169
PSIHOLOGIE MEDICALA Suport de Curs Lect. Univ. Dr. Ligiana Petre * Nota. Acest suport de curs a fost redactat cu scopul de a prezenta repere teoretice pentru fixarea cunostintelor diseminate in cadrul cursurilor si pentru a ajuta studentul sa se orienteze in studiul individual. Materialul prezentat în continuare este o prezentare schematică a conţinutului şi tematicilor abordate la cursuri si seminarii. Parcurgerea acestui suport de curs este necesara, dar nu suficienta pentru cunoasterea tematicii,

PM - Suport Curs as 2012-2013

Embed Size (px)

DESCRIPTION

curs psihologie

Citation preview

Page 1: PM - Suport Curs as 2012-2013

PSIHOLOGIE MEDICALA

Suport de Curs

Lect. Univ. Dr. Ligiana Petre

* Nota. Acest suport de curs a fost redactat cu scopul de a prezenta repere teoretice pentru

fixarea cunostintelor diseminate in cadrul cursurilor si pentru a ajuta studentul sa se

orienteze in studiul individual. Materialul prezentat în continuare este o prezentare

schematică a conţinutului şi tematicilor abordate la cursuri si seminarii. Parcurgerea

acestui suport de curs este necesara, dar nu suficienta pentru cunoasterea tematicii,

metodologiei si interventiilor specifice psihologiei medicale si, implicit, nu este suficient

pentru promovarea examenelor de verificare. Studentul este incurajat sa frecventeze

cursurile si seminariile si sa consulte bibliografia recomandata pentru o perspectiva

comprehensiva si rezultate optime.

Page 2: PM - Suport Curs as 2012-2013

SEMESTRUL 1

2

Page 3: PM - Suport Curs as 2012-2013

Curs 1. PSIHOLOGIA MEDICALA.

Definitie

Psihologie medicala vs. Psihologie clinica.

Domenii de competenta

Domenii aplicative ale psihologiei medicale

Obiectivele si specificul psihologiei medicale.

Fundamentele si evolutia teoretica si experimentala a psihologiei medicale.

DEFINITIE

Psihologia medicala Psihologia aplicata in psihopatologie, focusata pe evaluarea

psihodiagnostica, interventia psihologica clinica, studierea si tratarea tulburarilor

psihologice, afectiv-emotionale si psihocomportamentale .

Cum?

Folosirea metodei clinice – a teoriilor si instrumentelor psihodiagnostice clinice pentru

identificarea, decriptarea, prevenirea, ameliorarea si tratarea disfunctionalitatilor la nivel

intelectual, comportamental, emotional, psihosocial al functionarii umane.

Colegiului Psihologilor din Romania apreciaza ca psihologia clinică este ştiinţa care

studiază factorii psihologici implicaţi în starea de sănătate şi de boală. Aşadar, psihologia

clinică este focalizată (1) atât pe aspectele de promovare a sănătăţii şi prevenţie a

patologiei (pentru clienţi) (2) cât şi asupra aspectelor de tratament psihologic al

tulburărilor care implică în etiopatogeneză mecanisme psihologice (pentru pacienţi) (APA;

David, 2006), (www.copsi.ro).

În domeniul psihologiei clinice psihologul poate avea următoarele atestări:

(1) psiholog atestat în psihologie clinică;

(2) psiholog atestat în consiliere psihologică;

(3) psiholog atestat în psihoterapie.

3

Page 4: PM - Suport Curs as 2012-2013

PSIHOLOGIA MEDICALA VS. PSIHOLOGIA CLINICA

Sintagmele “psihologie medicala” si “psihologie clinica” desemneaza domenii relativ

similare, prima axandu-se pe rolul medicului si a echipei pluridisciplinare medicale fata de

boala si bolnav, cu impact in atitudinea, abordarea, viziunea asupra sanatatii si a bolii.

Psihologia clinica poate fi considerata ca un subdomeniu al psihologiei medicale, amabele

utilizand metoda clinica ca modalitate de evaluare psihodiagnostica si interventie

psihologica.

In realitate, cele 2 sintagme sunt similare sub aspectul preocuparilor si interventiei.

Prof. Harry Leon Grossmann realizeaza urmatoarea diferentiere intre cele doua sintagme:

psihologia medicala ofera intelegerea practica si abilitatile care sunt necesare

profesionistilor din sfera medicala si din cea a sanatatii, iar psihologia clinica ofera bazele

teoretice.

Psihologia Clinica Psihologia Medicala

psiholog medic, asistenta, personal din sanatate

studiul psihologiei umane aplicarea cunostintelor psihologice

metode stiintifice atitudine si abilitati practice

intelegere, comunicare, diagnostic, tratament medicamentos si psihoterapie

psihoterapie

DOMENII DE COMPETENTA

DOMENII APLICATIVE ALE PSIHOLOGIEI MEDICALE

4

Psiholog clinician

Psiholog clinician

SCOLI, UNIVERSITATISCOLI, UNIVERSITATI

SPITALE, CLINICI PRIVATESPITALE, CLINICI PRIVATE INSTITUTII PUBLICE, ONGINSTITUTII PUBLICE, ONG

CERCETARECERCETARE

Page 5: PM - Suport Curs as 2012-2013

OBIECTIVE ALE PSIHOLOGIEI MEDICALE

1. EVALUAREA SI INTERVENTIA CLINICA CU SCOPUL PREVENIRII, REMITERII UNOR

TULBURARI PSIHICE, PSIHOSOMATICE SI DEZADAPTATIVE

2. ASIGURAREA DE SUPORT, GHIDARE REZOLUTIVA SI CATALIZA A STRATEGIILOR

CREATIV-ADAPTATIVE ALE PACIENTILOR PENTRU A GESTIONA PROBLEMELE

PERSONALE (EMOTIONALE, COGNITIVE SI COMPORTAMENTALE) SI RELATIONALE

(INTERPERSONALE) CU IMPACT INDIVIDUAL, FAMILIAL SI SOCIOPROFESIONAL

DEOZORGANIZATOR.

Fundamentele si evolutia teoretica si experimentala a psihologiei medicale

5

Page 6: PM - Suport Curs as 2012-2013

6

Page 7: PM - Suport Curs as 2012-2013

DE REFLECTAT:

De ce credeti ca psihologia clinica este atat de populara?

In fel considerati ca etapele de formare in psihologia clinica contribuie la evolutia

psihologului clinician? Ce propuneri aveti in acest sens?

De ce anume credeti ca in Evul Mediu intelegerea functionarii psihicului si a mintii a

inregistrat o stagnare si chiar o regresie?

Surse bibliografice:

www.apa.org

G. Ionescu – Tratat de Psihologie Medicala si Psihoterapie, Bucuresti, 1999;

Thomas G. Plante – Contemporary Clinical Psychology, 2nd ed., John Wiley & Sons, Inc,

Hoboken, New Jersey, 2005.

7

Page 8: PM - Suport Curs as 2012-2013

CURS 2. Psihologul cu competenta in psihologia clinica si medicala ca persoana si

“prezenta terapeutica”

Indicatori de eficienta

Funcţiile psihologului în domeniul clinic si medical

Relatia psihologica

Capcane in practica psihologica clinica

Indicatori de eficienta (G. Corey)

Identitatea

Respect si autoapreciere

Cunoasterea si gestionarea adecvata a puterii personale

Flexibilitate

Extinderea cunostintelor de sine si de altii

Dispusi si capabili sa tolereze ambiguitatea

Isi dezvolta un stil propriu de consiliere sau terapeutic

Pot experimenta si cunoaste lumea clientului ( pacientului)

Se simt “vii” si alegerile lor sunt orientate spre viata

Sunt autentici, sinceri si onesti

Au simtul umorului

Fac greseli si sunt dispusi sa le admita

In general traiesc in prezent

Sunt capabili sa se “reinventeze”

Fac alegeri, optiuni care le modeleaza viata

Se implica profund in munca lor si extrag din ea sensuri noi

8

Page 9: PM - Suport Curs as 2012-2013

Sunt interesati de bunastarea altora

Apreciaza influenta culturii.

Funcţiile psihologului în domeniul clinic si medical sunt ( atestate de Colegiul

Psihologilor din Romania):

Psihodiagnostic şi evaluare clinică (se evaluezază atât tabloul

clinic/mecanismele etiopatogenetice psihologice cât şi stările de

sănătate/mecanismele de sanogeneză);

Intervenţie psihologică (atât pentru promovarea sănătăţii şi dezvoltare

personală cât şi pentru tratamentul tulburărilor psihice şi/sau a celor care

implică în etiopatogeneză mecanisme psihologice);

Cercetare;

Educaţie şi formare profesională.

Funcţiile psihologului care se pretează coordonării prin ghiduri clinice sunt: (1)

psihodiagnosticul şi evaluarea clinică şi (2) intervenţia psihologică. Aspectele de cercetare

şi educaţie sunt reglementate prin Codul deontologic al profesiei de psiholog cu drept de

liberă practică şi prin Procedurile de atestare, acreditare şi certificare ale Comisiei de

Psihologie Clinică şi Psihoterapie din Cadrul Colegiului Psihologilor din România (CPR)

(www.copsi.ro).

Psihodiagnostic şi evaluare clinică

Psihodiagnosticul se referă la cunoaşterea factorilor psihologici ai subiectului uman,

cu relevanţă pentru diverse activităţi. Psihodiagnosticul clinic vizează cunoaşterea

factorilor psihologici cu relevanţă pentru sănătate şi boală. Cunoaşterea acestor factori

9

Page 10: PM - Suport Curs as 2012-2013

psihologici se realizează prin procesul de evaluare clinică în care se utilizează metode

diverse precum, testarea psihologică, interviu clinic etc.

Componentele psihologice evaluate clinic pot include:

aspecte afective;

aspecte cognitive;

aspecte comportamentale;

aspecte psihofiziologice;

aspecte de personalitate;

aspecte relaţionale.

Activităţile specifice de psihodiagnostic şi evaluare clinică, bazate pe evaluarea

componentelor descrise mai sus, se referă la:

investigarea şi psihodiagnosticul tulburărilor psihice şi a altor condiţii de

patologie care implică în etiopatogeneză mecanisme psihologice, în limitele

competenţei psihologului;

evaluarea psihologică a stării de sănătate psihică ca prerechizită pentru

desfăşurarea unor activităţi care presupun examinare psihologică (ex.

testarea profesorilor, a funcţionarilor publici etc.);

evaluare cognitivă şi neuropsihologică;

evaluare comportamentală;

evaluare bio-fiziologică (ex. prin proceduri de bio-feedback);

evaluare subiectiv-emoţională;

evaluarea personalităţii şi a mecanismelor de coping/adaptare/defensive;

evaluarea unor aspecte psihologice specifice cuplului, familiei sau altor

grupuri;

10

Page 11: PM - Suport Curs as 2012-2013

evaluarea contextului familial, profesional, social (ex. calitatea vieţii,

funcţionarea socială), economic, cultural în care se manifestă problemele

psihologice;

evaluarea gradului de discernământ al persoanelor, în limitele competenţei

psihologului;

evaluarea dezvoltării psihologice;

alte evaluări în situaţii care implică componente psihologice clinice (ex.

chestionare de interes în consilierea vocaţională etc.).

RELATIA PSIHOLOGICA

PSIHOLOG PACIENT

Cei 2 poli intre care se configureaza dinamic relatia psihologica sunt co-parteneri in actul

psihologic de evaluare si interventie, psihologul oferind sprijin avizat in crearea de catre

client a unor strategii rezolutive, in stimularea optimizarii si adaptarii la realitate.

LOCUL PSIHOLOGULUI IN ECHIPA MULTIDISCIPLINARA

11

SPATIU PSIHOLOGIC TERAPEUTIC

SPATIU PSIHOLOGIC TERAPEUTIC

Page 12: PM - Suport Curs as 2012-2013

Lucrul in echipa pluridisciplinara. Efecte:

1. PRODUCTIVITATE

2. Supervizarea si intervizarea in echipa este regula de aur a profesionismului in domeniul

clinic.

3. Familia functioneaza nu doar ca o parte din “problema”, ci ca un co-terapeut ad-hoc,

avand si un rol co - terapeutic, dincolo de beneficiile terapeutice propriu – zise atat la nivel

personal, cat si interpersonal.

4. Competentele bine stabilite in cadrul echipei si respectarea lor previn erorile de

interventie, conectand benefic pentru pacient procesul psiho-socio-medical recuperator

sau integrator (I.Mitrofan).

CAPCANE IN PRACTICA PSIHOLOGICA CLINICA

PERFECTIONISMUL

CUNOASTEREA LIMITELOR

RELATIA CU PACIENTII :

—DIFICILI sau PRETENTIOSI

—TACUTI

—NEIMPLICATI

REZULTATE LENTE

AUTOAMAGIREA

RATACIREA PRINTRE PROBLEMELE PACIENTILOR

EPUIZAREA PROFESIONALA

Resurse bibliografice

Iolanda Mitrofan – Psihoterapie ( Repere Teoretice, Metodologice si Aplicative), Ed. Sper,

Bucuresti, 2008;

12

Page 13: PM - Suport Curs as 2012-2013

G. Ionescu – Tratat de Psihologie Medicala si Psihoterapie, Bucuresti, 1999;

Thomas G. Plante – Contemporary Clinical Psychology, 2nd ed., John Wiley & Sons, Inc,

Hoboken, New Jersey, 2005.

13

Page 14: PM - Suport Curs as 2012-2013

CURS 3. TEORIA SI METODOLOGIA PSIHOLOGIEI MEDICALE

Caracteristici generale.

Metoda clinica: studiul de caz, observatia clinica, consultatia.

Teste si scale clinice.

Metodele proiective in practica psihologica medicala.

Caracteristici generale

Lagache (1949): abordarea clinica vizeaza “studiul aprofundat al cazurilor individuale”,

“studiul conduitei umane individuale si al conditiilor sale” (gandire, maturizare, conditii

fiziologice si patologice, istoria vietii), adica studiul persoanei totale “in situatie”.

Abordarea clinica vizeaza toate aspectele individuale, de la date organice la date de natura

psihosociala, fiind o abordare holista a conduitelor normale si patologice.

Metoda clinica se deosebeste de metoda experimentala care are ca scop explicit sau implicit

pe cel de a face generalizari. Metoda clinica are un scop practic: realizarea unei evaluari

psihologice in urma careia se va stabili un psihodiagnostic insotit de un plan de interventie

psihologica sau prescriptie terapeutica.

Pornind de la consideratiile lui Lagache, miezul psihologiei clinice este reprezentat de

“studiul de caz”: intalnirea unui subiect singular, constituit de o istorie specifica si perceput

in totalitatea sa (tulburarile sunt raportate al tot ceea ce este, iar intregul situatiei este luat

in calcul in intalnirea cu acesta), refuz al obiectivismului, sensibilitate la istorie, importanta

a relatiei observator-observat, transferul…(...). Studiul de caz pe diferite metode

(consultatie, observare, teste), care pot fi folosite si izolat in anumite situatii, dar a caror

14

Page 15: PM - Suport Curs as 2012-2013

utilizare ramane conforma principiilor metodei clinice.” (Michele Montreuil, Jack Doron,

coord., 2009)

Metoda clinica

Definitie: Ansamblul tehnicilor utilizate in cadrul practicii clinicienilor si “demersul clinic”

centrat pe individualitate, singularitate si implicare, care permit descoperirea originii si

semnificatiei conflictelor si conduitelor fiintei umane. ( Ionescu, S., 2009)

Instrumentele metodei clinice:

Sanzana ( 1997):

1. observare

2. masurarea sau dimensionalizarea trasaturilor

3. relatia psiholog clinician – subiect (tipul acesteia).

Pedinielli (1994):

1. Consultatia ca instrument principal al psihologului clinician

2. Testele si scalele

3. Observatia clinica

4. Productiile grafice ( desene, jurnale intime, etc)

5. Studiul de caz.

Studiul de caz ilustreaza o constructie a clinicianului structurata pe recoltarea,

prelucrarea, analiza si interpretarea informatiilor provenite de la pacient. Cu alte cuvinte,

“persoana vorbeste despre ea insasi instituindu-se ca subiect al propriului sau discurs”

(Michele Montreuil, Jack Doron, coord., 2009).

15

Page 16: PM - Suport Curs as 2012-2013

Studiul de caz se axeaza initial pe comportamentul verbal si nonverbal al pacientului in

cadrul discursului acestuia, pe modul in care subiectul vorbeste despre sine insusi. Studiul

de caz nu este un monolog, ci efectul intalnirii dintre un subiect care prezinta o problema,

vorbeste despre ea si un psiholog care il asculta si va reconstrui aceste elemente sub forma

unei constructii cu sens.

Studiul de caz are o serie particularitati ( apud. Jack Doron, Jean-Louis Pedinielli, 2009):

a) Singularitatea se refera la abordarea personalizata a cazului, in unicitatea sa. A

considera un caz singular inseamna a fi atent la particularitatile sale specifice, un caz

devenind singular prin abordarea, decriptarea si interpretarea de catre clinician

astfel incat acesta va surprinda si sa evidentieze tot ceea ce este particular, specific

pacientului, ceea ce iese cumva din sfera “normalului”. De exemplu, la un subiect cu

boala somatica, singularitatea implica centrarea clinicianului pe teoriile personale

ale bolnavului, mecanismele psihologice inconstiente reflectate in discursul

acestuia, principiile, asteptarile, convingerile, “miturile” legate de aparitia si

dezvoltarea simptomelor, tratament, recuperare, vindecare.

b) Totalitatea se refera la abordarea pacientului ca o unitate indivizibila aflata in

contact permanent cu exteriorul ( persoane, relatii, situatii, evenimente). Ca urmare,

simptomatologia pacientului (reprezentarile despre boala, conflictele psihologice

asociate simptomelor somatice, etc) trebuie acordata si interpretata in contextul

personal si social al persoanei. Altfel spus, orice simptom trebuie interpretat ca o

piesa din puzzle-ul reprezentat de prezentul, trecutul, viitorul pacientului,

materializate in emotii, cognitii, comportamente, expectatii, aspiratii, conflicte,

reusite, esecuri, etc. Intelegerea simptomatologiei clinice se realizeaza in lumina

istoriei de viata a pacientului, in care simptomul detine un rol particular de

16

Page 17: PM - Suport Curs as 2012-2013

intretinere, dezvoltare a manifestarilor clinice, cu anumite efecte si/sau beneficii

secundare in plan psihologic.

c) Istoria: discursul pacientului trebuie pus raport la istoria sa de viata, la trecutul sau

amprentat de anumite evenimente, relatii, persoane, situatii carora le acorda

anumite semnificatii si implicit anumite roluri, constient sau inconstient in aparitia

si dezvoltarea simptomatologiei clinice. Pacientul trebuie sa fie ajutat sa isi

reconstruiasca “prezentul” care include simptomul, asa cum decurge acesta in mod

natural din trecut, developat de amintiri, cautari, semnificatii. Rolul de suport al

psihologul in aceasta reconstructie plina de sens, este semnificativ.

d) Intalnirea implica relatie cu psihologul, care prin “prezenta” psihologica autentica,

reprezinta un catalizator al emotiilor, reprezentarilor, cognitiilor, “prezentei”

pacientului.

CONCLUZIE: Studiul de caz ilustreaza metoda clinica si se poate sprijini pe diverse metode

de culegere a datelor: observatia, interviul, teste psihometrice, teste proiective.

OBSERVATIA CLINICA

Definitie. Observatia clinica reprezinta o metoda stiintifica care consta in inregistrarea

sistematica prin simturi a caracteristicilor, dar si transformarea obiectului studiat (Doron,

Porot 1999).

Observatia nu este un act pasiv. Ea este insotita un comportament reflexiv de clasificare

si sistematizare, avand ca scop intelegerea comportamentului verbal si nonverbal al

pacientului.

Observatia stiintifica are un caracter organizat si sistematizat, centrandu-se pe

anumite ipoteze stabilite de clinician si fiind orientata spre confirmarea sau infirmarea

17

Page 18: PM - Suport Curs as 2012-2013

acestora. In acest sens, este nevoie ca psihologul clinician sa delimiteze observatia in

functie de variabilele prezente in formularea ipotezelor sau a intrebarilor sale.

Observatia ca metoda de cercetare vizeaza obtinerea unor date “obiective”, precise,

reproductibile si verificabile, avand ca obiectiv descrierea unui subiect in individualitatea

lui.

Observatia clinica este focusata atat pe descrierea comportamentului verbal si nonverbal al

pacientului si a simptomatologiei clinice prezentata de pacient, cat si pe realizarea unor

operatii de clasificare, sistematizare si regrupare a acestor informatii cu scopul de a le da

un sens in context clinic, psihodiagnostic si psihoterapeutic.

Observatia clinica face parte din metodologia utilizatata in clinica, reprezentand un

instrument calitativ semnificativ in cadrul unor analize clinice diagnostice specifice axate

pe metode de psihodiagnostic si interventie psihologica precum activitatile ludice,

activitatile diagnostice si terapeutice cu suport expresiv creativ - desenul, modelajul, colajul

(S. Ionescu, A. Blanchet, 2009); aceste tehnici sunt utilizate mai ales in evaluarea clinica a

copiilor, unde consultatia clinica este uneori imposibila.

CONSULTATIA

Consultatia reprezinta principalul instrument al psihologului clinician. Aceasta vizeaza

dobandirea de informatii si intelegerea functionarii psihologice a pacientului prin

focalizarea asupra trairilor acestuia, semnificatiei acordate de acesta simptomatologiei,

totul fiind amprentat, influentat, stimulat de relatia stabilita intre psiholog si pacient in

contextul clinic.

Altfel spus, asa cum precizeaza Pedinielli (2009), consultatia este cel mai bun instrument

(Benony si Chahraoui, 1999; Schmid-Kitsikis, 1999) pentru culegerea anumitor informatii

despre suferinta sau dificultatile subiectului prin aducerea unor elemente referitoare la

18

Page 19: PM - Suport Curs as 2012-2013

lucrurile cu care s-a confruntat, in mod real sau imaginar, dar si despre pozitia sa fata de

aceste fapte, despre ceea ce asteapta de la psiholog, despre locul pe care i-l acorda. El ofera

si date despre economia psihica, despre organizarea propriilor mecanisme de aparare

evidentiabile in elementele discursului (ex. negarile), in scenele pe care le povesteste (ex.

identificarile) sau chiar in modul in care se adreseaza psihologului (proiectiile).

Informatiile obtinute prin consultatie pot fi intelese si interpretate corect doar prin

raportarea la reperele interioare, specifice ale pacientului.

Algoritmul de desfasurare a unei consultatii depinde de mai multi factori:

a. Obiectivul interviului: diagnostic, terapie, cercetare etc.

b. Modelele teoretice si formarea profesionala a clinicianului

c. Cui apartine initiativa interviului: subiectului, familiei, institutiei

d. Momentul si conditiile in care se desfasoara interviul: consultatie externa sau spital,

context de criza sau nu.

Travaliul profesional al psihologului in cadrul consultatiei clinice se bazeaza pe anumite

principii identificabile la nivelul capacitatii psihologului de a crea o alianta sau relatie

psihologica adecvata in care sa primeasca, sa asculte, sa stimuleze si sa sustina

discursul pacientului.

Principiile consultatiei clinice dupa Pedinielli (2009):

1. ascultare activa

2. „neutralitate binevoitoare”

3. recunoasterea si respectarea solutiei defensive a pacientului

4. recunoasterea de catre psiholog a propriilor reactii emotionale.

TESTELE SI SCALELE CLINICE

19

Page 20: PM - Suport Curs as 2012-2013

Sunt utilizate pentru completarea datelor clinice obtinute in cadrul observatiei clinice si

consultatiei in vederea stabilirii profilului psihologic si a psihodiagnosticului clinic.

Testele si scalele reprezinta tehnici standardizate de evaluare psihometrica a fenomelor

psihice care permit psihologului sa compare scorurile obtinute de pacient cu scorurile unui

esantion normativ, prin administrarea de teste psihologice pentru evaluarea factorilor de

personalitate, comportament, a aptitudinilor cognitive, psihosociale, emotional-afective,

etc.

Scopul aplicarii testelor:

– evidentierea unor elemente (aptitudini, procese cognitive, tulburari, organizare a

personalitatii) a caror identificare precisa nu este posibila doar prin consultatie.

– sa furnizeze date valide si obiective, nesupuse subiectivitatii psihologului.

– sa imbogateasca bilantul clinic.

Examinarea psihologica clinica se realizeaza pe trei dimensiuni fundamentale, respectiv

psihodiagnoza personalitatii, psihodiagnoza proceselor si functiilor cognitive si

psihodiagnoza afectivitatii.

Psihodiagnoza personalitatii conduce la stabilirea profilelor de personalitate.

Instrumentele psihodiagnostice utilizate frecvent in clinica sunt atat inventare exhaustive

de personalitate (NEO PI-R), cat si chestionare scurte si rapide (NEO FFI; FF NPQ, EPQ-RS,

IVE) sau forme intermediare (BFQ, BFA). Din punctul de vedere al teoriei pe care se

fundamenteaza, psihodiagnoza personalitatii se realizeaza cu fie cu teste bazate pe teoria

celor cinci factori (ABCD-M, NPQ), fie prin chestionarele clasice (EPQ, FPI).

Psihodiagnoza aptitudinilor cognitive este axata in principal in clinica pe evalurea

memoriei, limbajului, a eficientei intelectuale, exprimata prin doua functii – atentia si

orientare, precum si a inteligentei ca aptitudine generala. In acest sens, se utilizeaza Scala

de memorie Wechsler, testul Benton de memorare vizuala, testul Ray de memorare a

cuvintelor, Scalele de inteligenta Wechsler pentru adulti si copiii (WISC, WAIS, WIPPSI,

20

Page 21: PM - Suport Curs as 2012-2013

WCTS), Matricele progresive Raven, MAB pentru o evaluare completă pe subtestele verbale

i de performan ă, ș ț GAMA pentru screening-ul nivelului de IQ la persoanelor normale iș

testul cuburilor KOHS pentru evaluarea non-verbală a inteligen ei, ț testul BDAE( Boston

Diagnostic Aphasia Examination, teste screening – minibaterii de teste multifunctionale

( ex.MMSE). De asemenea, instrumente psihodiagnostice utile in evaluarea memoriei

vizuale, mai exact in masurarea functiei executive sunt testele scurte BVRT si WCST.

Psihodiagnoza afectivitatii vizeaza in special identificarea tulburarilor depresive, a

formelor de anxietate si a tulburarilor asociate. In acest sens, se utilizeaza scale clinice de

evaluare si autoevaluare (Hamilton, Beck, Zang, etc.), teste axate pe abordarea stare-

trasatură (STAI), pe simptomatologia DSM (MASC), observatia comportamentului verbal si

nonverbal in timpul consultatiei, datele de diagnoza a personalitatii.

