2

POEMELE DAGMAREI

(traduse din amurg de Elisabeta Isanos)

LES POÈMES DE DAGMAR (traduits de l’amourgue par Elisabeta Isanos)

3

sonete imperfecte şi alte încercări/

sonnets et d’autres poèmes perfectibles

4

TATA Câte nume de străzi şi prieteni s-au dus! Grâul nou îşi suia din pământuri epava, El era un copil de prin łara de Sus, Un copil de Ńăran din planeta Suceava. Zile-ntregi, nopŃi în şir a tot scris... Însă cui? Lut în două cu aur şi luceferi amari... N-am pătruns încălŃată în vreo frază de-a lui, Căci se intră desculŃ în odăile mari. Aburit ca un vas pus fierbinte pe gheaŃă, Ochii lui fumegau la ferestre de trenuri, Auzind vorbe proaste se făcea alb la faŃă: E mai bine să taci când privind te cutremuri? Câte nume de străzi şi prieteni s-au dus... Printre arborii nuzi, pe flămânde alei, El era un copil de prin łara de Sus, Un surâs îngeresc pentru mare şi zei.

5

PÈRE Noms d’amis oubliés et de rues désuètes! Verte l’épave du blé émergeait des sillons... C’était un enfant de la Haute Région, arrivé du village comme d’une autre planète. Il écrivait le jour, il écrivait la nuit, poèmes d’argile et d’or et d’étoiles amères, pieds nus, timidement j’entrais dans ses écrits, comme dans la chambre propre où l’on fait ses prières. C’était un vase chaud que l’on met sur la glace... O, ses yeux embués aux fenêtres des trains! Une brusque pâleur envahissait sa face: il vaut mieux se taire lorsqu’on a du chagrin. Noms d’amis oubliés et de rues désuètes, des allées désertées et des arbres en haillons! C’était un enfant de la Haute Région, le sourire d’un ange et le coeur d’un poète.

6

ÎNMORMÂNTAREA MĂTUŞII Era pe vremuri ca o catedrală, Cu sine însăşi pururea egală, Nedrept faŃă de alŃii de frumoasă! Bătrână pleacă şi cu mâna goală. În rochie, deşi e-acuşi Crăciunul, Şi în pantofi subŃiri pe-un ger ca tunul, Fără palton, cu capul gol se duce Spre-un loc de unde nu s-a-ntors nici unul. E-atât de iarnă şi de rece vântul, Gropari grăbiŃi, de marmură pământul, Au dat rasol... Şi n-a-ncăput-o groapa Aşa cum vie n-o-ncăpuse gândul. Pe cât a fost de-naltă şi zeiască, Din ea pădure-ar trebui să crească, Nedrept de mândră, veşnică pădure... Şi vor iubi-o fără s-o cunoască.

7

L’ENTERREMENT Ma tante d’antan, cathédrale lucide, égale toujours à elle-même en splendeur, injustice faite à celles de moindre grandeur, horizontalement elle partait, les mains vides. En robe seulement, à la veille de Noël, par un gel atroce, en souliers d’été, sans manteau, nu-tête, vers la seule contrée d’où personne ne revient, en exil éternel. C’était au comble de l’hiver, l’aquilon, on gelait, des fossoyeurs pressés, la terre comme le marbre, dans la fosse trop étroite elle ne pouvait entrer, comme en vie la pensée ne pouvait la comprendre. Pas une herbe commune ne poussera de son corps, mais une forêt divine, aussi haute et belle, toujours injuste, elle sera éternelle. sans savoir que c’est elle, on l’aimera alors.

8

DOMNIŞOARA MIERLĂ Eram din lumea asta ca şi scoasă. Un colŃ, o scară, podul vechi de-acasă, Mergând pe străzi pustii în seri de iarnă Trăgeam cu ochiul prin perdeaua deasă. Ca domnişoara mierlă pe pământ Mă furi şam şi m-ascundeam să cânt, Şi ruşinoasă şi neruşinată, Scoteam un vers şi-l ascundeam în gând. Ziceam : n-aş vrea să fie cum nu este, PereŃi, minciuni, bărbaŃi, copii, neveste, Aşa e lumea-n care mă strecor Şi-mi place cum se face de poveste! Nu m-aş mira să fiu şi eu ficŃiune Într-o minciună infinit de-adâncă, Murind de dor de propriul adevăr, Să intru-n timp, să răscolesc în scrum! Sunt ori nu sunt? Nu pot răspunde încă.

9

MADEMOISELLE MERLE Toujours en marge, coins, escalier de la vieille maison, le chaud grenier, des soirées d’hiver, des rues désertes, un coup d’oeil à la fenêtre couverte... Mademoiselle Merle, faufilée dans l’ombre pour chanter son air, honteuse éhontée, toujours en cachette je poussais, invisible, mon vers. „Je ne voudrais pas que ça change de style: murs, mensonges, enfants, femmes, maris, c’est ça le monde où je me faufile et j’aime la fable immense qu’il nourrit!” Suis-je moi-même fiction? C’est possible si le mensonge est assez profond... Par nostalgie du moi véritable, pénétrer dans le temps et fouiller dans la cendre... Suis-je? Ne suis-je pas?Personne ne répond.

10

BĂTRÂNI ŞI POEłI Nu se mai pot lupta în duel, nici cu floreta, nici cu pistolul, noul duşman i-a ciuruit străveziu, cum prin aer fulgeră stolul. Bătrâni, un pic ponosiŃi şi poeŃi, păşesc în ritm de alexandrini Ńinându-se umbre pe lângă pereŃi, ca muştele nopŃii pe lângă lumini. În unele seri, c-o fâşie de cârpă acoperă lampa cu văl s-o ascundă: o preacurată zeiŃă măruntă. Când fluturii beŃi vin spre bec să se ardă, păzind-o ei stau cum ar sta c-o fecioară, mestecând în gol, jinduind mirodenii, legănându-se precum clopotul mare la Denii, ei încă aşteaptă trufandalele zării şi toate corăbiile ce li se-necară...

11

VIEUX POÈTES Ils ne se battent plus en duel, ni au pistolet ni sabre au clair, transparent, l’ennemi les a passés au crible comme une volée qui transperce l’air. Vieux, un peu râpés et poètes, ils marchent au rythme de la poésie, ce sont sur les murs des ombres distraites, des mouches que les lumières attirent la nuit. Il y a des soirs où ils couvrent la lampe d’un lambeau de chiffon comme un voile sur la face, c’est leur petite déesse encore innocente. Si vers elle se jettent les mites enivrées, ils défendent la pucelle en vrais gentilshommes, en mâchant le rien, en digérant des arômes, se balançant comme à Pâcques le bourdon, ils attendent encore les navires coulés et les primeurs retenus à l’horizon.

12

COPIL DEBIL Copil debil, credeam că nu exist, Mereu tăcută şi c-un aer trist, Ziceam: „E timp să mă mai nasc şi mâine...” Acum e prea târziu, nu mai insist. Pe inimă simŃeam cum mi s-adună Ce n-aveau voie buzele să spună... Când mă vedeam la faŃă în oglindă Strângeam din dinŃi: „Poftim, înc-o minciună!” Acum pricep: mai bine mori decât Să rabzi să-Ńi pună tălpile pe gât! Cincizeci de ani, şi toŃi îngenunchiaŃi! Şi nu voi mai trăi încă pe-atât. Pe mine însămi mă urăsc de-acum, Să ies din iadul ăsta nu am cum. Aş spune adevărul dar nu-l ştiu. Atâta doar: când arzi rămâne scrum.

13

ENFANT LANGUISSANT Je ne croyais pas que j’existais, silencieux enfant languissant et triste, je disais: je viendrais au monde demain... Maintenant c’est trop tard... Inutile que j’insiste. Les lèvres ne pouvaient dire les songes, sur le coeur, des paroles muettes pesaient, mon reflet dans les miroirs, encore un mensonge, nous nous regardions les mâchoires serrées. À présent je comprends: il vaut mieux mourir que vivre en silence, la nuque foulée aux pieds... Cinquante années et toutes agenouillées, et je n’ai pas encore cinquante ans à croupir. Dorénavant, c’est moi-même que je hais. De quelle façon m’en sortir? La vérité, comment la dire sans la comprendre? Sauf ceci: après le feu c’est la cendre.

14

FANTOŞA PuŃin câte puŃin, noapte de noapte, lumea îmi arată ce greu mă-ndurase, pentru că ea mereu mă dorise redusă la stelarele forme de oase: Aşa te vreau, numai os şi tăceri, de dure esenŃe tot mai aproape, se va sfârşi cu răsfăŃul de ieri, un trandafir numai buze şi pleoape! Poate că trupul de mâine va fi din ce doreşti tu, lume, să fie, să-Ńi agoniseşti sângele de-a doua zi e-o trudă cumplită, o meserie. Dar tot se mai găseşte ceva de vânzare, pe datorie ori pe credinŃe, sub şiroaie de soare, pe câmpuri deschise ori înşirare la margini de drum, pot să-mi cumpăr inima de pe-acum, ca pe-un pumn de seminŃe.

15

LA MARIONNETTE Peu à peu, nuit après nuit, le monde me dit qu’il me supporte à peine, il ne me veut pas telle que je suis, mais réduite à l’os comme les étoiles lointaines. Ce qu’il veut de moi c’est l’os et le silence, que je m’approche toujours de ma dure essence, fini le luxe d’hier, les lèvres de la rose! Demain ce sera, monde, comme tu le dispose! Mais sais-tu combien dure c’est la peine? Acquérir le sang du lendemain, quel labeur! Et pourtant, si on a de la veine, on en trouve encore à vendre, même à crédit si on est homme d’honneur. Dans l’ouverture des champs le soleil ruisselle, en marge de la route les fruits s’exposent, je peux acheter mon coeur dès aujourd’hui, une poignée de grains reverdis.

16

FLORI Crinii-nchi şi se aud sfârâind... N-are rost de pe-acum să te sperii: toarce-ncet, cu fitilul aprins, toată floarea minată a verii. Astă-noapte-n grădini trandafirii şi-au zburat nişte creieri suavi, au lăsat gol în mijlocul lumii, unde ieri străluciră grozavi! Ce grădină, ce flori fără minte! Doar parfumu-l aveau de gândit... Şi acum curge gândul din ele, desfăcut pe asfaltul topit. Cum să urc de pe unde m-a pus clipa-n care mişcarea greşi scuturând toată floarea de sus?

17

FLEURS Du côté des lys on entend bourdonner, n’aie pas peur, c’est ça la saison: allumée la mèche, la fleur minée grésille. Cette nuit, les roses se sont brûlé la suave cervelle, là où elles avaient brillé hier, le coeur du monde reste désert. Jardin aux fleurs ecervelées! Elles n’avaient qu’un parfum en guise de pensée, et ça coule à présent sur l’asphalte fondu. Depuis qu’un faux mouvement a fait tomber la fleur, je tombe aussi.

