Gheorghe BULG{R

Al. CAZACU

Hanna BOTA

Gellu DORIAN

Costel DREJOI

Geo DUMITRESCU

Nora IUGA

Cezar IV{NESCU

Gh. GLODEANU

Ioan FLORA

Adam FATHI

Al. LUNGU

Marin MINCU

Ema MIH{IESCU

Olimpiu NU:FELEAN

Drago; NICULESCU

Ioan NISTOR

Denisa CR{CIUN

Delia Felicia MUNTEAN

Eugeniu NISTOR

Dumitru P{CURARU

Maria PAL

Felician POP

Osvaldo PICARDO

Lucian SCURTU

Ion STRATAN

Vasile SPIRIDON

Antoine SIMON

Cornel UNGUREANU

Al. Ovidiu VINTIL{

Lucian VASILIU

George VULTURESCU

Al. ZOTTA

Andrei ZANCA

Nyiri ZOLTAN

~n acest num[r<

Anul XXX (324-325-326) decembrie 2019

Po

es

is

A

nu

l X

XX

(3

24

-32

5-3

26

)d

ec

em

br

ie 2

01

9

Po s se<Revist[ de poezie ;i arte

PoesisRevist[ de poezie ;i arte

Serie nou[Nr. 7-8-9 (324,325,326), anul XXX

Decembrie 2019

Colegiul Director

D. P[curaru - directorGeorge Vulturescu

Redactor-;ef George Vulturescu

Colegiul redac\ional<Gh. Glodeanu, Ioan Nistor, Al. Zotta

Concep\ie artistic[, prezentare grafic[Oana Mirabela P[curar

Secretar de redac\ieMaria Adriana Zaharia

TehnoredactorAlina Bl[jean

EditorCentrul Multicultural Poesis

Redac\ia ;i administra\iaStrada Mircea cel B[tr]n nr. 15Satu Mare cod 440012Telefon< 0261-767300Fax< 0261-767301

Ilustra\ii<Nyiri Zoltan

Revista Poesis este membr[ a Asocia\iei Publica\iilor Literare ;i Editurilor din Rom]nia (APLER);i a Asocia\iei Revistelor ;i Publica\iilor din Europa (ARPE)cu sus\inerea Consiliului Jude\ean Satu Mare ;i Centrului Multicultural Poesis

Poesis

Revist[ finanțat[ de Ministerul Culturii ;iIdentității Naționale

Adres[ web<

Revista poate fi accesată `n pdf pe www.informatia-zilei.ro;i http<//www.revista-poesis.blogspot.ro

Coresponden\[<C.P. 524 Of. P. 5440026 Satu Mare

Revista poate fi accesată `n pdf pe www.informatia-zilei.ro;i http<//www.revista-poesis.blogspot.ro

ISSN 1220 - 3114

Apare sub egida Uniunii Scriitorilordin Rom]nia

Nyiri Zoltan, Măr - u/p, 40x40, 2019

3

Poesis decembrie 2019 EDITORIAL

~n s[pt[m]nalul Solsti\iu, (nume ce nu areabsolut nicio leg[tur[ cu sf]r;itul anului masonic),publica\ie ap[rut[ la 10 ianuarie 1990, urm]nd bunatradi\ie ardeleneasc[ na\ional-\[r[nist[, greco-catolic[, istoricul literar Nae Antonescu publica oserie de articole intitulate sugestiv, ;i optimist,“Revizuiri necesare”.

Istoricul literar `ndemna, ;i spera, la o revizuireimediat[, nu neap[rat radical[, cu unelte strictliterare, a literaturii celor patru decenii decomunism.

Nu doar operele se impuneau a fi revizuite, ci ;ioamenii. Reviziuiri, mai mult sau mai pu\innecesare, s-au operat pe ici, pe colo. Unde nu aintervenit critica, ;i-a f[cut treaba uitarea.

Dac[ anticomunismul nostru funciar nu a reu;its[ scoat[ la lumin[ mon;tri, nici m[car `n literatur[,s[ ne str[duim s[ scoatem `n fa\[ figurile luminoase.O astfel de figur[ luminoas[ a fost istoricul literarNae Antonescu. B[tr]nul nostru maestru, cel ce ;tiatotul despre revistele ;i ziarele interbelice, s-a stinsdin via\[ cu regretul c[ revizuirile necesare nu s-auprodus nici `n literatur[, nici `n via\a politic[.

N[scut la 18 decembrie 2021, `n mod logic 2021trebuie s[ fie anul Nae Antonescu. Evident pentruzona pe care a cercetat-o, respectiv, scriitorii, presa;i revistele din Transilvania. Cum i se va preg[ticentenarul, cine se va ocupa de preg[tirea lui, nu;tiu.

M[ g]ndeam la acest lucru `n timpul colocviului“Nicolae Manolescu - 80”. De fapt, nu ;tiu dac[rom]nii au voca\ia marilor celebr[ri. ~n general nuavem un foarte dezvoltat cult al str[bunilor. Se mergedirect la daci, `n fond o abstrac\ie, ;i problema esteca ;i rezolvat[. Patriotard ;i militarizat, cultul eroiloreste consfiscat de politicienii de ocazie. Binevenitepentru copii, depunerile de coroane, fanfarele,prezentarea g[rzii de onoare, sunt printre foartepu\inele manifest[ri publice cu caracter repetitiv.

Cum se organizeaz[, sau cum nu se organizeaz[un Centenar, am v[zut `n 2018. Frunz[rind presavremii, se poate u;or consta c[ s[rb[torirea a zeceani de la Unirea din 1918 s-a prelungit ;i `n anul1929. Peste al\i zece ani, `n 1938, manifest[rile s-au`ntins p]n[ `n 1939.

Cu toate c[ ultimele teritorii au fost eliberate `n1919, Centenarul Rom]niei s-a terminat brusc. Ceiafla\i dincolo de linia de demarca\ie - dinMaramure; p]n[ `n Timi; - aveau toat[ `ndrituirea

s[ continuie s[rb[torirea Centenarului ;i peparcursul anului 2019.

Cum se preg[te;te centenarul unui om decultur[? Ne apropiem de `mplinirea unui secol de lana;terea celor care au v[zut lumina zilei dup[ 1920.

Domnul :ora ne-a sc[pat de aceast[ grij[. :i-as[rb[torit singur centenarul. La fel cum a f[cut, cuani `n urm[, sculptorul Ion Irimescu sau NeaguDjuvara.

Un alt mare artist, pictrorul Muhi Alexandru,mai avea un an p]n[ s[ ating[ suta de ani, `ns[prim[ria Cluj `;i f[cuse datoria acord]ndu-i titlulde cet[\ean de onoare.

Rat[m centenar dup[ centenar. Rat[m marcareaunor date rotunde, 120- 130-140 -150 de ani de lana;terea sau moartea unor mari personalit[\i.

~ntr-o cultur[ con;tient[ de valoarea ei, se cuvines[ se marcheze, simbolic, toate datele rotunde. ~nfelul acesta se face trecerea de la cultur[ la civiliza\ie.S-ar p[rea c[ nou[ nu ne este dat s[ avem dec]t miciculturi, nicidecum o mare ;i unic[ civiliza\ie.

C]nd, la Satu Mare, s-au marcat 300 de lana;terea lui Grigore Maior, aveai senza\ia, ;im]ndria, c[ apar\ii unei culturi seculare, ;i c[ ai f[cutpasul de la cultur[ la civliza\ie.

Un centenar s-a pierdut chiar anul acesta<centenarul celui mai mare poet n[scut `n jude\ulSatu Mare, Ady Endre ( 22 noiembrie 1877- 27ianuARIE 1919). A;adar anul acesta, s-a `mplinitsuta de ani de la moartea lui, survenit[ laBudapesta. Cu siguran\[, `n literatura rom]n[,cu excep\ia lui Eminescu, `n jurul unui poet nu s-adezvoltat un cult asemeni celui de care are parte AdyEndre.

Autodefinindu-se ca voce a maghiarit[\ii,moartea poetului Ady Endre, survenit[ `ntr-unmoment de cump[n[ pentru o \ar[ ce pierduse nudoar r[zboiul, ci trecea ;i prin focurile unei revolu\ii,reaprindea speran\a intelectualit[\ii progresiste amaghiarilor care visau o Ungarie mare ;i liber[, `ncare na\ionalit[\ile s[ fie egale.

C];tig]ndu-;i, prin scris, statutul de exponent alliberalismului, de voce a maghiarimii doritoare delibertate, `nfocat sus\in[tor al unei Ungarii m[re\e ;ilibere, Ady Endre, grav bolnav, a avut un sf]r;itdemn de un martir.

~ntr-o Budapest[ ce sim\ea nevoia unui nou`nceput. ~nmorm]ntarea poetului, pentru maghiari,a avut acela;i impact ca 1 decembrie de la Alba Iulia

Cum se preg[te;te un Centenar sau cum se rateaz[ un Centenar?

D. P[curaru

pentru rom]ni, c[p[t]nd imenisunile unor funeraliina\ionale, cu zeci ;i zeci de mii de participan\i. Cepoet nu ;i-ar dori o astfel de `nmom]ntare?

Cu toate acestea, `n 2019 maghiarii nu au sim\itimboldul de a marca foarte zgomotos trecerea celoro sut[ de ani de la moartea poetului. S[-;i fi pierdutAdy Endre aura de poet al libert[\ii ;i voce amghiarimii doritoarea de liberatate? Casa memorial[Ady Endre din comuna C[ua;, jude\ul Satu Mare,este vizitat[ anual de peste 10 000 de persoane,conform biletelor v]ndute. Num[r aproximativ egalcu vizitatorii casei memoriale Eminescu de laIpote;ti.

Apari\ie miraculoas[ `n peisajul cultural ;i politicde la `nceputul veacului 20, Ady Endre a fost unuldintre publici;tii progresi;ti, iar poezia lui s-a mulatpe suferin\ele omului, nu doar ale maghiarului der]nd, ci ;i ale altor neamuri. “C]ntecul iacobinuluimaghiar” r[m]ne emblematic pentru poezia lui,pentru g]ndirea lui social[, politic[ ;i, dac[ vre\i,istoric[< O mie de voin\e amor\ite/ De ce s[ nu sefac[, d]rz[, una?/ Jalea maghiar[, slav[ sau valah[,/Aceea;i jale e `ntotdeuna./ /C]nd oare ne vom daodat[ m]na?/:i c]nd vom spune una-n gura mare,/Maghiari ;i nemaghiari, deopotriv[/C[lca\i, de unmileniu, `n picioare? ( Traducere Gabriel Georgescu)

Tot anul acesta, desigur tot la Satu Mare, s-a ratatmarcarea a 140 de ani de la na;terea pictorului AurelPopp ( 30 august 1879 - 8 august 1960).

Dup[ ce am amestecat bine cultul str[bunilor, aeroilor, scriitori rom]ni ;i maghiari, revizuirinecesare, centenare ;i case memoriale, constat c[ nuam f[cut altceva dec]t s[ amplific `ntreb[ri de genulcum se preg[te;te un centenar sau dac[ suntnecesare “revizuirile”.

O “revizuire” `n sensul celor cerute de NaeAntonescu am `ncercat s[ fac lucr]nd vreo ;ase anila albumul-monografie Aurel Popp. ~n primul r]ndtrebuia demonstrat, respect]nd spiritul ;i literadocumentelor, c[ omul ;i artistul Aurel Popp nu eraa;a cum `l prezentaser[ Raoul :orban ;i Banner

Zoltan `n pseudomonografia ap[rut[ `n 1968. ~nsu;iartistul, dup[ ce o citise, `n 1957, le-a interzis s[ opublice. Un exemplu< “Dup[ Eliberare -scriau cei doi critici de art[ - Aurel Popp se sim\eaconfirmat de istorie. Vr]nd parc[ s[-;i a;eze petemeiuri noi pictura, pe care o pl[nuia pe m[suravremurilor noi, , ;i s[-;i afirme inten\ia de a r[m]neprezent `n mi;carea artistic[...” etc. etc. ~n realitate,realitate pe care o cuno;teau foarte bine ;i cei doibiografi, Aurel Popp `ncepea `n 1946 seria de lucr[ri“Cina de tain[“ ;i trimitea scrisori c[tre priteni de aduritate ie;it[ din comun, la adresa “ noilor vremuri”.

Pozi\ia lui Aurel Popp fa\[ de comunism erafoarte clar[ imediat dup[ 1945. O `nregistrare din1959 este mai mult dec]t edificatoare. :i despre astfelde revizuiri pozitive vorbea Nae Antonescu `n 1990,numindu-le “reconsider[ri”.

Parcurg]nd manuscrisele pictorului, scoase lalumin[ de istoricul Adriana Zaharia, dar ;i opera,grafic[, pictur[, sculptur[, arte aplicate, repus[ `nadev[rata ei valoare de pictori\a Oana P[curar,marea surpriz[ nu a constat `n faptul c[ amdescoperit `n Aurel Popp unul dintre cei mai duricritici ai comunismului, `n chiar perioada`ntunecatului deceniu 1950-1960, ci un interesantcercet[tor al vie\ii ;i operei poetului Ady Endre.

Aurel Popp este cel ce pune `n mod deschis oproblem[ de ordin biografic< mama poetului ce seautodefinea ca voce a maghiarimii era rom]nc[.

Schimb[ ceva aceast[ descoperire? Dimpotriv[,deschide o nou[ perspectiv[ `n procesul de receptarea unei opere interesante prin ea `ns[;i, nu prininciden\e biografice aparent senza\ionale.

Aparent disparate, articolele semnate de NaeAntonescu, Ion Minulescu, ;i nu `n ultimul r]nd deAurel Popp, configureaz[ portretul unui poet care,adulat `nc[ din timpul vie\ii, este cel maireprezentativ exponent al biculturalit[\ii careguverneaz[ cultura ;i - ne place s[ credem - ;iciviliza\ia transilvan[.

4

decembrie 2019Poesis EDITORIAL

5

Poesis decembrie 2019 PREAmbuL LA cEnTEnARuL nAE AnTOnEscu

Revizuiri necesare

Nae Antonescu

Dup[ trecerea celor patru decenii de literatur[rom]n[ contemporan[, un examen riguros, cucaracter de bilan\, devine o necesitate imperioas[.Acum patru decenii au mijit zorii unei literaturi deangajare `n dimensiunea social[ ;i politic[ aexisten\ei, ca o reac\ie oportunist[ fa\[ desemnifica\iile perene ale artei, acele `n care valoareaestetic[ ocup[ un loc central. E de la sine `n\eles c[strategiile literaturii angajate erau dintru `nceputsortite unei erezii scripturistice, foarte necesar[atunci, pentru st[p]nii care-;i c[utau alia\i ;i `n zonade activitate a literaturii.

Invita\ia de a renun\a la semnifica\iile detotdeauna ale artei ;i literaturii n-a r[mas f[r[ ecou,`n con;tiin\a unor scriitori rom]ni, ai momentului,mai slabi `n cuget ;i nu de pu\ine ori doritori dechiverniseal[ ;i m[rire p[m]ntean[. E bine ;i drepts[ afirm[m c[ `n tagma acestora au existat scriitori`nzestra\i cu talent literar, `n mod curent afla\i `napropierea cercurilor extreme, fie de st]nga saudreapta, situa\ie ce a produs o mare confuzie `n via\aliterar[ ;i artistic[ a \[rii noastre. Ca de altfel ;i `nalte \[ri r[s[ritene subjugate. Din nefericire cel maimare scriitor al nostru de atunci, marele povestitorM. Sadoveanu a dat primul exemplu nefast.Prozatorul care a scris at]tea pagini minunate desprefr[m]nt[rile istoriei noastre despre biserica ;iomenia rom]neasc[, situ]ndu-se astfel `n fruntealiteraturii rom]ne, a acceptat `ndemnul veninos venitdin afara structurilor literare ;i ne-a oferit penibilelec[r\i “Mitrea Cocor” ;i “P[una mic[“, volume ceau prefigurat pe mai multe planuri, distrugereasistematic[ a patrimoniului nostru rural. :i, iar[;idin nefericire nu a fost singurul dintre cei care aveauun condei `n m]n[ atunci, care ;i-au v]ndut talentulpentru argin\ii sun[tori ai veacului acesta amar ;iblestemat.

I-au urmat ;i al\ii, `ntre care or`nduim `n loculimediat, pe Zaharia Stancu, oportunist de marc[,gazetar ;antajist ;i dup[ el toat[ ceata de pedestra;ilirici, ce sunau `n surle ;i tr`mbi\e ;i vesteau apari\ialumii noi, care `nt]rzia totu;i s[ apar[, a;a cum oanun\au ei, dar, care `;i f[ceau cunoscut[ fa\a eiviclean[, rostogolindu-se n[praznic peste suflete ;imin\i iubitoare de lectur[, `mpr[;tiind lava unuigroaznic vulcan. Distrugerea devenise cuv]ntul deordine al acestor simbria;i, de la proletculti;tiivremii< poe\i, prozatori, reporteri, critici literari ;ifilosofi, istorici literari care au falsificat valorile

clasice ale literaturii noastre, lingvi;ti care au `ncercats[ ne `nstr[ineze graiul, to\i ace;tia oameni ce nu;tiau s[ g]ndeasc[ dec]t `n sistemul dinainte stabilital cofrajelor de trist[ amintire, totul `ntr-o pozi\ie deasalt `mpotriva culturii rom]ne;ti.

R[sfoi\i presa literar[ de atunci ;i p]n[ ast[zi ;ive\i putea lesne observa ravagiile pe care le-a produsaceast[ mentalitate `napoiat[, retrograd[, `n primulr]nd asupra calit[\ii scrisului beletristic rom]nesc.Cea dint]i `nsemnat[ consecin\[ a fost rupturanoastr[ cu marile valori ale literaturii universale, ne-am `nchis ferestrele spre orient[rile veacului ;i amtradus scriitori de duzin[, sau cei compromi;i, alteorifals interpreta\i clasicii, toate aceste pe m[suraneputin\ei noastre. :i astfel caruselul distrugeriiliterare ;i morale `n acela;i timp, s-a `ntins ca ocium[ molipsitoare `ntre con;tiin\ele scriitorice;ti.Deruta ideologic[ a fost at]t de mare `nc]t au `nceputs[-i cad[ victime personalit[\ii critice de excep\ie,cum a fost ;i G. C[linescu, temperament vulcanic,talentat dar de o mare instabilitate de caracter.Exemplul lui de atunci a influen\at negativ genera\iamai t]n[r[ de scriitori, numai c[ de la o vremepontifiul “divinul critic”, cum i s-a mai spus ;i-a datseama de eroarea `n care a `naintat. Era prea t]rziu,gre;eala fusese comis[, nu putea fi reparat[ public,`n scris, pentru c[ nu mai exista nici libertateaopiniilor. M[ tot `ntreb ce i-a lipsit poetului MihaiBeniuc, `n care noi ardelenii am investit `ncredere,am v[zut `n el un real talent, s[ fac[ ceea ce a f[cutcu breasla scriitoriceasc[ ;i cu scrisul s[u? Gustpentru aptitudini dictatoriale? R[zbunare pe anumi\iconfra\i? De ce? Pentru c[ `n perioada precedent[toate revistele literare ale vremii l-au cultivat, de laPagini literare de la Turda p]n[ la Me;terul Manole;i inclusiv Revista funda\iilor regale, care i-aimprimat poeme antifasciste> editurile i-au tip[ritopera, criticii literari de la Octav :ulu\iu laPerpessicius i-au valorificat-o. :i dac[ a ajuns `nfruntea scriitorimii ne putem, cu drept cuv]nt,`ntreba, ce a f[cut `n aceast[ calitate pentrum`nuitorii condeiului? R[spunsul `l cunoa;te toat[lumea de litere ;i nu merit[ s[-l `nsemn[m aici. E ;iacesta de trist[ amintire, ca de alte fapte din epoc[.Mihai Beniuc nu s-a lini;tit p]n[ c]nd nu ;i-a v[zutpublicat[ cartea, zis[ de fic\iune,` n care denigrapersonalitatea lui Lucian Blaga.

Nici poe\ii vremii nu au fost mai altfel, de la DanDe;liu, cu penibilele lui hectare de poezie, mai precis

6

de versifica\ie desl`nat[ (din fericire convertit la timpla Cicerone eodorescu ;i mai aproape de noiretorica agresiv[, imposibil[, a unui `ng`mfat caAdrian P[unescu? Revistele erau pline de acesteurme nefaste, de numele lor, de\ineau monopolulculturii credeau ei ;i se instala fiecare `n posturilecheie, de comand[. :i bine ar fi s[ ne `ntreb[m ce-auf[cut ace;ti oameni pentru scriitorii care erau `nlipsuri, `n chinuri ;i suferin\e? Care a fost aten\ia lorcolegial[? M[ cutremur c`nd m[ g`ndesc cum amurit marea noastr[ prozatoare Hortensia Bengescu`ntr-o vreme, `n care, M. Sadoveanu coco\at atunci`n fruntea piramidei politice, nu a schi\at un gest deajutorare pentru ilustra victim[ a prozei rom]ne;ti!:i nu este singurul exemplu de acest fel. Scriitorii ;ioamenii de cultur[ care au umplut temni\eleRom]niei, care au murit acolo, de la MirceaVulc[nescu p]n[ la Gh. Br[tianu, unul la Bucure;ticel[lalt `n `ngrozitoarea uzin[ a mor\ii de la SighetulMarma\iei! Am amintit doar extremele, filosoful ;iistoricul, dar exist[ ;i nenum[ra\i scriitori care audecedat `n condi\iile acestea. Se repet[ mereu c[ nus-a putut face nimic din pricina tiraniei. Dar oricetiranie poate fi `nfr`nt[, dup[ cum s-a dovedit `nultima vreme! Dac[ Mihai Sadoveanu ar fi renun\atpublic la toate demnit[\ile lui politice ;i ar fi cerut s[intre pe poarta temni\ii din Sighet al[turi de cei deacolo, poate s-ar fi `nmul\it num[rul martirilor, darcine ne poate garanta, `n acela;i timp, c[ nu s-ar fi`nt`mplat ;i altfel? Clipe de medita\ie ;i pentru altefiguri similare din acest interval de timp!

A fost nefast acest exemplu al marilor scriitori. Ceimici s`nt mereu cu privirea spre cei mari ;i nu depu\ine ori le urmeaz[ exemplul. ~n fapt lucrul efiresc. :i iar[;i nu a trecut prea mult timp p`n[

`nregimentarea s-a produs de la Camil Petrescu,minte sclipitor de inteligent[, dar mare v`n[tor desingularit[\i excentrice, la al\ii, al c[ror nume `l potg[si ;i cititorii, pomelnicul lor `l l[s[m pe seama unuipreot, ca s[-l aminteasc[ la o slujb[ pentru odihnaosemnitelor lor. At`ta au fost de mul\i!

~nc[ nu am ispr[vit cu aceste `nsemn[ri. Titlul lormai pretinde ceva< o anume revizuire, pe care enecesar s-o `ndeplineasc[ ferm istoria literar[. :ianume, `n primul r]nd, c`t a p[gubit aceast[ stare deconfuzie prepetu[ valorii literare a crea\iei acestorscriitori ;i fire;te a altora? Pentru c[ to\i ace;ti poe\i,prozatori, critici literari, care erau `n fruntea coloaneispre distrugerea culturii rom]ne, au fost l[uda\i,t[m`ia\i, nu at`t pentru valoarea lor real[, estetic[, cipentru atitudinea lor oportunist[. ~n acest caz oarenu se mic;oreaz[ statuia lui M. Sadoveanu dac[ `ijudec[m proza lui `n chip sincer ;i obiectiv? C`tdatoreaz[ popularitatea lui G. C[linescu sau CamilPetrescu acestor st[ri de lucruri? Orice om de bun[credin\[ observ[ c[ ace;ti doi mari scriitori`nregistreaz[ o linie, o carier[ descendent[. Primul;i-a falsificat comentariile cu privire la opera lui M.Eminescu, uneori `n mod grosolan, iar cel de aldoilea ne-a dat un B[lcescu, [la cum nu a fost.

Aceast[ opera\ie de revizuire a valorilor enecesar[. Confuzia trebuie s[ fie spulberat[. Istorialiterar[ nu poate s[-;i permit[ s[ transmit[genera\iilor viitoare o imagine trunchiat[, fals[,asupra valorilor estetice rom]ne;ti. Un examenatent, f[r[ ur[ ;i p[rtinire, cu unelte strict literare ;inumai `n prespectiva stabilirii adev[rului artisticdevine ast[zi principala obliga\ie a istoriei rom]ne;ti. (Solsti\iu, 25 ianuarie 1990, pp. 1-4)

decembrie 2019Poesis PREAmbuL LA cEnTEnARuL nAE AnTOnEscu

7

Poesis decembrie 2019 ADY EnDRE

Poetul Ady Endre (22 noiembrie 1877 - 27 ianuarie 1919) cu mama sa Pásztor Mária,despre care se spunea în sat că era „fată româncă”

„Într-adevăr, au fost în sat niște cunoscuți ai familiei Ady –care poate nici nu mai sunt în viață –am auzit şi eu acestlucru ce se discută acum. Poate chiar Papp Gyula, prietenulintim și camaradul de pahar al lui Ady Endre a fost cel carea sus\inut nu numai că Pásztor Mária ar fi fost o fiicăadoptivă a lui Pásztor Dániel, ci și că tanti Mária era „fatăromâncă”.

(Aurel Popp)

8

decembrie 2019Poesis REvIzuIRI

Cu siguran\[, ̀ n literatura rom]n[, cu excep\ia luiEminescu, ̀ n jurul unui poet nu s-a dezvoltat un cultasemeni celui de care a avut, ;i are parte, Ady Endre.

Moartea celui ce se autodefinea ca voce a maghia-rimii doritoare de liberate a survenit ̀ ntr-un momentde cump[n[ pentru o Ungarie ce pierduse nu doarr[zboiul, ci trecuse ;i prin focurile unei revolu\iibol;evice. C];tig]ndu-;i, prin scris, statutul de expo-nent al liberalismului, de voce a maghiarimii doritoarede libertate, ̀ nfocat sus\in[tor al unei Ungarii m[re\e;i libere, Ady Endre a avut un sf]r;it demn de unmartir. ~ntr-o Budapest[ cernit[ ce sim\ea nevoiaunui nou `nceput, 27 ianuarie 1919, `nmorm]ntareapoetului, mai mult dec]t triumfal[, a avut acela;i im-pact ca 1 decembrie de la Alba Iulia pentru rom]ni.

Se stingea, ;i totodat[ se reaprindea, speran\a in-telectualit[\ii progresiste, a maghiarilor care visau lao Ungarie mare ;i liber[, dincolo de grani\ele geogra-fice. Dreptul la autodeterminare, sus\inut de Woo-drow Wilson ;i de marile puteri ̀ nving[toare ̀ n urmaPrimului R[zboi Mondial, avea s[ spulbere imperiile,dar ;i visurile unor romantici precum poetul ce eracondus pe ultimul drum de peste o sut[ de mii depersoane.

Spre deosebire de un Octavian Goga, prietenuls[u, Ady Endre ;i-a p[strat peste timp aura de poetal libert[\ii ;i voce a mghiarimii doritoare de libera-tate.

Apari\ie miraculoas[ ̀ n peisajul cultural ;i politicde la `nceputul veacului 20, devenit un simbol `nc[din timpul vie\ii, Ady Endre a fost unul dintrepublici;tii progresi;ti, iar poezia lui s-a mulat pe su-ferin\ele omului, nu doar ale maghiarului de r]nd, ci;i pe ale altor neamuri.

Dup[ 1950, dup[ perioada neagr[ a celui de-aldoilea r[zboi mondial c]nd poetul era b[nuit c[ arerela\ii prea str]nse cu evreii, ̀ n Ungaria re`nvia cultulpoetului Ady Endre.

~n noua conjunctur[ politic[, de o cu totul alt[factur[, interesul fa\[ de poetul-martir cre;te.Cercet[tori, scriitori, istorici literari, se intereseaz[de via\a ;i opera poetului. ~n acest context `;i faceapari\ia pictorul Aurel Popp, preocupat s[ repare casanatal[ a poetului ;i sp o transforme „`ntr-un loc depelerinaj, `ntr-un simbol al priteniei `ntre popoare”.

Figur[ de mare notorietate deopotriv[ `n culturamaghiar[ ;i rom[n[ din Transilvania, cunoscut cadepozitarul unor amintiri despre poetul cu care a co-pil[rit `n acela;i sat, ;i a fost bun prieten, preocupats[ repare casa natal[ a poetului ars[ ̀ ntr-un incendiu,pictorul devenit surs[ primar[ de informa\ie, lanseaz[bomba< mama poetului Ady Endre a fost rom]nc[.

Într-adevăr - `i scrie el lui Foldessy Gyula, cel seocupa de preg[tirea pentru tip[rirea `ntregii opere alui Ady Endre, ;i se interesa ;i de biografia lui – aufost în sat niște cunoscuți ai familiei Ady – care poatenici nu mai sunt în viață –am auzit şi eu acest lucruce se discută acum. Poate chiar Papp Gyula, prietenulintim și camaradul de pahar al lui Ady Endre a fostcel care a sus\inut nu numai că Pásztor Mária ar fifost o fiică adoptivă a lui Pásztor Dániel, ci și că tantiMária era „fată româncă”.

~n ce m[sur[ este adev[rat? Ce s-ar putea schimba`n modul de receptare a poetului n[scut `ntr-un mics[tuc din vechiul S[laj, Me\en\, azi `n jude\ul SatuMare?

~n Ungaria, centenarul mor\ii a fost departe de aavea amploarea ̀ nmorm]nt[rii triumfale din ianuarie

Ady Endre, un mare poetmaghiar cu mam[

rom]nc[

D. P[curaru

9

Poesis decembrie 2019 REvIzuIRI

1919. Mai mult, este considerat fie un socialist, bachiar un „tr[d[tor”. Se pare c[ Ady Endre nu mai co-respunde noilor tendin\e ale politicii budapestane.Cu toate acestea, complexul muzeal Ady Endre dincomuna C[ua;, jude\ul Satu Mare, este vizitat anualde peste 10 000 de persoane, pl[titori de bilete. Satullui Ady Endre are cam acela;i num[r de vizitatori caIpote;tiul lui Eminescu.

Dar s[-i d[m cuv]ntul lui Aurel Popp. Pictorul,metamorfozat ̀ n istoric literar, probabil sub influien\alui Lambrosso, era preocupat de o idee< cum se na;tegeniul? De ce `n acelea;i condi\ii, av]nd aceea;i edu-ca\ie, un individ devine criminal ;i altul geniu?

Dup[ Aurel Popp, prietenul s[u Ady Endre `nde-plinea toate condu\iile pentru a fi declarat geniu< tat[dur, mam[ bl]nd[, romantic[. Pe deasupra ;irom]nc[.

Preocup[rile lui Aurel Popp a cuprins toat[ aria<de la studierea genealogiei p[rin\ilor, la refacerea caseip[rinte;ti. ~ntr-o Rom]nie a `ntunecatului deceniu‘50, cultul pictorului Aurel Popp fa\[ de prietenul s[u,poetul Ady Endre, a atins cote paroxistice. Este ceeace am ̀ ncercat s[ prezint ̀ n volumul dedicat lui AurelPopp, (~natelierul lui Aurel Popp, editura Tracus Ar-te, 2019), din care public[m c]teva pagini, cu men\iu-nea c[ originea rom]neasc[ a poetului maghiar nu aintrat `n mod deosebit `n preocuparea mea. A fostatins[ doar tangen\ial, ca o curiozitate.

Aurel Popp ;i-a intulat studiul „Scrisoare despreAdy”. A `ncercat s[-l publice `n mai multe reviste delimb[ maghiar[, dar nu a reu;it. A;adar, este un textinedit, dar destul de cunoscut `n redac\iile revistelorde epoc[.

De ce s-a str[duit Aurel Popp, trecut de 75 de ani,s[ repare apoi s[ transforme casa familiei Ady, ars[`ntr-un incendiu la 30 noiembrie 1953, `ntr-un „locde pelerinaj”, `ntr-un muzeu?

O coresponden\[ uria;[, deloc comod[. Multiple,;i deseori contradictorii demonstra\ii, explicateconving[tor, despre personalitatea poetului, desprefamilia lui, scrisorile schimbate de Aurel Popp cudiver;i scriitori, arti;ti plastici, istorici, exege\i aivie\ii ;i operei poetului Ady Endre, ofer[ un rarspectacol de elocin\[, `nc[p[\]nare, perseveren\[ `nurm[rirea \elului< repara\ia casei poetului ;itransformarea ei `n muzeu.

~n fa\a platitudinilor, inerente c]nd este vorbadespre o mare personalitate, devenit[ ;i foartepopular[ `n contextul epocii, venite din partea unoradmiratori ai poetului, de altfel one;ti, Aurel Poppavea opinii ferme, de nezdruncinat. ~l considera pefostul s[u prieten din copil[rie, devenit „titanul dinS[laj” un „prototip”, o figur[ reprezentativ[, un„geniu”, ap[rut din contradic\ia ;i la confluen\a adou[ culturi complementare, dar `n competi\ie. ~nacela;i timp, familia Ady, la fel, i se p[reareprezentativ[ pentru zona S[lajului de la sf]r;itul

secolului 19 ;i `nceputul secolului 20, urm[rindu-ievolu\ia, mai precis involu\ia, `n perioada interbelic[,precum ;i dup[ dispari\ia ei fizic[. Cu ocazia uneivizite, `n 1954, constat[ c[, b]ntuit de fantomele celorcare au tr[it c]ndva acolo, „satul lui Ady Endre esteunul foarte trist”.

Aurel Popp se apleac[ asupra figurii poetului AdyEndre ;i pentru c[ el pare s[ fie o sintez[ a celor dou[neamuri, un produs al convie\uirii de o mie de ani arom]nilor ;i maghiarilor `n acela;i areal. Pentru a`n\elege cum a ap[rut o asemenea „minune” tocmai`n S[laj „nu trebuie s[ cite;ti nu doar ni;te litere, ci,ca s[ `n\elegi omul ;i poezia lui, trebuie s[ te g]nde;tica la un copac. Trebuie s[ sim\i ceea ce simteprivitorul c]nd se uit[ ;i admir[ un copac uria;. „Da,privitorul trebuie s[ vad[ ;i s[ ;tie `n ce fel de solcoboar[ r[d[cinile copacului respectiv. ~n acest cazprivitorul vede imediat altfel m[re\ia, extraordinarul,pentru c[ el va putea s[ `n\eleag[ cum a putut s[ deana;tere atotputernica natur[ la o asemenea „minune”,cum a putut s[ o creeze.”

Pictorul avea `n vedere, desigur, poezia „Soartacopacului maghiar”< „~n sufletul meu e copaculmaghiar/ ~;i scutur[ frunzele, zboar[ `n v]nt,/ Plinde verdea\[ ;i-n floare,/ A;a trebuie s[ intru-np[m]nt.” (Traducere, G. Georgescu.)

Analizele lui transcend simplele comentarii pemarginea unor texte ;i fapte de via\[. For]nd maiad]nc, g[se;te o explica\ie< poetul este sinteza a dou[neamuri, mama acestuia fiind „o fat[ rom]nc[”.„Într-adevăr, au fost în sat niște cunoscuți ai familieiAdy – care poate nici nu mai sunt în viață – de la careşi eu am auzit acest lucru ce se discută acum. Poatechiar Popp Gyula, prietenul intim și camaradul depahar al lui Ady Endre a fost cel care a sus\inut nunumai că Pásztor Mária ar fi fost o fiică adoptivă a luiPásztor Dániel, ci și că tanti Mária era „fată româncă”.De unde, `n mod destul de simplist, ;i explica\iaversurilor din „C]ntecul Iacobinului maghiar< „Dinmii de-ndemnuri, doruri amor\ite/ De ce nu cre;te-o for\[, `n sf]r;it?/ Doar to\i Maghiarii, Slavii ;iRom]nii/ Acelea;i chinuri au de suferit.” (Traducere,Costa Carei.)

Desigur, este con;tient de consecin\ele acesteidescoperiri, greu de acceptat `n contextul rela\iilortensionate dintre maghiari ;i rom]ni, mai ales lav]rful elitelor care-;i f[cuser[ din na\ionalism oplato;[ patriotic[< „Oare ce ar zice prietenul meu bunși drag, Ady Endre, dacă eventual ar ieși la iveal[,dac[ a; da `n vileag, secretul pe care el l-a îngropatatât de frumos `n ad]ncul lui – asemeni lui Gog șiMagog?

Parcă văd cu ochii sufletului meu ce voi pățidincolo – la malul cel[lalt al Stixului – c]nd el mă vaîntreba de ce am scormonit eu prin viața mamei saledulci, și probabil, va b[nui că am fost pilit, pentru căniciun suflet bun nu face așa ceva dacă este treaz”.

10

decembrie 2019Poesis REvIzuIRI

Gog ;i Magog, sunt fiul lor,/ ~n por\i zadarnicpumnii mi-s sf[rma\i/ :i, totu;i, eu spre voi m[-ndrept, `ntreb[tor</ E voie s[ mai pl]ng pe subCarpa\i?/.../ E voie de la Deveny drum nou s[-mi rup

Cu c]ntul nou al timpurilor noi?” Gog ;i Magog,fiin\[ mitologic[, odat[ un singur trup, Gogmagog,rupt `n dou[ pentru necredin\[, este invocat de poet`n volumul „Poezii noi” din 1906, `ntr-o poezie f[r[titlu, a;ezat[ programatic pe prima pagin[. AdyEndre, mai mult dec]t un Octavian Goga, puneabazele unei adev[rate mitologii, moderne, apoporului maghiar. Se-n\elege, a;adar, ce ;oc ar fiprovocat o asemenea dezv[luire.

De o savoare aparte sunt, `n context, ;i explica\iilecuvintelor „zegernyés”, pilit ;i „goronc”, „umfl[turile”,„cocoa;ele” p[m]nturilor din S[laj, av]nd, desigur,`n percep\ia pictorului, sensul metaforic de anomaliicare confer[ originalitate locului.

Av]nd o constant[ preocupare privind na;tereaunui creator de excep\ie, apari\ia lui `ntr-un mediu;i `n condi\ii cu totul speciale, Aurel Popp vede `nAdy Endre un exemplu concret, un arhetip, un modelal geniului unui popor. ~l considera pe prietenul luidin copil[rie un poeta vates ;i se sim\ea dator s[-larate lumii `ntregii a;a cum l-a v[zut ;i l-a perceputel.

Citind studiul s[u, din p[cate incomplet, intitulatsimplu< „Scrisoare despre Ady”, inclus, de fapt, `ntr-o scrisoare c[tre Hetey Zoltán, ;i completat cu unexcep\ional reportaj „Am fost din nou `n Me\en\, `nsatul Ady Endre”, mai degrab[ `l `n\elegem pe artistulAurel Popp, ;i abia `n plan secundar pe poetul AdyEndre. Copil[rind `n acela;i mediu, artistul plastic,obligat de `mprejur[ri s[ devin[ „scriitorneprofesionist”, dup[ cum \ine s[ specifice, sepreocup[ de p[rin\ii poetului, de originea lor, delocul lor `n comunitatea local[, de rela\iile lor socialecu mica nobilime din `mprejurimi. Interesul luipentru familia Ady pare s[ fi avut punctul de plecare`n cererea din anul 1941 a dr. Hetey Zoltán, pe atunciconsilier guvernamental, care preg[tindu-se s[ scrieo carte despre copil[ria fostului s[u coleg de clas[Ady Endre de la Carei solicita date de la Aurel Popp,;tiind c[ au fost apropia\i petrec]ndu-;i vacan\ele`mpreun[ la Me\en\. (Cartea va apare `n 1942, subtitlul „Ady Bandi - Ady Endre) „Eu am avut multediscuții cu Hetey Zoltán, care mi-a solicitat nișteamintiri din copilărie pentru cartea lui «CopilulAdy», iar eu, în loc de date, mi-am scris amintiriledin copilărie, pe care, la fel, aș vrea să vi le trimit dacădumneavoastr[ acceptați cu plăcere astfel deamintiri.” (A. Popp, c[tre Varga József, 16 mai 1956.)

Copil[rind `mpreun[, `nv[\]nd la aceea;i ;coal[,plec]nd `mpreun[ spre Paris, primul devenind celmai important poet modern al literaturii maghiare,cel[lalt unul dintre cei mai importan\i pictori dinTransilvania, destinul lor avea s[ fie legat ;i dup[

moarte. Aurel Popp se simte dator s[-i „eternizeze”memoria poetului nu doar prin publicarea operei, ci;i printr-un gest material< refacerea casei `n care s-a n[scut ;i transformarea ei „`n muzeu ;i loc depelerinaj”.

~nfiin\area Muzeului Ady Endre din comunaC[ua;, azi `n jude\ul Satu Mare, `nainte apar\in]ndde jude\ul S[laj, i se datoreaz[ `n totalitate lui AurelPopp. B[tr]nul artist ;i-a risipit energia ;i ani bunidin via\[ pentru a convinge autorit[\ile din Rom]nia;i Ungaria s[ ia m[suri pentru salvarea casei natale apoetului, consider]ndu-l modelul cultural perfectpentru cele dou[ na\ionalit[\i care au tr[it `mpreun[o mie de ani ;i sunt condamnate s[ tr[iasc[ `mpreun[`nc[ alte sute ;i sute de ani.

Din multitudinea de scrisori, memorii, jalbe,interven\ii la autorit[\i, rug[min\i la personalit[\i,public[m c]teva fr]nturi semnificative pentruzbaterile lui.

Ce au `n comun un artist ca Aurel Popp ;i un poetca Ady Endre astfel `nc]t cel ce i-a supravie\uitceluilalt 42 de ani, de;i diferen\a de v]rst[ dintre eiera de doar 2 ani, s[ se simt[ dator s[-i „perpetueze”memoria? Imposibil de explicat dac[ nu le cuno;tiprima parte a vie\ii, copil[ria, petrecut[ `n cea maipl[cut[ parte a ei, vacan\ele ;colare, `ntr-un sat de peValea Ierului `ntr-o lume care-;i avea propriul ei modde via\[ la cump[na dintre secolele 19 ;i 20.

Izolat la Satu Mare, f[r[ pensie, neprimit `n nouaUniune a Arti;tilor Plastici, `;i g[se;te un nou scop`n via\[< refacerea casei `n care s-a n[scut poetul AdyEndre, cas[ ars[ la 30 noiembrie 1953. ~n urma a sutede cereri ;i scrisori, `ntr-un final reu;e;te s[sensibilizeze personalit[\ile publice ale momentului,agreate politic, de la Mihai Beniuc ;i EugenJebeleanu. Emil Isac, Veturia Goga, Kos Karoly,Bustya Endre, din Rom]nia, la Varga József, FöldessyGyula, Bölöni György, Király István, Veres Peter,Hatvany Lajos, Kovalovszky Miklós din Ungaria.Reu;e;te s[ mi;te lucrurile `n uniunile scriitorilor dincele dou[ \[ri. Autorit[\ile comuniste, locale,regionale ;i centrale, la insisten\ele lui `;i dau acordul;i astfel `ncepe refacerea casei `n care s-a n[scut celpe care `l considera spiritul cel mai reprezentativpentru cele dou[ culturi `ngem[nate `n `ndep[rtatulnord transilvan.

Vl[star al unui tat[ dur, maghiar `nc[p[\]nat ;im]ndru, ;i al unei mame bl]nde, „fat[ rom]nc[”dup[ cum se vorbea `n sat, Ady Endre devine obiectde studiu pentru fostul s[u partener de joac[.Descrierea mediului social ;i cultural `n care s-aformat poetul, descrierea familiei, a oamenilorapropia\i poetului, dep[;e;te stadiul unor simplenota\ii. Prin profunzimea analizei, prin for\aconvingerii c[ spune adev[rul ;i numai adev[rul,Aurel Popp a fixat portretul clasic al primului marepoet modern din literatura transilvan[ de expresie

11

Poesis decembrie 2019 REvIzuIRI

maghiar[, aflat[ la cea mai exploziv[ intersec\ie culiteratura ;i cultura rom]n[, `n miezul de foc alrela\iilor dintre maghiari ;i rom]ni din preajmaPrimului R[zboi Mondial. Activitatea publicistic[ apoetului Ady Endre `;i g[se;te un corespondent `nactivitatea grupului de memorandi;ti rom]ni, darf[r[ s[ polemizeze cu ei.

Cel care spunea despre sine „mă considerconştiinţa maghiarilor de astăzi, a culturii maghiare,și această conştiinţă nu poate fi întotdeauna curată(Ady Endre, Autobiografie, Nyugat, 1 iunie 1909.)avea un corespondent `n cultura rom]n[ poetulOctavian Goga.

De altfel, Aurel Popp pune semnul egal `ntre ceidoi, accentu]nd, cu p[rere de r[u, c[ poetul ce-;idoarme somnul de veci la Ciucea, fostul c[minpentru o vreme al celuilalt poet profet, Ady Endre,nu se bucura de recuno;tinta urma;ilor, asemenipoetului maghiar. „Indolența pe care eu amconstatat-o în rândul scriitorilor se pare că nu esteceva nou. Eram la Baia Sprie când a murit OctavianGoga și soția lui m-a invitat prin telegramă laînmormântarea din Ciucea. M-am dus cu mașina șiam oprit la Cluj să iau cu mine niște scriitori pentrucare – știu bine asta – Goga a făcut foarte multe întimpul celor două mandate de ministru. Și închipuiți-vă, niciun scriitor nu a venit cu mine! Cu toate căGoga a însemnat pentru români ceva asemănător cuAdy Endre pentru maghiari... Ei doi s-au și înțeles,pentru că fiecare și-a iubit atât de mult neamul încâta iubit și cinstit şi neamul celuilalt... Păi aici undevaeste hiba, mintea oamenilor încă nu e destul delimpede, încă este nevoie mare de acea viață literarăcomună, ca nu numai să ne cucerim reciproc ci să neși iubim reciproc și să învățăm să ne și apreciemreciproc... Da, eu vreau să slujesc acestui țel final, carea existat și în sufletul lui Ady Endre și care îl ridicăpeste toți... Vai, însă cei de azi au rămas mult în urmăfață de el, și dacă noi omitem să trezim acea staresufletească, atunci – mă tem – că se pune capătoricărui fel de cult și se va termina și cu dragostea șiaprecierea reciprocă dintre cele două popoare...”(Iunie 1954, scrisoare c[tre Anna, so\ia lui Ady Lajos,fratele poetului.)

Nu ocole;te nici spinoasa problem[ a;ovinismului, diferen\iindu-l `ns[ de na\ionalism,influen\at, cu siguran\[, de teza na\ionalismuluiluminat, at]t de drag na\ional-\[r[ni;tilor lui IuliuManiu. Se deta;eaz[ ;i de na\ionalismul primar,limitat la defini\ia „Nu te atinge de cultura mea”.

Evident, vis]nd la o combina\ie armonioas[ aculturilor, avea `n vedere cultura material[, artistic[,ignor]nd un factor decisiv< limba. „...șovinismul,această boală mortală a naționalismului – eu observasta de mult[ vreme – se propagă din ce în ce maimult atât în rândul maghiarilor cât și în cel alromânilor. Iar ziarele nu scriu despre asta nimic, nici

deschis și nici mascat. Acestea ar trebui extirpate înprimul rând din sufletul oamenilor, pentru că suntrădăcina multor pericole. Situația este la fel și azi cuma fost în trecut. Ady Endre a văzut bine aceste lucruri,pentru că el a observat acest pericol de la popoarelede pe aceleași meleaguri de unde îl știu și eu. Aceastăstare a lucrurilor mi-a dat ideea să facem cu timpulo statuie `n curtea casei< Ady Endre își pune mâna peumărul unui țăran maghiar și pe cel al unui român,iar ace;tia își strâng mâinile. Bineînțeles, treaba astaeste de actualitate acum, poate că mai târziu altcevaar fi mai actual să fie reprezentat printr-unmonument. Adevărul este că în orice caz trebuiefăcut ceva, iar eu simt că am întârziat `n toate.” (18septembrie 1954, scrisoare c[tre Földessy Gyula.)