METODELE PROIECTIVE

Forme de investigare dinamica a personalitatii prin intermediul unui material putin

structurat pe care subiectul il construieste si abordeaza cu minima directionare, bazat pe

mecanismul psihologic proiectiv si sursa pentru acordarea de catre client a unor

semnificatii relevante pentru modurile sale de rezolvare a conflictelor si pentru modul de

perceptie a realitatii.

D. Anzieu distinge două categorii de tehnici proiective utilizate in practica:

a. Tematice, al căror model esenţial rămâne T.A.T., relevă conţinuturi psihologice semnificative

ale persoanei: natura conflictelor, dorinţe fundamentale, reacţii la anturaj, momente cheie trăite

în viaţă.

Acestea sunt: jocurile dramatice, desenele şi povestirile libere sau de completat, interpretarea

desenelor, fotografiilor. Subiectul poate, conform lui Ombredane, proiecta aici ceea ce el crede

că este, ceea ce ar vrea să fie, ceea ce refuză să fie, ceea ce alţii sunt sau ar trebui să fie faţă de el.

Prin acestea, noi suntem în mod esenţial informaţii asupra reţelei de motivaţii dominante ale

subiectului, asupra mecanismelor de apărare, asupra a ceea ce Cattel numea "dinamica eului."

21

Page 22: PM - Suport Curs as 2012-2013

Marja de incertitudine şi eroare priveşte efectul acestor diverse motivaţii: sunt ele sursă de

conduite, obişnuite sau rare, la subiect? Sunt ele numai cauza unor paraziţi în realizarea

conduitelor? Sau nu produc ele decât reverii interioare?

b. Structurale, ce au ca prototip testul Rorschach Ele nu mai culeg, ca precedentele,

manifestarea forţelor vii ale subiectului, care corespund la punctul de vedere "dinamic" din

psihanaliză, la "teme" în psihologia tendinţelor, la "de ce" al conduitei. El conduc, mai curând, la

o secţiune reprezenativă a sistemului personalităţii, informând asupra structurii, echilibrului său,

modul său de a prinde lumea, de "lumea sa de forme"; este vorba aici de interacţiunile între Sine,

Eu şi Supra-eu (conform punctului de vedere "economic" în psihanaliză, "schemelor" în

psihologia tendinţelor, al lui "cum" al conduitei).

Aici, marja de incertitudine şi eroare cuprinde reprezentativitatea secţiunii: a fost ea efectuată

într-un loc bun? La momentul bun? Ce a lăsat ea la o parte?

N. Dumitraşcu (2005) clasifica tehnicile proiective în funcţie de limbajele:

a. limbajul desenelor (proiecţia “garfică”) Exemple: Testele de desen (“Testul desenul

persoanei”, “Testul Arborelui”, “Testul familiei”);

b. limbajul percepţiei (“proiecţia structurală”) Exemple: testele Rorschach, Zullinger,

Holtzmann, la care subiectul trebuie să spună ce vede în nişte pete de cerneală ambiguie;

c. limbajul poveştilor (“proiecţia tematică”) Exemple: Testul de Apercepţie Tematică (T.A.T.),

Testul de Apercepţie Tematică pentru Copii (C.A.T.), la care subiectul trebuie să alcătuiască

nişte poveşti plecând de la anumite imagini. Testul Fabulelor Duss unde subiecţii (în special

copii) trebuie să completeze nişte poveşti neterminate;

d. limbajul culorilor (“proiecţia cromatică”) Exemplu : testul Luscher, unde subiectul trebuie să

selecteze nişte culori în ordinea preferinţelor;

e. limbajul pulsiunilor (“proiecţia pulsională”) Exemplu: testul Szondi, la care subiectul trebuie

să aleagă din nişte fotografii pe cele care-i plac şi pe cele care-i displac cel mai mult;

f. limbajul cuvintelor (“proiecţia asociativă”). Exemplu: Testul de Asociere Verbală a lui Jung, la

care subiectul trebuie să asocieze cât mai repede la stimulii verbali prezentaţi de examinator;

g. limbajul frustrării Exemplu: testul Rosenzweig, unde subiectul trebuie să răspundă la nişte

situaţii frustrante prezentate de test.

Tehnicile proiective sunt similare scalelor de evaluare in ceea ce priveste interpretarea

rezultatelor, intrucat nu compara subiectii unii cu altii, ci dau o nota. Importanta lor consta

in evidentierea elementelor greu de identificat si apreciat in cadrul unei consultatii.

22

Page 23: PM - Suport Curs as 2012-2013

CURS 4. Consultatia clinica. Definitie. Specific. Tipologii. Tehnici. Aplicatii.

Consultatia clinica constituie principalul instrument metodologic al psihologului clinician.

In spatiul profesional al consultatiei se dezvolta relatii interpersonale complexe si subtile

prin intermediul “jocurilor” de limbaj. Astfel, cunoasterea diferitilor parametri si tehnici ai

acestei situatii de comunicare se dovedeste esentiala pentru psihologii clinicieni (Castillo,

2009).

Definitie

Consultatia clinica reprezinta demersul clinic in cadrul caruia psihologul clinician

formuleaza o serie de ipoteze legate de problematica pacientului si interpreteaza semnele

clinice in functie de o nosografie prin explorarea problematicii subiective a pacientului

dupa un ghid de referinta (ex. DSM IV), avand o lectura clinica a tulburarilor

psihopatologice.

Activitatea diagnostica poate constitui esentialul consultatiei. Psihodiagnosticul clinic

reprezinta un reflex profesional centrat pe organizarea continutului clinic al consultatiei.

Specific

In anumite contexte ( neuropsihologie), consultatia diagnostica vizeaza evaluarea acuzei

subiectului, apoi a functiilor cognitive ( memorie, atentie, limbaj) sau a prezentei unei

patologii psihice asociate patologiei neurologie (ex. depresia).

Consultatia exclusiv centrata pe diagnostic este mai frecvent realizata in cadrul unei

institutii si ceruta de echipa sau medicul curant in scopul obtinerii din partea psihologului a

unei perspective psihopatologice ori a unor informatii suplimentare susceptibile sa ajute la

tratament sau la orientarea terapeutica a pacientului.

Consultatiile diagnostice utilizeaza diverse suporturi metodologice( teste, scale).

Tipologii

1. CONSULTATIA DE SUSTINERE

Definitie. Consultatia de sustinere reprezinta activitatea de suport acordat pacientului

pentru exprimarea, constientizarea si intelegerea unei dificultati, blocaj psihologic, situatie

23

Page 24: PM - Suport Curs as 2012-2013

de criza traita de acesta. Esenta consultatiei de sustinere este ajutorul sau sprijinul

psihologic si nu conduce automat la o indicatie de terapie.

Acest tip de consultatie are loc de obicei in cadrul unui dispozitiv de ingrijire care implica o

echipa medicala. Rolul psihologului este acela de a-l asista pe pacient, asistenta psihologica

care implica suportul specializat acordat la patul bolnavului, cabinet psihologic sau alt

spatiu din cadrul unitatii de ingrijire, in care psihologul dezvolta relatia psihologica cu

pacientului si creeaza un cadru psihologic adecvat consultatiei de suport. Pentru aceasta

psihologul propune pacientului una sau mai multe intalniri punctuale.

2. CONSULTATIA TERAPEUTICA

Definitie. Consultatia terapeutica reprezinta acel tip de consultatie axata pe modificarea

perspectivei pacientului referitoare la o situatie frustranta, eveniment psihotraumatizant

sau alte conflicte psihologice care ii provoaca discomfort si blocaje psihologice.

Desfasurarea consultatiei depinde de orientarea teoretica a psihologului(Castillo, 2009):

In orientarea cognitiv – comportamentala se pune accent pe simptome si schemele de

gandire care sustin simptomele. Pacientilor li se da un numar de sarcini ce trebuie

indeplinite de la o sedinta la alta.

In sedintele de terapie familiala, terapeutul se ocupa de locul fiecaruia in cadrul unui

sistem, avand in vedere principiile acestei orientari conform carora relatii dintre membrii

acestui sistem familial determina o disfunctie. Aceasta abordare se bazeaza pe o teorie a

rolurilor.

In consultatia psihanalitica, terapeutul este interesat de continuturile inconstiente in

raport cu copilaria pacientului. Abordarea este axata pe doua principii fundamentale:

asocierea libera si interpretarea. Analistul trebuie sa comunice verbal ( interpretarea)

ipoteza pe care a construita in legatura cu intentionalitatea inconstienta identificata in

discursul pacientului.

Punctul comun al tuturor acestor abordari este acordarea de sens simptomelor. Toate

teoriile psihopatologice impartasesc ideea conform careia orice simptom implica o

semnificatie, chiar daca este trait de pacient ca un element perturbator si disfunctional.

Efortul terapeutic consta in inlocuirea simptomului in cadrul unei dinamici semnificante,

indiferent daca apartine istorie personale sau colective.

24

Page 25: PM - Suport Curs as 2012-2013

Oricare ar fi tipul de terapiei, procesul terapeutic se bazeaza pe caracteristici similare ca

empatia, alianta terapeutica, cautarea unui sens.

3. CONSULTATIA CLINICA DE CERCETARE

Definitie. Consultatia clinica de cercetare reprezinta consultatia centrata pe producerea

unui discurs continuu si structurat pe o tema definita in cadrul unei cercetari. Cercetatorul

emite niste ipoteza pe care le va testa pe populatia tinta. Obiectivul paradoxal tine de

accesul la niste cunostinte generale pornind de la colectia unor consultatii particulare.

Analiza datelor tine de un demers comparativ. Scopul este verificarea ipotezelor, validarea

unui camp de cercetare, aprofundarea unor teme sau explorarea unui domeniu putin

studiat (Castillo, 2009).

GHIDUL DE CONSULTATIE

Este un sistem de filtraj care predetermina temele abordate in consultatie. Clinicianul

stabileste niste date care il intereseaza si in legatura cu care elaboreaza categorii si

indicatori. Cercetatorul trebuie sa ramana deschis, avand grija sa respecte cadrul predefinit

al temelor si sa permita interlocutorului sa se exprime liber si cu incredere.

TEHNICILE CONSULTATIEI

ATITUDINILE CLINICIANULUI: ascultarea, empatia, suportul.

Situatia de consultatie si simptomatologia pacientului introduc in scena anumite

mecanisme de aparare: proiectia, idealizarea, reticenta, etc.

PARAMETRI AI RELATIEI PACIENT - PSIHOLOG:

1. GESTIONAREA DISTANTEI

2. CEREREA

3. CADRUL

4. DEFINIREA OBIECTIVELOR, STABILIREA UNUI CONSEMN

5. INCHIDEREA CONSULTATIEI

25

Page 26: PM - Suport Curs as 2012-2013

MODALITATI DE STRUCTURARE A CONSULTATIEI:

1. DIRECTIVA- utilizarea intrebarilor directe pentru obtinerea unor informatii precise.

Poate include utilizarea unor instrumente clinice precum chestionarele, scalele sau

testele. Se foloseste in evaluarea unor stari clinice ( scalele de anxietate sau

depresie) sau in cercetare pentru obtinerea unor raspunsuri comparabile intre ele.

2. SEMIDIRECTIVA – axata pe un ghid de consultatie elaborat anterior de psiholog in

functie de tematicile sau intrebarile pe care doreste sa le exploreze. Psihologul nu

pune intrebarile intr-o ordine prestabilita, ci surprinde oportunitate in functie de

discursul pacientului.

3. NONDIRECTIVA. Intrebarile sunt rare, pornind de la un consemn sau subiect deschis

de psiholog, la care pacientul va raspunde.

Conceptul de “nondirectivitate” este lansat de Rogers care utilizeaza expresia de

“consultatie centrata pe client”. Pentru Rogers fiecare persoana poseda un potential

de “actualizare”, adica capacitatea naturala de a tinde spre propria implinire, de a

intelege si a-si rezolva problemele, fiind necesar doar ca terapeutul sa fie in contact

cu resursele si potentialul pacientului. Este nevoie ca prin ascultare si empatie sa

permita acestuia sa isi acceseze capacitatea de a gasi solutii. Nondirectivitatea

consta pentru clinician in centrarea interventiilor sale nu pe continutul intelectual al

discursului, ci pe emotiile si afectele exprimate de pacient, pe credintele si gandurile

pe care le are in legatura cu ceea ce exprima.

Pentru Rogers, orice atitudine directia a psihologului echivaleaza cu asumarea

personala a problemei pacientului. El propune doi indicatori de diferentiere:

- daca sensul general al consultatiei poate fi reconstruit doar din lectura replicilor

clinicianului, abordarea este directiva;

- daca este comprehensibil doar din citirea discursului clientului, este nondirectiva.

Utilizarea modalitatilor de consultatie trebuie sa corespunda scopurilor urmarite. Astfel,

consultatia directiva convine obiectivelor de control si verificare, cea semidirectiva in

scopul aprofundarii, iar nondirectiva este cea mai potrivita pentru explorarea unei teme,

permitand introducerea de elemente noi.

26

Page 27: PM - Suport Curs as 2012-2013

Surse bibliografice:

Montreuil, M., Doron, J. ( coord) – Tratat de psihologie clinica si psihopatologie, Trei,

Bucuresti, 2009.

CURS 5. LIMBAJUL SI COMUNICAREA IN PRACTICA PSIHOLOGICA CLINICA.

Replicile in consultatia clinica. Definitie. Functii. Clasificare.

Relatia psiholog – pacient. Tehnici de comunicare cu pacientul.

Riscuri ale consultatiei clinice.

Replicile in consultatia clinica

Termenul de replica asa cum este denumit si definit de Castillo (2009) se refera la

activitatea discursiva a clinicianului dintr-un perspectiva general. Ele nu iau neaparat

forma unei intrebari, dar sunt intotdeauna purtatoare de functie interogativa, directa sau

indirecta.

Scopul replicilor este reprezentat de dezvoltarea discursului pacientului pe diferite

dimensiuni (afectiva, informationala, diagnostica).

Replicile contin mesajul psihologului pentru pacient prin care este trasmis felul in care

intelege continutul experiential, ceea ce implica o grila de lectura a discursului pacientului.

Intrebarile puse si raspunsurile obtinute construiesc “spatiul discursiv” al consultatiei.

Eggly (2002) arata ca naratiunile legate de simptomatologia pacientului se co-construiesc

dupa trei dimensiuni(apud Castillo, 2009):

1. in primul rand cronologic, psihologul introduce prin activitatea sa discursiva sale o

relatie cronologica intre evenimentele sau experientele relatate intr-o ordine

aleatoare de pacient;

2. co-constructia evenimentelor cheie se produce prin reveniri discursive asupra

evenimentului, prin reluari ale unor evenimente anterioare ale consultatiei si

intrebari stimulatoare in acest sens;

3. interpretarea experientelor de viata se co-construieste printr-o negociere a sensului

atribuit acestui eveniment de catre cei doi protagonisti ai consultatiei.

27

Page 28: PM - Suport Curs as 2012-2013

CLASIFICAREA REPLICILOR

Blanchet (1990) elaboreaza un model pragmatic de clasificare a replicilor unei consultatii

in functie de ceea ce vizeaza acestea: faptele sau atitudinile pacientului, respectiv

modalitatea sau referinta. Registrul replicii este determinat de tipul de raspuns al

intervievatului.

Registrul referential reprezinta obiectele si faptele relatate in cadrul discursului (continut

propozitional) si are ca functie sa spuna “cum sunt lucrurile”, fie pentru o mai buna

identificare, pentru obtinerea de noi informatii sau interogarea pacientilor. Registrul modal

“traduce starea interlocutorului, reprezentand o anumita stare psihica a acestuia. Replicile

modale trimit la sentimente si la credintele subiectilor ( Castillo, 2009).

Bouchard (1987) clasifica replicile in directe si indirecte.

Replicile directe introduc o tema noua sau anumite remarci si nu se bazeaza pe cuvintele

anterioare ale pacientului. Sunt utile pentru culegerea rapida a unor informatiii, dar este

nevoie sa fie folosite cu atentie pentru a nu oferi consultatiei aspectul de interogatie si a nu

constrange pacientul la anumite raspunsuri. Stimularea exprimarii se realizeaza prin

replici ale psihologului care sa diminueze reticenta pacientului.

Replicile indirecte se sprijina pe enunturile anterioare ale pacientului si vizeaza

aprofundarea continutului discursului. Ele reiau explicit termenii folositi de pacient.

Psihologul doar reflecta si reformuleaza ceea ce pacientul i-a spus.

Un psiholog clinician nu utilizeaza exclusiv numai un mod de comunicare.

Tehnici de reformulare

Reformularea – reflectare – reia o secventa importanta a discursului ori ultimele cuvinte

care sunt urmate de o pauza mai lunga. Astfel psihologul evidentiaza ideile importante si

stimuleaza continuarea discursului, dovedind pacientului ca il intelege si gandeste

impreuna cu el. Cel mai simplu mod este raspunsul ecou. Atentie! Utilizarea lui in exces

poate crea pacientului impresia superficialitatii.

Reformularea – rezumat evidentiaza pentru pacient aspectele esentiale ale mesajului sau.

Riscul rezumarii este interpretarea.

28

Page 29: PM - Suport Curs as 2012-2013

Reformularea ca inversare a raportului figura – fond a unei situatii, cu scopul de a evidentia

aspectele implicite ale continutului discursului.

Reformularea – clarificare se evidentiaza si se returneaza catre pacient sensul mesajului

transmis.

Riscurile consultatiei clinice

1. Confruntarea dintre normele psihologului si cele ale pacientului.

2. Deformarea profesionala.

Surse bibliografice:

Montreuil, M., Doron, J. ( coord) – Tratat de psihologie clinica si psihopatologie, Trei,

Bucuresti, 2009.

29

Page 30: PM - Suport Curs as 2012-2013

Curs 6. Proiectul de cercetare in psihologia medicala. Tehnici de analiza a datelor

clinice.

Obiectivul cursului: insusirea elementelor de baza pentru elaborarea unui proiect de

cercetare in psihologia clinica si medicala.

1. Cercetarea reprezinta unul dintre obiectivele fundamentale ale psihologiei clinice. Ea

ofera raspunsuri la intrebarile esentiale referitoare la diagnostic, interventia psihologica si

comportamentul uman, permitand atat practicienilor, cat si cercetatorilor sa utilizeze

tehnicile si teoriile psihologice eficiente.

Cercetarea este esential in fundamentarea teoretica si practica a psihologiei clinice si

medicale.

2. Obiectivul general al cercetarii in psihologia clinica este obtinerea de informatii,

cunostinte despre comportamentul uman pentru a contribui la imbunatatirea calitatii

vietii pacientilor. In acest scop, psihologia clinica utilizeaza metode stiintifice de cercetare.

Aceste metode sunt constituite dintr-un set de reguli si proceduri care descriu, explica si

anticipa un fenomen sau comportament specific, particular.

Componentele cercetarii stiintifice ( apud. David D, Metodologia Cercetarii Clinice,

Polirom, 2006, p.99, preluate de la APA, www. Apa.org) sunt: introducerea, metodologia,

rezultatele, concluziile, bibliografia si anexele, fiecare cu subcomponentele specifice.

I. Etapa de introducere

Problema reprezinta discrepanta dintre starea prezenta ( ce se stie) si starea scop ( ce

se doreste sa se afle) si reprezinta etapa de debut a oricarei cercetari stiintifice, fiind un

demers care implica formularea unei probleme de cercetare si care duce la ipoteza.

Problematica de cercetare reprezinta un raspuns la intrebarile cercetatorului,

literatura existenta ne-fiind suficient de relelevanta sau suficienta. Cu alte cuvinte,

problema reprezinta raspunsul la intrebarea “De ce avem nevoie de realizarea acestei

cercetari si de cunosterea rezultatelor sale?”.

Problema este nevoie sa fie de interes stiintific, ceea ce implica studiul aprofundat a tot

ceea ce se stie in domeniu prin analiza comprehensiva a literaturii de specialitate

inainte de a demara activitatea de cercetare.

30

Page 31: PM - Suport Curs as 2012-2013

Baze de date reprezentative pentru documentarea in domeniul clinic:

PsycInfo ( www. apa. Org. Psycinfo)

PubMed

Cochrane Review

Obiectivele corespund finalitatii problematicii si este necesar sa fie clar precizate

pentru a putea fi stabilit gradul in care au fost atinse in cadrul cercetarii.

Ipotezele de cercetare sunt predictii derivate din teoriile prezentate in cadrul

problematicii, urmand a fi verificate.

Ipoteza este o declaratie in legatura cu relatia dintre doua variabile, cu referire la ceva

care ar putea sa fie adevarat daca solutia pe care o propune cercetatorul pentru

problema este corecta (Philippot, 2000).

Ipotezele cercetarii trebuie sa derive logic din analiza problemei si a literaturii de

specialitate, fiind necesar sa aiba urmatoarele caracteristici pentru o cercetare

stiintifica (David, 2006, p.101):

1. Ipotezele trebuie formulate in termeni teoretici, nu in masuratorile acestor termeni.

Corect: agresivitatea coreleaza pozitiv cu afirmarea.

Incorect: scorurile de la scala Ag vor fi negativ asociate cu scorurile de la scala Af la

testul NPQ.

Stima de sine si agresivitatea pot fi masurate cu diverse instrumente psihodiagnostive,

dar cercetarea este focusata pe investigarea stimei de sine si nu a modului in care este

masurata.

2. Ipotezele trebuie sa fie cat mai precise, unidirectionale ( ex. corelatie pozitiva) si

bidirectionale ( asociata, corelata).

3. Ipotezele trebuie sa fie cat mai simple.

Contrar parerilor debutantilor in cercetare, o ipoteza non-validata sau infirmata

constituie un rezultat pozitiv, pentru ca determina crearea unui cadru nou care sa

permita cercetatorului intelegerea infirmarii ipotezei si formularea unor alte intrebari.

II. Metoda

31

Page 32: PM - Suport Curs as 2012-2013

1. Subiectii. Lotul de cercetare trebuie descris sub aspectul caracteristicilor

demografice si al celor relevante pentru obiectivele si/sau ipotezele studiului.

2. Instrumentele trebuie descrise din perspectiva relevantei lor ca instrumente de

masurare.

Instrumente specifice cercetarilor calitative: interviul, observatia, colectarea de

informatii din alte studii sau metodele senzoriale ( de ex. cele vizuale); datele astfel

culese sunt exprimate in propozitii ( ex. Ma simt anxios) ( David, 2006, p. 103).

Instrumente specifice cercetarilor cantitative: probe psihometrice standardizate, care

conduc la date numerice ( nivelul anxietatii este de ..., pe o scala de la .. la ...)

Designul cercetarii reprezinta structura logica in care sunt grupate variabilele

cercetate.

DESIGN : experimental si non-experimental.

Design experimental variabilele independente au impact cauzal asupra unor

variabile dependente, in conditiile distributiei randomizate a subiectilor.

Design cvasi-experimental distributia subiectilor nu este aleatoare.

Design non-experimental:

- propriu-zis: variabila independenta nu este manipulata ( clasificatorie/descriptiva

– ex. sexul) relatia dintre ea si variabila dependenta este doar potential cauzala.

- Predictiv: relatia dintre variabila predictor si variabila criteriu nu este cauzala.

- Corelational :se studiaza asocierea dintre diferite variabile.

Procedura va fi descrisa in detaliu si clar astfel incat sa poata fi inteleasa si reprodusa

de orice specialist, cercetator in domeniu.

Analiza datelor se poate realiza prin metode calitative ( protocolul clinic, analiza de

continut, analiza de discurs, analiza textuala, analiza conversationala) sau cantitative.

Tehnici de analiza a datelor clinice. Metodele calitative

Alegerea tehnicilor de analiza depinde de ipotezele si de obiectivele urmarite.

Indiferent de tipul de tehnicia, clinicianul trebuie sa diferentieze doua niveluri de

elaborare:

32

Page 33: PM - Suport Curs as 2012-2013

- In primul rand, o activitate de descriere, care sa includa datele si faptele cat mai

fidel si complet.

- Secundar, se va realiza interpretarea acestora.

1. Protocolul clinic ( darea de seama clinica)

Fiecare consultatie trebuie sa se finalizeze cu realizarea unui protocol clinic care permite

consemnarea a cat mai multe elemente inainte de uitarea lor, distantarea clinicianului atat

cat este necesar de continutul consultatiei, precum si argumentarea ipotezelor clinice

( Ionescu, 2009).

Dimensiunile protocolului clinic:

- datele de anamneza grupeaza informatiile referitoare la biografia pacientului

( istorie familiala, loc in fratrie, studii, etc), istoricul de viata cu accent pe

evenimentele semnificative, modul de viata actual ( serviciu, anturaj familial si

social)

- elementele clinice care au condus la intalnirea cu psihologul, simptomele sau

afectiunile descrise de pacient;

- interactiunea cu pacientul: cum s-a prezentat acesta, atitudinea in timpul

consultatiei, pozitia in raport cu obiectivele consultatiei.

- Impresii clinice – modul in care a experimentat clinicianul aceasta intalnire, ce

anume a simtit, intuitiile pe care le-a avut. Aceasta rubrica permite diferentierea

impresiilor clinicianului de o interpretare.

- Interpretarea psihopatologica: clinicianul formuleaza problematica identificata,

propune o interpretare, produce unele explicatii psihopatologice si eventuale

recomandari sau plan de interventie.

2. Analiza de continut este o analiza de ordin calitativ, care nu trebuie asimilat ca fiind

subiectiva. Acest tip de analiza se sistematizeaza prin aplicarea unei grile de analiza a

carei constructie se bazeaza pe aceleasi principii metodologice ca si ghidul de

consultatie.

a. Detalierea continutului unei consultatii. In prima etapa se identifica temele tratate,

avand in vedere ca pacientii ofera diferite elemente in cadrul consultatiei intr-un

mod nesistematic. Analiza de continut realizeaza decuparea sau secventializarea

33

Page 34: PM - Suport Curs as 2012-2013

textului in functie de categorii si grupeaza in cadrul unei categorii enunturile sau

secventele de enunturi care se refera la tema determinata. Apoi, se pot inventaria

emotiile si sentimentele manifestate in timpul consultatiei.

b. Detalierea formei unei consultatii. Analiza formei unei consultatii se fundamenteaza

pe:

- vocabularul utilizat, campurile semantice implicate

- metaforele si imaginile folosite

- tipul de discrus: povestire, revendicare, etc.