18

PIESA DIN METROU Pe vremuri se băteau pe viaŃa toată, Acum o sută-mpart acelaşi rol: E unul prunc, şi altul tânăr gol, Un altul s-a-nvechit în rol de tată. Au rupt cămăşi, au terfelit paltoane, În chip de fii, de fiice, taŃi sau mume, E greu şi-aşa, necesită costume Şi recuzită, boarfe şi bastoane. „Mai ia-ne, Doamne”, încă spun fierbinte, Mai ia ceva din rolul lung şi greu, Un gest, un gând, o vorbă de părinte...” Şi după vrere li se ia mereu. Iar pentru asta sunt tuneluri lungi Şi benzile din zarea tricoloră, Apun la ziuă în pământ intraŃii, Când îi pătrund tunelului pe guri, Talaş în urmă lasă şi frânturi Şi munŃi de-mbrăŃişări pierdute-n staŃii.

19

LE THÉÂTRE DU MÉTRO Au temps jadis, on disputait la vie, c’est un rôle difficile, on le partage à présent, l’un c’est le père, l’autre l’enfant, d’autres font le jeune, le gaillard, le hardi. Tant de chemises et de manteaux usés pour jouer les fils, les filles, les parents, la vie reste dure, même ainsi partagée, les costumes, les bâtons coûtent pas mal d’argent. On prie encore du fond du coeur: Dieu, le rôle est trop long, allégez-le un peu, éliminez un geste, une parole, une pensée! Selon leurs prières, ils sont tous satisfaits, c’est pour ça qu’il existe des tunnels infinis, les rails conduisant vers le rouge horizon, l’entrée dans le tunnel c’est un froid coucher, derrière eux il reste les copeaux, les débris et les embrassements perdus dans les stations.

20

POETUL BOLNAV Infernul de speranŃă văruit E tot în alb-spital, din tălpi în creştet, Se revopseşte dacă s-a cernit, Şi iar în zori se pomeneşte veşted. Acolo, el, apos poet cu liră, În carne suferind şi nu în vers, Sub feminine mâini abia respiră, Cu orice zâmbet de pe faŃă şters, Cu vene trase-afară, atârnat De lungi fiole picurând dulcege, Îl strânge craniul, parcă strâmtorat, Ca-n glumă îl crestează cu bricege, E jumulit de pana lui cea vie, Cu piele lipsă, cum nici însuşi Dante Nu a văzut, va trece tot prin filtru. Îl doare numai faptul că nu scrie. LăsaŃi să iasă printre porŃi glisante! E vindecat de-a pururea! Eu intru.

21

LE POÈTE MALADE L’espoir peint l’enfer en blanc d’hôpital, de fond en comble on le repeint chaque jour, malgré le noir qui l’enfume toujours, on reprend obstiné le lavage matinal. C’est là-bas qu’il gît, le poète à la lyre, pour la première fois il souffre en sa chair, et non pas comme avant lorsqu’il pleurait en vers, en bonnes mains féminines c’est à peine qu’il respire. Les veines en dehors du corps, attaché à de longues fioles doucereuses qui s’égouttent, le crâne resserré, on l’entaille, et de toutes ses plumes vivantes il se sent déplumé. Sa peau ne le couvre pas tout! Ni même Dante n’a vu de telles choses: on va le filtrer! Sa seule douleur c’est qu’il ne peut plus rimer... On ouvre pour lui les portes glissantes, complètement guéri, il sort et j’y entre.

22

CONSULTUL „Pe unde stă cuvântul cel nescris? Crezi, doctore, că-l poŃi citi in nuce? E undeva pe-aici, îl simt ca-n vis, unde se-ncheie oasele în cruce...” Mi-a dat să sorb o zeamă ca hârtia, urma să curgă fluviu lent prin mine, iar el să-mi deseneze Utopia, să-şi pună-apoi parafa cu aldine. łinuturi vii sub cruste de tăceri erau în mine şi pe nici o hartă, era şi-o voce dulce de femeie spunând deasupra căror lumi se zboară, ce umbre lungi au munŃii, cum scânteie nisipul din posibila Sahară... Şi mai era un scris necunoscut! poemul meu pe cale să se piardă.

23

LA CONSULTATION Le mot non-écrit où peut-il être? C’est par ici, quelque part, je crois, où les os se joignent en formant une croix... Pouvez-vous, docteur, le lire avant la lettre? On m’a donné une sauce, blanc de papier, un long fleuve lourd allait me traverser, le docteur était prêt à contourer l’Utopie, pour apposer ensuite son paraphe sur l’écrit. En moi, et non pas sur la carte, il y avait toutes ces régions vivantes sous le silence des croûtes, la douce voix de l’hôtesse racontait en détail l’histoire des mondes survolés, les ombres allongées des monts, et l’éclat du sable d’un possible désert Sahara, et quelque chose d’écrit en lettres inconnues... C’était mon poème à moitié perdu.

24

ALIBI Mirare lungă şi uimire nouă, răsare luna plină-n sticle sparte, un martor sunt, şi martorul întruna e condamnat de vinovat la moarte. „Eram aici”, îmi spune veşnic vântul, dar într-un grai ce nu-l înseamnă scribii, „când moare frunza nu sunt eu de vină, în părul tău am un etern alibi... Crezi că nu plâng ce sunt silit să frâng, nu mă auzi jelind ce ofilesc? Eu aş goni şi coase şi securi, aş despărŃi şi toamna de păduri... Însă pieziş pe-alăturea lovesc, ucid în timp ce sunt cu tine blând.”

25

L’ALIBI DU VENT Étonnement nouveau, merveille qui dure, la pleine lune dans les verres brisés, je suis le témoin condamné par le coupable, et qui la peine l’endure. „J’étais près de toi”, répète le vent, un discours que les scribes n’ont jamais écrit, „si la feuille meurt, ce n’est pas de ma faute, tes cheveux ondoyants: mon éternel alibi! Crois-tu que je ne pleure pas ce que je brise, n’entends-tu pas mon gémissement? Je chasserais haches et cognées, de l’automne je séparerais le bois... Malgré moi, je frappe de biais, mon coup mortel c’est la douceur que tu sens.

26

GINGĂŞII Ochii mei totdeauna nimerindu-i închişi, o surpare sfioasă menajează dureri, gingăşiile ei sunt mai tari decât crinii care mor în trecut şi se năruie ieri. Uriaş de încet se întâmplă ceva, nişte flori fără rost înfloresc odinioară, nu vezi creste murind, doar făină de creste, parcă muntele umed se sfieşte să moară. Dacă tot ce se-ntâmplă e atât de sfios, dacă munŃii se mişcă mai încet ca nisipul, când mă bucur de mila unui vifor puternic, eu de ce mă feresc şi m-ascund în tot chipul?

Iarna mângâie numai, însă floarea loveşte, toporaşii pe gât sunt suave topoare... Nu de viscol mă tem, ci mi-e frică de floare.

27

FRAGILITÉ Si je ferme les yeux, un timide écroulement m’épargne la douleur, délicatesse plus forte que le lys qui meurt le jour d’hier et se fâne en son temps. De ce hasard, l’énorme lenteur, des fleurs sans raison fleurissent naguère, on ne voit pas la mort des sommets, uniquement leur poussière, comme si la montagne mourante se gênait. Si tout ce qui arrive est tellement timide, si les montagnes sont plus lentes que le sable, si je sens la pitié de la tourmente de neige, pourquoi je me cache, pourquoi je me protège? L’hiver caresse, la fleur sait frapper, le bleuet met des bleus sur le cou, je ne crains pas la force, mais la fragilité.

28

VEŞNICIE Miroase în april a veşnicie (a veşnicie în fragilitate), fiind o pâlpâire tot mai vie, cu-atât mai mult cu cât mai iute arde. Pământul are numai ochi albaştri, albine mor, dar sunt pe flori albine, şi iată omul, mugurii şi iarba pe drumul altora umblat de mine. În fiecare clipă e alt soare, în fiecare seară altă lună, dar cineva pe cer înseamnă-ntruna cu unghia ideea de cunună. E vremea celor care mor de tineri, eternă tinereŃea s-o-ntreŃină, e vremea existenŃei de o oră în care toată carnea e lumină. Grădinile de zeci de ori pustii c-un singur braŃ rănit le bate vântul, miroase-a îngeri prăbuşiŃi pe spate, tu ziua asta proaspătă colind-o, când păsări zboară-n cârje lungi de aer, cu subŃiorile iluminate!

29

AVRIL Parfum de la fragile éternité, lumières qui tremblent et durent, terre aux yeux bleus, les abeilles mourantes revivent sur les fleurs, l’homme, les bourgeons, les herbes meurent et reviennent, je marche sur la route des autres, ils vont sur la mienne. À chaque instant un autre soleil, chaque soir une autre lune, sur le ciel un signe rond toujours pareil en maintient l’idée et la fortune. C’est le temps où l’on meurt jeune pour faire durer la jeunesse, quand la vie ne tient qu’une heure le corps est serein, d’un seul bras blessé le vent bat les jardins. Odeur d’anges tombés sur le dos! Je te prie: erre à travers cette journée, les oiseaux s’appuient aux longues béquilles d’air et volent les aisselles ensoleillées!

30

TITANICA Era o seară blândă şi adâncă, Plecam pe mări dar nu pornisem încă, Mă îmbrăcasem în mătăsuri toată, Nu-mi răsărea în cale nici o stâncă. Dansam pe val în clinchet de pahare, Aveam în mine inimi fără stare: Din Ńărm şi până dincolo de valuri Nu poate fi mai mult ca o plimbare. Şi nu ştiam că înspre tine-am mers Având lumini în ochi şi-n gură vers... Oceanul e imens... Nu Ńi se pare Ciudat că ne-am lovit în Univers? Şi cânepa, şi grânele-arnăute, GrăunŃele de rodii şi de struguri Spre faŃa mării urcă lung cernute, Şi toată marea s-a umplut de muguri, prea coapte fructe marea legăna, făptura noastră devenea fecioară şi floarea mării-n rod se scutura.

31

LA TITANIC Calme soir profond, je m’en allais en mer, je n’étais pas encore partie, j’étais toute mise en soie, il n’y avait aucun écueil devant moi surgi. Une danse sur les ondes, cliquetis des verres, en moi beaucoup de coeurs impatients, de ce rivage jusqu’au de-là des vagues, comme en balade va passer le temps... En l’ignorant, je m’en allais vers toi, les yeux illuminés, chantant des vers... Il est immense, l’océan, ne trouves-tu pas étrange ce choc au sein de l’Univers? Le chanvre, le froment, le sarrasin, et les grenades mûres, et les raisins émergent de l’eau comme de la terre ferme, la mer entière s’est remplie de germes, de plus en plus clairs, nous deux, on était presque disparus, à peu près transparents, redevenus vierges en la mer déflorée.

