectării valorilor de emisie impuse la
operatorii economici care sunt şi reprezintă surse staţionare de emisii;
4.3.2.Verificarea respectării realizării măsurilor din Planurile de acţiuni pentru reducerea
poluării aerului la obiectivele industriale.
..................................................................................................................................................
4.4.1. Verificarea respectării proiectelor de amenajare specifică arhitecturii peisagistice, a
urbanismului şi amenajării
teritoriale în intravilanul
/extravilanul localităţilor în
vederea asigurării calităţii
factorilor de mediu;
4.4.2. Acţiuni de inspecţie şi
control punctuale pentru
verificarea realizării
măsurilor de protecţie a spaţiilor verzi privind constituirea Registrelor Locale ale Spaţiilor
Verzi;
4.4.3. Verificarea îndeplinirii obiectivelor calitative şi cantitative privind datele tehnice ale
tuturor spaţiilor verzi.
.....................................................................................................................................................
17
Orice stat european trebuie să respecte valorile comune ale UE definite la articolul 2 din
Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE): respectarea demnităţii
umane, a libertăţii, democraţiei, egalităţii, statului de drept,
drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparţin
minorităţilor. În plus, acestea se angajează să respecte valorile UE
în cadrul Uniunii Europene şi în relaţia cu ţările terţe.
Prin procedura de infringement, CE îşi îndeplineşte una
dintre atribuţiile fundamentale: supervizarea aplicării/
implementării legislaţiei comunitare.
Prin traducere directă, "infringement" înseamnă "încălcare",
mai exact "încălcare de jurământ".
Procedura de infringement se referă la o succesiune de paşi ce trebuie parcurşi de către
autoritatea unională - Comisia Europeană - în cazul în care un stat UE încalcă legea.
Obiectivele acestei proceduri sunt:
� Aducerea Statelor Membre la nivelul optim de armonizare a legislaţiei comunitare;
� Acordarea Statelor Membre a oportunităţii de a remedia problema identificată înainte ca
aceasta să ajungă în faţa Curţii de Justiţie;
� Rezolvarea voluntară a problemelor.
Etapele procedurii de infringement:
� Trimiterea unei scrisori în care solicită lămuriri cu privire la aspectele în legătură cu care a
fost sesizată şi pe care le-a descoperit în urma investigaţiilor proprii. Aceasta este faza
informală, şi nu este obligatorie. În termen de 2 luni de la data scrisorii formale de
notificare, statul membru în cauză poate trimite Comisiei poziţia sa, sub forma unor
observaţii;
Obiectiv strategic 5
Respectarea Tratatului de aderare
18
� Comisia Europeană constată că anumite prevederi ale legislaţiei unui stat membru încălca
legislaţia comunitară şi cere acte de reglementare. În această etapă se identifică acel caz
supus procedurii;
� În faza contencioasă, CE sesizează Curtea Europeană de Justiţie urmând ca respectivul caz
să fie judecat şi soluţionat. CE pune în aplicare decizia CEJ, care poate fi o amendă foarte
mare pentru statul în cauză. Rezultatul procedurii nu poate fi excluderea din Uniunea
Europeană a unui stat membru, care nu intră în atribuţiile CEJ;
� Acesta este ultimul pas al procedurii, intervenind într-un termen de maximum 18 luni de la
data iniţierii procedurii de infringement.
Obiective
5.1. Continuarea implementării prevederilor Directivei 2008/1/CE privind prevenirea şi controlul
integrat al poluării (IPPC);
5.2. Continuarea implementării prevederilor Directivei 2001/80/CE privind limitarea emisiilor
anumitor poluanţi în aer proveniţi din instalaţii mari de ardere (LCP);
5.3. Continuarea implementării prevederilor Directivei 99/31/CE privind depozitarea deşeurilor;
5.4. Continuarea implementării Regulamentului 1013/2006/CE privind transferurile de deşeuri şi
a Regulamentului 1418/2007/CE privind transferurile de deşeuri în ţări care nu aplică
Decizia OCDE.
Acţiuni
5.1.1. Acţiuni de inspecţie şi control conform Planului Anual General de Activităţi, cu referire
punctuală la instalaţiile care se încadrează sub prevederile Legii 278/2013 privind emisiile
industriale;
..................................................................................................................................................
5.2.2. Valorificarea datelor obţinute în urma activităţii de inspecţie în vederea aplicării
principiului prevenţiei pentru prevenirea riscurilor de poluare a mediului şi pentru asigurarea
unui nivel echivalent de protecţie a mediului în întregul său;
..................................................................................................................................................
19
5.3.1 Acţiuni de inspecţie şi control, conform Planului Anual General de Activităţi, cu referire
punctuală la:
• respectarea termenelor de sistare a depozitării conform Tratatului de aderare;
• respectarea prevederilor legale privind modul de depozitare.
.................................................................................................................................................
5.4.1 Acţiuni de inspecţie şi control, conform Planului Anual General de Activităţi, cu referire
punctuală la respectarea Regulamentului Parlamentului European şi al Consiliului (CE) nr.
1.013/2006 privind transferul de deşeuri;
5.4.2. Propunerea de modificare a HG 788/2007 privind stabilirea unor măsuri pentru aplicarea
Regulamentului Parlamentului European şi al Consiliului (CE) nr. 1.013/2006 privind transferul
de deşeuri, prin sancţionarea unor încălcări ale prevederilor Regulamentului, cum ar fi lipsa
documentelor care însoţesc transportul de deşeuri, documente prevăzute în Regulament, abaterea
de la traseul aprobat, nerespectarea prevederilor din documentele aprobate care însoţesc
transportul de deşeuri, etc.