- indicii nonverbale: posturi, mimica, etc.

3. Analiza de discurs poate sa ofere indicatii despre starea clinica a unui pacient,

pornind de la descrierea si intelegerea unei caracteristici functionale a patologiei

studiate, prin studierea contextului de aparitie si a modului sau de exprimare.

Dintre tipurile de analiza de discurs sunt descrise analiza conversationala si analiza

de discurs si marcatorii de limbaj.

a. Analiza conversationala formalizeaza regulile de inlantuirea a diferitelor acte care

compun interventiile unui dialog. Ea defineste mai multe niveluri de discurs: actul

de limbaj, interventia ( mai multe acte de limbaj) si schimbul ( inlantuire de

enunturi). Aceste nivele se afla in relatie ierarhica: schimbul inglobeaza interventia

care la randul ei include actul de limbaj. Se identifica mai apoi locul enuntului in

structura conversationala ( interventie initiativa sau reactiva, act director sau

subordonat, etc). In situatiile in care apare doar incoerenta si bizarerie ( schizo) se

considera ca o strategie care functioneaza ca un mecanism de aparare

comunicational.

b. Analiza de discurs si marcatorii de limbaj

Marcatorii de limbaj constituie niste “verbalizari ale travaliului enuntiativ” ( Moeschler,

1987) in masura in care dau indicatii asupra felului cum subiectii utilizeaza limbajul

pentru a-si construi discursul si a-l prezenta interlocutorului. Marcatorii de limbaji

sunt prezenti la suprafata discursului fiind reprezentativi pentru coerenta interna

( relatii de succesivitate, de temporalitate, progresie a discursului), fiind descrisi ca

niste cuvinte-instrumente, indicatori ai arhitecturii textului. Studierea acestor cuvinte-

instrumente permite reconstruirea strategiei discursive a subiectului.

34

Page 35: PM - Suport Curs as 2012-2013

Acest tip de analiza implica:

- inregistrarea si retranscrierea integrala a consultatiei

- compararea fie cu un grup martor, fie cu subiectul insusi ( de ex. cautarea unor

diferente in exprimarea unor teme diferite)

- calcule statistice pentru stabilirea unor diferente semnificative.

Acest tip de analiza trebuie sa fie insotit si de o analiza calitativa care clarifica conditiile

de folosire a diverselor unitati lingvistice, dar si locul si utilitatea, pertinenta lor in

discurs.

Analiza de discurs conduce la stabilirea unor profiluri discursive raportate la niste

ipoteze psihopatologice. Mirabel-Sarron si Blanchet (1992) arata cum variatia de

utilizare a anumitor marcatori de limbaj este asociata cu o diminuare a anxietatii sau a

dispozitiei pacientilor depresivi. Variatiile dispozitiei pot sa se regaseasca in

organizarea discursului si mai ales in modurile de utilizare a marcatorilor de limbaj.

(Ionescu, 2006)

Marcatorii de limbaj sunt de 2 tipuri: “operatorii” sau “conectorii” si “modalizatorii” si

trimit la 2 procese: articularea textului, a diferitilor constituenti in progresia tematica

si implicarea enuntiativa.

Exista 4 tipuri de metode cantitative statistico – matematice de analiza a datelor:

- corelatiile = asocierea dintre doua sau mai multe variabile ( Pearson, Spearman,

etc)

- analizele de regresie = relatiile dintre variabilele predictorii, criteriu, mediatoare si

moderatoare;

- comparatiile = relatiile dintre variabilele independente si cele dependente

( ANOVA)

- gruparea de date = gruparea unui set de variabile asociate intre ele ( analizele

factoriale).

Pragul de semnificatie ne spune care este probabilitatea de a obtine rezultatele scontate,

considerand ipoteza nula adevarata. Pragul p de 0.05 este valoarea convenita de

comunitatea stiintifica la care se poate considera ca rezultatele sunt semnificative, adica

diferentele obtinute pe esantioane pot fi generalizate pe populatia generala.

35

Page 36: PM - Suport Curs as 2012-2013

Eroarea de tip I se refera la falsul pozitiv, respectiv la situatia in care se obtine un efect

care in realitate nu se regaseste la nivelul populatiei generale. Cu alte cuvinte, se respinge

ipoteza nula chiar daca aceasta nu ar fi trebuit sa fie respinsa.

Eroarea de tip II apare in situatia falsului negativ, respectiv in cazul in care nu se identifica

un efect care de fapt este prezent la nivelul populatiei.

Marimea efectului se refera la importanta efectului la nivelul populatiei ( semnificatia

pragmatica) nu doar la semnificatia statistica. Exista situatii in care este posibil ca efectul

sa fie semnificativ statistic, dar fara importanta clinica. Fiecare test statistic are indicatorul

sau pentru marimea efectului. Cel mai cunoscut este indicatorul lui Cohen – d. Daca d este

intre 0.20 si 0.50, atunci marimea efectului este mica, dar totusi importanta; pentru d cu

valori mai mici de 0.20 efectul este nesemnificativ, iar daca d este mai mare de 0.80 efectul

este unul important.

Puterea statistica se refera la potentialul cercetarii de a identifica efectul investigat in

cadrul populatiei si depinde de trei indicatori:

1. marimea efectului

2. pragul de semnificatie

3. marimea esantionului.

Puterea statistica este cu atat mai mare cu cat marimea efectului si esantionul sunt mai

mari, iar pragul de semnificatie este mai apropiat de 0.05, situatie care se regaseste in

cazul in care designul experimental este simplu ( ex. mai putine ipoteze), sunt utilizate

ipoteze unidirectionale, variabilele au mai multe modalitatei si sunt masurate cu scale de

interval si raport, etc.

III. Rezultatele trebuie prezentate in functie de distinctia intre analizele a priori si cele a

posteriori.

Analizele a priori sunt realizate inainte de culegerea datelor.

Analizele a posteriori sunt cele care nu au fost planificate inainte de culegerea datelor, dar

efectuarea lor evidentiaza situatii interesante.

IV. Concluziile cuprind:

- concluziile reprezentate de interpretarea psihologica a rezultatelor analizelor a

priori cu implicatii asupra rezolvarii problemei initiale;

36

Page 37: PM - Suport Curs as 2012-2013

- noile teorii, respectiv interpretarea psihologica a rezultatelor analizelor a

posteriori si posibilitatea demararii unor noi studii care sa testeze aceste teorii;

- limitele cercetarii, posibilitatea revizuirii in studii viitoare si implicatiile teoretice

si practice ale rezultatelor obtinute. ( David D., 2006, p.110)

V. Bibliografia si anexe

Prezentarea bibliografiei are ca scop ghidarea cititorului in literatura de specialitate

relevanta pentru domeniul respectiv in scop de dezvoltare a studiului. Bibliografia nu

reprezinta o masura a cat de mult a citit autorul, ci are rolul de a facilita accesul celor

interesati in scop de dezvoltare a domeniului respectiv.

Etica cercetarii clinice

Cercetarea stiintifica clinica implica participarea subiectilor umani si din acest motiv este

antrenata problema responsabilitatii cercetatorului. Inca din 1972, Asociatia americana de

psihologie publica un Cod de etica care cuprinde noua principii fundamentale referitoare

al responsabilitatea cercetatorului, competenta, normele legale si morale, declaratiile

publice, confidentialitate, confortul psihic al utilizatorilor de servicii publice, relatiile

profesionale, tehnicile de evaluare si la cercetarea cu subiecti umani (Ionescu, 2009)

Sabourin si Belanger (1988) formuleaza trei reguli esentiale pentru faza de elaborare a

unui proiect de cercetare:

1. Nici o cercetare asupra persoanei umane nu trebuie sa fie realizata daca nu are ca

scop final achizitia unor cunostinte menite sa contribuie la ameliorarea starii si a

conditiilor de viata ale individului si societatii;

2. Nici o cercetare nu se justifica daca il expune pe subiect la riscuri prea mari;

3. Cercetatorul are obligatia sa elaboreze cel mai bun proiect de cercetare de care este

capabil.

“ Nici o cercetare nu trebuie sa se faca pe persoana umana, daca aceasta nu si-a dat liberul

consimtamant”. Consimtamantul poate fi oferit doar de persoanele majore si cu

discernamant. In cazul persoanelor vulnerabile, cu handicap mental sau a minorilor, este

necesar ca liberul lor consimtamant sa fie insotit de cel al tutorelui legal.

“Nici o cercetare nu trebuie sa se faca daca subiectul nu si-a dat consimtamantul in deplina

cunostinta de cauza”. Acest fapt implica informarea completa a subiectului, avantajele si

37

Page 38: PM - Suport Curs as 2012-2013

dezavantajele studiului, descrierea clara a obiectivelor, a metodelor, utilitatea si efectele

asteptatate, posibilele riscuri, inclusiv tot ceea ce ar putea determina subiectul sa refuze

participarea. Dupa oferirea acordului, fiecare subiect trebuie sa aiba libertatea sa se

retraga in orice moment.

In timpul analizei si interpretarii rezultatelor, cercetatorul trebuie sa respecte urmatoarele

reguli:

- sa analizeze si sa interpreteze obiectiv rezultatele

- sa recunoasca importanta limitata a interpretarilor sale si sa fie vigilent in

utilizarea acestoria in alte scopuri decat cele prevazute

- sa protejeze anonimatul subiectilor si confidentialitatea datelor.

Surse bibliografice:

David, D. – Metodologia cercetarii clinice. Fundamente, Polirom, Iasi, 2006;

Montreuil, M., Doron, J. ( coord) – Tratat de psihologie clinica si psihopatologie, Trei,

Bucuresti, 2009.

38

Page 39: PM - Suport Curs as 2012-2013

CURS 7. Psihologia medicamentului si efectul placebo.

Complianta terapeutica.

Terminologia de psihologie a medicamentului este recent introdusa în literatura de

specialitate (Iamandescu, 1997), care descrie mecanismele psihologice implicate in

dinamica relatiei pacientului cu medicamentul. Sub aspect psihologic, David (2007)

distinge trei etape în cadrul acestei relaţii.

1. Momentul prescrierii medicamentului. În această etapă, factorul psihologic

principal se referă la efectul placebo.

Ionescu (1999, p. 184) realizeaza o delimitare a acceptiunilor folosite in domeniul

placebo, astfel:

- Placebo este o substanta de forma farmaceutica, fara actiune farmacodinamica, dar

folosita in medicina clinica in scop terapeutic sau de control al eficientei terapeutice

aunor produse farmaceutice.

- Fenomenul placebo cuprinde ansamblul modificarilor psihologice sau

psihofiziologice pe care le prezinta bolnavul si intr-o oarecare masura medicul, in

legatura cu utilizarea clinica a unei substante placebo.

- Efectul placebo consta in manifestarile clinice care apar la un bolnav sau la o

persoana sanatoasa careia i s-a administrat, in scop terapeutic sau experimental, o

substanta neutra din punct de vedere farmacodinamic.

2. Momentul acţiunii farmacologice a medicamentului, cand, pe langa efectele

benefice, pot aparea o serie de reactii adverse (anxietate, reactii alergice, greata,

varsaturi, etc) care pot afecta motivatia, perceptia, cognitiile pacientului si implicit

efectele tratamentului farmacologic.

3. Momentul bilanţului implica mai multi factori:

- Analiza costuri beneficii a tratamentului farmacologic

- Luarea unei decizii in privinta continuarii tratamentului; aceasta decizie este

dependenta de efectele tratamentului si implicit de nivelul increderii pacientului in

tratament.

Complianta terapeutica

Definitie. Complianta terapeutica desemneaza masura in care un pacient urmeaza

prescrierile si vine la intalnirile medicale fixate, gradul de respectare a recomandarilor

39

Page 40: PM - Suport Curs as 2012-2013

referitoare la regimul alimentar, exercitiul fizic, nonconsumului de alcool si tutun (Spitz,

2009).

Conform lui David, complianta terapeutica se refera la un raport explicit între

comportamentul bolnavului şi instrucţiunile clinice, cu trei situatii posibile.:

1. Hipercomplianta, care implica adăugarea de catre pacient unor mijloace

terapeutice neindicate;

2. Complianta normala, situatie in care pacientul respecta prescriptiile terapeutice. –

care se înscrie în cadrul prescripţiilor terapeutice;

3. Hipocomplianta, situatie care poate include slaba cooperare pana la noncomplianţă

şi refuzarea prescripţiilor terapeutice.

Factorii determinanti ai compliantei terapeutice (Spitz, 2009)

1. Determinanti legati de boala si tratament: severitatea simptomelor, durata

tratamentului, complexitatea tratamentului ( numarul de prize medicamentoase),

efectele tratamentului.

2. Determinanti legati de relatia medic-pacient, rezultati in timpul desfasurarii

consultatiei, al anuntarii diagnosticului si al informarii pacientului si implicit,

calitatea relatiei umane dintre medic si pacient. Anumite calitati ale medicului

( prestigiu, empatie, amabilitate, interes) determina o complianta crescuta la

prescriptiile terapeutice.

3. Determinantii referitori la pacient se impart in doua categorii: factorii

sociodemografici si factorii psihologici.

Surse bibliografice:

Montreuil, M., Doron, J. ( coord) – Tratat de psihologie clinica si psihopatologie, Trei,

Bucuresti, 2009.

40

Page 41: PM - Suport Curs as 2012-2013

CURS 8. PSIHOLOGIA CLINICA A COPILULUI – DOMENIU APLICATIV AL PSIHOLOGIEI

MEDICALE (PEDOPSIHOLOGIA)

Specificul pedo-psihologiei.

Competentele pedo-psihologului.

Evaluarea pedo-psihologica si psihodiagnostica de tip clinic

Greseli in practica clinica.

Examenul psihologic clinic al copilului

Specificul pedopsihologiei

Spre deosebire de consultatia clinica a adultului, care se efectueaza la cererea pacientului

sau in cazurile grave, la solicitarea familiei sau colectivitatii, in clinica pedo-psihiatrica sau

in sectiile de neuropsihologie infantila, consultatia clinica este ceruta de parinti si rareori

de copil. Exista cazuri in care consultatia este solicitata de un adolescent aflat intr-o

situatie de impas existential. De obicei, acest tip de consultatii au loc in cadrul cabinetului

de consiliere scolara sau a unui cabinet psihologic, de unde ulterior, in functie de

simptomatologie, poate fi orientat catre clinica de pedo-psihiatrie.

O particularitate diferentiala in abordarea psihodiagnostica clinica a copilului rezida in

posibilitatile de exprimare verbala mai reduse ale copiilor compensate de manifestari

expresive nonverbale mai pregnante, ceea ce poate determina un contact mai dificil cu

copilul, solicitand psihologul sa-si dezvolte o buna capacitate empatica, de observare si

analiza fina a semnelor corporale, abilitati de a realiza o “lectura corporala” care sa

permita descifrarea mesajelor simbolice mimico-pantomimice, kinestezice, respiratorii, etc

in directa corelatie cu dificultatile emotionale sau gandurile inexprimabile sau greu

exprimabile ale copilului. Ca urmare, in consultatia copilului, acesta nu este principala

sursa de informatie. Mai mult, exista posibilitatea ca, indiferent cât de experimentat este

psihologul, copilul să nu răspundă la nici o întrebare si in acest caz asistenta pedo-

psihologica se va axa pe tehnicile cu suport expresiv – creativ. Oricum, informatiile verbale

sunt preluate predominant de la parinti, familie, profesori si completate de observatiile si

modurile proprii ale copilui de a percepe si intelege situatia. De asemenea, exista riscul ca

informatiile oferite de parinti, apartinatori, profesori, comunitate sa fie amprentate de

distorsiuni perceptive sau proiectii si conflicte inconstiente, nerezolvate (Mitrofan, I.,

2001).

41

Page 42: PM - Suport Curs as 2012-2013

← Competentele pedo-psihologului

← Competentele psihologului in psihologia clinica a copilului (pedopsihologie) sunt

multiple. Ca parte a echipei muldisciplinare, poate participa la evaluare si interventia

psihologica specifica in caz de abuz in cadrul Sistemului de Asistenta Sociala si Protectie a

Copilului impreuna cu asistentul social, medic si alte persoane implicate in evenimentul

traumatizant. De asemenea, in clinica pediatrica, are rolul de a evalua si a semnala

medicului curant vulnerabilitatile psihologice si potentialul recuperator al copilului.

← Pentru evitarea erorilor de interpretare si stabilirea unui psihodiagnostic care sa

reflecte cat mai fidel realitatea fenomenologica a copilului si sistemului sau familial si

socio-educational, pedo-psihologul este nevoie sa isi dezvolte cateva abilitati si capacitati

care ii asigura compenta, precizate de Iolanda Mitrofan (2001), astfel:

← 1. capacitatea de a realiza un istoric al evolutiei copilui cat mai complet si mai putin

viciat de interpretari personale, rationalizari sau confabulatii compensatorii (ale parintilor,

dar si ale copilului)

← 2. un tablou obiectiv al caracteristicilor comportamentale si cognitive ale copilului,

ca si al manifestarilor diferite, survenite la un moment dat, implicate in perturbarea sa sau

a relatiilor sale cu cei apropiati

← 3. o buna evaluare a gradului de implicare emotionala si a motivatiilor personale ale

celor care observa sau solicita consultarea copilului

← 4. o evaluare adecvata a mediului familial si scolar, adica posibilitatea de a elabora

un diagnostic profesionist, pertinent, al relatiilor familiale si sociale.

Evaluarea pedo-psihologica si psihodiagnostica de tip clinic

Obiectivele evaluarii si interventiei psihologice centrate pe copil si ale celei psihosociale de

tip familial nu se substituie demersului diagnostic medical ( pedopsihiatric), ci il

completeaza, contribuind in mod specific, in maniera psihologica, bazata pe metode,

tehnici si instrumente standardizate si validate, la precizarea tipului, intensitatii si

consecintelor psihologice ale tulburarii psihice sau/si de comportament ( Mitrofan, 2001,

31)

Diagnosticul familial identifica patternurile interactionale patogene din familia copilului cu

rol in declansarea, mentinerea sau cronicizarea manifestarilor disfunctionale. Asa cum

precizeaza Iolanda Mitrofan, diagnosticul familial este un diagnostic de sistem, putand sa

conduca la elucidarea semnificatiei reale, ascunse, metaforice, ( simbolice) sau reactive ale

unor simptome sau tulburari ale conduitei copilului, ca mecanisem de aparare patologica,

protest si reglare a homeostaziei si homeodinamicii din sistemul familial perturbat (31).

42

Page 43: PM - Suport Curs as 2012-2013

Planul de interventie terapeutica include in cazul copiilor in mod obligatoriu lucrul cu

familia, atat sub forma consultatiei, consilierii ( de cuplu si parental-familiale), cat si a

terapiei de familie.

Scopurile evaluarii clinice pedo-psihologice (Mitrofan)

1. Identificarea tipului de problema actuala si a semnificatiei sale psihopatologice

(natura, forma si intensitatea tulburarilor sau deficitelor de dezvoltare prezente,

tipurile de procese psihice, abilitati, performante si achizitii afectate).

2. Evaluarea modului in care problemele fundamentale ale copilului sunt legate de

dezvoltarea sa, de contextul familial si social, de la nastere pana in prezent.

3. Conturarea determinismului multiplu al tipului de tulburare predominanta si al

celor asociate.

4. Elaborarea unui plan de interventie psihologica (psihoterapeutica si educationala)

adecvat.

← Cadrul şi modul de desfăşurare a consultatiei clinice a copilului

← Copilul este adus la psiholog şi este posibil ca motivele pentru care a fost adus să nu-

i fi fost corect sau total explicate. Copilul ar putea crede că va fi luat de lângă părinţi,

reţinut, rănit sau să se aştepte la o interventie medicala, chirurgicala.

← Prezenta unui parinte sau a ambilor parinti este absolut esentiala si obligatorie la

consultatia initiala, fiind utila si prezenta fratilor.

← De la început, psihologul trebuie să se prezinte copilului. În cazul copiilor mai mici,

psihologul trebuie să se aşeze la nivelul ochilor copilului pentru a-l întreba vârsta şi

numele. De asemenea, orice alt copil prezent în cameră trebuie prezentat noului-venit.

← In cadrul primului interviu se asigura copilul si parintii de respectarea

confidentialitatii si se solicita permisiunea de a obtine informatii necesare de la profesori si

alte persoane, utile pentru completarea imaginii asupra performantelor si

comportamentului copilului.

← Camera unde se realizează interviul trebuie astfel aranjată astfel încât orice obiect

de care psihologul ar avea nevoie să se afle la vedere. Jucăriile şi jocurile disponibile trebuie

alese cu grijă, astfel încât să faciliteze acele observaţii care au cea mai mare valoare

diagnostică. Observarea copilului este mult mai dificilă într-o cameră aglomerată de jucării.

← În cazul copiilor mai mari de şase ani, este preferabil ca psihologul să petreacă cea

mai mare parte a interviului discutând cu ei. În cazul copiilor mai mici şi a celor cu

întârziere globală sau de limbaj, este nevoie să se pună mai mult accent pe comunicarea

non-verbală; interacţiunea psiholog-pacient va fi mai uşoară dacă se petrece în timpul

jocului.

43

Page 44: PM - Suport Curs as 2012-2013

← Este necesar ca pe tot parcursul consultatiei, psihologul sa adopte :

← - o atitudine deschisa, non-critica sau judicativa, calda si suportiva, care sa

stimuleze copilul si familia in intelegerea, acceptarea si participarea activa in procesul

terapeutic.

← - sa prezinte capacitate de a pune limite.

← - sa evite pauzele lungi care pot părea metode de pedeapsă, în special pentru

adolescenţi;

← - sa accepte desenele, in situatia in care sunt oferite de copil şi sa le păstreze bine,

pentru ca pot fi discutate si interpretate cu copilul.

← Se anunta cu cinci-zece minute inainte de sfarsitul consultatiei finalul acesteia.

←← Examenul psihologic clinic al copilului va contine:

←← I. ISTORIA TULBURĂRILOR

← Simptomele actuale şi trecute.

← II. COMPOZIŢIA FAMILIEI ŞI CONDIŢIILE DE VIAŢĂ

← Structura familială pe mai multe generaţii; se indică numele, vârsta şi activităţile

tuturor membrilor familiei, ca şi date legate de căsătorii, naşteri, separări, decese, maladii,

schimbări profesionale şi de locuinţă, şi alte evenimente semnificative; părinţii şi eventual

bunicii (profesie şi nivel de studiu); fratria şi alte persoane aflate în legătură strânsă;

condiţii de viaţă ale familiei.

← III. EVENIMENTE MARCANTE DIN VIAŢA COPILULUI

← Maladii şi intervenţii chirurgicale;

← Separări de mediul familial motive, circumstanţe, durată, reacţii ale copilului,

contacte cu părinţii);

← Evenimente marcante pentru copil şi familia sa (decese, separarea părinţilor, divorţ

etc.)

← IV. SARCINA ŞI NAŞTEREA

← Condiţii fiziologice şi patologice; starea copilului la naştere (greutate, strigăt,

debutul suptului etc.);

← Condiţii psihologice (copil dorit sau nu, „trăirea” mamei în raport cu situaţia de

sarcină etc.)

← V. DEZVOLTAREA ÎN PRIMA COPILĂRIE

← 1. Dezvoltarea somatică (dezvoltarea staturo-ponderală, incidenţa posibilelor

maladii la vârsta mică);

← 2. Dezvoltarea psihomotorie.

44

Page 45: PM - Suport Curs as 2012-2013

← - vârsta mersului; eventual precizări asupra etapelor anterioare: susţinerea

capului, postura aşezată fără susţinere etc. ;

← - etapele ulterioare: coordonări psihomotorii complexe etc.;

← - regresiile: motivele de nelinişte care au fost justificate pe tot parcursul

dezvoltării psihomotorii;

← 3. Dezvoltarea limbajului (vârsta şi observaţii asupra dezvoltării limbajului):

← - primele vocalizări (gângurit). Primele cuvinte (altele decât mama şi tata).

Primele construcţii verbale (două sau trei cuvinte folosite împreună).

← Fraze complete (cu relaţii şi construcţii gramaticale).

← folosirea corectă a pronumelor (eventuale anomalii);

← limbajul curent (trebuie precizate: deformări fonetice, „limbajul de bebeluş” etc.)

← Dezvoltarea cognitivă – teste cognitive.

VI. EVOLUŢIA RELAŢIILOR INTERPERSONALE ŞI A CELOR DE ATASAMENT

← 1. Alimentaţia:

← - prima alăptare: naturală sau artificială;

← - apetitul, nivelul de satisfacere a bebeluşului, ritmul somn-veghe, atitudinea

mamei;

← - înţărcatul: vârsta. Acceptarea alimentelor solide. Curiozitatea sau rezistenţa

în faţa alimentelor noi.

← - dobândirea autonomiei alimentare: folosirea tacâmurilor. Curăţenia.

Alegerea alimentelor. Ritmul şi durata meselor. Conflictele cu mama.

← 2. Primul zâmbet intenţionat. Temerile în faţa unor persoane necunoscute.

Toleranţa faţă de absenţa mamei.

← Somnul: ritualurile de adormire şi alte ritualuri legate de somn.

← Achiziţia controlului sfincterian.

← - vârsta şi stabilitatea achiziţiilor. Principii de educaţie. Docilitatea copilului.

← 5. Reacţii la primele interdicţii (mai ales cele care sunt legate de achiziţia

autonomiei motrice).

← 6. Conduite şi interese sexuale.

← - curiozitatea şi întrebările legate de diferenţele dintre sexe, asupra originii

copiilor, conduitele masturbatorii şi manifestări ale sexualităţii infantile.

← - conduite sexuale şi percepţia rolurilor masculine şi feminine.

← VII. EDUCATIA

← grădiniţa: vârsta de intrare la grădiniţă. Primele reacţii şi adaptarea ulterioară

(relaţii cu educatoarea);

← istoricul vieţii şcolare (succesiunea claselor frecventate, schimbări de şcoală etc.);

← rezultate şcolare;

45

Page 46: PM - Suport Curs as 2012-2013

← proiecte de viitor (şcolare, profesionale);

← atitudini cu privire la activitatea şcolară (interes, reacţii la reuşita sau eşecul şcolar

etc.);

← relaţii cu ceilalţi copii. Caracteristici ale jocului: teamă, agresivitate, dominanţă,

izolare etc.

← Alte particularităţi de „caracter”, care sunt evidente pentru părinţi, sau primele

manifestări ale adolescenţei.

←← VIII. LOCUL COPILULUI ÎN EXPECTANŢELE PĂRINŢILOR ŞI ÎN DINAMICA

CUPLULUI PARENTAL

← Proiecţii ale copilului înainte de naştere.