Celor dou[ mari spirite, fiecare reprezent]nd untip de na\ionalism, acceptat `n cazul poetuluimaghiar, refuzat, `n parte pe bun[ dreptate, `n cazullui Octavian Goga, scrut]nd `n straturile cele maiad]nci ale celor dou[ „popoare conlocuitoare”, AurelPopp le caut[ punctele nevralgice, hibele. Nu le vag[si, fiind mereu cu un pas `n urma lor. Dar dorin\alui se va `ndeplini< dup[ o zbatere de ani de zile, casa`n care s-a n[scut poetul Ady Endre a fost ref[cut[ ;itransformat[ `n muzeu. Visul i s-a `mplinit `nc[ `ntimpul vie\ii sale.

Satul lui Ady Endre este unul foarte trist...„15 aprilie 1954. Prima impresie a fost una

groaznică. Când am ajuns acolo dinspre bisericareformată și am văzut improvizațiile de acoperiș dinpaie și din coceni de mălai pe zidurile șubrede alecelor trei construcții, parcă am văzut lințoliul demoarte pus peste construcțiile vechi.

Hornul casei se ridica către cer în culori`ntunecate, roșu și negru, parcă arunc]nd nișteblesteme către cer, iar dudul uriaș de lângă micapoartă dinspre stradă, cu crengile lui ciuntite, p[reaun cor pe mai multe voci, acompaniind parc[blestemele hornului. Era un vânt urât și crengileciuntite și-au cântat melodia lor c]t[ vreme am statcu capul aplecat în curtea plină de paie ;i jale.

Am vizitat și mormântul lui nenea Lőrinc. Acolom-a întâmpinat iar[;i aceea;i muzică stranie. Stejarulde după mormânt era și el ciuntit și, prin vântulputernic, crengile lui uscate și-au cântat plânsetele.

Despre munca mea făcută până acum raportezprin prezenta celor care trăiesc în Republica PopularăRomână, pe a căror ajutor contez. Pentru ceiinteresați din Republica Populară Ungară am trimisinformare prin dr. Földessy Gyula, și în primul rândam comunicat toate acestea către șefuldepartamentului de cultură al Regiunii Baia Mare șil-am rugat să facă tot posibilul pentru împiedicareapierderii în continuare a relicvelor Ady Endre.

Țelul final este ca cele două gospodării Ady să fiesalvate de la pierire fie prin sacrificiul numai dinpartea Republicii Populare Române, fie prin

12

decembrie 2019Poesis REvIzuIRI

sacrificiul în comun cu Republica Populară Ungară,lucru ce se poate face încă. Iar asta nu se poate realizaaltfel dec]t dacă Republica Populară Românăcumpără ambele case, și pe cea arsă și pe cea nouă,împreună cu câteva iugăre de teren arabil, și dacăapoi, după realizarea renovării ambelor case se vaamenaja în amândouă un muzeu. În casa nouă s-arputea rezerva două camere pentru administratorulcare va fi numit acolo, și al cărui trai s-ar asigura dincultivarea pământului din jurul muzeului.

~ncăperi corespunzătoare există, respectiv arexista pentru toate, chiar și pentru cazarea unorgrupuri de scriitori şi grupuri mai mici de elevi. Euîn acest mod înțeleg reconstruirea celor douăgospodării într-un loc de pelerinaj literar la Mețenț,locul de naștere al poetului și pe care eu l-aș denumi«Loc de pelerinaj și muzeu Ady Endre». (Anexezdesen de la fața locului.)

Cu timpul s-ar putea amplasa o statuie în curteacasei de naștere, iar în muzeu s-ar putea adunaînscrisuri, obiecte, scrisori care se găsesc în țară și înjudeț. Mă gândesc aici la acele scrisori pe care Adyle-a schimbat cu Octavian Goga și cu Emil Isac îninteresul popoarelor maghiar și român, apoi lacorespondența privată și la câteva obiecte careactualmente sunt păstrate la Liceul Wesselényi dinZalău, al căror loc cel mai potrivit ar fi în muzeul carear urma să se organizeze la locul lui de naștere.

Cei 78.000 lei deja alocați aproape acoperă acelecheltuieli care ar fi necesare la realizarea acestuiproiect.

Ca și administrator al viitorului muzeu ar trebuinumit un om care ar fi conștient de importanțaacestui loc de pelerinaj literar.

Ar trebui ținut[ anual – la o dată stabilită – câte oserbare Ady Endre, implementând în gândireapublică tot ce viața plină de jertfe a poetului așteaptă,pretinde de la noi.*

Eu voi înainta câte un Memorandum către celedouă guverne în sensul celor expuse mai sus, pe care-l vor semna scriitori, artiști și cei care cerceteazăpoezia lui Ady Endre. Kovács Katica, căsătorită Szabóa declarat deja că este dispusă să vândă casa denaștere primită cadou și relicvele care sunt în posesiaei, mai puțin terenurile agricole din care trăiește eacu familia. Eu, prin intermediul dr. Földessy Gyulaam solicitat o declarație asemănătoare și de la soțialui Ady Lajos, și dacă o obțin, le voi atașa peam]ndouă la acest Memorandum ca să netezescdrumul realizării și prin acest lucru.

Cu această prim[ ocazie fac apel la toată lumeacare este de acord cu această concepție a mea, dacăare cunoștințe despre orice înscris, obiect în legăturăcu viața lui Ady Endre și care se poate considerarelicvă, să mă înștiințeze printr-o carte poștală, cadepartamentul de cultură abilitat să facă apoi

achiziția. Nu este vorba aici de niciun fel de grabă fărărost, pentru că lucrurile se uită repede, înscrisurileî;i pierd repede sensul, mai ales în fața acelora care –așa cum am constatat eu în satul natal al poetului –nu cunosc valoarea de relicvă literară a obiectelor, dinpartea lor deja s-a deteriorat tot ce ar putea arăta viațalui Ady Endre generațiilor viitoare. (Adresa mea< SatuMare, str. Jdanov, nr. 11.)

Sacrificiul pe care spiritul lui Ady `l pretinde de lanoi nu este unul mare, însă accentuez din nou cătrăim ultimele ore ale timpului în care mai putemsalva relicvele care au început să se deterioreze. Amvăzut la Salonta că la Muzeul Arany János numai unzid al casei lui natale este păstrat, probabil pentru cărestul casei nu s-a mai putut salva. Iar la Mețenț, satulnatal al lui Ady Endre, din camera tatălui său AdyLőrinc și din camera lui au fost duse mobile și obiectetocmai de cei care aveau menirea să le păstreze... iarîn casa nouă, poate tocmai în camera lui Ady Endrese preconizează amenajarea unui birou oficial, deparcă în tot satul nu s-ar găsi o altă locație adecvatădecât asta. Cu toate că casele Ady se află aproape lamarginea satului, deci la o distanță bună de restulsatului. Unde este aici bunăvoința, unde esterespectul și unde este iubirea de care a avut atât demare dor sufletul lui de poet?*

Relicvele legate de Ady Endre trebuiesc salvatetocmai de către noi, care trăim azi, care trăim prinrealitatea palpabil[ a prevestirilor lui, și avem partede toate avantajele acestor prevestiri deveniterealitate. El este îngropat în pământ maghiar,Republica Popular[ Ungară, are deci un loc depelerinaj Ady Endre după moarte. Și în RepublicaPopulară Română trebuie să realizăm – și chiar lalocul de naștere – acel loc de pelerinaj, către care neputem orienta privirile în momentele de deznădejde,și unde vom putea face un pelerinaj dacă sufletelenoastre obosite vor avea dor de spiritul lui.

Da, trebuie să realizăm locul nostru de pelerinaj,ca să demonstrăm în mod demn mulțumirilenoastre, recunoștința noastră față de ideile lui șidragostea noastră eternă, de care a avut atât de maredor sufletul lui combatant. Pentru că el a scrisurmătoarele<

„Eu vreau să mă iubiți pe mineAstăzi sunt eu cel fără seamănMâine poate meritele îmi scadAstăzi sunt eu cel fără seamăn.

Poimâine poate vine altulAzi< eu sunt cel neasemuit. (...)

Nu pot să aștept, nu pot să aștept. (...)Eu vreau să mă iubiți pe mine.”

13

Poesis decembrie 2019 ADY EnDRE

Scrisoare despre Ady

Aurel Popp

„Dragul și stimatul meu prieten!De când ne-am întâlnit ultima dată în locuința

ta din Buda, când te-am vizitat cu defunctul meuprieten Gazdag Lajos, îmi amintesc foarte bine dediscuția noastră în acel scurt timp, și de atunci eumă tot pregătesc să-ți scriu o modestă scrisoare.Scriu multe lucruri noi în ultima vreme tocmaidespre bătrânii Ady, despre Lőrinc și Pásztor Mária.

Îți aștept scrisoarea, și te salută cu atașamentadevărat și cu apreciere sinceră, al tău,

Aurel Popp,Satu Mare, 20 august 1950P.S. Anexat «Scrisoare despre Ady», manuscris.” Scrisoarea adresat[ dr. Hetey Zoltán pune

probleme pe c]t de complexe ;i complicate, pe at]tde sensibile< rela\ia lui Ady Endre cu evreii, statutuls[u de „neorevolu\ionar”, atitudinea poetului fa\[

de revolu\ia bol;evic[ din 1919, rela\ia din familieetc. ~n contextul epocii aceste dezv[luiri puneau unmare semn de `ntrebare asupra figurii poetuluiconsiderat „con;tiin\a maghiarimii”. Aurel Popp `lavertizeaz[ pe Hetey asupra pericolului foarte grav,proiectul lui fiind „într-o contradicție crasă cufaptele, pe care eu le știu și le cunosc bine înlegătură cu viața lui Ady Endre”. Noteaz[< „Trimitaceste rânduri dr. Hetey Zoltán, unuia dintrepuținii colegi de școală de odinioară ai lui AdyEndre din Carei, `mpreun[ cu dragostea cu care noil-am iubit și îl vom iubi întotdeauna pe Ady.”

„Mi-am făcut multe, multe reproșuri pentrufaptul că până acum nu am făcut ce ți-am promis.Cu toate că nu sunt omul care nu răspunde `ntr-untimp rezonabil. Mai mult! Nu există nicio scrisoarepe care o primesc, la care să nu răspund în termen

Documentele de arhiv[ arat[ c[ Aurel Popp a ajuns la concluzia c[, pentru a `n\elege pe deplin poetul, artrebui scris `nt]i un studiu nu despre el, ci despre p[rin\ii lui, mai ales despre tat[l s[u, Ady Lőrinc, uncalvinist `nver;unat, mai degrab[ \[ran s[rac, dornic s[ se `mbog[\easc[, un aspirant spre titlul de „nobil cu;apte pruni”, dec]t un veritabil mic nobil. „«Micul nobil», «nobilul cu șapte pruni» este cel mai frumosexemplar al omului din Sălaj. Cu timpul el, prin munc[, `;i rotunje;te averea, iar c]nd fiul devine celebruLőrinc Ady era un „nobil cu șapte pruni”. :i se num[ra, dup[ p[rerea lui Aurel Popp, printre cele maifrumoase exemplare ale oamenilor din S[laj.

La r]ndul ei, mama, Pásztor Mária, fat[-rom]nc[, o fire bl]nd[, deloc provocatoare, `ntruchipa tot ce eramai frumos, mai curat, o fiin\[ iubitoare gata s[ sacrifice totul pentru copiii ei.

„Cum a putut fi viața celor doi băieți în această companie, între închisul, dar bunul Lőrinc și blânda tantiMária? Numai Dumnezeu ar putea spune...”

„Bătrânul Ady, atunci încă în floarea vârstei, umbla mai mereu supărat, a fost dur în toate și nu a fostmulțumit cam niciodată cu mersul lucrurilor. Aceste voci, aceste «ecouri» răsună și acum în urechile mele,când îmi scormonesc amintirile. Și în astfel de momente în fața ochilor mei sufletești apare și tanti Mária,care a fost exact pandantul opus al unchiului Lőrinc. Ea a fost întruchiparea blândeței și bunătății, cu toatecă bunătatea nu s-ar putea nega nici în cazul unchiului Lőrinc, însă pentru că bunătatea lui a fost învelită`ntr-o coajă foarte puternică, nu se poate compara cu bunătatea lui tanti Mária.

Tanti Mária, cu părul ei pieptănat drept și cu ochii ei blânzi și mereu zâmbitori, a fost la fel ca și celelalteMării de la țară, care nasc Cristoși, care pe urm[ vor fi crucificați to\i de „oamenii cei buni”.

Pictorul-biograf ̀ ;i ̀ ncepe munca temeinic, prin a se interesa de originea lui Ady Lőrinc. Recomand]ndu-se ca „ultim contemporan al lui Ady Lőrinc, tatăl nemuritorului Ady Endre”, specific]nd c[ are nevoie dedate pentru a scrie biografia „bătrânului Ady Lőrinc, născut `n Lompirt, la data de 15 august 1851”, `l roag[pe preotul reformat din localitatea Lompirt, jude\ul S[laj, s[ caute ;i s[-i trimit[, pe cheltuiala lui, toate datelepe care le va g[si `n leg[tur[ cu familia Ady.

~n 1950 ̀ l anun\[ pe Földessy Gyula, editorul de la Budapesta a operei poetului, c[ are un manuscris desprefamilia Ady pe care, din p[cate, nu vrea s[-l publice nicio revist[<

14

decembrie 2019Poesis ADY EnDRE

de opt zile. Cazul tău însă este cu totul ieșit dincomun, iar motivele întârzierii mele sunt atât degrave, că dacă le vei cunoaște sunt sigur că mă veiierta.

Din 12 iunie m-am aflat la Baia Sprie. Mi-am dusacolo și mașina de scris cu intenția că acolo voi puteascrie liniștit.

Omul își face planuri...Cum am început să scriu, creierul meu s-a

umplut cu sute de îngrijorări, întrebări și spaime< Cese va întâmpla dacă voi scrie cutare sau cutarechestiune?

Iar vremea a trecut – cu frământările. Acum, din17 a lunii trecute, sunt acasă din nou, la Satu Mare.Motive familiare m-au determinat să mă las detablouri. Așa am putut merge la Bagossy Laci, ca sădiscut cu el aceste dileme ale mele ca să primesc laele un răspuns care să mă liniștească, lucru ce m-areținut de la scris.

Așa c[ acum mă așez la mașina de scris. Scriu șiîl consider în sinea mea responsabil pentru toate peBagossy Laci.

Însă înainte să-mi aștern pe hârtie amintirile, să-ți spun în prealabil unul din motivele care măîngrijorează.

Eu am dedus din scrisoarea ta anterioară oanume părere, care este într-o contradicție crasă cufaptele, pe care eu le știu și le cunosc bine în legăturăcu viața lui Ady Endre. Îți mărturisesc sincer că șidin cauza asta mi-a fost penibil să comit ceva, ce voiface totuși cu acest text, adică voi scrie la modul celmai sincer tot, absolut tot ce știu.

Eu consider Adevărul ca fiind ceva sfânt. Iar viațalui Ady Endre nu a fost scrisă conform Adevăruluinici măcar de fratele lui, Ady Lajos. Da, Lajos a tăcut`n multe privin\e despre multe din acelecircumstanțe, care ar fi avut menirea să deslușeascăclar sufletul lui Ady Endre în fața lumii.

Săracul Ady Endre...El și-a dat sângele și sufletul în poeziile sale ca să

fie cunoscut și iubit, și totuși nu prea l-au înțeles nicimăcar cei mai apropiați... Și a fost iubit de atât depuțini... Cu toate că el a scris tot ce al\ii puteau vedeacu ochii proprii, și au putut auzi cu propriile urechiat]t ;i cei dragi lui, cât și dușmanii.

...Și eu într-una căutam un fel de mare armonie(Martirul Cristoșilor). Iar acum, când și tu tepregătești de scris, Dumnezeule, cu câte necunoscutete apuci de această mare muncă.

Scuză-mă pentru acest ton. Pe tine însă să nu teconducă tonul meu, ci o judecată asemănătoare cubunăvoința mea când citești ce scriu acum.

Tu, dragul meu Zoltán, vrei să stabilești definitivrelația lui Ady vizavi cu diferite na\ionalit[\i, cuevreii, și dacă am înțeles bine, relația lui vizavi deRevoluția din 1918, respectiv și calitatea lui de

neorevoluționar. Vai, câte controverse și judecățicontradictorii există față de amândouă!

Ady Endre a fost un exemplar unic almaghiarimii, al acestui neam care se consider[ celmai frumos și cel mai nobil al Asiei.

“Așa-l visa străvechiul Răsărit. Asemeni mie<Erou mâhnit și mândru, ne-nfricat.” (Eu nu le suntmaghiar?)

El a fost extraordinar ca ;i curuț, ca banul Bánkși ca Tiborc, sau dacă vrei chiar și ca Spartacus.

Și totuși, și înainte de toate, a fost un maghiarîntotdeauna, chiar și în rolul amintit la sfârșit.

Și când mă gândesc la toate astea mă amețeșteideea de cât de mult se sudează viața lui cu viațaevreilor, cu cele mai nobile țeluri ale lui, cu niștedansatori literari nemaghiari.

Azi este la modă preocuparea fa\[ de evrei. Însăeste la modă și a-i învinui pentru toate, pentru că înacest fel este mai ușor să se motiveze lenea surdă șirisipitoare de semeni, greșelile și culpa „noastră”, acelor care i-am fost contemporani.

Dragul meu Zoltán, după discuția avută cuBagossy am curajul să-ți scriu asta. Și am curajul săle scriu și pentru faptul că parcă vă văd și acum pevoi toți acolo în vecinătatea noastră, văd părinții tăipuritani și întotdeauna tăcuți în mijlocul acelormulți frați ai tăi, în simplitatea lor considerată cabună și comodă.

Am curajul să-ți scriu acestea ție, eu care am fostmult mai sărac în copilărie, însă Ady Endre a fost șimai sărac ca mine. Îți scriu pentru că am nădejdeacă mă vei înțelege dacă scriu adevărul. Însă amcurajul să-ți scriu ție că Ady Endre nu a fost un«curuț» pentru că a trăit în compania evreilor, ci atrăit în compania evreilor pentru că a fost un«curuț».

Pentru că împrejurările, neamul lui, l-au făcut săfie curuț.

Iar tu, cel care prin anii copilăriei și prin celevăzute atunci ai ajuns aproape de acele motive careau cauzat tragedia de mai târziu, cred că mă veiînțelege în totalitate.

Nu aș vrea să te conduci și tu după denaturările,dup[ pseudo-deșteptăciunile altora, ale unorneavizați, ci după adevărul pur și recunoașterea unorfapte, fără de care nu vom ajunge niciodată la adevăr.Asta pretinde de la noi spiritul, sufletul și crezul luiAdy Endre.

Evreimea nu a avut nicio importanță în viața luiAdy Endre. Ady Endre este și singur destul deputernic, și este și singur destul de vinovat. Însă eleste un geniu, și un Vates și sfânt al neamului său.Așa îl vedem noi, cei care i-am înțeles vocea și ideile.

Nu pot fi importante nici pentru tine persoaneledin viața lui și nici autorii de biografii. Doar ideilecare înfloresc în poeziile lui să-ți fie îndrumătoare.

15

Poesis decembrie 2019 ADY EnDRE

Nici Hatvany, nici Révész, nici Bölöni, care dupăcum văd eu, s-a apropiat cel mai mult de Ady, și nicifratele lui, Lajos, nu sunt relevanți, dacă tu îl cauți peadevăratul Ady. Nici măcar Léda nu l-a pututcunoaște pe Ady, la fel cum nici pe Petőfi nu l-aucunoscut „iubitele” lui, care au fost, totuși,inspiratoarele unor simțăminte trecătoare în cazullui.

Dar şi viața unui geniu se compune dinmozaicuri de moment, din fapte mărunte. Din faptemărunte pe care le poate vedea oricine, pentru că elesunt aproape, la îndemână. Dar ca să-l și înțelegempe geniul respectiv este nevoie nu numai deaparentele fapte mărunte, sau aparen\a faptelorm[runte, ci mai ales de valoarea lor, de esența lorinterioară care compun sufletul respectivului.

Esența vieții lui Ady Endre a fost îngrijorarea fațăde soarta propriului neam. A fost simbolul viu alneamului său, al maghiarimii. Asta înseamnă, astaurlă din fiecare vers pe care sufletul lui l-a creat, șidin tot ce a făcut el. Ca să îl înțelegem, nu avem, deci,nevoie de altceva decât de poeziile lui.

Esența stabilită de istorie va fi următoarea și dupădecenii< el a fost în primul rând un Poeta Vates alneamului său iubit, al fraților săi.

Circumstanțele vieții lui, tinerețea lui, copilărialui, nu au fost scrise încă de nimeni în veșmântul –sau cum ar spune el în sugna (fusta) – adevărului.Cu toate că numai prin acestea vom putea să vedemși să înțelegem sufletul său de bărbat și viața învelităîn minunate culori sumbre.

Impresiile sufletești din copilărie gravează niștehieroglife eterne pe construcția sufletului nostru debărba\i. Moștenim temelia ei, aptitudinile, însăsufletul este construit apoi de impresiile copilăriei,acestea dau caracterul construcției, al sufletului debărbat. Poa capricioasă de creație a Naturii creeazăcaracterul nostru, al fiecăruia. În faptele sufletuluimatur se recunosc impresiile copilăriei rămaseascunse, pe care de multe ori nu le observăm tocmaipentru că din acestea suntem creați. Prin urmare,părerea și ideile altora, fie ele aparent oricât deplauzibile, să nu ne conducă la concluzia că niștesuflete străine ar putea avea orice efecte asupracaracterului și faptelor unui geniu. Numai el șiexclusiv impresiile și circumstanțele specifice dincopilărie sunt cele care îl călăuzează, îl stimulează, îlridică și îl dărâmă.

Scopul bunelor tale intenții ar fi cercetareaacestor componente ale sufletului și ale efecteloracestora. Eu cred că este așa, și că nu m-am înșelatîn recunoașterea țelului tău, și cred că singur ai găsitdrumul către Adevăr, care l-a condus și pe AdyEndre în fiecare idee a lui.

Trebuie să mă refer aici la cea mai delicatăproblemă maghiară. Fac asta însă cu convingerea că

vei aprecia bunăvoința mea și nu-mi consideripărerea despre unele lucruri și stări de faptrecunoscute și de istorie ca fiind a unui «străin», aunui «valah», ci părerea unuia care a avut o soartăcomună cu Ady Endre.

Departe de mine orice fel de intenție deblasfemie, și mai apoi să strig întorcându-mă înapoi«pe reat». Adevărul însă este mai necruțător ca mineși pretinde o sinceritate totală dacă vrem să ajungemla el.

Avem distanța necesară de care este nevoiepentru observarea oricărui lucru sau obiect, și decare este și mai mult nevoie la aprecierea corectă acircumstanțelor naționale din perioada copilăriei luiAdy Endre. Sufletul nostru care mai păstreazăimaginile și realitățile poate judeca și vorbi fărăprejudecăți despre copilăria lui și despre stările deatunci.

Putem constata că în vremea lui Ady Endre, adicăîn epoca copilăriei noastre inocente «ungurul nu afost fericit» în Ungaria Mare, și nu a fost fericitnimeni, nimeni. Acele vremuri au însemnat uterulpasiunilor explozive de astăzi, ele au fost drojdiatuturor atrocităților deshămate.

Odată, dacă bine țin eu minte în 1928, când maitrăia unchiul meu Popp Gyula (Iuliu), fost preotgreco-catolic de Mețenț, m-a vizitat Rédey Károly,preotul evanghelic de Carei, care mai este şi acumacolo, să-mi solicite date despre Ady. Dacă bine știu,a făcut asta din însărcinarea Societății Kisfaludy.Popp Gyula, care cum vei afla, a fost prietenul celmai de încredere al lui Ady la Mețenț, a fost prezentși el la vizita lui Rédey. Eu mi-am început înșirareaamintirilor cu avertismentul să aibă grijă ce fel dedate înregistrează el despre circumstanțele mai vechiale familiei Ady după moartea lui Ady Endre. Înmarele public aproape că a părut ceva natural căfamilia Ady este una înstărită și că a;a a fostdintotdeauna. Eu nu am văzut-o `nainte pe tantiMaria la Teatrul din Satu Mare, însă atunci când, da,am v[zut-o, ea privea spre scenă cu binoclul deteatru, și s-a comportat atât de natural de parcă ar fifost așa întotdeauna. S-a comportat ca o doamnăînstărită cunoscută, și, accentuez, că ea a și meritatacest rol din partea tuturor prin comportament, prinspirit și educație. Însă când eu am văzut asta, eramla 40-45 de ani după copilăria lui Endre. Iar atuncifamilia Ady era una neînsemnată și săracă, ca șifamilia fiecărui mic nobil care a cultivat pământacolo în Sălajul plin de dâmburi. Afară de casa micăcu trestie abia au avut ei câteva iugăre de pământ pemalul drept al Ierului, către Eriu-Sâncrai, undepământul este aproape atât de prost ca ;i cel dinspreTășnad – argilos, expus revărsărilor.

Eu am povestit încă multe, Rédey a tot notat, însădin cele spuse de mine niciodată nimic nu a văzutlumina tiparului.

16

decembrie 2019Poesis ADY EnDRE

Așa s-a întâmplat.Mi-ar provoca o mare durere dacă sinceritatea

mea ar produce din nou un eșec. Pentru că asta arecunoscut și bietul Ady Endre și niciodată nu i-afost rușine din cauza situației lui. Toate astea au fostconfirmate și de către Popp Gyula, acolo în fața luiRédey, apoi s-au confirmat cele spuse de mine cuuna-două săptămâni mai târziu și de către BalássyJuci și Balássy Miklós, cunoștințele lui Endre dinMețenț, la fel și de soția lui Kun Árpád care a fostfiica lui Kovács din Căuaș, care i-au fost cu toțiiadmiratori şi prieteni buni, aproape nişte adoratoriai lui Ady Endre.

Unchiul Lőrinc, la fel ca tanti Maria, a umblat înhaine țărănești, numai `n zi de duminică s-auîmbrăcat ei în haine de sărbătoare. Așa cum fac toținobilii mici, adică oameni ai muncii de la țară.Bătrânul Ady a aruncat foarte des înjurături. Vocealui răsunătoare, patinată de timp, mi-ar atrage șiacum atenția dacă aș auzi-o, pentru că a rămas înmemoria urechilor mele sensibile. Bătrânul Ady,atunci încă în floarea vârstei, a umblat mai mereusupărat, a fost dur în toate și nu a fost mulțumit camniciodată cu mersul lucrurilor. Aceste voci, aceste«ecouri» răsună și acum în urechile mele, când îmiscormonesc amintirile. Și în astfel de momente apareși tanti Mária în fața ochilor mei sufletești, care a fostexact pandantul opus al unchiului Lőrinc. Ea a fostîntruchiparea blândeții și bunătății, cu toate căbunătatea nu s-ar putea nega nici în cazul unchiuluiLőrinc, însă pentru că bunătatea lui a fost învelită`ntr-o coajă foarte puternică, bun[tatea lui nu sepoate compara cu bunătatea lui tanti Mária.

Tanti Mária, cu părul ei pieptănat drept și cuochii ei blânzi și mereu zâmbitori a fost la fel ca șicelelalte Mării de la țară, care nasc Cristoșii, care toțivor fi crucificați apoi de către «oamenii buni».

În rest ne putem închipui ce soartă au putut aveaei. S-a pictat asta de mulți alții înaintea mea, însă vai,ca aproape în cazul tuturor picturilor, și în cazulacesta găsim multă fantezie și mai puțină realitate.Da, noi cei care cotrobăim și ne mai și împiedicămîn artă și în tainele ei, vedem de foarte multe orimarea diferență între Viață și descrierea ei. O vedemși vrem să o redăm, însă cuvântul este la fel deneascultător ca și vopseaua de pe paletă. Este foartegreu să redai cea ce Soarele pictează cu razele lui, cefurtuna pictează vântul, cu fulgerele și cu ploaia.

Este foarte greu să pătrundem cu privirea în viațaoamenilor, mai ales în viața oamenilor carescormonesc pământul, în sufletul cărora se ascundde mii de ani niște taine, dureri și dorințe. Foculvulcanilor, aurul și multe alte comori ale adâncurilor,scrumul multor focuri ale drepturilor asuprite seascund în ei și așteaptă reînvierea, ocazia și ;ansaerupției.

Această stare sufletească s-a putut observa înconduita unchiului Lőrinc.

Cum a putut fi viața celor doi băieți în aceastăcompanie, între închisul, dar bunul Lőrinc și blândatanti Mária? Numai Dumnezeul, care este și azipăstorul miilor și miilor de oameni, ar putea spune.Atunci «domnii» încă nu strângeau nici mâna luiAdy Lőrinc şi nici cea a doamnei Ady. Atunci ei doiau avut în mână doar coada coasei și a sapei, iarmusafirii lor erau doar grijile zilnice.

Așa a fost, așa am văzut eu.Ce putea face Ady Lőrinc pentru copiii lui? Fiind

nu numai sărac lipsit de pământ, dar și un «calvinistîncăpățânat»? Încăp[țânat și dârz, a purtat în sângeduritatea asiatică moștenită prin multe generații și ogrosolănie prost șlefuită de civilizație.

Și ce putea face tanti Mária, pentru care cei doifii au însemnat totul și cea care nu-și putea închipuialtceva pentru odraslele ei foarte mult iubite decâtceea ce a văzut ea la domnii cu pantaloni din satulei? Ea a fost cea care l-a îndemnat pe Lőrinc să facădomni din fiii ei. Ea a fost cea care a înmulțit numailuptele lui Lőrinc. Vai câte reproșuri a fost nevoită easă asculte în acele seri triste și întunecate când eravorba să le trimită bani lui Endre sau lui Lajos, laCarei sau la Zalău.

Ady Lőrinc a fost tipul omului frumos. Omîncăpățânat și cu `nclinații spre chefuri. A fost un picmai înalt decât media, om cu spirit și chicoteală. Așal-am văzut eu și recent, înainte să moară. Lângă el șipe tanti Mária, această fiin\[ cu firea ei blândă șideloc provocatoare. Probabil au fost mândri în modconștient, însă și-au arătat în mod foarte reținutaceastă mândrie. Sărăcia strică toate, chiar șimândria reținută, dar meritată. Depinde de fireaomului cum le trăiește pe amândouă în așa fel ca sănu se vadă nici una, nici alta.

«Micul nobil», «nobilul cu șapte pruni» este celmai frumos exemplar al omului din Sălaj. În sufletulacestor oameni am observat eu sclipirea luminiistrăvechi presărate cu praful pământului, luminăcare se poate considera ca fiind de cea mai marevaloare a acestui neam. În asta se ascunde conștiințalui și moștenirea trecutului glorios al neamului, înaceastă lumină se regăsesc legăturile cu mai mariineamului de la întemeietorii patriei până la cei deieri, în ea se regăsesc toate sparanțele de viitor, dartotodată și toată frica de acest viitor. În ea seregăsește toată îngrijorarea pentru neam și din cauzaasta este el tăcut și dur din când în când. Pentru căel are mare respect de sine, dur, însă în același timpare și un suflet bun când este cazul. Și drept!Conviețuiește pașnic cu străinii, pentru că în drumullung și glorios din Asia el a conviețuit cu multeneamuri și s-a obișnuit să fie tolerant cu toată lumea,chiar dacă ei se mănâncă între ei în sânul propriului

17

Poesis decembrie 2019 ADY EnDRE

neam. Acești oameni sunt isteți, ;i din când în cândcheflii, probabil prea vioi, însă muncitori șicutezători.

Ady Endre a fost înconjurat de un astfel de spirit.Aceste înclinări, aceste însușiri sufletești, dar mai alessărăcia, nevoile, umilințele sărăciei, au pus stăpânirepe sufletul lui de copil foarte sensibil asemeni uneipânze de păianjen, neagră și foarte fină.

Nu de mult încă se vedea crucea de lângă drumulde pământ către Eriu-Sâncrai, pe unde a trecut AdyLőrinc cu fiul său «doi calviniști maghiariîncăpățânați».

Au trecut douăzeci de ani, ca albe n[luci, Ca un gând

Îmi zboară sania în noapteSpre ce-am iubit atunci,

Ochii mi-i ridic, pios, bl]nd,Acolo îmi zboară sania în noapte.”

(Crucea lui Cristos în noapte)

Și am fost și la cimitir, în cimitirul de la Mețenț,dincolo de grădină. În cimitirul din Mețenț, unde îșidoarme în liniște somnul de veci bătrânul Ady, acestjeler născut domn adev[rat, mereu neliniștit.

Da, sania trasă de pegasul lui Ady Endre a zburatîntr-adevăr, însă cele două văcuțe ale lui Ady Lőrincmergeau încet. El nu le \inea pentru lapte, ci pentruarat și transport, pentru că de cai el a avut bani maitârziu când i s-au înmulțit brazdele de pe valeaIerului.

Și am vizitat și casa cea mică. Este pe cale s[ sed[r]me, așa cum st[ ea de ani de zile. Curtea este șimai plină de buruieni, așa cum și în copilăria noastrălumea întreagă era plină de buruieni. Atunci, pevremuri, am observat buruieni multe numai cândploua mult. Dar azi? Se pare că azi și la soare creștefrumos măselărița, cucuta și brusturii, așa încâtcicoarea abia are loc să-și strecoare florile violete.

Poate că așa este mai bine. Imaginea asta sepotrivește mai mult de amintirea sărăciei, a stării dejeler, de Koppány neliniștiți.

Endre a fost un băiat bucălat și brunet. Nu a fostunul jucăuș, ci mai mult un blând care trăia pentrusine. A privit jocul altora, însă el nu prea c[uta ocaziipentru asta. Se distra de zburd[lnicia altora, însă ela rămas mai mult serios decât jucăuș. Obrazul luibrunet închis, părul lui negru și ochii lui mari austrălucit precum cărbunele proaspăt scos dinadâncul pământului. Ca niște bucăți de cărbune dincare se fac focuri cu mii de calorii... acele focuri mari.Hainele lui au fost simple, ca și ale noastre aletuturor, pentru că am fost săraci. Pe mine satul m[ a;teapt[Parc[ v[z]ndu-m[ `n scutec iar(Mă duc acasă în satul meu)

Compania lui am fost noi, elevii mai mici. Elevmai în vârstă ca el nu a fost atunci la Mețenț. Jocurilenoastre au fost cele aduse din școală, însă crescând,le-am abandonat și pe acestea. Am hoinărit de-alungul Ierului, apoi ne-am dus pe lanul Helei dupăciuperci, sau am prins grindei și știuci în revărsărileIerului, însă acestea au fost mai degrabă distracțiilenoastre mai rare și de ocazie. Cu toții am avut «delucru».

Discuțiile noastre au fost niște tentații copilăreștiși nişte taine din sat pe care copiii de felul nostru leaflau mai mult de la slugi, și pe care le și uitamrepede.

Copilul Ady a fost foarte mândru, însă asta s-adiluat într-o răbdare provenită din sărăcie, iarîngâmfarea, care la fel l-a caracterizat, niciodată nua fost una jignitoare. Din această cauză el nu aveaniciodată «dușmani», cum avea pe vremuri și poateare și azi fiecare elev. El știa să vorbească și cu colegiimai mici, și și-a petrecut timpul și cu noi, care amfost mai tineri.

Nu prea îmi amintesc de niciun fel de veselie. Niciel nu-și prezintă copilăria în niște culori vesele. Viațanoastră a fost un câmp pustiu și nu prea am recoltatlucruri vesele numai atunci c]nd foarte rar ceva ne-a făcut să râdem pe câmp sau în timpul jocului. Nicinu-mi amintesc de asemenea lucruri mai mari. Poatesingura ispravă jucăuș[ a noastră a fost când de pe ocăruță care venea din pădurea de fagi din Zálnok amfurat o creangă întreagă de porumbar cu porumbecoapte, cu care oamenii au vrut să le facă o bucuriecopiilor.

S-a întâmplat că noi am «furat» cu prea mare elancrengile pline de porumbe albastre de pe o căruțăfoarte încărcată. În marea noastră strădanie s-aîntâmplat că am tras jos aproape un teanc întreg decrengi, care apoi au fost călcate de văcuțele căruțeiurmătoare în băltoacele pline de noroi. Abia am avutparte de ceva din ele. Când am ajuns însă acasă amvăzut că respectiva căruț[ mergea în curtea parohieila unchiul meu, pentru care un voluntar aducealemne, și pe care el l-a rugat să aducă ;i porumbepentru copii dacă găsește porumbe frumoase.

Ne-am întristat de această pățanie și poate și dincauza asta nu s-a dezvoltat în noi șmecheria«dobândirii».

Zile monotone de vară, duminici `n niște culoripalide, din primăvară în primăvară, din iarnă îniarnă. În vreme ploioasă abia s-a putut ieși din satdin cauza noroiului și a apelor sălbatice, iar situațiaeste la fel și acum la Mețenț. Cu toate că atunci aumai fost și veri, cu zile calde și sufocante și cu un aerplin de praf. Frunzele leneșe ale salcâmilor s-au făcutgri, iar noi am stat la pândă obosiți la umbră săvedeam vaca cârciumarului Reichenberg Jenő cu ceidoi viței gemeni ai ei. Am constatat, `ns[ cu mintea

18

decembrie 2019Poesis ADY EnDRE

noastră de copil, că norocul nu a umblat la un locpotrivit. Omul sărac nu locuiește în mijlocul satului,l]ng[ cârciumă, ci altundeva, la margine, cătrecimitir.

Printre puținele noastre distracții cu cea maimare plăcere priveam distracțiile moșierilor ținutedestul de des `n văzul lumii. Pentru că așa ceva avealoc destul de des acolo în satul nostru. Odată curialui Récsey răsuna de larmă, altădată conacul luiMolnár. Dar mai ales curtea lui Récsey János primeamusafiri, ca și cea a lui Szilágyi în hotarul din Istrău.Acolo însă nu prea ne-am dus, pentru că era departe,însă am auzit de acele distracții, și multe alte aventuria suflat vântul și către noi.

În vremea respectivă moșierii nu prea au avutcontacte cu poporul, mai ales cu cei săraci. Nu, nicimăcar cu cei care au fost ca Ady Lőrinc. A fost mareprăpastia între domn și țăran, și mai mare între celînstărit și cel sărac. Atât de mare, încât acest șanț adevenit larg, chiar până în America. Din Ady Lőrinca izbucnit des în ultimii lui ani după câteva paharede vin am[răciunea împotriva «domnilor», cu toatecă atunci deja avea relații bune cu toți domnii dincomitatul Sălaj. Da, împotriva domnilor, care l-audesconsiderat și l-au umilit pe micul nobil care a fostel. Această «umilire» însă noi nu am înțeles-o, iar euniciodată nu am aflat adevărul nici de la el. Probabilel avea motive pentru asta, pentru că circumstanțelede atunci nu au fost altceva decât exploatareaoamenilor mici și robotă pentru oamenii săraci.

Cu siguranță, era vorba de o altă lume față de ceade azi. Nu exista încă niciun fel de cercetaresociologică rurală. Cei înstăriți plângeau din cauzaanului 1848, s-au plâns din cauza compromisului din1867, însă mai degrabă le-au blestemat râzând-plângând pe amândouă. Bineînțeles nu toată lumea,pentru că puterea a fost dragă multora și atunci, șiau fost destui cu o morală discutabilă și în vremearespectivă. Și chiar dacă respectivul nu, însă carevadintre rubedeniile lui a avut nevoie ori de un post denotar, ori de ceva post de scriptolog la comitat.

Și apoi a fost un lucru știut că nu este bine săextinzi niște drepturi, mai ales în privința jelerilor.Așa ceva niciodată nu a condus la ceva bun. Este unlucru bine știut.

Apoi în urma vieții politice și în urma adaptăriipersonale la situație și încă pentru multe altecircumstanțe, sentimentul public s-a transformat desîn favoarea nostră, a copiilor. Ba a venit, ba a plecatîn trombă câte o căruță. La plecare goală, la veniredinspre Craidorolț, însă am văzut deja de la distanțăcontrabasul și în fața lui pe membrii amețiți aitarafului țigănesc al lui Péter. ~I cuno;team deja bineși parcă atelajul lor venea inten\ionat după noi cumare alai.

Așa că și noi am avut parte pe stradă, câteodatăși în curte sau pe verandă și pe gang, de veselia asta

prin unchiul meu, care la fel a fost un om de o staturăfrumoasă, la fel de chefliu și amator de cărți șiprieten de pahar al fiecăruia dintre domnii aceștia.Datorită lui am văzut de multe ori de aproape acestechefuri. Acolo am asistat și eu la marile bătălii decărți, care au devenit încă înainte să mă culc eu, taride tot, și din când în când am mai primit și eu dincasa cea mare câte o monedă de «patru crăițari».C]nd am fost la unchiul meu, am fost mereu acoloprintre adulți cu ocazia tăierii porcului, aonomasticilor sau a zilelor de naștere.

Frații Ady însă au fost mai retrași din natură, șidintre cei doi, Endre a fost cel mai modest, mairetras, care nici în copilărie, nici mai târziu nu a avutniște legături sufletești cu acei oameni de care se faceacum vorbire. Frații Ady au fost acceptați numai lavârsta lor mai mare în această gașcă, înțeleg aici«clasa domnească», când ei au prezentat destul demulte dovezi că vor deveni și ei domni. Însă și atuncinumai foarte încet, treptat, pentru că orgoliuldomnilor este o gheață nespus de groasă, pe care demulte ori nu o poate topi niciun fel de căldură, nicimăcar căldura inimii. Iar în tinerii Ady a arsîncontinuu flacăra amarăciunii și a refuzului. Cinear putea spune dacă ei au moștenit asta de la tatăl lor,bătrânul Ady sau s-a format ca o moștenire de lastrămoșii lor, poate chiar de la Koppány? S-a formatasta în sufletul lor, ca și un strat peste universul lorsufletesc acru. Cine cunoaște istoria neamului luiAdy, numai cine poate pătrunde cu privirea înmisterul istoriei, în luptele interioare sufletești alemaselor cauzate de evenimente, va înțelege multe dincele ce am povestit eu aici. Luptele între frați cauzatede creștinism, schimbarea dinastiei lui Árpád cuniște străini, apoi chestiunea moștenirii celor șapteconducători de triburi, multele peripeții prin careacest neam a trecut până la Mohács, apoi despărțireape tabere cauzată de subjugarea turcească, acesteatoate până la mișcarea înălțătoare a lui Rákóczi cuun sfârșit trist și exilul curuților... și toate acestea seregăseau în Ady.

Dar la toate acestea a mai contribuit și viațagroaznică. Acea viață care a fost trăită de tinerii Ady.Din poeziile lui Ady Endre își dă seama de acesteadoar acela care nu citește acolo numai niște litere șicare simte în poeziile lui ceea ce trebuie să înțeleagăprivitorul când se uită și admiră un copac uriaș. Da,privitorul trebuie să vadă și să știe în ce fel de solcoboară rădăcinile copacului respectiv. În acest cazprivitorul vede imediat altfel «măreția»,extraordinarul, pentru că el va putea să și înțeleagă,cum a putut să dea naștere natura atotputernică la oasemenea «minune», cum a putut ea să o creeze.

Băiatul mai mic Ady Lajos, se conforma mai ușor.S-a căsătorit cu o fată Kaizler, din familia căreia a fostnumit și un comite al Sălajului. Și imediat a început

19

Poesis decembrie 2019 ADY EnDRE

să se topească acea gheață devenită groasă și tare.După moartea lui Endre, la întrunirile organizate înamintirea lui, deja erau prezenți toți domnii din Sălajcare se puteau mișca. Asta am văzut eu la Zalău, astaam văzut și la Mețenț. Da, pentru că ei auziseră dejac]te ceva despre el, despre Titanul din Sălaj.

Unchiul Lőrinc însă și-a păstrat până la moartebosumflarea și nu a fost zgârcit în comentarii.Tot timpul i-a umblat capul la șiretenii și capcane.Nu numai în vorbe, dar și în fapte a fost bătrânul gatade fente. (...)

Ia să povestesc aici – cu toate că nu are legăturăcu țelul meu – una din fentele lui, de care am râs demulte ori chiar și la vârsta noastră de bărba\i.Povestesc asta așa cum am auzit eu de la prietenulmeu sculptor Kaizler Károly, care într-un fel a fostimplicat în chestiune, pentru că farsa unchiuluiLőrinc s-a întâmplat în legătură cu o slugă de-a lui.

Unchiul Lőrinc ar fi dorit să-și înmulțeascăvăcuțele. Nu a avut bani, sau nu a vrut să plăteascăpentru paternitate, treaba lui. A dus deci văcuțele lamalul Ierului la păscut, acolo unde – cum a aflat el –a umblat și taurul lui Kaizler, însă pe malul celălalt.Taurul a fost păzit de către un om cu pipă, iarunchiul Lőrinc știa bine de penuria de tutun. Acolos-a plimbat unchiul Lőrinc la capătul cu papură și cuiarbă al pământului său, vizavi cu taurul. Acolo și-aîndemnat văcuțele și a avut mare grijă ca ele să nutreacă unde nu este voie, adică pe malul opus. Șiîncetul cu încetul a ajuns mai aproape de «tatăl»vizat.

:i s-a adresat păstorului< «− Nu vrei să aprinzi o pipă, Miska? − Ba da, cum să nu, dacă îmi dați tutun!»Unchiu Ady i-a arătat punga plină de tutun –

momeala –, iar lui Miska nu i-a mai păsat de taur șinici de zona interzisă, unde taurul a venit fărăprobleme. Bineînțeles și cele două văcuțe au avutpartea lor din chestiune. Nici măcar fleșcăitul înbăltoace nu i-a trezit atenția lui Miska, atât de multa savurat el tutunul cel bun. Au discutat, iar AdyLőrinc s-a uitat numai cu colțul ochiului către loculunde s-a întâmplat «întâlnirea» planificată. Apoi,după ce ei au discutat destul, el a mers acasă încet cucele două văcuțe. După una sau două zile, el a repetatvizita, pentru că trebuia să rezolve și cazul celeilaltevaci. Miska savura tutunul odat[ ce sosea domnulAdy. S-au repetat toate, așa cum domnul Ady le-anăscocit, și cu prețul tutunului pentru una sau douăpipe, văcuțele au devenit mame.

După câteva zile bătrânul s-a dus din nou lângăIer. Așa numai la păscut, ;tiind bine că îl va găsi pevăcarul Miska din nou acolo, pe pășunea respectivă,împreună cu taurul lui. Însă domnul Ady nu a maivrut să se întâlnească cu Miska așa cum a făcut cucâteva zile în urmă. Nu! De parcă nu ar fi discutat

niciodată cu Miska, și când a văzut taurul pe parteade dincoace, imediat l-a certat pe Miska, au urmatniște replici, și se părea că treaba nu va avea un sfârșitbun. Bătrânul vroia taurul în zălog, Miska nu-l lăsa.Au început să se înjure, și sfârșitul certei a fost căvăcarul Miska l-a mânat pe domnul Ady cu bâta sprecurtea lui Kaizler din Eriu-Sâncrai.

Noi ne-am distrat mult de episodul acesta.Récsey János, acel Récsey care locuia pe partea

către Căuaș – pentru că au fost doi moșieri Récseyla Mețenț, și amândoi foarte cheflii – a construit încurtea lui o pistă de popice. Era vorba de o pistărurală, din cele care ;i le fac oamenii și în zilelenoastre în aer liber. După un pic de netezire sebătătorește locul pistei, se așează câteva scândurișubrede lateral și una la capăt, și gata.