32

GOMORA ÎN FLOARE Niciodată sfârşitul de lume Nu se pune la-nceperea verii Când de dulce sunt leoarcă salcâmii Şi se-ncheagă în aerul serii! O s-avem trandafiri nevânduŃi, Se vor da tuturor pe degeaba, Şi pe guri n-ai să poŃi să-i săruŃi Că se Ńin ca regina din Saba... Stăm cu mâinile-acasă ca hoŃii Când adie în aer a gherlă, O să fie şi rouă, dar cine E nebun să atingă o perlă? Uite, eu dacă vrei sunt nebuna Care nu se mai poate abŃine, Rouă beau şi sărut orice buze De pe care leşină albine! Nu te teme, nu sufăr, nu sânger! În fereastra din cioburi color Face şmecher cu ochiul un înger: „ Dacă eşti mai atent cum te porŃi, Altă viaŃă va fi după asta Disputată de câteva morŃi...” Eu le las să se certe, n-am timp, E o vreme de vis în Gomora, Cât e soare mă duc să mă plimb!

33

GOMORRHE EN FLEUR La fin du monde au début de l’été? Le miel futur s’égoutte des fleurs d’acacia, on évite de baiser sur les lèvres les roses offertes à tous pour rien, altières reines invendables. Voleurs repentis, devant la rosée on surveille ses mains: on sent un parfum de prison... On n’est pas assez fou pour toucher à cette perle-poison! Et pourtant, je ne m’abstiens plus, je bois de la rosée après les abeilles pâmées, et je baise les lèvres des roses. N’aie pas peur, c’est sans saigner, sans souffrir, dans la vitre en couleur, un ange fait de l’oeil: „Sage, tu auras une autre vie, après celle-ci que partagent plusieurs façons de mourir.” Qu’elles se disputent, je ne dis mot, je n’ai pas le temps: en Gomorrhe il fait beau!

34

ORA Eu mă-mblânzesc, sălbatică e ora, Eu vin la timp, dar timpul nu mai vine, Sosind la vreme am ajuns târziu, Lumina zilei a fugit de mine. Pleiadele râzând îşi joacă hora, La vorbă eu sunt singura ce Ńine, Mă simt răzleaŃă fiindcă sunt aceeaşi, Ce oră este nu se ştie bine. Eu am credinŃă, aştrii au mişcare, Eu stau pe loc, Pleiada pedalează, Venind la timp nu mai găsesc pe nimeni, Un miez de noapte Ńine loc de-amiază. Eu vin la vreme, vremea nu soseşte, Statornică fiind ajung străină, Mă simt în plus şi mi se face frică, Atâta-nşelăciune copleşeşte, Eu nu trădez, dar stelele se mişcă Şi tot eu sunt aceea care strică.

35

L’HEURE INSOUMISE Je me soumets à l’heure insoumise, Je viens à temps, le temps ne vient plus, À l’heure exacte, il est tard déjà, La lumière s’est éloignée de moi. La ronde des Pléiades continue, Je tiens parole, elles manquent à la leur, Je m’en écarte en restant la même, Qui sait quelles sont les heures qui viennent? Je suis fidèle, les astres sont mobiles, Je tiens en place, ils pédalent toujours, J’arrive à temps, je ne trouve personne, Il est minuit au milieu du jour. Je viens à l’heure, le temps n’arrive pas, Constante, je parais bien étrange, La peur me prend et je me sens de trop... Comblée par cette immense tromperie, Je reste ferme sous le ciel mouvant, Et il m’accuse de l’avoir trahi!

36

UN VEAC DE SECUNDE Ne vom pune pe faŃă măşti de privighetoare Care nu ştie boabă despre regele fricii, Sub cămăşi vom avea o armură de soare Şi pietrişul sub tălpi va luci de capricii! Vom avea întuneric, multă noapte foşnind, Cu doi sori înrudiŃi ca-ntr-o pulpă de măr, Vom privi către nordul aşezat pe butuci, Vom avea drumuri strâmbe ca agrafele-n păr. Când în timp viitor tremurând ne-om ascunde, Împietrind orice gest care Ńine de spaimă, Bucuriile noastre vor fi şoapte de taină Şi o oră va fi cât un veac de secunde.

37

DES CENTAINES D’INSTANTS Au royaume de la peur, les masques de rossignols nous protègent, sous les chemises, des armures de soleil, on aura beaucoup d’ombre, longue, frémissante nuit, deux soleils jumeaux collés comme les moitiés d’un fruit. On aura le nord sur l’écorce des troncs, des chemins tortueux... Tout tremblants on va se cacher dans le temps futur, sans nous trahir l’effroi, en murmurant la joie, une heure aura alors des centaines d’instants.

38

ÎN NOAPTEA UNEI LUNGI DUMINICI NEGRE În noaptea unei lungi duminici negre, el mi-a şoptit: Oceanul nu-i un drum, e chiar arena unde-aşteaptă leii cu limbi de sare şi priviri de fum... Îi apăream din gulere de spume, subŃire ca un vas sucit pe roată, din risipire strânsă, nouă toată, mă luminam şi mă simŃeam comoară, cămaşa lui curgea topită sloi, din rochia ca mările de seară înmuguream la timp cu umeri goi. De el mi se tăiase răsuflarea, şi cerul rămânea fără pământ, tăceau cu toŃii: valuri, stele, vânt... Dar între noi s-a pus geloasă Marea.

39

UN LONG DIMANCHE NOIR Dans la nuit d’un long dimanche noir, il murmurait: l’Océan n’est pas une route, c’est l’arène des lions aux écoutes, des langues salées et de sombres regards... J’émergeais pour lui des collets écumants, mince vase qui sort de l’argile pétrie, gaspillage récupéré et trésor endormi, illuminée toute, nouvelle entièrement. Glace en fonte, sa chemise coulait sur le corps, je sortais de ma robe couleur de nuit, épaules nues, bourgeon épanoui... Sa vue coupait le souffle! Tout le ciel alors perdit sa terre, le monde entier s’est tu... Jalouse, la mer s’est mise entre moi et lui.

40

SIMłURI Voi care înfloriŃi ca să v-aud Şi murmuraŃi ca să vă văd anume, Oglinzi albastre-n care scoate luna Un fel de muget mai presus de lume, Cu legănarea lor de pânză lungă, Cuvintele cu greu se împreună, Sunt vuiete care se văd cu steaguri, Ori lungi vederi care-n auz răsună. Auzul e un şoarece furiş, Sensibil doar la stelele mişcate, Mereu îl văd cum tremură în umbră SimŃind lumini supreme murmurate, Eu le zăresc în Ńipete de fum, Tresar în rând cu animale repezi Când cerul se cutremură de lumi.

41

SENS Pour vous faire entendre, vous avez fleuri, vous murmurez pour être vus, bleus miroirs où la lune mugit! Les mots toutes les voiles dehors se bercent, se joignent comme des navires sur l’eau, il y a des bruits que les drapeaux rendent visibles, des vues créées pour l’ouïe, furtive souris sensible au déplacement des étoiles... Je vois l’ouïe frissonnante dans l’ombre lorsqu’elle entend les lumières suprêmes, je les entends moi-même de mes yeux, dans les cris des fumées, alors je tressaillis avec cette bête rapide sous le ciel qui scintille, plein à craquer.

42

LUMINOASE SANDALE Bine ne-odihneam îmbrăŃişaŃi în măr, pur şi simplu Rai. Adânc dormeam sub coaja de pâine. Te înduri s-o frângi? Te înduri să-l tai? Î Ńi iei obrazul înapoi, eu pe-al meu, eu plâng, tu plângi. Tineri, luminoase sandale, ce iute aleargă vremea cu voi! Pantofi scâlciaŃi, în călcâie cu rănile, bătrânii în urmă satură vămile.

43

RADIEUSES SANDALES On se reposait si bien embrassés dans la pomme, simple et pur Paradis, on dormait profondément sous la croûte du pain, as-tu le coeur de la couper, as-tu le coeur de le rompre? Tu prends ta mie, je prends la mienne... Que demeure? On n’est plus un, on est deux, je pleure, tu pleures. Jeunesse, radieuses sandales dont si vite court, agile, le temps! Lourdes chaussures du vieil âge, talons blessés, à peine se traînant, toujours en arrière pour régler le péage.

44

IULIE De-atâta cald în iulie te speli De nouăzeci şi nouă de greşeli... Pescarii strânşi la târg într-o răscruce Dau bani pe viermi, fac schimburi de momeli. Te coci, nu alta... Soarele-i nebun. Mă zăpăcesc şi nu mai ştiu ce spun... Să vină brume, ceŃuri, nori... De unde? Aşa şi eu: nu pot să mă adun. Ard zece sori peste oraş, toŃi sferici... Ce bine e-n răcoare de biserici! Cu flăcări reci ard lumânări... Ai sta Să-i tot asculŃi în iulie pe clerici: „Cum parfuma viclean Irodiada Pe prizonierul sfânt dintr-o fântână...” Mă răcoreşte, Doamne, cu zăpada, Cu bulgării pe care-i Ńii în mână!

45

JUILLET Chaleurs de juillet, l’eau coule toujours nous purifier... A-t-elle assez de force? Les pêcheurs à la ligne rassemblés au carrefour achètent des vers, échangent des amorces. On étouffe réellement, et le soleil est fou, je perds la tête, je brédouille quelques mots sans raison... Brume, brouillard, nuages s’en vont je ne sais pas où, tout comme moi, ils ne peuvent rassembler le peloton. Non pas un seul soleil là-haut, il y en a dix! O, l’indicible fraîcheur des églises! Les flammes froides des cierges... On voudrait que les cantiques des clercs ne cessent jamais: „Hérodiade parfumait le saint Jean-Baptiste prisonnier au fond du puits...” Mon Dieu, raffraîchit et protège, je te prie, jette sur moi quelques boules de neige!

46

ŞOAPTA Din buze Ńărmuri se şopteşte „mare”, se-ntoarce verbul vechi „eram”... De ce să nu mă nască şi pe mine pe dos, aşa cum vorba o-ntorceam? Chimie-ndelungată în adânc topeşte, soarbe, face şi desface... Copil la Ńărm! De-a buşilea-n nisip, cu urme mici, ecou din larg se-ntoarce. Val după val în goluri se răstoarnă, Ńip: Fă-mă din flori! Dar ea-şi trage pe umeri broboada de iarnă.

47

LE MURMURE Le rivage murmure la mer, le murmure rajeuni revient à l’envers, moi aussi je voudrais ainsi revenir, la profonde chimie prolongée dans l’eau fond, boit, fait, défait... Enfant sur le rivage! À quatre pattes sur le sable, petites traces, revenu d’en mer en écho. Vague après vague sur les rivage désert... Je crie: refais-moi de la repousse de tes herbes! Elle se couvre les épaules de sa frileuse d’hiver.