← Asemănări presupuse cu unul sau altul dintre părinţi, satisfacţia şi decepţia în faţa

sexului copilului, alegerea prenumelor etc.

← Concepţii şi atitudini educative (eventuale divergenţe între părinţi);

← Preferinţe şi manifestări de intoleranţă. Locul, rolul şi poziţia copilului în grupul

familial şi în miturile familiale.

← Greseli in evaluarea clinica

← Evitarea subiectelor relevante, dar dificile, cu scopul de a-i oferi copilului o

experienţă plăcută;

← Situarea de partea copilului în locul dezvoltării unei neutralităţi binevoitoare şi

constructive;

← Conducerea unui copil sugestibil spre răspunsurile pe care le doreste.

← „Construirea de castele de nisip” pe încuviinţarea din cap a unui copil ce nu vrea să

vorbească.

Surse bibliografice

Iolanda Mitrofan (coord.) – Psihopatologia, psihoterapia si consilierea copilului. Abordare

experientiala, Ed. SPER, 2001, Bucuresti.

46

Page 47: PM - Suport Curs as 2012-2013

CURS 9. EVALUAREA SI INTERVENTIA PSIHOLOGICA CLINICA IN CAZURI DE

ABUZ

Parametri procesului de evaluare psihologica.

Evaluarea psihologica clinica a credibilitatii si discernamantului copilului.

Evaluarea clinica a abuzului

Copii care nu au fost abuzati, dar au fost supusi unor repetate evaluari

psihologice pot dezvolta simptome sexuale asemanatoare cu cele ale copiilor

intr-adevar abuzati. Copiii pot nega sau retracta o precedenta dezvaluire, pot

“uita” sau minimaliza cele intamplate ca un mecanism de aparare impotriva

trairilor emotionale negative consecutive experientelor traumatizante. In unele

cazuri, multiple acuzatii de abuz pot genera o contagiune in grup sau asa numita

“ISTERIE EPIDEMICA”.

Copiii mai mici sunt cei mai putin exacti in redarea evenimentelor si pot fi foarte

usor influentati prin sugestie. Copii sub 8 ani disting greu imaginarul de real,

comparativ cu cei mai mari. Au comportamente diferite in functie de relatie

( profesor, educatoare, parinte, politest, etc). Unii copii ajung sa creada ca un

anumit eveniment s-a petrecut, daca se gandesc in mod repetat la el.

Evaluarea clinica necesita o echipa interdisciplinara: pediatru, psihiatru, medic-

legist, psiholog, asistent social, jurist. Datele de anamneza trebuie recoltate din

diverse surse: copil, parinti, vecini, profesori sau alte persoane care cunosc

copilul si sunt credibile.

47

Page 48: PM - Suport Curs as 2012-2013

← Se face in conditii protejate, separate si inaintea parintilor, prin tehnici

expresiv- creative, metode proiective completate de teste psihometrice, teste de

personalitate, inventare si chestionare pentru abuz. In general, se utilizeaza

observarea limbajului si comportamentului mai degraba decat intrebarile.

← Numarul de interviuri (consultatii) nu trebuie sa fie foarte mare, in medie

2-3, pentru ca interviurile multiple incurajeaza confabulatia. In general,

examinarea are loc in absenta parintelui. Daca copilul este foarte mic, va fi

prezent un membru al familiei.

← Este important ca psihologul sa determine termenii folositi de copil

pentru denumirea partilor corpului si actul sexual ( se vor utiliza papusile

anatomice). Psihologul nu va introduce sau va invata copilul noi termeni.

← Rezultatele testelor psihologice pot fi considerate doar o parte a evaluarii

medico-legale. Testele psihologice singure nu diferentiaza o situatie reala de

abuz.

Parametri procesului de evaluare psihologica in caz de abuz

1. Definirea cadrului terapeutic si clarificarea rolului psihologului. Se

precizeaza cine a cerut evaluarea, scopul evaluarii si confidentialitatea, la cine

ajunge raportul psihologic.

2. Evaluare diagnostica clinica se va centra pe obtinerea unui istoric de la

parinti, copii, alte persoane pertinente si implicate in mod direct sau indirect.

a. Este nevoie sa se clarifice in ce conditii, cand, cum a fost declarata initial

acuzarea si declaratiile facute, succesiunea demersurilor ulterioare, tehnici

folosite, etc. pentru a determina daca evaluarile anterioare au distorsionat

amintirile copilului. ( de revazut transcrierile, casetele audio, video, etc)

48

Page 49: PM - Suport Curs as 2012-2013

b. Identificarea si evaluarea simptomatologiei specifice abuzului prin

observatie, scale clinice, teste proiective, respectiv:

- Simptomelor si schimbarilor de comportament caracteristice copiilor abuzati

fizic, cum ar fi depresia, comportamentul agresiv si simptomele dissociative.

- Simptome si schimbari comportamentale, care apar uneori la copiii abuzati

sexual.

- Simptome anxioase ( anxietatea generalizata, fobiile, insomnia, cosmarurile,

care sunt legate direct de abuz, acuze somatice, tulburarea de stress

posttraumatic).

- Perturbari in comportamentul sexual, incluzand preocupare sexuala exagerata,

manifestata prin masturbare frecventa sau in public, curiozitate sexuala

exagerata, imitarea actului sexual, introducerea de obiecte in vagin sau in anus,

promiscuitate sexuala si agresarea sexuala a altora, cunostinte sexuale

inadecvate varstei, evitarea stimulilor sexuali prin fobii sau inhibitie. Este

important sa se faca diferentierea intre comportamentul sexual al copilului din

timpul presupusului abuz si cel de dupa dezvaluire.

- Acuze somatice: enuresis, encoprezis, prurit anal sau vaginal, anorexie,

obexitate, cefalee si epigastralgii.

Atentie! copiii fara trauma de abuz pot manifesta oricare din simptomele si

comportamentele enumerate mai sus.

c. Istoric de abuz/traume. De identificat alte cauze in afara abuzului, care ar

putea contribui la simptomele copilului.

d. Expunerea la alti posibili agresori.

49

Page 50: PM - Suport Curs as 2012-2013

e. Diagnostic diferential cu alte tulburari psihice, intarzierea psihica.

f. Atitudinea familiei in legatura cu educatia si sexul.

g. Dezvoltarea psihomotorie de la nastere pana in present ( inclusiv in

perioada posibilei traume)

h. Antecedente heredo-colaterale - abuzul anterior al parintilor, alcoolism

sau consum de droguri la unul dintre parinti, abuzul sot / sotie, tulburari

psihiatrice la parinti;

i. Istoricul din perspectiva fiecarui parinte.

j. Se testeaza abilitatea copilului de a descrie cu acuratete date din istoric.

k. Se evalueaza capacitatea copilului de a spune adevarul.

Tehnici de stimulare a implicarii copilului in cadrul consultatiei

1. Stimularea povestirii spontane.

2. Stimularea trecerii de la declaratii mai generale la intrebari din ce in ce

mai specifice.

3. Evitarea repetarii intrebarilor sau intrebarile multiple, a celor directe sau

sugestive.

4. Folosirea repetarii declaratiilor (se cere copilului sa repete ce a spus

anterior) pentru a determina daca este consecvent si asigurarea intelegerii

corecte a mesajului copilului.

5. Copilul va fi permanent sprijinit in procesul de evaluare psihologica, fara

a-i rasplati declaratiile.

50

Page 51: PM - Suport Curs as 2012-2013

← EVALUARE CREDIBILITATII COPILULUI.

Factori in evaluarea competentei:

- capacitatea copilului de a percepe cu acuratete faptele

- abilitatile mnezice, capacitate de a-si reaminti faptele

- capacitatea de a deosebi adevarul de fals, realitatea de fantasma

- de a intelege obligatia de a spune adevarul

- capacitatea de a comunica faptele pe baza propriilor cunostinte.

51

Page 52: PM - Suport Curs as 2012-2013

CURS 10. PSIHOLOGIA MEDICALA SI MEDICINA PSIHOSOMATICA

Abordarea psihosomatica. Scurt istoric. Aspecte centrale ale abordarii

psihosomatice. Limite.

Rolul psihologului in clinica de boli somatice.

Abordarea psihosomatica reprezinta abordarea simptomelor si afectiunilor

somatice si psihice ca reactie a unor trairi emotionale intense, evenimente

psihotraumatizante, cu continut conflictual sau a unor manifestari psihice

reactive patologiei somatice.

G. Groddeck, medic internist – parintele psihosomaticii.

In contrast cu primele etape ale dezvoltarii psihosomaticii in care au dominat

conceptiile psihanalitice si neopsihanalitice, in prezent perspectivele teoretice s-

au largit mult prin includerea factorilor psihosociali, a evenimentelor

psihotraumatizante ca agenti determinanti ai starii de sanatate.

O paleta varietata de acuze somatice amprentata de convingerea pacienţilor că ei

sunt suferinzi din punct de vedere somatic, neconfirmate medical, fac obiectul

abordarii psihosomatice. In aceste cazuri, tulburarile psihologice emoţionale sau

psihosociale joaca rolul principal. Disconfortul somatic nevalidat clinic, dar

sustinut de pacient il determina pe acesta să ceară ajutor medical pentru

eludarea dificultatilor si afectiunii sale. În mod cert somatizarea este o problemă

52

Page 53: PM - Suport Curs as 2012-2013

majoră de sănătate publică, simptomele funcţionale fiind printre primele cauze

de incapacitate de muncă şi incapacitate socială. Tot în sfera sănătăţii publice

intră şi faptul că pacienţii cu simptome somatice neexplicate, recurente, sunt

adesea investigaţi în extenso, spitalizaţi, supuşi unor proceduri de diagnostic

invazive, unor tratamente medicale în care polipragmazia se împleteşte cu

metode recuperatorii costisitoare şi care creează boli iatrogene adeseori mai

grave decât presupusele boli somatoforme.

COMPORTAMENT REACTIV LA BOALA

Termenologia de „comportament de boală“ („ilness behaviour“) a fost introdus de

David Mechanic în 1962 şi se referă la modalitatile de perceptie, evaluare si

reactie comportamentala la simptomatologia dezvoltata a pacientului. Conceptul

a fost extins la situaţiile clinice problematice de către Pilowsky (1969, 1990),

care a numit somatizarea, exagerarea sau negarea bolii drept „comportament

anormal faţă de boală“. Relatarea simptomelor poate fi stimulata sau inhibata

prin recompense sau pedepse, prin orice formă de beneficiu primar sau secundar

(Mechanic, 1978).

ABORDAREA PSIHOSOMATICA = ATITUDINEA FATA DE SANATATE SI BOALA.

OMUL ESTE PRIVIT HOLISTIC, CA O UNITATE PSIHOSOMATICA.

ASPECTE CENTRALE ALE ABORDARII PSIHOSOMATICE:

A.Abordarea bolii din perspectiva cauzalitatii multifactoriale, fara a pierde

aspectul de ansamblu, personalitatea umana si valorificarea factorilor

psihologici;

B. Intelegerea dinamicii bolii din perspectiva istoricului de viata, a factorilor

psihosociali si a particularitatilor psihologice;

C. Tendinta profilactica de combatere a stresului psihic.

SIMPTOMUL SOMATIC sau PSIHOFIZIOLOGIC = EXPRESIE FUNCTIONALA

PATOLOGICA CU INCARCATURA PSIHO-EMOTIONALA.

53

Page 54: PM - Suport Curs as 2012-2013

Aceste manifestari somatice ( tahicardia, transpiratiile, poliuria, diareea) nu sunt

persistente si reprezinta raspunsuri ale persoanei la evenimente de viata cu

potential psihotraumatizant sau stresant.

SINDROAMELE si BOLILE PSIHOSOMATICE = EXPRESII PATOLOGICE

ORGANIZATE INTR-O DINAMICA SPECIFICA (PSIHOGENEZA).

FACTORI GENERATORI:

A.STRESUL PSIHIC

B.PERSONALITATEA si C.MEDIUL DE VIATA STILUL DE VIATA

ETIOLOGIA BOLILOR PSIHOSOMATICE

1.Sunt expresia directa sau simbolica a factorilor psihotraumatizanti

(psihogeneza).

2.Tulburari functionale cauzate de disfunctii la nivelul sistemului nervos

central(neurogeneza)

ETIOLOGIA SIMPTOMELOR PSIHOSOMATICE

1.Factori biologici care determina reactia ale organismului la agresiune fizica

(tusea/corp strain)

2.Factori psihologici – mituri familiale, transgenerationale, conflicte psihologice

3.Factori psihosociali – interpersonali, relatia cu scoala, familia, munca,

comunitatea.

ISTORIC

HIPOCRATE: boala = reactie a individului la mediu.

DUALISMUL PSIHOSOMATIC - Anaxagora (504-428 i.c.). Conceptia este

dezvoltata de Platon si Aristotel = “Sufletul da forma corpului si devine principiul

sau vital”

54

Page 55: PM - Suport Curs as 2012-2013

Ideea va fi prealuata si imbogatita de Descartes.

UNITATEA PSIHOSOMATICA – Democrit, apoi in evul mediu Hobbes, Locke,

Berkley, Hume, Leibnitz au vorbit de unitatea dintre corp si suflet.

Heinroth (1818) – primul care vorbeste de psihosomatica referindu-se la rolul

factorilor psihici in insomnii si introduce in 1828 termenul “somatopsihic”.

Sommer (1890) introduce termenul psihogeneza, desemnand un grup de boli

determinate de factori psihici. Termenul va fi preluat si dezvoltat de P. Janet,

Freud, Jaspers, etc.

Introducerea oficiala a psihosomaticii are loc in 1936 – 1938, validata de aparitia

primelor societati de psihosomatica si a primelor reviste de specialitate.

CONTRIBUTII

—HELEN FLANDERS DUNBAR – “profilul de personalitate” poate fi determinant

pentru anumite boli psihosomatice. Ipoteza neconfirmata.

—HAROLD WOLF – studii experimentale privind importanta factorilor stresori

asupra organelor interne.

—FRANZ ALEXANDER si SCOALA DE LA CHICAGO a eclipsat mult timp

psihosomatica. A initiat multe concepte si teorii cu contributii extraordinare in

domeniu.

Surse bibliografice

FRANZ ALEXANDER – Medicina Psihosomatica, Ed. Trei, Bucuresti, 2008;

G. IONESCU – Tratat de Psihologie Medicala si Psihoterapie, Bucuresti, 1999;

I.B.IAMANDESCU – Elemente de Psihosomatica Generala si Aplicata, Ed.

Infomedica, Bucuresti, 1999;

55

Page 56: PM - Suport Curs as 2012-2013

CURS 11. EVALUAREA SI INTERVENTIA PSIHOLOGICA IN CLINICA DE BOLI

SOMATICE

Bolile psihosomatice. Influenta Scolii de la Chicago in abordarea bolilor

somatice.

Mecanisme psihologice in bolile somatice.

Specificul evaluarii psihologice in afectiunile psihosomatice.

ABORDAREA BOLILOR PSIHOSOMATICE DIN PERSPECTIVA LUI FRANZ

ALEXANDER SI A SCOLII DE LA CHICAGO

PSIHOGENEZA

Fenomenele psihice si cele somatice constituie fatete ale aceluiasi proces. procesele fiziologice compuse din excitatii la nivelul SNC si sunt care sunt

percepute in mod subiectiv ca emotii, ganduri sau dorinte, pot fi studiate prin

metode psihologice.

FUNCTII FIZIOLOGICE AFECTATE DE INFLUENTE PSIHOLOGICE (3)

1.Comportamentul voluntar

2.Inervatiile de expresie

3.Reactiile vegetative la stari emotionale

1.Comportamentul voluntar este deteminat de motivatii de natura psihologica.

Traiectoria vietii oricarui individ poate fi privita ca un proces psihosomatic

complex, un comportament voluntar orientat spre scop, realizat sun influenta

unor anumiti factori psihologici (motivatii).

2. Procese fiziologice – plansul, rasul, imbujorarea, grimasele, oftatul

determinate de tensiuni emotioanle specifice. Nu contribuie la satisfacerea unei

nevoi. Rolul lor este de descarcare a unei tensiuni emotionale.

TULBURARILE EMOTIONALE ALE FUNCTIILOR VEGETATIVE corespund la 2

tipuri de atitudini de baza:

56

Page 57: PM - Suport Curs as 2012-2013

1. Pregatirea pentru lupta sau fuga (“fight ar flight”) in situatii de pericol

iminent.

2. Redirectionarea din exterior catre interios prin comportament evitant sau

de izolare.

1. Este rezultatul inhibarii sau refularii tendintelor de autoafirmare si a

pulsiunilor agresive. Chiar daca trecerea la act nu se realizeaza,

organismul ramane intr-o stare de pregatire permanenta. Consecinta

consta in persistenta reactiilor fiziologice normale intr-o situatie de

pericol (accelerarea pulsului, cresterea tensiunii arteriale, dilatarea

vaselor de sange din muschii scheletici, o mobilizare crescuta a

carbohidratilor si cresterea metabolismului). Repetate, conduc la

cronicizarea raspunsurilor fiziologice adaptative.

Ex. Simptomele cardice = expresii ale acestor fenomene, reactii la

anxietatea de tip nevrotic si la mania refulata sau reprimata.

2. Autoafirmarea inlocuita de un comportament de retragere emotionala din

fata actiunii conduce la dependenta. In loc sa actioneze in directia

confruntarii pericolului, persoana cere ajutorul. Ex. Individul care are

diaree in loc sa actioneze adecvat. El dezvolta un raspuns vegetativ,

pentru care era laudat de mama cand era copil. In locul pregatirii

organisului pentru actiunea orientata spre exterior, ei se retrag intr-o

stare vegetativa, care este tocmai reversul raspunsului adecvat.

Tulburarile functionale ale tractului gastrointestinal apartine acestei

categorii (indigestie nervoasa, diaree nervoasa, cardiospasm, colitele si

anumite forme de constipatie). Aceste reactii gastrointestinale la stresul

emotional pot fi bazate pe modele regresive, reprezentand o reactualizare

a reactiilor organice la tensiunile emotionale specifice copilului.

Similar, componenta psihologica a astmului bronsic reprezinta o

retragere din fata actiunii intr-o atitudine dependenta si de cautare a

ajutorului.

COMPONENTA PSIHOAFECTIVA A TULBURARILOR

GASTROINTESTINALE

Procesul hranirii = axa vietii afective a copilului mic.

Hrana este asociata cu emotii intense si cu diferite fatete ale acestui

proces. Mai tarziu, in viata adulta, se poate mentine asocierea dintre

anumite stari emotionale si procesul de hranire.

57

Page 58: PM - Suport Curs as 2012-2013

Dezgustul = refuzul general al unor obiecte din exterior/mediu, isi are

originea in refuzul anumitor alimente si este asociat cu fenomene reflexe

la nivelul esofagului si stomacului.

Furia sau teama inhiba functiile tractului digestic, a secretiei la nivelul

stomacului sa intestinelor, precum si asupra peristaltismului.

Dorinta de a fi hranit, de a fi ajutat, de a se relaxa, precum si contactul cu

hrana ( vazul, mirosul ei) stimuleaza functia gastrointestinala.

TULBURARI ALE APETITULUI SI HRANIRII

Copilul traieste prima eliberare de discomfortul fizic in timpul alaptarii satisfacerea foamei este asociata cu sentimentul de confort si securitate.

Teama de moarte prin infometare ( teama de viitor) este legata de

sentimentul insecuritatii( depresia cronica).

Hranirea este asociata si cu sentimentul de a fi iubit. Pentru copil, a fi

hranit inseamna a fi iubit. Hranirea = incorporare = a lua in posesie.

Impiedicarea acestor tendinte posesive si a dorintei de a fi hranit da

nastere pulsiunilor agresive de a lua cu forta ceea ce nu ii este dat de

bunavoie ( muscatul = prima forma de manifestare a ostilitatii). Asa se

naste posesivitatea, cu tot ce implica ea, de exemplu lacomie, gelozie si

invidie. Aceste pulsiuni posesiv – agresive devin sursa primelor

sentimente de vinovatie odata cu dezvoltarea constiintei.

sentimentele de culpabilitate reprezinta cauza centrala a tulburarilor

emotionale in cazul nevrozelor in care gasim si tulburari ale hranirii.

Suptul la san senzatii placute la nivelul mucoasei bucale, al buzelor si

limbii, reiterate ulterior prin suptul degetului. Aceste senzatii de placere

orala timpurie pot fi considerate precursorii excitatiilor genitale

ulterioare. In viata adulta, se mentin prin sarut.

posesivitatea, lacomia, gelozia, invidia si eforturile pentru obtinerea

sigurantei au un rol important in tulburarile functiilor hranirii. De cate ori

sunt refulate, genereaza o tensiune permanenta si pot exercita o influenta

cronica perturbatoare prin intermediul cailor vegetative, in diferite faze

ale procesului alimentar.

FIECARE CAZ ESTE NEVOIE SA FIE INTELES INDIVIDUAL.

58

Page 59: PM - Suport Curs as 2012-2013

TULBURARI ALE ACTULUI INGHITIRII

NEVROZA ESOFAGIANA este perturbarea actului inghitirii. Pacientul se

ineaca cu mancarea si nu o poate inghiti, avand in substrat un conflict

psihologic, o combinatie intre tentatie si refuz cu o atitudine ambivalenta

fata de incorporare (Kronfeld).

CARDIOSPASMUL reprezinta contractia partii inferioare a esofagului, ceea

ce conduce la dilatarea partii proxime. “Nu pot inghiti situatia” (Eduard

Weiss). Simptomul apare atunci cand un pacient se afla intr-un impas

emotional raportat la mediul exterior. La un nivel mai profund, poate avea

legatura cu tendintele sexuale, ostile si de autopedepsire. In absenta

psihoterapiei, s-a constatat dezvoltarea unei depresii consecutiv dilatarii

mecanice.

TULBURARI ALE FUNCTIILOR DIGESTIVE

NEVROZA GASTRICA consta in tulburari ale functiilor motorii si secretorii

ale stomacului si duodenului.

Obiceiuri defectuoase de hranire ( masticatia incompleta, mancatul in

graba, hrana nepotrivita, alimentatie necumpatata) expresie a unor

conflicte emotionale.

Supraincarcarea stomacului si obiceiuri nesanatoase de hranire gastrita.

Numitorul comun al acestor tensiuni emotionale este reprezentat de

nevoia intensa de odihna, siguranta si ajutor odihna, schimbarea

mediului si eliberarea din situatiile de viata perturbatoare sunt masuri

centrate pe simptome si nu pe rezolvarea conflictelor psihologice. In

subsidiar se afla refularea tendintelor de a cere ajutorul, care intra in

contradictie cu dorinta de independenta si autoafirmare a Eului adult al

pacientului.

ULCERUL PEPTIC

“Nici o alta functie corporala nu reflecta mai bine numeroasele si

complexele interrelatii dintre psyche si soma ca sistemul gastro-

intestinal” (D.Oken)

Ulcerul peptic = prototip al bolilor psihosomatice

59

Page 60: PM - Suport Curs as 2012-2013

Caracteristici ale ulcerului gastric (G. Ionescu, 1999, p. 395):

- prevalenta egala la femei si barbati

- rate mai scazute sau normale de secretie a acidului clorhidric

- incidenta relativ crescuta a carcinomului gastric

- asocierea cu grupa sangvina A.

Caracteristici ale ulcerului duodenal(G. Ionescu, 1999, p.395):

- prevalenta mai mare la barbati

- hipersecretie de acid clorhidric si pepsina

- asociere cu grupa sangvina 0 si cu secretia de antigeni salivari A, B, H.

- Implicarea factorilor psihici in etiopatogenie si evolutie.

S-a observat o situatie conflictuala specifica, respectiv dorinta de

dependenta infantila – nevoia de a fi iubit si ingrijit intra in conflict cu

aspiratia de independenta, cu realizarea si auto-suficienta Eul-lui adult. La

nivelul comportamentului manifest, multi pacienti au o atitudine agresiva,

independenta, ambitioasa. Nu le place sa ceara ajutor si isi asuma

numeroase responsabilitati, comportamente intalnite la oamenii cu un

nivel crescut de eficienta, statut profesional inalt. Aceasta este o reactie la

dependenta lor, ramasa la nivel inconstient. Lupta continua si

supraresponsabilizarea reintaresc dorinta unei relatii de dependenta.

Dorinta de dragoste refulata este stimulul psihologic inconstient aflat in

relatie directa cu procesele fiziologice si conducand in final la ulceratie.

Agravarea simptomelor poate duce la de-responsabilizare.

Factorul crucial in patogeneza ulcerului il constituie frustrarea

dorintelor de dependenta, de cautare a ajutorului si a dragostei.

Nesatisfacerea acestor dorinte in relatiile cu ceilalti influenteaza in mod

specific activitatea stomacului.

TULBURARI ALE FUNCTIILOR ELIMINARII

HRANIRE NEVOIA DE A FI IUBIT, DE SIGURANTA, DE APARTENENTA

ELIMINARE AFIRMAREA, REUSITA, A DA SI A PASTRA

Pulsiunile ostile ( a ataca, a murdari) sunt si ele asociate cu eliminarea.

DIAREEA CRONICA, COLITA SPASTICA, COLITA MUCOASA

60

Page 61: PM - Suport Curs as 2012-2013

Factorii emotionali pot avea semnificatie etiologica sau agravanta.

Continutul psihologic refulat asociat simptomului este nevoia de a da, de a

repara. Persoana doreste sa ofere o compensatie pentru tot ceea ce isi

doreste sa primeasca sau sa ia cu forta de la ceilalti, exprimand adesea

aceste continuturi sub forma preocuparilor legate de anumite

responsabilitati sau obligatii, de a oferi suport, material sau emotional,

celorlalti ( constiinciozitate). Inhibitia si esecul eforturilor de a darui si a

realiza duce la instalarea simptomului.

COLITA ULCERATIVA

- inflamatie si ulceratie cronica, severa a mucoasei si submucoasei

colonului sigmoid, cu frecvente extinderi distale si proximale, asupra

rectului si respectiv asupra ileusului.

Manifestarea clinica predominanta este diareea muco-sanguinolenta,

deseori insotita de durere, deshidratare si chiar febra.