Bineînțeles, pentru inaugurarea acestei piste el i-a invitat pe toți prietenii, pe domnii căsătoriți șinecăsătoriți, chiar și din satele vecine, adică gașcaobișnuită.

Inaugurarea a fost precedată de o partidă de bere.A fost prezent și Endre, stătea chiar lângă mine.Deodată, un tânăr moșier s-a îndreptat către noi șiarătând către Endre a spus< «– Băiete, ia du-te și punela loc jaloanele!»

Băiatul s-a făcut palid, în ochii lui s-au aprinsniște flăcări.

«– Nu mă duc» a zis el hotărât, și-a ridicat capul,ca și mai târziu, când era convins de adevărul lui îndiscuțiile cu adversarii.

Dacă s-a păstrat asta în sufletul lui sensibil?Amărăciunea asta din copilărie nu a trecut repede încazul acestui băiat aproape mereu serios. Acestelucruri şi cele asemănătoare l-au făcut bosumflat șiaprinzătorul unor focuri mari? Asta și toate cele pecare le-a moștenit el după am[răciunea revărsărilorIerului plin de papură?

Toate astea au fost izvorul tuturor și tuturordurerilor...”Sufletul trebe spartde durerile ce-l bat.(Cântec popular din Valea Ierului)

„Când evoc viața părinților poetului, aceste douăversuri îmi vin în minte din cântecul preferat al luiAdy Lőrinc și Ady Endre. Nu de mult am vizitat dinnou casa natală a lui Ady Endre reconstruită îngrabă, dup[ ce a ars la 30 octombrie 1954. Am vizitatdin nou toată curtea și ulița lată unde am alergat încopilărie împreună cu Ady Endre și Ady Lajos. ~;iface ecou în mine din nou cântecul sălăjean amar,care te face să plângi cântându-l

Grâul trab[ s[cerat / Și în cl[i mari aș[zat,Sufletul s[ mi-l despart / De durerile ce-l bat.

Traducere< D. P[curaru, Veres Istvan

20

decembrie 2019Poesis ADY EnDRE

Aurel Popp ;i scriitorul Gellert Sandor, dup[ refacerea casei arse

„Așa mi-aș închipui eu adunarea întru democrație a scriitorilor din R. P. R. la Mețenț, în locația deschisă la proiec-tatul Muzeu și Loc de Pelerinaj Cultural Ady Endre. Mețenț, 16 noiembrie 1954” Aurel Popp

Satul lui Ady Endre este unul foarte trist…„15 aprilie 1954. Prima impresie a fost una groaznică. Când am ajuns acolo dinspre biserica reformată și am văzut

improvizațiile de acoperiș din paie și din coceni de mălai pe zidurile șubrede ale celor trei construcții, parcă am văzutlințoliul de moarte pus peste construcțiile vechi.

Hornul casei se ridica către cer în culori `ntunecate, roșu și negru, parcă arunc]nd niște blesteme către cer, iardudul uriaș de lângă mica poartă dinspre stradă, cu crengile lui ciuntite, p[rea un cor pe mai multe voci, acompaniindparc[ blestemele hornului. Era un vânt urât și crengile ciuntite și-au cântat melodia lor c]t[ vreme am stat cu capulaplecat în curtea plină de paie ;i jale.

Am vizitat și mormântul lui nenea Lőrinc. Acolo m-a întâmpinat iar[;i aceea;i muzică stranie. Stejarul de dupămormânt era și el ciuntit și, prin vântul puternic, crengile lui uscate și-au cântat plânsetele.” Aurel Popp

Proiect realizat de Aurel Popp pentru ridicarea unui monument Ady Endre ;i a unei ;uri pentru evenimente culturale

21

Poesis decembrie 2019 ADY EnDRE

Casa `n care s-a n[scut poetul Ady Endre, ref[cut[ `n anii 2013-2014 de echipa artistului vizual Oana P[curar

Casa `n care s-a n[scut poetul Ady Endre `n anii ‘50

22

decembrie 2019Poesis ADY EnDRE

Camera poetului Ady Endre, ref[cut[ `n anii 2013-2014, aranjament interior Oana P[curar. Documentare< dr. Szöcs Peter, drd. Adriana Zaharia

Obsesia a devenit realitate. Ar fi prea simplu dac[ am considera c[ Aurel Popp s-a str[duit s[ transforme casa natal[a lui Ady Endre `n muzeu, `n loc de pelerinaj, doar pentru c[ mama poetului era rom]nc[. Sem[n]nd `n multe privin\ecu tat[l poetului, cu b[tr]nul Ady Lorincz, cel care ;i-a p[strat p]n[ la moarte „bosumflarea” dar „`i umbla capul ;i la;iretenii ;i capcane”, Aurel Popp avea idei ferme, deseori acestea devenind obsesii, se conducea dup[ principii imuabile,`;i dezvoltase o filozofie de via\[ aparte, intr]nd cu toat[ convingerea `n propriile canoane, de;i ;tia c[ acestea pot ficapcane.

Indiferent de modul `n care privim azi demersurile pictorului s[tm[rean, indiferent de adev[rul despre zvonuriledin sat, ca ;i de str[duin\ele exege\ilor vie\ii ;i operei poetului, un lucru r[m]ne cert< `nfiin\area muzeului Ady Endre`n vechea localitate s[l[jean[, Mecen\iu, i se datoreaz[ `n exclusivitate lui Aurel Popp. B[tr]nul artist a reu;it s[-;itranspun[ `n practic[ obsesia.

23

Poesis decembrie 2019 “nIcOLAE mAnOLEscu - 80”

Un preambul...

George Vulturescu

...o ”motivație” la o sărbătoare în avanpremieră,azi, 27 octombrie 2019. Ii datorăm DomnuluiNicolae Manolescu, și Dumneavoastră, câtevaprecizări.

Ele vor scoate în evidență câteva ”fidelități” și”infidelități” (păstrând sensul din LECTURIINFIDELE, prima carte a Domniei Sale pe care amcumpărat-o în 1966) care implică, cu un ceas maidevreme - hai să zicem exact peste o lună -apropierea unei aniversări. Pentru că suntem în anulXXX al revistei Poesis și al Festivalului ”ZileleCulturale Poesis” (acestea aflându-se la ediția aXXVIII-a),sper că ni se vor ierta câteva ”aduceriaminte” lămuritoare.

Așadar - de ce o toamnă cu Nicolae Manolescula Satu Mare? Pentru că toate întâlnirile,”admirabile” pentru noi, s-au înscris sub zodiatoamnei...Pentru că, acum 37 de ani, într-o zi de 1noiembrie 1982, eu și cu Dumitru Păcuraru citeampoezie la Cenaclul de luni (1. ”Poeți din provincie ”-așa eram catalogați peste tot - atenți la aparițiile

editoriale și cititori în ”stelele” revistelorliterare,aveam fidelități de ales - apăruseră cărți carene jalonau, iluminau cărările și drumurile noastredin ”provincie” - Metamorfozele poeziei (1968),cronicile semnate de Laurențiu Ulici (Prima verba- în volumele din 1975, 1978), pe care îl simțeamdin ”Nordul nostru”, dar și Scriitori români de azi(I - 1974, II-1977) sub semnătura lui Eugen Simion.

În același timp eram ”fidelii” unor festivaluri depoezie precum cele de la Tg. Neamț (inițiate depoetul Daniel Corbu și având moderatori peLaurențiu Ulici, pe Marin Mincu), sau de laSighișoara (unde Dan Lotoțchi îl aducea pe MarinMincu) iar peste deal, la Sighet, era festivalulpreferat de L. Ulici, cu finalul de neuitat de laDeseștii lui Gh.Pârja. In spațiul cultural transilvanurmăream poșta redacției de la Familia, girată de St.Aug. Doinaș, urmăream cronicile semnate de PetruPoantă,Valentin Tașcu și Radu Săplăcan. Insă știamcă actul critic ”presupune în egală măsurăinfidelitatea față de lecturile anterioare” (p.186) șine-am lăsat călăuziți de ”stele” norocoase în carecredea și autorul Lecturilor infidele - ”opereleadevărate, în care ne oglindim și ne regăsim,neînsoțesc permanent, ca un cer plin de stele mereuacelași și mereu altul, deasupra capetelor noastre”(p.183).

Era un ...”altul” Nicolae Manolescu cel pe carel-am revăzut la ... Cavnic, în Maramureș,unde îlcăutam împreună cu dr.Mihai Pop,președintele”Alianței Civice” din Negrești-Oaș ? (2 Era în 8septembrie,iar pe 24 septembrie 1992 poposeapentru prima dată la Satu Mare, aflat în campanieelectorală. Il însoțeam pe criticul NicolaeManolescu sau pe candidatul politic laprezidențialele de atunci? Acum, după 27 de ani, amgăsit răspunsul într-un text pertinent semnat cândvade Sorin Alexandrescu care ne îndemna să studiem”calitatea cuvântărilor și analizelor sale politice dinacei ani” transând cu o linie sigură - ”...omuluipolitic Manolescu i-a fost la fel de ușor să citeascăevenimentul sau situația politică precum i-a fostcriticului Manolescu să citească textele literare alevremii lui... ”(Retrospectiva Nicolae Manolescu, VI,Observator cultural, nr. 93, 2001). Fotografia deatunci a ”prezidențiabilului”, făcută într- pauzălângă Teatrul de Nord Satu Mare, (3 este o probă că

timpul scoate în calea lui rune în care-i place să seoglindească...

După cum vedeți am vorbit despre ”fidelitățile”și ”infidelitățile” noastre. Dar ale lui NicolaeManolescu...pentru Satu Mare? (Mă rog, față descriitorii pe care-i cunoștea de aici...) Nu poți să-ireproșezi mare lucru celui care a scris - ”pentrupreședinte nu există nici o deosebire între membriiUniunii, îi tratez pe toți la fel...”(Daniel Cristea-Enache, Convorbiri cu Nicolae Manolescu, C.R.,2017, p. 111). Nici noi...pentru că Domnia Sa aacceptat să re-vină în Satu Mare la ediția a XV-a aZilelor Culturale Poesis. Era deja noul președinte alUniunii Scriitorilor...

Atunci, în 2005, Dumitru Păcuraru inaugura”Vila Poesis”/sau ”Centrul Multicultural Poesis”/iar invitații noștri erau dintre cei mai importanțiscriitori naționali...Era ”fidelitate” această re-venirela Satu Mare?... Nu ne-am întrebat,dar am simțit căa re-veni, după 14 ani, la Poesis, nu este, la NicolaeManolescu un ”exercițiu de imagine”, ci de înaltăpedagogie,de respect pentru noi,cei de departe - pegranița de Nord-Vest - unde cărțile Domniei sale ne-au ajutat, de-a lungul anilor, să învingem”provincia” (și cea geografică și pe aceea din noiînșine),să construim în ea proiecte viabile, să leridicăm la nivelul valorilor fundamentale prin

prezența,”vie”, a celor mai importanți scriitori dințară.

Pentru aceste lucruri,pentru revenirile cu tâlcul”fidelității creatoare”, iată, după un șir de 37-27 și14 ani, îi mulțumim Domnului Președinte al UniuniiScriitorilor pentru că a acceptat să fie aici, la Poesis,dovedind că Uniunea, pe care o reprezintă, are o”margine” vie cu ”centrul” în valorile naționale.

Vă mulțumesc, de asemenea, și Dumneavoastrăcelor prezenți pentru că princonfesiunile/intervențiile pe care le-ați prezentat -pertinente și inedite analize de istorie și criticăliterară, fără aer panegiric, înțesate de sclipiriumoristice - ați făcut din această zi, iată pe parcursula aproape 5 ore, o adevărată sărbătoare a literaturiiromâne, o avanpremieră binemeritată pentru operamonumentală a criticului și a omului NicolaeManolescu...

Îi invit,în final,pe colegii mei - criticul GheorgheGlodeanu, pe eseistul Alexandru Zotta și pe poetulIoan Nistor - ca alături de mine și deDumitru Păcuraru să-i înmânăm Distinsului nostruoaspete un... simbol din Nordul nostru...

(Text prezentat în 27 oct. 2018 în sălile CentruluiMulticultural Poesis)

24

decembrie 2019Poesis “nIcOLAE mAnOLEscu - 80”

Note:

(1 - Am stat ”la rând” la cabinetul său de la Facultatea de Filologie din București.M-a primit cu o politețefirească,irizând de o oarecare curiozitate - ”De ce vrea să citească un poet din Satu Mare la Cenaclul deluni...?” Am dat câteva răspunsuri care l-au făcut pe profesorul de atunci să-mi răsfoiască/citească câtevatexte și apoi să mă invite să citesc specificând că pot să aduc cu mine ”și alți poeți”...M-a urmat doar DumitruPăcuraru...

Pe un rând din spate era Dorin Sălăjan, sătmăreanul de la Flacăra care va publica în ziarul nostru, Cronicasătmăreană, o însemnare - ”Doi poeți sătmăreni la Cenaclul de luni din capitală” (28 nov. 1982).

(2 Ne însoțea Remus Vârnav, directorul Muzeului Țării Oașului și poetul Ion Vădan.

(3 Fotografia de acum 27 de ani i-am oferit-o Domnului Nicolae Manolescu din partea redacției Poesis,după cum se poate vedea în albumul foto al numărului.

25

Poesis decembrie 2019 “nIcOLAE mAnOLEscu - 80”

O arc[ a valorilor

Gheorghe Glodeanu

Printre numeroasele lucrări de referință publicatede către Nicolae Manolescu în ultimele decenii senumără și Arca lui Noe. Eseu despre romanulromânesc (Editura Minerva, Bucureşti, vol. I - 1980,vol. II - 1981, vol. III – 1983). Lucrarea s-a bucurat deun succes deosebit, marcând în mod decisiv exegezaromanului autohton. Deplin conştient de dificultateaelaborării unui sistem dar şi de necesitatea lui, criticulîncearcă să realizeze un tablou tipologic şi istoric alromanului românesc. Desigur, titlul lucrării estemetaforic, după cum metaforice sunt şi concepteleutilizate: Doricul, Ionicul şi Corinticul. În aceastăaccepţiune, lucrarea reprezintă o riguroasă selecţie aprincipalelor creaţii romaneşti din literatura românăcare, puse în discuţie, sunt de fapt îmbarcate pe un felde simbolică Arcă a lui Noe. Pe de altă parte, aceastăarcă constituie şi o imagine a Romanului însuşi. Într-ofază a începuturilor, arca apare ca o reflectare a lumii,iar autorul e un demiurg-creator înzestrat cu puteriabsolute. Mai târziu, viziunea se degradează. Deşi Arcareproduce la scară Lumea, nu se mai identifică cu ea.Chiar şi demiurgului i se substituie varianta saparodică, Noe, simplu colecţionar de fiinţe şi obiecte,lipsit de harul creaţiei, nu însă şi de acela alimaginaţiei, selectând „din realitate nişte fiinţe pe carele îmbarcă pe o corabie imaginară”. Criticulmărturiseşte că eseul său nu are un caracter exhaustivşi nu constituie o teorie a romanului, nici măcar oistorie a lui. Intenţia lui Nicolae Manolescu este aceeade a degaja aventura spirituală a romanului romanescde la origini până în prezent, aşa cum apare ea oglindităîn câteva opere reprezentative ale genului. Punctul deplecare se găseşte în creaţia lui Albert Thibaudet, de lacare criticul îşi împrumută termenii, dar îi şicompletează, acordându-le un sens metaforic evident.Pe baza lecturii pertinente a câtorva zeci de opere,Nicolae Manolescu ne oferă trei modele reprezentativece marchează evoluţia genului. Eseul este remarcabilatât prin perspectiva pe care ne-o propune asupraevoluţiei romanului românesc, prin subtilitatea şiprofunzimea analizelor, cât mai ales prin tentativa dea realiza o tipologie a romanului autohton.

Demersul analitic al lui Nicolae Manolescuseamănă cu cel realizat anterior de către ErichAuerbach în celebra lucrare intitulată Mimesis. Criticulporneşte de la ipoteza că în opera fiecărui scriitorexistă câteva locuri privilegiate, adevărate alephuri alealfabetului artistic, în care un ochi exersat poatedescoperi mecanismul întregului. Înainte de toate,autorul îşi circumscrie conceptele. Dacă doricul

înseamnă un roman de factură tradiţională, în carenaratorul omniscient creează iluzia vieţii obiective,ionicul aduce cu sine o schimbare a perspectiveinarative, investigaţiei sociale substituindu-i-se analizapsihologică. Principala cauză a transformăriiromanului realist din doric în ionic e văzută în tendinţaAutorului de a se apropia de Personaj, până cândsuprapunerea punctelor de vedere devine totală. Oconsecinţă firească a acestui fenomen estemetamorfoza Autorului în Personaj. Tipologia propusăde către Nicolae Manolescu nu îşi are originea înobiectul sau în tema romanului, ci porneşte de laperspectivele narative. Ca urmare, noţiunea de romanionic nu este reductibilă la aceea de roman analitic saupsihologic, căci psihologia poate exista în romaneledorice la fel de bine cum există observaţia moravurilorîn romanele ionice. Fiind preocupat de ipostazelenaratorului, Nicolae Manolescu observă o perspectivăexterioară, a naratorului-demiurg din romanul doric,alta interioară, subiectivă, din creaţiile de tip ionic şi odimensiune ludică şi parodică specifică romanuluicorintic. Acesta din urmă se caracterizează prinextraordinara lui eterogenitate. Scriitorul nu maipretinde să concureze „starea civilă”, ci apelează laviziuni onirice ori poetice. Sub planul imediat seascund mituri sau alegorii, naratorul demascândcaracterul convenţional al relatării. Vocaţia supremă ascriitorului pare a fi jocul, parodia, deconstrucţia,demitizarea realului. În acest context, personajele aparşi ele ca nişte marionete manipulate de un demiurgdegradat, ce se amuză pe seama propriilor sale creaturiimperfecte.

Deschis celor mai spectaculoase metamorfoze,aventura spirituală a romanului continuă şi, odată cuea, şi aceea a poeticii genului. Parafrazându-l pe AlbertThibaudet, se poate afirma că teoria romanuluialcătuieşte ea însăşi un roman, ale cărui personaje suntromancierii. Există o Comedie Romanescă, după cumexistă şi o Comedie Umană. Iar comedia romanescăromânească este excelent investigată de către NicolaeManolescu în Arca lui Noe.

Nicolae Manolescu şi amintirile unui cititor de cursă lungă

26

decembrie 2019Poesis “nIcOLAE mAnOLEscu - 80”

Cornel Ungureanu

Nicolae Manolescu la 80 de ani, după mai bine decinci decenii de comentariu a cărţilor, de prezenţă înviaţa literară mereu neliniştită, cu adversităţi succesivedefineşte o vârstă a scrisului românesc. Nu o carte saualta, nu Istoria critică a literaturii, spun confraţii, careezită să numească o carte sau alta în vârful piramidei,ci capacitatea lui Nicolae Manolescu de a defini untimp al scrisului. Viaţă şi cărţi. Amintirile unuicititor de cursă lungă a apărut în 2009 – NicolaeManolescu împlinea 70 de ani. Recitim amintirile..acum, când scriitorul se apropie de 80 de ani. Puţinecărţi au fost aşteptate cu atâta nerăbdare ca Istoriacritică... a lui Nicolae Manolescu şi, scriem după ceam recitit amintirile – « Amintirile unui cititor de cursălungă ». În aşteptarea amintirilor scrise « la 80 de ani ».Desigur, Temele făceau parte dintre amintiri. Sauprefaţau amintirile. Sau cum spune unul dintre criticiicare au rămas mereu în preajma scriitorului, « Temelesânt ...parte dintr-o strategie abilă a subiectivizăriiscrisului lui Nicolae Manolescu. Pentru a-şi meritalocul în aceste cărţi adevărurile literaturii trebuie să fifost, mai înainte, adevăruri ale vieţii. Prin uşaîntredeschisă a criticii se strecoară, mesagerii unei lumimiraculoase : lumea persoanei întâi » . Lumeapersoanei întâi aşează faţă în faţă « Viaţa şi cărţile ».« Istoria critică... » şi Amintirile. (1) Sau, cumcontinuă prefaţa înainte amintită : « Lumea luiCunoaşte-te pe tine însuţi. O lume care îşi cere propriulstil. Verbul cel mai frecvent al acestei lumi este a (se)uimi. Iar deasupra lui, cei doi piloni pe care se sprijinăscrisul manolescian. Pe de o parte, o eleganţă deprozator, pe de alta, fatala obligatoria luciditate acriticului literar » (2). A uimi şi a se uimi. În « Teme »(1982) ca şi în alte « mărturisiri » mai vechidescoperim supărări la adresa memorialisticii : « Dinpunct de vedere al autorului, memorialistica este uninocent produs al vanităţii. Scriu memorii aceia carese cred capabili să depună o mărturie despre lumea princare au trecut. Cum lumea nu e numai a lor, conteazăvaloarea pe care o acordă subiectiv mărturiei. Dacă ne-am închipui că am trăit doar ceea ce au trăit şi ceilalţi,nu ne-am aşterne pe hârtie amintirile. Trebuie săbănuim că avem ceva neobişnuit de spus » . ÎnAmintirile unui cititor de cursă lungă autorul aremereu ceva neobişnuit de spus. Uimeşte, ne uimeşte.De pildă, o lungă discuţie între Nicolae Manolescu şiIon Gheorghe Maurer. Cum George Ivaşcu îl trimitepe tânărul Nicolae Manolescu la Ion Gheorghe Maurersă-i ia un interviu, Maurer îi spune lucruri ,prevenindu-l, care nu pot fi publicate. Cum Maurer îladuce le Gheorghiu Dej la Bucureşti la 23 august 1944.

Există un şir de versiuni ale întâmplărilor cu Dej saucu adăpostirea lui Dej pe drumul către Bucureşti – unşir de amintiri din cărţile de istorie care se s chimbădar, iată, îl credem pe Nicolae Manolescu – aceasta arfi versiunea adevărată. Multe pagini sunt despreîntâlnirile fericite cu Ivaşcu – despre ştiinţa lui GeorgeIvaşcu de a ocoli vremurile rele. După o discuţiedespre achiziţionarea unor importante manuscrise, « înmaşină, la plecare, fără legătură cu vizita, Ivaşcu mi-a făcut pe neaşteptate, în felul lui delicat,recomandarea de a fi « cuminte » o vreme, până cândne vom da seama de intenţiile noului lider politic...Spre deosebire de mine, care nici unu auzisem de el,Ivaşcu îl cunoştea pe Ceauşescu, dar nu la fel de bineca pe Dej ».. Există câteva versiuni ale călătoriei laFreiburg şi a « întâlnirii » cu Heidegger a lui IonAlexandru, a lui Marin Sorescu, a lui NicolaeManolescu, oaspeţii lui Paul Miron – înclinăm săcredem « versiunea Manolescu ». Poate şi maiexpresivă este O mărturisire (1997) « Şi, deodată, laun an de la moartea lui Lovinescu, publică micul textdin Vremea în care îl pune într-o lumină cu totul nouă :Nu ştiu ce-l va fi determinat s-o facă. Şi nici nu măinteresează. Psihologia artiştilor e foarte misterioasă(.........) Călinescu se întreabă dacă nu sufletul anxiosşi maladiv a lui Lovinescu a făcut din pasiunea pentruviaţa socială a literaţilor un fel de terapie. » « Ar fivizibil şi acest lucru. Mai degrabă cred că că E.Lovinescu avea structura unui credincios normal, fărămistică. Credea în viaţa literară, în permanenţavalorilor, într-un depozit etern al tuturorevenimentelor.... După moartea fizică, presupunea cufermitate o existenţă literară de veci ». La careimportantă pentru noi, în acest context, este« mărturisirea lui Nicolae Manolescu : « Portretul dinVremea mai conţinea un procent de fericită uimirepentru mine : îmi dezvăluia, în călinescianismulînceputurilor mele, de care eram conştient şi mândru,o apropiere de Lovinescu pe care o ignoram. Şi eu credîn valorile literare permanente. Şi eu nădăjduiesc căexistă o viaţă literară de veci. Şi mie mi-ar plăcea sămi se spună că, închipuindu-mi existenţa proiectată înetenitate, am o amenitate de caracte care nu sealterează cu vârsta. Nu intră nici cel mai mic orgoliuîn această mărturisire. Cred pur şi simplu că, în adânculsufletului meu literar, sunt un lovinescian. Acum şiîntotdeuna. Amin » (Teme.În selecţia autorului Ed.Universalia 2000). » (3)

Pagini importante ale « amintirilor » sunt, azi, celelegate de « rezistenţa prin cultură ». « Cititorul cel mai

27

Poesis decembrie 2019 “nIcOLAE mAnOLEscu - 80”

atent în comunism era cenzura ». « Cenzura a fost oformă diabolică de represiune intelectuală Cu urmărineevaluate complet nici până astăzi. Dar a fost undiavol şchiop. Şi n-a fost mereu acelaşi de-a lungulperioadei comuniste ; a avut sincope şi reveniri ; iardin 1965 a câştigat câteva bătălii, dar a pierdut războiulcu literatura. Un deceniu şi jumătate de literaturăconstituie adevărata dovadă. Sunt şocat şi acum să subcondeiul unui critic, că a recunoaşte valoarea literaturiidin acest deceniu şi jumătate, ar fi o dovadă de« obedienţă ». Ideologică ? Politică ? Doar respectivulcritic ştie ». Scandalul cu antologia « Poezia românămodernă ! ». Numele celor care au dus la interzicereaantologiei au circulat, lipsea unul – Nicolae Manolescuîl adaugă : « Din corul critic n-a lipsit Caraion.. ».

« Am spus .... că prietenii au jucat un rol important înceea ce priveşte refuzul meu de a emigra. N-am avutfoarte mulţi prieteni. Iar doi dintre ei se numără, ca oironie, poate, printre cei care au emigrat. Cel mai vechiprieten al meu a fost Alexandru Ivasiuc. Singurul dinlumea literară de care m-am apropiat înainte de 1989 ».« Unul dintre cei mai inteligenţi oameni pe care i-amcunoscut ».Ivasiuc a făcut ani grei de închisoare, dupăînchisoare a ocupat funcţii importante care au iscatbănuieli : a fost oare manevrat de securitate ? NicolaeManolescu are argumente ca să demonstreze că n-afost. « A fost considerat de securitate nu doar un« element ostil » ci un factor de influenţă ». A fost unprieten important, care a avut un sfârşit cumplit, încutremurul din martie 1977. Paginile spre sfârşitul luiIvasiuc aparţin şi romancierului : « Am rămas prietenipână la moartea lui, în martie 1977, când şi-a găsitsfârşitul, sub dărâmăturile blocului Scala » Şi, lamorgă : « Am trecut de două ori pe lângă cadavrul luiIvasiuc fără să-l recunosc. Într-un târziu, i-amrecunoscut cravata, pe care i-o adusesem eu însumidin Germania cu un an mai înainte. Era în cămaşă şichiloţi. Haina de piele întoarsă de oaie de care nu sedespărţea iarna niciodată dispăruse. Un picior îi erasmuls din şold. Era vânăt la faţă şi cu părul albit depraful de var din dărâmături ».

Despre Virgil Ierunca şi amintirile de demult : ale unorparizieni. « Să mă întorc la Paris, la Monica şi la Virgil.Când s-au prăpădit, unul după altul, mă număramprintre cei mai vechi prieteni ai lor în viaţă cu caretrămăseseră în legătură ». « Deşi au făcut pentru noica şi pentru emigranţii politici au făcut mai mult decâtoricine, au avut parte de ingratitudine. Paginile despreîmbolnăvirea, boala şi moartea sunt, descriptive, fărăurmă de impact lacrimogen.» « Monica era dejaparalizată. Nici în cazul ei nu există certitudine înprivinţa bolii Faptul că a refuzat orice exerciţiu pentrurelaxarea musculaturii poate fi o circumstanţăagravantă, dar nu una a decalanşării bolii. Când veneafizioterapeutul, îl plătea şi îl expedia. Mai târziu nu s-a putut face nimic. Un picior îi era răsucit şi completanchilozat. Mâinile au încetat s-o mai ajute : să ţină o

carte, să formeze un număr de telefon şi chiar săfumeze (.............) Cel mai curios lucru e că paraliziaprogresivă şi-a asociat halucinaţii Primele le-a avut laînceput de tot. Erau probabil, coşmaruri, se trezeaurlând, în plină noapte, nu ştia ce e cu ea. Mai târziuîncepuse să confunde lucrurile».

Istoria lui G. Călinescu era încheiată la 24 ianuarie1941, după cutremurele legate de confruntarea luiAntponescu cu mişcarea legionară. Faptul că marelecritic se despărţea de un timp al istoriei a creatsuspiciuni, adversităţi. Un volum masiv şi un şir dearticole mai mărunte protestau. Istoria critică a luiNicolae Manolescu , apărută şi ea în altă istorieromânească – în alte vremuri ale vieţii literare, a fostîntâmpinată de articole bune sau rele şi de un volummai mărunţel decât cel care întâmpinase Istoria...luiG.Călinescu : Puşi Dinulescu, Gaşca şi diavolul.Istoria bolnavă a domnului Manolescu (Ed.Minerva, Bucureşti, 2009). Peste zece ani, laînceputul lui 2019, scriitorul cu volumul-pamflet cereaconducerii Uniunii scriitorului o pensie de merit. I-afost acordată, un pic înainte de 1 august 2019, cândscriitorul şi-a dat sfârşitul.

La 10 ani după apariţia volumului Viaţă şi cărţi.Amintirile unui cititor de cursă lungă Româniaaniversa 100 de ani de la Unire, iar revistele voiau săafle care sunt cărţile cele mai importante care au apărutîn această sută de ani. În Vatra, nr 12/2018 o anchetăcu Cele mai bune de poezie, de proză, de criticăliterară. cel mai influent scriitor român DupăCălinescu, Lovinescu, este Nicolae Manolescu alăturide... Camil Petrescu. E o neobişnuită întâlnire care nedă şansa analizelor unor simetrii şi întâlniri neobişnuiteîntre doi autori care au definit (şi) literatura română, înultima sută de ani.

Note

1) La fel de important este arborele genealogic, cupărinţi, bunici – descoperirea lor şi a prietenilor lor.Numeroase pagini ale amintirilor sunt legate de Sibiuşi de împrejurimile sale, de Râmnicu-Vâlcea, cubibliotecile şi cărţile locului.

2) (Totul despre Nicolae Manolescu. Ediţie îngrijităde Mircea Mihăieş Editura Amarcord, Timişoara,1996) pp30-31.

3) Sectiunea consacrată lui Nicolae Manolescu din Laumbra cărţilor în floare(Facla 1995) începea astfel : « Socotit călinescian,Nicolae Manolescu mainfestă o stimă deosebită faţăde Lovinescu, din opera căruia îşi extrage mottouripentru cărţile sale, şi a cărui carieră, cel puţin peanumite coordonate, pare a o repeta. ».

28

decembrie 2019Poesis “nIcOLAE mAnOLEscu - 80”

Desenul critic

Olimpiu Nu;felean

În configurațiile sale cele mai convingătoare,critica literară este și ea un desen, care reprezintă(literar) figurile și „peisajele” unei opere literare ceevoluează în chiar fețele schimbătoare ale unei operede creație, demersul consumîndu-se între artă șitehnică, între invenție și convenție, urmărindu-seornamentele unei țesături ce-și dezvăluie treptatprezența și… prestația, ascunzîndu-se, în acelașitimp, în alte și alte văluri. Ca orice artă – a scrisului– critica literară este și ea o operă de construcție maiales în sensul necesității de a planta piloni care săsusțină un drum ce înaintează în necunoscut. Chiarașa, căci, dacă o operă de creație pune în „mișcare”potențialități imprevizibile, critica literară trebuie să-și asume și ea o parte din condiția precaritățiidescifrării semnelor, dar și din riscul sensurilorinopinate. În cele din urmă, critica literară este oreconfigurare a „desenului din covor”, pe careîncearcă să-l citească și să-l tălmăcească, într-unlimbaj poate mai direct, dar nu mai puțin expresiv,care are și el nevoie de o „decodare” specifică, unlimbaj la care se ajunge prin lecturi, disponibilități,manifestări ale spiritului (critic?), o anume știință aabordării… realității. E vorba de un desen secund.Un desen care anunță și ordonează marele edificiu.Nu e nevoie neapărat de elaborarea unor manifestesau programe. Insinuarea în edificiu se face prinacțiunile de triere a „materialului”, asigurareacalității și, de ce nu?, a ordinii morale a scrisului…Și prin altele, mai multe… O morală care nuîngrădește nici o libertate de mișcare. Specificulscrisului critic este dat de această continuă descifrarea desenului din covor, interpretare pe care trebuie săo ducă nu sub semnul hazardului, ci spre un anumitloc, spre o anumită țintă. Multe povești s-auconsumat – și se vor mai consuma – în stabilirea„țintelor critice”, care trebuie să fie, desigur, aleoperei, dar și ale „orgoliului” critic, ale demersuluicritic, interesat să edifice și un discurs „propriu”,care, într-o anumită măsură, să funcționeze de sinestătător. De aici s-ar putea desprinde multe căi dediscuție, dar nu ne hazardăm pe acestea. Într-unbasm publicitar, un calif din Bagdad este nemulțumitde faptul că propriul covor fermecat comitenăstrujnicii și-l duce noaptea mereu la o altă cadînădecît la cea pe care voia el s-o cerceteze, fapt ce-ldetermină să solicite serviciile unui meșter care să-i regleze zborul. Aici apare problema: spre ce cadînăte duce covorul cu care călătorești prin spațiile

ficțiunii și cum confirmi autenticitatea zborului?Temeritatea actului critic constă în faptul că un criticliterar descifrează el desenul din covor, ținînd contde tot felul de aspecte specifice – literaturii,societății etc. – , dar, în timp ce urmărește desenul,trebuie să conștientizeze faptul că acest covor este„fermecat”, că acesta zboară prin imprevizibil, călasă în urmă lumi pentru a regăsi alte lumi,menținîndu-se mereu în suspensie, dar contînd pesiguranța zborului. Nici o operă literară demnă deatenție nu se va opri vreodată în loc, într-un anumitcantonament critic.

Spun acestea și mă gîndesc la prestigioasa operăde critic și istoric literar a Domnului NicolaeManolescu. Încă de la debutul critic din„Contemporanul” (1962), continuînd cu cronicaliterară din „România literară” (20 de ani) și apoi cunumeroasele cărți, Nicolae Manolescu s-a impus,după cum se știe, drept una dintre instituțiile criticiiliterare românești. A contribuit decisiv la conturareacanonului epocii și a eludat ierarhiile oficiale. Și-apus semnătura pe o epocă de avînt a literaturii, atîtavreme cît, după cum mărturisește într-o carte deconvorbiri, „Semnătura reprezintă un factorconstitutiv în cultura modernă, diferențiind-o defolclor”. A trebuit să facă față mai multor provocări,dar două mi se par teribile. A trebuit să regîndeascăperspectiva critică și fundamentele estetice pe careîși edifică lucrarea critică. A crescut – critic –rezolvînd această chestiune. Demersul nu era simpluîn situația în care opera trebuia raportată la contextulcare a dat-o, iar acest context își afirma continuu opoziție ingrată. O totalitate compusă din fiecare carteapărută în lume/ societate ce trebuia mereuconfigurată, translatată, „metaforizată”, semantizatăîntr-un „caiet” aparte. Temerar, criticul nu ocoleascărealitatea, dar depune un efort în plus să evidențiezedate submersibile. Oricum am privi lucrurile, trebuiesă recunoaștem că era altceva decît a evolua într-ununivers cultural „sănătos”.

Și apoi vine întrebarea legată de condiția(funciară? a) criticului român. Oricît de bun și deintuitiv ar fi, de dispus în promovarea marilor opere,covorul pe care plutește și al cărui desen îldescifrează continuu, acest covor nu are șanse de apoposi în sala unde se acordă Premiul Nobel.Desigur că, făcînd această trimitere, metaforizez,deoarece nu este vorba ca o literatură să aibă ca(unic) scop adjudecarea unui premiu, fie el și

29

Poesis decembrie 2019 “nIcOLAE mAnOLEscu - 80”

internațional și atît de rîvnit. Dar mă gîndesc că,oricît de bun ar fi, un critic literar trebuie să trăiascăo condiție totuși precară pronunțîndu-se asupra unoropere care nu cuceresc mapamondul. Aș vrea să-lîntreb, cîndva, pe Domnul Manolescu ce crededespre o asemenea situație… În chiar aceste condițiiderulîndu-se, nu cred că demersul Domniei Sale, cași al altor critici, este mai puțin important, darsituația trezește totuși niște semne de întrebare, pecare trebuie să le semnalăm.

Evident că lucrurile nu ies perfecte. Întreintențiile autorului și rezultate pot să aparăneconcordanțe. Înainte de a merge mai departe,trebuie să recunoaștem că intențiile autorului nu potfi cunoscute ușor. Și nici nu cred că au importanțăîn receptarea operei. Contează ce a ieșit dinamestecul de fire și noduri al covorului. Ce a ieșitpe partea vizibilă. În același timp, criticul știe – sau

trebuie să știe – că, în elaborarea demersului critic,nu este singur. Critica este o operă de autor, dar șiuna de receptare „asociată”, de desfacere a opereidin țesătura care a produs-o și recontextualizare înorizontul critic. Nicolae Manolescu a avutprivilegiul ordonării, prin propria operă critică, acontextului de receptare a literaturii noastre.Monumentala sa Istorie nu face decît să confirme oasemenea situație.

Și încă un lucru: prin activitatea de comentator(critic) al realității în care trăiește, Acad. NicolaeManolescu a demonstrat că scriitorul – văzut, de noi,generic – nu este un ins rupt de lume, ascuns înturnul de fildeș al cărților. Știe să citească foarte clarcontextul socio-politic în care se mișcă. Îi urmăreșteatent variabilele și-i definește convingător valorile.Proiectele literare pe care le inițiază sau în caredevine un ferment (activ…) îi întregesc portretul.

Zilele Culturale Poesis 2019. Grupul Poesis: D. Păcuraru, Al. Zotta, Ioan Nistor, Gheorghe Glodeanu, George Vulturescu oferindu-i academicianului N. Manolescu o fotografie din 1992,

prima sosire a sa la Satu Mare

30

decembrie 2019Poesis “nIcOLAE mAnOLEscu - 80”

Nicolae Manolescu ;i premiul na\ional de poezie “Mihai Eminescu”

Gellu Dorian

Opera lui Nicolae Manolescu nu se poate reducenumai la ceea ce sunt, pentru cititori în general darmai ales pentru cei care au dorit să seprofesionalizeze în literatura română, cărţile sale, cişi prin ceea ce a însemnat dăruirea sa pentru uneleporiecte care au avut şi au menirea de a pune învaloare adevăratele valori ale literaturii românecontemporane. Şi mai jos o să mă refer la ceea ce aînsemnat pentru Premiul Naţional de Poezieprezenţa lui timp de douăzeci de ani în juriul acestuipremiu. Nu se va ăputea discuta de aici în colodespre omul şi scriitorul Nicolae Manolescu fără ase aminti despre aceste fapte ale sale, legate de unelemari proiecte culturale de rezonanţă naţională,devenite repere în cultura vie din România.

Din 1991 şi pînă în decembrie 2000, NicolaeManolescu nu s-a aflat în preajma PremiuluiNaţional de Poezie „Mihai Eminescu”. Nu se poatespune că nu ştia de acest premiu. Ştia, desigur. Darpe atunci, pe cînd lua fijnţă la Botpşani, acestepremiu, el era preocupat de o altă perspectivă adestinului său, destin care nu a avut puterea să-lînlăture pe cel care l-a consacrat, pentru activitateaconsecventă timp de cîteva decenii, ca pe unul dintrecei mai importanţi critici literari din spaţiul literaturiiromâne de după Titu Maiorescu pînă azi. Pînă în1993 a ţinut cu consecvenţă, decenii la rînd, cronicaliterară în paginile revistei „România literară”. Aveape atunci, cînd s-a decis să scrie editoriale îndetrimentul conicii literare, doar cincizeci şi patrude ani. Se pregătea să intre în politică şi să facă, depe poziţiile înalte ale acesteia, schimbările cerutepentru intrarea României din tranziţie în normalitate,normalitate mereu invocată, dar neatinsă nici astăzi.Din partea Uniunii Scriitorilor din România seocupa de acest premiu, cu dăruire, alt critic literar,Laurenţiu Ulici, vicepreşedinte pe atunci, şi apoipreşedinte al acesteia. Acestuia i-a plăcut ideeavenită de la Botoşani şi, de fiecare dată, a apreciatcă nominalizările au fost făcute cu responsabilitateşi în cunoştinţă de cauză. Nouă ediţii Laurenţiu Ulicia fost prezent la Botoşani. S-au bucurat de giruljuriului coordonat de el următorii poeţi: MihaiUrsachi, Gellu Naum, Cezar Baltag, Petre Stoica,Ileana Mălăncioiu, Ana Blandiana, Ştefan AugustinDoinaş, Mircea Ivănescu şi Cezar Ivănescu. Pe ceade a zecea ediţie a acestui premiu o pregăteam cumare atenţie, cu declarerea premiului drept instituţienaţională. Laurenţiu Ulici era în Parlament şi

pregătea în acest sens un proiect de lege. Dar n-amai fost să fie. Era în noiembrie. Eram la New Yorkcînd am aflat că Laurenţiu Ulici a murit într-un modstupid. Era nevoie de un preşedinte al juriului. Şiastfel, am ajuns acasă la Domnul NicolaeManolescu, undeva prin Ghencea. Eram îngrijorat,dar şi timorat, la gîndul că voi fi refuzat. Faţă-n faţănu mai stătusem cu Nicolae Manolescu pînă atunci.Un refuz m-ar fi scos din paşii pe care doream să-ifac sigur pentru menţinerea, în ceea ce priveştejuriul, acestui premiu la nivelul la care a ajuns, decel mai important premiul literar din România, rîvnitşi respectat. Ajuns faţă-n faţă cu criticul literar, care,aflasem de prin culisele scriitoriceşti, că ar dori săajungă preşedintele Uniunii Scriitorilor dinRomânia, am avut satisfacţia să nu-mi fie refuzatăpropunerea. Discutasem, desigur, în prealabil cuceilalţi membri ai juriului, care, fără ezitare, au fostde acord cu propunerea mea, dar cu evidente rezervedin partea unora, cum că reputatul critic literar varefuza o astfel de invitaţie. Acest lucru m-a întrebatatunci Domnul Nicolae Manolescu, dacă am discutatcu ceilalţi membri ai juriului şi dacă aceştia sunt deacord. Cînd a aflat că da, sunt de acord, s-a arătatmirat, dar şi încîntat, deşi cu greu puteam citi pe faţasa această încîntare, ci mai curînd o circumspecţie,ce m-a făcut să insist pînă la obţinerea promisiuniiferme. I-am spus că oferta este, conformregulamentului, pe zece ani. N-a fost nici oproblemă din acest punct de vedere. Se vedea înaceastă regulă o continuitate garantată. Multeproiecte mari dispăruseră, iar cel de la Botoşani îşicăpătase renumele, seriozitatea maximă şicontinuitatea. Nominalizările pentru acea ediţie, azecea, erau făcute, după sondajele începute cuLaurenţiu Ulici. Noului preşedinte al juriului i-auplăcut şi a aşteptat, aşa cum spunea regulamentul,voturile secrete ale celorlalţi juraţi. Ceva s-aîntîmplat în ianuarie 2001, că preşedintele juriului,Nicolae Manolescu, nu a putut fi prezent laBotoşani. Însă la celelalte ediţii a fost prezent şi,cînd nu a putut veni, de fiecare dată a fost delegatMircea Martin. Au urmat apoi ediţii cu prezenţa laBotoşani a tuturor membrilor juriului şi cea anominalizaţilor, cu voturi date în preziua galei. Amajuns la ediţia a XX-a, cu prezenţa la Botoşani aunui număr de unsprezece foşti laureaţi, cu editareaunui număr de nouăsprezece titluri de antologii dincreaţia primilor douăzeci de laureaţi (doar Mircea

31

Poesis decembrie 2019 “nIcOLAE mAnOLEscu - 80”

Dinescu, laureat al ediţiei a XVII-a, şi-a amînat – şide atunci sine die – publicarea antologiei sale încolecţia acestui premiu), cu un desant de pestepatruzeci de scriitori români la Cernăuţi, cel maimare după cel organizat de Mihail Sadoveanu lafinele anilor cincizeci, format doar din cinci sau şasescriitori, cu o gală memorabilă şi cu un spectacol dinpoezia celor douăzeci de laureaţi – Cetăţeni deonoare ai poeziei –, regizat de Ion Caramitru.Premiul era de mult acea instituţie dorită deLaurenţiu Ulici şi de organizatorii botoşăneni, înfruntea căreia se afla de zece ani, atunci, NicolaeManolescu şi acum, de douăzeci de ani, acelaşi criticliterar, care a rezistat tuturor atacurilor furibunde,care, din păcate, s-au răsfrînt şi asupra UniuniiScriitorilor din România. Dar acest lucru nu l-asperiat, ci, dimpotrivă, l-a ambiţionat să impunărigorile acestui premiu şi să realizeze cele mai multeproiecte de nivel naţional la U.S.R. Au apărut şimodificări în juriu, mărindu-se numărul acestora,dintr-o întîmplare provocată de Domnul Ion Pop,care, la un moment dat, s-a retras din juriu şi apoi arevenit, timp în care a fost cooptat în juriu Al.Cistelecan, iar pentru a realiza numărul impar almembrilor, aşa cum cerea regulamentul, a mai fostacceptat în juriu Mircea A. Diaconu, ambii cuexperienţa de la juriul pentru Opus Primum, dar şicunoscători ai fenomenului poetic de la noi. Astfel,acest juriu, prezidat de Nicolae Manolescu, a acordatcoroana de lauri a acestui premiu următorilor poeţi:Constanţa Buzea, Emil Brumaru, Ilie Constantin,

Angela Marinescu, Şerban Foarţă, GabrielaMelinescu, Adrian Popescu, Cristian Simionescu,Mircea Dinescu, Dinu Flămînd, Dorin Tudoran, IonMircea, Nicolae Prelipceanu, Ion Mureşan, GabrielChifu, Gheorghe Grigurcu, Mircea Cărtărescu,Aurel Pantea şi Liviu Ioan Stoiciu. Pînă în prezent,douăzeci şi opt de poeţi români au obţinut acestprestigios premiu şi, alături de membrii juriului, auconfirmat importanţa şi menţinerea unei astfel deinstituţii, cum este cea a Premiului Naţional dePoezie „Mihai Eminescu”. Sperăm ca dupăatacurile asupra acestui premiu (deşi suntemconvinşi că ele vor continua din partea celor care şi-au făcut un scop în viaţă din asta), după rediscutarearegulamentului şi menţinerea lui în fondul lui dejaconsacrat, re-legiferat de Consiliul Local şi PrimăriaBotoşani, instituţii care acordă acest premiu, premiulsă-şi completeze firesc lista poeţilor, deveniţi şicetăţeni de onoare ai comunităţii botoşănene, şi cualţi poeţi la fel de valoroşi precum cei de pînă acum.Iar garanţia aceasta ne-o dă preşedintele juriului şial Uniunii Scriitorilor din România, NicolaeManolescu, alături de ceilalţi noi membri ai juriului,restructurat şi el după incidentul nedorit de anulacesta. Aş vrea doar să mai menţionez faptul căpreşedintele juriului nu a intervenit niciodată înmodificarea deciziei finale a juriului, chiar dacăuneori cel ales de domnia sa nu a fost laurea larespectiva ediţie, ceea ce e bine de ştiut şi deapreciat.