48

MAREA A cui e marea? E a noastră, cică... Vezi de pe Ńărm cum spatele-şi ridică, Rămâi încremenit în faŃa ei, Ne bate-n forŃă ca un as de pică. Mai bine tac, mi-e frică să n-o-nfurii. Of, marea asta neagră-n cerul gurii... Se mişcă parcă leapădă cojoace, Nereuşind în veci să se dezbrace De ultima cămaşă, cea mai lungă, Să poată-mbrăŃişa pământ în pace.

49

LA MER Elle est à qui, la mer? Elle est la nôtre... En la voyant du bord faire le gros dos, on reste figé: la mer est quelqu’un d’autre, il y a un as de pique dans les flots. O cette mer noire, chienne de mer! Elle hurle, je me tais, elle monte, je suis prise... Éternelle remue de l’horizon vers les rives, du lointain vers le tout près, se déshabille sans cesse, mais jamais elle n’arrive à ôter la dernière, la plus longue chemise, devant le rivage qu’elle veut embrasser.

50

SEARĂ DE TOAMNĂ E seară, toamnă şi sfârşit de veac, Mă-ntrebă pescăruşii ce mai fac... Prea multe lucruri se sfârşesc deodată, Parcă ne vine cineva de hac. Scot domnii haine de la naftalină: Or să mai meargă? N-or să le mai vină? Îşi trag pe frunte borul larg şi moale Privindu-se-ntr-un luciu de vitrină. Dar mie-mi place când s-aprind lumini, Când mergi pe străzi şi-Ńi vine să te-nchini Aşa, degeaba... Doar fiindcă e seară Şi pentru că ne facem mai puŃini. Pe strada goală lunecă hârtii... O umbră mă aşteaptă-n capul străzii... Cei morŃi cu morŃii, viii cu cei vii.

51

SOIRÉE D’AUTOMNE De soir, d’automne, de siècle, c’est la fin, les mouettes en vol demandent: „comment ça va?”, beaucoup de choses finissent à la fois, comme si quelqu’un mettait sur nous la main. De vieux habits sortent de la naphtaline, nous iront-ils? ça serre un peu partout... Un homme arrange le bord d’un chapeau mou dans le reflet complice de la vitrine. J’aime le moment où les lumières s’allument, j’ai brusquement envie de me signer, comme ça, pour rien, parce que vient la brume et notre chiffre a diminué. La rue déserte, des papiers errants... Au bout, il y a une ombre qui attend? Les morts se joignent aux morts. Et nous aux vivants.

52

NINSOARE Să cad în cer cum pe pământ zăpadă, De mână tu mă Ńii şi nu mă laşi... Cum ai să faci ninsoarea să nu cadă, Cum vezi cât munŃii-n cei fricoşi curaj? Se leagă toate, fără rost se leagă, Având în cer şi soarele şi luna, Cu lipsa ei făptura e întreagă, Din întâmplări omisă nu-i nici una. Când ceŃuri trec în pierzătoare turmă, Un geam de veghe sus în zid s-aprinde, Şi după cei plecaŃi rămâne urmă, Cu tot ce orizontul ud cuprinde. Cu tot ce pierde lumea-i îmbuibată, Ne facem mai bogaŃi cu o pustie, Pădurea stă cu frigu-mbrăŃişată, Înăbuşit un clopot sună-n gând, S-adaugă un spor la bogăŃie, Eu cad în cer, zăpada pe pământ.

53

LA NEIGE Tomber dans le ciel comme sur la terre la neige, tu me tiens par la main et ne me laisses pas, peut-on interdire à la neige de tomber? peut-on deviner des peureux la vaillance? Sans aucune raison, toutes les choses sont liées, le soleil avec la lune, le corps et son absence, aucune aventure ne reste isolée, le brouillard passe, troupeau éparpillé, une haute fenêtre s’allume: c’est le planton, après les absents, les traces des pas, tout est encerclé par l’humide horizon, le monde est gorgé de ses pertes, on est enrichi de chaque place déserte, la forêt et le gel se sont embrassés, mentalement résonne la cloche étouffée... De ces richesses, augmente le cortège! Je tombe dans le ciel et sur la terre la neige.

54

OAMENI ÎN TOATĂ FIREA Oameni în toată firea, oameni cuminŃi, aliniaŃi în tranşee, oştire, stau smirna, intraŃi în afaceri cu mii de sfinŃi, li-e frică grozav să nu strice firma. Nu-i haimana să nu fie-mbrăcată în stofă mai scumpă decât cele de rând, cum n-au avut de tocit niciodată, poartă acum pierzând vara-n pământ. Tresărind cum zvâcnesc crinii în cepe, tot drepŃi se Ńin cu fruntea sus, omuleŃi de două sau mai multe parale aşteaptă-n veşnicie o secundă în plus.

55

GENS COMME IL FAUT Gens comme il faut et à lâge de raison, ils se sont fourrés dans une affaire de mille saints, pour sauvegarder l’honneur de la maison ils restent dans les tranchées et aucun ne se plaint. Tout vagabond porte des habits en étoffe plus fine que l’ordinaire, ils n’en ont eu jamais de leur vie, ils l’ont maintenant, flânant sous la terre. En tréssaillant comme les lys dans les oignons, ils se tiennent tout droits, haut le front, petites gens à deux ou plusieurs écus, attendent éternellement une seconde de plus.

56

VREMEA LUI BARABA E vremea celui crud şi muşchiulos, când sufletul coboară tot mai jos, între Iisus şi-un campion la lupte, câŃi l-ar alege astăzi pe Hristos? „Unde-i puterea lui? În ce i-o sta? Nici muşchi, nici bani, nici sclavi, nici altceva... Mai repede pe cruce caraghiosul!” E vremea când triumfă Baraba. M-am pieptănat de dragul sărbătorii, bat clopotele de te trec fiorii! Mă duc să văd că a-nviat Hristos şi a ieşit să primenească zorii. „Hristos a înviat!” vor spune toŃi, bandiŃi şi târfe, ticăloşi şi hoŃi... Şi totul va-nvia ca prin minune. Nu-s vrednică să iau în mâini lumină! Eu stau sub cerul liber peste lume, şi mă închin la cei care se-nchină.

57

LE TEMPS DE BARRABAS En ce temps cruel et bien musculeux où l’âme descend vers les zones d’en bas, entre Jésus-Christ et le musclé Barrabas, qui choisirait le frêle Fils de Dieu? „A-t-il du biceps, des valets, de l’argent? Pas grand’chose, pas un seul, pas un sou, vide, zéro! Donc, en croix le minable, sauvé le costaud!” Barrabas se verrait triompher en ce temps. Pour célébrer la fête, j’ai peigné mes cheveux, je sens les frissons des cloches d’airain, j’irai revoir le Fils de Dieu reluisant dans la gloire du matin! Bandits et salopes, douleurs et misères, tout le monde dira: „Jésus ressuscité!”, et de tout le monde viendra le printemps. Je ne suis pas digne de prendre sa lumière, je reste à ciel ouvert, au souffle du vent, et me prosterne devant les prosternés...

58

ZIDUL GALBEN O lumânare-n geam ardea fragil Aşa cum pâlpâise pacientul, Pe zidul galben era scris „azil”, Un murmur năruia încet cimentul. Creşteam fără să ştiu încorporând Puteri pe care nu le-nŃelegeam. O ploaie iute se sleia curând Lăsând ca plânsul dâre lungi pe geam, O tufă moartă, poate iasomie, Mă întreba fără să-i pot răspunde, Copacii-mbătrâneau fără să ştie, Mărindu-se ca muzica prin unde. Cum tremura pe trupuri mai demult De leu regeasca piele a iubirii! Aşa gândacii ne-au văzut şi luna, Aşa fiind ne murmurară stupii, Acum purtăm din cap până-n picioare O foarte deasă blană a durerii, ÎmpăroşaŃi suntem de nervii strună Până-n lumina ochilor ca lupii, Şi numai păsările din cenuşă Ne suflă încă poanta învierii.

59

LE MUR JAUNE Fragilement le feu de bougie brûlait à la fenêtre aux mêmes frissons que la fièvre du patient... Jauni, le mur portait en tête le mot: MAISON... Je grandissais inconscienmment, pouvoir jamais compris; une pluie rapide passait trop vite en me faisant voir mes propres larmes dans ses traînées liquides. Un buisson séché, jasmin peut-être, posait toujours d’irrésolues questions, ils vieillissaient sans le savoir, les hêtres, musique des ondes qui s’ajoutent aux troncs. La peau royale de l’amour tremblait sur nous, peau de lion d’un autre temps, la lune et les hannetons nous regardaient, les ruches nous murmurèrent en bourdonnant... Les nerfs tendus, comme hérissés en crête, nous couvrent jusqu’au blanc des yeux, on est fourré, des pieds nus à la tête, dans la pelisse épaisse du chagrin, seuls les oiseaux qui bougent dans la cendre nous soufflent encore la pointe: la vie revient.

60

SFÂRŞITUL LUMII Va creşte parcul încă multă vreme, De parcă l-am privi printr-un ochean, În pânzele mai fine ca privirea, Păianjenii par galaxii în geam. E mai lucioasă roua cu otravă, Şi n-am văzut de când sunt eu o zi Mai limpede şi mai de tot suavă Ca asta care-nşeală tot ce ştii. Fac şmechereşte îngerii cu ochiul, Poate că nu e chiar sfârşitul lumii, Ci doar o stare-a nervilor, deochiul Care-i ajunge uneori pe unii. S-o ştergi spre munŃi şi nu privi-napoi, Oraşului îi vine ca mănuşa Gomora asta cu pereŃi de ploi, N-a fost nicicând mai răcoroasă oaza, Când repetându-se-nfloresc salcâmii... Şi groaza este că lipseşte groaza!

61

LA FIN DU MONDE Les arbres pousseront encore longtemps, comme si on les voyait par une longue-vue, sur leurs toiles plus fines que le regard, les araignées: des galaxies en crue. Le poison rend la rosée brillante, de toute ma vie je n’ai pas vu un jour tellement clair, où tout ce qu’il y a enchante et trompe en même temps toutes les attentes. Les anges clignent de l’oeil en souriant: peut-être ce n’est pas la fin du monde, mais une crise, mauvais oeil jeté à quelques-uns, amende méritée... Eclipse-toi, va-t-en vers les montagnes, ne tourne pas la tête: c’est Gomorrhe moulée sur nos murailles qui moisissent... O, la fraîcheur unique de cette oasis, un acacias en répétant sa fleur! L’horreur, la grande, c’est qu’il n’y a pas d’horreur.