Inca din 1930 a atras atentia clinicienilor profilul de personalitate

specific. Astfel, dintre toate bolile psihosomatice, in colita ulceroasa a fost

descris cel mai bine conturata si mai inalt validata structura de

personalitate. Trebuie subliniat ca spre deosebire de alte boli

psihosomatice in care nu se stie daca structura de personalitate a

constituit o conditie sau o consecinta a bolii, in colita ulceroasa

caracteristicile de personalitate preced dezvoltarea bolii active si se pot

exacerba in prezenta simptomelor. ( G. L. Engel)

Elementul esential al acestei structuri de personalitate il constituie

trasaturile compulsive si vulnerabilitatea narcisica subiacenta. In plan

comportamental, trasaturile de personalitate sunt ilustrate prin tendinta

de ordine, punctualitate, constiinciozitate, curatenie, alaturi de indecizie,

obstinatie, conformism ( G. Ionescu, 1999, p.401).

2 factori emotionali favorizanti:

- Frustrarea tendintei de a finaliza, de a duce la bun sfarsit o datorie,

biologica, morala sau materiala.

- Frustrarea ambitiei de a realiza ceva ce necesita un aport energetic

sustinut.

61

Page 62: PM - Suport Curs as 2012-2013

La femei, poate fi determinata de conflictul psihologic legat de problema

de a da naste un copil sau de a-si asuma in mod corespunzator

responsabilitatile materne.

CONSTIPATIA PSIHOGENA CRONICA

Atitudine pesimista, defensiva sau lipsa increderii in ceilalti, sentimentul

de a fi respins si neiubit. Se asteapta sa nu primeasca nimic de la ceilalti,

de unde tendinta lor de a tine de posesiunea lor si de cea mai primitiva

forma a acesteia, continutul intestinal.

TULBURARILE RESPIRATORII

ASTMUL BRONSIC

“Iti ia suflul”, “ Iti taie respiratia”

Astmul bronsic reprezinta tulburarea care prezinta cele mai vechi

mentiuni asupra corelatiei dintre factorii psihici si evolutia crizelor.

Astmul bronsic este caracterizat de o obstructie generalizata a cailor

aeriene, cu etiologie multipla, foarta variata ca durata si intensitate, care

apare la persoane cu o hiperactivitate bronsica la o multitudine de stimuli

si se manifest clinic prin accese paroxistice de dispnee cu respiratie

suieratoare si tuse, fiind reversibil spontan sau prin tratament. (R. Paun,

I.Gr. Popescu, 1983)

In majoritatea cazurilor, factorii psihici interactioneaza cu cei alergici si

infectiosi in declansarea crizelor astmatice.

Astmaticii prezinta o personalitate pasiv – dependenta, cu nevoie de

suport si validare din partea persoanelor semnificative. S-a confirmat

exsitenta pulsiunilor agresive, in general mascate, urmate de

intensificarea astmului si de stari depresive si sentimente de culpabilitate.

Aceste aspecte au fost corelate cu atitudinea parentala, mama

astmaticului fiind descrisa ca “rejectanta” sau “devoratoare”, iar tatal

absent sau sters, incapabil sa intervina in relatia dintre mama si copil.

BOALA CORONARIANA

ETIOLOGIA:

62

Page 63: PM - Suport Curs as 2012-2013

1. FACTORII PSIHOLOGICI – evenimentele stresante, pierderile,

insatisfactiile si frustrarile, instabilitatea socioprofesionala.

2. SUPORTUL SOCIO-FAMILIAL

3. TRASATURI DE PERSONALITATE: exigenta si intoleranta fata de sine si

fata de ceilalti, principii rigide, preocupare pentru ascensiune

profesionala prin disciplina personala si efort excesiv.

“ Barbatul inteligent si ambitios, al carui motor este dat permanent la

viteza maxima” (William Osler).

Comportamentul de tip A se inscrie ca un factor major de risc al bolii

coronariene alaturi de :

- factorii genetici

- factorii biochimici

- factorii dietetici

- factorii habitual – conjuncturali ( G. Ionescu, 1999, p.379)

Comportamentul de tip A se caracterizeaza prin competitivitate,

ambitie, agresivitate manifestata activ sau pasiv, neliniste, nerabdare,

devotament fata de munca, motivatie de succes, sentimentul de “presiune

a timpului”, tendinta la ostilitate.

Hipertensiunea arteriala (HTA) este considerata cresterea presiunii

sangvine peste o limita arbitrar acceptata de 160 mm HG pentru valoarea

sistolica si respectiv de 95 mm Hg pentru valoarea diastolica.

Patternul de personalitate in HTA este ilustrat prin perfectionism,

anxietate, compulsivitate, fiind prezent la persoanele care prezinta

conflicte intrapsihice intre tendintele pasiv – dependente si impulsurile

agresive cu reprimarea ostilitatii, furiei sau resentimentelor cronice ( Z.J.

Lipowski).

HTA poate aparea la persoane care prezinta:

- o anumita reactivitate a sistemului nervos determinata genetic si prin

factori de mediu;

- o anumita structura de personalitate caracterizata prin sensibilitate,

compulsivitate, rigiditate, nevoie de afectiune;

- conflicte repetate si prelungite in care tendintele agresive sunt in mod

constant reprimate.

Mecanismul psihologic in HTA

63

Page 64: PM - Suport Curs as 2012-2013

Tendinte competitive ostile intimidare in situatii de esec cresterea

dependentei sentimente de inferioritate reactivarea competitivitatii

ostile anxietate si inhibare consecutiva a pulsiunilor agresiv-ostile HTA

Alte tulburari psihosomatice cardiovasculare: tahicardia, aritmia, sincopa

vasopresoare, cefaleea psihogena si migrena psihogena.

Surse bibliografice

FRANZ ALEXANDER – Medicina Psihosomatica, Ed. Trei, Bucuresti, 2008;

G. IONESCU – Tratat de Psihologie Medicala si Psihoterapie, Bucuresti,

1999;

I.B.IAMANDESCU – Elemente de Psihosomatica Generala si Aplicata, Ed.

Infomedica, Bucuresti, 1999.

64

Page 65: PM - Suport Curs as 2012-2013

CURS 12. NEUROPSIHOLOGIA

Obiectul de studiu. Competentele psihologului in neuropsihologie.

Domenii de aplicativitate ale neuropsihologiei.

Examenul si probele neuropsihologice.

Explorarea neuropsihologica a tulburarilor cognitive consecutive

leziunilor cerebrale.

Obiectul de studiu al neuropsihologiei este reprezentat de perturbarile

cognitive, emotionale si ale comportamentului determinate de leziunile

cerebrale.

Definitia neuropsihologiei: Domeniu clinic situat la interferanta dintre

neurologie, psihiatrie, psihologie si neurostiinte in general.

Competentele psihologilor clinicieni specializati in neuropsihologie trebuie sa se

bazeze pe:

- cunoasterea bazelor neuronale ale comportamentelor, a teoriilor

cognitive, a teoriilor dezvoltarii psihismului uman, a organizarii sale si a

manifestarilor sale normale sau patologice

- aceste competente necesita pregatirea pt ascultarea pacientului si a

familiei sale.

Domenii de aplicativitate ale neuropsihologiei

1. Dezvoltarea si educarea

2. Psihiatria. Printre afectiunile psihiatrice care fac obiectul unor explorari

neuropsihologice sunt: depresiile si tulburarile anxioase, tulburarile de

hiperactivitate si atentie, schizofreniile, TOC.

3. Sectorul medico – legal. In cadrul expertizei medico-legale, expertiza

neuropsihologica vizeaza prejudiciile si sechelele neurologice prezente in

cazul de ex. a unui accident de munca sau rutier, dar si aprecierea

65

Page 66: PM - Suport Curs as 2012-2013

responsabilitatii si accesibilitatea la sanctiunea penala a unei persoane

sau, eventual, punerea sub tutela sau curatela.

4. Cercetarea clinica prin elaborarea unor teste sau tehnici de evaluarea a

tulburarilor cognitive, afective si comportamentale.

5. Neurologia. Neuropsihologia are o rol esential prin contributia in

diagnosticarea precoce si diferentiala a afectiunilor cerebrale in

colaborare cu examenul clinic neurologic si neuroimagistica ( scanner,

imagistica prin rezonanta magnetica: IRM, PET scan, scintigrafie

cerebrala) pentru a deosebi de ex depresia de dementa la debut,

imbatranirea normala de dementa.

6. Reeducarea/recuperarea. Tot psihologul clinician specializat in

neuropsihologie are responsabilitatea de a face parte la realizarea si

coordonarea unor programe de recuperare, bazandu-se pe datele din

evalaurea neuropsihologica initiala. Tot el tb sa evalueze eficacitatea

rezultatelor si totodata sa consilieze, informeze, previna anumite

probleme psihice secundare, sa asiste pacientul, familia si ceilalti

profesionisti in domeniul sanatatii.

Examenul si probele neuropsihologice

Nu exista un comportament standardizat in desfasurarea unui examen

neuropsihologic. Acesta depinde de problema si de fiecare pacient. La sfarsitul

examenului, pacientul trebuie sa prezinte un nivel mai scazut de anxietate si o

mai buna intelegere a problemelor sale cognitive, dar si un nivel mai crescut de

constientizarea si disponibilitate de accesare si utilizare a resurselor de care

dispune pentru a face fata afectiunii.

Obiectivele evaluarii.

In general, cererea provine de la o persoana responsabila pentru ingrijirea

pacientului (medic, echipa de reeducare, cadru didactic sau familie) care observa

anumite dificultati cognitive si/sau comportamentale.

Fiecare evaluare debuteaza cu o consultatie clinica preliminara in cadrul careia

neuropsihologul stabileste relatia psihologica bazata pe incredere si:

1. explica obiectivele si continutul examenului

66

Page 67: PM - Suport Curs as 2012-2013

2. exploreaza asteptarile pacientului si clarifica scopul examenului si rolul

sau;

3. obtine date despre parcursul scolar/profesional, evenimentele de viata,

tratamente, consum de alcool/droguri

4. reprezentarea pacientului legata de istoria tulburarilor

5. evalueaza starea emotionala, in cautarea unui sindrom anxios sau

depresiv

6. noteaza lateralitatea manuala ( dreptaci, stangaci sau ambidextru) si

nivelul sociocultural al pacientului ( NC). NC permite compararea

rezultatelor cu norma, in fucntie de nivelul studiilor si varsta, norme care

functioneaza in orice bateriel de teste

7. clarifica regulile deontologice si confidentialitatea datelor

8. inaintea incheierii consultatiei, se asigura ca pacientul a pus toate

intrebarile la care dorea un raspuns.

EXPLORAREA NEUROPSIHOLOGICA A TULBURARILOR COGNITIVE

CONSECUTIVE LEZIUNILOR CEREBRALE

TULBURARILE DE ATENTIE

Teoretic se deosebesc mai multe tipuri de atentie ( atentia difuza, focalizata,

sustinuta, alternanta, impartita), dar in pratica este greu sa fie separate, deoarece

rareori o singura categorie apare in mod izolat.

Incetinirea proceselor mentale are drept consecinta o serie de tulburari ale

atentie cu repercursiuni asupra functionarii cognitive globale si asupra

comportamentului.

In practica clinica se va investiga:

- Nivelul general de vigilenta (se dau pacientului liste de 4-6 cifre/litere in

ordine crescatoare)

- Atentia focalizata(concentrata) – se afla la baza concentrarii mentale;

permite concentrarea asupra unor stimuli specifici si evitarea

67

Page 68: PM - Suport Curs as 2012-2013

fenomenelor care distrag atentia ( se testeaza prin citirea unor cuvinte de

culori diferite)

- Atentia sustinuta – capacitatea de mentinere a atentiei pe o durata destul

de lunga pentru a executa o sarcina specifica.

- Atentia alternanta – capacitatea de deplasare rapida a atentiei de la un

stimul la altul, adesea in mod alternativ. Ea implica memoria de lucru.

Este foarte sensibila la toate formele de afectari cerebrale. Se evalueaza cu

Forma B a testului “Trail Making” (Reitan, 1958) constituit din 25 de

cercuri imprastiate pe o pagina. In interiorul cercului sunt tiparite

aleatoriu fie o litera, fie o cifra. Cu un pix, subiectul trebuie sa faca

legatura in mod crescator si alternant intre o cifra si o litera: 1cu A, 2 cu B,

3 cu C, pana la 13 cu L.

- Atentia divizata este un model al memoriei de lucru, care permite

subiectului sa trateze mai multe sarcini in acelasi timp. Ca si atentia

alternanta, este foarte sensibila la orice afectare cerebrala. Subiectului i se

cere sa retina una sau mai multe date (nume de animale, obiecte) care ii

sunt citite cu voce tare, in timp ce acesta efectueaza o sarcina de tipul unei

scaderi de cifre prezentate cate 3: 165 – 162 - 159. Dupa un timp

predeterminat ( fie rapid=3 sec, fie lung =18 sec.) subiectul trebuie sa

repete informatii care i-au fost citite cu voce tare.

TULBURARI ALE MEMORIEI

Tulburarile memoriei depind de localizarea si extinderea leziunilor cerebrale, de

caracterul acut sau progresiv al afectarii cerebrale, de varsta si starea generala a

pacientului. Memoria vizualo-spatiala este tratata de emisfera dreapta, iar

memoria verbala de cea stanga.

Clinica diferentiaza si memoria retrograda de memoria anterograda.

Amnezia anterograda – dificultatea de a memora fapte noi, ca urmare a unor

leziuni cerebrale specifice. Se manifesta clinic printr-o uitare progresiva care

impiedica fixarea faptelor cotidiene si altereaza capacitatile de invatare. Cand se

asociaza cu dezorientarea in timp si spatiu, cu recunoasteri false si fabulatii, este

pus diagnosticul de sindrom Korsakoff.

Amnezia retrograda se adreseaza evenimentelor care s-au produs anterior

afectarii cerebrala, cele mai recente fiind mai greu recuperate decat cele vechi. In

68

Page 69: PM - Suport Curs as 2012-2013

dementa din maladia Alzheimer amnezia retrograda se extinde si distruge

progresic fragmente din trecutul istoriei subiectului.

Memorizarea. Etape:

- analiza cortico-senzoriala a datelor perceptive ( vizuala, auditiva, tactila,

chinestezica)

- memoria imediata ( MSD sau memorie de lucru). Unii o considera o forma

de atentie. Este vorba de un sistem cu capacitate limitata in timp, care

solicita resursele de atentie. Aceasta mentine temporar informatiile pt a le

coordona, fiind un proces esential in intelegerea si rezolvarea de

probleme. Cortexul prefrontal joaca aici un rol major. Ex. memorarea a 3

sau 4 cuvinte ce apartin unor categorii diferite: lalea, piersica, bec, musca

( floare, fruct, obiect, animal). 5 minute mai tarziu subiectul trebuie sa le

aminteasca. Daca pacientul nu isi aminteste, examinatorul ofera categoria

careia ii apartine cuvantul. Subiectii care nu pot restitui 3 sau 4 cuvinte

decat dupa ce au primit informatii in legatura cu categoria arata ca au

stocat informatia, dar au dificultati in rememorarea libera. Aceia pe care

indicarea nu ii ajuta au o stocare deficienta. In modalitatea vizuala ; testul

Bender, figura complexa a lui Rey.

- memoria de lunga durata – permite pastrarea durabila a informatiilor

datorita codarii si apoi stocarii. Este organizata pe modalitati de codare

semantica, spatiala, temporala si afectiva. Consolidarea se realizeaza in

functie de repetarea si de incarcatura afectiva. Tulving a definit MLD in

functie de continutul sau:

1. episodica – este de natura autobiografica si are conotatie emotionala. Este

studiata in cursul consulatiei semidirective. Se refera la evenimentele

traite de subiect, localizate in timp si spatiu. (de cand sunteti internat, ce

medic v-a vazut astazi, activitatea profesionala, nume, varsta, data nasterii

partenerului, copil, etc)

2. semantica- bazata pe cunostintele de fapte generale asimilate intr-un

context cultural dat – limbajul, formule matematice, istoria. ( WAIS, teste

de vocabular, de informatie, de similitudini, etc)

3. Procedurala – corespunde aptitudinilor si deprinderilor senzorio-motorii

invatate. Teste de desen. Ii prezinta subiectului un desen complet, apoi, in

a doua etapa, ii arata acelasi desen, dar fragmentat. Subiectii care nu

69

Page 70: PM - Suport Curs as 2012-2013

sufera de tulburari mnezice vor recunoaste si vor construi mai rapid

desenele fragmentate daca au vazut desenul complet, cateva ore mai

devreme sau in ajun.

1 si 2 sunt explicite si corespund “cunosterii de ce”, iar 3 este implicita si

corespunde “cunoasterii cum”.

- memoria de scurta durata si cea de lunga durata contribuie la procesul de

invatare.

Teste psihometrice care masoara memoria: Wechsler Memorie, Grober si

Budchke, RBMT.

TULBURARILE FUNCTIILOR VERBALE ( AFAZIILE)

Tulburare a utilizarii regulilor bazale ale producerii si intelegerii unui mesaj

verbal.

Afazia Broca – afecteaza versantul expresiv al limbii. Se caracterizeaza prin

reducerea pana la suspendare a discursului. Bolnavii vorbesc cu stereotipii

verbale si o dezintegrare fonetica insotita de o apraxie buco-faciala

( dificultate sau incapacitatea de a efectua miscarile gurii si ale fetei care

insotesc expresia orala). Intelegerea orala este putin perturbata. De obicei

este concomitenta cu o hemiplegie dreapta. Leziunea se situeaza intr-o zona

cerebrala a emisferei stangi descrisa de Broca( aria lui Broca) in 1861. Linia

melodica este ne-afectaa, ceea ce poate favoriza recuperarea vorbirii prin

repetarea unor cuvinte si fraza “cantate”

Afazia globala – disparitia expresiei orale, imposibilitatea de a citi, scrie, a

denumi si repeta. Asociata cu import leziuni ale emisferei stangi cu sau fara

hemiplegie dreapta asociata.

Anartria pura – mutism sau expresie orala redusa cu perturbari fonetice

semnificative. In schimb, intelegerea, citirea non-vorbita si expresia scrisa

sunt pastrate.

Afazia Wernicke – tulburari majore ale intelegerii limbajului vorbit cu

pastrarea limbajului, adesea logoreic.

70

Page 71: PM - Suport Curs as 2012-2013

Afazia amnezica – lipsa cuvantului cu pastrarea intelegerii, repetarii, citirii si

scrierii.

Afazia de conductie – perturbari semnificative ale limbajului spontan cu

pastrarea intelegerii lecturii, dar citirea cu voce tae este deformata. Scrierea

prezinta paragrafii sub dictare ( cuvintele sunt scrise anormal)

Evaluarea limbajului oral

Limbajul spontan se evalueaza in clinica pornind de la o tema propusa de

examinator ( exemplu: vorbiti despre familia dvs)

Limbajul provocat ( denumire, repetare) se evalueaza astfel: 1.pacientul este

rugat sa numeasca obiecte sau imagini ( denumire); 2. Pacientul este rugat sa

repete cuvinte, fraze.

Limbajul automat se evalueaza prin solicitarea catre pacient de a numara sau

de a recita lunile, zilele saptamanii, etc.

Limbajul citit se evaluaeaza prin citire de scrisori, cuvinte, fraze, etc. de catre

pacient.

Limbajul elaborat: 1. Se cere o definitie a unor cuvinte, proverbe. 2. Se cere

rezumarea unei povesti citite. 3. Este pus sa construiasca un enunt pornind

de la unele cuvinte date de examinator ( cadou, femeie, floare)

Intelegerea orala

Probe de evaluare clinica:

- Sa desemneze obiecte sau imagini.

- Executarea unor sarcini simple ( luati creionul cu mana stanga si puneti-l

pe foaie in fata dvs.)

- Definire si interpretare a unor cuvinte ( ce inseamna a tremura), proverbe

sau texte.

- Clasificarea unor cuvinte sau obiecte ce apartin unor categorii semantice

diferite ( flori, animale, etc)

Explorarea limbajului scris

71

Page 72: PM - Suport Curs as 2012-2013

Tulburarile limbajului scris sunt numite alexie. Pot aparea, mai rar, in absenta

tulburarilor limbajului oral.

Probe de evaluare psihologica clinica:

Expresia scrisa: scriere spontana ( subiectul scrie o fraza aleasa de el),

dictare, silabisire, realizare de cuvinte cu litere mobile ( scrabble)

Intelegerea scrisa: dispunerea unor cuvinte sub imagini, dispunerea unor

texte sub actiuni, desemnarea unor cuvinte scrise pornindu-se de la niste

consemne orale (ex. din multimea de cuvinte care se afla pe foaie, aratati-mi

unde se gaseste cuvantul fetita.)

Analiza tulburarilor de scriere ( grafice) se face pe 2 planuri:

- forma literelor care compun un cuvant

- sintaxa unei fraze. Apar paragrafii sau disortografie ( careee e numele

tau) la un subiect cu nivel de studii anterior ridicat. Uneori literele sunt

facute cu o micrografie ( scriere minuscula in tot sau o parte a textului) si

mai ales perseverari grafice ( litere sau fragmente de cuvinte

contamineaza altele – sorel straluceste pe cerel albrel – aici exista

disortografie si perseverari.

Surse bibliografice:

Montreuil, M., Doron, J. ( coord) – Tratat de psihologie clinica si psihopatologie,

Trei, Bucuresti, 2009.

72

Page 73: PM - Suport Curs as 2012-2013

C13. NEUROPSIHOLOGIA DEMENTELOR

Definitie si cauze.

Examenul neuropsihologic.

Rolul psihologului in clinica de afectiuni neurologice.

Dementa este un proces patologic al carui origini sunt diverse. Are loc o

deteriorare globala si severa functiilor mentale.

Dementa ( lat. Dementia = pierdere a spiritului).

Cauze – afectarea SNC conduce la compromiterea autonomiei sociale si familiale.

- maladiile limitate in esenta la caracteristicile dementei. Acestea sunt

dementele numite primare, precum maladia Alzheimer sau maladiile

degenerative fara Alzheimer, ca dementa fronto-temporala si maladia

corpilor Levy difuzi.Maladia Alheimer este cea mai frecventa cauza de

evolutie spre dementa.

- Alte afectiuni cerebrale care pot asocia dementa si celelalte simptome

neurologice, usor diferentiate in maladia Alzheimer: traumatismele

cranio-cerebrale, AVC, tumorile, maladia Parkinson, scleroza in placi,

maladia Huntington.

- Maladiile care nu afecteaza in esenta SNC: bolile ficatului, rinichilor si

anumite maladii metabolice rare, intoxicatii medicamentoase si alcoolice

care pot fi cauze de dementa.

Criterii DSM-IV pentru dementa

A. prezenta unor deficite cognitive multiple care implica simultan:

1. o tulburare a memoriei ( alterare a capacitatii pacientului de a invata

informatii noi sau de a-si aminti informatiile invatate anterior)

2. una sau mai multe dintre perturbarile cognitive urmatoare: afazie,

apraxie, agnozie, functii executive.

73

Page 74: PM - Suport Curs as 2012-2013

B. deficitele cognitive A1 si A2 perturba in mod semnificativ functionare

sociala si/sau profesionala si reprezinta un declin semnificativ in raport

cu nivelul de functionare anterior. Evolutia este caracterizata printr-un

debut progresiv si un declin cognitiv continuu.

C. Deficitele nu se datoreaza unui sindrom confuzional.

Examenul neuropsihologic

Orice examen neuropsihologic are doua obiective fundamentale:

1. Evaluarea si interpretarea tulburarilor neuropsihologice. Pentru

psihodiagnostic se folosesc atat probe de evaluare rapida a functiilor

superioare: Mini Mental State (MMS), care este cel mai utilizat test

deoarece permite o prima explorare rapida, dar succinta a anumitor

functii cognitive, fiind insa sensibil la deteriorarile medii si severe. MMS

este recomandat pentru o identificare a functionarii cognitive, in

consultatie sau la patul bolnavului, inaintea unui bilant aprofundat, fiind

un excelent instrument mai ales in dementele degenerative.

2. Readaptarea este absolut necesara mai ales la pacientii cu afectare acuta

precum traumatismul cranian sau accidentul vascular cerebral.

Recuperarea consta in invatarea unor tehnici de compensare pentru

ameliorarea atentiei (Rigaud, 2005) si pentru un control mai adecvat al

comportamentelor dezadaptative. Montreuil si Lezak (2009) precizeaza

ca reeducarile sectoriale ale limbajului, memoriei, atentiei trebuie sa se

inscrie intr-un program global, adesea pluridisciplinar, de readaptare.

Un astfel de program vizeaza reducerea handicapului, sustinerea

nevoilor individuale, favorizarea acceptarii handicapului si restaurarea

sentimentului de identitate atunci cand lucrul acesta este posibil,

programe in care neuropsihologul joaca un rol esential (Ben Yishay,

Daniels-Zide, 2000).

Rolul psihologului in clinica de afectiuni neurologice

1. Prezenta profesionala a neuropsihologului este in ultimii ani, din ce in ce

mai solicitata in cercetarea clinica pentru a evalua efectele

medicamentelor sau ale tehnicilor chirurgicale de stimulare

intracerebrale. Conform lui Montreuil si Lezak (2009), cercetarea in

74

Page 75: PM - Suport Curs as 2012-2013

neuropsihologie este in plina dezvoltare si permite, in relatie cu alte

abordari – neuroimagerie, psihiatrie, pedagogie, etologie ( mai ales

comportamentul marilor maimute), filosofie, etica - , o mai buna

intelegere a functionarii cerebrale, a genezei tulburarilor cognitive,

emotionale si comportamentale si redefinirea functiilor mentale si a cailor

terapeutice (346).

2. Neuropsihologii au un rol semnificativ in evaluarea, tratarea si cercetarea

afectiunilor neurologice.

Surse bibliografice:

Montreuil, M., Doron, J. ( coord) – Tratat de psihologie clinica si psihopatologie,

Trei, Bucuresti, 2009.

75

Page 76: PM - Suport Curs as 2012-2013

SEMESTRUL 2

76

Page 77: PM - Suport Curs as 2012-2013

CURS 1. Psihologia sanatatii. Personalitatea si sanatatea.

Domeniu interdisciplinar axat pe intelegerea factorilor care influenteaza

sanatatea, boala si tratamentele.

Definitie. Studiul factorilor sociali, psihologici si fiziologici implicati in

comportamentele, cognitiile si emotiile legate de boala.

Sanatatea = stare de bine din punct de vedere fizic, psihologic, social, economic,

cultural, spiritual si nu neaparat in absenta maladiei sau a durerii.

Principalii determinanti ai sanatatii:

1. conditiile socioeconomice generale, culturale si de mediu

2. influentele sistemelor sociale ( familie, comunitate, conditie de mediu,

societate)

3. conditiile de viata psihosociale si materiale individuale asociate unor

posibile reactii la stres

4. factorii individuali ( emotie, cognitie, motivatie, personalitate) si

sistemele fiziologic si genetic ( varsta, sex, constitutie fizica)

Cele 4 categorii de factori sunt influentati de structura sociala si economica a

unei societati.