Nicolae ManolescuPoezia

Ed. Aula, 2001

Nicolae ManolescuCritica. Eseul

Ed. Aula, 2001

Raftul cu c[r\i Nicolae Manolescu

Nicolae ManolescuLecturi infidele

Ed. EPL, 1966

32

Spiritul critic manolescian ;i eseistica filosofic[

decembrie 2019Poesis “nIcOLAE mAnOLEscu - 80”

Eugeniu Nistor

Domnul Academician Nicolae Manolescu este, fărănici o îndoială, autoritatea critică de necontestat aliteraturii române din ultima jumătate de veac, iarIstoria critică a literaturii române este un monumentspiritual extrem de valoros. A trecut deja mai bine deun deceniu de la apariţia primei ediţii a Istoriei...(2008), timp în care mai mulţi comentatori au clamatpe la colţuri „mari absenţi” între scriitorii portretizaţişi analizaţi. Dar criticul le răspunde acestora în chiarrândurile prefaţatoare ale cărţii, arătând că, pe de oparte, şi-a propus să fie sincer cu sine însuşi iar, pe dealtă parte, atrage atenţia asupra unui aspect care ţinede viabilitatea şi autenticitatea scriiturii: „Toateistoriile literare visează să fie pure prin definiţie şi suntimpure prin natură. Există destule impurităţi şi în ceade faţă. Nu le-am eliminat, fiindcă nu am vrut să scriuo operă perfectă şi stearpă, ci una vie şi chiarcontradictorie, în măsura în care nu exprimă un autorabstract, intemporal, ci pe mine cel de acum şi de aici,cu lecturile, competenţa, temperamentul, gustul şicapriciile mele...”

Apoi, arătând că nu există o obiectivitate deplină,punct în care „Călinescu, Wellek, Gadamer şi Jauss seîntâlnesc”, criticul reia recomandarea „făcută de unfilosof în pragul unei din operele sale: cartea mea va fiînţeleasă cu atât mai bine cu cât cel care o va citi va fireflectat el însuşi la operele comentate în ea. Nu oferun manual destinat instruirii, ci cel mult, o încercaremenită să placă celor instruiţi.” Această trimitere latextul unui filosof nu este deloc întâmplătoare: criticuls-a născut şi a fost educat într-o familie de dascăli dinSibiu: mama, Sabina Apolzan (născută Manolescu),profesoară de limba franceză, tatăl, Petru Apolzan,profesor de filosofie, şi s-ar părea că a fost captivat detimpuriu de jocul fulgerător al ideilor şi al conceptelorgândirii, cu impact asupra artei, culturii, valorilor şi aesteticii literare îndeosebi.

Întâlnim des în Istoria sa incitante comentarii şireflecţii pe marginea artelor frumoase, dar şi a unoropere aparţinând unor scriitori-filosofi consacraţi, dincare rezultă multiplele posibilităţi expresive şiaxiologice ale modelului critic manolescian. La capătulde început al acestui şir se află, desigur, cum era deaşteptat, însuşi Titu Maiorescu, aprecierile criticuluicontinuând cu păreri pertinente despre operele luiLucian Blaga, Emil Cioran, Constantin Noica, Al.Paleologu, Gabriel Liiceanu, Horia Roman Patapieviciş.a.

În continuare, voi schiţa fugar doar câtevaconsideraţii trasate, în stilul „manolescian” despreoperele şi personalitatea primilor patru scriitori-filosofiamintiţi.

Astfel, despre spiritul critic maiorescian, N.

Manolescu constată că a procedat la eliminarea„utilitarismului artistic şi militantismelor de tot felul,dragi generaţiei romantice”, deschizând drum libermodernităţii în cultura română, atât de necesară înetapa post-paşoptistă. De altminteri spiritului rectorjunimist criticul îi consacrase, în urmă cu patru decenii,o întreagă monografie – fiind vorba de Contradicţialui Maiorescu (1970) –, axată pe „polaritateafondatoare” şi succesivă a criticii acestuia: într-o primăparte, polemică, contestatară şi negativă, arătând către„viţiul radical” al vechii culturi, şi, în cea de-a douaparte, pozitivă şi afirmativă, predispusă la reconstrucţieşi la idei novatoare. Venind cu demersul său critic încontemporaneitate, N. Manolescu nu ezită înaprecierile sale, arătând că „logica limpede şinenegociabilă a spiritului maiorescian se cuvineinvocată cu tărie astăzi, când domneşte confuziavalorilor şi a criteriilor în artă, în politică, înmentalităţi.” Ca să nu mai vorbim de zonainstituţională, derivată, adăugăm noi, din organizareasub noua umbrelă a europenismului (made secol XXI),unde sunt atât de vizibile „formele fără fond.”

Referindu-se la eseistica lui Lucian Blaga, cuprinsăîn Trilogia culturii, mai precis în volumele Orizont şistil şi Spaţiul mioritic (ambele publicate în anul 1936),criticul constată că aceasta, sub aspectul formelorculturii, este îndatorată faţă de teoreticienii morfologieigermane (Leo Frobenius şi Oswald Spengler), ca şi„zăcămintelor” din adâncurile ancestrale alepsihanalizei lui Gustav Jung, dar are meritul de a fiprezentată într-o terminologie proprie, originală, şi că,prin urmare, în ciuda surplusului de speculaţie,„expresivitatea literară a eseurilor este excepţională”.Aici sunt avute în vedere, de bună seamă, în specialvirtuţile unor termeni-cheie din filosofia blagiană,precum: orizont spaţial, orizont temporal, nostalgieorizontică, timp cascadă, timp fluviu, timp havuz,năzuinţă formativă, accent axiologic, atitudineanabasică, catabasică şi neutră, personanţă etc. Dar şiîn cel de-al treilea volum al Trilogiei, intitulat Genezametaforei şi sensul culturii (1937), criticul distingeinventivitatea blagiană, căci metaforele sunt înzestratecu posibilităţi de cunoaştere, mai puţin celeplasticizante (care reproduc doar carnaţia concretă aunui fapt, pe care cuvintele cu descripţia lor obişnuitănu au capacitatea s-o facă) şi mai mult cele revelatorii,care vin cu un spor de cunoaştere (ele încercândrevelarea unui mister prin mijloace pe care le pune laîndemână atât împrejurările concrete, cât şi experienţasensibilă şi lumea imaginară). În gnoseologia blagiană,metaforelor plasticizante i-ar corespunde cunoaştereaparadisiacă, iar metaforelor revelatorii, cunoaşterealuciferică. Tot aici criticul se referă şi la cunoaşterea

33

Poesis decembrie 2019 “nIcOLAE mAnOLEscu - 80”

mitică, realizată prin intermediul miturilorsemnificative şi trans-semnificative, fiecare cuexplicaţii corespunzătoare. Părerile formulate de N.Manolescu, privitoare la influenţa morfologistă, suntconfirmate astăzi de prof. Reiner Schubert, care atradus în limba germană şi a publicat în Austria o partea lucrărilor sistemului filosofic al lui Lucian Blaga,între care şi cele ale trilogiei sale culturale.

Despre Emil Cioran criticul scrie că este, ca filosof,un excentric iar, „în privinţa ideilor politice, unnaţionalist atipic”, cartea sa, Schimbarea la faţă aRomâniei (din 1940), constituind „cea mai îngrozitoarecarte scrisă de un român despre români” – textulcaracterizant fiind preluat după o exegeză a MarteiPetreu. De asemenea, constată o întreagă paradă desentimente şi stări ciudate în cărţile cioranieneinterbelice: Pe culmile disperării (1934), Carteaamăgirilor (1936), Lacrimi şi sfinţi (1937), Amurgulgândurilor (1940) – de unde ar rezulta unele influenţecontradictorii şi un neaşteptat eclectism, veninddinspre pesimismul lui Schopenhauer, trecute prinrăzvrătirea şi nihilismul lui Nietzsche şi nuanţate cumesajele apocaliptice ale lui Oswald Spengler, cel dinDeclinul Occidentului.

Scrisul lui Constantin Noica îi pare criticului cafiind înzestrat „cu o expresivitate literară mai puternicădecât a lui Eliade, care rămâne totuşi literatulgeneraţiei”, acesta atacând o mulţime de teme,„majoritatea plutind în aerul vremii.” În Jurnalulfilosofic (din 1944), acesta, de pildă, mai degrabă„pariază pe trăiri şi nu dă doi bani pe intelect”, iar încărţile sale de după 1965 (când s-ar încadra, dupăsentinţa dată de Adrian Marino, modelului „culturalo-colaboraţionist”), ca şi Martin Heidegger, pune mare

preţ pe cuvinte şi pe originea lor (rost, rostire, întruetc.), exagerările datorându-se „aplecării lui Noica spreexplicaţii protocroniste, în fond naţionaliste” – întresursele documentare amintite fiind şi exegezaAlexandrei Laignel Lavastine, Filosofie şi naţionalism.Paradoxul Noica. În schimb, în cărţile publicate degânditor în deceniile următoare, având teme „rupte”din istoria filosofiei, comentariul său situându-se fiesub incidenţa ideilor lui Platon, fie a intuiţiei luiGoethe, fie a logicii lui Hegel (precum în lucrările:Douăzeci şi şapte de trepte ale realului-1969,Despărţirea de Goethe-1976, Povestiri despre Om-1980, Scrisori despre logica lui Hermes-1986, Tratatulde ontologie-1981 ş.a.), fie sfâşiat de ipostazieriledureroase ale fiinţei, de rostirea filosofică sau de„miracolul eminescian” (sintagme exprimate într-otonalitate firească, într-un limbaj natural cald, cureminescenţe voit arhaice, ca în: Pagini despre sufletulromânesc-1944, Rostirea filosofică românească-1970,Creaţie şi frumos în rostirea românească -1973,Sentimentul românesc al fiinţei-1978, Devenirea întrufiinţă-1981, Eminescu sau Gânduri despre omul deplinal culturii româneşti -1975 ş.a.) – N. Manolescu vedeo „pendulare între universal şi vernacular.” Iar nota deantioccidentalism nu lipseşte nici din ultima sa carte,Modelul cultural european (din 1988), undeOccidentul îi apare filosofului debusolat, cu tineriiintelectuali isterizaţi, producând doar „cărţi bune depus pe foc.”

Nu lipsesc comentariile pertinente ale lui NicolaeManolescu despre operele altor scriitori-filosofiromâni, dar asupra cărora vom stărui altădată.

(Eseu rostit fragmentar la Satu Mare, la ZilelePoesis, duminică, 27 octombrie 2019)

Raftul cu c[r\i Nicolae Manolescu

Nicolae ManolescuDesenul din covor

Ed. Cartea Rom]neasc[

Nicolae ManolescuTeme 4

Ed. Cartea Rom]neasc[

Nicolae ManolescuDespre poezie

Ed. Cartea Rom]neasc[

Nicolae ManolescuIstoria critic[

a literaturii rom]ne

Ed. Minerva

34

decembrie 2019Poesis cROnIcA LITERARĂ

Memoria unui mort este memoria mea

Ema Mih[iescu

Faptul că echilibrul dintre existență și neant estede o fragilitate indescriptibilă constituie destul derar o temă în literatură, deoarece aluzia la o astfel deidee zguduie, chiar dacă nu conștient, una dintre celemai vechi temeri ale omului. În ultimul volum al luiNicolae Coande, însă, fiecare entitate la care se facereferire pare permanent însoțită de o forță opusă,care o trage înspre nonexistență.

Memoria unui mort este memoria mea se anunță,încă din titlu, o carte-călătorie: cititorul este invitatsă afle ce parcurs liric a fost necesar formulăriiacestor cuvinte, iar în acest scop trebuie sătraverseze multiple universuri: cel contingent(transpus printr-un decupaj abil), cel anticontingent(în care Nimicul își cîntă cîntecul de sirenă), celtextual, cel metatextual și cel antitextual. Spațiuldintre lumi este un no man`s land unde un avatar alautorului pare a trage toate sforile, iar trecerea prinvamă devine, pentru cine ar avea curajul de a orealiza, un fel de moarte.

Cititorul, însă, este în afara acestui pericol,deoarece este inserat (uneori chiar explicit) îndiscursul liric și ghidat printre nivelurile deexistență. Un bun exemplu în acest sens esteinterogația „Cum ajunge un cititor să știe că un poetține la el?”, din poezia intitulată inedit Latină porno.Legătura duioasă dintre avatarul autorului și cel alcititorului se exprimă prin cuvinte șoptite prin celde-al patrulea zid. Poezia Pygmalion ieftin are oputernică dimensiune narativă, iar ceea ce începeaca extern lumii cititorului („Un bărbat ieșit fărăumbrelă cu părul ud lipit pe fruntea/ Ieșită dincomun [...] ”) îl absoarbe pe acesta în universultextual („[ ...] Și tu ai fost/ Înamorat cititorule ca-nromanele victoriene [...]”). Pygmalionul ieftin este,surpriză, chiar cel care citește, devenit acum un soide personaj într-o narațiune atipică, iar persoanaiubită de acesta simte, în contextul de față, că „nu sepoate apăra mai mult/ Decît dînd pagina maideparte [ ...] ”. Apoi se face trecerea înapoi lapovestea-cadru: „El fluieră fin și povestea se terminăîntr-un mod liniștit”.

Faptul că tăietura versului nu se suprapune mereupe granița dintre unitățile sintactice dă senzația cătextul curge paralel cu timpul.

Uneori, un vers izolat sau un grup de două pot ficonsiderate, scoase din context, poezii de sinestătătoare: „E apus de zeitate cer o cafea să mi separă dimineață” (Ea citește cu ochii pe mine),„Memoria unui mort este perna mea plină de voci”

(Memoria unui mort este memoria mea), „Încet-încet orașul ăsta a atins intensitatea unui bec chior/După ce nici eu nu am avut curajul să opresc crima”(Efect Coande). Cu adevărat impresionant este căversurile pe care le-am decupat mai sus aucapacitatea de a transmite, în varianta aceasta,același mesaj pe care îl vehiculează în rama în careau fost imaginate. Aceasta este o dovadă clară amăiestriei.

Cearta dintre contingență și absență este una decare numai cei care scriu sînt cu adevărat conștienți.Pe toți ne cheamă Haosul, iar, pentru a ne cîștigadreptul de a mai trăi o zi, trebuie să renunțăm, măcarsporadic, la ego. În această renunțare se află însășibucuria de a exista: „Văd înainte lumina lumiinoastre de cîrpe vechi. Sînt un nimeni.// Încă măjoc.” (Nimeni).

Lumea de cîrpe creează o imagine care sugereazăsimulacrul în care pare că sîntem cu toții prinși, fărăsperanță și fără a avea acces la Logos. În poeziaVînzătorul de cîrnați¸ la realitatea contingentă seface referire prin metafora (care, aplicînd principiileenunțate de Lucian Blaga, poate fi consideratărevelatorie) „ [...] teatrul ăsta ieftin/ Care dă pe afarăde replici în timp ce nu spune nimic.”Anticontingența, care preexistă și urmează lumii încare trăim cu toții, ar constitui, în marea metaforă ateatrului, recurentă în volum, culisele unde sufletuleste uneori păstrat și trimis să se reîncarneze, aparentfără scop și fără sens: „În culise bătrînii-nțelepți îțișoptesc/ Clinamen clinamen atît nenoroc/ Așteaptă-te mereu la abateri./ Dar tu călătorești concentrat/Spre inima ta nouă promisă.” (Clinamen).

Ce devine scrisul, în această grilă? Răspunsulpoate fi găsit în Poet de afară. Cei care nici nu-lpractică, nici nu-l înțeleg îl percep ca pe un stigmat,deci ajung să formuleze îndemnuri de tipul „Băiete,scoate-ți din cap poezia și apucă-te/ Cu dinții detivul materiei”. Reacțiile acestora conturează ununivers pe minus, un univers antitextual, în care totce intră este condamnat la Nimic. Mintea lorfuncționează după principii mercantile șireducționiste, ceea ce transpare din comparațiiprecum „Pînă și ultimul vierme e mai precis decîttine/ Drumul prin măr trece prin sîmburi/ Dar tu nuvezi decît florile roz”. Paradoxal, această formulareare o forță expresivă indubitabilă, fapt care arată că,în regia textuală imaginată de Nicolae Coande, chiarși cei care urăsc poezia sînt nevoiți să o trăiască.Poetul își asumă privilegiul unei priviri selective și

35

Poesis decembrie 2019 cROnIcA LITERARĂ

blestemul de a fi vameș între lumi: „Mai bine poetde afară decît vierme/ În mărul radios din caremușcă prostit/ Eroul cu fildeșul frunții crăpat”.

„Noi nu facem cîrnați, noi facem versuri în celmai rău caz” (Vînzătorul de cîrnați) este un vers careexprimă, cu o ironie deopotrivă tragică și savuroasă,condiția poeziei. Ceea ce este scris nu pare a aveautilitate imediată și ajunge batjocorit, deoarececonstituie un simulacru care se autodenunță șilovește chiar în teama ancestrală că întreagaexistență este tot un simulacru. Harum-Scarum,înfricoșătoarea prezență din cea de-a doua parte avolumului, apare ori de cîte ori se activează aceastăteamă și are valențe demiurgice. Se poate spunecum, dar nu și ce este el. Și poate că e mai bine așa...

Scriitorul vede în și prin lumi, pare a acceptariscul real ca întreaga contingență să nu fie decît onereușită înscenare și creează, la rîndul său, lumi subcare alte lumi așteaptă să se nască. Asta îl face pecel care scrie mai puțin viu în lumea noastră, însăprezent în toate lumile. Ultima poezie din acestvolum, Fantoma¸trece în revistă o parte dintre mariipoeți români care au publicat (și) în epoca postbelicăși face referire la condiția lor (de exemplu: „Cretiniicare pretind că l-au atins pe Blaga în comunism/ Auatins de fapt fantoma lui”). Ultima strofă conține omărturisire tulburătoare: „Nu eu am scris acest poemfățarnic/ Fantoma mea l-a scris/”. Nimeni nu poatevedea esența celui care scrie, deoarece acesta aascuns-o în lumile nevăzute...

Scriitorul are pofta de a mînca „pămînt și litere”(Luminosul), se hrănește și din viață, și din nemurire,

și din moarte. Ce-l deranjează, totuși? Nu moarteareală, căci ea îi este prietenă, ci aceea ca alegere dintimpul vieții, la care recurg persoanele la care se facereferire, în poezia Refuz, prin colocvialul Mitocani.Manifestările acestora trebuie ignorate cudesăvîrșire: „Nu pot vorbi nici mort cu morții ăștianici măcar a doua oară”.

Literatura contemporană abundă în poezii a cărortemă este actul, produsul sau receptarea creației, însăNicolae Coande ne propune, prin Ești singularitate,o formulă inedită de artă poetică: avem în față odeclarație de dragoste către o poezie neinclusă învolum. Creația care nu are să vadă lumina tiparuluieste descrisă printr-o serie de comparații dezvoltatetulburătoare: „Ești liniștea pe care toți o caută înaeroport unde toți/ Sînt rătăciți și pierd pe cineva.Ești zborul amînat/ Să pot sta mai mult cu tine eșticafeaua oferită de firmă/ Să renunț la ideea de a-i daîn judecată [... ] ”. Discursul liric este aproape eroticși culminează cu versuri de o frumusețenepămînteană, care trimit la ideea că poezia ce nuare să vadă această lume așa cum i-ar fi fost menitîmpărățește peste alte lumi: „Cu tine am mereu cevade spus cu tine limba mea încă îți caută/ Un nume”.Astfel, ea devine un mister chiar și pentru cel care onaște și, prin asta, îl naște la rîndul său.

În Memoria unui mort este memoria mea,cuvintele devin, dacă îndeplinesc anumite condiții,un soi de portaluri. Poate de aceea volumul de fațăeste unul ușor de trăit și greu de analizat: dacăascultă suficient de atent, cel care citește poate auziîn el lumile ciocnindu-se ca niște săbii.

36

decembrie 2019Poesis cROnIcA LITERARĂ

Somn între pieile Matrioșkăi

Felician Pop

Chiar dacă la prima vedere poeziile FlorineiJuncu din recentul ei volum Viața de noapte aMatrioșkăi (editura Inspirescu, 2019), par a fidiluate într-un soi de biografie cu referințe materne,ori de-a dreptul casnice, există în acest universinterior o briză frisonantă, cu acorduri solemne devioloncel care excede orice miasmă biologică.

Negarea, răsturnarea de sensuri sunt prezenteîncă din primul poem al volumului: mă numescprăpastie/bruiaj/mă numesc oricum vor ei/pânămâine (Dezbotez), cu trimitere directă la filosofialui Nietzsche, conform căreia între animal șiÜbermensch s-a căscat o uriașă prăpastie, numităom.

Cred că în jurul acestei idei centrale seconstruiește întreaga carte. Căci umplerea nu e decâtun elaborat exercițiu al vacuității, ilustrat de osuccesiune reductivă de Matrioște, până la o povesteprimordială, cu vagi trimiteri biblice, în special celelegate de cartea Genezei, punct din care pornesctoate împlinirile și devierile. Omul - în ipostazelesale telurice – este angoasat de fiorul aproapetangibil al unei uriașe nevoi de suprareal, definit prinnegații paradoxale, care amintesc de poezia luiNichita Stănescu.

Exercițiul confesiunii este mereu dureros, ojupuire: mi-am jupuit pielea/strat cu strat(Dumnezeu nu-i brutar) sau: Dacă vrei/aș puteajupui de tot…pielea cu puf de piersică/de pe sticlaferestrelor (Numai dacă vrei). A jupui pielea de pecuvinte, a înlătura acoperirea pentru a ajunge laesențe, iată provocarea existențială care amorseazăfilonul liric. Chiar și nașterea, ieșirea în lume este :revolta – rană/la ieșirea din mamă (Nici măcarbărbat). Există o triadă: viață – moarte și între ele,neputința dezmuririi: vezi tu e vina noastră/nu știmsă dezmurim (Să dezmurim).

Matrioștele sunt goale și demontabile, vocația lorincertă și proteică le conferă un dezolant aer alzădărniciei. Asemenea lui Iona, aflat în burtachitului, suflul poetic de abia se strecoară printrepieile dure ale atâtor Matrioște iar în hăul acesta,Dumnezeu nu-i altceva decât un ingredientcomestibil, așteptând răbdător să fie devorat. Iatăîncă o trimitere nietzscheană: un Dumnezeu mort șiatunci poetul se chinuiește să suplineascăSupraomul. Și totuși, dacă Dumnezeu există, el adevenit captiv în lumea (apartamentul) poetei: L-amsechestrat în bucătărie/ Îl servesc în fiecare zi/cu

trupul și sângele meu (Sechestrat în bucătărie).Coborât de pe piedestal, Dumnezeu devine un bunde larg consum, care se mulțumească să sehrănească doar cu trupul muritorilor. Desacralizarea,altarul păgân, sunt benigne până la urmă. DacăDumnezeu s-a rătăcit între oameni, El nu poate fiînvinovățit mai mult decât un simplu muritor, doarexistă o mișcare oscilatorie a vânătorilor de spaimeși atunci nimeni nu poate să scrie poeme, pentru căacest exercițiu ar distrage atenția vânătorului de laprada sa. Dumnezeu sfârșește desigur, într-un azil,printre biserici vegetale. Și totuși, Dumnezeu esteparte organică a omului, el stă pecetluit în sângelelui: m-am scufundat în întunericul din sânge/amspart codul și am chiuit de bucurie/acolo era ascunsDumnezeu! (Dumnezeu codificat în sânge).

Nimic nu este suav în poezia Florinei Juncu.Abatoare, viscere, autodafé- uri reglate atent, o lumecoborâtă parcă din tablourile lui Hieronymus Bosch,compun imaginea unei lumi cu striații absurde șifatale: prin sânge-moartea/se plimbă (Moarteaprin sânge).

Dacă Arthur Rimbaud exclama: Je est un autre!,poeta adaugă: eu sunt cuvinte nevorbite…măsurândrestul falsificat (Eu sunt cuvinte nevorbite). Însubteranele tăcerii, în labirinturile fără ieșire înspresunet, stau ghemuite toate acele cuvinte condamnatesă nu fie rostite vreodată. O povară de plumb peumerii asimetrici ai unei conștiințe, o năpârlireinversă, o piele învelește alt trup, tot mai mic și totmai ascuns.

Florina Juncu stăpânește extrem de eficient joculacesat tensionat al unui suprareal atât de la îndemânăși nu este tentată - nici măcar o singură dată - de vreoedulcorare lirică. Poezia nu este un exercițiu facil,un zorzon ontologic agreabil și confortabil. Autoarease caută pe sine, se hăituiește nemiloasă, se opereazăsingură pe suflet deschis, fără anestezie șicompătimiri circumstanțiale. Fiorul e rece șiinsidios, nu putem vorbi despre întreg dacă nu luămmereu în calcul variabila nimicului, aromaneanturilor între care stăm suspendați. Gravitatea,frazele sentențioase, alăturările înviorătoare determeni, negările și abdicările clădesc cu cărămiziaproape brutale, un turn de ivoriu pentru poetul carevrea să se golească de lume, să se dezbrace desentimente, pentru a face loc unui echilibru pe caredoar singurătatea cuvântului o mai poate oferi.Anularea aceasta nu-i decât un dulce și persuasiv

37

Poesis decembrie 2019 cROnIcA LITERARĂ

masochism, la urma urmei: apoi a cântat a lipsă devise (Bătăi de inimă în minus) sau: Mă dezbrac deurmele/îmbrățișărilor tale/rupându-le pecețile/de petrupul meu (Încă o rețetă). A-ți exorcizasentimentele, a anula păcatul originar prinînțelegerea lui, nu poate duce decât la o altfel deiluminare: sumbră, amară și definitivă.

Florina Juncu este un creator deplin de lumi șiidei, de abisuri și speranțe amanetate. Ea stăpâneșteun univers labirintic, gravat cu peisaje simple darputernice, în care regulile sigure se află într-unstraniu melanj cu volatilitatea unei evaziuni liricemereu amorsate. Versul ei are forță magmatică, deparcă un vulcan ar fi gata să erupă într-o pustietatede gheață. Clocotul astfel născut nu reprezintăaltceva, decât uriașa suferință pentru lipsa de sens aexistenței noastre.

O privire dresată să lege imaginile cu forța unoridei lucide serigrafiază realitatea și o sublimeazăapoi în versuri memorabile. Într-o altă viață, FlorinaJuncu a fost neîndoielnic un șaman rebel, nesupusvreunui zeu sau tabu, care caută obsesiv, întrebăripentru prisosul răspunsurilor venite de-a gata.

Florina Juncu, Viața de noapte a Matrioșkăi(editura Inspirescu, 2019)

C[r\i primite la redac\ie

Florina JurcuVia\a de noapte

a Matrioșkăi

Ed. Inspirescu

Ion CristoforUna Gota de sangre

Ed. Napoca Star, 2019

Vasile LeschianPalimpsestul `n

literatura rom]n[

Ed. Limes

Ion P. IacobCryogenesis

Ed. eLiteratura

Gheorghe Mihai B]rleaSigilii de sare

Ed. Limes

Octavian DoclinPoeme libere

Ed. Mepnanjahn

Nicolae Mare;Medita\ii lirice

Ed. eLiteratura

38

Despre congenialitatea creatoare

decembrie 2019Poesis cROnIcA LITERARĂ

Alexandru Zotta

Atenția deosebită cu care Elena TeodoraWeinberger urmărește procesul formării personalitățiicreatoare se extinde și se intensifică în analizacomparată a operei prin volumul Între real și ideal laEminescu și Shakespeare (Risoprint, Cluj-Napoca,2018). Studiul acesteia avansează pe calea dezvăluiriiviziunilor auctoriale în manifestările sentimentuluierotic, component definitoriu al ființei, precum și pecalea manifestărilor istoriei, la rândul ei revelatoarepentru înfățișările și devenirea lumii: iubirea și istoriase constituie astfel în cuprinzătoare „invariantetematice”. Analiza lor alcătuiește substanța acestuiconvingător studiu comparat, a cărui valoare științificăși importanță instructivă nu poate fi dezvăluită integraldecât prin urmărirea consecventă a proceselor deidealizare a realului, cu deosebire în planul iubirii,ridicată la altitudinea sacralității, și de contrapondereacorectivelor realului la proiecțiile idealității, cudeosebire în manifestările istoriei.

Amplul capitol Iubirea în opera eminesciană șishakespeariană, între absolut și satiră, urmăreșteevoluția sentimentului erotic de la simpla atracție afrumuseții naturale până la sublimarea acesteidimensiuni în creația artistică sau în sacralitateaființei. Polarizate între dorință și împlinire, întrepasiune și plenitudine, între efemeritate și eternitatefazele erosului sunt identificate prin raportare lamodelele cosmogonice, începând cu cel platoniciancunoscut în profunzime ambilor autori, sursă de ideiși reprezentări în primul rând pentru sonet, specieconsacrată acestei teme.

Cu un valoros precedent în cercetarea proprie,reprezentat de volumul de debut Influențeshakespeariene în sonetul eminescian (Citadela,Satu Mare, 2013), autoarea prezintă comparativ texteilustrative pentru numeroasele manifestări ale acestuisentiment (eros, epithimia, philia, agapé) ce angajeazăîn desfășurarea lui dimensiunile fundamentale aleființei, sintetizate în categoriile de adevăr, bine șifrumos, componentele conceptului platonician dekalokagathia, ajungând până la proiectarea lor înidealitate și în absolut, la desăvârșirea lor pe treptelecosmicității și ale sacralității. Inițierea eroticăangajează totodată trăiri esențiale ale ființei, de lacontemplare estetică la participare emoțională șiplenitudine existențială, la finalitate cathartică șisoteriologică.

Deși tentația detalierilor concrete întrutotulrelevante pentru creațiile selectate este greu destăpânit (motiv pentru care adresez un îndemn lalectura cărții), în limitele acestor însemnări este

imposibil să trecem în revistă ilustrarea comparată amanifestărilor erosului, atrăgător și convingătorprezentate și sistematizate de autoare pe faze și niveleale trăirilor erotice, pe ilustrări imagistice și procedeepoetice, componente de viziune auctorială și deexpresie artistică, ce anagajează un univers deprofundă sensibilitate și cuprinzătoare cogniție încadrele ample ale mentalităților renascentiste șiromantice. La înfățișarea lor convingătoare acontribuit și asimilarea unei bibliografii deosebit devaloroase, adevărate exegeze ale manifestării erosuluiși reflectării lui în creația artistică, unele de dată relativrecentă, altele încă prea puțin cunoscute.

În analiza competentă și detaliată a autoareiperechile de sonete din aranjamentul comparatistaplicat la toate nivele de structurare a textuluiurmăresc în primul rând fazele inițierii erotice, de laatracția fizică la plenitudinea existențială, (de la erosla agapé) precum și la funcția soteriologică și lasacralizarea iubirii. Demersul dezvăluie totodatăprocesele psihice și cognitive care corespund acestorfaze erotice, de la contemplare la comunicare șiparticipare, la reflecție și evaluare, altitudinea artei șisacralizarea constituind modalitățile de eternizare aiubirii.

Iubirea contemplativă a frumuseții fizice, ilustratăîn Sonetul 24 și Stau în cerdacul tău relevă la nivelimagistic preferința renascentistă pentru portret,realizat de Shakespeare printr-o estetică a vederii șiextensia acesteia de la regimul natural până laintegrarea în cosmicitate și sacralitate, realizabilă prinperspectiva spiritualizată a privirii, la Eminescu.Paralela dintre Sonetul 23 și Iubind în tainăilustrează dimensiunea etică a erosului și trecerea dela contemplare la comunicare; menținută laShakespeare în tiparele mentalității renascentiste („Aldragostei canon precum se cere”), manifestareaerotică devine la Eminescu trăire intensă,incandescentă, cu efect cathartic, purificator. Suferințaerotică, produsă de un „dezacord între real și ideal”vizibil în oglinda comparației între Sonetul 27 șiGândind la tine ilustrează cum „vizualulcontemplației trece în faza reflexivității”.

Comparația între Sonetul 30 și Afară-i toamnăreflectă desăvârșirea inițierii erotice și dobândireaechilibrului și armoniei între adevăr, bine și frumos.Poetul britanic permanentizează suferința pierderiiființei iubite și eternizează iubirea prin sublimareartistică, potrivit concepției renascentiste. Prinproiecția într-o mitologie mai apropiată de condițiaorganică a ființei și a lumii Eminescu aduce ființa în

39

Poesis decembrie 2019 cROnIcA LITERARĂ

prezență permanentă. Cu toate similitudinile tematicenumeroase, procedeele poetice diferă evidențiindpreferința pentru portret, eternizat prin artă laShakespeare și extensia spre cosmicitate, sacralitate șimitizare la Eminescu.

* * *

Dacă în cazul sonetelor specializarea acestora înabordarea erosului facilitează identificareasimilitudinilor și diferențelor, înfățișările iubirii în altecreații solicită, pentru identificarea motivelor șiimaginilor comparabile, depășirea limitelorgenologice. Deși proza artistică și dramaturgia au încomun trama epică, atât proza eminesciană cât șidramaturgia shakespeariană dețin aspectepreponderent lirice, cu o accentuată implicarepersonală. Totodată condiția genologică apelează laresurse și procedee estetice diferite, preponderentlivrești la Shakespeare, complinite cu aspecte miticeși folclorice la Eminescu.

Comparația între feeria dramatică Furtuna șinuvela filosofică și fantastică Sărmanul Dionis, evi-dențiază rolul magiei în separarea spațiului ideal decel real. Modul de utilizare artistică a acesteia diferăînsă: insula magică făurită de Prospero izolează derealitate o lume corespunzătoare iubirii ideale, în timpce Dionis evadează din realitatea ostilă plenitudiniierotice în vis, adoptând modalitatea călătoriei, cu di-namică procesuală și disponibilități cognitive multiple.

Printre instrumentele magice un rol important îlîndeplinește cartea, fie cea renascentistă, a Naturii,„care închide în paginile ei revelația științelor profaneși a misterelor sacre”, consultată de magulshakespearian (Prospero), fie cea „astrologicăbizantină, cu secretul dominării magice a spațiului șitimpului”, a magului (Ruben), expresie a titanismuluiromantic, urmată de Dionis. Mantia adăpostește magiccuplurile îndrăgostiților în călătoria lor inițiatică,petrecută în mediul acvatic purificator sau în celaerian, al sublimării și armoniei interioare, iar baghetamagică devine instrumentul metamorfozelor fantasticeale fanteziei medievale sau romantice.

Cuplul maestru-discipol se însoțește și semultiplică prin motivul dublului, atribuit maestrului,ilustrat prin figurile lui Prospero și a lui Ruben,personaje ce mânuiesc puteri magice, benefice șimalefice: Ariel și Caliban, Dionis și umbra.Magicienii manipulează puterile visului, ca oglindă aunei lumi întregi în viziunea shakespeariană, creatăprin reveria iubirii, însă și a unei ample mitologiiextinse la proporții cosmice și eterne, în ceaeminesciană. Manifestările magice se completează cu„muzica sferelor”, dimensiune a modeluluicosmogonic platonician, care susține magia iubirii,dar care induce și starea de somn, condiția visului.

Toposurile insulare, magic constituite, deservescînsă plenitudinea și armonia iubirii, contribuind la

idealizarea acestui sentiment, dar și la eternizareaiubirii ideale. La Shakespeare valorile erosului secuprind în starea utopică de societate ideală, de lumerevenită la inocența naturii primordiale. La Eminescuidealizarea e susținută de conceptul de revenire ciclică,alimentat de gândirea indiană și de fenomenele depalingeneză și metempsihoză din vechea gândireegipteană, dar mai cu seamă de organicitatea viziuniiauctoriale, provenită din panteismul popular și deconcepția mioritică asupra vieții și lumii.

Dincolo de instrumentația de sorginte medievală(carte, văl, baghetă), proprietăți magice sunt atribuiteși naturii. Organicitatea acesteia, relevată depanteismul popular, amendează artificiul magieiapropiind-o de realitate. Un subcapitol întreg, Codrulmagic și visul de iubire dezvăluie, în poeziaeminesciană cu deosebire, o natură erotizată.Academicianul Tudor Vianu observa că Eminescuproiectează și asupra genezei universale „o imagineerotomorfă”.

Feeriei Visul unei nopți de vară, care beneficiazăîn lucrarea autoarei de o cuprinzătoare șipătrunzătoare analiză, i se alătură comparativ poeziilede natură și iubire Fiind băiet păduri cutreeram,Lacul, Povestea codrului, Dorința, Sara pe deal,Povestea teiului, toate ilustrând viziunea eminescianăa iubirii, alimentată și de propria experiență de viață.

Dacă instrumentația magiei, preponderent livrescă,provine din viziunea renascentistă, romantismuleminescian recurge la surse magice folclorice șimitice, asociate condiției organice a ființei și a lumii.

Pe măsura avansării creației ambii autori contrapunfantasticului miraculos (visului, magiei, spiritelor,călătoriilor fantastice) condiția realului contribuind ladetașarea și configurarea iubirii ca sentiment revelatorpentru plenitudinea ființei. Pătrunderea aspectelorrealiste produce „trezirea din magia iubirii”, de celemai multe ori dureroasă, ameliorată doar deperspectiva eternizării.

Configurată la modul umoristic în comedia Visulunei nopți de vară, relația fundamentală a demersuluicomparatist atinge intensități tragice în dramele șitragediile shakespeariene. Sursa acestora o constituie„fractura între eros și agapé” produsă de intervențiarealului, incompatibilitatea dintre lumea ideală aeroilor și obstacolele realității sociale. Aspectul esteamplu ilustrat în comparația dintre tragedia Romeo șiJulieta și nuvela Cezara, completată judicios înaranjamentul autoarei cu Moartea Cezarei.

În numeroase creații shakespeariene realul seconcretizează prin aspectele comice, umoristice șiironice, corespunzătoare fazelor romanțului dinstructura arhetipală circulară elaborată de NorthropFrye, structură ce constituie totodată și un temei pentruperformanța canonică. Realul își face loc în creațialirică prin jocurile erotice ale protagoniștilor care, fărăa abandona magia, introduc treptat dedublarea,travestiul și măștile ori discursul parodic, instrumente

40

de relativizare a valorilor și convingerilor. În ciclul de sonete dedicate Doamnei brune toate

acestea contrapun idealizării erotice aspecteindezirabile; soluționarea comică a contradicțiilor lorcu atributele ideale le menține totuși în limitele uneiconcepții tolerante.

În viziunea eminesciană, mai puțin concesivă,structurată deseori prin antiteze puternice, obstacolelerealului, social sau individual, sunt supusedezvăluirilor satirice și condamnării sarcastice,cunoscute din ciclul Scrisorilor.

Relația dintre real și ideal se dezvăluie înintensitatea și dramatismul ei mai cu seamă prinstrategia estetică a „teatrului în teatru”, specificămarelui dramaturg, în care oglinda realității aduceidealizării erotice corectivele vieții concrete. Adus laproporțiile umanului erosul este orientat spre agapé,spre căsătorie, modalitate de refacere a unitățiiarhetipale a ființei. Comedia Cum vă place și schițaLa aniversară, reluată în Întâia sărutare ilustreazăastfel de prefaceri.

Angajând prin strategia dedublării aparența șiesența, se ajunge la dezvăluirea iubirii adevărate. Adouăsprezecea noapte și Avatarii faraonului Tlailustrează funcția transformatoare a iubirii, careîmbogățește ființa; iubirea conduce la autodepășireaființei, devine „înălțare peste firea mea proprie... estesimțirea stejarului când crește...” . Procesul implicăprefaceri și avatarii pentru care Eminescu recurge lasugestiile metempsihozei și la prefacerile inițiatice, laarhetipurile ancestrale ale androginiei primordiale înunitatea cărora sălășluiesc contrariile, realizând saltulspre transcendență.

O atenție deosebită și o analiză detaliată se aplicăritualurilor erotice. Desfășurate pe intervalul dintreeros și agapé acestea distribuie rolul activ în relațiaerotică atât masculinului cât și femininului,

Sonetele ilustrează un ritual trubaduresc, în care dela „adorația tăcută” a suspinului se trece la implorareacurtenească a ființei adorate, declarațiile, „lungipelerinaje la altarul iubirii” asociind, la Shakespeareerosul cu philia, în timp ce la Eminescu erosulorientat spre agapé nu exclude nici epithimiaplatoniciană. Promovat de Shakespeare prinperformarea renascentistă a liricii trubadurești, ritualulerotic dezvăluie în poezia eminesciană o accentuare aprocesualității viziunii și o cuprindere mai largă,explicabile prin evoluție culturală europeană și prinîncorporarea de atribute provenite din cultura popularănațională. Dacă imaginile renascentiste accentueazăopoziția dintre lumină și întuneric și distribuieatributele evaluative într-un registru cromatic astfelpolarizat, cele eminesciene recurg la resurse de odiversitate mult mai accentuată plasând portretele șidinamica lor în perspectivă pluridimensională; poetulrecurge la determinanți astrali, (neptunic și plutonic),spațiali și temporali (departe și aproape), cromatici(blond și brun), calorici, (cald și rece) tactili, (lin și

aspru), organici (viu și mort) într-o percepție de unrelief mult mai pronunțat. Combinarea lor genereazăemblematicele sintagme metaforice și oxymoronicede tipul înger blond, dureros de dulce, rece ochi demort etc, relevate de analizele stilistice.

Ritualul de adorație nu este atributul exclusivmasculin; îl cultivă și femininul, prin prelungireintenționată sau asumându-și poziția activă, precumCezara față de Ieronim, înfățișare a erosului caepithimia, dar mai ales în cazul eroinelor din Cum văplace sau A douăsprezecea noapte.

Întâlnit în cazul cuplurilor virtuale, ritualul „deconsonanță” duce la o trecere mai rapidă lacomunicare, la împlinirea erotică prin „privire,atingere, sărut”, ca în Romeo și Julieta, dar și întreDan și Maria, personajele din lumea visului dinSărmanul Dionis.

Ritualul de seducție nu este străin femininuluiactiv, aspect ilustrat în Venus și Adonis ca și înAvatarii faraonului Tla. Acestea ajung uneori și laritualurile de nuntă sau căsnicie fericită (Dorința),substituit uneori prin somn, mediu propice visului șiidealizării, ori la soluții alegorice precum în lumeazeițelor din Cum vă place.

Deosebit de interesantă este observația autoareiprivind persistența imaginii ideale în imagisticaeminesciană, paralel cu determinările ei realiste, ceeace reclamă o coborâre de la altitudinea ideală, ca închemarea adresată Luceafărului, „Cobori în jos”, și,în consecința incompatibilității ontice și a irealizăriierotice, o întoarcere a acestuia la „locul lui menit dincer”, acea „cădere în sus”, revenire în unitatea șiunicitatea primordială a universului.

Configurată la proporțiile titanismului,renascentist și romantic, polarizarea între femeia-îngerși bărbatul-demon redistribuie valorile, demoniaculși seraficul devenind succesiv purtători desenzualitate și de spiritualitate.

Din amplul demers comparatist aplicat acestuiinvariant tematic se desprinde însă ideea că viziuneași expresia shakespeariană converg spre o imagine atotalității lumii la momentul renascentist,preponderent sistemică, perceptibilă prin contemplațieși reflecție. Cu deosebire această configurație estealimentată de aspectele realiste ale trăirilor erotice,amplu dezvoltate de poetul britanic în ciclul de sonetededicate „Doamnei brune”, unde, ca rezultat alreceptării realiste, tensiunea lirică se estompează înumor și ironie îngăduitoare.

La Eminescu, pe fundalul unui univers liric deproporții cosmice și de eternitate ciclică, mai apropiatăde condiția organică a lumii implicată în filosofiaorientală, condamnarea realului ca obstacol insurmon-tabil în devenirea ideală și absolută a iubirii ia aspectulsatirei și sarcasmului, modalități estetice dezvăluite încuprinsul Scrisorilor.

decembrie 2019Poesis cROnIcA LITERARĂ

41

Poesis decembrie 2019 POEmuL cOnTEmPORAn

Transparența unui popor de foci

Alexandru Ovidiu Vintilă

Ieșirea din carapace:

și totul curge

atroce de la bun început

de la facerea lumii încoace

pe măsură ce ritmul vieților noastre

crește

în nigeria

în kuala lumpur

la sydney

pentru moment cel mai zgomotos animal

șarpele cu clopoței

un om

pentru care nimic nu își mai face efectul

foarte repede

peste noapte

împreună

în subsolurile unde se prepară anotimpurile prielnice

identic și fix

ecoul deslușit vag dintr-un mare ghem

rostogolit într-o sală de așteptare

istoria cu ferestrele deschise

spre

stemele și

stepele inimii1.

când adevărul

e doar o umbră a unui

copac de carton

mirosul

hârtiei și moartea

în rochie de rândunică

ziua spre noapte

vântul și ploaia

când totul depinde de tine

și nimic doar boala regelui n-are scăpare

sau are.

În capul oaselor argintul sufletul

și nimic

doar boala Domine

a fost o viață și apoi o moarte

Tată

fiul fiului Tău

a îndurat zilele vieții și umbra

și noaptea și dimineața când cocoșul a cântat

desfigurat pentru ultima oară

Când ți se întâmplă lucruri

m-am născut chiar când a izbucnit

primul război balcanic dar cu 65 de ani

mai târziu

e o stare anume când te naști pentru prima oară

e o limpezime de două feluri

o retragere în lumea largă

poate de aia port un sacou azuriu cu o pasăre de lemnprinsă

la butonieră

42

decembrie 2019Poesis POEmuL cOnTEmPORAn

Lucian Scurtu

FUNDĂTURA GENETICĂ

După mult timp, cu mâinile rămase libere, am reușit să aprindfocul în peșteră,ginta era obosită, vânatul puțin, glaciația la apogeu,în noua lumină am zărit-o, ghemuită într-un colț, numărându-șiagrafele, blănurile cuvenite, bețișoarele cu care inventase noua scriere,m-am ascuns după o stalactită, prin ea i-am privit trupul încovoiat,sânii căzuți de efort, mâinile muncite, pielea ridată,într-un târziu i-am dăruit o piatră șlefuită, o scoică, o cataramă, un clopoțel,(știam că peste milenii va fi alta, nu mă va mai recunoaște, nu va mai dori nimic de la mine, mă va ignora chiar și în autobuzul 14),„am sărutat talpa despotului și ea avea gust amar”, mi-a spusprin semne (în timp semnele au devenit cuvinte,cuvintele au devenit scriere, scrierea poemul de față),eu nu sărutasem până atunci decât gheara de leu, laba de hienă, copita de ren,toate obiectele folositoare mie până atunci i le-am dăruit ei(memoria lor s-a transmis altor obiecte care, ulterior, au devenitIdoli în altare),știa că focul în curând se va stinge și n-am s-o mai văd vreodată,știa că ginta se va risipi, glaciația se va topi, stalactita va înflori,de aceea m-a desenat pe o parte a peretelui cu picioare, trup, cap și ochi,prin acei ochi mi-am văzut evoluția cu încetinitorulpe crenguța verde de conifer,o linie tot mai verticală, un băț înălțat la cer prin adăugare de text.

O BOALĂ APROAPE LICHIDĂ

Năpădit de otrăvuri cobor înrăit sub conștientul meuPe tavanul înstelat cu ghimpi se lăfăie fățarnic un curcubeuÎn măruntaiele ofilite înfig gheara lucidă cu care scriuSă răscolesc zăcământul gras de mină de cavou de sicriuMă furișez în ungherele reci printre vinișoarele micii nevrozeA sădi gena gravidă spre a culege mai târziu nevermozeBuboaie stau gata să explodeze sub epiderma unei realități obositeNegată anarhic sub teroarea unor instincte de tot plictisiteLichidul amar fierbe purulent în miezul dorințelor stătuteAh, gherlă de aur cum răsari minunat din jilava psihozei urâte!Tolănită vulgar pe conștientul Subiectului care încă mai eștiTu, boală lichidă ce pe tulpina durerilor te coci și înmugureștiTulburat, ies pe furiș din sertarele obscure gras tenebroaseVicleană durere avortată subtil din tumori și angoase.