62

SCARA ÎNGERILOR De jur-împrejur lumea s-a stins, Jarul avea ochi de pisică neagră, O mână absentă mângâia focul Şi focul părea... Dar ce nu părea? Când o icoană, Când o biserică-ntreagă... Când un copac într-o parte împins... Şi copacul părea... Dar ce nu părea? Clopot fraged, Val de miere amară, Navă înclinându-se cu botul spre cer, Pasăre ce de-atâtea aripi nu mai zboară... Şi pasărea părea... Dar ce nu părea ? Un „da” şi un „nu” zvâcnind Spre amiaza multiplă a stelelor, Un ac împărŃind în două un ceas, Şi aşa tot mai sus Din tăceri în tăceri, Un oftat cu jumătate de glas, Un „azi” între „mâine” şi „ieri”.

63

L’ÉCHELLE DES ANGES Du noir tout autour, le brasier avait des yeux de chatte grise, une main absente caressait le feu, et le feu c’était... Qu’est-ce qu’il n’était pas? Tantôt une icône, tantôt toute une église. Tantôt un arbre qui plie au vent. Et l’arbre c’était... Qu’est-ce qu’il n’était pas? Cloche fragile, coulée de miel, navire la proue vers le ciel, oiseau que les ailes en excès encombraient. Et l’oiseau c’était... Qu’est-ce qu’il n’était pas? Parole à mi-voix, le pour et le contre montant réunis vers le midi des étoiles, aiguille divisant le visage de la montre. Et ainsi de suite, de silence en silence, un soupir à mi-voix, entre hier et demain, l’aujourd’hui se balance.

64

RĂMURIŞUL Pe zid lăsasem umbra tremurată a unui rămuriş de gesturi, doar unul mâna îşi alege, restul, piezişă vine raza şi le spală... Dar cine hotărăşte care-i gestul cel bun care nu cade în greşeală? Din trunchiul meu crescuse într-o vreme doar creanga vie care-i mângâiere, s-o fi uscat pierdută în deşis de dragul clipei care braŃe cere. Când vrei ca pasărea să nu mai zboare dă-i mia de aripi care o-ncurcă, aşa şi eu, am umbre rămuriş, cum drumul mare adormit pe-o coastă cu Eve furişate se bifurcă.

65

LA RAMURE Ramure d’ombres sur le mur: mes gestes, la main en choisit un seul, un rayon de soleil efface le reste... Peut-on savoir lequel est le juste qui ne faillit jamais? Autrefois, de mon tronc avait poussé une seule branche: la caresse, s’est-elle perdue, a-t-elle séché sous l’écorce, parce que le temps demandait au bras de la force? Un milliers d’ailes gênantes, pour le vol c’est la trêve, pour moi aussi, ma ramure tremblante... Je ressemble au chemin – Adam endormi, dont se détachent, allées indécises, les Èves.

66

IADUL ROZ Din când în când şi iadul e închis Ca un hotel numit „La Paradis”, Se revopseşte-n roz cu draci cu tot, ToŃi chefuiesc simŃindu-se ca-n vis. Nu e ca-n lumea asta dinainte, Nu-ncap odată cei veniŃi să intre, Stau strânşi la gură-n timp ce iese vântul Pe care îl dizlocă ei din vintre. Şi sufletelor li s-a dat vacanŃă... Ce vraişte! Nici poarta n-are clanŃă. Şi dacă vrei să ştii, în iad e frig, Un frig albastru fără de speranŃă. Te frigi cu frig, îngheŃi în ce-i fierbinte, Nu ştii nimic: e zi sau întuneric? Infernul e atunci când totul minte.

67

L’ENFER EN ROSE De temps en temps, on doit fermer l’enfer comme un hôtel nommé „Le Paradis”, on le repeint en rose, les diables aussi, dedans c’est la fripaille à l’envers. Ce monde n’est pas comme celui d’avant, pour y entrer on fait sortir le vent, une queue immense attend devant la porte la place que lui fait la brise morte. Âmes en vacances enfin, mais quel désordre, porte sans loquet, soumission sans ordres... Sache-le bien, si tu le veux savoir: il fait froid, froid bleu et sans espoir. Suspect le jour, douteuse la nuit, le froid brûle, on gèle sur la braise... L’enfer c’est une énorme menterie.

68

FILOZOFIE Spun unii înŃelepŃi că orice gură câştigă timp când mâna e mai tare, că buzele-s făcute să vorbească, în timp ce mâna-i bună doar să care. La noi, şopteşte mâna, gura tace, nedezrobită din adânc de muncă, ba chiar s-apucă mâna să cuvânte în locul gurii care tace încă, îi ies ca sarea vorbele prin unghii, cuibar îşi fac în degete ca-n stupi, iar gura vânătă muşcând Ńărână lucrează mut ca fălcile de lupi. Acum nu va mai fi nimic, tac toate, stă părul ca o funie pe tâmple, nimic nu se mai află la-ndemână, amară-acum e gura şi sleită... Mai vino mâine, vorbă fericită nu pierzi nimica, totul se amână.

69

PHILOSOPHIE On dit parfois que si la main est forte, la bouche gagne du temps, disent les sages, on dit toujours que c’est la main qui porte les charges, et les lèvres le langage... Chez nous, la main murmure, la bouche se tait, esclave d’une peine infinie, la bouche est incapable de parler, et à sa place c’est la main qui dit, les mots émergent à la surface des ongles, ou bien dans les doigts se nichent aux bouts, la bouche bleuâtre mord la poussière, travaille comme les mâchoires des loups. Maintenant, il n’y a plus rien: silence, comme une corde, les cheveux noués, il n’y a plus rien à la portée, amère, la bouche se sent épuisée... Parole heureuse, reviens demain! Toute chose s’ajourne, tu ne perds rien.

70

COPIL CERTAT Aici, la fundul cerurilor mele, Pe stradă plimbă vântul tinichele, Un câine bate darabana-n praf Habar n-având că e privit de stele. Aşa cum bine tatăl meu zicea, Ce poate fi în tărtăcuŃa mea? În nici un caz vreo sită de mătase, Doar cozi de câine de prin mahala. Din coada unui câine, ce poŃi face? Cât ai munci-o, n-o subŃii şi pace... Dar când iubeşti, nu sita de mătase Ci cozile de câine-ncep să joace.

71

ENFANT GRONDÉ Je suis au tréfonds des cieux, le vent promène les débris sur le pavé, un chien bat la terre de sa queue sous les regards des étoiles ignorées. Mon père me connaît très bien, je l’entends me faire des reproches... Que peut-il y avoir dans ma caboche? Pas un tamis à la blanche farine, rien que la rue et les queues des chiens! La queue du chien peut être ennoblie? On ne pourrait jamais la rendre plus fine... Mais quand on aime, ce n’est pas le tamis, mais la queue du chien qui tambourine!

72

COŞMAR Mi-e silă din adânc, mi-e greu de toŃi, De dinŃii strajă gurii, regiment, De mâini încrucişate ca la morŃi Ca sulurile reci de pergament. Ca pasărea nebună într-o pană, Într-o silabă-ncerc să zbor sub pază, De cei ce-şi leagă gura ca pe-o rană, De cei care nimic nu spun mi-e groază. Nu pot să ies din pivniŃele astea, E ca în vis: tăcere cenuşie... Aş vrea să iau lumină de la tine, Să văd ce sori îŃi luminează Ńie, Ca într-o plasă-n stea în tine totul Se strânge şi îmi suie plâns în gât Că dormi atât de lin în vis urât...

73

CAUCHEMAR Dégoût profond pour tout ce que je vois: les dents qui montent la garde: régiment, les mains croisées comme les mains des mourants, peau séchée, froid parchemin... Fol oiseau à une seule plume, d’une syllabe je voudrais voler, j’ai peur de ceux qui n’en prononcent aucune, de ceux qui bandent leur bouche comme une plaie. C’est comme une cave d’où je ne peux sortir, c’est comme un rêve silencieux et gris, je veux un peu de lumière de toi, voir les soleils dont tu es éclairci! Le monde entier se joint en toi, je sens les larmes venant aux yeux, la gorge serrée: tu dors sereinement dans un rêve mauvais.

74

TÂRZIUL Să fii de vină fără să greşeşti, ci numai fiindcă stelele trădează, să dai în beznă când pe ceas e-amiază, mai punctual ca ora să soseşti. Să nu te schimbi, totuşi să pari străin, curat, să rabzi porecla de minciună, să vii spre soare şi s-ajungi în lună, venind spre blând să intri într-un spin. Sosind la timp să vezi că e târziu, sperând să vezi lumini, s-ajungi la noapte, în loc de stele, raza sticlei sparte... Mai credincios ca aştrii care fug, când cauŃi zâmbet întâlneşti pustiu, vii spre răcoare şi ajungi în rug...

75

TARDIVEMENT On est coupable sans avoir fauté: suite à la traîtrise des étoiles, en plein midi, on voit autour des ombres et le soir arrive malgré la montre. On semble étrange sans avoir changé, franc, on supporte d’être nommé „menteur”, parti vers le soleil, on foule la lune, on sent l’épine, au lieu de la douceur, en espérant le jour, on voit la nuit, les étoiles: des éclats de verre rayonnent pour nous ridiculiser... Les astres infidèles fuient la terre, on cherche le sourire, on trouve l’ennui, on veut de la fraîcheur, c’est le bûcher.

76

FALSURILE Ipocrită lumină, gazdă de umbre, cine s-a deghizat în brumă? Războiul umblă în hainele păcii, nu mai deosebesc otrava de rouă, pe metale buboase o erupŃie imită răcoarea, mă umbresc simulacre de plopi, se-ndoaie măduva sârmoasă a florilor, o lumânare pâlpâie în spatele zorilor, în lumină s-a furişat întunericul, miezul flăcării e geros ca iarna, nu ştiu ce fiară se insinuează în pâine, mănâncă şi rămâne sub coajă, stafie zidită-n perete, din bobul de grâu curge cenuşă şi din izvor valuri de sete.

77

LES CONTREFAITS Hypocrite lumière, hôtesse des ombres, qui s’est déguisé en brume? La guerre porte les vêtements de la paix, le poison et la rosée se confondent, sur le métal couvert de boutons, une éruption imite la fraîcheur, les peupliers ombrageux sont des simulacres, la moelle des fleurs est en fil de fer, un cierge vacille derrière l’aurore sombre, l’obscurité s’est faufilée dans le jour, le coeur de la flamme est froid comme l’hiver, je ne sais pas quel fauve s’est glissé dans le pain, il en mord et reste sous la croûte, comme dans le mur un esprit, du grain de blé coule la cendre, la sécheresse s’écoule du puits.