Promovarea sanatatii. 3 abordari principale:

1.

Abordarea sociocognitiva a schimbarii de comportament.

Obiectiv schimbarea comportamentului bazata pe modificarea cognitiilor

individuale.

Modelul credintelor referitoare la sanatate – HBM, Rosenstock, 1974.

Teoria sociala cognitiva a lui Bandura, 1977, 1986, 1997.

77

Principala cauza de mortalitate in tarile dezvoltate este reprezentata de maladiile cronice ( afectiunile cardiace, cancerele, AVC si ale sistemului respirator) si nu de maladiile infectioase. 2/3 dintre decese sunt legate de anumiti factori de risc influentati semnificativ de comportamentele asociate contextelor de viata.

Principala cauza de mortalitate in tarile dezvoltate este reprezentata de maladiile cronice ( afectiunile cardiace, cancerele, AVC si ale sistemului respirator) si nu de maladiile infectioase. 2/3 dintre decese sunt legate de anumiti factori de risc influentati semnificativ de comportamentele asociate contextelor de viata.

Page 78: PM - Suport Curs as 2012-2013

Teoria actiunii rationale (TRA, Fsihbein si Ajzen, 1975)

Teoria comportamentului planificat (TPB, Theory of Planned Behaviour,

Ajzen, 1985, 2002).

2. Modelele de self-empowerment

Obiectiv dezvoltarea capacitatii de a face alegeri pentru propria sanatate.

Empowerment = capacitatea de a intelege si de a controla fortele personale,

sociale, economice si politice care determina calitatea vietii, in scopul

ameliorarii acesteia. (Fischer si Tarquinio, 2006).

“Sa stii sa spui nu!”

3. Abordarea actiunii colective

Obiectiv modificarea cauzelor socioeconomice si de mediu ale sanatatii

prin intermediul organizarii colective a membrilor unei comunitati (Morin si

Apostolidis, 2002).

Personalitatea si sanatatea

Diferiti autori au descris profiluri complexe de personalitate cu risc pentru

diferite maladii, in special cardiovasculare si cancer (tip A, tip C). In prezent,

aceste profile sunt discutabile. Studiile recente se axeaza pe anumite

trasaturi specifice ale personalitatii (anxietate, depresie, ostilitate, etc) cu rol

in aparitia si dezvoltarea anumitor boli.

Factorii de vulnerabilitate si sanatatea

1. ostilitatea

2. anxietatea

3. afectele depresive

Exprimarea emotiilor si sanatatea

Profilul de personalitate tip C - reprimarea emotiilor, resemnare/disperare cu

comportament supra-adaptat, cooperare, evitarea conflictelor.

78

Page 79: PM - Suport Curs as 2012-2013

Cousson – Gelie (2001) blocajul exprimarii afectelor apare asociat cu debutul

cancerului, inclusiv in anumite studii longitudinale.

2. Exprimarea emotiilor in maladiile cronice

Panagopoulou, Kersbergen, Maes ( 2002) detresa psihologica se mareste o

data cu nonexprimarea emotiilor.

Exprimarea puternica a emotiilor nu produce un efect pozitiv. Nonexprimarea

poate duce la un efect negativ.

3. Alexitimia (Sifneos, 1973)

Aspecte complementare alexitimiei (Pedinielli, 1992):

incapacitatea persoanei de a-si recunoaste, identifica si exprima propriile

emotii;

limitarea capacitatii de a visa, mai ales a aptitudinii spre reveria nocturna

tendinta de a actiona pentru evitarea si rezolvarea conflictelor;

descrierea detaliata a faptelor, evenimentelor sau simptomelor fizice.

Instrumente psihodiagnostice: Beth Israel Questionnaire, Toronto Alexithymic

Scale (TAS).

Factorii personali si sanatatea

1. Eficacitatea personala

2. Optimismul

3. Sensul coerentei

4. Rezilienta

Bibliografie: Montreuil, M., Doron, J. ( coord) – Tratat de psihologie clinica si

psihopatologie, Trei, Bucuresti, 2009.

79

Alexitimia = functionarea pacientilor cu afectiuni organice si o componenta psihosomatica semnificativa.Alexitimia = functionarea pacientilor cu afectiuni organice si o componenta psihosomatica semnificativa.

Page 80: PM - Suport Curs as 2012-2013

C2. Stres – sanatate – boala. Stresul – definitie, manifestari, mecanisme,

modele, tipuri. Teste clinice de evaluare a stresului

Stres (lat. Stringere = a constrange) raspuns specific al organismului la

solicitarile nespecifice, atat externe cat si interioare, prin expectatii, credinte,

aspiratii, temeri, generatoare de stari placute sau neplacute.

Definitiile stresului sunt amprentate de diferitele perspective ale abordarilor

specifice

1. Definitii fiziologice, fundamentate pe cercetarile clinice si de laborator.

2. Definitii bazate pe criterii psihologice

3. Definitii pe criterii sociologice.

Hans Selye (1936) dezvolta si popularizeaza in mediile stiintifice si medicale

conceptul de stress. El descrie “sindromul general de adaptare” (SGA) ca efortul

organismului de a raspunde la solicitarile mediului. SGA consta in 3 stadii:

reactia de alarma, stadiul de rezistenta si stadiul de epuizare.

Richard Lazarus (1966) initiaza in cadrul teoriei tranzactionale o alta teorie

despre stres bazata pe 4 concepte:

- interactiunea ( tranzactia)

- sistemul cognitiv

- evaluarea

- copingul cognitiv.

Manifestarile stresului

80

Stresul reprezinta o tranzactie dinamica specifica intre persoana si mediu, care este evaluata de catre persoana ca depasindu-i resursele, punandu-i in pericol starea de bine. (Lazarus si Folkman, 1984)

Stresul reprezinta o tranzactie dinamica specifica intre persoana si mediu, care este evaluata de catre persoana ca depasindu-i resursele, punandu-i in pericol starea de bine. (Lazarus si Folkman, 1984)

Page 81: PM - Suport Curs as 2012-2013

Nivel de actiune Manifestarile stresului

Sist. cardiovascular Tahicardie, aritmii, HTA

Sist. gastrointestinal Sialoree, intensificarea tranzitului

intestinal

Sist. muscular Bruxism, dispee, hiperventilatie,

tensiune musculara, ticuri, fasciculatii

Sist. neuroendocrin Nivel scazut de CA si CO in sange si

urina, testosteron, prolactina,

colesterol, betaendorfine, STH, acizi

grasi liberi

Sist. imun Moficari la nivelul imunoglobulinei

IgA, IgE, IgG, IgM, cresterea

limfocitelor

Derma Transpiratie excesiva, modificari in

conductanta electrica a pielii

Emotional – afectiv Anxietate, frustrare, ostilitate,

depresie, labilitate, culpabilitate,

neputinta.

Cognitiv Afectari ale MSD si MLD, capacitate

de concentrare scazuta, toleranta la

frustrare redusa, ideatie obsesiva si

irationala, etc.

Comportamental Pasivitate, agresivitate, instabilitate,

evitare, fuga, demisie, afectarea

relatiilor interpersonale, accidente,

comportament de tipul “totul sau

nimic”, cresterea sau pierderea

apetitului, insomnii, abuz de alcool,

tutun, cafea, medicamente, suicid.

Modele de stres-coping

81

Page 82: PM - Suport Curs as 2012-2013

1. Teoria cognitiva a stresului a lui Lazarus si Folkman

Lazarus a descris stresul ca un proces care include stimuli/stresori si

raspunsurile provocate, dar si relatia dintre persoana si mediu, relatie aflata intr-

o continua dinamica bidirectionala intre cei 2 poli, persoana si mediul, fiecare

actionand asupra celuilalt. Aceasta relatie este modulata de 2 grupe de procese,

respectiv cele de evalaure cognitiva si procesele de coping.

a. Procesele de evaluare cognitiva. Exista 2 forme majora de evaluare: 1.

prin intermediul careia persoana evaluaeza impactul evenimentului

stresant pentru mentinerea starii sale de bine( stres perceput, Cohen,

Kamarch si Mermelstein, 1983) si 2. Evaluarea de catre persoana a

capacitatilor proprii de control si de a face fata situatiei (control

perceput).

b. Procesul de a-face-fata (coping), strategii de adaptare.

2.

Modelul extins al stresului si copingului dupa Moss si Schaefer

Moss si Schaefer (1993) introduc diferite grupe de factori care moduleaza

tranzactia intre persoana si mediu, completand notiunile fundamentale ale

teoriei lui Lazarus si Folkman evaluarile cognitive ale situatiei si strategiile de

coping sunt influentate de resursele si obstacolele specifice contextului

situational ( evenimente de viata, sustinere sociala, presiune normativa, etc.),

precum si de caracteristicile biologice ( sex, varsta, bagaj genetic), fiziologice

( constitutie fizica), dar si de anumiti factori socio-psihologici ( stil de viata si

profil de personalitate).

3. Modele de ajustare la maladia cronica de Maes, Leventhal si De Ridder

82

Conceptul de coping modul in care persoana se adapteaza la situatiile stresante si elaboreaza un raspuns pentru a face fata.Conceptul de coping modul in care persoana se adapteaza la situatiile stresante si elaboreaza un raspuns pentru a face fata.

Strategii de coping ansamblul proceselor dezvoltate de o persoana intr-o situatie perceputa ca stresanta cu scopul diminuarii, eliminarii sau tolerarii impactului asupra starii sale de bine.

Strategii de coping ansamblul proceselor dezvoltate de o persoana intr-o situatie perceputa ca stresanta cu scopul diminuarii, eliminarii sau tolerarii impactului asupra starii sale de bine.

Page 83: PM - Suport Curs as 2012-2013

Evaluarea unui eveniment este determinata atat de caracteristicile acestuia,

precum si de scopurile personale. Astfel, acest model considera ca alte

evenimente semnificative de viata, independente de boala, pot sa influenteze

modul de a reactiona in gestionarea bolii, pe langa factorii personali si

contextuali, a caracteristicilor specifice bolii si tratamentului.

Teste clinice de evaluare a stresului: Scala stresului perceput (PSS), Scala

stresului zilnic (DHS), Chestionarul evenimentelor recente (RLCQ), Scala de

evaluare a readaptarii sociale (SRRS)

Bibliografie:

1. Athanasiu A. (1998) – Bazele psihologice ale practicii medicale, Oscar

Print, Bucuresti;

2. Cosman D. (2010) – Psihologie medicala, Polirom, Iasi;

3. Montreuil, M., Doron, J. ( coord) – Tratat de psihologie clinica si

psihopatologie, Trei, Bucuresti, 2009.

83

Page 84: PM - Suport Curs as 2012-2013

C3. Psihologia durerii. Aspecte generale. Factori de risc. Teorii ale durerii.

Psihooncologie. Interventii psihologice medicale.

Durerea este o experienta unica pentru fiecare persoana in parte.

Durerea implica una sau mai multe persoane si poate afecta atat familiile,

prietenii, cunostintele, dar si profesionistii implicati in ingrijirea persoanelor

care se confrunta cu durerea si boala.

Clasificari ale durerii

In functie de durata In functie de fioziopatologie

Acuta Nociceptiva

Cronica Somatica

Incidenta Viscerala

Neuropatica

Centrala

Periferica

Simpatetica

Psihogena

84

Durerea este o experienta senzoriala asociata cu leziuni tisulare actuale sau potentiale sau descrisa in termenii unei astfel de leziuni. Durerea este intotdeauna subiectiva. (Asociatia Internationala pentru Studiul Durerii)

Durerea este o experienta senzoriala asociata cu leziuni tisulare actuale sau potentiale sau descrisa in termenii unei astfel de leziuni. Durerea este intotdeauna subiectiva. (Asociatia Internationala pentru Studiul Durerii)

Durerea este ceea ce pacientul spune ca doare. Este ceea ce pacientul descrie si nu ceea ce cred ceilalti ca e!

Durerea este ceea ce pacientul spune ca doare. Este ceea ce pacientul descrie si nu ceea ce cred ceilalti ca e!

Page 85: PM - Suport Curs as 2012-2013

Factori care

influenteaza perceptia durerii 2 categorii de factori psihologici:

Factori ce tin de situatie – informatiile legate de durere, locul si modul de

aparitie a durerii.

Factori individuali – experienta cu durerea, credintele personale despre

sanatate si boala, aptitudinile cognitive, stilul de gandire.

Factori generali :

1. Durerea severa sau progresiva, care provoaca o limitare semnificativa a

activitatii sau tratarea anterioara ineficienta/insuficienta vor agrava

perceptia durerii; situatiile opuse o pot usura.

2.

2. Alte simptome fizice: insomnie, extenuare sau fatigabilitate secundare

durerii netratate vor resimti mai acut durerea. Tusea persistenta, voma

repetata sau sughitul pot agrava durerea, in special durerea osoasa.

Dispneea, diareea, incontinenta sau hemoragia agraveaza perceptia

durerii.

3. Probleme psihologice – cei mai comuni factori de agravare a perceptiei

durerii. Ex. Teama de moarte, de pierdere a controlului, depresia,

anxietatea, etc.

4. Dificultatile sociale - lipsa sprijinului familial, social, dificultati

economice, financiare, relatii interpersonale conflictuale, etc. – pot

conduce la durere netratata.

85

Durerea acuta si durerea cronica au manifestari fizice si asocieri psihologice diferite, necesitand abordari terapeutice diferite.

Durerea acuta si durerea cronica au manifestari fizice si asocieri psihologice diferite, necesitand abordari terapeutice diferite.

Un tratament eficient al durerii va usura tratamentul durerii viitoare.Un tratament eficient al durerii va usura tratamentul durerii viitoare.

Neidentificarea si ne-tratarea suferintelor psihologice este o cauza frecventa a durerii.Neidentificarea si ne-tratarea suferintelor psihologice este o cauza frecventa a durerii.

Page 86: PM - Suport Curs as 2012-2013

5. Factori culturali – variaza semnificativ in atitudinea asupra bolii, durerii si

mortii, osciland intre acceptare si anxietate severa si depresie.

6. Spiritualitatea.

Durerea acuta este influentata de:

1. Experienta anterioara cu durerea.

2. Informatiile provenite de la cei din jur – cadre medicale, persoane

investite cu o anumita credibilitate de catre pacient – referitoare la boala,

evolutie, tratament, prognostic, etc.

3. Tehnicile inductive, imageria dirijata pot avea efect pozitiv in ameliorarea

perceptiei durerii.

4. Atitudinea empatica, calda, deschisa, prestigiul si profesionalismul

ingrijitorului.

Durerea cronica poate fi influentata de:

1. semnificatia acordata durerii

2. dispozitia psihica a persoanei

3. stilul cognitiv

Psihooncologie

Cancer – concept umbrela, care acopera peste 100 de entitati nosologice, avand

in comun:

- existenta unor cauze complexe, putin cunoscute;

- existenta unei reactivitati individuale;

- prezenta unei disfunctii la nivel ADN celular;

- formatiunile tumorale au cicluri de crestere lungi si neregulate, avand un

parcurs de 2 -17 ani in care devin detectabile clinic;

- procesele neoplazice prezinta o specificitate la anumite specii vulnerabile,

avand manifestari diferite, ceea ce face dificil transferul datelor obtinute

din studiul pe animale la om.

86

Page 87: PM - Suport Curs as 2012-2013

Factori de risc

1. Comportamentali - stilul de viata, obiceiurile alimentare, consumul de

alcool, comportamentul sexual, expunerea prelungita la radiatii solare.

2. Genetici

3. Psihosociali – stresul, personalitate de tip C.

Interventii psihologice

Abordarea holista include implicarea profesionistilor in tratarea aspectelor fizice

complementata de cele psihosociale.

Suportul de care au nevoie persoanele aflata in durere trebuie sa includa familia

de origine, prieteni si cunostinte.

Tehnicile psihoterapeutice utilizate in domeniul suferintei fizice si implicit

psihologice sunt: interventia in criza, tratamentul suportiv ( grupuri de suport),

tehnici de orientare psihanalitica, cognitiv-comportamentala si existentiala.

Bibliografie:

Athanasiu A. (1998) – Bazele psihologice ale practicii medicale, Oscar Print,

Bucuresti;

Cosman D. (2010) – Psihologie medicala, Polirom, Iasi;

Montreuil, M., Doron, J. ( coord) – Tratat de psihologie clinica si psihopatologie,

Trei, Bucuresti, 2009.

87

Page 88: PM - Suport Curs as 2012-2013

C4. Tanatopsihologia. Conceptul de moarte in psihologia medicala.

Definitie, atitudini, asistenta psihologica. Doliul.

Tanatologia este o disciplina relativ noua, fiind introdusa in cadrul

invatamantului american in a doua jumatate a secolului XX.

Obiectul tanatologiei este constituit din studiul comportamentelor, conceptiilor

si a afectelor legate de fenomenul mortii.

Sfarsitul vietii este atat de natura medicala, dar si psihologica, sociala, juridica,

etica si spirituala.

Moartea se manifesta la mai multe nivele, fiind mai degraba un proces, decat un

moment propriu-zis:

- Fiziologic – incetarea activitatii centrilor vitali urmata de cea a activitatii

tisulare.

- Genetic – inscrisa in programul genetic, moarte apare in urma mutatiilor

semnificative din cadrul deconstructiei programate, care conduce in final

la dereglari in sinteza proteinelor.

- Biochimic – trecerea de la organic la anorganic.

- Biologic – forma a selectiei naturale.

- Filosofic – fenomen natural.

Etapele trecerii de la viata la moarte

In medicina sunt descrise 4 etape ale mortii biologice:

1. preagonia

2. agonia

3. moartea clinica

4. moartea reala

88

Page 89: PM - Suport Curs as 2012-2013

Pacientii parcurg 5 faze de constientizare a mortii iminente (Kubler- Ross):

1. negarea

2. mania

3. negocierea

4. depresia

5. acceptarea

Intrucat perioada terminala este de cele mai multe ori cea mai bogata in

intelesuri ale semnificatiilor personale ale vietii, tanatologii recomanda sa li se

comunice adevarul pacientilor aflati in stare grava, despre diagnosticul lor si

despre sansele de supravietuire.

Asistenta psihologica a pacientilor terminali

Kubler – Ross a formulat 3 scopuri principale:

1. siguranta si protectie

2. moarte demna

3. moarte conforma dorintei persoanei.

N. Cassem recomanda sapte atitudini esentiale in asistarea pacientilor terminali

( cei 7 C):

1. Concern – grija plina de intelegere si compasiune

2. Competence – competenta

3. Communication – comunicare

89

Dinamica vietii este conectata cu cea a mortii. Apropierea mortii face loc pentru vindecarea emotionala si spirituala, in ritmul propriu al fiecarei persoane . procesul mortii rearanjeaza prioritatile de viata si reorganizeaza viziunea asupra valorilor personale si a relatiilor.

Dinamica vietii este conectata cu cea a mortii. Apropierea mortii face loc pentru vindecarea emotionala si spirituala, in ritmul propriu al fiecarei persoane . procesul mortii rearanjeaza prioritatile de viata si reorganizeaza viziunea asupra valorilor personale si a relatiilor.

Page 90: PM - Suport Curs as 2012-2013

4. Children – reintalnirea cu copiii

5. Cohesion – coeziunea familiei in jurul persoanei

6. Ceerfulness - atitudine curajoasa

7. Consistency – atentie constant focusata pe nevoiele pacientului.

Asistenta psihologica a persoanei aflata in stadiu terminal este centrata pe

empatie si suport. Kastenbaum, Morris ( 1989) semnaleaza 3 factori capabili in

usurarea suferintei bolnavului:

1. apelul la sentimentele religioase ale acestuia

2. prezenta familiei, a rudelor, prietenilor

3. (auto)centrarea pe realizarile din timpul vietii.

Rolul semnificativ al medicului care asista la ritualul “trecerii” – investit de catre

bolnav si de familie ca un salvator, care hotaraste si de care depinde destinul

pacientului. El are rolul impreuna cu echipa medicala, de a media sfarsitul

inevitabil.

Doliul

Etape:

1. Acceptarea realitatii pierderii

2. Trairea durerii provocata de pierdere

3. Adaptarea la noul context de viata din care persoana decedata lipseste

4. Reconstruirea de noi relatii emotionale

Interventia psihologica in doliu

Worden (1992) a descris 10 principii pentru a ajuta persoana aflata in suferinta

sa depaseasca durerea:

1. actualizarea durerii ( descrierea pierderii, a circumstantelor, etc.)

90

Page 91: PM - Suport Curs as 2012-2013

2. identificarea si exprimarea sentimentelor ( furie, culpabilizare, etc)

3. actiunea – inceperea procesului de separare ( luarea unor decizii)

4. stabilirea de noi relatii

5. stabilirea unui termen-limita pt doliu

6. reasigurarea normalitatii sentimentelor

7. recunoasterea diferentelor individuale in procesul durerii

8. accesul la suport non-intensiv pe termen lung

9. explorarea stilurilor de a face fata

10. identificarea durerii nerezolvate

Interventiile psihologice trebuie insotite de interventiile farmacologice atunci

cand durerea este asociata de tulburari psihiatrice ( medicatia hipnotica,

antidepresiva, sedative, etc.). De mare ajutor sunt grupurile informale de suport.

Bibliografie:

4. Athanasiu A. (1998) – Bazele psihologice ale practicii medicale, Oscar

Print, Bucuresti;

5. Cosman D. (2010) – Psihologie medicala, Polirom, Iasi;

6. Mitrofan I., Buzducea D. (2002) – Psihologia pierderii si terapia durerii,

Sper, Bucuresti;

7. Woodruff R. (2002) – Durerea in cancer, Phoenix, Bucuresti.

91

Page 92: PM - Suport Curs as 2012-2013

C5. Fenomenul suicidar. Definitie, cadru conceptual, instante ale

fenomenului suicidar, factori de risc, teorii. Suicidul in bolile psihice.

Tipuri particulare de suicid.

Suicidul “orice caz in care moartea rezulta direct sau indirect dintr-un act

pozitiv sau negativ, facut de victima insasi, care stie ca trebuie sa produca acel

rezultat” (Durkheim)

Instante ale fenomenului suicidar (G. Ionescu):

Ideea de suicid veleitara reprezinta o dorinta tranzitorie de autodistrugere, cu

proiectia cadrului, dar fara punerea in practica, fiind generata de moment.

Santajul cu suicidul apare la persoane cu structura psihica mai labila sau cu un

coeficient scazut de inteligenta cu scopul de a obtine ceva.

Tentativele suicidare reprezinta sinucideri ratate din motive care tin de context,

interventia unor persoane, mijloace de suicid nepotrivite.

Suicidul presuicidar descris de Ringel prin restrangerea campului constiintei si

afectivitatii cu inclinatii catre fantasmele suicidare.

Suicidul disimulat (travestit) reprezinta disimularea actului suicidar sub masca

unui accident.

Raptusul suicidar este consecinta unui impuls prin care persoana recurge la

suicid, o tendinta greu de stapanit.

Suicidul cronic ( parasuicidul) sunt reprezentate de automutilari, refuz alimentar

sau de tratament, conduite de risc, comportamente profund autodistructive.

Conduita suicidara presupune organizarea in vederea sinuciderii, individul

pregatindu-se prin scrierea testamentului, vizitarea prietenilor, a locurilor din

copilarie, etc.

Factori de risc

Factorii socio-economici:

- situatiile de criza profunda, somaj, faliment, marginalizarea, excluderea,

instabilitatea familiala si economica.

92

Page 93: PM - Suport Curs as 2012-2013

- Statutul marital

- Sexul

- Habitatul

- Statutul profesional

2. Factorii meteorologici – mai frecvent primavara si toamna

3. Factorii somatici – riscul de suicid creste in bolile somatice.

4. Ereditatea. Nu suicidul este ereditar, ci boala pe fondul careia apare.

Suicidul in bolile psihice

Suicidul in depresie. Riscul suicidar este prezent la orice depresiv, dar nu este

corelat cu severitatea afectiunii. Cel mai frecvent, poate aparea la inceputul si

finalul episodului depresiv.

Suicidul in schizofrenie. Apare mai frecvent in perioada de debut, iar modul de

realizare prezinta caracteristici profund agresive, brutale. De cele mai multe ori

este un act greu de inteles.

Suicidul in epilepsie. Epilepsia poate prezenta toata gama comportamentelor

suicidare, de la pulsiune pana actul in sine.

Suicidul in intarzierea mintala apare ca expresie a unui comportament de tip

oglinda sau pentru a-i pedepsi pe cei din jur, individul fiind mai mult sau mai

putin constient de consecintele mortii lui.

Suicidul in demente reprezinta expresia deteriorarii, fiind posibil mai ales in

perioada de debut a bolii.

Suicidul in alcoolism si toxicomanii este cauzat de depresia prezenta la aprox.

30% dintre alcoolici sau de simptomele psihotice aparute in starile confuzionale

de delirium tremens sau in intoxicatiile cu diferite droguri.

Suicidul in nevroze prezinta o prevalenta relativ egala ca la populatia normala,

fiind efect al decompensarii starii nevrotice.

93

Page 94: PM - Suport Curs as 2012-2013

Suicidul in tulburarile de personalitate prezinta o prevalenta crescuta, aparand

fie in cadrul episoadelor depresive, fie ca expresie a unei tentative sucidare

reusite.

Bibliografie:

Tudose F, Tudose C., Dobranici L – Psihopatologie si psihiatrie pentru psihologi,

Ed. Infomedica, Bucuresti, 2002.

DSM-IV – Manual de Diagnostic si Statistica a Tulburarilor Mentale, Asociatia

Psihiatrilor Liberi din Romania, Bucuresti, 2000.

94

Page 95: PM - Suport Curs as 2012-2013

C6. Psihologia medicala a varstelor si sexelor. Consideratii generale, etape,

stadii, factori psihologici.

Dezvoltarea umana proces care se desfasoara pe toata durata vietii.

Dezvoltarea umana = obiect de studiu studierea stiintifica a tiparelor

(proceselor) de schimbare si stabilitate in toate sectoarele sau aspectele

dezvoltarii si in toate etapele vietii.

Studierea dezvoltarii umane are ca obiectiv descrierea acesteia, explicarea,

predictia si, cand este cazul interventia in desfasurarea ei.

Dezvoltarea se refera la 3 sectoare principale, aspecte care interactioneaza

intre ele:

1. fizic: cresterea organismului si a creierului, capacitatile senzoriale,

abilitatile motorii si sanatatea;

2. cognitiv: invatarea, atentia, memoria, limbajul, gandirea, rationarea si

creativitatea;

3. psihosocial: starile emotionale, personalitatea si relatiile sociale.