43

Poesis decembrie 2019 POEmuL cOnTEmPORAn

TÂNGUIREA MIERLEI

Scufundat în narcotic privesc antinevralgicul de pe noptieră,el e negru, e greu ca o piatră, ca o pendulă,tremură precum frunzulița de salcie în bătaia austrului,îngălbenește de emoție, de plăcere, de dor,din clipa aceea argintul meu devine galben,auriu, foarte auriu.

Ah, antinevralgicul meu, durerea mea, fratele meu!

TREI COLȚURI SCLIFOSITE ÎNȚEAPĂ CA ARICIUL

Trei colțuri sclifosite înțeapă ca ariciul,Văzduhul dintre puncte cardinale - trei,Inversul unei rigle, opusul dumneaei,Domesticește Nordul-fiord numai cu biciul,

Se-nfige cordial și-n dardanea – e SudulCel travestit – ascunde în uger un triunghi,Mai strâmb ca nebuloasa fantasmelor din unghiVirgin, ce își excită-n plăpumi nudul,

La Răsărit e poarta cea plină de mister,Închisă paideic de mintea isoscelă,Spre-a șlefuii cochilia perversului echer,

Încoronat cu fast pe înălțata schelă,Alexandrină-n forme, cioplită de-un dulgher, Cu dalta ascuțită, rindeaua cam tembelă!

ULTIMA ZI DIN VIAȚA MEA

Ultima zi din viața mea a fost una obișnuită, plictisitoare,dimineața mi-am numărat bețișoarele răsturnate pe podea,am rânjit nimicului, m-am pălmuit fără motiv,ore întregi am privit ploaia din afara odăii, una primitivă,dincolo de ploaie am zărit-o pe ea șoptind „ai grijă,e cea mai importantă zi din viața ta!” (atunci nu am crezut-o),am citit câteva rânduri din clasici, am numărat până la o sută,am ațipit pe divan (dragul meu oblomov, scumpul meu ilia ilici,ce bine-i aicea la tine și toate din casă mi-s sfinte!),după-amiază am adormit cu capul pe podeaua udă,am mimat disperarea, am simulat nebunia, am scos limba posterității,am cules firimiturile rămase pe covor, neîndemânatic am spart o farfurie,„nu te emoționa, cioburile aduc noroc, astăzi va fi ziua ta norocoasă!”,a spus ea strângând cu delicatețe resturile mârșave,seara mi-am luat medicamentul amar, am tușit, am scuipat sânge,am ascultat cu atenție murmurul haosului,m-am chinuit să răspund în zadar unei singure întrebări,„ce carte ținea în mână Hamlet?”

44

decembrie 2019Poesis POEmuL cOnTEmPORAn

Maria Pal

TROSNEŞTE ÎNTUNERICUL

nimeni n-a inventat o prăpastie mai cumplitădecât cea locuită de tineunde soarele pune suferințe-n râuriși le poruncește să te-mbrățișeze cât mai strânsca un definitiv rămas bun

trosnește întunericul sub cuvântul rămas nerostit

în ochii tăi se îneacă seceta

INIMA TA MIGREAZĂ

tot mai multe piscuri sunt răsfoite de ramurile ce scarmănă norii pentru cuiburile bătrânilor vulturi

un tânăr preot adoarme peste cartea de rugăciunidintre coperțile aurite se ridică un visca un trup subțiat de lumină și-i aprinde imaginația

într-o casă pustie Freud se plimbă cu umbreladeschisăprintre colecționarii de lacrimidin tablourile acestora mâinile se întind ca niștepensuleşi-ți pictează câte-un deget albastru pe buze

învățând cum să-și trăiască viața într-o secundăinima ta migrează înspre corul de copii împietrit în vitraliile bisericilor părăsite

LUMINA VA ÎNFLORI

ca un bolnav abandonat pe versanții tăcerilorcazi în genunchi în fața trandafirului galben ce te-mbrăţişeazăurmărești cum se joacă flăcările cu cerulși nu mai întrebi nimic

lași neatins tot ce-a rămas

cenușa catedralelor sub care va reînvia focul sacrudarurile ce se vor întoarce sub formă de zâmbetesfârșeala din iertarea cea de toate zilele

azinu vei trage noaptea după tine când pleci

știi sigur că lumina va înflori pentru tine cândva

CÂND TE ÎNTORCI

cu uimire privești planta răsărită-n parchetca pe ciudățenia din visadusă de coșmarul ce răsuceşte grăbit funii desânge

constați că pentru ea nu ești decât o sursărămasă mereu fără apăși umbra ce împiedică razele să strălucească

dacă pleci înflorește straniu cu aripi de înger

45

Poesis decembrie 2019 POEmuL cOnTEmPORAn

îngrămădește prin casă corăbii constelații din care coboară cuvinte-nverziteşi-nsuflețesc statuile c-un suflet misterios de carte

când te întorcivaluri jucăușe îți deschid bucuria în ochitrântind în spatele tău o siderală ușa albastră

RENUNŢI LA ORIZONT

ești gara în care orice tren are ultima stație

în ele se lăfăiește triumfător nimiculiradiind cu lumina furată din trupul tăuca fațetele unui cristal însorit

și renunți la orizontmai nepăsător decât un vultur vizitat de săgețipentru că nimeni nu-ți poate răspunde la ce folosesc aripile într-o colivie

ÎŢI GRAVEAZĂ NUMELE

pietrele eliberează suspine precum încremenitele anotimpuri

tristețea ta ia forma ciorchinilor îmbietoristafidindu-și aşteptările într-un neant promițător de bucurii

de jur împrejur astrele acești robi cărăuși deluminăînsoțesc harnicul timp ce se-aude șlefuindu-le cumigală

pe fațetele orbitoare fără suferințeinima ta gravează cu purpură un singur nume

PREŢ DE CÂTEVA RĂNI

ziua stă chircită cu genunchii la gurăculorile curg bulucindu-se

prin ungherele sufletului cineva sapă din greuscoate un trup răstignit de prea multe oric-o uimire sculptată pe fruntea unde-nfloresc din belşug spinii

dezorientat cauți febril limba în care să poţi descifra tăcerile neatinse când le pictezi iar și iar aerul îmbătrânit desingurătăți

ce miros a frică a stele îmbăiate în albia nopții

și încă mai crezi că drumul tău se va netezi c-obucuriepreț de câteva răni măcar

ÎŞI FACE CULCUŞ TIMPUL

când tropoteşte-n vale giganticul potopstafiile-mpărat îşi plimbă nebunia

noi şerpi ucid prin codri

prin plăsmuiri îşi trosnesc oase insolite străluciri şi trece-apocalipsa prin tine ca vântul printr-o sită

explozii lungi se-aud dinspre cuvinteprin vasele etrusce îşi face culcuş timpul

DRAGOSTEA SAU MOARTEA

nu știi cine captează fluviile de luminăcând privești în inima celuilalt cu uimireacopilărieice sculptează în oglinzile apei

nu știi cine caută prin tulpini fluiere pitite demierledirijează naiurile întrupate de ciocârlii din butuculsoareluisecerându-ţi genunchii

nu știi cine planează pe umerii goi învolburărileceruluite țintuiește între înfrigurărighemuit în singurul cuvânt şi de foc și de ger

SE PREGĂTEŞTE SĂ ÎNCOLŢEASCĂ

când orizontul limpezește clipelese vede pasărea Phoenix cum dantelează jeratic

atunci în arborele tău genealogic se pitește un vântca mila pe marginea hăuluidezvelind în ochii plânși surâsul unor îngeri

prin sângele transparent purificat până la diamantpământul se pregătește să-ncolțească cu frunzealbastre

nimic nu mai îngălbenește înainte de vremeîmbrățișările întunericului au fulgerări de capelăsixtină

46

decembrie 2019Poesis POEmuL cOnTEmPORAn

Alexandru Cazacu

O împreunǎ-cǎutare

Cenuşa orelor de Noiembrierispitǎ peste valurile mǎrii nevǎzutece ne urmǎreşte pretutindeniprin tǎcerea prizonierǎ şi ameninţǎtoareîntâlnitǎ pe holurile unui spitalaflate mereu în semi-întunericoricât de puternice ar fi neoaneledin plafonul casetatunde nu se poate interveni asupra lucrurilordecât schiţându-le în biografii evazivecând soarele trece leneş peste luciul ferestreica prin adâcimea unei rǎni şi totul devine o împreunǎ-cǎutare a cevamult mai presus decât noi

Topos

Miracolele noastre cotidieneprintre amintiri insoliteşi încleştǎri deşarteaici unde entuziasmul dureazǎ câteva ceasuriiar resentimentele douǎ vieţiunde marginile urbeise disputǎ cu ale continentuluiiar ochii mari şi vinovaţi ai toamnelorne privesc pretutindenişi noi îi confundǎm cu strǎlucirea matǎ a argintǎriei la ospeţe festiveunde putem privi lumea ca un datorniccu romantism şi consumerism de secol douǎzeci şi unuunde obiectele de inventar inventeazǎ un timp al lorşi unde o devoţiune anonimǎface ca totul sǎ exist

47

Poesis decembrie 2019 POEmuL cOnTEmPORAn

Singurătatea amiezilor de vară

Singuratatea amiazilor de vară ca o veșnicie unde nu ști dacă ai iubit vreodată când o necunoscută trece cu pașii desculți prin câmpul de iarbă în care macii se aprind iar prețul unei zile frumoase este melancolia pentru o alta ce nu am știut să o trăim

Singurătatea amiezilor de vară unde compromisul și aventura sfârșesc prin a dezamăgiiar gestiunea înfrângerii se petreceîntr- o stație de la marginea oraşului continent între tăioase meridiane unde rănit pe rănit îl vindecă unde cei de care te-ai lepădatși doar ei acum îți vin alături

Stop cadru de iarnǎ

Planarea linǎ a corbilorîn dimineaţa îngheţatǎ ne fǎcea sǎ luptǎm pentru lucruride care ne vom bucura târziusau poate deloccând oraşul îşi pierde încetul cu încetul greutateaşi devine asemenea unui iceberg plutitor deasupra pǎmântuluicǎutându-şi o mare numai al luiîn care sǎ se poatǎ opridar negǎsind-o se întoarce înapoişi vede cum îngerii de la alţi îngeriar vrea sǎ ne cumpere

Amiazǎ în Danubiopolis

Ca şi cum aş asculta un disc vechila gramofon auzit pe strada pietonalǎdin central oraşului pǎzit de biserica fostǎ moscheecând umbrele pǎsǎrilor în amiaza fierbinte cǎlǎuzeau paşii ca-ntr-un dans cu trecutuliar lumina încremenise sub ştreşinile caselorce priveau impasibil fluviul

Ca şi cum o caleaşcǎ invizibilǎs-ar opri lângǎ parcul cu ceas albastruşi statui din marmurǎ italianǎcând mirosul amar de cimbru se înǎlţadin curţile cu garduri înalteale cǎror mister se întindea ca un sul orientalpeste piatra cubicǎ a strǎzilor în semicercunde ţi se pare cǎ auzi un glas de sopranǎ

Ca şi cum ai deşerta amforace pǎstreazǎ absenţe şi întâmplǎrisfâşietoare descrise de un autor balcanicîndrǎznind sǎ fim fericiţiprintre zodii niciodatǎ fastesub bolta unei terase ocoperitǎ cu viţǎ de vieca într-un port unde pasageri şi vapoarele uitǎ sǎ soseascǎ

Prin piața cu ceas

Pe masă paharele în care vinul îngheațăsi idealurile antamate atunciprecum lianele strânse pe trupul corăbiei scufundateîn aceste ploi târzii când amiaza de toamnă pare o halucinațiea întregii lumiiar adevarul se relevă pe măsură ce evacuezi toateprobabilitățile favorabileși iubirile vechi se schimbă asemenea orașuluicare face eforturi să recunoascăchipuri de nerecunoscutprin piața cu ceasși pietonala strajuită de piniunde arhitectura nu mai poate salva nimicdin tânguirile flașnetarilor de acumunde lupii iernii ce o sa vinaîncep sa urle în noi a pustiuunde cineva dizolvat în ceruri și pământne cercetează cu îngăduințăși undenu se poate adăposti de înserareci doar ne putem pregăti pentru ea

48

decembrie 2019Poesis POEmuL cOnTEmPORAn

Hanna Bota

la semănat amintiri

sunt momente în careîmi amintesc fiecare secundă a vieții melefiecare fiecareîmi amintesc amintirile mameiamintirile tatălui meuamintirile bunicii mele Ana, mama mamei, care de tânără a murit și a lăsat-o pe săraca orfană,amintirile bunicii Maria, care și ea a murit lăsându-l pe tata orfan cu toți frații lui,cred că de-aceea s-au luat părinții mei ca să-și unească lipsa de mame.deși nici nu le-am cunoscut, amintirile lor mă năpădesc în unele clipede stă să-mi explodeze existența de atâta trecut înghesuit în prezent.să nu se mire nimeninimeni să nu mă ia de nebună dacă mă va vedea cum însămânțez viitorulcu amintirile mele luând ca dintr-un sac cu grăunțe;amintirea când tata-copil pleca în lume, era lunatic, e sufletul mamă-si ce-l poartă în neliniști – ziceau babele din sat,urca pe căpițe înalte de fântrecea prin sat în izmene printre câini fără să-l bage în seamăapoi se trezea, vai, amintirile trezirilor lui ce terifiante îmi sunt,mi-e tristă clipa bunicului ducându-și nevasta în carul cu boi la mormânt,apoi cum a trecut frontul prin sat, nemții și rușii apoi jefuind ce-a rămas, cum i-au luat comuniștii pământurile și nici un cuvânt n-a rostitci a muncit mai departe ca și cum era pământul lui,dar n-are rost să povestesc nimănuitare multe se-adunăeu sunt semănătorul din parabolă, am ieșit să arunc amintiri în țărână viitorul le primește blând, umed, ele încolțescvai de lume când răsar și rodesccând se vor înmulți să ajungă la toțistrânse în hambare, măcinate, se va face din ele pâineasta înseamnă să te hrănești cu orice vorbă din gura Domnuluicum în scripturi ni se spune

49

Poesis decembrie 2019 POEmuL cOnTEmPORAn

flori, fete, filme sau băieți

nu-i nici o diferență – îi spuneam fiului meu – nu-i greu să fii adult dacă prea în serios nu te ieicomplicând lumea și mai tareești același copil doar crescut marejucăriile sunt mai costisitoarerochiile nu le mai desenează fetițele cu creioane colorate,ci casele de modă,machetele sunt mașini în forma lor realărulând pe străzi adevărate unde chiar se moaredar de-altfel același joc îl joacă fiecare

fetele caută băieți, băieții caută feteflori la naștere, tot ele nuntesc, se ofilesc pe mormintesmulgi petală cu petală într-o provocare pentru destin:mă iubeștemă doreștedin inimăcu focprea multpuțin delocși-o iei de la capăt dacă nu-ți place care petală s-a smulscu o altă floare dintr-un alt loc

în rest ne jucăm rolul proiectați de pe aceeași peliculă.acum îți voi spune un secret despre filme(deși s-ar putea să nu am dreptate, depinde de perspectivă)când unul, când altul e personaj principalpare că schimbăm roluri și măști fără vreo regulăfără să știm cine e regizorulcine e scenaristulcine hotărăște dacă mori sau trăieștidacă ești fericit sau nenorocirea te paștedacă joci într-o dramă, într-un film de acțiune, într-unul horror sau unul experimental încropit de niște studenți nepricepuți

dar nu e așa.

după ce am jucat în filmele multora am înțeles tainaexistă un singur film pentru tine, un singur regizor și personaj al vieții tale, nu lăsa pe nimeni să te transforme în figurant al propriei viețică mare haos și confuzie se naște;dacă nu-ți place filmul în care jocidegeaba zgârii peliculadegeaba o distrugimai bineschimbă regia, schimbă actoriiexact, distribuția

doar așa joci cu folossingurul joc adevărat pe planetăflori, fete, filme sau băieți

despre robie

un lucru e sigurnu mă pot dezrobinu mă pot elibera pe mine de minenu mă pot dezlocuinu mă pot părăsimi-aș putea scoate ființa din copil, din părinți,din tatăl meu mort și mama mea bătrână,să-mi scot ființa din bărbatul iubit,chiar din trupul meu aș putea pleca – și uneori chiar mi se întâmplă s-o fac – dar nu mă pot transfera într-un alt minenu pot experimenta existența din alt unghidecât din propriu-mipunct de vedereeste exact ce îmi cere viața să facsă fiu eu însămi în tot ce trăiescașa am aflat că nașterea-moartea e un întregfiecare fiind doar o punte, o trăire accesată dintr-un alt unghi numită ca-ntr-un joc

ex-non-(ex)-istență

50

decembrie 2019Poesis EsEu

Astfel, valoarea religioasă există în ipostaza uneiduble instituiri: mundan-teiste şi teist-mundane,fiecare din ele implicînd în idealitatea ei un suportdistinct. În cazul valorii religioase instituită ascendent,prin proiecţia Om – Dumnezeu, putem aprecia căsuportul este de natură personală, aparţine onticuluiexistenţial obiectiv, deci real – omul, şi estereprezentat de năzuinţele, idealurile, nevoia demîntuire, de sprijin, de instinctul racordării la tutelar.Dar aici avem de-a face cu un caz special, în care şiobiectul ideal al valorii religioase, la rîndul lui, setransformă în subiect proiector de valoare în sensdescendent, suportul valoric fiind, în această relaţieproiectiv-deterministă instituită de Entitatea Divină,fiinţa umană în întregul ei material-spiritual, forma eimaterială fiind, la rîndul ei, suport al conţinutuluispiritual evolutiv, care este elementul de interes aldemersului determinist divin. În concluzie, omul segăseşte simultan şi retroacţional atît în postura deinstitutor valoric religios, dar şi de instituit valoric alpropriului său obiect valoric, care devine, în acelaşitimp, subiect institutor. Valoarea religioasă nu numaică reprezintă chintesenţa idealităţii valorice, dar estesingura care îşi racordează, ca dublu suport, fiinţaumană – atît în constituţia ei divină esenţială (în masaei energetică, regeneratoare şi integratoare), cît şi înprofunzimea destinică a individualităţii umane.Continuîndu-şi neîntreruptă drumul către MareaÎmbrăţişare cu această Idealitate, în fiecare clipă şi dince în ce mai aproape fiinţa umană îi trăieşte de faptmaterializarea – ca proces de esenţă spirituală primă– şi îi poartă materialitatea – ca obiect fenomenal deesenţă spirituală secundă (Teoria ȊnaltuluiDeterminism Energetic, Dragoş Niculescu).

9. Raţional şi iraţional, la Tudor Vianu, înstructura valorii. Neclarităţi operatorii

Iată ce frumos specifică Vianu acest “nucleuinclasificabil al valorii” şi faptul că “există, fărăîndoială, un fond de iraţionalitate în valori”, concluziela care ajunge descoperind că, pînă la urmă,raţionalitatea nu îi este suficientă valorii; mai existăîntotdeauna ceva în structura valorii ce nu poate fidetectabil, component inefabil care asigură, în fapt,unicitatea şi ireductibilitatea fiecărei valori. Dar acestnucleu iraţional, “ascuns înăuntrul suprafeţei raţionalea fiecărei valori” nu face ca întreaga măsură a valoriisă devină iraţională (“natura valorii este iraţională”),

aşa cum afirmă în mod contradictoriu tocmai atuncicînd, după studiul amplu al coordonatelor raţionale alevalorii, atinge punctul acelui nucleu “nedefinibil”. Cutoată acurateţea şi atenţia cu care Vianu operează îndesişul subtil, plin de nuanţe şi capcane al domeniuluiestetic, se înregistrează aici o scăpare, un fulgurantexces, incompatibil cu grija lui constantă de a semenţine pe calea de mijloc în privinţa decelării şisusţinerii naturii valorii, scrupul ştiinţific care l-a făcutîntotdeauna să evite extremele şi să conciliezeraţionalul cu iraţionalul în delicata morfologie aaxiologicului, cu specificarea preeminenţeicomponentei raţionale asupra mereu neexplicabiluluiiraţional.

10. Problematica centrală a axiologiei: ierarhia şisistemul valorilor. Din nou, confuzii operatorii

În afara amplei analize pe care a efectuat-o asupraspeciilor valorice, T. Vianu abordează şi una dintreproblematicile centrale ale axiologiei, care este cea aierarhiei şi sistemului valorilor. Max Scheler, fidelconcepţiei sale emoţional-intuitive, adversăformalismului şi relativismului, derivă din ea, înprivinţa subiectului ierarhiei valorilor, tezaconsubstanţialităţii dintre uman şi valoric, susţinîndcă singura cale posibilă de stabilire a ierarhiei valorice– care în alt mod nu poate fi niciodată dedusă – esteactul numit “preferinţă”, care are la bază aprioriculemoţional, act de simţire independent de orice elemental realitaţii valorice. Alăturîndu-se poziţiei lui Schelerîn privinţa neobligativităţii comparaţiei în stabilireaclasamentului valoric, Vianu aduce completăriteoretice care prelungesc fertil viziunea scheleriană,oprită parcă prea brusc. Esteticianul român afirmă căneobligativitatea comparaţiei nu înseamnă şiimposibilitatea realizării ei, susţinînd că este chiarnecesară succesiunea exactă a acestor trepte valorice.În acest sens, trei operatori pot realiza comparaţia:unul este numit de Vianu “Autocenzura conştiinţei”,care lucrează cu un element foarte eficient –remuşcarea, element spiritual în stare să producă lanivelul conştiinţei decelări pe cît de dureroase, pe atîtde eficace în estimare; al doilea operator estecomponenta iraţională a valorii, despre care am vorbitmai sus, componentă care – atîta timp cît încercărilecunoscute în istoria filozofiei, de raţionalizare aconştiintei axiologice au fost sortite eşecului – rămînesingura, în calitatea ei de rest întotdeauna neexplicat,

Activism şi pasivism axiologic în abordarea idealităţii valorice la Max Scheler şi Nicolai Hartman 

Drago; Niculescu

51

Poesis decembrie 2019 EsEu

în măsură să servească întocmirii unei ierarhii avalorilor sub forma unei ordini de principii iraţionale.Ierarhie pe care o şi realizează, sub forma unui sistemde clase sau categorii valorice, sistem pe care îlconsideră – spre diferenţă de Rickert care îl vededeschis – “închis-deschis”, în sensul că este închis casuprafaţă externă, impermeabilă pentru suma claselorvalorice atestată de analiza istorică ca fiind fixă, şideschis la nivelul claselor valorice componente, care,ramînînd aceleaşi ca specie, se pot îmbogăţi cuaporturi nelimitate de noi dorinţe, odată cu progresulfiinţei umane, cu dezvoltarea orizontului ei axiologic;iar al treilea operator, de care nicicum Vianu nu poateface abstracţie, este preferinţa lui Scheler, realizată ca“evidenţă intuitivă” şi dedusă din “intimitateairaţională” a valorilor. Dar, deşi Vianu recunoaşte că“nu există viaţă axiologică fără acţiuni de preferinţă”,el aduce conceptului o importantă lărgire teoretică,căci îl extinde de sub sfera îngustă a subiectivităţiiexclusive – preferinţa act –, supunîndu-l, în ipostazade preferinţă realizare, şi presiunii normative a epocii,adică unei determinante transsubiective, în aceeaşimăsura inevitabilă ca şi dimensiunea subiectivă.

Pînă aici lucrurile sînt limpezi. Dar iată că, dinpăcate, contradicţia referitoare la binomul iraţional-raţional, pe care Vianu o scapă la analiza structuriivalorii, este repetată, de această dată, aici, la capitoluldedicat sistemului ierarhic al valorilor, şi tot cu ocaziatangenţierii factorului iraţional. Căci, după ceconstruieşte acest sistem căruia îi acordă exclusivprincipii alcătuitoare de natură iraţională, susţine apoică ceea ce dă trăinicie ierarhiei valorilor este stabilireasa pe baza învelişului raţional şi coordonatelorgenerale ale valorilor, lăsînd deoparte nucleul loriraţional (!) Avem de-a face cu recurenţa aceleiaşianomalii – lucru greu de explicat, mai ales în condiţiileîn care Vianu însuşi şi-a construit mental extrem desugestiv reprezentarea spaţială a valorii sub formaunei alveole, în care cele două componente sîntdelimitate distinct, suprafaţa externă rotundă şistructura bazală reprezentînd componenta raţională,iar nucleul reprezentînd componenta iraţională. Separe însă că această delimitare, cu rolurile şi efecteleei distincte, se păstreaza în mecanica gîndiriifilozofului atîta timp cît reprezentarea beneficiază deo proiecţie fixă, statică. În momentul cînd corpusulvalorii intră într-o dinamică analitică, pare că aceastăaşezare internă nemiscibilă se strică, cele douăcomponente încep să se amestece, iar întrepătrunderealor devine atît de greu decelabilă, încît brusc, lacunar,fiziologia aparutului său cognitiv pierde capacitateade selecţie precisă a uneia dintre ele. De aici, confuziacare duce la contradicţie. A nu se justifica prin acestfenomen raţional pur funcţional existenţa de facto aunui relativism de esenţă privitor la compoziţiastructurală a valorii, în stare să infirme configuraţiaduală certă, determinantă.

11. Dispoziţia emoţională şi dispoziţia de valoare.Asemănarea dintre erorile lui Vianu şi Scheler

Depăşind subiectivismul-psihologist,obiectivismul, emoţionalismul şi voluntarismulaxiologic, Petre Andrei, prin abordarea sa obiectiv-logică, raţionalistă a valorii, provoacă un saltprogresist important în filozofia contemporană avalorii. Dacă în teoria simţirii emoţionale, a luiScheler, la constituirea valorii participă dispoziţia devaloare, întemeiată intuitiv-emoţional, la Petre Andreiaceastă dispoziţie devine dispoziţie în esenţa spiritului,întemeiată pe un element intelectual, ca judecataîntovărăşită de sentiment, care caută să concretizezeobiectul valoric sub forma unui scop. Definiţia pe careo acordă el valorii, ca relaţie funcţională (raport) întreun obiect şi un subiect, fondată pe saltul pe care îlexecută de la o dispoziţie emoţională la o dispoziţie înesenţa spiritului, pe cît de aulică şi sobră apare, pe atîteste de cuprinzătoare şi de apropiată de surprindereaesenţei fenomenului. Într-adevăr apare ca o definiţiecompletă şi precisă. În plus, “subiectul” pe care îlinclude în formularea sa acoperă tot spaţiulpsihologist, emoţionalist, fără însă a-l proiectadominant, a-l absolutiza unilateral. În ceea ce priveştedispoziţia de valoare scheleriană, observăm osimilitudine cu eroarea pe care pripit a făcut-o T.Vianu iniţial, afirmînd idealitatea absolută a valorii,şi ne referim aici la faptul că Scheler susţineinvariabilitatea la toţi indivizii a acestui elementaprioric, experienţei revenindu-i doar rolul de aactualiza, de a conferi profil concret dispoziţieiinerente a subiectului. Postulînd invariabilitateadispoziţiei de valoare, el acordă acestui element unstatut transcendental unic, nediferenţiat,generalizîndu-i nediscriminatoriu idealitatea.

Argumentele pe care Scheler le-ar putea aduce însprijinul susţinerii acestui caracter de invariabilitate adispoziţiei de valoare, care indiscutabil există aprioricşi potenţator, lipsesc. De ce dispoziţia de valoare esteaceeaşi la toţi indivizii? Este mult mai plauzibil ca easă existe la toţi indivizii, dar în cantităţi diferite,fiecare individ să fie – mai mult sau mai puţin – pre-dispus la experimentarea fenomenului valoric.Dispoziţia de valoare nu poate fi invariabilă, atîtatimp cît dotarea energetic spirituală cu care fiecareindivid intră în Fluxul transcentiv al existenţei esteunică şi distinctă, diferită de la individ la individ.

Astfel, în perceperea şi estimarea fenomenuluivaloric, atît dispoziţia de valoare, în calitate depotenţialitate imanentă, latentă, apriorică, cît şiexperienţa, care actualizează, obiectivează dispoziţiade valoare, sînt diferite. De la incipienţă, origine, pînăla stadiu evolutiv, finalitate, interesul energeticspiritual transcentiv în natura individualitaţii este celal diferenţei, al variabilului, acesta fiind şi unul dintrefactorii componenţi ai factorului transcentiv şi alCauzalităţii transcentive – structura motrice prin carese realizează Înaltul Determinism Energetic. Erorile

52

decembrie 2019Poesis EsEu

lui Vianu şi Scheler sînt asemănătoare, cu diferenţa căVianu, în urma acumulărilor, a consolidării concepţieiaxiologice prin contactul continuu cu fenomenulartistic, şi-a îndreptat incorecta părere iniţială. NiciPetre Andrei nu se opreşte asupra certitudinii suspectea lui Scheler în ceea ce priveşte invariabilitateacategorică a dispoziţiei de valoare, el nesesizînd nimiccriticabil în această problemă, ocupîndu-se desublinierea unui cu totul alt aspect: acela al factoruluiobiectiv, ca factor care, alături de dispoziţie – pe careo admite necondiţionat în accepţiunea scheleriană –,asigură calitatea, specificul şi însuşirile valorilor.

12. Evaluarea şi rolul binomului subiect – obiect înconstituirea valorii

La rîndul lui, Mircea Florian, prin luminareaprocesului de evaluare, care incumbă rolul activ alcelor doi factori – subiectul şi obiectul – în constituireavalorii, susţine poziţia raţionalistă a lui Petre Andrei,care aşează valoarea în postura de produs al relaţieidintre o anumită zonă a conştiintei subiectului şicalităţile imanente ale obiectului artistic. Să nuomitem a menţiona că Petre Andrei susţine că seimpune şi o sociologie a valorii – criticînd însăcăderea în sociologism –, alături de logica şipsihologia valorii. De asemenea, să precizăm limpedecă Petre Andrei nu a acordat statut transcendent,sinonim cu Divinul, valorii absolute, aşa cum auconsiderat alţi filozofi, ci el i-a acordat un statut real,tangibil; la P. Andrei, valoarea absolută estereprezentată de personalitatea culturală creatoare, decolectivitatea umană (la nivel individual şi social), deraţiunea plasată sub puterea sacrului creator – aceastaconstituind o altă semnificativă distincţie pe carefilozoful român o aduce în concertul teoretic alevoluţiilor, edificărilor şi soluţiilor filozofiei valorilor.

De aceeaşi părere că natura valorii se întemeiazăpe relaţia dintre subiect şi obiect, neputînd ficonfiscată nici de monopolul neatîrnării ei deconştiinţă (Scheler), al “transcedentului” (Rickert), al“obiectelor ideale” (Husserl), al stărilor psihologiceca plăcerea (Bentham), dorinţa (Ehrenfels), interesul(Perry) este şi Tudor Vianu, care, mai mult,generalizează într-o manieră de nobilă supleţe estetică,particularitatea acordului subiect-obiect la orizontul“acordului între eu şi lume”. În cadrul amplului săusistem teoretic, problema autonomiei şi heteronomieiesteticului autotelic, plecînd de la soluţia autonomistăpe care Croce o propune disputei dintre “conţinuitiştii”hegelieni şi “formaliştii” herbartieni, soluţie care a fostca un foc de resort pentru dezvoltarea aparatului săuargumentativ, luînd în calcul atît valorile estetice cîtşi pe cele extraestetice, Vianu ajunge la concluziaesenţială că “arta este eternă prin forma estetică şivremelnică prin conţinutul ei”.

13. Mihai Ralea şi diferenţa dintre realul vicios al

naturii şi virtuosul ideal al valorii autonome

Interesantă este la Ralea păstrarea lucidităţii, aechilibrului. Privită ca manieră de transfigurare anaturii şi vieţii, opera de artă, valoarea estetică pe careo atinge, suportă determinantele elementelor de viaţăanestetice, sau extraestetice, dar în acelaşi timp areputerea de a-şi păstra autonomia, trăirea în sine. Raleaîi acordă însă acestei autonomii nu numai statut final,ci îi prezintă naşterea şi dezvoltarea, sincron cuprocesul de sublimare, de transfigurare a elementeloranestetice, proces în timpul căruia, paradoxal,caracterul autonom, pe măsura constituirii sale,realizează şi izolarea, apărarea operei de artă de asaltulcontaminant al elementelor anestetice. Deci, mediulanestetic – pe care valoareapură, prin caracterul ei autonom, îl reneagă pînă laurmă – serveşte ca plasmă germinativă principiuluiautonomiei. Prelucrarea, sublimarea elementeloranestetice (religioase, morale, sociale) se realizeazăpînă la ridicarea lor la nivelul de puritate al planuluiestetic, nivel la care valorile ajunse devin “valori delux”, dezlegate de orice determinantă utilitară şisocială. Frumoasă viziunea lui Ralea, dramatică prinexistenţa acestei duale etici interne, care ducemetamorfoza evolutivă a valorii de la mundanulrudimentar şi gregar la puritatea solară a esenţei!

Să remarcăm însă că diferenţa pe care o face Raleaîntre realul vicios al naturii şi virtuosul ideal al valoriiautonome este cuprinsă în denumirea de“artificialitate”, termen atributiv pe care gînditorul îlacordă esteticului, acestui domeniu subtil, care conţineo componentă neancorată gravitaţional pauperuluimundan, perisabilităţii ontologicului relevat (obiectiv,fenomenal).

*

Printre bogatele şi îndelungatele dezbateri teoreticepe care le-a suscitat problematica metaforei, sub celetrei ipostaze ale sale – metafora epistemică(cognitivă), metafora estetică şi metafora filozofică,interesant este punctul de vedere exprimat de PaulRicoeur, în cartea “Metafora vie”, în care analizează,sub aspect semantic şi hermeneutic, subiectulmetaforei estetice. Fiind capabilă să acţioneze atît încîmpul restrîns, semantic, cît şi în cel extins,hermeneutic, complexitatea disponibilităţii saleexpresive şi tranzitive creşte, căci dacă în cîmpulsemantic puterea sa figurativă de simbolizare estefocalizată asupra cuvîntului, în cîmpul hermeneutic aldiscursului metafora nu mai poate rămîne doar osimplă figură de stil, puterea sa figurativă desimbolizare capătă un cu totul alt aspect, o cu totul altăfuncţie – aceea de redescriere a unei porţiuni mai largia realitaţii, prin menţinerea corelaţiei dintre sens şireferinţă, sensul fiind dat de organizarea interioară adiscursului, iar referinţa constînd în capacitateatematică a discursului de a viza o realitate din afara

53

Poesis decembrie 2019 EsEu

limbajului. Iată cu ce dificultate se confruntă Ricoeur,şi în ce mod tranşant vrea să o soluţioneze: dacămetafora poetică este esenţialmente nonreferenţială,atunci, în cazul discursului poetic, cum mai poate fipăstrată integritatea referenţialului discursiv, caretrebuie să reziste, să raporteze discursul unui segmentde realitate? Deşi problema pare insolvabilă,ingeniozitatea şi ascuţimea reflexivă a gînditorului,după descompunerea analitică, vine acum săsintetizeze, pretinzînd convingător că în interiorulfragmentului literar are loc, în acest moment critic, unproces de restructurare estetică, în care sînt angajatecele două cîmpuri, în condiţiile în care, în substanţasferei globale poetico-discursive, deşi cîmpul poeticîşi pierde referenţialul propriu, - sensul metaforeipoetice, prin translaţie, vine să se aplice, să luminezeconotativ sensul şi referenţialul cîmpului discursiv,textul căpătînd astfel virtutea poetică a unei realitaţitransfigurate. În concluzie, în dimensiunea finală adiscursului poetic se va găsi, conjugat şi corelat, undublu sens: sensul poetico-discursiv, care, infuzatreferenţialului discursiv, îi schimbă natura, i-oconverteşte într-o natură de ordin secund, îmbogăţită,sporită în conţinut şi semnificaţii, în puterea de asugera noi înţelesuri. Astfel, putem vorbi nu numai deun dublu sens, ci şi de o “referinţă de grad doi”, sau“o referinţă dedublată” în discursul metaforic,concluzie pe care Ricoeur ne-o descrie astfel:“suspendarea referinţei laterale este o condiţienecesară eliberării unei puteri de referinţă de graduldoi, care este referinţa poetică propriu-zisă”,formulare în care, prin “referinţă laterală” trebuie săse înţeleagă referenţialul cîmpului poetic, caredispărînd (topindu-se), îşi revarsă întreaga energiespirituală, prin mijlocirea sensului poeticcombustionant, asupra cîmpului şi sensului discursiv,schimbîndu-le astfel natura, dublînd-o transfigurant;iar prin “referinţa poetică propriu-zisă” trebuie deci săse înţeleagă referenţialul discursiv poetizat, final aldiscursului poetic.

Cu o concepţie ridicată pe cărămizile fragile aleunui realism estetic dezvoltator al viziunii britaniculuiRoger Scruton, Donald Davidson susţine, pe caleaunei logici semantice rigide, în care singur se închide,că din moment ce termeni aflaţi în stare necontextuală,deci izolaţi, au o semnificaţie literară proprie şi unică,aceea denotativă, folosită în texte nonmetaforice,utilizarea lor în texte metaforice va păstra, riguros,acelaşi înţeles denotativ, ei neputînd, de aceea, fiutilizaţi la construcţia unor structuri metaforicedenotative, în care să acţioneze, să poată fi distinseproprietăţi estetice autentice, reale. “Cazul Davidson”este simplu, teoria sa este compromisă dereducţionismul semantic în care crede dogmatic.Realitatea este cu totul alta: unul sau mai mulţitermeni nu îşi conservă nici o semnificaţienonmetaforică; păstrîndu-şi aceeaşi formă, aceeaşiidentitate morfologic-lexemică, funcţia lor semantică,tradusă prin semnificaţia pe care o degajă, este diferită

în funcţie de context, de determinantele extrinseci încare este cuprinsă. Din întrepătrunderea, dincombinarea semnificaţiilor termenilor întregiistructuri, sub ghidajul precis al sensului intenţionat decreator, iradiază semnificaţia denotativă, metaforică afostului termen nonmetaforic, rece şi sărac în sensulsău “tare”. Asta e tot. “Realismul” lui Davidson stă peo realitate iluzorie, incompatibilă cu vraja şi forţaadevărată a misterului estetic al metaforei, o dovadăperemptorie fiind aceea că folosirea metaforelor îndescrierea unor universuri estetice complexe înreprezentări şi sentimente este indispensabilă,realismul nu mai poate funcţiona în exprimarea unortensiuni şi senzaţii intime, a unor spaţii irizate de trăirinegative şi psihice interioare, pe care numai bogăţiaartei denotative o poate sugera.

Încheiem cu necesara distincţie pe care filozofulMarin Aiftincă o prezintă în cartea “Misterul artei şiexperienţa estetică”, referitoare la imaginea (valoarea)estetică şi imaginea (valoarea) artistică. Cu oexpresivitate lirică şi descriptivă admirabilă, izvorîtădintr-o rigoare ştiinţifică ce nu şi-a epuizat putereacîntecului, ci o eliberează cînd doreşte, mlădiind reflexorice incipienţă de alunecare în vîscozitate analitică –virtuozitate prezentă în fluiditatea întregii lucrări –,domnia-sa ne scuteşte de efortul descifrării oricăreiambiguităţi, prin departajarea clară a celor douăcategorii axiologice. Astfel, deşi provenită ca fondstructural din natura percepţiilor particulare alesimţurilor, din calităţile intrinseci estetice aleobiectului artistic, realizarea estetică nu se supune lor,ci le topeşte într-o imagine unitară definitorie,prezentă ca modalitate de existenţă absolută,netranscendentă a obiectului estetic, aşa cum remarcăde altfel şi polonezul Roman Ingarden. Imagineaartistică, în schimb, depăşeşte acest cîmp intim şiconcret, făcînd legătura cu vibraţiile exterioare alevalorilor extraestetice, ancorînd opera de artă lacontextul uman, moral, social în care obiectul esteticevoluează şi palpită, adaptat la izvoarele vieţii. Plecîndde la tipul de coexistenţă a elementelor extraesteticeîn cadrul imaginii artistice, Marin Aiftincăconcluzionează esenţial că, deşi valoarea estetică, prinstructura ei, pare că se identifică cu opera, ea depăşeşteechivalenţa absolută, orizontală cu obiectul artistic,devenind, aşa cum spunea Croce, un “cosmos”,suverană peste celelelate tipuri de valori cu carecoabitează în opera de artă. Chiar în condiţiilespecifice de eterogenitate constitutivă pe care lecomportă, valoarea estetică nu se disipă, ci îşicondensează în sine unitar toate determinantele,actualizîndu-se în acelaşi timp relativ în obiectul şiimaginea lui artistică, conectînd împreună acest obiectla un transcendent care îi susţine şi îi primeşte jertfa.Sacralitatea investită în opera de artă se întoarcesporită la sacrul recuperator şi înţelegător a toate cîtesînt şi se fac.

54

decembrie 2019Poesis DEsPRE POEzIE

Fragmente despre poezia lui George Vulturescu

Ioan Nistor

George Vulturescu este unul dintre poeţiiimportanţi ai momentului, prezent în Dicţionare şiIstorii ale literaturii române, tradus în numeroaselimbi. A fost comentat de critici literar însemnați, dela Ştefan Augustin Doinaş, la cei mai tineri de azi...

Mai multe aspecte din activitatea sa mi se pardemne de a fi evocate. A fost mereu un dinamizator alvieţii literare sătmărene şi, de-a lungul anilor, a unitforţele sătmărene, începând cu cenaclul Afirmarea.Mulţi veneam acolo pentru că era el prezent şi pentrucă avea darul de-a însufleţi atmosfera, de-a armonizacontrariile, de-a elimina tensiunile. A organizat în SatuMare diverse concursuri naţionale, la care au venitscriitori din toată ţara. Visul său, încă de atunci eraînfiinţarea unei reviste literare sătmărene şi, înconsecinţă, a fost unul dintre iniţiatorii „Paginilorliterare” publicate în colaborare cu revista clujeană„Tribuna”. Revista „Poesis”, înfiinţată îndată dupăRevoluţia din 1989, este urmaşa acelor „Pagini...”

Altruist, dar şi exigent, beneficiind de fireștilerelații cu scriitori din țară, de-a lungul anilor, Georgeîntindea o mână celor dornici de afirmare. Azi,răsfoind colecția revistei „Poesis”, observi că niciunuldintre scriitorii sătmăreni valoroşi nu lipseşte dinpaginile ei.

Pe de altă parte, o retrospectivă a vieții culturalepostdecembriste nu poate omite activitatea pe care asusținut-o în cadrul Direcției Județene de Cultură. Afost mereu plin de idei... Cele mai importanteevenimente culturale județene se leagă de numele său.Nu este localitate importantă din judeţ, din preajmaCareilor sau din Ţara Oaşului, în care să nu fi aprins ofăclie a aducerii-aminte, să nu fi dezvelit o placăcomemorativă, să nu fi aniversat sau comemorat câteo personalitate. Vulturescu a consolidat statutul de poetîn Satu Mare şi a făcut din revista „Poesis”, împreunăcu poetul Dumitru Păcuraru, un brand al ținutului.

A fost conducătorul unei instituţii de care SatuMare avea nevoie. Și a ridicat ştacheta culturii foartesus.

Cultura sătmăreană, îi va purta multă vremeamprentele. Indiferent de contestaţiile care vin şi trec.Tot ce a făcut a însemnat VIZIUNE.

În prezent, George Vulturescu este un eficientreprezentant al Filialei USR Cluj în județul Satu Mare.

În plus, este un prieten adevărat. Cu el nimeni nupoate ţine – cum se zice – supărarea.

Se poate conchide, fără exagerare că acontribuit la vaccinarea societăţii locale cu acel sercultural, care întăreşte rezistenţa prin cultură acomunităţii la avalanşa interminabilă a URÂTULUI.

Revista „Poesis” la 30 de aniGeorge Vulturescu s-a dovedit a fi încă din 1989

un îndârjit şi eficient realizator al revistei „Poesis”.Graţie acesteia, este preţuit, admirat, căutat de confraţiidin ţară. „Poesis” este aproape nelipsită din rubricilespecifice care consemnează apariţiile importante. Iatăce zicea nu demult „România literară”: „Înţelegemamărăciune poetului G. V. şi suntem solidari cu el, cuatât mai mult cu cât îi cunoaştem prea bine meritele:el a reuşit să înscrie oraşul Satu Mare pe hartaliteraturii române de calitate. De aceea ne mirăm şinu înţelegem de ce, în loc de gratitudine, primeşteindiferenţă şi ostilitate. Cea mai la îndemânăexplicaţie ar fi predominaţa unui anume spirit allocului totuna cu închistarea şi opacitate la cultură”.

Merită amintite aprecierile lui Ion Rotaru din Oistorie a literaturii române, vol. V: “prestigiul ei estefără precedent, nu numai în zonă, dar chiar întrecând,după a noastră părere, unele publicaţii din centrelemari ale ţării.” Sau: „Poesis este cunoscută şi pestehotare”. Tot Ion Rotaru apreciază că revista„excelează prin ţinuta ei politică echidistantă (suntemtentaţi a o numi chiar „indiferentă”, în sensul nobil alcuvântului) faţă de politică, mai exact spus faţă departidele politice, lucru rar astăzi.”. Și: „Este unsusţinător fanatic al poeziei sătmărene“.

Iată că revista „Poesis” are, azi, 30 de ani și, neamintim că în fiecare an, George Vulturescu aorganizat Zilele Poesis, adevărate sărbători ale poezieiîn Sătmar. Astfel au sosit în Satu Mare zeci, poate sutede scriitori. Este ceea ce s-a întâmplat și recent, în 26și 27 octombrie, când însuși președintele USR, domnulNicolae Manolescu a onorat cu prezența sa lumeaculturală a județului Satu Mare.

George Vulturescu – poetul, eseistul, criticul literarGeorge Vulturescu şi-a cucerit, de la început, un

spaţiu liric, un topos, NORDUL, unul imaginar darcare îşi extrage seva dintr-un Nord concret, palpabil,uşor de indicat la hartă. Iar punctele sunt puncte desprijin… Sunt loconime sonore, poetice, dintr-omitologie personală: Nicoreţi, Codru, Necopoi,Tălpoacă, Tireac, Tătăreşti... Harta aceasta includeprioritar satul, cu oameni care aduc din vechime untezaur de înţelepciune, reprezentând un fel deBibliotecă din Alexandria, o bibliotecă vie. Satul e cao Carte imensă a spiritualităţi transmise prin viu grai,pe care cei conştienţi de sine ştiu să o asculte.

Versurile evocă un sat străvechi, presat sub cer, darnu ca o libelulă prinsă în cleştarul chihlimbarului, cica un tot care respiră, un sat cu feţe umane, cu fiinţe,

55

Poesis decembrie 2019 DEsPRE POEzIE

cu înţelepţi, cu verşuitori, cu grăitori în dodii, cu poeţicare au rostit cândva câte un vers, dar ce vers!... DacăBrâncuşi a sculptat nu pasărea, ci zborul, GeorgeVulturescu a surprins spiritul satului care este însăşidevenirea NEAMULUI.

Este un sat în care eu, care vin tot dintr-un sat, depe-o dreaptă de Someş, mă regăsesc. Și sunt convinscă ne regăsim.

Poezia lui deschide un fel de ospăţ la care vinactanţi lirici, care spun lucruri memorabile. Putemvorbi astfel de o marcă a poeziei lui Vulturescu. Suntsimpli ţărani, prieteni, preoţi care aduc mireasmă detămâie şi de fum de pe pagini din Filocalii înnegritede vreme: Misail, Ioachim etc. Aceștia poartă numebiblice, semn al relaţiei satului cu dimensiuneareligioasă. Fiecare este un alter ego, sau un ecou alpropriului gând.