78

SĂ MERGI ŞI SĂ RĂMÂI (ÎNTREBAREA) Să mergi şi să rămâi aşa cum trece Prin sticle o culoare purpurie, Pe drumuri care nu duc nicăieri, Cărări în căutare de cărări, Când nu există Ńinte să le-ajungi, Ci doar răspântii care te sfâşie, Şi râul e pe urma altor râuri Care s-alintă dulci pe lângă mări... S-a desprimăvărat mansarda vremii, Etajul unde iedera se suie, Te simŃi zvârlit în el de-un fel de scârbă Şi aruncat printre privighetori... Şi oare nu cumva zăresc lumina Din sila celui care m-alungase Din raiuri cu o sabie-ngheŃată, Şi nu cumva am fost zvârlită-n pace Din greaŃa care-l face să mă lase, Şi s-a lipsit de mine printre flori?

79

S’EN ALLER TOUJOURS ET JAMAIS PARTIR (QUESTION)

S’en aller toujours et jamais partir, comme la couleur pourpre à travers le verre, il y a des chemins qui ne mènent nulle part, des sentiers qui cherchent la grand-route. Lorsqu’il n’y a pas de buts à atteindre, rien que des carrefours déchirants, la rivière suit d’autres rivières douces, qui caressent les mers. Le printemps est venu dans la mansarde où le lierre monte, une sorte de mépris m’a jetée parmi les rossignols... J’ai honte. Peut-être je regarde encore le jour grâce au dégoût qui m’a chassée du Paradis? Peut-être mon existence en ce lieu trouve sa cause dans la nausée qui m’épargne en m’oubliant parmi les roses?

80

ASCUNDE-TE (RĂSPUNSUL) Ascunde-te-n fără-de-rana ta Şi pierde-te în fără-de-durere, Până nu vine vântul şi-o alungă, În jurul t ău nevătămarea-i deasă Şi binele e gros să-l tai cu fierul, Eşti teafăr tot şi asta e o ceaŃă Care de şapte ori te înconjoară, Nici un mesaj să nu te mai ajungă! Sfioase fiare şi privighetori Pierdute sunt când au ieşit în faŃă, Dar lunga nerănire e o brumă, Tăcute naufragii fericite Se culcă-ncet pe Ńărmurile-mpunse, Şi forma-n care s-odihnesc rămâne Secretul plajei unde stau ascunse.

81

COUVRE-TOI (RÉPONSE) Le manque de blessures te couvre, tu te perds dans le manque de douleur, le vent qui vient quelquefois dissipe le monde sans fissure, mais le fer ne peut pénétrer le bonheur, la peau te couvre comme la brume, aucun message n’arrive à toi. Bêtes timides, rossignols péris en devenant visibles! La longue défense est comme le brouillard. Douce couverture, voile des feuilles vertes! Les heureux naufrages se couchent en silence sur des rivages inconnus, et la forme du repos reste secrète.

82

PLOILE Sunt ploi care aproape umplu viaŃa, biografia vântul o alungă, în blănuri de grădini ne înfăşoară, de mai nimic nici unul să nu moară, doar de căderea ploilor în dungă. O scriere cu ape care sapă, fantastică memorie de stâncă! Adevărat că toate-s înfrăŃite, pentru că toate au lovit în mine, cu degete de pietricele-n geamuri, şi îşi usucă urmele de plângeri, şi fulgerele-n zare se amână, pământul, norii, ploile şi vântul sunt de maestru-n muzică atingeri, cărora lemn le sunt, sonor sub mână.

83

LES PLUIES Il y a assez de pluies pour toute la vie, le vent chasse la biographie et nous enveloppe d’une fourrure de jardins, pour que personne ne meurt plus de rien, mais de la tombée oblique des pluies. Écriture à l’eau qui creuse, fantastique mémoire de la pierre! La fraternité des gouttes qui m’ont frappée en harmonie toutes, aux petits doigts pierreux... Les traînées sèchent sur les vitres, les éclairs s’ajournent au lointain, la terre, les nuages, les pluies et le vent sont les touches d’un maître de musique dont je suis le bois sonore sous la main.

84

SĂRBĂTOAREA Azi ne-am pus haine de sărbătoare, ne-am strâns laolaltă când se-nsera, am adus muzici cu guri să ne cânte, dar bucuria nu mai venea. Cămăşile albe au doliu la gulere, pudra-i cu dâre, venim de la muncă, lucesc de sudori obrajii la sânge, vom aŃipi, poate vom plânge, bucuria nu vine nicicând la poruncă. Am întins pânze albe pe mese, am băut vinul care se bea, Doamne, am făcut tot ce se face, dar bucuria n-a venit să ne joace deşi era senin şi iarba verde creştea!

85

LA FÊTE Réunis à la tombée du soir, nous avons mis nos habits de fête, on a fait résonner la musique, on a bu le vin que l’on devait boire. Nos chemises blanches ont noirci, les fronts poudrés de rose, les pommettes rouges-sang, on a même pleuré des larmes aussi faciles que le rire est difficile... Dieu, nous avons fait tout ce que l’on doit faire, mais la joie n’est pas venue, malgré le ciel serein et le vert de l’herbe drue!

86

REGINA DIN ORIENT O, calme unghii, case părăsite, iernaturi goale fiindc-au fost mărunte, se trage-n sus regina cuibărită, dispreŃuind picioarele, sub frunte. Cu furişare rareori de umbră, mai trece prin călcâie-abandonate, colibele genunchilor pustii, a le-ndura o oră nu mai poate, de os este oraşul unde doarme, de fildeş turnul unde se trezeşte, şi n-ar putea să-l sufere călcat, nici de-ar fi iarnă de călduri rănită, de-ar fi un doliu unde năvălind, afară zâmbetul tristeŃi împinge, ea ar trimite sânge să se verse în numele durerii-ameninŃate, ar apăra pustiul de-nflorire, de primăvară – vremea unde ninge.

87

LA REINE D’ORIENT Ongles paisibles, murs abandonnés, étroits séjours d’hiver, la reine vous quitte, monte sous le front, en méprisant les pieds. Ombre discrète, elle passe quelquefois par les talons, par les genoux-chaumières, mais elle dort dans la ville d’en haut, elle se réveille dans la tour d’ivoire, et ne peut supporter aucune invasion, même si celui qui détrône l’hiver c’est l’été, même si le sourire chasse la tristesse et le deuil, elle envoie le sang se verser au nom de la douleur, elle défendrait la neige contre le printemps et le désert contre la fleur.

88

ERAM UN TÂNĂR ŞI NEVREDNIC FUM Eram un tânăr şi nevrednic fum care vorbea-ntrerupt de stingeri lungi, pentru că vremea îmi cerea să fiu un leş tăcut şi obosit de munci. Sunt moartă blândă, iernile sunt albe, stârnesc însă fiori ca tot ce-i blând, şi bănuieli: de ce-i cu palme goale? Mai grea ca mine umbra pe pământ. În loc să-Ńi pui mănuşă pentru spini, te temi de mine ca tot ce doarme, nu vrei să crezi că nu-s decât cuvânt întotdeauna dezbrăcat de arme, nici nu te aperi de ceva sălbatic, pe mine însă mă pândeşti întruna, aşa cum ochii celor care merg pe întuneric spionează luna.

89

LA FUMÉE J’étais la fumée, l’extinction répétée etouffait mon discours, j’étais le corps silencieux de l’action aux ordres du temps... Je suis une morte paisible et les hivers sont blancs, on touche aux épines sans mettre ses gants, en échange ma douceur éveille des soupçons, tout comme le rêve et le sommeil profond: pourquoi ces mains vides? Je ne suis qu’une parole désarmée! Pourtant, on me guette sans répit, contre les fauves la défense faiblit, mais on continue d’espionner la lune lorsque l’on marche en silence la nuit.

90

POVEŞTI Se-ntorc pe dos poveşti din Paradis, a fi neştiutor e-o mare vină, a nu cunoaşte este un păcat de ispăşit prin săbii de lumină. Dar ape limpezi fără-a fi cernute ori stele clare fără-a fi iertate răsar primejdios în aspra eră a nevinovăŃiei vinovate! Sunt melci pe cer şi pe pământuri stele, cruŃat de arme pieri în zile moi, pierzându-şi braŃele mereu mai grele iubirea iese lună dintre ploi, un cântăreŃ este rănit de cântec, fixat etern în suliŃe rapide, un ceas solar e săgetat de ore, un clopot tras de sfori se sinucide... Pe suprafaŃa soarelui de noapte care absoarbe lumile în sine, o stea se vede limpede cum arde cu pleoapele plecate de ruşine... Poate răniŃi de lucrurile blânde vom fi pe moarte ca şi cum ne-am naşte în vremea împlinirilor flămânde, ori ne vom naşte parcă am muri când nu-i păcat păcatul a cunoaşte.

91

LES CONTES DU PARADIS Renversés les contes du Paradis! Le péché c’est d’être innocent, ne pas savoir est un délit à expier sous le tranchant. Eaux claires sans filtres ou tamis, astres purs sans pénitence, dangereusement issus au temps de la coupable innocence! Escargots sur le ciel, des étoiles sur l’herbe, épargné par les armes on périt toujours, en perdant ses bras alourdis, l’amour se lève comme la lune d’entre les pluies. Le chanteur est blessé par son chant aux lances rapides, le cadran solaire est dardé de rayons, une cloche à la corde tendue se suicide. Le soleil nocturne boit les mondes, les paupières baissées, une étoile a honte, on est déchiré par la douceur, comme si on naissait à peine, on meurt, accomplissements insatiables! on viendra au monde en mourant, au temps où vierge le coeur est coupable.

92

REGINA NOPłII Lungul drum de la mână la gură acropole dură, nici munŃi nici coline, mă ridic în picioare pe mine, în braŃe mă duc, pielea pe degete le Ńine să nu picure şi pe mine să nu mă usuc. Doamne, faleze de sare! Mor zilnic fără vrăjmaş. Aseară mă risipeam, ningea în oraş. Respirând gură la gură nu pot muri, când puternicii dorm sunt regină pe nopŃi şi-n exil peste zi.

93

LA REINE DE LA NUIT De la main à la bouche, une aussi dure montée, acropole malaisée! Ni montagnes ni collines, moi-même à porter dans les bras... La peau empêche l’égouttement des doigts. Dieu, falaises de sel! Chaque jour je meurs sans ennemi ni mobile, je me disperse et il neige en ville. On respire bouche à bouche, je ne peux pas mourir... Les puissants s’endorment fatigués, je suis la reine de la nuit, par le jour exilée.

94

SPITAL Ardeau pe sală becuri în firide, pereŃii erau simpli, unşi cu var, eram ca-n sânul unei piramide, la capătul subŃire de culoar. În plicuri un mărunt medicament Ńinut pentru o vreme care doare; o uşă grea vărsase pe ciment o dâră melancolică de soare. Din cartea-ntredeschisă fulgera, plouase peste ziduri cenuşii, de colŃuri umbra se alătura cu un tăiş pe cale de-a lovi. Mă cercetau mereu cu ochi înguşti, cu spatele ca semnul de-ntrebare, vorbeau cu guri ca buzele de puşti, o lumânare se zbătea să ardă, uscatul lemn al uşilor trosnea: nu se-ndura clădirea să mă piardă.