Etapele vietii construct social nu exista un moment definibil in mod

obiectiv in care un copil devine adult sau un adult, batran.

Elementele principale tipice de dezvoltare in 8 etape ale dezvoltarii umane

(Papalia, Olds, Feldman, 2010)

Interval de

varsta

Dezvoltare fizica Dezvoltare

cognitiva

Dezvoltare

psihosociala

Perioada

prenatala

(de la conceptie la

nastere)

Are loc conceptia,

prin fertilizare

normala sau alte

mijloace.

Zestrea genetica

interactioneaza

cu influentele de

Se dezvolta

capacitati de

invatare si de

reactie la stimuli

senzoriali.

Fetusul

reactioneaza la

vocea mamei si

ajunge sa o

prefere.

95

Page 96: PM - Suport Curs as 2012-2013

mediu inca de la

inceput.

Se formeaza

structurile

fundamentale ale

organismului;

incepe

dezvoltarea

intensiva a

creierului.

Cresterea fizica

este cea mai

rapida.

Exista o mare

vulnerabilitate la

influentele

mediului.

Perioada de sugar

si varsta invatarii

mersului (nastere

– 3 ani)

Toate simturile si

sistemele

organismului

functioneaza la

nastere la diferite

nivele.

Creierul capata

complexitate mai

mare si este

extrem de

sensibil la

influentele

mediului.

Cresterea fizica si

dezvoltarea

abilitatilor

motorii sunt

Capacitatea de

invatare si cea de

reamintire exista

chiar si in primele

saptamani de

viata.

Spre sfarsitul

celui de-al doilea

an, se dezvolta

capacitatea de

rezolvare a

problemelor.

Intelegerea si

folosirea

limbajului

evolueaza rapid.

Se formeaza

atasamentul fata

de parinti si alte

persoane.

Se dezvolta

constiinta de sine.

Se produce

trecerea treptata

de la dependenta

la autonomie.

Creste interesul

fata de alti copii.

96

Page 97: PM - Suport Curs as 2012-2013

rapide.

Prima copilarie (3

– 6 ani)

Cresterea este

constanta; corpul

devine mai suplu

si proportiile se

apropie mai mult

de cele adulte.

Apetitul

alimentar se

reduce si

problemele de

somn sunt

frecvente.

Apare tendinta de

a folosi

preponderent o

mana; abilitatile

motorii fine si

grosiere se

imbunatatesc si

sporeste forta.

Gandirea este

cumva

egocentrica, dar

se dezvolta si

intelegerea

perspectivei altor

persoane.

Imaturitatea

cognitiva da

nastere unor idei

logice despre

lume.

Memoria si

limbajul de

imbunatatesc.

Inteligenta devine

mai usor de

decelat.

Experienta anului

pregatitor pentru

scoala este

comuna, iar cea a

gradinitei si mai

comuna.

Conceptia despre

sine si intelegerea

emotiilor devin

mai complexe;

stima de sine are

caracter global.

Sporesc

independenta,

initiativa si

autocontrolul.

Se dezvolta

identitatea de

gen. Jocul devine

mai imaginativ,

mai complex si,

de obicei, mai

social.

Altruismul,

agresivitatea si

teama sunt

frecvent intalnite.

Familia ramane

centrul vietii

sociale, dar

ceilalti copii

devin mai

importanti.

Copilaria mijlocie

(6 – 11 ani)

Cresterea

incetineste.

Forta si abilitatile

atletice sporesc.

Egocentrismul se

reduce.

Copiii incep sa

gandeasca logic,

insa concret.

Conceptia despre

sine devine mai

complexa,

influentand stima

de sine.

Reglarea in

97

Page 98: PM - Suport Curs as 2012-2013

Bolile respiratorii

sunt frecvente,

dar sanatatea

este in general

mai buna decat in

oricare alta

perioada a vietii.

Memoria si

capacitatile

lingvistice se

imbunatatesc.

Achizitiile

cognitive le

permit copiilor sa

beneficieze de pe

urma educatiei

formale.

Unii copii

manifesta nevoi si

avantaje

educative

speciale.

comun a

conduitei reflecta

trecerea treptata

a controlului din

sarcina parintelui

in cea a copilului.

Grupul celor de

aceeasi varsta

capata

importanta

centrala.

Adolescenta (11 –

20 ani)

Cresterea fizica si

alte schimbari

sunt rapide si

profunde.

Survine

maturitatea

reproductiva.

Apar riscuri

majore de

sanatate, ca

urmare a

problemelor de

comportament,

cum ar fi

tulburarile de

alimentatie si

abuzul de

droguri.

Se dezvolta

capacitatea de

gandire abstracta

si rationament

stiintific.

Gandirea imatura

persista in

anumite atitudini

si

comportamente.

Educatia are in

centru pregatirea

pentru facultate

sau meserie.

Cautarea

identitatii,

inclusiv a celei

sexuale, capata

un rol central.

Relatiile cu

parintii sunt in

general bune.

Grupul celor de

aceeasi varsta

poate sa exercite

o influenta

pozitiva sau

negativa.

Inceputul varstei Forma fizica Gandirea si Trasaturile de

98

Page 99: PM - Suport Curs as 2012-2013

adulte si adultul

tanar (20-40 ani)

atinge apogeul,

apoi scade usor.

Alegerile

privitoare la stilul

de viata

influenteaza

sanatatea.

judecata morala

devin mai

complexe.

Se fac alegeri in

materie de

educatie si

ocupatie, uneori

dupa o perioada

de explorare.

personalitate si

stilul devin

relativ stabile, dar

schimbarile la

nivelul

personalitatii pot

fi influentate de

etapele si

evenimentele din

viata.

Se stabilesc relatii

intime si se

creeaza stilul de

viata personal,

insa acestea pot

sa nu fie durabile.

Majoritatea se

casatoresc si

devin parinti.

Varsta mijlocie

(40-65 de ani)

E posibil sa

inceapa o usoara

deteriorare a

capacitatilor

senzoriale, a

sanatatii, a

rezistentei si

fortei, dar exista

mari diferente

intre indivizi.

Femeile traiesc

experienta

menopauzei.

Capacitatile

mentale ating

apogeul;

experienta si

abilitatile

practice de

rezolvare a

problemelor sunt

considerabile.

Manifestarile

creative ar putea

sa se reduca, dar

calitatea lor

sporeste.

Pentru unii,

succesul in

Sentimentul

identitatii

continua sa se

dezvolte; poate sa

apara perioada de

tranzitie a varstei

mijlocii.

Responsabilitatea

dubla a ingrijirii

copiilor si

parintilor poate

sa provoace stres.

Plecarea copiilor

lasa caminul gol.

99

Page 100: PM - Suport Curs as 2012-2013

cariera si

capacitatea de a

castiga bani ating

apogeul; la altii,

poate sa survina

epuizarea sau

schimbarea

carierei.

Varsta a treia

(peste 65 de ani)

Majoritatea

oamenilor este

sanatoasa si

activa, desi, in

general,

sanatatea si

capacitatile fizice

sunt in declin.

Cresterea

timpului de

reactie afecteaza

unele aspecte ale

functionarii.

Cele mai multe

persoane sunt

active mental.

Desi inteligenta si

memoria se pot

deteriora in

anumite sectoare,

majoritatea

oamenilor

gaseste cai de a

compensa

aceasta.

Poate avea loc

pensionarea, fapt

ce poate oferi noi

optiuni de

petrecere a

timpului,

Oamenii isi

elaboreaza

strategii mai

flexibile pentru a

se confrunta cu

pierderile

personale si cu

moartea.

Relatiile cu rudele

si cu prietenii

apropiati pot sa

ofere un sprijin

important.

Cautarea sensului

vietii capata

importanta

centrala.

100

Page 101: PM - Suport Curs as 2012-2013

101

Page 102: PM - Suport Curs as 2012-2013

Perspective asupra dezvoltarii umane (Papalia, Olds, Feldman, 2010)

Perspectiva Teorii Postulate Tehnica Adaptata

pe etape

Accent cauzal Individ

activ/reactiv

Psihanalitica Teoria psihosexuala

a lui Freud

Comportamentul este controlat de pulsiuni

inconstiente puternice.

Observatia

clinica

Da Factorii

innascuti,

modificati de

experienta.

Reactiv

Teoria psihosociala

a lui Erikson

Personalitatea este influentata de societate

si se dezvolta printr-o serie de crize.

Obs. Clinica Da Interactiunea

dintre factorii

innascuti si cei

experientiali.

Activ

A invatarii Comportamentalis

mul sau teoria

traditionala a

invatarii (Pavlov,

Skinner, Watson)

Oamenii raspund; mediul controleaza

comportamentul.

Proceduri

experimentale

riguroase

Nu Experienta Reactiv

Teoria invatarii

sociale (social-

cognitiva)

(Bandura)

Copiii invata intr-un context social, prin

observarea si imitarea modelelor. Copiii

contribuie activ la invatare.

Proceduri

experimentale

riguroase

Nu Experienta

modificata de

factori innascuti

Activ si

reactiv

Cognitiva Teoria stadiilor

cognitive a lui

Intre pruncie si adolescenta survin

schimbari calitative la nivelul gandirii.

Interviuri

flexibile,

Da Interactiunea

dintre factorii

Activ

102

Page 103: PM - Suport Curs as 2012-2013

Piaget

Teoria

socioculturala a lui

Vigotki

Copiii sunt initiatorii activi ai dezvoltarii.

Interactiunea sociala este esentiala pentru

dezvoltarea cognitiva.

observ.

meticul.

Cercetare

transculturala;

obs copilului

in interactiune

Nu

innascuti si cei

experientiali.

Experienta

Activ

Teoria procesarii

informatiei

Fiintele umane sunt procesatoare de

simboluri.

Cercetare de

laborator;

urmarirea

reactiilor

fiziologice prin

mijl tehnol.

Nu Interactiunea

dintre factorii

innascuti si cei

experientiali.

Activ

Contextuala Teoria bio-

ecologica a lui

Bronfenbrenner

Dezvoltarea se produce prin interactiunea

dintre persoana aflata in dezvoltare si 5

sisteme contextuale de influente impletite

intre ele, care o inconjoara de la

microsistem la cronosistem.

Observatia si

analiza

naturalista

Nu Interactiunea

dintre factorii

innascuti si cei

experientiali.

Activ

Evolutiva /

socio-

biologica

Teoria

atasamentului a lui

Bowlby

Fiintele umane detin mecanismele

adaptative necesare supravietuirii; se pune

accent pe perioadele critice si pe cele

sensibile; baza evolutiva si cea biologica a

comportamentului si predispozitia la

Observatia

naturalista si

de laborator

Nu Interactiunea

dintre factorii

innascuti si cei

experientiali.

Activ si

reactiv

103

Page 104: PM - Suport Curs as 2012-2013

invatare sunt importante.

Stadiile dezvoltarii

Stadiile psihosexuale (Freud) Stadiile psihosociale (Erikson) Stadiile cognitive ( Piaget)

Oral ( de la nastere la 12-18 luni).

Principala sursa de placere a sugarului o

constituie activitatile ce implica gura ( supt

si hranit).

Anal ( de la 12-18 luni la 3 ani). Copilul

obtine gratificare senzuala prin retinerea si

eliminarea fecalelor. Zona de gratificare

este cea anala, iar activitatea importanta o

constituie educatia sfincteriana.

Falic ( de la 3 la 6 ani). Copilul se ataseaza

de parintele de sex opus si ulterior se

identifica cu parintele de acelasi sex. Se

dezvolta Supra – eul. Zona genitala devine

zona de gratificare.

Incredere fundamentala vs. Neincredere (de

la nastere la 12-18 luni). Sugarul dezvolta

impresia daca lumea este sau nu un loc

sigur. Virtute: speranta.

Autonomie vs. Rusine si Indoiala (de la 12 –

18 luni la 3 ani). Copilul ajunge la un

echilibru intre independenta si autonomie,

pe de o parte, si rusine si indoiala, pe de alta

parte. Virtute: vointa.

Initiativa vs. Vinovatie ( 3 – 6 ani). Copilul isi

dezvolta initiativa cand incearca activitati

noi si nu este coplesit de vinovatie. Virtute:

orientarea spre scop.

Senzorio-motor ( de la nastere la 2 ani).

Sugarul devine treptat capabil sa isi

organizeze activitati raportate la mediu, acu

ajutorul activitatii senzoriale si motorii.

Preoperational ( de la 2 la 7 ani). Copilul isi

dezvolta un sistem de reprezentari si

foloseste simboluri pentru a reprezenta

oameni, locuri si intamplari. Limbajul si

jocul imaginativ sunt manifestari

importante ale acestui stadiu. Gandirea inca

nu este logica.

Al operatiilor concrete ( de la 7 la 11 ani).

Copilul poate sa rezolve logic probleme,

daca acestea se refera la momentul si locul

104

Page 105: PM - Suport Curs as 2012-2013

Latenta ( de la 6 ani la pubertate). Perioada

de relativ calm intre stadii mai agitate.

Genital ( de la pubertate la varsta adulta

inclusiv). Reapar pulsiunile sexuale din

stadiul falic, canalizate spre sexualitatea

matura, adulta.

Harnicie vs. Inferioritate ( 6 ani la

pubertate). Copilul tb sa invete aptitudinile

specifice culturii sale. Altfel, trebuie sa se

confrunte cu sentimentul de incompetenta.

Virtute: abilitatea.

Identitate vs. Confuzia identitatii ( de la

pubertate la inceputul varstei adulte).

Adolescentul trebuie sa isi clarifice

conceptia despre sine ( Cine sunt?), altfel se

loveste de confuzia privind rolurile. Virtute:

fidelitatea.

Intimitate vs. Izolare ( inceputul varstei

adulte). Persoana incearca sa isi ia

angajamente fata de altii. Daca nu reuseste,

poate sa sufere din cauza izolarii si a

egocentrismului. Virtute: iubirea.

Generativitate vs. Stagnare ( varsta

mijlocie). Adultul matur se preocupa de

crearea si indrumarea generatiei viitoare.

Altfel, se simte saracit. Virtute: ingrijirea.

prezent, dar nu poate gandi abstract.

Al operatiilor formale ( de la 11 la varsta

adulta inclusiv). Persoana poate sa

gandeasca abstract, sa lucreze cu situatii

ipotetice si sa se gandeasca la posibilitati.

105

Page 106: PM - Suport Curs as 2012-2013

Integritate vs. Disperare ( varsta a treia).

Adultul varstnic ajunge sa isi accepte

propria viata, ceea ce permite acceptarea

mortii. Altfel, dispera din cauza incapacitatii

de a retrai viata. Virtute: intelepciunea.

Bibliografie:

1. Montreuil, M., Doron, J. ( coord) – Tratat de psihologie clinica si psihopatologie, Trei, Bucuresti, 2009;

2. Papalia D., Olds S., Feldman R. – Dezvoltarea umana, Trei, Bucuresti, 2010.

106

Page 107: PM - Suport Curs as 2012-2013

C7. Intarzierea psihica. Scurta prezentare clinica. Evaluarea psihologica

clinica. Interventii psihologice.

Criterii de diagnostic DSM-IV

A. Functionare intelectuala semnificativa sub medie cu un IQ de aproximativ

70 sau mai putin la un test individual ( pentru sugari – apreciere clinica)

B. Deteriorare sau deficite concomitente in functionarea adaptativa prezenta

( eficacitatea persoanei de a satisface standardele asteptate pentru varsta

sa de catre grupul sau cultural) in cel putin doua din urmatoarele

domenii: comunicare, autoingrijire, viata de familie, aptitudini sociale –

interpersonale, folosirea resurselor comunitatii, autoconducere,

aptitudini scolare functionale, munca, timp liber, sanatate, siguranta.

C. Debut inainte de varsta de 18 ani.

Se codifica pe baza gradului de severitate, care reflecta nivelul de deteriorare

intelectuala:

Retardare mintala usoara – QI de la 50-55 pana la 70

Retardare mintala moderata – QI de la 35-40 pana la 50 -55

Retardare mintala severa – QI de la 20-25 pana la 35-40

Retardare mintala profunda – QI sub 20 sau 25

Retardare mintala de severitate nespecificata – cand exista prezumtia ferma

de retardare mintala, dar inteligenta persoanei nu poate fi testata prin testele

standard.

Evaluarea psihologica clinica

Exista numeroase teste de inteligenta utilizate in diagnosticarea retardului

mintal.

Test de inteligenta Etapa de varsta

Matricele Progresive Standard Raven 6 – 80 de ani

107

Page 108: PM - Suport Curs as 2012-2013

Scala de inteligenta pentru copii

Wechsler (WISC-R)

6 – 14 ani

Scala de inteligenta Wechsler pentru

prescolari (WPPSI – R)

3-7 ani

Scala de inteligenta Standford – Binet 2 ani- adult

Testul Goodenough – Harris 3 – 10 ani

Testul desenarii unei persoane (DAP) 2-6 ani - adult

Evaluarea nivelului de dezvoltare

Scala DENVER Mai mare de 2 ani

Scala BAYLEY 2 luni – 2 ani si 6 luni

Bateria de evaluare neuropsihologica

pentru copii (NEPSY)

3 – 12 ani

Interventia psihologica este parte a interventiei in echipa multidisciplinara

fomata din psiholog, asistent social, medic si terapeut ocupational. Terapia

ocupationala joaca un rol importanta in recuperarea abilitatilor de scris, citit,

calcul matematic. Art-terapia prin desen, muzica, dans, miscare are efecte

semnificative atat in dezvoltarea aptitudinilor cognitive, cat si a psihomotricitatii,

nivelului emotional – afectiv si a competentelor interpersonale, relationale.

Bibliografie

Ligiana Petre – 10 Pastile de psihologie clinica, Ed. SPER, Bucuresti, 2012.

Tudose F, Tudose C., Dobranici L – Psihopatologie si psihiatrie pentru psihologi,

Ed. Infomedica, Bucuresti, 2002.

DSM-IV – Manual de Diagnostic si Statistica a Tulburarilor Mentale, Asociatia

Psihiatrilor Liberi din Romania, Bucuresti, 2000.

108

Page 109: PM - Suport Curs as 2012-2013

C8. Tulburarile delirante. Schizofrenia. Scurta prezentare clinica.

Investigatii si interventii psihologice specifice.

Criterii DSM-IV pt schizofrenie

Simptome caracteristice: doua sau mai multe din urmatoarele simptome, fiecare prezent o portiune semnificativa de timp in cursul unei perioade de o luna ( sau mai putin daca sunt tratate cu succes):

idei delirante

halucinatii

limbaj dezorganizat -ex. deraieri frecvente, incoerenta

comportament catatonic sau flagrant dezorganizat

simptome negative- aplatizare negativa, alogie sau avolotie.

Nota: este necesar un singur simptom de la criteriul A, daca ideile delirante sau bizare ori halucinatiile constau dintr-o voce care tine un comentariu discursiv despre comportamentul/gandurile persoanei, ori doua sau mai multe voci care converseaza intre ele.

Disfunctie sociala / profesionala.

Durata: semne continue ale perturbarii timp de cel putin 6 luni.

Excluderea tulburarii schizoafective si a tulburarii afective, adica 1. Nici un fel de episoade depresive majore, maniacale sau mixte nu au survenit concomitent cu simptomele fazei active ori 2. Daca episoadele au survenit in timpul fazei active, durata lor totala a fost mai scurta in raport cu durata perioadelor, activa si reziduala.

Excluderea unei substante/conditii medicale generale.

Relatia cu o tulburare de dezvoltare pervaziva. Daca exista un istoric de tulburare autista sau alta tulburare pervaziva, diagnosticul aditional de schizofrenie este pus numai daca idei delirante sau halucinatii notabile sunt prezent timp de cel putin o luna (sau mai putin, tratate cu succes).

Simptome caracteristice: doua sau mai multe din urmatoarele simptome, fiecare prezent o portiune semnificativa de timp in cursul unei perioade de o luna ( sau mai putin daca sunt tratate cu succes):

idei delirante

halucinatii

limbaj dezorganizat -ex. deraieri frecvente, incoerenta

comportament catatonic sau flagrant dezorganizat

simptome negative- aplatizare negativa, alogie sau avolotie.

Nota: este necesar un singur simptom de la criteriul A, daca ideile delirante sau bizare ori halucinatiile constau dintr-o voce care tine un comentariu discursiv despre comportamentul/gandurile persoanei, ori doua sau mai multe voci care converseaza intre ele.

Disfunctie sociala / profesionala.

Durata: semne continue ale perturbarii timp de cel putin 6 luni.

Excluderea tulburarii schizoafective si a tulburarii afective, adica 1. Nici un fel de episoade depresive majore, maniacale sau mixte nu au survenit concomitent cu simptomele fazei active ori 2. Daca episoadele au survenit in timpul fazei active, durata lor totala a fost mai scurta in raport cu durata perioadelor, activa si reziduala.

Excluderea unei substante/conditii medicale generale.

Relatia cu o tulburare de dezvoltare pervaziva. Daca exista un istoric de tulburare autista sau alta tulburare pervaziva, diagnosticul aditional de schizofrenie este pus numai daca idei delirante sau halucinatii notabile sunt prezent timp de cel putin o luna (sau mai putin, tratate cu succes).

109

Page 110: PM - Suport Curs as 2012-2013

Investigatii si interventii psihologice specifice:

Evaluarea psihodiagnostica. Obiective:

1. Evaluarea personalitatii si implicit a gradului de destructurare cu efecte in

interventia recuperatorie.

2. Evaluarea comportamentului si a cognitiei pentru identificarea

potentialului de reintegrare sociala.

Instrumente psihodiagnostice. Prezentare, aplicativitate, utilizare.

1. Relatia psihologica

2. Teste psihometrice pentru evaluarea intelectului: Raven, Wechsler.

3. Teste psihometrice pentru evaluarea personalitatii: NPQ, MMPI, CPI.

4. Teste proiective: Szondi, Luscher, Rorschach, TAT, arbore KOCH,

persoana, testul fetei.

5. Scale clinice: SANS ( Scala de evaluare a simptomelor negative), SAPS

( Scala de evaluare a simptomelor pozitive).

Interventia psihologica.

Obiective:

1. Identificarea semnelor si simptomelor clinice.

2. Asigurarea compliantei la tratament.

* Psihologul clinician trebuie sa cunoasca caracteristicile, indicatiile si efectele

neurolepticelor ( sedative, anxiolitice, antipsihotice, stimulator/dezinhibitor), cat

si adverse.

3. Facilitarea adaptarii la tratament si la situatia de internare, re-integrarea

sociala; Dezvoltarea autonomiei personale si sociale, a deprinderilor de viata

independenta ale bolnavului.

4. Terapie de suport pentru familie pentru acceptarea diagnosticului si

identificarea resurselor psihologice individuale si familiale de adaptare la boala.

5. Grupuri de suport pentru personalul de ingrijire.

110

Page 111: PM - Suport Curs as 2012-2013

Bibliografie

Ligiana Petre – 10 Pastile de psihologie clinica, Ed. SPER, Bucuresti, 2012.

Tudose F, Tudose C., Dobranici L – Psihopatologie si psihiatrie pentru psihologi,

Ed. Infomedica, Bucuresti, 2002.

DSM-IV – Manual de Diagnostic si Statistica a Tulburarilor Mentale, Asociatia

Psihiatrilor Liberi din Romania, Bucuresti, 2000.

111

Page 112: PM - Suport Curs as 2012-2013

C9. Tulburarile anxioase. Scurta prezentare clinica. Evaluare si interventii

psihologice specifice in tulburarile anxioase.

Scurta prezentare clinica

Semne si simptome ale tulburarilor anxioase (Kaplan & Sadock, 2001)

SEMNE SOMATICE SIMPTOME PSIHOLOGICE

Tremor, spasme musculare

Dureri lombare

Cefalee

Dispnee, hiperventilatie

Fatigabilitate

Hiperactivitate autonoma (roseata si

paloare, tahicardie, palpitatii,

transpiratii, maini reci, diaree,

uscaciunea gurii (xerostomie), urinari

frecvente)

Parestezii

Dificultati de deglutitie

Senzatie de frica

Dificultati de concentrare

Hipervigilenta

Libido scazut

“Nod in gat” (globus)

Tulburari stomacale ( “fluturi in

stomac)

Conform DSM –IV, tulburarile anxioase sunt clasificate in:

1. Tulburarile anxioase fobice ( fobia specifica, fobia sociala,

agorafobia)

2. Atacul de panica

3. Tulburarea anxioasa generalizata

Anxietatea = stare patologica = “teama fara obiect” + hiperactivitatea sistemului nervos autonom exprimata prin simptome somatice.Anxietatea = stare patologica = “teama fara obiect” + hiperactivitatea sistemului nervos autonom exprimata prin simptome somatice.

112

Page 113: PM - Suport Curs as 2012-2013

4. Tulburarea obsesiv-compulsiva

5. Reactia acuta la stres

6. Tulburarea de stres postraumatica.

Cauze medicale ale anxietatii (Kaplan & Sadock, 2001)

Tulburari neurologice Neoplasme cerebrale

Traumatisme cerebrale si sindroame

postcontuzionale

Boala cerebro-vasculara

Hemoragie subarahnoidiana

Migrena

Encefalita

Sifilis cerebral

Scleroza multipla

Boala Wilson

Boala Huntington

Epilepsie

Tulburari endocrine Disfunctie hipofizara, tiroidiana, paratiroidiana,

suprarenala

Tulburari inflamatorii Lupus eritematos

Artrita reumatoida

Poliarterita nodoasa

Arterita temorapa

Conditii sistemice Hipoxie

Boli cardio-vasculare

113

Page 114: PM - Suport Curs as 2012-2013

Insuficienta pulmonara

Anemie

Stari deficitare Deficienta de vitamina B12

Pelagra

Conditii toxice Sevraj alcoolic sau post-droguri

Agenti vasopresori

Penicilina, sulfonamide, mercur, arsenic, fosform

bisulfura de carborn, benzen, intoleranta la aspirina

Alte cauze Hipoglicemie

Sindrom carcinoid

Neoplazii sistemice

Sindrom premenstrual

Boli febrile si infectii cronice

Sindrom posthepatic

Uremie

Epidemiologia tulburarilor anxioase

Prevalenta Raport

B/F

Varsta la debut Istoric familial

Tulburarea de

panica1.5 – 4%

1:1 fara

agorafobie

Sfarsitul

decadei 20-29

20% din rudele de grd.1

ale pacientilor agorafobici

sufera de agorafobie

Fobie 10% 1:2Sfarsitul

copilariei

Poate avea caracter

familial (tipul injectie,

sange, ranire)

Tulburare

obsesiv -

2 – 3% 1:1 Adolescenta/ 35% din rudele de gradul

114

Page 115: PM - Suport Curs as 2012-2013

compulsiva adult tanar 1 ale pacientilor

Tulburarea

anxioasa

generalizata

3 – 8% 1:1Variabil; adult

tanar

25% din rudele de gradul

intai

Tulburare

postraumatica

de stres

1 – 3%;

30% din

veteranii

Vietnam

1:2 Orice varsta

Evaluarea psihologica

1. Scale clinice:

Scala Hamilton de evaluare a anxietatii este indicata in diagnosticarea

tulburarii de anxietate generalizata conform DSM IV. Nu masoara tulburarea de

panica. Contine 14 itemi evaluati pe o scala de la 0 la 4 in functie de severitate, cu

un scor de la 0 la 56. Un scor peste 14 indica o anxietate semnificativa clinic.