Iată ce zice Moş Achim: „Moartea nu se poatetransmite decât pe calea vieţii” (Grota..., în Frontieradintre cuvinte, p.37). Acelaşi Achim vorbeşte desprestatornicie ca Nord al existenţei sale: „Eu, nepoate, n-am ieşit din raza clopotului / din sat. Am băut apănumai din fântânile / pământului nostru. Femeia e depe uliţa mea”. (Scrisori din Nord 6).

Preotul Nicolae zice, în spirit ecleziastic:„Adevărata glorie o scriu potcoavele în / colbullumii... / Vântul citeşte, vântul o spune...”. Nu lipsescbiciuirile sarcastice, precum această constatare a luiIoachim: „Muştele preferă să moară pe grămada degunoi decât să n-o găsească...” (Banchetul)

Motive şi simboluriNu este căderea acestei prezentări de a face o

analiză cu unelte didactice, dar nu se poate trece cuvederea oferta poeziei de a purcede la o abordarecomplexă. O lăsăm pe seama doctoranzilor şi vomaminti doar faptul că în poezia sa întâlnim motive şisimboluri cu semnificaţii profunde: lupul, cuțitul,fulgerul şi altele. Mă voi opri la un motiv carestructurează mai multe volume şi poeme, şi anumeochiul, un motiv care străbate toată poezia sa. Elsemnifică transformarea unei lovituri a destinului înbiruinţă. La Oedip, lipsa vederii nu a însemnat extinţiafiinţei, ci intensificarea trăirii. Ochiul deschis înăuntruamplifică trăirea prin cugetare. Vedem îndată ceînseamnă acesta, citind zicerea evanghelistului Matei(6. 22): „Luminătorul trupului este ochiul; de va fiochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat.” Ochiuleste periscopul fiinţei umane, este însăşi poezia.Poezia vede dincolo de ziduri, de aparenţe, de mizerii,de ziua de azi...

Motivul este recurent în mai multe volume. ÎnTratat despre ochiul orb, George Vulturescu surprindederuta din totdeauna a omului care, simţind pe creştetamprentele divine, se bucură de libertatea deplină, dare incapabil să aleagă la răscruci drumul cel bun. Poeziaexprimă căutarea fără răgaz care i-a fost sortită omuluilăsat în marea singurătăţii. Imaginea este apocaliptică.Negrul domină: „Noi trecem buimăciţi prin privirile

celorlalţi / ca printr-o ceaţă ca printr-o pânză depăianjeni; / în jur se face negru, e târziu / nicio vocepână la tine cel de pe străzi / vezi deodată că eşti înochiul negru / în nisipurile lui / până-n genunchi,până-n gât / şi-i gol ca o văgăună / şi deasupra lui eun alt ochi / altă văgăună nămoloasă.” (Tratat despreochiul orb V).

Nordul este un motiv proeminent. El alimenteazăideatic mai multe poeme, cu sensuri mereu înnoite şiurmărirea lui de-a lungul operei este rodnică.

Nu punctul geografic al spaţiului natal e cel vizat.E depăşită această semnificaţie. Nordul e un topos, unloc cu semnificaţii în plan spiritual, în plan fiosofic.Nu poţi exista fără să te raportezi la ceva, fără să ai odirecţie, aşa cum plantele au ca sens de creştere cerul,cum păsările au cuibul, cum râurile au marea. Fiinţeleumane au repere pe care le-au dobândit prin naştere,au un ideal, un sens, şi acesta e numit NORD. Nordule salvator pentru corăbieri. Noe singur a navigat fărăbusolă, dar a intervenit voia lui Dumnezeu care l-aaşezat pe Muntele Ararat. Abia după aceea, punctelecardinale au fost restabilite. Când omul are un ideal,un Nord, va ajunge acolo sau va cădea, însă are sau aavut un sens. Spune poetul: „Nordul nu este opusul /lui Miază-Zi. Nordul este înlăuntrul tău. / Cu merii dingrădină.” Sau: „Nordul este deasupra paginii / tale...”Sau : „Rămân fidel Nordului: / unde privirea nu vreasă devină cuvânt, / unde primordială e mişcareaochiului / de la om la cer” (Scrisori din Nord 7).

Poezia – povară şi blestemDin volumul publicat de George Vulturescu în

2013, am ales poezia Moartea câinelui, o adevăratăparabolă despre puterea poeziei, a cuvintelor asociatecu limbajul clopotelor, a cuvintelor care devin blestemterifiant atunci când legile vieţii şi ale omeniei suntcălcate în picioare. Câteva date necesare: un câine esteucis în chinuri cumplite, cu sticlă pisată, cu ace puseîn pâine. Reacţia tânărului poet este de revoltă şirevolta este a fiecăruia, a celor ce apărăm ideea deviaţă: „Am ţâşnit din curte în stradă: am alergat, / amcăzut în genunchi, m-am ridicat, am urlat, / am lătrat– am plâns, nu ştiu. Am ajuns la / clopotniţa din curteabisericii şi m-am atârnat / de frânghii: cele trei clopoteau spart cerul / în mii de aşchii metalice şi au căzutpeste case, / s-au înfipt în oameni, în arbori, înanimale. // Câinii au început să urle în lanţuri. Sătenii/ s-au adunat îngroziţi lângă clopotniţă. Mi-au /descleştat, cu greu, mâinile de pe frânghiile /clopotelor. I-am urlat părintelui Ghelasie: / «Cosmami-a ucis câinele cu sticlă pisată... / Blestemă-l!Blestemă-l...» // Cosma era la arat pe TablaNecopoiului. / Sora lui, Gherghina, a alergat până lael: / « – Uite ce nori negri sunt pe Tălpoacă... vine /furtuna, hai acasă, o să te trăsnească...» // Nu l-atrăsnit. Dar din ziua aceea i-au fugit / toate animalelede pe lângă casă: iepurii, / pisicile, vitele, caii. Într-ovreme s-a îmbolnăvit: / trupul i s-a umplut cu bubenegre care miroseau / puturos. L-au dus să se stingă

56

pe paie, în şură. / Câinii din sat lătrau lugubru, noaptede noapte. / Într-o zi a trimis după mine. Abia măputea implora: / « – Iartă-mă, ca să pot muri, nu casă trăiesc...» // Asta e după gardul poemului: / Nimeninu poate vedea ceea ce ar fi vrut”.

O pedeapsă cosmică aşadar, de tragedie antică.Aceasta e poezia, un clocot de sentimente care facordine, care pun viaţa în lege. Poezia este aspiraţia spreo lume normală şi morală. Iată de unde vine poezia:din viaţa complexă, cu realităţi care rănescsensibilitatea fiinţei umane normale. Iată ce estepoezia: sumă de cuvinte care împletesc, asemenea unuigard de nuiele din Codru sau din Ţara Oaşului,aspiraţiile noastre.

Poezia şi căutarea armoniei Cuvintele în poezia lui George Vulturescu vor să

spună totul, sunt năvalnice, impetuoase. Simţim fiereverenţa în faţa cuvântului, fie imperativul care cereascultare. El îşi supune cuvintele: „Tremuraţi cuvinte/ există împuşcături de probă / exerciţii cu manechine/ injecţii cu cobai / dar nu sunt cuvinte de probă”(Podul lui Edvard Munch, în Frontiera..., p. 14).

Versul său e un spectacol al vorbelor şi alimaginilor, iar ideile sunt convingătoare, sunt versuribine plivite, prăşite, semn că George Vulturescu aprăşit de timpuriu rândurile de porumb din Tireac.Poemul pare că se scrie sub ochiul cititorului, parevultoare din Oaș, în care „fierb” cuvintele. El scrie caîntr-o descărcare orgasmică, se aud parcă interjecţiileplăcerii de a scrie. Scrie POEZIA direct pe pieleaiubitei, cum ar fi conştient că dincolo de perdea nu ealtă iubită ci Judecătorul Cel Mare.

O caracteristică este aplecarea spre zicerilememorabile. Cursul vijelios al versurilor face câte-unpopas pentru a fi rostite nişte bine venite şi binegustate apoftegme. Sunt de obicei construcţiimetaforice, sentenţioase, cu miez moral. Reținemcâteva care vizează cele două teme gemene – iubireaşi poezia: „Cel mai important lucru care i se poatecere unui poet e să nu facă din cuvinte paiaţe.”;„Scriind omul face mai mult decât poate: cuprindedivinul.”; „Iubirea irigă cuvintele” etc. (în Tratat…,p. 30).

„Cel care urcă în Nord este totuna cu cel carecoboară”

Aş încheia cu o scurtă prezentare a acestui poem,unul dintre cele mai frumoase poeme de dragoste dinliteratura română. E vorba despre o dragoste matură,despre sentimentul unei iubiri profunde, cu accentegrave. George Vulturescu pleacă de la o legendăcunoscută despre lupii ieşiţi din ordinea lumii şitransformaţi în pietre. Dar văd aici şi altceva, ointerpretare proprie, un alt final al legendei despreManole şi Ana. Localizată în Nordul cunoscut, dramaare o altă finalitate. Manole nu cade de pe zid, Ana nue imolată. Cei doi urcă împreună în absolut, trecîmpreună porţile Cerului. Poemul merită să fie

reprodus integral: „Ioachim a pregătit desaga cubucata / de pâine, carnea de miel şi oiaga cu / ţuică.s-a dus la patul Anei care / zăcea de luni de zile şi i-aspălat / tălpile purulente şi subţiorile năclăite / desângerări. i-a pus o cămaşă nouă şi / o rochie albă dein. //«Să ne grăbim, femeie, astăzi se / deschid cerurileşi vom urca sus pe Munte. / Pe tine te-am iubit, vorbeaIoachim / julindu-se printre stânci cum o purta / înbraţe, pe tine care aveai şolduri / năprasnice şi albeca zăpada. Acum / ai bube pe trup, femeie a mea, şi /miroşi a fructe putrede...» // Muntele era tot maibolovănos şi / Vântul le şfichiuia faţa. Ierburi atârnau/ De pietre precum ţipetele din gura / Unui muribund./ «O bărbate al meu, crezi că vom putea / privi cerurilecum se deschid? Uite, / în faţa noastră stau patru fiareşi / ne ţin calea...» / «Sunt pietre, femeia mea, pietre /ale Nordului. O dată pe an, când se / deschid cerurile,efluviile lor de / oxizi ne vindecă trupurile...» / «Nordulnu stă piatră pe piatră, / Ci ochi încremenit peste ochiîncremenit. / Uită-te în ochii mei, bărbate, vei vedea /cerurile cum se deschid, / vei vedea cum cel care urcăîn nord / este totuna cu cel care coboară...»” (Cel careurcă în Nord este totuna cu cel care coboară).

Câteva precizări finale.Despre poezia lui Vulturescu se pot spune multe.

Este o poezie complexă, cu multe deschideri,motive… Ar trebui o cercetare amplă pentru a-i face oradiografie completă.

Nu este o poezie uşor de acaparat de către cititorulgrăbit. Deseori crezi că eşti în faţa unor zidurichinezeşti (vizitate cu rodnicie de poet), ziduriinexpugnabile care apără frumuseţi şi bogăţii, inclusivlimba. Este un zid greu de cucerit, dar după ce l-ai luatcu asalt, ai ce să vezi.

Personal, simt nişte pânze freatice, vii, clocotitoare,din care mi-am luat şi eu o asemănare între ceea cescriem noi. Nu se putea altfel, plămădiţi fiind dinacelaşi lut, din același spirit nord-vestic. Deseori,aceleaşi frământări ne-au călăuzit paşii, fiecare cupoteca sa. Asta pentru că spaţiul meu natal, ŢaraOaşului, care îi este atât de apropiată, şi Ţara Codrului,să-i zicem spre o simetrică îngemănare, au fostmegieşe în adâncurile vremii şi de-a lungul istorieifrământate a Nord-Vestului. Lingvistic fac parte dinsubdialectul crişean, arhaismele și regionalismeleexpresive circulând liber. Despărţea Someşul celedouă „țări”? Nicidecum: Someşul le unea! Şi,poetizând şi sperând să nu-i indisplacă, afirm căamândoi, în adolescenţa noastră, admiram de pe celedouă maluri, aceleaşi muze care veneau să se scaldeîn apele Someşului. Ce vedeam fiecare, formele şifondul, e o cestiune personală a fiecăruia, Cert e că neşopteau secrete diferite. Bunăoară, despre cuțite șifulgere.

decembrie 2019Poesis DEsPRE POEzIE

57

Poesis decembrie 2019 EsEu

Umberto Eco, o poetică a infinitului

Denisa Cr[ciun

Înainte de a începe să își scrie romanele UmbertoEco desena întotdeauna chipurile personajelor,elabora planuri și hărți ale lumilor sale ficționale.Procedând astfel a ajuns să realizeze faptul căromanul nu este numai un pur fenomen literar și cămai presus de orice scriitura unui roman atinge înprofunzime chestiunea cosmologică : „Pentru a naraceva, te erijezi într-un soi de demiurg care crează olume (...) cât mai precisă posibil, astfel încât să tepoți deplasa în ea cu toată încrederea1“.

Abia după proiectarea și mobilarea minuțioasă alumii ficționale, cuvintele încep să curgă în voie,naratorul devenind el însuși personaj al lumii create.

„Lumea este un text și un text este o lume2“afirma Umberto Eco în superba carte desprecomentariile călugărului Beatus din Liebana laApocalipsă. În lumea posibilă a textului viațapersonajelor respectă logica și legile specificeacestei lumi. Spațiul limitat al textului capătă odublă deschidere : una datorată posibilităților depermutare ale combinatoriei sale și cealaltă rezultatădin interpretarea făcută de către cititori. Prin joculinfinit de repetiții și de combiantorii, opera (care areo structură exterioară finită) se deschide spre infinit,spre profunzimea fără margini a interiorității sale.Problematica combinatoriei fără sfârșit a textului netrimite cu gândul la experimentele de scriiturăpostmodernă și la Italo Calvino care a știut foarteclar să-i exprime provocările : „Fiecare viață este oenciclopedie, o bibliotecă, un eșantion de stiluri, încare totul se poate amesteca și reorganiza în toatemodurile posibile3“.

În Lector in fabula, literatura este asemuită unei„mașini de produs lumi posibile“. O lume posibilăfiind de fapt o „construcție culturală“ având caprototip lumea noastră de referință. Lumile posibileale fabulei, reflectă la scară infinitezimală lumea încare trăim și aparțin nivelul psihic, cuantic pe careIlya Prigogine îl descrie în La Nouvelle Alliance cape o deschidere către infinit : „Putem gândi deasemenea în maniera în care Anaxagora concepeabogăția posibilităților creatoare ale Universului :orice lucru conține, în toate părțile sale, chiar și pânaîn cele mai infime, o multiplicitate nesfârșită degermeni calitativ diferiți și întrepătunși4“.

Poetica infinitului în creațiile literare ale luiUmberto Eco stă sub semnul punerii în abis, acestprocedeu ce constă grosso modo în a reproduce, areduplica (uneori ad infinitum) un fenomen, un

obiect, un proces, este una dintre tehnicile salenarative cele mai uzitate. Optica naratorului Eco estefidelă principiilor estetice din Opera deschisă cepledau pentru o literatură autoreflexivă. Modul săude gândire este foarte apropiat de cel al formaliștilorruși, cu precădere de acela al lingvistului RomanJakobson. Noțiunea de autoreflexivitate evocă tezalui Jakobson privind „mesajul poetic”, ce faceîntotdeauna trimitere la el însuși. Fascinat deprincipiile teoretice ale autorilor formaliști,romancierul Eco a devenit convins că „subiectul”unei opere nu este tema centrală, ci mai degrabă eleste un element al elaborării sale. Forma povestirilorsale ficționale va purta însemnele acestei diferențieridintre „subiect”, identificat cu procesele deconstrucție narativă (flash-back și flash forward,poveștile paralele, punerea în abis, enumerarea,duplicarea) și „fabula” ori, altfel spus, materialul(idei, motive, personaje). Forma narațiunii este prinesență reflexivă, iar acest lucru se datorează unuimod de compoziție privilegiat de romancierul Eco,acela al punerii în abis.

Dispozitiv narativ ce evidențiază structurareaoperei pe mai multe paliere narative, punerea în abispostulează existența a trei niveluri ale textului: alnarațiunii, al ficțiunii și al poveștii în poveste.Studiul punerii în abis în opera romanescă al luiUmberto Eco nu poate să nu trimită implicit la„infinitul ce se cristalizează într-o formă” finită5. Înaceastă „formă” prin principii estetice precumrepetiția sau incluziunea se generează une efect deoglinzi ce transcende orice limită, acesta este efectulsubliniat de Dällenbach : „Povestirea specularăvorbește de impresia leibniziană a unei serii de lumiincluse unele într-altele ce se repercuteazăvertiginos6”.

Eco practică o scriitură „palimpsestă“: povestirease face întotdeauna cu ajutorul „punctelor devedere“ a cel puțin doi naratori. Un protagonist,naratorul intradiegetic și un metanarator ce pare săignore multe detalii legate de existența personajelorsale și care are aerul că le spionează oarecum. Prinintermediul unei „polifonii7“de naratori scriitorulreușește să genereze structuri speculare ingenioase,inedite. Primele opere ale lui Eco adăpostesc nucleulcentral al poeticii sale narative8. Punerea în abisocupă o poziție fundamentală în sânul poeticii salenarative, ea este unul din pivoții construcțiilor saleromanești. Trebuie precizat că procedeul punerii în

58

abis este o constantă a practicii literare a luiUmberto Eco de la publicarea primelor sale eseuri,„cronicile ficționale9” de la finele anilor 1950 șipână în 2015, anul apariției celui de-al șaptelearoman al său, Numărul zero.

Pentru a face literatură e nevoie, înainte de toate,de o teorie a formei ficțiunii, de aceea vom încerca- cu ajutorul unui instrument de lucru prețios careeste poetica explicită10 - să reperăm raționamentelescriitorului (forța lizibilă într-o formă, cum ar fi spusMerleau-Ponty) cu privire la alegerea configurațieioperelor sale narative.

1.1 La început a fost alegerea formei11

Încă de la începutul practicii narative remarcămimportanța pe care Eco o acordă formei povestirilorsale. Lucrul asupra formei este, pe de o parte,rezultatul impactului teoriei estetice a formativitățiielaborată de directorul său de teza Luigi Pareyson12,concretizată într-o filozofie a creației și o critică detip hermeneutic care i-a inspirat, după cummărturisea chiar Umberto Eco, Opera deschisă.Pareyson (înscriindu-se în tradiția morfologicăînspirată de Goethe și Dilthey) avea în vedere ounitate de acțiune între creația, reprezentarea șiexecuția unei producții artistice. Această nouăviziune a esteticii, ca punere în formă, a influențatmodul tânărului Eco de a da formă13 narațiunii. Pede altă parte, preocuparea față de formă este oconsecință a interacțiunii sale active cu unele mediineo-avangardiste italiene și franceze (noiiromancieri și scriitorii oulipieni) în care se fonda unnou limbaj artistic, o nouă viziune asupra operei deartă.

În 1963, împreună cu alți tineri intelectualiprecum Nanni Balestrini și Alberto Arbasino,Umberto Eco participa la fondarea « Grupului63 »14. Lansau atacuri, virulente împotriva unorvalori literare considerate ca fiind incontestabilepână atunci.

Încă de la debutul său narativ Umberto Ecoimaginează opera artistică ca pe un făcut pe cale săse facă și consideră că această producție „artizanală“trebuie să vorbească ea însăși de propria-i fabricație(acest procedeu de a nara poartă numele de punereîn abis a enunțării). Propunem un focus asupraalegerii modului de structurare a uneia dintreprimele sale opere narative deoarece reperăm teme,paradigme, motive în textele ficționale de tinerețece vor fi reluate în experiențele romanești de maitârziu. Să precizam mai întâi că o reflecție asupraconfigurării structurale a scrierilor narative ale luiUmberto Eco necesită două interogații liminare:cum se face organizarea internă a textului romanescși ce legături există între ceea ce este povestit

(istoria) și modul în care aceasta din urmă estepovestită (naratiunea)?

Cel mai vechi dintre „exercițiile de creațieliterară15” scrise pentru rubrica „Diario minimo” arevistei de neo-avangarda Il Verri, este pastișulNonita (1959). În Nonitastratagema „manuscrisului găsit“ de care scriitorulse va servi în trei din romanele sale (Numeletrandafirului, Baudolino și Insula zilei de ieri) ca sădovedească cititorului (și lui însuși) că un roman nuse poate scrie fără punerea în scenă a„palimpsestului“ unei alte cărți. Acest artificiu (lafel de vechi ca literatura) al manuscrisului găsit, prinfaptul că înscrie o povestire într-o altă povestiresimilară este o punere în abis.

1.2 Nonita, un început al « vicleșugului » narativ

Nonita16 parodiază cu savoare traducerea italianăa cărții Vladimir Nabokov, Lolita. Numelepersonajului Humbert-Humbert din romanul luiNabokov a fost tradus ca Umberto Umberto. Ceeace l-a amuzat pe tânărul Eco, ce va face din loculsău de naștere, Piemontul, cadrul aventurilor erouluisău omonim.

Este de remarcat faptul că încă din acea perioadăPiemontul este prezent în scrierile sale narative. Fieca loc de naștere al protagoniștilor săi17, fie ca șicadru al acțiunii, regiunea natală a lui Umberto Ecova ramâne întotdeauna în centru operei sale, vaîncarna punctul fix al universului său narativ.Scriitorul a făcut din Piemont, din istoria șilegendele acestui teritoriu materia prima a creațieisale romanești.

Ca și istoria Lolitei, care este precedată de unpasaj metatextual, o prefață a unui autor imaginarJohn Ray Jr, Doctor în filozofie, pastișul se deschidecu precizările unui narator (N1) care afirmă că aprimit „manuscrisul prezentului text“ de la« gardianul-șef al închisorii municipale a unui orășeldin Piemont ». Înainte de a-i lăsa locul lui N2, adicămisteriosului prizonier, presupus a fi VladimirNabokov (în mod paradoxal refugiat în acestăregiune), metanaratorul ne spune că o parte dinmanuscris în care se povestește „extraordinaraaventură trăită de acest Umberto Umberto“ a fost rosde șoareci. Iată motivul pentru care un al doileapasaj metatextual anunță că „partea intactă amanuscrisului se oprește în acest loc“ ; N1 vadeduce „din rândurile fragmentate care se pot încăciti“ cum anume se continuă povestea.

Contrar personajului pasionat de fetișcane dinromanul scriitorului american (de origine rusă),adolescentului Umberto Umberto îi placoctogenarele, acesta aprinzându-se la vederea uneifiguri escavate de „riduri vulcanice“, a unei guri

decembrie 2019Poesis EsEu

59

Poesis decembrie 2019 EsEu

„știrbe“, a unei priviri încetoșate de „cataractă“ saua unei pulpe mâncate de „varice“. În timp ceHumbert-Humbert declamă :

„Lolita, lumină a vieții mele, foc al inimii mele.Păcatul meu, sufletul meu. Lo-li-ta : vârful limbiiare trei mici tresăriri de-a lungul palatului ca laultima să atingă dinții. Lo-Li-Ta18“ .

Umberto-Umberto se lamentează la rândul lui :„ Nonita. Floarea adolescenței mele, neliniște a

nopților mele. O să te mai reved vreodată ? Nonita.Nonita. Nonita. Trei silabe, ca o dulce negație. No.Ni. Ta. Nonita, să mi te pot aminti până ce imagineata nu va fi umbră și viața ta mormânt19“.

Cu mult umor N1 rezumă partea de jurnal care afăcut deliciul rozătoarelor. Povestește cum UmbertoUmberto o răpește pe Nonita și fuge cu ea pebicicletă spre Piemont. O „cursă nebunească prinimensitatea ținutului“ începe. Dar într-o ziamețitorul periplu pe drumurile Piemontului esteîntrerupt cu brutalitate: un Kidnaper cu scuter oseduce pe venerabila doamnă și fuge cu ea. Pradădisperării, Umberto Umberto pleacă în cautareaNonitei. Abia după câteva luni o va regăsi, darNonita este de nerecunoscut, pentru că răpitorul odusese la un institut de înfrumusețare, pe fața ei numai e nici un rid, pletele îi sunt aurii și gura „re-garnisită“. Profund dezamăgit, face rost de o pușcăde vânătoare și trage în „mizerabilul“ seducător maimulte focuri. Nici unul nu-și atinge ținta, darUmberto Umberto este imediat arestat și dus laînchisoare.

Fără a pierde din vedere Nonita, să aruncămacum o privire la părțile preliminare din Numeletrandafirului. Naratorul extradiegetic (N1)povestește la începutul cărții (într-un fel de prefațăintitulată „Firește, un manuscris“), că pe 16 august1968 i-a căzut în mâna o carte a unui oarecare abateVallet ; această carte, publicată la Paris în 1842, este„în realitate“ traducerea franceză a unei ediții maivechi, datorată călugărului benedictin din secolul alșaptesprezecelea, eruditul Dom Jean Mabillon ;aceasta reproducea „cu fidelitate“ manuscrisul (găsitde Mabillon în mănăstirea din Melc) unui călugardin secolul paisprezece, Dom Adson din Melk.

Cea de-a doua parte preliminară, „Notă“, neanunță că manuscrisul lui Adson este împărțit „înșapte zile“ și „fiecare zi în perioade corespunzândorelor liturgice“. Autorul Notei găsește utile lecturii„subtitlurile, la persoana a treia“ și precizează căaceste câteva rânduri ce rezumă asemeni romanelorde capă și spadă din secolul al nouasprezecelea,aventurile personajelor, au fost „probabil“ adăugatede Vallet și că ele servesc la „orientarea cititorului“.

Apoi „Prologul“ dă cuvântul bătrânului călugarAdson din Melk, care devine cronicarul unorevenimente din tinerețea petrecute în 1327 într-o

mănăstire din nordul Italiei unde se afla împreunăcu maestrul său, „învățatul franciscan, frateleGuglielmo din Baskerville“.

Numele trandafirului „ reproduce“ manuscrisullui Adson (naratorul intradiegetic) și este precedatde indicațiile unui narator extradiegetic (autorulimplicit), un italian din secolul al 20-lea cepovestește, printre altele, itinerariul cărții de-alungul secolelor : al 14-lea (manuscrisul original alui Adson din Melk), al 17-lea (ediția lui Mabillon),al 19-lea (traducerea abatelui Vallet) și al din nou al20-lea (cartea lui Umberto Eco).

Remarcăm aici punea în abis a „izvorelor“romanului și de asemenea a savantei simetrii decompoziție : Adson, la bătrânețe, povestește ce i s-aîntâmplat în anii tinereții în timp ce N2 povesteșteîn 1980 cum în 1968 ajunge să citescă manuscrisullui Adson (în varianta franceză).

Deci pe 16 august 1968 N1 intră în posesia uneicărți din secolul al 19-lea, cea a lui Vallet, cereproducea o ediție din secolul al 17-lea (cea a luiMabillon) care reproducea, la rândul ei, unmanuscris din secolul al 14-lea (cel al lui Adson dinMelk, naratorul N2). Pe 5 ianuarie 1980 (ziua denaștere a lui Umberto Eco), N1 se declara „liber săpovestească din pură plăcere fabulatorie, istoria luiAdson din Melk“; el decide să redea circumstanțeleîn care a făcut „docta descoperire“ și să relatezedestinul acestei cărți atemporale care a sfidatvremurile, traversând șase secole, de la venirea sape lume până la ultima sa redescoperire.

Există asemănări de compozitie între pastișulNonita ce dateaza din 1959 și romanul Numeletrandafirului, publicat în 1980. Așa cum amremarcat aventurile personajelor celor doua ficțiuni,parodică și romanescă, se petrec în nordul Italiei, înpatria piemonteza a scriitorului. Atât în pastiș cât șiîn roman există o dimensiune reflexivă, metaliterară,datorată dedublării instanței narative : un N1 care,prin tertipul unui manuscris găsit, ne restituie istoriaunui N2. Acesta opțiune literară a lui Umberto Ecose datorează evident lui Nabokov, dar și scriitoruluiitalian din secolul al 19-lea Alessandro Manzoni. ÎnLogodnicii. Poveste milaneza din secolul XVIIdescoperita și reconstituită de Alessandro Manzoni(care a avut o influență considerabilă asupra luiEco), cititorul va fi surprins să descopere o concepțiea romanului foarte avansata raportat la epocă.Romancierul încerca un demers cu totul inedit ceconsta în a include în corpul narațiunii « spații » careîn mod normal se regăseau în afara romanului și carenu ar fi avut decât câțiva cititori : prefața, cuvântulînainte, introducerile lungi. Mai concret, romanul secompune dintr-o introducere datorată „unui cronicaranonim“ din secolul al 17-lea care parodiază felul încare contemporanii săi fac literatură. Modelul

60

narativ manzonian este adoptat de Umberto Eco înNumele trandafirului, unde regasim trei părțiipreliminare : « Firește, un manuscris », « Notă » și« Prolog », prezentate ca făcând parte integrantă dinroman.

Să revenim însă la declarația de „libertate“ aautorului implicit din Numele trandafirului. De ceabia în 1980 s-a simțit liber să spună „din purăplăcere fabulatorie“ acestă istorie îndepărtată ? Înanii cincizeci și șaizeci, revoluția formală ascriitorilor anagardiști a negat importanța intrigiiromanești. Referitor la acest subiect Alain Robbe-Grillet afirma : « să povestești a devenit de-a dreptulimposibil ». În ciuda interzicerii intrigii de către Noiiromancieri, dorința de a istorisi a persistat totuși.Unii romancieri continuau să acorde o mareimportanță acțiunii. În 1968 (an simbolic) apăruserăBelle du Seigneur de Albert Cohen și L’Œuvre aunoir de Marguerite Yourcenar. De partea sa, și înparalel cu Noul roman, Oulipo continua să-șidezvolte reflecția originală, ce era foarte departe dea exclude aventura romanescă, cum stau mărturieromanele La vie mode d’Emploi (1978) de G. Perecși Le Vol d’Icare (1968) de R. Queneau. În aniișaizeci, intelectualii italieni acordau la fel de multăatenție căutărilor franțuzești ale grupului Oulipo câtși experimentelor Noilor romancieri. Italo Calvinoși Umberto Eco l-au introdus pe R. Queneau înItalia. Italo Calvino era membru Oulipo și traduseseLes Fleurs bleues în 1967, apoi prefațase diverseopere ale lui Queneau. Umberto Eco, care publicaseîn 1961 Esquisse d’un nouveau chat, unde pastișastilul lui Michel Butor și pe cel al lui Alain Robbe-Grillet, va continua demersul lui Calvino în specialcu traducerea Exercițiilor de stil (Esercizi di stileTorino, Einaudi, 1986).

În ultimele decenii ale secolului 20, istoria(numită intrigă sau aventură) își trăiește reabilitarea.Referitor la acest subiect, U. Eco ne spune că înItalia, Grupul 63 , în special, a contribuit în modstrălucitor la început la „acest mare anotimp alexperimentalismului când am ucis intriga“ șiprecizează că el însuși a fost „complice“ la acestăcrimă20. Începând cu 1965, la un colocviu ținut laPalermo de către membrii grupului, unele propuneri,în special cele ale lui Renato Barilli, mergeau însensul unei restaurări a intrigii romanești.

La scurtă vreme dupa ce Jean Ricardouproclamase că un roman este pentru el, „mai puținscrierea unei aventuri decât aventura unei scrieri21“,Umberto Eco și Cesare Sughi organizau la Milanoun colcviu consacrat reînvierii intrigii22. Acestdemers este rezumat retrospectiv de către UmbertoEco cu toată claritatea posibilă : „Revizitam romanulsecolului al 19-lea, deoarece estimam că gustulintrigii revenea de asemeni în literatura

contemporană23“. A revizita trecutul, iată unul dintre hobby-urile

postmodernistului Umberto Eco, care pe 5 ianuarie1980 se simțea „liber să povestească din purăplăcere fabulatorie, istoria lui Adson din Melk“. În egală măsură „scriere a unei aventuri“ și„aventură a unei scrieri“, Numele trandafirului estede asemenea „aventura“ punerii în practică a poeticiiinfinitului. Prin introducerea supraetajării narativeromancierul a dorit să creeze o adâncime abisală,amețitoare a textului, care să permită opereideschiderea către infinitul dimensiunilor saleinterioare.

1Umberto Eco, Confesiunile unei tânăr romancier(Confessions of a Young Novelist, HarvardUniversity Press, 2011), tradus în limba română deIoana Gagea, Polirom, Iasi, 2011, p. 20.2Umberto Eco, Beato di Liebana, editată de FrancoMaria Ricci, Milano, 1973.3Italo Calvino, Lezioni americane. Sei proposte peril prossimo millennio (Lecții americane. Șasepropuneri pentru mileniul următor), postmortem,Editura Garzanti, Milano, 1988. 4Ilya Prigogine și Isabelle Stengers, La Nouvellealliance (Noua alianță), Gallimard, Paris, 1979, p.324. 5Umberto Eco sintetizează estetica lui Pareysonastfel : « Opera de artă (…) este o formă, adica omișcare ajunsă la deznodământ : într-un fel, uninfinit conținut în finit. Completitudinea sa rezultădin aspectul său concluziv și deci trebuie să fieconsiderată, nu ca închidere a unei realități statice șiimobile, ci ca deschidere a unui infinit care seasamblează într-o formă » (Opera deschisă, edițiafr., p. 36). 6Lucien Dällenbach, Le récit spéculaire, Essai surla mise en abyme, Ed. du Seuil, Paris, p. 35. 7Noțiune pe care o împrumutăm de la MikhaïlBakhtine. 8Vazută ca proiect de scriitură pe care romancierulși-l propune de fiecare dată, altfel spus « opera defăcut, așa cum artistul, explicit sau implicit oconcepe » (Umbert Eco, Opera deschisă, editia fr.,p. 10). 9Scrise pentru revista Il Verri. 10Poetica explicită abordează și reunește afirmațiileautorilor în ceea ce privește practica lor de a scrieși geneza operelor lor. 11Alături de incipit-ul Evangheliei lui Ioan,parafrazăm aici o expresie a lui Luigi Pareyson pecare a folosit-o în cartea Ontologia libertății.

decembrie 2019Poesis EsEu

61

Poesis decembrie 2019 EsEu

12Luigi Pareyson (1918-1991), profesor laUniversitatea din Torino, autorul lucrării Estetica.Teoria de la formativita (1954) în care propunea, înruptură de gândire cu conceptul de « operădesăvârșită » a lui Benedetto Croce, o teorie despreprocesul de formare a unei opere și despre raportuldintre forma pe cale să i-a ființă și cea dejacristalizată. 13De la manière de donner forme, în revista« Esthétique » nr. 42, editată de Jean Michel Place,Paris, 2002, pp. 11-41. 14Constituit la Palermo, « Grupul » reunea literați șiteoreticieni ai avangardei anilor 1960. 15Primele texte ale lui Umberto Eco apăreau învolum în 1963 cu titlul Diario minimo. În prefațaediție din 1975 autorul mărturisea că încet, încetaceste parodii și polemici inspirate din actualitate audevenit „veritabile exerciții de creație literară“.

16În limba italiană „nonnita“înseamnă „bunicuță“. 17Personajele Jacopo Belbo, Casaubon, Roberto dela Grive, Baudolino, Giambattista Bodoni, SimonSimonini erau, ca și creatorul lor, din regiunea denord a Italiei. 18Nabokov, Vladimir, Lolita, Olympia Press, Paris,1955. 19Umberto Eco, Diario minimo, Editura Bompiani,Milano, 1992. 20Declara Umberto Eco în ziarul La Croix din 12iunie 1982.21Jean Ricardou, Problèmes du nouveau roman,Seuil, Paris, 1967, p. 111.22Umberto Eco et C. Sughi, Cent’anni dopo, Ilritorno dell’intreccio, Bompiani, Milano, 1971.23În prefața ediției franțuzești a cărții sale DeSuperman au Surhomme, Grasset, 1993, p. 12.

C[r\i primite la redac\ie

Rodica BragaZgomotul lini;tii

Ed. Imago, 2019

Geo VasilePoe\i reprezentativiai postmodernit[\ii

Ed. Eikon, 2019

Corneliu AntoniuC[ut[torul de nisip

Ed. Grinta, 2019

Ioana DiaconescuDezaripare

Ed. Timpul, 2019

Felician PopImaginea rom]nilor `n

operele scriitorilor maghiari

Ed. Limes, 2019

62

decembrie 2019Poesis EsEu

Dou[ povestiri diabolice

Gheorghe Glodeanu

Cu mai mult timp în urmă, în colecția „Cartea depe noptieră” a Editurii Humanitas a văzut luminatiparului volumul Cea mai frumoasă iubire a luiDon Juan de Barbey dʼAurévilly (1808-1889).Titlul cu un remarcabil impact comercial reuneștedouă dintre cele mai fascinante povestiri alescriitorului francez. Este vorba de Perdeaua stacojiesi de Cea mai frumoasa iubire a lui Don Juan.Barbey dʼAurévilly este autorul unei opere diverse,în cadrul căreia se remarcă, îndeosebi, studiulDespre dandysm și despre George Brummel (1845)și volumul de nuvele fantastice intitulat Diabolicele(1874). Prima ediție a culegerii de proză scurtăreunea șase narațiuni: Perdeaua stacojie, Cea maifrumoasă iubire a lui Don Juan, Fericirea princrimă, Dedesubtul cărților unei partide de vist, Unospăț între atei și Răzbunarea unei femei. Inițial,Diabolicele au fost precedate de o scurtă prefață, încare autorul preocupat să își teoretizeze opera îșidezvăluia intențiile și își prezenta crezul artistic.Prozatorul își anunța cititorii că, deocamdată,publică doar șase narațiuni dar, dacă ele se vorbucura de succes, va reveni cu alte șase relatări. Înciuda titlului care promite să plaseze întâmplărilepovestite sub pecetea fantasticului, scriitorul declarăcă dorește să fie un „observator al realitățiiadevărate, deși foarte crude”. El militează pentrulibertatea de exprimare a scriitorilor, fiind de părerecă artiștii înzestrați cu o autentică forță de creațiepot descrie orice. Drept consecință, tablourilezugrăvite de ei sunt morale dacă sunt cu adevărattragice și dacă reușesc să trezească reacțiilecititorilor. Deoarece înfățișează niște întâmplăriinsolite, Barbey dʼAurévilly este de părere că nimeninu va încerca să le repete. De aici și laturamoralizatoare a narațiunilor sale. Evenimentelepovestite sunt considerate niște „mici tragedii”, titlulDiabolice referindu-se atât la natura întâmplărilorprezentate, cât și la condiția personajelor feminineînfățișate. Prozatorul ne asigură că nimic din celezugrăvite nu a fost inventat. Doar numeleprotagoniștilor a fost modificat, rolul măștii fiindacela de a ascunde adevărata lor identitate. Scriitorulne avertizează că aceia care se așteaptă la născociri,la efecte căutate, la rafinamente, la prezența unuimecanism de cutremurare asemenea celui existentîn melodramele moderne se vor înșela. Diabolicelenu sunt niște povești cu diavoli, ci „povestiriadevărate ale epocii noastre de progres, de

civilizație, de o civilizație atât de încântătoare și deparadisiacă încât, dacă cineva se apucă să le aștearnăpe hârtie, s-ar putea crede că însuși Diavolul i ledictează!...”

În ceea ce privește condiția personajelorfeminine din aceste povestiri, Barbey dʼAurévillyeste de părere că ele își merită apelativul dediabolice, deoarece niciuna dintre ele nu este curată,virtuoasă și nevinovată. Moralitatea și sentimentelelor lasă foarte mult de dorit. Autorul și-a propus săalcătuiască o mică galerie a doamnelor cu virtuțiîndoielnice, aflate la antipodul celor de facturăangelică. În perspectivă, după modelul Diabolicelorar urma Cereștile, cu condiția ca aceste personaje săpoată fi identificate în realitatea înconjurătoare.

Deși are drept motto cuvântul „Really” („cuadevărat”), narațiunea intitulată Perdeaua stacojiereprezintă o capodoperă a literaturii fantastice. Înesență, relatarea ne prezintă fascinanta poveste dedragoste dintre un tânăr sublocotenent din armata luiNapoleon și misterioasa fiică a unor burghezi dinNormandia. Totul se derulează în decorul insolit alunei camere cu perdea stacojie, de unde și titlulrelatării. Narațiunea la persoana întâi singular nepoartă înapoi în timp, pe vremea când personajul-narator a participat la o vânătoare de păsări de baltăîn mlaștinile din vestul Franței. În diligența în carecălătorește, el întâlnește o persoană cu totulremarcabilă, pe care o cunoaște din reuniunilemondene ale timpului. Voiajorul misterios senumește vicontele de Brassard, dar povestitorulrecunoaște că ascunde în mod deliberat adevărataidentitate a personajului său. Celebrul căpitan esteconsiderat un autentic dandy, asemănător cu o seriede celebrități precum George Brummel sau conteledʼOrsay. Căpitanul Brassard a fost unul dintre ceimai străluciți ofițeri de la sfârșitul primului Imperiu,ascensiunea sa fiind oprită doar de apucăturile salede seducător. Dandysmul se dovedește un neajunsîn armată prin nepăsarea manifestată față dedisciplina ofițerească. Personajul narator setransformă rapid în confesorul povestirilorextraordinare relatate de către vajnicul ofițer. Înesență, Perdeaua stacojie este o povestire în ramă,în care există o lungă introducere (călătoria alăturide viconte) și relatarea propriu-zisă rostită de cătreacesta. Insistența acordată portretului căpitanului aremenirea de a face mai verosimile confesiunile sale.Pe de altă parte, narațiunea zugrăvește farmecul

63

Poesis decembrie 2019 EsEu

voiajului întreprins cu poștalionul, o vrajă ce adispărut odată cu apariția căilor ferate. Dialoguldintre cei doi călători este prelungit de reveriile pemarginea ferestrelor luminate în noapte, ferestre ceascund nenumărate întâmplări tainice. În felulacesta, poezia realității se împletește cu farmeculreveriei. Naratorul recunoaște că nu a putut treceniciodată noaptea printr-un oraș adâncit în somn încare a văzut o fereastră luminată fără să clădeascăîn jurul ei o lume întreagă de gânduri. Se întreabăce se întâmplă în spatele perdelelor, după carerelatează una din întâmplările care i-au rămas adâncîntipărite în memorie.

Reparațiile necesare la roata poștalionului îioferă căpitanului răgazul necesar pentru a povesti oîntâmplare extraordinară. Pretextul relatării esteoferit de o fereastră cu perdea stacojie în spatelecăreia arde o lumină misterioasă. De aici și titlulnarațiunii. Vicontele este cel care cunoaște tainaferestrei, iar naratorul este cel care, în calitatea luide vânător de povești, declanșează șirulconfesiunilor. Brassard mărturisește că nu trece preades prin aceste locuri din cauza întâmplărilor care l-au marcat odinioară. Recunoaște faptul că, pentruun ofițer de carieră, există trei lucruri care nu se potuita niciodată: prima uniformă pe care ai îmbrăcat-o, prima bătălie la care ai luat parte și prima femeiepe care ai ținut-o în brațe. Pentru povestitor,fereastra cu perdea stacojie reprezintă cel de-alpatrulea lucru care nu se poate uita. Este fereastraodăii în care a locuit, ca tânăr sublocotenent, pevremea primei sale garnizoane. Deși între timp adevenit un veritabil seducător, un dandy, la vremearespectivă era foarte sfios cu femeile. Pe acele„frumoase timpuri” avea abia șaptesprezece ani șitocmai terminase Școala Militară. A păstratamintirea ferestrei cu perdea stacojie deoarece înspatele ei se găsea o femeie. Naiv și lipsit deexperiență, nu femeia a fost cea cucerită, ci el,aventura trăită cu peste trei decenii în urmă fiindcomparată cu episodul biblic dintre Iosif și Putifar.Deși nu constituie un act de bravură pentru un ofițerde carieră, vicontele de Brassard recunoaște că, lafinalul întâmplărilor, a fugit cuprins de spaimă.Comentându-i spovedaniile, scriitorul implicat întext afirmă că „o poveste în care dumneata ai avut oasemenea senzație trebuie să fie a naibii deinteresantă, căpitane!” Vicontele este cel care i seconfesează naratorului, povestindu-i o întâmplarecare i-a marcat nu numai tinerețea, ci întreagaexistență.

Căpitanul Brassard a participat la campaniaîmpăratului din 1813, reper temporal important, ceare rolul de a jalona evenimentele. Întâmplărilepovestite s-au petrecut cu treizeci de ani în urmă,când tânărul ofițer a fost repartizat în cea mai

nenorocită garnizoană din lume. Aici cunoaște dinplin plictiseala vieții de provincie. Din această stareîl salvează doar entuziasmul tinereții și beția de apurta uniforma armatei lui Napoleon. Lașaptesprezece ani, el se găsește la vârsta cânddragostea joacă un rol esențial în viață. Trebuieremarcat faptul că evenimentele au rămas foarte viiîn memoria povestitorului, ca și cum totul s-ar fipetrecut doar cu puțin timp în urmă. La un momentdat, căpitanul face o afirmație importantă privindrefugiul în imaginar: „omul trăiește mai degrabăîntr-o viață pe care nu o are decât în cea pe care-oare”. Din relatare nu lipsesc nici trimiterile livrești,textul făcând aluzie la o serie de personaje caretrăiesc evenimente asemănătoare cu cele din creațialui Barbey dʼAurevilly.

Viața tihnită pe care tânărul Brassard o duce lagazdele sale este perturbată, după câteva luni, deapariția domnișoarei Albertine, numită de părințiAlberte pentru a-i scurta numele. Povestitorul faceportretul insolit al fetei care tocmai a părăsitpensionul. E surprins de frumusețea ei, dar și deaerul de nepăsare calmă și arogantă greu de definitpe care aceasta îl degajă. Pentru a fi cât mai precisîn descrierea pe care o realizează, personajulmenționează faptul că fiica gazdelor seamănă cucelebrul tablou al lui Velasquez, Infanta cuprepelicarul. Nu își explică cum de a putut să iasă oasemenea frumusețe din niște părinți banali,obișnuiți cu viața mic-burgheză de provincie.

Uneori, povestitorul anticipează evenimentele,menținând astfel treaz interesul ascultătorului său.După o lună de aparentă indiferență, domnișoaraAlbertine strânge pe sub masă mâna junelui ofițer.Gestul insolit îl tulbură atât de mult, încât simtestrânsoarea acelei mâini și după treizeci și cinci deani. La fel ca în creația lui Mihai Eminescu, femeiaeste cea care preia inițiativa. Brassard este uimit decurajul ei, mai ales că, la vârsta respectivă, el nu erao întruchipare a lui Lovelace, celebrul seducător dinromanul Clarisse Harlowe de Samuel Richardson.Ceea ce i se întâmplă depășește tot ceea ce a cititdespre firescul cu care se spune că mint femeile,despre trăinicia măștii sub care ele își pot ascundecele mai adânci emoții. Tânărul ofițer este surprinsde maturitatea, stăpânirea de sine și de totala lipsăde pudoare a fetei de nici optsprezece ani caretocmai a părăsit pensionul. Îi scrie un bilet dar, spresurprinderea lui, nu primește niciun răspuns. Nuînțelege cum poate fi atât de calmă după ce i-a datmisteriosul răvaș. În continuare, textul descriefrământările sufletești ale personajului în fațaaparentei insensibilități a femeii iubite. Ajunge să ourască și să o disprețuiască. Soluția ieșirii din impaseste sugerată de către Louis de Meung, tovarășul săude arme. Acesta îi propune să își aleagă o iubită din

64

decembrie 2019Poesis EsEu

rândul ucenicuțelor din oraș și să nu se maigândească la Albertine. Nu ascultă sfatul prietenuluisău, iar existența lui se transformă într-o continuăpândă a femeii adorate.