95

L’HÔPITAL Simplicité des murs encore humides, peints à la chaux, ampoules brûlant nuit et jour, vers le coeur de la pyramide, le couloir s’allongeait en se rétrécissant. Menus médicaments réservés à la douleur, la porte trop lourde s’ouvrait vers l’air, en laissant la trace mélancolique du soleil, du livre entrouvert jaillissaient des éclairs. Dehors, la pluie avait mouillé les murs, il y avait des recoins aux ombres dans l’attente, collées aux tranchants des angles durs; des paupières serrées m’examinaient par les fentes. Le dos courbé: interrogation, des bouches arrondies comme celles des canons... En brûlant, un cierge se tourmentait, les portes craquaient: on ne voulait pas que je sorte.

96

ÎNCEPE IARNA Începe iarna ca o ruginire, afară cu arsură neagră ninge, şi între doi copii fierbinte trece, trimisă înapoi mereu o minge. Statuile de ipsos mă fixează cu violenŃa feŃei liniştite, începe iarna ca o ruginire, şi doi copii cu mingea lor fierbinte... Zăpezile ca tărgile uşoare şi strada mirosind a plumb de carte... Mă simt gândită şi înfăşurată în versuri ca-ntr-o ştire de departe. Nici vers de miere, nici răspuns de aur... „Dar ia-mă totuşi”, l-am rugat pe înger, el mesteca în dinŃi un fir de laur, trăitul blând se cântărea cu moarte, iar mie-n iarnă-mi rămăsese restul, ca fumul care nu mai poate arde.

97

LE DÉBUT DE L’HIVER La rouille couvre le début de l’hiver, il neige aux noirs flocons; deux enfants repoussent à tour de rôle un ballon brûlant, les statues en plâtre me regardent de travers. Combien violents sont les visages calmes! Et la rouille qui couvre le début, et ces enfants et leur ballon, la neige, brancard léger, la rue au parfum de plomb qu’exalent les livres... On pense à moi, on m’enveloppe de vers, nouvelles que les lointains nous délivrent, pas une seule comme le miel, pas une réponse d’or... „Prends-moi quand-même”, j’ai dit à l’ange qui mâchait une feuille de laurier. La douceur avait pour contrepoids la mort, c’était l’hiver et en lui le reste que l’on ne brûle pas, c’est-à-dire la fumée.

98

ZĂDARNICĂ LUMEA Singură ca dragostea şi la fel de săracă, E zădarnică lumea şi atât de frumoasă, Mai are mult de pierdut, de uitat, de murit Până la pragul unde mor căderile, Până la cenuşa nemaiavând ce arde. Doamne, fă ceva! Sau mai bine lasă... În etern ajun neurmat de nimic, E o lume în pierdere ca falezele mării. (RUGĂ) Doamne, mai bine Ńine totul pe loc, łine-Ńi în piept răsuflarea de ape, Ştii tu că toate vor trece prin foc? Doamne, dă-mi sângele cât este în ploi Şi trupul cât este încă-n merinde, Dă-mi toate ca lacrima păstrate şi noi, Încă nu marfă ce-n cântare se vinde!

99

VANITÉ Seul comme l’amour et pauvre aussi, le monde est vain, mais tellement beau, riche en pertes, en mort, en oubli, jusqu’au seuil où l’on tombe de son haut, jusqu’à la cendre qui n’a rien à brûler... Fais quelque chose, Dieu! Ou plutôt laisse tomber... Éternelle veille suivie de rien, monde perdant comme les falaises de la mer... (PRIÈRE) Dieu, retiens tout sur place, retiens ton souffle qui remuent les vagues et les airs! Sais-tu que tout doit passer par le feu? Donne-moi la pluie en guise de sang, Dieu, le corps tant qu’il est encore froment, que je sois pure, nouvelle et nue, pas encore marchandise que l’on pèse et l’on vend.

100

CATEDRALA După cum trupul vieŃii creşte-n lanuri de grâu, şi organele morŃii, catedrală de crini, îşi înalŃă pereŃii pe taluzuri de râu, când crescuŃi peste noapte, când surpaŃi de lumini, îşi înalŃă pe cer triumfarea în arcuri, complicatele ceasuri rezumate în limbă, nu e nici un palat, nici plecare spre larguri, pe sub streşina-n floare lumea vie se plimbă! O clădire de crini fără stâlpi, fără grinzi, nici o piatră în ea, nici butuci din păduri, trec şi văd grupuri-grupuri respirând suferinzi, cu mirare în ochi şi cu abur pe guri. Din spirale de turn unde flutură semne, din grădini unde leneş se-mbulzesc trandafiri, poate vântul pe pleoape va sufla să mă-ndemne praf mărunt din polenul masculinei muriri... Mi se cere mereu nu ştiu ce înapoi, poate marea cu sarea, ori lumina, ori lutul... Şi de lume mă rog: mai încearcă o dată să mă faci ca atunci când erau toate noi, nu e timpul pierdut, n-a murit începutul!

101

LA CATHÉDRALE DE LYS Des champs de blé, le corps de la vie, la mort vient des lys, cathédrale fleurie, murailles élevées sur les hauts talus, en crue la nuit, à l’aube fondue... Aux horloges compliquées résumées en aiguilles, elle lève en l’air de triomphantes arcades, ce n’est pas un départ, ce n’est pas un palais, sous les auvents de lys tout le monde se balade. Édifice de lys sans piliers, sans solives, pas un bloc de pierre, pas un tronc des forêts, admiré par les groupes de la foule maladive, les bouches fumantes, les yeux étonnés. Des tours en spirale où flottent des signes, le vent qui survole le velours des jardins peut-être viendra poudrer mes paupières, en soufflant de la mort virile le pollen. Il s’agit de retourner un je-ne-sais-quoi: la mer avec le sel, le soleil ou l’argile? Et je dis au monde: essaie encore une fois une nouvelle naissance aussi fraîche et fragile!

102

LUNĂ PLINĂ Aseară era soare pe lună, oraşul rima, numai perechi, auzeam: ce rău o să-Ńi pară că Ńi-ai pus faguri în urechi! Am la căpătâi îngeri subŃiri, încă mai cred în viitoare delicii, nu pot decât să iubesc, asta-i tot, cunosc recea-mbrăŃişare a fricii. E rândul vieŃii să fie cântec, şi eu nu pot decât să-l trăiesc, e ca un vis unde totul se poate: cei fără aripi se-mbolnăvesc. Respir întunericul, dansez în el, sărut arătarea ce mă-nspăimântă, şi chiar dacă m-ai mărunŃi bucăŃi, fiecare zdreanŃă din mine cântă.

103

PLEINE LUNE L’autre soir il y avait du soleil sur la lune, d’amours, de paires et de rimes plein la ville, à mon grand regret je n’entendais aucune, l’ouïe bouchée de miel amolli comme l’huile. Ayant des anges minces à mon chevet, je crois encore au futur bonheur, je ne peux qu’aimer, c’est tout, mais je sais l’embrassement froid de la peur. C’est le tour à la vie de faire la chanson, ensuite je vivrai la ballade, c’est un rêve accompli, une belle vision, si on n’a pas d’ailes, on tombe malade. Je respire l’ombre, j’y danse, j’embrasse le fantasme même qui m’effraie, si on me brise, si on me casse, on entend chacune de mes bribes chanter!

104

ECLIPSE Îmi creşte spinul umbrei pe perete, o văd cum oarbă pipăie parfumuri, altcineva e umbra decât mine şi urmele îi murmură pe drumuri, sudoarea lâncezind în haina scoasă e totuşi trup din trupul meu lipsind, mai dârză-i umbra decât mine-n casă şi pare-a fi a trupului de-argint. De ce se ruşinează că lipsesc? Nici unei lipse nu i-a fost ruşine, cu dâre cupe plâng când se golesc, şi trupurile se îngâmfă pline. Nu seamănă ca două picături nici lămpile dublate în oglinzi! Dar unde e icoana celor puri, sau unde-i trupul ce-n icoană-l prinzi? E doar miros din care nu vezi floarea, auzi doar ritmul însă nu vezi marea esenŃialul apei murmurându-l... Vezi numai rod ce şi-a pierdut pământul! Chiar tu cu mult mai mult te-ntinzi în lipsă, în foşnetul făcut de vânt te mişti, ca soarele cu umbra în eclipsă, cu cât lipseşti cu-atât mai mult exişti.

105

ÉCLIPSES L’épine de l’ombre pousse sur le mur, elle palpe aveugle d’invisibles odeurs, ses traces perdues murmurent encore ailleurs, sur la chemise ôtée c’est ma sueur, chair de ma chair, corps de mon corps issu... Mon ombre est plus fière et plus dure, mais sa témérité n’est pas la mienne, c’est celle d’un corps d’une noblesse plus pure, pourquoi est-il gêné et si distant? Aucune absence ne s’est pas gênée, les larmes coulent de la coupe vidée, la bouche est fière d’être aussi pleine. Les lampes se voient doublées dans les miroirs, mais elles ne se ressemblent pas vraiment... Où est-elle donc l’icône de la pureté? De cette icône où est le corps absent? De ce parfum on ne voit pas la fleur, et de ce rythme on ne voit pas la mer en murmurant l’essentiel de l’eau, on voit des fruits qui ont perdu la terre! Toi-même tu t’étales dans ton absence, je te saisis mieux dans les échos, je serre l’air immense dans mes bras: comme le soleil que l’ombre a eclipsé, plus tu me manques, plus tu es en moi.

106

CEPELE Râioşi de rouă, sclipind de sudori, se umplu de sine prefăcuŃi în comori, înfăşuraŃi în mătase de gând, având pe coajă dâre de plângeri, înfăşaŃi ca mugurii rozei de vânt, inocenŃi ca globii din orbite de îngeri! Numai la gândul că totul începe, s-au pornit crini să zvâcnească în cepe! TăcuŃii, speriaŃii, zbârciŃii şi plânşii, sperând să trăiască o oră în plus, toŃi încolŃesc, păcătoşii de dânşii, zvâcnesc să se ridice spre floarea de sus.

107

LES OIGNONS En sueurs luisantes, trésors orgueilleux, par eux-mêmes se remplissant d’eux, enveloppés de soyeuses pensées, sur la pelure, des larmes les traînées, emmaillotés comme les bourgeons de la rose des vents, pâles comme les yeux des anges blancs! À l’idée du début, dans les oignons aux boutons de rosée, les lys tréssaillissent! Ce sont des pécheurs repentis, des silencieux à la peau vieillie, des effrayés, des pleureurs, en espérant vivre encore une saison, en palpitant, ils s’élancent vers les fleurs.