Scala pentru Severitatea Tulburarii de Panica ( Panic Disorder Severity

Scale – PDSS) contine 7 itemi, fiecare fiind cotat de la 0 la 4, scorul total fiind

cuprins intre 0 si 28. Itemii indica frecventa atacurilor de panica, disstresul

asociat, anxietatea anticipatorie, evitarea fobica si afectarea functionarii

cotidiene a persoanei ( Tudose si colab., 2002, p.178).

Inventarul Fobiei Sociale ( Social Phobia Inventory – SPIN) contine 17 itemi,

cu 5 variante de raspuns: deloc, foarte putin, putin, foarte mult, extrem ( Tudose

si colab., 2002, p.184).

Scala Anxietatii Sociale a lui Liebowitz ( Liebowitz Social Anxiety Scale -

LSAS) evalueaza sentimentele de teama si comportamentul evitant. Contine 24

de itemi, grupati in 4 subscale. LSAS prezinta modificari la tratament

farmacologic si psihoterapeutic.

Scala Yale – Brown de evaluare a obsesiilor si compulsiilor ( Y-BOCS)

prezinta un scor total de la 0 la 40, in care 0-7 subclinic, 8-15 redus, 16 -23

moderat, 24-31 sever, 32 – 40 extrem din punct de vedere al prezentei

obsesiilor si compulsiilor.

115

Page 116: PM - Suport Curs as 2012-2013

2. Instrumente psihometrice si proiective

Testul Rorschach. Set standardizat care consta din 10 pete de cerneala.

Raspunsurile anxioase sunt axate pe perceperea crescuta a culorilor, miscari ale

animalelor, formele nestructurate. Formele anatomice si lezari ale corpului apar

in raspunsurile fobice. Rigiditate, preocupari excesive pentru detalii apar in

raspunsurile obsesiv-compulsive.

Testul de Aperceptie Tematica ( TAT). Serie de 30 de imagini care infatiseaza

situatii si evenimente ambigue. Pacientul creaza o povestire pentru fiecare scena.

Anxiosii creaza povestiri avand predominante temele agresive si sexuale cu

evidente semne de tensiune, indicatori ai anxietatii crescute.

Testul Bender Gestalt. Utilizarea unor arii mici poate fi un semn al tulburarii

obsesiv-compulsive, gestionare deficitara a spatiului – posibil indicator al

tulburarii anxioase.

Testul Draw a Person ( Deseneaza o Persoana). Preocuparea pentru cap si

detaliere poate aparea in tulburarea obsesiv – compulsiva, distorsiuni ale

imaginii corporale in fobii si trasatura rapida in tulburarile anxioase.

Inventarul Multifazic de Personalitate Minnesota ( MMPI) – cresterea

scorurilor la scalele de hipocondrie, psihastenie, isterie.

Chestionarul de Personalitate Eysenk (EPQ) – cresterea scorurilor la subscala

nevrotica N.

Interventia psihologica clinica

Obiective ale interven iei clinice:ț

116

Page 117: PM - Suport Curs as 2012-2013

← Scopul interven iei terapeutice clinice este gestionarea i transformareaț ș

anxietă ii, NU eliminarea ei. Este nevoie ca pacientul să con tientizeze:ț ș

Ce este anxietatea?

Ce rol joacă în viața persoanei? Este întotdeauna problematică sau pe lângă

limitari îi aduce i anumite beneficii secundare?ș

Ce anume îi provoacă anxietatea? Care sunt cauzele, factorii declan atori,ș

stimulatori?

Care sunt strategiile prin care gestionează anxietatea? Dacă anxietatea este

percepută ca fiind problematică, în ce fel o tratează?

Ace tia sunt pa ii interven iei clinice care trebuie să înso ească orice proces deș ș ț ț

evaluare psihodiagnostică clinică. Este nevoie ca pacientul să plece din cabinetul

clinicianului capabil să dea un sens tulburărilor sale i astfel, implicit, mai pu inș ț

anxios. Aceasta presupune că a în eles dinamica simptomelor i a identificat celț ș

pu in o modalitate de a gestiona ceea ce trăie te. Explorarea conflictelorț ș

psihologice – surse ale anxietă ii se va continua în cadrul unui program deț

psihoterapie realizat de un psihoterapeut specializat.

Abordari terapeutice

Psihoterapia suportiva are ca obiectiv dezvoltarea coping-ului adaptativ.

Terapeutul asista pacientul pentru restabilirea contactului cu realitatea, intarirea

mecanismelor de aparare adaptative si si identificarea unor alternative

comportamentale functionale pentru inlocuirea celor dez-adaptative .

Psihoterapiile umaniste sunt centrate pe constientizarea si integrarea

conflictelor psihologice, implicit pe modalitatile de manifestare ale acestora,

respectiv anxietate, fobii, obsesii, etc., fiind indicate in cazul in care (Kaplan

&Sadock, 2001):

- simptomele anxioase sunt evident secundare unui conflict nevrotic

subiacent;

117

Page 118: PM - Suport Curs as 2012-2013

- anxietatea persista dupa ce s-a instituit tratament comportamental sau

farmacologic;

- apar noi simptome anxioase dupa rezolvarea celor initiale ( substitutie a

simptomelor;

- anxietatile sunt mai generalizate si mai putin specifice.

Terapia comportamentala se bazeaza pe asumptia conform careia schimbarea

este posibila in absenta constientizarii psihologice a cauzelor declansatoare a

simptomatologiei. Tehnicile comportamentale sunt reintarirea pozitiva si

negativa, desensibilizarea sistematica, expunerea gradata, prevenirea

( impiedicarea) raspunsului, incetarea gandului, tehnicile de relaxare, terapia de

control a panicii, auto-monitorizarea si hipnoza. Terapia comportamentala este

indicata in:

- comportamentele maladaptative clar delimitate ( ex. atacurile de panica,

fobiile, compulsii si obsesii). Comportamentul compulsiv raspunde mai

bine la tratament decat cel obsesiv.

- majoritatea strategiilor includ o combinatie intre interventiile

farmacologice si comportamentale

- teoriile curente sustin eficacitatea tratamentului medicamentos care

reduce rapid anxietatea, dar, neinsotit de terapie, conduce la recaderi la

fel de rapide. Ca urmare, pacientii tratati medicamentos, dar si cu terapii

cognitive si comportamentala prezinta ameliorari si recuperari

semnificativ mai bune si constante. (Kaplan &Sadock, 2001)

Terapia cognitiva este o terapie de scurta durata si se axeaza pe corectarea si

rezolvarea cognitiilor distorsionate prin teme pentru acasa si sarcini in cadrul si

intre sedintele terapeutice, cu accent pe confruntarea si evaluarea situatiilor

cauzatoare de anxietate si depresia asociata.

Terapia de grup poate fi focusata atat pe asigurarea suportului, dezvoltarea unor

competente personale si sociale, pentru ameliorarea si eliminarea simptomelor

anxioase, precum si pe constientizarea, resemnificarea si integrarea anxietatii.

Grupurile pot fi heterogene si omogene din punct de vedere al diagnosticului,

cele omogene fiind indicate pentru pacientii cu tulburare de stres posttraumatic.

(Kaplan &Sadock, 2001)

118

Page 119: PM - Suport Curs as 2012-2013

Bibliografie

Andrews G., Creamer M., Crino R., Hunt C., Lampe L., Page A. – Psihoterapia

tulburarilor anxioase. Ghid practic pentru terapeuti si pacienti, Ed. Polirom, Iasi,

2007;

Kaplan & Sadock – Manual de buzunar de Psihiatrie Clinica, Ed. Medicala,

Bucuresti, 2001;

Ligiana Petre – 10 Pastile de psihologie clinica, Ed. SPER, Bucuresti, 2012.

Tudose F., Tudose C., Dobranici L. – Psihopatologie si psihiatrie pentru psihologi,

Ed. Infomedica, Bucuresti, 2002;

DSM-IV – Manual de Diagnostic si Statistica a Tulburarilor Mentale, Asociatia

Psihiatrilor Liberi din Romania, Bucuresti, 2000.

119

Page 120: PM - Suport Curs as 2012-2013

C10. Tulburarile afective. Scurta prezentare clinica. Evaluare si interventii

psihologice specifice.

Scurta prezentare clinica

Tulburările afective includ tulburările care au ca element predominant o

tulburare de dispoziţie. Tulburările afective se împart în tulburări depresive, tulburări

bipolare şi tulburări diagnosticate pe baza etiologie: tulburarea afectivă datorată unei

condiţii medicale generale şi tulburarea afectivă indusă de o substanţă. Tulburările

depresive (tulburarea depresivă majoră, tulburarea distimică şi tulburarea depresivă

fără altă specificaţie) se disting de tulburările bipolare prin faptul că nu există un

istoric de episod maniacal, mixt sau hipomaniacal. Tulburările bipolare (de tip I, II,

ciclotimia şi tulburarea bipolară fără nici o altă specificaţie) implică prezenţa şi/sau

istoric de episoade maniacale, mixte sau hipomaniacale acompaniate de regulă de

prezenţa sau un istoric de episoade depresive majore.

a. Tulburările depresive

1. Tulburarea depresivă majoră se caracterizează printr-unul sau mai

multe episoade depresive majore (cel puţin 2 săptămâni de dispoziţie

depresivă sau pierderea interesului plus cel puţin patru simptome

suplimentare de depresie).

2. Tulburarea distimică se caracterizează prin cel puţin 2 ani de

dispozitie depresivă mai multe zile da decât nu, însoţită de simptome

depresive care nu satisfac criteriile pentru un episod depresiv major.

3. Tulburarea depresivă fără nici o altă specificaţie se referă la

tulburările cu elemente depresive care nu satisfac criteriile pentru

tulburarea depresivă majoră, distimică, de adaptare cu dispoziţie

depresivă sau tulburare de adaptare cu dispoziţie anxioasă şi

depresivă.

b. Tulburările bipolare

1. Tulburarea bipolară I se caracterizeaza printr-unul sau mai multe episoade

maniacale sau mixte, acompaniate de regulă de episoade depresive majore.

2. Tulburarea bipolară II se caracterizează printr-unul sau mai multe episoade

depresive acompaniate de cel puţin un episod hipomaniacal.

3. Tulburarea ciclotimică se caracterizează prin cel puţin 2 ani de numeroase

perioade de simptome hipomaniacale care nu satisfac criteriile pentru un

120

Page 121: PM - Suport Curs as 2012-2013

episod maniacal şi numeroase perioade de simptome depresive care nu

satisfac criteriile pentru un episod depresiv major

4. Tulburarea bipolară fără nici o altă specificaţie se referă la tulburările cu

elemente bipolare care nu satisfac criteriile pentru nici una din tulburările

bipolare specifice

c. Alte tulburări afective:

tulburarea afectivă datorată unei condiţii medicale generale;

tulburarea afectivă indusă de o substanţă;

tulburarea afectivă fără nici o altă specificaţie.

Evaluare si interventii psihologice specifice.

Scale clinice:

1. Scala Hamilton de evaluare a depresiei este formata din 17 sau 21 de

itemi pentru depistarea depresiei majore. Itemii scalei sunt cotati de la 0

la 2 sau de la 0 la 4, scorul variind intre 0 si 50. Scorurile pana la 7 sunt

specifice normalitatii, 8 – 13 denota depresie usoara, 14-18 depresie

moderata, 19 – 22 depresie severa. Cotarea scalei se realizeaza pe baza

interviului si a observatiilor.

2. Inventarul de depresie Beck contine 21 de itemi cu un scor total de 60.

Intre 0 si 9 se inscrie normalitatea, 10 – 15 depresia usoara, 16-23

depresia moderata, 24-60 depresia severa.

3. Scala clinica pentru PTSD (tulburarea posttraumatica de stres) –

CAPS, este un instrument clinic structurat centrat pe evaluarea celor 17

simptome ale PTSD la adult conform DSM IV.

4. Inventarul evenimentelor traumatizante pentru copil TESI –C (The

traumatic events screening inventory – child) este un interviu clinic

centrat pe impactul unor evenimente cu potential traumatizant asurpa

copiilor, realizat cu copilul si adultii. Este format din 16 intrebari

ordonate astfel incat sa asigure un cat ma bun confort emotional al

copilului referitor la istoricul traumatic.

Bibliografie:

121

Page 122: PM - Suport Curs as 2012-2013

Ligiana Petre – 10 Pastile de psihologie clinica, Ed. SPER, Bucuresti, 2012.

Tudose F., Tudose C., Dobranici L. – Psihopatologie si psihiatrie pentru psihologi,

Ed. Infomedica, Bucuresti, 2002;

DSM-IV – Manual de Diagnostic si Statistica a Tulburarilor Mentale, Asociatia

Psihiatrilor Liberi din Romania, Bucuresti, 2000.

122

Page 123: PM - Suport Curs as 2012-2013

C11. Tulburarile de personalitate. Delimitari conceptuale. Evaluarea si

interventiile psihologice.

Tulburarea de personalitate se defineşte ca pattern stabil de trăiri afective şi

comportamente, ce deviază semnificativ de la standardul culturii de apartenenţă

a respectivului individ, este generalizat şi inflexibil, are debutul în adolescenţă

sau prima parte a vieţii adulte, este stabil în timp şi generează distres sau

dizabilitate.

Tulburările de personalitate sunt clasificate in:

Grupa A – include tulburările de personalitate de tip paranoid, schizoid şi

schizotipal. Trăsătura comună a acestora este excentricitatea.

Grupa B – include tulburările de personalitate de tip antisocial, borderline,

histrionic şi narcisist. Trăsăturile comune ale acestora sunt teatralitatea,

emotivitatea, extravaganţa.

Grupa C – include tulburările de personalitate de tip evitant, dependent, obsesiv-

compulsiv. Trăsăturile comune ale acestora sunt anxietatea, teama.

Tulburările de personalitate nespecificate anterior – reprezintă o categorie

utilizată în două situaţii:

(a) simptomele indică o tulburare de personalitate, cu trăsături

aparţinând mai multor tulburări din această grupă diagnostică, însă nu

sunt îndeplinite criteriile pentru a diagnostica o anumită tulburare de

personalitate;

(b) simptomele indică o tulburare de personalitate, dar trăsăturile

sugerează o tulburare neinclusă în categorizarea DSM IV (ex.

personalitate pasiv-agresivă).

Evaluarea si interventiile psihologice

Testele neuropsihologice pot sa evidentieze organicitate la pacientii cu tulburare

de personalitate.

Testele de personalitate si testele proiective pot identifica patternuri si trasaturi

de personalitate accentuate. Ex. Testul Deseneaza un om ( Draw a Person), testul

fetei, Inventarul Multifazic de Personalitate Minnesota – 2 (MMPI-2), Testul de

Aperceptie Tematica (TAT), testul Rorschach.

Majoritatea tulburarilor de personalitate evidentiaza o dinamica psihologica care

implica alterarea functionarii Egoului, alterare a SupraEului, conflicte la nivelul

123

Page 124: PM - Suport Curs as 2012-2013

imaginii de sine si “puneri in rol” (enactments) ale conflictelor psihologice

interne in baza experientelor trecute, cu alterari ale judecatii (Kaplan & Sadock,

2001)

Tudose (2002) precizeaza ca asistenta bolnavilor cu tulburari de personalitate

este nevoie sa se bazeze pe tipul de personalitate, semnificatia bolii si raspunsul

bolnavului, factori care influenteaza comunicarea cu pacientul si modalitatea de

interventie, dupa cum reiese din tabelul de mai jos:

Apud TUDOSE

Surse bibliografice:

Ligiana M. Petre – 10 Pastile de psihologie clinica, Ed. SPER, Bucuresti, 2012.

Tudose F., Tudose C., Dobranici L. – Psihopatologie si psihiatrie pentru psihologi,

Ed. Infomedica, Bucuresti, 2002;

DSM-IV – Manual de Diagnostic si Statistica a Tulburarilor Mentale, Asociatia

Psihiatrilor Liberi din Romania, Bucuresti, 2000.

124

Page 125: PM - Suport Curs as 2012-2013

C12. Tulburari legate de consumul de substanta - toxicomaniile si

alcoolismul. Prezentare clinica. Evaluare si interventie psihologica clinica.

Termenul de substanţă se referă la un drog de abuz, la un medicament sau la un

toxic.

Tulburarile consumului de substanta sunt clasificate in:

a)tulburări ale uzului de substanţă (dependenţa şi abuzul de substanţă);

b)tulburări induse de o substanţă (intoxicaţia cu o substanţă, abstinenţa de o

substanţă, delirium indus de o substanţă, tulburarea amnestică indusă de o

substanţă, tulburările anxioase induse de o substanţă, tulburarea afectivă indusă

de o substanţă, şi tulburările de somn induse de o substanţă).

Dezvoltarea motivatiei pacientului pentru recuperare este principalul obiectiv al

interventiei psihologice, atat in alcoolism, cat si in toxicomanie.

Sistem de evaluare a motivatiei pacientului toxicoman (Prochaska – DiClemente,

1986, in Tudose, 2001, p.255).

Surse bibliografice:

Alcoolismul necesita o abordare terapeutica complexa, multidisciplinara, de lunga durata a pacientului si familiei.

Alcoolismul necesita o abordare terapeutica complexa, multidisciplinara, de lunga durata a pacientului si familiei.

125

Page 126: PM - Suport Curs as 2012-2013

Ligiana M. Petre – 10 Pastile de psihologie clinica, Ed. SPER, Bucuresti, 2012.

Tudose F., Tudose C., Dobranici L. – Psihopatologie si psihiatrie pentru psihologi,

Ed. Infomedica, Bucuresti, 2002;

DSM-IV – Manual de Diagnostic si Statistica a Tulburarilor Mentale, Asociatia

Psihiatrilor Liberi din Romania, Bucuresti, 2000.

126

Page 127: PM - Suport Curs as 2012-2013

COPYRIGHT © Colegiul Psihologilor din România şi International Institute for the Advanced Studies of Psychotherapy and

Applied Mental Health

RAPORT DE PSIHODIAGNOSTIC SI EVALUARE CLINICA

I. Informaţii despre Client:

• Nume si Prenume (sau Cod): ________________________________________________________________

_________________________________________________________________________________________

II. Obiectivul Psihodiagnosticului şi Evaluării:

• Psihodiagnosticul şi Evaluarea are ca scop (încercuieşte “X”-ul corespunzător)

identificarea stărilor psihologice de sănătate şi/sau boală şi a mecanismelor

psihologice de etiopatogeneză şi/sau de sanogeneză - X

ŞI/SAU

identificarea factorilor psihologici cu relevanţă pentru învăţare şi contextul

psihoeducaţional – X

cu relevanţă pentru (descrie situaţia pentru care se face evaluarea)

______________________________________________________________________________________________________

______________________________________________________________________________________________________

______________________________________________________

III. Descrierea Succintă a Componentelor Psihologice (dacă o componentă nu se

evaluează, scrie în tabel, sub textul: „Ce s-a evaluat?”, că: „Nu se aplică”):

Nivel Subiectiv/Emoţional (inclusiv Satisfacţia/Calitatea vieţii)

Ce s-a evaluat? Cu ce s-a evaluat?

(teste/sarcini/probe şi/sau interviuri)

Nivel Cognitiv

Ce s-a evaluat? Cu ce s-a evaluat?

(teste/sarcini/probe şi/sau interviuri)

127

Page 128: PM - Suport Curs as 2012-2013

Nivel comportamental

Ce s-a evaluat? Cu ce s-a evaluat?

(teste/sarcini/probe şi/sau interviuri)

Nivel psihofiziologic

Ce s-a evaluat? Cu ce s-a evaluat?

(teste/sarcini/probe şi/sau interviuri)

Nivel de personalitate şi Mecanisme Defensive/Adaptare

Ce s-a evaluat? Cu ce s-a evaluat?

(teste/sarcini/probe şi/sau interviuri)

Nivel de relaţionare interpersonală (inclusiv, de cuplu, familie, grup

etc.)

Ce s-a evaluat? Cu ce s-a evaluat?

(teste/sarcini/probe şi/sau interviuri)

IV. Concluzii (Sumarizarea informaţiilor în termeni psihologici):

128

Page 129: PM - Suport Curs as 2012-2013

În urma Psihodiagnosticului şi Evaluării formulăm următoarele conc luzii psihologice:

____________________________________________________________________________________________________________________________

____________________________________________________________________________________________________________________________

____________________________________________________________________________________________________________________________

____________________________________________________________________________________________________________________________

____________________________________________________________________________________________________________________________

____________________________________________________________________________________________________________________________

____________________________________________________________________________________________________________________________

____________________________________________________________________

[Concluziile vor fi derivate deductiv si/sau inductiv din testele/sarcinile/probele si/sau interviurile

utilizate; nu se asumă declaraţiile clientului ci se citează ca atare. Spre exemplu, nu se spune de

către psiholog: „copilul a fost abuzat de X.”, ci se menţionează: „copilul declară: „ X m-a abuzat””]

V. Recomandări (Implicaţii ale Concluziilor pentru Obiectivul

Psihodiagnosticului şi Evaluării):

În urma concluziilor Psihodiagnosticului şi Evaluării formulăm următoarele recomandări

asociate obiectivului psihodiagnosticului şi evaluării, cu relevanţă pentru situaţia pentru care se

face evaluarea:

________________________________________________________________________________________________________________

________________________________________________________________________________________________________________

________________________________________________________________________________________________________________

________________________________________________________________________________________________________________

__________________________________________________________________________________________________________

[Recomandările vor fi derivate deductiv si/sau inductiv din Concluziile formulate; vor fi evitaţi

termenii absolutişti, decizii non-psihologice (se fac doar recomandări asociate Obiectivului

Examinării Psihologice pe baza unor informaţii psihologice formulate în Concluzii, cu relevanţă

pentru situaţia pentru care se face evaluarea); recomandările fi accesibile, cu acordul clientului,

unor terţe părţi, în funcţie de contextul în care se face Psihodiagnosticul şi Evaluarea]

VI. Aviz psihologic* (in cazul in care nu se aplică se anuleaza formularul cu o linie

în diagonală peste formular)

129

Page 130: PM - Suport Curs as 2012-2013

_____________________________________________________________

(Forma de exercitare a profesiei de psiholog cu drept de libera practica)

Nr. __________/__________________

AVIZ PSIHOLOGIC

Dna./Dl. __________________________________________________________, CNP: _____________________,

a fost examinat la data de: ____________________, in baza contractului de prestari servicii psihologice nr. ______/______________ , în

vederea obţinerii: ______________________________________________________________________________________________.

Concluziile examinarii psihologice:

□ Apt psihologic pentru: ________________________________________________________________________________________

□ Inapt psihologic pentru: _______________________________________________________________________________________

□ Alte concluzii: ________________________________________________________________________________________________

Observatie: ________________________________________________________________________________________

____________________________________________________________________________________________________________

Recomandări: ______________________________________________________________________________________

_____________________________________________________________________________________________________________

Examinator (semnatura si parafa), Supervizor (semnatura si parafa),

(pentru examinarile realizate de catre PDLP in conditii de

supervizare)

*Avizul psihologic este eliberat in cazurile generale, fiind utilizat numai pentru evaluarile a caror

rezultat este solicitat in vederea angajarii/incadrarii sau mentinerii in functie. Avizul psihologic

reprezinta forma binara sau simplificata de raportare a rezultatelor psihodioagnosticului.

Psiholog

(semnatura si parafa)

130

Page 131: PM - Suport Curs as 2012-2013

Surse bibliografice

Andrews G., Creamer M., Crino R., Hunt C., Lampe L., Page A. – Psihoterapia

tulburarilor anxioase. Ghid practic pentru terapeuti si pacienti, Ed. Polirom, Iasi,

2007.

Athanasiu A. (1998) – Bazele psihologice ale practicii medicale, Oscar Print,

Bucuresti.

Cosman D. (2010) – Psihologie medicala, Polirom, Iasi.

David, D. – Metodologia cercetarii clinice. Fundamente, Polirom, Iasi, 2006.

Kaplan & Sadock – Manual de buzunar de Psihiatrie Clinica, Ed. Medicala,

Bucuresti, 2001.

Iolanda Mitrofan (coord.) – Psihopatologia, psihoterapia si consilierea copilului.

Abordare experientiala, Ed. SPER, 2001, Bucuresti.

Iolanda Mitrofan – Psihoterapie ( Repere Teoretice, Metodologice si Aplicative),

Ed. Sper, Bucuresti, 2008.

Ionescu, G. – Tratat de Psihologie Medicala si Psihoterapie, Bucuresti, 1999.

I.B. Iamandescu – Elemente de Psihosomatica Generala si Aplicata, Ed.

Infomedica, Bucuresti, 1999.

Franz Alexander – Medicina Psihosomatica, Ed. Trei, Bucuresti, 2008;

Jay C. Thomas, Michel Hersen (Eds.) - Handbook of Clinical Psychology

Competencies, Springer Science+Business Media, New York, 2010.

Montreuil, M., Doron, J. – Tratat de psihologie clinica si psihopatologie, Editura

Trei, Bucuresti, 2009.

Petre M. L. – 10 Pastile de psihologie clinica, Ed. SPER, Bucuresti, 2012.

Thomas G. Plante – Contemporary Clinical Psychology, 2nd ed., John Wiley & Sons,

Inc, Hoboken, New Jersey, 2005.

Tudose F, Tudose C., Dobranici L – Psihopatologie si psihiatrie pentru psihologi,

Ed. Infomedica, Bucuresti, 2002.

DSM-IV – Manual de Diagnostic si Statistica a Tulburarilor Mentale, Asociatia

Psihiatrilor Liberi din Romania, Bucuresti, 2000.

131

Page 132: PM - Suport Curs as 2012-2013

www.copsi.ro

www.apa.org

132