Zbuciumul personajului ia sfârșit după o lună deașteptare când, în mod neașteptat, misterioasaAlbertine îl vizitează noaptea. Cea care părea maiimpenetrabilă decât un sfinx se dovedește a fi oamantă pătimașă. Cu toate acestea, liniștea celor doiîndrăgostiți este perturbată de groaza teribilă de a nufi surprinși de către părinții fetei. Sublocotenentuleste vizitat o dată la două nopți, iubita înfruntândprimejdia de a fi descoperită. Povestea de dragostea celor doi durează timp de șase luni, răstimp în careiubirea pătimașă a Albertinei a oferit niște senzațiicum nu a mai încercat cu nici o altă femeie. Totul seschimbă într-o noapte, când iubita se comportăaltfel. În mod surprinzător, în ciuda tinereții sale șifără o explicație plauzibilă, ea moare în patuliubitului. În momentul în care conștientizează căAlbertine s-a stins în odaia lui și că moartea ei va datotul în vileag, personajul se simte cuprins de oangoasă teribilă. Încearcă să salveze reputația feteiducând-o înapoi în camera ei, gest prin care ar scăpași el de rușinea reproșului. O altă soluție ar fi săarunce cadavrul în stradă, ca totul să pară osinucidere. Se gândește și la suicid, dar recunoaștefaptul că el nu se poate compara cu tânărul Wertheral lui Goethe. În disperare de cauză, cere ajutorulcomandantului său. Acesta îl determină să pleceimediat cu diligența, urmând ca el să vorbească cupărinții fetei. Finalul povestirii rămâne „sub peceteatainei”. Tânărul sublocotenent este mutat la un altregiment, participă la diferite campanii militare,trăiește alte iubiri, astfel încât nu reușește să afle noidetalii în privința aventurii sale. Nu a uitat, însă,povestea tragică a Albertinei. Fostul lui comandantmoare, la fel și camaradul său de arme, confidentulde odinioară, Louis de Meung. Drept consecință, numai există nimeni care să dezvăluie deznodământulîntâmplărilor.

Din când în când, în text revin meditațiile desprepoetica povestirii. Nefiind decât un povestitor deocazie, căpitanul nu recurge la efectele specificeunui scriitor de profesie, în sensul că refuză invenția,preferând să rămână în sfera realității. În felul acesta,el păstrează impresia de autenticitate a faptelorpovestite. La început, când nu cunoaște încădeznodământul tragic al evenimentelor, naratorulcrede că este vorba de „o aventură deocheată desoldat de garnizoană”. Mai târziu, relatarea estenumită „o poveste atât de zguduitor de reală”. Cutoate acestea, Perdeaua stacojie este mai mult opovestire de senzație decât una fantastică.Fantasticul se insinuează abia în final, cândpovestitorul descoperă în dreptul ferestrei umbra

Albertinei. Diligența este reparată și pleacă maideparte fără ca misterul întâmplărilor să fiedeconspirat. Finalul rămâne deschis, deoarece nuaflăm cum se termină povestea tragică a fostei fetede pension și a părinților acesteia. Doar naratorulcontinuă să fie bântuit în visele sale de imagineaferestrei cu perdea stacojie.

Chiar dacă sunt numite Diabolice, nu toatenarațiunile lui Barbey dʼAurévilly se găsesc subpecetea fantasticului. Ceea ce le leagă este prezența,sub diferite forme, a diavolului. Cea mai frumoasăiubire a lui Don Juan, de exemplu, este o povestirefascinantă, dar în care există foarte puține elementespecifice literaturii fantastice. Cu toate acestea, înfruntea relatării există un motto ce trimite la motivuldiavolului: „Ospățul cel mai plăcut diavolului esteo nevinovăție”. Din perspectiva femeilor seduse șiabandonate, Don Juan poate fi considerat overitabilă întruchipare a diavolului. Seducătorulirezistibil este văzut ca un personaj malefic șinemuritor, ce preia, în fiecare epocă, o altăînfățișare. Don Juanul zugrăvit de către BarbeydʼAurévilly are o identitate precisă. El este conteleJules-Amédée-Hector de Ravila de Ravilès. La unmoment dat, douăsprezece din fostele iubite îșipropun să îl invite la cină pe celebrul cuceritor.Acesta este înfățișat ca un personaj malefic, ca unveritabil traficant de suflete. De altfel, până șinumeroasele cuceriri ale lui Don Juan sunt explicateca o consecință a pactului încheiat cu necuratul.Aflat în pragul senectuții, contele de Ravila acceptăinvitația. La un moment dat, în timpul petrecerii,amfitrioanele îl roagă pe insațiabilul seducător sădezvăluie povestea celei mai frumoase dintre iubirilesale. Răspunzând provocărilor, acesta vorbește de oîntâmplare petrecută demult, în ceasul cel maiglorios al tinereții sale. În centrul relatării se găseșteo femeie deosebită: „Tânără, bogată, purta un numestrălucit, era frumoasă, spirituală, avea o inteligențăartistică cuprinzătoare și, peste toate acestea, eranaturală așa cum știu să fie numai femeile din lumeadumneavoastră”. Cum e și firesc, povestitorul aregrijă să nu dezvăluie adevărata identitate apersonajelor sale. Interesantă este maniera în careBarbey dʼAurévilly reușește să contrarieze orizontulde așteptare al cititorilor săi. Aceștia așteaptă să audăpovestea de dragoste dintre insațiabilul Don Juan șiaceastă femeie de excepție. Într-adevăr, textul insistăun timp pe descrierea acestei relații, după careprozatorul recurge la o veritabilă lovitură de teatru.Cea mai frumoasă cucerire a lui Don Juan nu este,după cum ne-am aștepta, superba marchiză, ci fiicaei, rățușca cea urâtă și inexpresivă de numaitreisprezece ani. Adolescenta se îndrăgostește însecret de cuceritorul irezistibil, chiar dacă, înaparență, pare să îl deteste. Adevărul este dezvăluit

65

Poesis decembrie 2019 EsEu

de către bătrânul preot de la biserica Saint-Germain-des-Prés, duhovnicul fetei. Acesta îi mărturiseștemarchizei faptul că fiica ei este însărcinată,informație aflată la spovedanie. Lucrul pareincredibil, deoarece tânăra era o întruchipare apurității. Încercând să afle adevărul, mamaînspăimântată începe să își descoase fiica. Primeșteo lovitură puternică în momentul în care află căseducătorul fără scrupule este tocmai contele deRavila, iubitul ei. În viziunea femeii îndrăgostite,evenimentele par o pedeapsă firească pentrupăcatele comise. Lucrurile se lămuresc, însă, dinmărturisirile fetei neștiutoare. Așezându-se pefotoliul pe care a stat contele, tânăra inocentă areimpresia că a rămas însărcinată și crede că ceea cesimte în interiorul ei este un copil. În încheiereapovestirii sale, Don Juan afirmă că aceasta este ceamai frumoasă iubire pe care a inspirat-o vreodată înviața lui.

Perdeaua stacojie si Cea mai frumoasa iubirea lui Don Juan reprezintă două dintre cele maifrumoase narațiuni ale lui Barbey dʼAurévilly. Suntcreații în măsură să demonstreze harul de povestitoral unui scriitor de excepție.

C[r\i primite la redac\ie

Gheorghe P]rjaOglinzile nordului

Baia Mare, 2019

Dumitru Augustin DomanMoartea de dup[

moarte

Ed. Junimea, 2019

Rodica L[z[rescuZigzag printre reviste

Ed. SemnE, 2019Ioan Radu V[c[rescu

Pescar de cuvinte

Ed. Junimea, 2019

66

decembrie 2019Poesis EsEu

Exerciții de libertate pe o tablă de joc

Delia Felicia Muntean

Poloneza Olga Tokarczuk își previne cititorulchiar din primele rânduri: „Ți-ar lua un ceas” o iutetraversare prin universul minuscul cuibărit învolumul Străveacul și alte vremi1. „Iar dacă cinevaar vrea să înconjoare Străveacul, umblând agale,privind la toate cu luare-aminte și cumpănindu-le, i-ar lua o zi întreagă, din zori și până-n noapte” (p. 7).Sigur, ne-a luat ceva mai mult varianta pe îndelete– de fapt, o reparcurgere, după mai bine de undeceniu și jumătate, a unor drumuri oarecum știute.Motivul revederii: cum trece o carte peste vremi.

Un lucru e limpede: autoarea, absolventă depsihologie și cunoscătoare a puterii scrisului, știe săne ademenească în lumea ei de cuvinte. Întâi și-ntâi,ne poartă prin mit. Modelează lucruri, oameni,forme de relief. Le dă nume. Ca să existe. Aflăm căgranițele sunt păzite de arhanghelii Rafael, Gabriel,Mihail și Uriel. Că în centrul poveștii se ridicăMăgura Cărăbușilor. Că pentru facerea acestei lumi(la care noi înșine devenim complici) s-auîmpreunat, după intimidări și pândiri îndelungi, douăforțe divergente, două principii esențiale: RâulNegru, „și mânios, și nechibzuit”, și Albușa, care„nu are nimic de ascuns […] și se încolăceștezburdalnic” (p. 8). Doar îmbrățișate, împlinite unulprin altul, ele izbutesc să miște roata de la moara degrâu a satului. Aceasta se află în grija lui Michał șia Genovevei, personaje ce ne vor însoți pe totparcursul călătoriei.

Treptat, intră în vârtejul poveștii și alte voci(Misia, Kloska, Ruta, Izydor, moșierul Popielski,Florentynka, Pawel Boski, neamțul Kurt, rusul IvanMutka, Omul Rău, Adelka), prinse într-un jocfascinant de-a viața și de-a moartea, ale căruicombinații pot trăda tot atâtea eșantioane de realitatepropriu-zisă.

Scriitoarea optează pentru segmentareadestinelor, inhibând oleacă cititorul deprins cuansambluri romanești coerente. Fiecare personaj îșiare vremea lui. Poveștile individuale par așezatealeatoriu, fără a fi supuse vreunei ierarhizări. Nu odată sunt aduse în prim-plan tipuri umane pe caresocietatea le ignoră sau le privește cu rezervă, pecare încearcă să le rănească, să le anihileze.Prozatoarea le dă sens. Le aduce în fața oamenilor„normali”, le pune să-i provoace. Să le zgândăreascăbanalitatea cotidiană.

În plus, unele capitole dau impresia că bruiazăliniile de forță ale acestui microunivers, strecurându-

se pe neașteptate în realitatea înfățișată (așa, dehârtie, cum este) și făcând saltul spre alte dimensiuniale imaginarului (halucinație, vis, magie, amintireetc.). O atare inserție se realizează, de pildă, prinVremea lui Pluszcz Înecatul (prima dintre cele douăsecvențe omonime) – un poem despre lamentărilesufletului în desprinderea de corporalitate și despreperegrinările-i sinuoase către spiritual („E un exilatîn lumea materiei. […] După […] rătăcirideznădăjduite, sufletul se întoarce la trup sau înlocul unde a părăsit trupul. Dar trupul rece și gol epentru el ceea ce sunt pentru om ruinele casei.Sufletul încearcă să miște inima-i moartă, pleoapamoartă și neputincioasă, dar nu mai are suficientăputere sau hotărâre. Trupul mort, conform ordiniidumnezeiești, spune: nu. Trupul omului devineașadar un lăcaș detestat. Și locul morții trupului,închisoarea detestată a sufletului.” – p. 81-82).

Cum existența însăși implică intercalări deplanuri, tensiune, viermuială (sugestiv, în acest sens,e capitolul Vremea ciupercăriei), metoda exploatatăde Olga Tokarczuk se dovedește în consens și cuviziunea omului de astăzi asupra realității,perspectivă amprentată de noile tehnologii deinformare și comunicare. „Lumea îmbucătățită înfragmente mai mici – consideră autoarea – pare maiușor de digerat, cealaltă lume, cea de altădată, cealiniară era prea complicată, nu puteai să muști dinea”2. Avem înaintea noastră, așadar, un univers careabia acum ia naștere și pe care numai limbajul îlîncheagă, îl face să existe. „Căci realitatea ți-o dăpovestea, nu substanța”3 – este de părere prozatorulromân Mircea Cărtărescu, contemporan cuscriitoarea poloneză și prefațatorul volumului.

Privirile acestea secvențiale dau seama totodatăși de limitele ființei, neînstare, de cele mai multe ori,să treacă dincolo de convingerile personale, deproiecțiile individuale asupra existenței. Așa cumrecunoaște același Mircea Cărtărescu (în romanulOrbitor), „nu poți gândi sub bolți mai vaste ca boltade os a feței tale”4, iar „misterul e tatăl unui șirnesfârșit de mistere”, dezlegările dovedindu-se„mereu parțiale, autodevoratoare”5.

Neputința de a-și lua în mâini propria soartă, dea stăpâni timpul și mersul lumii induce eroilor ostare de melancolie și de neîmplinire, așa cum seîntâmplă cu Izydor și Ruta când, ajunși în mijloculStrăveacului, reușesc să distingă doar trei dintre celepatru chipuri așezate pe un obelisc: „Și atunci

67

Poesis decembrie 2019 EsEu

înțelese de unde provenea sentimentul de lipsă,tristețea care se afla la baza a toate, tristețea prezentăîn orice obiect, în orice fenomen, dintotdeauna – nupoți pricepe totul dintr-o dată” (p. 179).

Melancolia ce-l afectează pe Izek – tehnicăportretistică de extracție manieristă, prin care seatribuie personajelor sentimente și atitudinicontradictorii: dorință/respingere; plictiseală,nepăsare/dinamism, implicare etc. – am întâlnit-o,în literatura română, și în romanele Dianei Adamek,atât în Dulcea poveste a tristului elefant6 (ne gândimla Amanda – nevasta negustorului Amadeus, dinBretania –, și la prințul Rudolf, care, spun istoricii,avea și în realitate accese de melancolie), cât și înmai recentul Adio, Margot7, unde capul mumificatal regelui Henric al IV-lea (1553-1610), preumblatde eroii cărții, timp de peste două secole, prindiverse locuri, suspină la amintirea vremilor apuseși își deplânge condiția.

Revenind la cartea Olgăi Tokarczuk, maiobservăm că, atunci când un personaj se simtebulversat de evenimente ori când întâlneșteinadvertențe (chiar goluri) în relația cauză-efect,redresarea/desprinderea de aici și acum se realizeazăprin apelul la mit, la visare, precum și prinreîntoarcerea imaginară la vremi mai pline de miezpentru ființă. Sunt forme de compensație care îisporesc orgoliul nesupunerii la forțele ce mișcălumea, asigurându-i o oarecare doză de libertateimplicit în raporturile cu semenii.

Astfel de trăiri îi sunt hărăzite, de pildă,personajului Kloska, introdus în capitolul al patruleaal cărții. Nevoită să se prostitueze din cauza sărăciei,tânăra rămâne grea și se adăpostește pentru naștereîntr-o casă dărăpănată de la marginea pădurii.Copilul e născut mort, fiind îngropat în apropiere.Este momentul în care femeia își schimbă dintemelii perspectiva asupra vieții și a morții,lămurindu-și situarea în lume. Ea sesizeazăcorelațiile ascunse dintre lucruri, ființe și fenomene,metamorfozele acestora și lucrarea lor împreună:„Vedea și mai mult. Vedea forța care străbate totul,o înțelegea cum acționează. Vedea contururile altorlumi și ale altor vremi, aflate peste și dedesubtul alornoastre. Vedea și lucruri care nu pot fi numite princuvinte” (p. 24). Aceeași senzație o are Kloskaatunci când intuiește, într-un ambiguu „somn-nesomn”, funcționarea lumii de sub scoarțapământului (capitolul Vremea ciupercăriei).Cunoașterea îi dă putere și mai multă siguranță desine, aspecte care înspăimântă locuitoriiStrăveacului și îi îndeamnă s-o marginalizeze.

Gândind și comportându-se diferit, Kloskaîntrupează ideea de Celălalt. Ea deslușește într-unmod personal proiectul divinității, ubicuitatea luiDumnezeu (manifestată „chiar și prin aceea că nu e”

– p. 118) și nu respinge mișcarea, devenirea,dispariția. Oamenii obișnuiți – notează mai încoloautoarea –, nu sunt conștienți că reprezintă „ei înșișidoar un proces, se tem de ceea ce este mereuschimbător, de aceea au scornit ceva ce nu există– permanența – și au decis că doar ceea ce e veșnicși neschimbător este perfect. Așadar, i-au atribuitpermanența lui Dumnezeu. Și în felul acesta aupierdut puterea de a-l înțelege” (p. 118). Neștiind săprețuiască ceea ce le este dat, își irosesc vremea.

O vom reîntâlni pe ex-centrica Kloska peste undeceniu, prin 1927. Alături de ea, trăiesc în colibade lângă Râul Negru un șarpe, o bufniță și o gaie.Femeia le îmblânzește, le hrănește, iar vietățile îiaduc mici daruri. Această ciudată comuniunefascinează, dar și ațâță localnicii, mai ales pepărintele paroh, care o acuză de practici necurate. Eirefuză s-o privească pe Kloska dincolo de grilaproprie, pe care femeia îndrăznește să o pună laîndoială. Nefiind capabili să o aducă în normalitatealor, ca individ și ca mod de a gândi, aceștia preferăsă se debaraseze de ea.

Respinsă din nou, devalorizată de ceilalți fiindcăeste altfel și pentru că le este frică de curajul ei,Kloska își găsește refugiul/echilibrul într-o lumeimaginară, mai autentică pentru ea decât cea reală.O vreme numai a ei. Astfel, într-o noapte, visează căangelica din fața casei se transformă într-un tânărchipeș, ce păstrează încă semnele copacului inițial:are șoldurile „din lemn lustruit”, pieptul „vârtos”,obrazul „aspru precum scoarța unui arbust” (p. 66).Scena seducției – una de o frumusețe stranie și de orară sensibilitate (ar merita să fie citată în întregime)– încheie a doua secvență din Vremea Kloskăi.Redăm spre ilustrare ultimele rânduri: „Foșnirăcorolele și peste trupul gol și epuizat al Kloskăi sescuturară semințe uscate, înțepătoare. Apoi tânărulcu părul bălai se înapoie în fața casei și Kloska îșiscoase ziua întreagă din păr semințe frumosmirositoare” (p. 66).

Reveria o salvează și pe orfana Stasia Boska dincenușiul cotidian. O activitate banală, precumgătitul, se convertește în imaginația fetei într-undescântec prin care își cheamă ursitul: „curățindcartofii, își imagina că e o vrăcioaie, cartofii fiindoameni bolnavi, iar ea îi tămăduia și le curățatrupurile de toate spurcăciunile. După aceea puneacartofii curățați în apa fierbinte și își închipuia căface un elixir al frumuseții și, când îl va bea, viațaei se va schimba pentru totdeauna. Are s-o vadă peȘleau un medic sau un avocat din Kielce, are s-oacopere cu daruri și are s-o iubească ca pe oprințesă” (p. 103). Urmează un link discret înspreritualul scrisului: „În fapt, a-ți închipui înseamnă acrea, este o punte de înțelegere între materie șispirit” (idem).

68

decembrie 2019Poesis EsEu

Totul este o creație, ne dă de înțeles autoarea.Un alt personaj, bătrânul moșier Popielski, om

cultivat și sensibil la descompunerea lumii sale,caută să se vindece de melancolie prin acțiunisociale, călătorii prin țară și lecturi. Căci „nimic nulecuiește mai bine tristețea decât fapta” (p. 37). Cuvremea însă, realizează că, indiferent de efortul șide implicarea sa, toate „sunt azvârlite pradăflăcărilor timpului”. Îi pălește credința înDumnezeu, ratează o iubire cu o pictoriță tânără dinCracovia și simte că piere treptat el însuși. „Timpullui se ducea.” (p. 78).

Meditând asupra existenței, reluând chestiuni pecare umanitatea le problematizează dintotdeauna(„De unde am apărut, unde mi-e începutul?”; „Oarepoate fi cunoscut ceva până la capăt?”; „Cum trebuiesă trăiești, ce să faci și ce să nu faci?” – p. 78), eroulîși iese din minți. Soția apelează la un rabin dinJeszkotle, care, intuind motivul depresiei, îi găseșteși dezlegarea: îi trimite a doua zi o cutie de lemn,conținând un zar cu opt fețe, figurine de bronz, obucată de pânză veche și o carte cu titlul Jocinstructiv pentru un singur jucător. Pe măsură cerăsfoiește și aplică instrucțiunile – majoritateapresupunând autoinducerea unor episoade onirice peo temă anume sau căutarea de informații înbibliotecă –, Popielski e tot mai absorbit decontinuarea aventurii („Nu se schimba, nu sebărbierea. […] nu mânca. Uneori chiar trei, patruzile. Nu deschidea geamurile, nu vorbea cu nimeni,nu ieșea să se plimbe, nici măcar nu cobora.” – p.167).

Jocul îl ajută să-și suporte altfel vremea în careîi este dat să trăiască, îi clarifică credințele. Jocul îlface să devină un bun partener pentru sine însuși. Sănu depindă de ceilalți. „Jocul îi dădea tot ce-itrebuia, ba chiar mai mult. De ce-ar fi ieșit dinbibliotecă?” (p. 168) Moșierul alunecă astfel într-ununivers paralel, neafectat nici măcar de ocupareaținutului de către nemți, de venirea rușilor, deproblema naționalizării ș.a.m.d. Politica și istoriatrec pe lângă el, nu mai au ultimul cuvânt: „Toatesunt cum trebuie să fie, îi spuse soției sale în mașină,când mergeau pe Șleau în direcția drumului spreKielce. Tot ce se întâmplă este bine” (p. 169). Pentrucă nimic nu se desfășoară în afara prescripțiilor dincărticica ce însoțește cutia de joc. Altfel spus, secunosc dinainte „toate rezultatele posibile alearuncatului cu zarul, fiecare mișcare, fiecare pion-figură și fiecare dintre cele Opt Universuri” (p.88-89). El înțelege că nașterea și devenirea lumilornu înseamnă doar echilibru și progres, ci includ șimomente de tensiune ori dezordine. Cât desprealegerile omului (această biată, dar cât de orgolioasăcreatură!), chiar dacă sunt socotite de el însuși dreptconștiente, sunt false, inutile și toată spaima

provocată de responsabilitatea asupra consecințelornu se dovedește, în cele din urmă, decât palidăsuflare de vânt...

Concepția potrivit căreia facem parte dintr-unplan minuțios, gata elaborat de o instanțătranscendentă am întâlnit-o și în romanul anterior alOlgăi Tokarczuk, Călătoria oamenilor Cărții.Dumnezeu – afirmă personajul numit Marchizul –„este cel care, trezind în noi neliniștea și sentimentulneîmplinirii, ne pornește la drum. Și tot el nemenține iluzia că singuri ne alegem direcția. Înrealitate, totul s-a petrecut deja. Pentru Dumnezeunu există viitor, nici surprize” 8.

Secvențele purtând titlul Vremea Jocului (șaptela număr) propun astfel o cosmogeneză inedită, încăîn lucrare, în mijlocul primului cerc fiind situatStrăveacul. Instrucțiunile Jocului cuprind tocmaistrategiile de traversare a sferelor din labirintuldesenat pe pânză. Jucătorul – moșierul, în cazul defață – ar avea, așadar, ca obiectiv evadarea din celeOpt Universuri, traseu echivalând cu stăpânireatreptată a devenirii lumii și a propriului destin.

Sunt incitante, în paginile așa-zisului manual,comentariile pe care le găsește Popielski desprerelația dintre om și divinitate. După ce creeazăoamenii – se explică în descrierea Jocului –,Dumnezeu se privește pe sine cu ochii acestora;reflectat în atâtea chipuri, se simte asemenea unuiactor ce încearcă pe rând mai multe măști. Înmomentul însă în care își înalță sieși rugăciuni prinintermediul creaturilor sale, Dumnezeu „descoperăîn El o contradicție, deoarece în oglindă reflectareaapare ca reală, iar realitatea se preschimbă înoglindire”.

Urmează una dintre cele mai semnificativereflecții ale volumului: „Cine sunt? – întreabăDumnezeu –, Dumnezeu sau om sau poate amândoisau niciunul dintre ei? Oare eu i-am creat pe oamenisau ei pe mine?” (p. 90). Parcurgerea de către moșiera prescripțiilor Jocului devine astfel stimulatoarepentru propria-i gândire și capătă în filozofia sa deviață însemnătatea pe care a avut-o pentru Kloskaperceperea energiei ascunse care acționează vremile:„nimic nu mai avea înțelesul de dinainte. Dedinaintea Jocului” (p. 121). El știe de acum că toatesforțările omului de a-și depăși condiția nu suntaltceva decât gratuite (dar superbe!) exerciții delibertate pe o minusculă tablă de joc. După reguli cenu-i aparțin.

Ideea o regăsim și în capitolul Vremea Rutei(primul din cinci), unde Izydor – personaj al căruidestin îl hotărâseră, încă de la naștere, diformitateatrupului și lipsa de iubire din partea mamei – află cănimic nu există dincolo de granița Străveacului, că„nu se poate ieși de aici. Parc-am fi într-o oală” (p.117). Că orice tentativă de eliberare se poate împlini

69

Poesis decembrie 2019 EsEu

doar în vis și în imaginație, echivalând cu un fel demoarte. „După un timp – îi spune lui Izydor fataKloskăi –, [oamenii – n.n.] se trezesc. Se înapoiază,iar visele și le iau drept amintiri. Așa stau lucrurile.”(p. 116) Situația e asemănătoare cu aceea apersonajului de hârtie, neînstare să se elibereze dinlumea de cuvinte în care l-a plămădit scriitorul-demiurg. Izydor, Florentynka, Ruta, Omul Rău nu-șipot schimba soarta și nu-și pot spune povestea loradevărată.

Sunt, toate acestea, și câteva propuneri de dialogcu cititorul, căruia Olga Tokarczuk nu prea îiîngăduie să lâncezească. Dimpotrivă, îi pune laîncercare competențele, îi așază convingerile șiprejudecățile sub semnul îndoielii, îi activeazădisponibilitatea ludică și emoțională. „Cautîntotdeauna – mărturisește autoarea într-un interviuacordat la Iași Alinei Purcaru – ceva care să nu fievizibil la prima vedere. Ceva ce să mă facă să mămir, să-mi schimb perspectiva. Acest ceva poate săapară la orice nivel: al formei, al structurii, al ideiloretc. Pentru mine, literatura este cea mai simplă și ceamai ieftină metodă de a-ți deschide gândirea”9.

Un alt simbol al lumii construite de autoaree râșnița. Adusă de Michał dintr-o țară îndepărtată,ca pradă de război, devine jucăria fiicei sale, Misia,pentru a fi luată apoi în primire și pusă la treabă deGenoveva. Obiectului îi este dedicat un capitoldistinct, semn că Olga Tokarczuk îi atribuie conotațiiaparte.

Asemenea personajelor cărții, râșnița are vremeaei. Adică povestea ei. Are ceva de spus. În casa undea ajuns după ce a fost creată, „era ținută de niștemâini calde și vii. Era strânsă la pieptul cuiva, unde,sub percal sau flanelă, bătea o inimă omenească” (p.45). După ce războiul a întors brazdele lumii, râșnițaa început să culeagă mărturii din locurile prin care afost dusă. În rarele momente de tihnă, soldatulMichał o scotea din raniță, prizând aromele aproapeuitate: râșnița „mirosea a siguranță, a cafea, acămin” (p. 46).

Epopeea râșniței capătă consistență sporită grațiecomentariilor regizorale referitoare la atitudineaoamenilor față de lucruri (în general), atitudine ceare în vedere doar funcționalitatea acestora. „Darnimeni nu știe – găsim notat la pagina 47 – ceînseamnă o râșniță cu adevărat. Nimeni nu știe ceînseamnă orice cu adevărat. Poate că râșnița este oașchie dintr-o lege totală și fundamentală aschimbării, o lege de care această lume nu s-ar putealipsi sau ar fi cu totul alta dacă ar face-o. Poate cărâșnițele de cafea sunt osia realității, în jurul căreiase învârte totul și se dezvoltă, poate că sunt pentruunivers mai importante decât oamenii. Ba poate căaceastă unică râșniță, aparținându-i Misiei, estestâlpul a ceea ce se numește Străveacul”.

Obiectul acesta anodin ține laolaltă lumea,cu toate ale ei, precum Jocul moștenit de rabinul dinJeszkotle. Îi rămâne Adelkăi – fata lui Michał și aGenovevei – să ducă mai departe, prin puterea cucare e investită de autor, credințele și valorileStrăveacului. Să le facă să dureze. Adelka sedovedește totodată o ipostază a Olgăi Tokarczkuk(mai ales că unele povești și întâmplări îi fuseserărelatate chiar de bunica ei). Scriindu-le, autoareapoloneză se autodefinește ca individ aparținând unuispațiu și unei vremi anume.

Pune pace cu sine, cu trecutul.

1 Ed. Polirom, Iași, 2002, traducere și Postfață deOlga Zaicik, prefață (Olga – o fată) de MirceaCărtărescu.2 Simona Sora, Există câteva miliarde de centreale universului (interviu cu Olga Tokarczuk), în„Dilemateca”, an VIII, nr. 83, aprilie 2013, p. 3.3 Mircea Cărtărescu, Orbitor. Aripa stângă, EdituraHumanitas, București, 2004, p. 199.4 Ibidem, p. 114.5 Ibidem, p. 338.6 Diana Adamek, Dulcea poveste a tristuluielefant, Editura Cartea Românească, București,2010.7 Diana Adamek, Adio, Margot, Editura Univers,București, 2017.8 Olga Tokarczuk, Călătoria oamenilor Cărții,traducere și prefață (Călătoria oamenilor Cărții saulumea antinomiilor) de Constantin Geambașu,Editura Polirom, Iași, 2001, p. 111.9 Alina Purcaru, „Caut întotdeauna ceva care să nufie vizibil la prima vedere” (interviu cu OlgaTokarczuk), în „Observator cultural”, nr. 894 din 20octombrie 2017.

70

decembrie 2019Poesis POEsIs InTERnA|IOnAL

Adam Fathi

Meșterul sticlar(prima măsură)

Cum scrii? zise fetița către tatăl orb.

-Privesc îndelung în mine până ce văd o gaură pepagină. În gaură pun un cuvânt. Suflu peste el pânăce crește puțin. Așa obțin câteodată un poem.

-Și altădată?

-Nimic, doar că se întâmplă să cad înăuntrul găuriifără să mă mai pot întoarce.

Meșterul sticlar(a doua măsură)

Cum vezi drumul își întreabă fetița tatăl. Orb.

-Mă pierd în mine vreme îndelungată până când simtfirul luminii. Ating lumina cu gura. Suflu în firul eipână ce acesta crește puțin. Așa ajung uneori la undrum.

-Și alteori?

-Nimic, doar că se întâmplă să merg până la capătulfirului și să nu găsesc drumul.

Cimitirul alb

Elefanții, când îmbătrânesc, aud tobele morții: Tam.Tam. Tam.

Atunci pornesc pe drumul cimintirului elefanților.

Aici sau acolo. Adânc

În liniștea asurzitoare

Unde nu se aude decât vaietul fildeșului.

-Și poeții?

Întrebă fetița, ei nu îmbătrânesc?

-Ba da. Îmbătrânesc mult. Însă ei aud tobele vieții:Tam. Tam. Tam.

Atunci ei pornesc pe drumul cimitirului poeților.

Aici și acolo. Adânc

În liniștea asurzitoare

Acolo unde nu se vede decât pagina albă

Aruncată pe drumul elefanților.

Poet tunisian, Adam Fathi este traducătorul operei lui Emil Cioran în limba arabă, a tradus și publicatpână în prezent cinci din cărțile marelui filozof. De profesie profesor, Adam a fost de-a lungul timpuluidirector de școală generală, jurnalist, compozitor de versuri pentru cântece de muzică ușoară, prezentatorde emisiuni culturale la radio și la televiziune.

Dintre volumele sale de poezie: Șapte luni pentru paznica turnului (1982), Cântece pentru floarea decolb (1991), Meșterul sticlar orb (2016).

Traducere de Denisa Crăciun

71

Poesis decembrie 2019 POEsIs InTERnA|IOnAL

Peștele roșu

Copila visează că umbra ei pe apă e pește.

Lasă-mă să mă gândesc ce culoare să aibă, spune eaîncetișor. Sunt un pește roșu. Și ce fac? Poate că măduc să dansez printre scoici. Am și oglindă să măpiaptăn? Aș face mai bine să mă duc spre în sus. Săprivesc întotdeauna în sus. Să impletesc cărărilesoarelui într-un cântec de iarnă.

Mi s-ar face și foame?

Voi merge degrabă să adun fructe de mare, iată caacestă floare frumoasă. (Momeala era la oaruncătură de băț, asemănătoare unui stânjenelstrălucitor în umbra pescarului).

Peștele l-a cules

Fetița strigă:

Ah! Dacă-aș fi știut...

Viața începe uneori să duhnească a hoit

Încă din fașa viselor

La fel cum peștele de la cap se strică.

Frunza roșcovului

1

Se învârte în jurul trunchiului roșcovului, ca unvârtej, coborând din cerul inocenței ei.

Crede însă că timp e destul să se joace.

Spune: Iată-mă învârtindu-mă în juru-mi.

2

Frunza roșcovului se rotește în jurul ei, ca o sfârlează,coborând din cer, aici jos, cu inocență.

Crede însă că timp e destul să se sature de jocul ei.

Spune: Iată-mă învârtindu-mă în jurul lumii

Stetoscopul

Scoate-ți haina, îi spune medicul.

Atunci făcu întocmai. Poetul e gol. Medicul îlpalpează, fără să fie atent la stetoscopul al cărui obrazi se înroșeste pe piept: Și astea? Arătând cu degetulcuvintele și rănile lăsate de cuvinte.

Pe astea nu pot să le scot, spuse poetul cu voce stinsăca și cum s-ar fi aflat departe, depăarte.

Cuvintele și rănile sunt a doua mea piele, așa căatunci când ies dezbrăcat în stradă nimeni nu-și dăseama de goliciunea mea.

Întinde-te, îi spune medicul, iar poetul făcu întocmai.

Stetoscopul închide ochii, de rușine; poetul geme defiecare dată când medicul îi pipăie un cuvânt de pecorp.

Unde te doare? În vise, șușoti poetul.

Simt câteodată că sunt o durere care visează ca să nuse asculte. Un vis ce suferă ca să nu gândească.Spune-mi sincer, doctore, e vreo speranță?

Medicul găsește o mie și unul de motive deîngrijorare.

Însă dac-ar fi fost mai cu băgare de seamă și-ar fivăzut cuvintele în liniștea cabinetului pufnind în râs,în timp ce stetoscopul liniștește bolnavul:

Totul e bine prietene. Ești viu pe toate părțile. Ceeace nu e cazul acelora ce grația durerii au pierdut-o.

72

decembrie 2019Poesis POEsIs InTERnA|IOnAL

Albina

1

Albina, cu acul coase timpul de spațiu, iar cu aripile lucrurile leagață de numele lor colorate.

2

Pune pământul în ordine înainte de a se asvârli spre cer.

Visarea

În balcon.

Nostalgia

După viitor.

Rădăcinile

Adâncite în aripi.

3

Să nu-ți taci mierea (o sfătui libelula îndrăgostită), în urmă să nuprivești.

O să plouă, să dea Domnul (spun țăranii horind).

Așa citesc ei în dansul grăitor al albinei.

În vreme ce peștișorul își întinde degetele asemănătoare vântului.Frecându-se la ochii ce se retrag. Ochii de flori, cu sânge alb.

4

Brusc soarele se acoperă cu un văl. E palma unei mâini de om.O recunosc după mirosul de sudoare (șopti albina). E timpul să-mi înfig acul în carne.

5

Moare la fel ca noi

Albina,

Apărând o viață

Care nu e a sa.

6

Asta se întâmplă și nimeni nu zice:

Iată! Aveai dreptate.

7

Prin urmare.

Poate

După un ceas

După un an

După o mie de ani

Fără ca cineva să-i spună poetului:

Iată! Aveai dreptate.

Lumea întreagă vede clar:

Cum viața

Se înfiripă de două ori:

Înainte de poem

Și după.

73

Poesis decembrie 2019 POEsIs InTERnA|IOnAL

Antoine Simon

Antoine SIMON s-a născut în data de 5 octombrie 1943, la Toulon Var, dintr-un tată român (Iosif/ Joseph) şi omamă corsicană (Marie). Iosif/ Joseph a făcut războiul din Spania în brigăzile internaționale, după care a intrat înrezistența franceză. A murit în luptele de eliberare din 1944. Antoine avea mai puțin de un an, iar legăturile sale cu țarade baştină a tatălui său sunt rupte vreme de 70 ani.

Atras de poezie foarte de timpuriu, Antoine publică în reviste importante încă de la 16 ani. Identificându-se cu A.Rimbaud, el abandonează studiile literare, care, după un an de universitate, nu-l satisfac, pentru a călători cu autostopul,dar şi foarte mult pe jos. La 22 de ani, înființează, împreună cu fratele său Jean, o revistă efemeră, intitulată 'Deux poètes'.Cei doi vor publica nouă numere lunare.

Având recunoaşterea semenilor săi, el se distanțează de difuzarea poeziei şi devine interesat de spiritualitate subtoate formele. Îi vor trebui mulți ani pentru a-şi da seama că drumul lui spiritual trece prin poezie. În consecință, vagăsi o cale de împăcare între cele două prin poezia 'performance', care - după părerea sa - face ca poezia şi existența săcoincidă, poezia investind trupul, vocea (şi calea), evenimentele şi tot ceea ce-l înconjoară pe un poet.

Aşa se face că, la începutul anilor '90, el revine în fața publicului. După careĺ este invitat cu regularitate la diversefestivaluri - în Franța şi în străinătate. Preferând, aşa cum spune, publicul - publicării, Antoine Simon publică, deci,doar atunci când i se propune, dar are texte în multe reviste şi figurează în mai bine de 40 de antologii din diferite țări.

De asemenea, timp de zece ani, a scris articole despre artă într-o publicație de specialitate.El a regăsit România ca urmare a faptului că, începând din 2012, a fost invitat an de an, la festivalul "Porțile Poeziei",

desfăşurat la Reşița.Face parte din Comitetul internațional şi din echipa de animare a Festivalului "Voix Vives, de Méditerranée en

Méditerranée" de la Sète (Franța). E responsabil de poeții-performeriBibliografie succintă (după 2010)<2019 - CADAVRE EXQUIS (CADAVRU DELICIOS) - volum colectiv2018 - C'EST RIMBAUD QU'A FOUTU LA MERDE (PORCĂRIA ASTA RIMBAUD A FĂCUT-O)2015 - DES FINITIONS (DE FINIRI)2014 - LA DIAGONALE DU FLOU (DIAGONALA CEȚII) 2013 - LA POÉSIE SERT À TOUT (POEZIA E BUNĂ LA TOATE) 2012 - CONTRE-CHANT (CÂNTEC DE RĂSPUNS)2011 - ЗA/ POUR (PENTRU), ediție bilingvă sârbo-franceză2010 - RE COUDRE (A RE-COASE)

Antoine Simon are texte publicate în arabă, armeană, sârbă, spaniola, italiană, română, rusă ş. a.

(Traducere< Costel DREJOI.Textul prezentării îi aparține lui Antoine SIMON)

74

decembrie 2019Poesis POEsIs InTERnA|IOnAL

POEZITĂ

Sunt atins de poezită e o boală cronică de zi cu zi m-a luat de mititel m-a făcut mare nicio medicinăcu toate sforțările ei n-a găsit vaccinul nici antidotul poezita asta rezistă la antibiotice chiar şi biologice la cele mai scumpe antispas-modice la antitetice *de altfel eu n-am cap ** de vină e poezita care se traduce prin a trăi în lume fiind atât de implicat atât de prins în mrejele *** ei în paradele ei ****încât devine imposibil să triezi între toate opțiunile oferite *****şi toate căile deschise ******în orice clipă la orice pas ce se transformă în stea

*, **, ***, ****, *****, ****** - jocuri de cu-vinte bazate pe asemănările fonetice ‘antithétiques- tête’, ‘ses filets - ses défilés’, ‘offerts - ouvertes’(n. tr.).

PISCINĂ

Pe terasa piscinei sunt fotolii relax cu perne confortabile lângă fotolii o masă pe rotile cu băuturi şi două cărți

prima e catalogul utilajelor dintr-un camion-maga-zin care tocmai a eşuat în sat mă interesează multe lucruri din acest catalog pe care n-am să-l cumpăr scule imagini obiecte de primă necesitate orbire *

cealaltă carte e energia spirituală de Henri Bergson mă interesează mult proza în cartea asta pe care n-am s-o rețin concepte imagini idei de primă necesitate orbire

estimp vremea trece iar eu îmbătrânesc încet-încet marcat de multele morți **de multele cuvinte **

morți de aproape şi de departe violente sau blânde care în unele cazuri ținde firesciar în altele de prostia omeneascăfără limite care una peste alta rămâne în limitele firescului

cuvinte care-ncearcă stângacesă dea seamă de toate astea

*, ** - jocuri de cuvinte bazate pe asemănarea fo-netică: ‘nécessité - cécité’, ‘morts - mots’ (n. tr.)m

Antoine SimonContre-chant

Ed. Gros Textes, 2019

75

Poesis decembrie 2019 POEsIs InTERnA|IOnAL

*

LUCRURI

Evenimentele sunt interschimbabile ele nu sunt decât reflexii ale clipeiîn oglinzile deformante ale ochilor tăi

lucrurile n-au nimic de spus dar ne-ncăpățânăm să le supunem unui tir de întrebări şi fiecare dă propriu-i răspuns pentru fiecare lucru neobservat

despre spațiu nu e nimic de aflat îl străbatem făr-a lăsa vreo urmă

urmăreşti cursa înduioşătoare între cuvinte şi lucruri între privirea ta şi cuvinte iar lucrurile şi cuvintele

între privirea ta şi ochii tăi şi axa realului tot mai puțin solidă

*

MUNCA LA NEGRU

Fiecare poem e ultimul fiecare poem te-nchide-n el fiecare poem e fără parte el e întregul existenței chiar dacă fără să vrea el nu seamănă decât cu detaliul căci fiecare cuvânt fiecare vorbă fiecare gest conține lumea îți vor trebui multe bucățele puse din când în când cap la cap pentru a-ți da seama până la urmăcă munca la negru e însăşi viața.

*

CUM SĂ TACI?

Pentru identitate nu contează ce verb e în plusverbul e acțiunea până la ființa care se exprimă fiecare cuvânt îşi găseşte funcția doar în raport cu celelalte limbajul nu-i mijlocul potrivit

şi fiecare se luptă

*

* * *

Să mergi în vârfurile picioarelor ca să nu tulburi ordinea universului

să vorbeşti cât mai puțin posibil ca să nu mai adaugi freamătul limbii

să te hrăneşti din spațiu cu marii plămâni a tot ce te-nconjoară

doar asta să fii

*

ASTA E TOT

Trupul tău cu totuldezgolitîn natură în simbioză cu natura trupul tău natură

duhul tău cu totul dezgolitşi vidîn natură duhul tău natură

conştiința ta dezgolităconştiința ta natură dezgolită

76

decembrie 2019Poesis POEsIs InTERnA|IOnAL

Osvaldo PICARDO (născut în ziua de 22 noiembrie 1955, la Mar del Plata) e un poet, eseist şi critic argentinian.Una dintre figurile proeminente ale poeziei de meditație care au apărut în perioada ulterioară dictaturii civico-militarea lui Jorge Rafael Videla (1976-1983). Profesor, cercetător universitar, fost director al Editurii Universității Naționaledin Mar del Plata (EUDEM) şi director al revistei "La Pecera".

Câteva dintre volumele sale de versuri: Quis quid ubi: Poemas de Quintiliano / Quis quid ubi: Poemele luiQuintilian (1998), Una complicidad que sobrevive / O complicitate care supraviețuieşte (2001), Mar del Plata(2005, 2012), Pasiones de la línea. Poemas de Nicolás de Cusa / Pasiuni ale rândului. Poemele lui NicolausCusanus (2008), O. P. Vida de poesía / O. P. Viață de poezie (2008) şi 21 gramos / 21 de grame (2014).

Dintre cărțile de eseuri enumerăm: Primer mapa de poesía argentina. Solicitudes y urgencia. El noroeste: lacarpa y tarja / Prima hartă a poeziei argentiniene. Cerințe şi urgență. Nord-vestul: cortul şi răbojul (2000); cuprefața şi în îngrijirea sa, Antología poética de Joaquín O. Giannuzzi / Antologia poeziei lui Joaquín O. Giannuzzi(2006, Visor, Madrid), care constituie şi prima apariție a lui Giannuzzi în afara țării. Recent a publicat volumul Poesíade pensamiento / Poezia de meditație (2016, Endymion, Madrid). Ultima sa carte de eseuri este Colgados dellenguaje. Poesía en las ciencias / Atârnând de limbaj. Poezia în ştiințe (2018, Baltasara editora, Rosario).

Alături de F. Scelzo şi E. Moore, a tradus The love poems de James Laughlin. A mai tălmăcit din opera lui E.Pound, D. H. Lawrence, M. Yourcenar, K. Rexroth.

(Prezentare şi traducere: Costel DREJOI)

Osvaldo Picardo

ERAU DINTRU-NCEPUT ÎN COLȚUL ÎNTUNECAT UNDENIMENI NU SE UITĂ

Trebuie să vezi scena: sunt doi pe stradă, cu fețeleițite la marginea unei pături. Stau ascunşi în spatele unei perdele într-un întuneric neorealist italian.

Nopțile sunt încă reci. Se-aud tobele. Dau târcoale catastrofe iminente, asasini liberi şi polițişti corupți.

Trebuie să-i vezi. Supraviețuiesc incredibil la limita dintre admirabil şi patetic,

într-un colț întunecat unde nimeni nu se uită. De aici se ridică, survolează

forfota afacerilor, când vântul şuieră luând gunoiul pe sus. Merg pe sârmă făcând piruetece-ți taie suflarea.

Ea străluceşte cu extazul licuricilor, ea are ochii întredeschişi. El râde şi-şi afundă o mână în luxul democratic al sexului.

Despre aceştia doi vorbeşte şi prima poezie a lumii.

*

77

Poesis decembrie 2019 POEsIs InTERnA|IOnAL

IGNORANTUL

Nicicând nu vom şti cu adevărat pentru ce am trăit. Cuvintele nu sunt de ajuns.

Deasupra aceleiaşi mări răsare soarele. În fața aceleiaşi mări, într-o zi la amiază, cineva se opreşte pe țărm şi priveşte. Doar atât. Nu spune nimic. Ce aşteaptăsă vadă?

A privi nu-nseamnă să vezi doar ceea ce ți se-arată, nici măcar ceea ce este. Valurile vorbesc despre întoarceri uitate vreme-ndelungă, uneori chiar fără să fi plecat cineva.

Un pescăruş şi un stâlp de lumină par a fi centrul universului. Jur-împrejurul lor circum-ferința ignoranței tale e aidoma acestui pescar şi undiței sale - o veşnicie prea lungă.

De multe ori ai crezut că te-ai născut pentru ceva anume. Şi credințaaceasta a fost cea care te-a-mpins să iei decizii definitive. Restul a fost hotărât

de un pur şi simplu instinct al fericirii apărut doar pentru ca tu să-l învingi.

*

CEVA FAȚĂ DE CARE NIMICMAI MARE NU POATE FICONCEPUT

Nu sunt decât câteva rămăşițele pe care timpul cepreface totul în ruină le dăruie unei perfecțiuni de nedepăşit. La Pompei încă se mai pot vedea două trupuri în-lănțuite făcând dragoste într-o zi de august a anuluişaptezeci şi nouă. Par să locuiască în absoluta comuniune a pietrei. Gaura pe care-au lăsat-o carnea şi oasele a fostmodelată în ipsos. O copie în care brațele şi pi-cioarele dansează zbaterea finală în aerul dintr-odată-mpietrit ca o stâncă. Un râu de lavă, iar mai-nainte gaze şi scrum înecat-au casa cea trainică şi gemetele. Era timp, desigur, să se-nspăimâinte şi să fugă za-darnic unul în urma celuilalt.

E-atât de greu să smulgi aceste două trupuri

din strânsa-mbrățişare ca şi cum le-ai lua teribila plăcere aflată la izvorul ei.

*

N-AU NUME CULORILE CUCARE-AUZIM VORBINDU-I-SELUMINII

pentru M. F.

Nicio culoare nu e aceeaşi de două ori. Închipuie-ți o strălucire, o albeață ce nu te orbeşte. Ceva mai mult decât un amurg borgesian în care trece, ca oricare alta, o zi de toamnă.

Daltonismul meu se schimbă în nebunie de culori imaginare. Le ştiu numele de când eram băiețandru, însă culorile mă tot întreabă: oare verdele o fi verde, roşul -roşu, albastrul - albastru, galbenul - galben? Care-o fi adevărata culoare a lucrurilor?

Din fericire, pe tine te ştiu nu doar cu ochii în timp ce lumina mâinilor tale îmi vorbeşte de sub greutatea unui curcubeu.

*

ÎNTR-UN VECHI LABORATORFOTO

Există o sumă de lucruri în umbra pe care feres-trele-nchise o lasă să crească de ani de zile. În afară de bazin,aparatul de mărit, lacul, flacoanele de acid şi lumina inactivă. Înplus, presentimentul ăsta, acelaşi cu cel al primei revela-ții, când inexistența a avut un colaps şi mii de parti-cule s-au concentrat în povestea unui surâs. Nu-i nimic nou, dimpotrivă, e greu să spui c-ar ficeva. Arată ca barurile-ntunecate-ale portului, printretârfe şi câțiva străini. Nu-i vorba de cuvinte, nici deapucături, există o sumă de lucruri plutind ca nişte cadavre pe care nimeni nu le va putea identifica.

*

78

decembrie 2019Poesis POEsIs InTERnA|IOnAL

DESIGUR, MULTE LUCRURI

multe lucruri caută a fi cântate de mine”

(Anna Ahmatova)

Prea multe lucruri nu vor fi spuse. Nu contează câte-or să vină din ungherele bătrânului bécquer sau patinând c-un firicel de soare pe-o masă udată la chef. Orice e prea mult în mijlocul acestei epoci.

Şi amintirea iubirii ca o-ncăpățânare de anticar făr-a putea încă să-ți dea drumul la mână.

Şi scriu: “nu mă ierta, nu mă uita”.

Lumea aceasta, desigur, a fost făcută pentru-a fi părăsită. Pentru-a fi lăsată din mână şi pierdută, rătăcind în voia vântului. Dar uneori se întâmplă să crezi că va fi cumplit.

*

COLIBRI

Înainte de-a se trage perdeaua în fața golfurilor viteza a-nghețat în aer. Mai întâi a fost unul mâzgălindu-şi aripile pe ața dezlegată din fața unei gladiole. Celălalt a căzut alături în paşnic ricoşeu şi-au virat răsucind tulpina serii.

Nu-i văzuseşi până atunci. Apoi ai citit că au inimi enorme pentru dimensiunea micuță a trupurilor lor. Şi, de asemenea, că mor de nemişcare în timpul somnului.

*

ALBINA

Albina zboară pe deasupra gălbenelei cu un ascuțit accent al prezentului. Dar, în realitate, zborul ei în cercuri spre o putereinvizibilă nu încetează să născocească vechea şi cumplitaminciună cu care cădem de acord. E frumoasă.

S-o fi gândit la privirea ta? Călătoria ei prin grădina serii o fi având ochii tăi? Nu există limită. Totu-i oprire printre flori şi-n acelaşi timp dialog care se frânge-acolo unde-apare.

*

21 DE GRAME

IX

Ar trebui să vorbim despre mare, cea care dă nume oraşului în aceeaşi măsură în care-l şi neagă.

Marea - să zicem, de pildă - respiră. Se mişcă-n sus şi-n jos, rezemate una de alta, treirațe de mare.Iar pe sforăitul din somnul lor

se sprijină insomnia pescarului.Nu e un marinar căzând pe gânduri pe plajele dintr-o țară vagă, îndepărtată şi cețoasă...

În schimb, îmi vine-n minte imaginea pescarului. A lungii lui aşteptări pe dig. Ceasuri întregi sub felinar, ceasuri de termos şiradio.

Şi scânteierea unor ochi morți ce tălmăcesc necunoscutul altei lumi. Nu-i marea, ci o undiță prin timp.

Ar trebui să vorbim despre mare: cea care dă nume oraşului în aceeaşi măsură în care îl neagă. Să spunem ceva în genul a ceea ce spune Fogwill*:

Dar marea nu există: marea e doar absență în silaba cuvântului “mare” **: sunetul trece şi rămâne bărbatul în fața unei mări pe care-o in-ventează.

Desigur, nu există decât o invenție. Şi, în afara limbajului, e posibil doar să fie privită şi văzută.

* - Rodolfo Enrique Fogwill, sociolog şi scriitor argenti-nian (15. 07. 1941, Quilmes - 21. 08. 2010, Buenos Aires)- n. tr.; ** - în limba spaniolă, cuvântul “mare” (“mar”) e formatdintr-o singură silabă - n. tr.

79

Poesis decembrie 2019 vARIA

Blajul rena;terii na\ionale

Gheorghe Bulg[r - Inedit

Dintr-un modest sat cu vreo 20 de case, existent`nc[ din sec. XIII, Blajul, se ridic[ brusc ;i glorios,prin cultur[ ;i credin\[, la rang de capital[ aRena;terii spirituale a poporului rom]n, care subconducerea ilustrului episcop unit Ioan Inocen\iuMicu a `nceput seria de revendic[ri legitime pe planpolitic, social, cultural, ca rom]nii s[ se bucure deegalitate ;i drepturi, pe acela;i plan cu cele trei etnii,ungurii, sa;ii ;i secuii - form]nd - Unio triumnatianum, privilegiate, de;i venite cu timpul din altep[r\i pentru a ocupa Transilvania, leag[nul istoric aldaco-rom]nilor, permanent locuitori ai \[rii,poporul cel mai numeros ;i cel mai `nc[rcat deobliga\ii fa\[ de Casa imperial[ de la Viena, Blajul aajuns `n 1737 sediul episcopiei greco-catolice, `n careeminentul prelat unit Inocen\iu Micu a ini\iatmemoriile cu revendic[ri, a pus bazele ;colilorrenumite, din care s-a dezvoltat, dup[ anuldeschiderii acestor ;coli, 1754, prima genera\ie a;colii Ardelene, curent de regenerare umanist[, deafirmare a solidarit[\ii romanice, de dezvoltare aculturii ;i limbii na\ionale, `n conexiune fireasc[,fertil[ cu iluminismul european, primii ucenici aiRomei restabilind rela\ia noastr[ cu latinitatea, dup[aproape un mileniu ;i jum[tate. A fost o fapt[ deglorie, prin ;tiin\[ ;i crea\ie, prin istorie ;i limb[, alui Samuil Micu, Gheorghe Sincai, Petru Maior, cumse ;tie ;i a fost evocat[ ac\iunea lor, cu accenteafective ;i cu o documentare riguroas[, de str[luci\iino;tri oameni de cultur[, ca Cipariu, Iorga,Densusianu, Ibr[ileanu, Blaga, acesta a dedicatBlajului ;i :colii Ardelene ultima sa carte, ap[rut[`ns[ postum< G]ndirea rom]neasc[ ̀ n Transilvania`n secolul al XVIII-lea (1966), din care citeam<Inocen\iu Klain (1962-1768) este ne`ndoios cea maiproeminent[ figur[ episcopal[ pe care biserica unit[a dat-o `n cursul existen\ei sale poporului rom]n dinTransilvania...

O seam[ de `mprejur[ri `i determin[ s[ mutecentrul bisericii unite la Blaj (1737). Aici el sestatornice;te ca un adev[rat cititor de a;ez[minte,lu]nd m[suri s[ se fac[ o re;edin\[, s[ se cl[deasc[ ocatedral[ , m[n[stire ;i ;coli, piatr[ fundamental[pentru aceste institu\ii se pune `n 1741. (p.45-46). Urm[ririle benefice, renascentiste, se cunosc dinceea ce ne-a dat celebra ;coal[ Ardelean[, `ncep]ndcu 1780 c]nd iese la lumin[ o carte.

Elementa linguae daco-romanae sivevalachicae, care dovedea, `ntr-o limb[ accesibil[

erudit[\iile vremii, latinitatea rom]niei, vechimea ;icontinuitatea ei ;i a poporului, descendent din vechiidaco-romani, - aceast[ gramatic[, elaborat[ de Micu;i :incai, a ap[rut `n 1780 ca manifest al rena;teriina\ionale. Dup[ ea, au urmat numeroase alte c[r\isemnate de Micu, :incai, Maior, de poetul, istoricul;i filologul erudit Ioan Budai - Deleanu, autorulcunoscut azi al |inganiadei, epopee tragi-comic[,dup[ modele ale antichit[\ii clasice ,,Istoria ;ilucrurile și întâmplările românilor,, de S. Micu, darmai ales imensa Hronic[ a rom]nilor de Gh. :incai;i ,,Istoria pentru `nceputul rom]nilor `n Dachia,,de P. Maior restabilesc adev[rurile fundamentaledespre trecutul nostru istoric, subliniind romanitatea;i continuitatea rom]nilor,

2.reprezentan\i ai latinit[\ii orientale, care, rezist]ndaici secole de-a r]ndul, contra tuturor vicisitudinilor,aspirau s[ devin[ un ,, stat de cultur[ la gurileDun[rii,, cum Eminescu acum un secol, poetul carea `n\eles mai bine dec]t to\i colegii s[i din junimea,importan\a crea\iei ;i luptei :colii Ardelene ( `nvreme ce Maiorescu ironiza nemilos pe :incai ;iMaior. La `nceputul acestui secol, `ns[ un mare criticie;ean. G. Ibr[lianu, scria `n Spiritul critic `ncultura roman[ (1909, cuvinte de mare pre\uirepentru opera de rena;tere na\ional[, `nceput[ la Blajacum mult `nainte de dou[ secole> ,, Transilvania sepune deodat[ `n fruntea culturii rom]ne;ti ;i puneaccentul culturii rom]ne;ti moderne. Din pricinaunirii unei p[r\i dintre rom]ni cu biserica ca panal[,se `nfiin\eaz[ ;coli rom]ne;ti - cea mai `nsemnat[ aSeminarului din Blaj, - ;i se na;te posibilitateapentru rom]ni de a-;i trimite fiii distin;i la`nv[\[tur[ `n Viena ;i chiar `n Roma, leag[nulpoporului rom]n> acolo ace;tia se adap[ la izvor, lacultura latina ;i apusean[, - ;i odeea de latinitate se`nt[re;te `n mintea lor p]n[ a deveni o idee fix[.Curentul latinist, `nceput `n Moldova `n veacul alXVII-lea, rena;te ;i devine, ceea ce e foarteimportant, o for\[ social[, un ferment de progres”(p.9).

:coala Ardelean[, a vrut s[ fie o mi;care ritual[dar a fost o for\[ politic[, - c[ci ea a f[cut din istorie,limb[, ;tiin\[, - difuzare `n rom]ne;te, prin zeci dec[r\i moderne, la nivel european, multe scrise ;i `nlatin[ pentru `n\elegerea cu savan\ii lumii,argumente ale drept[\ii progresului egal ;i pentru

80

rom]ni. Antologia `n trei volume< :coala Ardelean[,publicat[, Florea Fugariu, editorul Hronicii lui:incai, con\ine m[rturii, unele inedite, concludente,despre amploarea ;i dinamica ideologiei avansate,;tiin\ifice, patriotice a acestui curant reprezentativpentru rena;terea romanit[\ii orientale, dornic[ s[readuc[ limba ;i cultura na\ional[ la izvoarelestr[vechi ale umanismului latino-romanic, cu vechitradi\ii `n Ocidentul neolatin. D. Popovici, `n eruditalui istorie literar[ din 1945< La Littératureromanaine à l’epoque des Luminères (Sibiu) aanalizat

3.pe larg implica\iile g]ndirii ;i militanitismuluiacestei :coli dup[ ce ;i un savant italian ne d[duseun istoric al curentului latinist. Ei au sus\inut nobilademintate de rom]n, au instaurat un nou mod de ag]ndi, derivat dintr-o mai bun[, cunoa;tere a originiipoporului ;i a limbii, Mario Ruffini, omagiind astfel`n cuvinte alese meritele excep\ionale ale frunta;ilorcita\i ai :colii Ardelene, `n cartea sa< La Scuolalatinista romena, 1780-1881, ap[rut[ `n 1941 laTorino, `n plin r[zboi, voind s[ marchezeata;amentul s[u fa\[ de drepturile rom]nilor `nTransilvania, provincie masacrat[ prin Dictatulimperial de la Viena din august 1940, i s-au al[turatatunci ;i al\i savan\i str[ini, `n acela;i spirit desimpatie ;i obiectivitate istoric[< savantul suedez AlfLombard, ca ;i prietenul lui Titulescu ;i a lui Iorga,Ed, Herriot, pre;edintele Camerei deputa\ilorfrancezi, scriitor umanist, reputat, ;i mul\i al\ii.Acum mai bine de dou[ decenii, acad. WernerBahner de la Berlin, consacra, un volum de studiiasupra modului ;i urm[ririi :colii Ardelene<Con;tiin\a lingvistic[ ;i istoric[ `n literatura rom]n[dintre 1780-1880 (Das Sprach-undGeschichtsbewusstasein in der RumänischenLiteratur von 1780 bis 1880), volum care merit[ s[fie tradus la noi, `n ultimii ani de studii - au readus`n actualitate, crea\ia ;i lupta acestei :coli, studiisemnate de D. Macrea, O. Papadima, Florea Fugarin;i mai ales Ion Lungu, - :coala Ardelean[, cea maivast[ sintez[, asupra momentului de rena;terena\ional[, inagurat[, acum dou[ secole, de `nv[\a\iiBlajului.

La temelia ei au stat m[rturiile istoriei, multepentru prima dat[ adunate din toate izvoareleaccesibile acelor studio;i ;i bibliotecilor din Viena,Buda, Roma, pentru a restabili imaginea trecutuluidaco-roman, stat de asemeni dovezile filologicedespre sacrificiul latin al rom]ne< idom romanic, dinaceea;i tulpin[ cu italiana, franceza, spaniola,portugheza, limbi bine cunoscute Europei ;i culturiiuniversale, au stat `n traducerile ;i adapt[rile unorc[r\i de ;tiin\[ `n care, odat[ cu ideile ;i no\iunile

moderne, trebuiau adaptate, rom]nizate ;i cuvinteletermenii tehnici, neologismele purt[toare ale culturiimoderne.

4.Micu a `mbog[\it istoria, limba, cultura noastr[modern[ cu idei, concepute, opere de nobil[solidaritate pentru triumful drept[\ii ;i emancipareamaselor de sub oprimarea feudal[< Idei pentru carea luptat :coala Transilv[nean[ - spunea C.Densu;ianu - au schimbat cu des[v]r;irea modulnostru de a g]ndi, ;i lor le dator[m mult dinbinefacerile de care ne bucur[m ;i cu care ner[sf[\[m ast[zi (Literarura rom]n[ modern[,I.p.3). Fire;te, - dreptul la cultur[, la via\[ liber[, lademintate ;i progres, pentru care au militat genera\iide ucenici al :colii Ardelene `n toate provinciilerom]ne;ti, dup[ ce adev[rurile istoriei ;i ale limbiis-au impus treptat prin operele dintru `nceput, afundamentat modernizarea vie\ii ;i a culturii, alimbii, a `nv[\[m]ntului ;i a rela\iilor noastre noi peacest continent. Cu acel curent al rena;teriina\ionale, pe care opera vast[ ;i at]t de original[,erudit[ ;i artistic[ a lui Ion Budai - Deleanu, `lilustreaz[ pregnant, rom]nii, dob]ndind con;tiin\aromanit[\ii lor, c[utam acum s[ se apropie deciviliza\iile apusene - cum spunea Gh. I. Br[tianu,acum patru decenii, aproape (Origines et formationde l’unité roumaine, p. 193-194) ceea ce a fertilizatspiritele, cultura ;i limba noastr[. Restabilireacontactului direct `ntre cele dou[ arii ale romanit[\iia gr[bit emanciaparea poporului rom]n, `nnoireaculturii ;i modernizarea limbii sale literare.

Ideile ;i scrierile `nv[\a\ilor ardeleni n-au r[massimple, specula\ii erudite, abstracte. :coala de la Blaja difuzat, de la mijlocul acestui secol al XVIII-lea,odat[ cu mai mult[ ;tiin\[ ;i cultur[, odat[ cutrezirea na\iunii rom]ne;ti la adev[rul istoric ;i larespectul justi\iei, `ndemnuri la solidaritate social[,peti\ii c[tre `mp[r[\ie pentru a-i ajuta s[ ias[ dinrobie, abolind servitu\i nedemne de popoareleEuropei. R[scoala lui Horia a marcat la cap[tulr[bd[rilor. Cruzimea acestora era pe m[sura puteriilor absolute, dar rom]nii n-au renun\at la lupta lordreapt[.

La un secol dup[ inagurarea curentului luministla 1780, prin Elementa linguae a lui Micu ;i :incai,un document de r[sunet european, scrie `n latine;te<Supplex libellus Valacharum Transilvaniae din1791 se adresa lumii, `n numele adev[rului istoric,pentru drep[tatea unui popor str[vechi din jurulCarpa\ilor, oprimat s[lbatic de cei veni\i aici s[-lasupreasc[ ;i s[-l despoaie de ceea ce avea ;i de ceeace el crease de-a lungul secolelor ,,Jalba,, aceasta arom]nilor era cl[dit[ pe ideile iluministe ale ;coliiArdelene desigur, inspirat[ de un patriot vizionar<

decembrie 2019Poesis vARIA

81

Poesis decembrie 2019 vARIA

Inocen\iu Micu, care pusese temelia solidarit[\iirom]ne;ti prin apelul la istorie, limb[ ;i ;coal[ `nlimba poporului.

Gh. Laz[r, Eliade, B[lcescu, Cipariu, Pumnul,B[rnu\iu au continuat ;i `mbog[\it ideile :coliiArdelene, `n numele celor mai avansate principiiistorice, politice ;i culturale, `n numele drept[\iinoastre, c[ci dreptatea este dreptate `n veac, ;i eatrebuie s[ `nving[....

5.Et in Arcadia a ego .... Am fost ;i eu la Blaj, - nu odat[, am locuit `n Blaj un scurt timp< era `n toamnasinistratului an 1940, c]nd \ara a fost sf]rticat[ prindictatul lui Stalin, cu pierderea Basarabiei ;i aBucovinei, apoi cu Dictatul de la Viena al lui Hitler,care ne-a fr]nt `n dou[ Ardealul, pentru a-l da pe celde nord Ungariei. Refugiat de la Satmar, cu unbacalaureat de prin rang pe \ar[, am poposit, caexpluzat de ungurii lui Horty, la Blaj, cu g]ndul la odorin\[ a tat[lui meu< s[ m[ fac preot.... Destinul s-a opus, pentru c[ au fost mai puternice vocile carem[ cheam[, la Universitatea din Capital[, la`nceputul lui noiembrie acelea;i an ...P[strez `nc[ oamintire cald[ Blajului ;i st[ vie pe retna meaimaginea Cet[\ii, privit[ de pe Hul[, cu acea crucecare poart[ g]ndul la Eminescu cel de 16 ani, venits[ se `nchine umbrelor celebre ale Rena;teriina\ionale, `ndemnat de `nv[\[tura dasc[lului s[iBl[jan Aron Pumnul< Te salut mic[ Rom[, a zispoetul. Mul\umescu-\i Dumnezeule c[ m-ai`nvrednicit s-o pot vedea,, ... stau `nc[ `n inima meaamintirile mele de tinere\e, convorbirile acolo cueminentul episcop erudit Ioan Suciu, martir alcredin\ei, r[mas `n moarte anonim[ la Sighet, cu al\i5 episcopi ai Bisericii unite de glorioas[ pomenire,pentru ceea ce a f[cut pentru neam ;i pentrucredin\a cre;tin[. Biseric[ martir[, uitat[ de confra\iiortodoc;i, episcopi cinsti\i `n toat[ vremea, de toatest[p]nirile vremelnice ale acestei \[ri chinuit[ ,,subteroarea istoriei,, cum spunea Mircea Eliade.Neuitate zile ;i dialoguri cu Augustin Popa,directorul revistei, Unirea, cea dint]i publica\ie citit[pe care o aveam acas[ `n Sanisl[ul S[tmarului, tat[lmeu a fost delegat la Adunarea de la Alba Iulia, la 1Decembrie 1918, o avea abonat[. Dialog ;i`nv[\[minte de filosfie cre;tin[ cu prof. Ioan Micle,prieten ;i corespondent al filosofilor catolici francezi,al lui Fr. Mauriac, - om de mare cultur[, de extrem[modestie, g]nditor ;i autor laborios, original, - dinp[cate uitat `n lunga ;i silnica exprimare anticre;tin[de o jum[tate de secol... Am petrecut apoi, aproape4 luni, `n prim[vara lui 1944, la Blaj, de unde amplecat `n Deta;amentul P[uli;, pe front - dar undeam revenit pentru un mic concediu la Anul nou 1945;i acolo, la Blaj, am apucat s[ scriu editorialul de An

nou, `n Unirea (Perspectivele umanit[\ii), cu accestede speran\[ ;i optimism pentru ceea ce putea urmadup[ r[zboiul cumplit, care se apropia de sf]r;it.Spes caeca - speran\e oarbe `ns[, - pentru dictaturastalinist[ (\ara `n teroare, mizerie, umilin\[... )

6.Din nefericire, `n anii dictaturii comuniste s-auridicat contra Blajului mul\ime de pretexte ;iprimejdii de tot felul, pentru a anihila amintiriistorice glorioase ;i drepturi legitime la pre\uireistoric[.

Existau fire;te opozi\ii ;i ostilit[\i care veneau dindoctrina sinistr[ a ateismului ;i nihilismuluiretrogradat, din adversitatea fa\[ de tradi\iileromanit[\ii, ale Bisericii unite cu Roma, ale culturiiumaniste promovate de Blaj. Foarte rar, ;i mai mult`n t[cere, `n anonimat, s-au putut desf[;ura reuniuniculturale, simpozioane ori conferin\e de interesna\ional. Poate cea mai prestigioas[ a fost omagierealui Petru Maior la 150 de ani de la dispari\ia sa< 1824-1974. Am propus, cu acel prilej `nfiin\area unui<Muzeu al :colii Ardelene la Blaj,, ca m[rturie ;idocumentare permanent[ asupra istoriei noastrespirituale, politice, de lupt[, pentru rena;tereana\ional[ ;i continuitatea idealurilor umaniste alerom]nilor de pretutindeni, cu to\ii lega\i de`nv[\[mintele :colii Ardelene. Am repetat `n pres[,la radio ;i TV aceast[ propunere (anexat[ aici),recent retip[rit[ `n excelenta revist[ de la T]rguMure;< :coala Ardelean[ (1991 - 1993) condus[ deprof. dr. Serafim Duicu, actualmente secretar de Statla Ministrul Culturii, - deci `n m[sur[ s[ realizezeacest primum desiderium al Rom]nilor.... Oriceini\iativ[ `n acest sens este util[.

Antologia de fa\[ este `nc[ o m[rturie ;i unomagiu pentru Blaj, pentru :coala Ardelean[ ;igenera\iile ei de intelectuali devota\i culturii,credin\ei, idealurilor umaniste care pot duce lumea`nainte, care au sporit `ntotdeauna puterea de crea\iea oamenilor de bine. T]n[rul poet Eminescu aveadreptate s[ scrie pe steagurile tineretului adunat `n1871, la Putna, s[ pream[reasc[ pe :tefan cel Mare;i nobila sa citire< Cultura este puterea popoarelor.:i aceast[ carte este un act de cultur[ ;i o chemare lasolidaritate moral[ pentru fapte de bine.

Cititorii vor g[si `n ea `ndemnuri `nalte, luminaadev[rului ;i credin\ea cea vie `n puterile spiritualenesecatse al istoriei ;i culturii na\ionale.

Bucure;ti la Pa;ti 1933

82

decembrie 2019Poesis REmEmbER - POEsIs ~n AnuL XXX

Cel mai frumos nume de iubit[ e POESISPremiul Poesis pentru OPERA OMNIA (2011)

Nora Iuga

Exist[ locuri ;i chipuri pe care nu le ui\i, de;i le-ai v[zut, s-ar putea spune accidental, pe parcursul a83 de ani, o singur[ dat[. A;a nu uit la Berlin undomn gras la o mas[ pe terasa unui local luxos peKurfűrstendamm, m]ng]indu-;i c]inele cu talpapiciorului gol, scos din sanda. Sau b[iatul cu fa\amurdar[ de funingine care mi-a f[cut o reveren\[ `nGrande Place la Bruxelles ;i mi-a spus “la reine”.Exist[ locuri care r[m]n `n tine, devin ale tale, pritr-o secund[ de ne;ters. Impactul acesta trece dincolode afinitate sau de `nrudire. De fapt toat[ via\anoastr[ seam[n[ cu o strecur[toare prin care sescurge p[m]ntul tot timpul ;i r[m]ne doar fructacurat[ `n toat[ lumina ei. Iat[ ce g]nduri `mi vin `nminte c]nd m[ g]ndesc la Satu Mare. O plimbare pestrad[ `n fa\a unei libr[rii, unde se f[ceau prezent[ride c[r\i. Treceau oameni pe l]ng[ mine. Tineri,b[tr]ni... limbi amestecate - german[, maghiar[,rom]n[. Era o toamn[, o dup[-amiaz[ cald[. Cinevaspunea poezii... ;i m-am `ntrebat. Ce ora; minunat.~n ce \ar[ m[ aflu? Alt[dat[, era seara t]rziu, `ntr-o

catedral[, un truver citindu-;i poemele... `nchideamochii. Sub candelabru ap[rea Jaques Brel ;i, de fapt,era Cezar Iv[nescu. Era. Alt[dat[, `n aceea;icatedral[, doi copii, ochi `n ochi, \in]ndu-se dem]n[< Bobi\[ ;i Daria. ~ndr[gosti\i. Poe\i. Erau.George Vulturescu i-a binecuv]ntat acolo, subcandelabru, cu prima cuminec[tur[< premiul pentrudebut. Erau. Alt[dat[, dou[ reviste `nfr[\ite, dou[v]rste ale visului sub acela;i nume, POESIS. O m]n[de vis[tori zgribuli\i sub ploaie, ad[postindu-seprintre schele ;i vedre cu var `ntr-un vechi castel alunui mare grof maghiar. :i iar ;oaptele poeziei,strecur]ndu-se pe sub tocurile u;ilor, pe sub fisuriletreptelor de lemn, ca ni;te mici ;op]rle speriate ;iacela;i George Vulturescu neuit]nd pe nimeni ca ogazd[ perfect[... ;i pe urm[, `ntr-o locand[ cu miros`mbietor de sarmale ;i p[linc[ l]ng[ Muri, l]ng[Ciupureanu, l]ng[ Diana Iepure... ;i Claudiub]ntuind printre noi, c[ut]nd un loc pentru poezie,frumos ;i palid ca Toma Nour. “C]\i ani spui c[ ai,Poesis?” “25.” “S[ cre;ti mare!”

Nora Iuga citind la Poesis (1999)

83

Poesis decembrie 2019 REmEmbER - POEsIs ~n AnuL XXX

Premiul Poesis pentru OPERA OMNIA (1994)

Geo Dumitrescu (1920 - 2004)

”...Tăcerile, crispările și sincopele editoriale aleantiliricului Geo Dumitrescu nu s-au datorat vreunei crize deinspirație, ci unei recluziuni voluntare, pline de dramatisminterior, în fața hărmălaiei fals patetice a proletcultiștilor.Deși spiritul său este teribilist și ironic iar nu contemplativ,autorul LIBERTATII DE A TRAGE CU PUSCA nu a forțatexigențele cadenței creatoare. A avut un destin reprezentativpentru așa-numita ”generație pierdută”, confruntată tragic cuistoria și polemic cu stilurile și curentele literareconsacrate.Reacția sa contestatară și demistificatoareîmpotriva purismului ermetizat și a lirismului grav meditativsau metafizic nu a fost întru totul demolatoare sau o simplăextravaganță avangardistă, ci a vrut să revoluționezeconștiința poetică, temele și limbajul poeziei. Intenția sa afost de a reda poeticității pulsul vital și de a o elibera detrucurile ficționale și calofile, precum și de stările inerțioase.Prin disponibilitatea alertării stărilor de spirit paradoxale, seviza eliminarea conformismului sclerozat care a cuprinssocietatea, creația și individul. Romantic prin structura ceamai intimă a spiritului său, prin propensiunea spre visare șispre demitizarea ironică, tânărul insurgent respinge acealatură desuetă a romantismului lăcrimos și anemic șiavansează un proiect de ”secularizare a averilorsentimentale”...

Vasile Spiridon, în Poesis, nr. 6-7/2005

84

decembrie 2019Poesis REmEmbER - POEsIs ~n AnuL XXX

Premiul Poesis pentru OPERA OMNIA - 2007

Marin Mincu (1944 - 2009)

LA PONTUL AXENOS(1944-2009)

Auzi cum leagănă vocile măriineînțeleasa dulce chemarerostogolind lumi în abisși înălțând din moarte popoareeu singur stau pe malul acestapustiit de barbarele ceteatâtea păsări plâng de mileniivalul mă bate în piept amețindu-măbruma iernii suflată peste apese rupe încet cu o șoaptă legănătoarepierdut ca Ovidiu la marginea lumiizadarnicul plânset mă doarenimic nu mă mai apăra de-acumplecat ca Orfeu în cântaresimt iarăși cum leagănă vocile măriimisterioasa dulce chemare1968

(Poesis, VI, nr. 1/61,1995)

”...Aici, redau butada pe care am lansat-o ladeschiderea de ieri a festivalului ”Poesis” - s-arputea să se intâmple exact ceea ce spuneam șianume că gruparea Poesis să-și fi împlinit menireaiar revista ce o reprezintă să ”obosească” și să laseștafeta altei grupări și altei reviste. Acest lucru nuare nici o importanță,tot ceea ce spune revista luiG.Vulturescu, manifestările culturale pe care le-acondus 10 ani au intrat în istoria culturii și literaturiinoastre. Ce va mai fi nici nu mai contează. In ceeace privește scriitorii sătmăreni care au fostrecunoscuți ca făcând parte din această grupare(recunoașterea lor depinzând chiar de recunoaștereagrupării) este normal ca aceștia să devinăindividualități distincte și să se dezvolte ca valorisingulare care nu mai au nevoie de apartenența la orevistă sau grupare literară.

Este ceea ce eu consider că se va întâmpla înconformitate cu o evoluție firească a acesteia.”

(Zilele Poesis, Caietele Poesis nr.15/1999)

Mircea Ionaș (subprefect), Romul Munteanu, Gheorghe Mihai Bârlea, M. Mincu, G. Vulturescu,Mircea Muthu, Nicolae Prelipcianu, Aurel Rău, Constantina Băluță și Mircea A. Diaconu

85

Poesis decembrie 2019 REmEmbER - POEsIs ~n AnuL XXX

Traduceri libere din Baudelaire

(1955-2005)

Ion Stratan

PORTILE

Iertați-mă, cei care m-ați iubit,N-am fost demn de voiE o lume,o lume-nstelatăapoi?Iertați-mă, cei care m-ați urât,N-am fost demn de voiE o noapte,o noapte-nstelatăși voi?

FRUMUSETEA

Frumoasă-s, muritori! Ca visul cel de piatrăSi sânu-mi unde Totul se sfarâmă pe rândFăcut e să inspire poetului un rândEtern și mut asemenea Naturii idolatre.

Domnesc în ceruri pururi, cum sfinxul ne-nțelesCu inima-zăpadă, albimi de porumbițăUrăsc mișcarea bruscă ce strică-a mea matrițăSi a nu râde - veșnic- pe viață am ales

Poeții-n fața mării mișcări de suflet viuPe care-l pun ca mască la zeci de monumenteVor studia cuvântul și muzica,de știu

Că am spre fascinarea acestor foi atenteOglinzi desăvârșite ce re-nfrumusețeazăOchii ce-i port în mine ca pe-o stafie trează

(Poesis, nr. 6-7/2005)

86

decembrie 2019Poesis REmEmbER - POEsIs ~n AnuL XXX

Marele Premiu pentru Poezie ”Frontiera Poesis-2004, Satu Mare”

Ioan Flora (1950-2005)

Satu Mare - Ioan Nistor, Ioan Flora, Dorin Sălăjan, Gheorghe Glodeanu (2005)

CAFEAUA, O CATEGORIE ETICĂlui Radu Săplăcan

Cafeaua de aseară stă, neclintită, pe masa de brad.Dar ce acută cormoranii aceia prin arini, cândbine știm că lupta decisivă se dă,numai și numai,între sălcii și valul nestins din măruntaiele lor?Ce caută, așadar, cormoranii negri-verzuiîntr-o vale moartă?O vom lua cât de curând în sus,ne vom zburătăci înspre șesuri, iar acoloiarna noastră de-acumva fi o năprasnică adormirenu,nu aducere aminte,furnicătură,și-atât.O vom lua cât de curând, precum prundișul,la vale,Masa de brad, cupa de frasin.Cafeaua de-aseară o categorie etică.

(2000, Valea Vaserului, 26 aug.)

”...Flora nu experimentează, ci trăiește plenar oriunde s-ar afla. Infiripă comuniunea, se lasă crucificat deea, spre a cuprinde astfel cât mai mult, spre a se putea mai apoi desprinde, înălța, elibera în momentul deplin,oferindu-se de îndată altei stări, altei clipe. Singularitatea lui este însă și una a avantajului culturii și istorieibalcanice, reverberând straniu și extrem de proaspăt în limba română...”

Andrei Zanca, Poesis, nr. 6-7, 2005

Ioan Flora, Dumitru Păcuraru, G. Vulturescu, Cafeneaua Poesis, 2004.

87

Poesis decembrie 2019 REmEmbER - POEsIs ~n AnuL XXX

Zilele Poesis - 1994. Cezar Ivănescu, Lucian Vasiliu, Cassian Maria Spiridon

”...George Vulturescu a făcut un lucru foartemare pentru viața literară românească,ca să aplicămacum, așa,un sigiliu final discuției noastre. A reușit,dacă vrei, să-i readune pe scriitori la un loc. Dupăanii 90, când lumea scriitorilor era dezbinată (catoată lumea românească și politică și de toatesoiurile). Scriitorii nu aveau plăcerea să se așeze lao masă și să dialogheze.El a avut această inteligențăși talent (pentru că îți trebuie și talent), pentru lucrulăsta, să-i așeze pe scriitori din nou la masadialogului și mai ales să-i readucă în țară toateaceste nume pe care le-am enumerat, în fapt româniplecați în Europa, pentru că nu mai suportaudictatura și care acum au revenit la matcă și care aurevenit într-un dialog de mare clasă,cu cultura carei-a format și i-a pornit în lume...”

(Cezar Ivănescu și Lucian Vasiliu, Dialoguritelevizate, Junimea, 2o13).

Premiul Poesis pentru OPERA OMNIA, 1996

Cezar Iv[nescu (1941-2008)

88

decembrie 2019Poesis REmEmbER - POEsIs ~n AnuL XXX

Premiul Poesis pentru OPERA OMNIA - 1999

Alexandru Lungu (1924-2008)

INTREGIREA LUMINII

ghilotina de rouătăind văzduhuldeparte noaptea de ziuă

în vreme ce ultima stease stinge-n zenitîmblânzita răcoarefrăgezește iarbaîn curgerea timpului

un freamăt nemărginitadie văzulși întregește lumina

(Poesis, nr. 8-9/2005)

OGLINDA REGASITA

prins în mărăcinișulunor stele străinesub aura somnuluide mătrăgunămă văd lunecândpe luciul nenumital lacrimei căzutede din susul visului

poate nu-i decât oglinda negăsităa timpului răsfrânt

(Poesis, nr. 9-12/2006)

”...Nu încape nici o îndoială că există un Dumnezeu al Poeziei, fără El nu s-ar fi născut nici Poesis, niciArgo - și nu s-ar fi întâmplat întâlnirea noastră, peste munți și văi, ființând ca o punte de suflet printre steleleprin care supraviețuim...”

(Scrisoare, 13 dec.1994)

Poesis - 1999. Constanța Buzea, Nora Iuga, C-tin Abăluță,Michaela și Al. Lungu (Parcul orașului Satu Mare)

89

Poesis decembrie 2019 ART{

Nyiri Zoltan

D. P[curaru

Unul dintre cei mai importan\i arti;ti plasticicontemporani tr[ie;te la Satu Mare. Profesor laLiceul de Art[ "Aurel Popp" a preg[tit sute de tineri,unii dintre ei devenind arti;ti recunoscu\i, `n \ar[ ;istr[in[tate.

Nyiri Zoltan este tot at]t de retras, de onest pec]t de dezinteresate sunt autorit[\ile locale depretutindeni fa\[ de art[, de cultur[ `n general.

Nu-i place s[ ias[ `n fa\[, nu d[ din coate.Prive;te ;i el, precum al\i colegi de breasl[, pu\ini,din ce `n ce mai pu\ini, la fenomenul deja generalizatde promovare agresiv[ a amatorismului, prostuluigust, kitsch-ului.

Satu Mare, prin tradi\ie, nu a fost unul dintreora;ele ospitaliere pentru arti;ti. Cu toate acestea,la ora actual[ sunt peste 140 de arti;ti, mul\i dintreei fo;ti elevi ai profesorului Nyiri, care s-auprofesionalizat urm]nd cursurile unor academii deart[. Sunt `mpr[;tia\i pe toate meridianele lumii,din Singapore la New York, din Budapesta ;i Parisla Londra. Este posbil ca unii s[-;i c];tige existen\aca ;oferi de taxi sau sp[l[tori de vase.

Al\ii, mai noroco;i, lucreaz[ `n publicitate saugalerii de arte, ca supraveghetori.

Aceea;i situa\ie se reg[se;te `n majoritateaora;elor de provincie. Arti;tii, ca ;i medicii ;iinginerii, pleac[ din \ar[ ;i nu se mai `ntorc.

Care este situa\ia artei `n ora;ele de provincie?

To\i arti;tii dintr-un ora; la un loc, la capitolulsubven\ii din partea autorit[\ilor, nu fac c]t unfotbalist de rezerv[ de la o echip[ din liga a doua saua treia.

Nyiri Zoltan, de;i lucreaz[ continuu, expune rar.Nu scoate o lucrare din atelier p]n[ nu pune la

punct ;i cel mai mic detaliu. Urm]nd canoanele neconstr]ng[toare ale

postmodernismului, dar care sunt, totu;i, canoane,cu lec\ia bine `nv[\at[ a marilor experimenteartistice din toate timpurile, trece cu u;urin\[, penev[zute, dintr-un registru `n altul.

Dac[ `n unele lucr[ri se simte delicate\ea unuiCezanne, `n vecin[tate apare umbra unui Monet, cepare a privi peste um[r la p]nzele at]t de atentlucrate, din care nu au fost uitate nici ramele, atentalese.

Pictura lui Nyiri Zoltan aminte;te, pe alocuri, de prospe\imea unui Henri Rouseau, dar ;i al unuiGustav Klimt ceva mai juc[u;. Artisul arecapacitatea de a fi el `nsu;i dincolo de orice model.F[r[ `ndoial[, are modele, dar buna lui preg[tireprofesional[, m[iestria lui artistic[, `i permite s[ascund[ influen\ele.

Pictorul, ;ef de promo\ie la Academia de Art[din Cluj, nu-;i tr[deaz[ genera\ia, integr]ndu-seperfect `n tendin\ele artei care a traversat ultimeledou[ decenii ale secolului trecut ;i a intrat, cu team[,

Nyiri Zoltan, Apus - u/p, 150x100, 2019

pe teritoriul necunoscut, plin de capcane, ale arteisecolului 21. Aparent simple, tablourile sale,purt[toare de simboluri, sunt traversate de un lirismrafinat, re\inut, la limita abstractului, dar pe care-ldep[;e;te prin recursul, prin `ntoarcerea obsesiv[ larealitate, la o realitate palpabil[.

F[r[ s[ fac[ salturi bru;te, mereu atent s[ nuproduc[ ;ocuri emo\ionale, lucr[rile lui suntcurajoase, linia este atent condus[, ob\in]nd "efectulde perfec\iune" de care artistul pare s[ fie obsedat.Uneori chiar posedat. Nimic nu este la `nt]mplare.De;i cu o evident[ tent[ suprarealist[, fiecare tablousemnat de Nyiri Zoltan este lucrat ca un ceaselve\ian, care trebuie s[ func\ioneze perfect, pentru

c[ fiecare secund[ `n plus sau `n minus poate atragedup[ sine o iminent[ castrof[.

P]n[ la urm[ orice perfec\iune devineobositoare, `ns[ Nyiri reu;e;te s[ imprime lucr[rilorsale o prospe\ime asemeni unor stropi de rou[c[zu\i peste brot[ceii ascun;i `ntr-o iarb[ parc[ totmai cafenie, mai obosit[, mai "poluat[" desentimentul trecerii implacabile a timpului,deopotriv[ de ap[s[tor ;i `ntr-un lini;tit or[;el deprovincie ca `n oricare mare metropol[ atumultoasei arte de `nceput de secol 21, `n caretimpul se m[soar[ uneori cu un ceas vechi, sau,alteori, ;i mai r[u, cu un m[r mu;cat, ca un logoApple l[sat s[ se stafideasc[ `n spatele unor gratii.

Nyiri Zoltan, Mărul de aur - u/p, instalație lemn, 110x170, 2017

Nyiri Zoltan, Spirală - u/p, instalație, 100x100, 2019

Nyiri Zoltan, Șura - u/p, plasă oțel, 65x80, 2017

Nyiri Zoltan, Tendințe - u/p, 50x50, 2019

Nyiri Zoltan, Trunchi - u/p, 50x60, 2018

Nyiri Zoltan, Vis - u/p, 73x60, 2019

Nyiri Zoltan, Nufăr - u/p, 65x54, 2019

Nyiri Zoltan, Poveste cu perle - u/p, 55x46, 2017

Nyiri Zoltan, Legenda (Vetiș) - u/p, 60x50, 2018

Nyiri Zoltan, Memento - u/p, 55x46, 2016

98

3 D. P{CURARU - Cum se preg[te;te un Centenar sau cum se rateaz[ un Centenar?

5 NAE ANTONESCU - Revizuiri necesare

8 D. P{CURARU - Ady Endre, un mare poet maghiar cu mam[ rom]nc[

13 AUREL POPP - Scrisoare despre Ady

23 GEORGE VULTURESCU - Un preambul...

25 GHEORGHE GLODEANU - O arc[ a valorilor

26 CORNEL UNGUREANU - Nicolae Manolescu şi amintirile unui cititor de cursă lungă

28 OLIMPIU NU:FELEAN - Desenul critic

30 GELLU DORIAN - Nicolae Manolescu ;i premiul na\ional de poezie “Mihai Eminescu”

32 EUGENIU NISTOR - Spiritul critic manolescian ;i eseistica filosofic[

34 EMA MIH{IESCU - Memoria unui mort este memoria mea

36 FELICIAN POP - Somn între pieile Matrioșkăi

38 ALEXANDRU ZOTTA - Despre congenialitatea creatoare

41 ALEXANDRU OVIDIU VINTILă - Transparența unui popor de foci

LUCIAN SCURTU42 FUNDĂTURA GENETICĂ> O BOALĂ APROAPE LICHIDĂ43 TÂNGUIREA MIERLEI> TREI COLȚURI SCLIFOSITE ÎNȚEAPĂ CA ARICIUL> 43 ULTIMA ZI DIN VIAȚA MEA

MARIA PAL 44 TROSNEŞTE ÎNTUNERICUL> INIMA TA MIGREAZĂ> LUMINA VA ÎNFLORI> CÂND TE ÎNTORCI45 RENUNŢI LA ORIZONT> ÎŢI GRAVEAZĂ NUMELE> PREŢ DE CÂTEVA RĂNI> 45 ÎŞI FACE CULCUŞ TIMPUL> DRAGOSTEA SAU MOARTEA> 45 SE PREGĂTEŞTE SĂ ÎNCOLŢEASCĂ

ALEXANDRU CAZACU 46 O împreun[-c[utare> Topos47 Singurătatea amiezilor de vară> Stop cadru de iarn[> Amiazǎ în Danubiopolis> Prin piața cu ceas

HANNA BOTA 48 la semănat amintiri49 flori, fete, filme sau băieți> despre robie

DRAGO: NICULESCU50 Activism şi pasivism axiologic în abordarea idealităţii valorice la Max Scheler şi Nicolai Hartman

54 IOAN NISTOR - Fragmente despre poezia lui George Vulturescu

Cuprins

99

57 DENISA CR{CIUN - Umberto Eco, o poetică a infinitului

62 GHEORGHE GLODEANU - Dou[ povestiri diabolice

66 DELIA FELICIA MUNTEAN - Exerciții de libertate pe o tablă de joc

ADAM FATHI70 Meșterul sticlar (prima măsură)> Meșterul sticlar (a doua măsură)> Cimitirul alb71 Peștele roșu> Frunza roșcovului> Stetoscopul72 Albina

ANTOINE SIMON74 POEZITĂ> PISCINĂ75 LUCRURI> MUNCA LA NEGRU> CUM SĂ TACI?> * * *> ASTA E TOT

OSVALDO PICARDO 76 ERAU DINTRU-NCEPUT ÎN COLȚUL ÎNTUNECAT UNDE NIMENI NU SE UITĂ77 IGNORANTUL> CEVA FAȚĂ DE CARE NIMIC MAI MARE NU POATE FI CONCEPUT77 N-AU NUME CULORILE CU CARE-AUZIM VORBINDU-I-SE LUMINII77 ÎNTR-UN VECHI LABORATOR FOTO78 DESIGUR, MULTE LUCRURI> COLIBRI> ALBINA> 21 DE GRAME IX

79 GHEORGHE BULG{R - Blajul rena;terii na\ionale

82 NORA IUGA - Cel mai frumos nume de iubit[ e POESIS

83 GEO DUMITRESCU - Premiul Poesis pentru OPERA OMNIA (1994)

84 MARIN MINCU - Premiul Poesis pentru OPERA OMNIA - 2007

85 ION STRATAN - FRUMUSETEA> PORTILE

86 IOAN FLORA - CAFEAUA, O CATEGORIE ETICĂ

87 CEZAR IV{NESCU - Premiul Poesis pentru OPERA OMNIA, 1996

88 ALEXANDRU LUNGU - INTREGIREA LUMINII> OGLINDA REGASITA

89 D. P{CURARU - Nyiri Zoltan

Tipar“Informa\ia Zilei”

Str. Mircea cel B[tr]n, nr. 15Cod 440012

Satu Mare-RomaniaTel< 0261-767300Fax< 0261-767301

www.informatia-zilei.roe-mail< redactiasm@informatia-zilei.ro