108

BRAłE SECULARE Se-ntind spre mine braŃe seculare, Ca nişte crengi de carne şi de oase, Nu sunt cu totul vie ci mă Ńine Pământul unor inimi arboroase. Eu nu trăiesc de tot, ci numai par, Cum face orice pasăre când cântă, Eu vieŃuiesc atât cât e nevoie De mine-n pumnul care mă frământă, Eu nu de tot m-am tras din primul gând, Ci doar cât între vorbe o tăcere, De-aceea veşnic braŃul secular Mă zgâlŃâie şi a-nvia îmi cere, Dar eu las viaŃa să se odihnească, Trăiesc încet de tot, se-ntind zadarnic BraŃe din veac din vis să mă trezească.

109

LES BRAS Si c’était l’arbre, il me tendrait ses branches, ce sont des bras en chair, tellement anciens... Pas tout à fait vivante je suis, la terre aux coeurs touffus me retient, je ne vis pas entièrement, je fais semblant, comme l’oiseau chanteur, autant qu’il faut à la poignée de pâte pétrie dans le poing du Créateur. Pas tout à fait issue de l’intention: autant que le silence d’entre les mots, les bras séculaires qui n’ont pas de repos m’ordonnent toujours la résurrection. Moi, je laisse la vie se reposer, j’existe doucement, je rêve, en vain les bras du siècle veulent me réveiller.

110

CUM MĂ ÎNDUR? Nici în a limbii îngerilor soră nu mă îndur să le alung pe gânduri, mai tefere ca mugurii prin iarnă, trec prin idee trupurile rânduri, n-au ce le face armele de fier, nici eu n-am cum prin rană să le stric, trecând prin gând nu le atinge nimeni, deşi nu sunt ferite de nimic, nici valuri de pământ nu se ridică, nici zid puternic nu le face curte, cu cât vor fi pe urmă mai de piatră, cu-atât vor fi mai fragede şi scurte. Vor sta în pradă-n platoşă de oase... Cum mă îndur să le alung afară, să-mping copilu-n lume să se lase?

111

IL FAUT AVOIR LE COEUR Ni même en le patois que parlent les anges, ce que je pense, je ne veux traduire, à la pensée, l’esprit ne peut nuire, ni aux bourgeons, l’hiver ne fait offense. La maladresse ne la gâche pas, à découvert devant tous les dangers, le fer des armes n’y a aucun pouvoir, tout reste indemne en étant idée, aucun vallum levé pour la défendre, aucune muraille pour la protéger, un jour, lorsqu’elle sera pétrifiée, deviendra fragilisée et tendre... En proie à maints dangers en son armure ossifiée... Il faut avoir le coeur de traduire l’idée en un murmure, ou enfanter au monde où l’on meurt.

112

SICRIE ROZ... Sicrie roz şi cărucioare gri, şi stele-n cer, şi vizite de unchi, şi veghe de bătrâni într-un genunchi, pe care vestea îi călăuzi. Şi animale blânde încălzindu-l cu nările, abia descins din Cruce, pelinci, linŃolii, leagăne, coşciuge, tot lemn, tot pânze albe învelindu-l, tot sânge la-nceput, dureri, Marii, şi magii de o stea călăuziŃi, însă ajunşi abia la Înviere, şi bucuria doar după durere... Icoane şi lumini la cap păzindu-l, şi magii la mormânt veniŃi cu flori... Murind pe dos se naşte, şi apoi se naşte invers şi cu geamăt fuge, că viaŃa pe pământ e cu fiori, bărbatul ca şi pruncul, izgoniŃi... Dar unde, Doamne, unde? Şi tot goi!

113

ROSES CERCUEILS... Roses cercueils, grises voitures d’enfant, les étoiles et les visites des oncles, et la veillée des vieux agenouillés que l’étoile-annonce avait guidés... Les bêtes douces le chauffe en respirant, à peine descendu de la Croix, langes et linceuls, berceaux, cercueils en bois, toujours les mêmes toiles l’emmaillotant, toujours le sang et la douleur, Marie, les rois-mages en suivant l’étoile arrivent pour la Résurrection, la joie qui ne vient qu’après les pleurs... Icônes et lumières à son chevet, les mages déposent au tombeau des fleurs... Il nait comme en mourant, ensuite il meurt comme en naissant: il est toujours exclus... Elle donne des frissons toujours, la vie, l’homme et l’enfant sont tous les deux chassés, (mais où, mon Dieu?) et tous les deux sont nus.

114

CUMPĂRĂTURI Copaci în fructe Ńintui Ńi când ploaia murmură: sunt sânge, când toŃi ai tăi sunt risipiŃi şi tu te temi că nu-i vei strânge. Cumpărături îngrozitoare, un sân în două cu pământ, te smulgi din mâna cui te are şi de la cei care te vând. Din toată risipirea lor, adună-te cum poŃi, pe mâine, ceva mereu murmurător rămâne-n cojile de pâine. Ascunşi în pâine şi în vin, Tu, Dumnezeule, ne scoŃi din rodul care-i pururi plin, din apa unde curgem toŃi.

115

ACHATS Arbres que les fruits ont cloués, la pluie murmure: je suis le sang... Tous les siens éparpillés, et la peur de ne pas pouvoir les joindre. Mélange de seins et de terre: achats terrifiants, le corps est entre les mains des autres, il faut le prendre à celui qui le vend. Éparpillé, on doit être cueilli, pour le lendemain, on cueille aujourd’hui, un murmure reste sous la croûte du pain, on se cache dans la mie et dans le vin, Toi, Seigneur, Tu nous fais sortir de l’eau qui coule en nous emportant et du fruit qui est toujours plein.

116

UNDEVA, DEPARTE... Când insecte strânse ca o veste-n plic se năşteau boŃite la lumina lunii, numai eu de asta n-am ştiut nimic, mai presus de alŃii i-am crezut pe unii, culmea e că orice şarpe o ştia, o ştiau şi viermii umezi din pământ: undeva, departe, într-un vârf de stea, gemene cu crinii viperele sînt.

117

QUELQUE PART, TRÈS LOIN... Les insectes pliés comme les nouvelles des lettres naissent tout ridés dans un rayon de lune! Cette étrange nouvelle je ne pouvais la connaître, car je l’ignorais comme une chose trop commune. Incroyablement, tout serpent la savait, la savaient aussi les vers moites de la terre: quelque part, très loin, sur la pointe d’une étoile, les lys deviennent les jumeaux des vipères.

118

N-AJUNGE N-ajunge numai soare să răsară, mai trebuie şi-n mine-acelaşi soare, pe cer lumină, -n mine-ntunecare, e ca şi cum n-ar fi cu totul seară, dar nici cu totul zi biruitoare, o jumătate doar, şi ea amară, şi-o noapte sfâşiată şi vulgară, ce nici un fel de Dumnezeu nu are. Ce soare poate fi fără lumină, ce munte are rost fără mândrie? Mă crezi sau nu mă crezi, îŃi spun şi basta! Nici tu nu eşti nimic de nu eşti ASTA: cu cea din tine ziua se îmbină, cu cei din tine leagă munŃi frăŃie.

119

CE N’EST PAS SUFFISANT... Ce n’est pas suffisant que le soleil paraît, il faut qu’en moi il se lève aussi, dehors le jour, en moi la nuit, c’est comme s’il ne faisait pas noir tout à fait, ni tout à fait un triomphant midi, mais l’amertume d’un jour à moitié, et une nuit vulgaire et déchirée, que tous les dieux possibles ont fui. Comment avoir du soleil sans éclat et des montagnes sans fierté? Me crois-tu ou non, je te le dis, tu n’es rien si tu n’es pas CECI: le jour joint au jour qui est en toi, en toi et hors de toi - les mêmes sommets.

120

PE UNDE UMBLI? Pe unde umbli oare? Eu cea de azi – pe-aici, dar cea de mâine, nu ştiu, e prea departe încă, în grâul frământat în albia adâncă, în multele poveri pe care le ridici, sau poate-ntr-o grămadă de bulbi ce se mănâncă, în măru-aproape putred pe care trec furnici, ori poate-n animalul cutremurat de frici, care cerşeşte sânge la apele din stâncă. Un deal mă Ńine-ntr-însul ca într-un miez de pâine, în lumea asta vie eu sunt din cei nesiguri, mai am vreo şansă totuşi de a dura şi mâine, ori am pierit în pierderi pe drum şi în nimicuri?

121

DANS QUELS PARAGES VAS-TU? Dans quels parages vas-tu de ci, de là? Aujourd’hui, je suis tout à côté, mais pour le lendemain – je ne sais pas: dans les fardeaux, dans la farine de blé? Suis-je dans les bulbes bons à manger, ou dans la pomme blette qui tombe là-bas, ou dans la pauvre bête assoiffée qui cherche son sang et de la source le boit? Le sein d’une colline me retient, si incertaine dans ce monde vivant, aurais-je encore une chance pour demain, ou j’ai déjà péri en arrivant?

122

NEMURITORUL I Nemuritor de arme şi muritor de nimeni, eu sunt pe nicăieri şi vieŃuiesc nicicând, cu ce sunt eu mai viu decât un simplu gând, când tot ce am pe lume se află-nchis în sine-mi? Şi, Doamne, eu te rog numai atâta: Ńine-mi jur-împrejur mereu acest niciunde blând, şi fundătura asta în care stau tăcând, în schimb, eu niciodată nu întreba-voi cine-mi trimite pentr-un sfert de oră o lumină, deşi n-am nici ferestre, nici uşă către soare? Dar soarele-i aici, topit în aer, iată-l! Nu şarpele-l trimite, el n-are nici o vină, ci mânios, văzând atâta-ntunecime, din măr oprit îmi dă cu mâna lui chiar Tatăl.

123

L’IMMORTEL I Immortel face aux armes et mourant de personne, j’existe nulle part, je suis en nul temps, pas plus qu’une pensée, je ne suis vivant, tout ce que j’ai au monde, en moi-même s’emprisonne. Dieu, je Te prie une seule chose: ordonne que ce doux Nulle Part m’entoure à tout moment, ce coin oublié où je reste me taisant, je ne demande pas d’où la lumière rayonne pour un quart d’heure seulement, bien que je n’aie pas de porte vers le soleil: le rayon fond en l’air, ce n’est pas le serpent innocent qui l’envoie, en voyant tant de noir, de l’arbre interdit, fâché, le Père même me fait goûter le fruit.

124

NEMURITORUL II Eu mă credeam nemuritor de arme, şi m-am trezit că-s muritor de nimeni, şi nu mă mai întreb decât atâta: cine-mi ignoră sufletul ca să mi-l sfarme? Eu tot ce am pe lume e în sine-mi, pământ şi cer, şi bucurii, şi larme, pereŃi prin care fulgeră alarme... De-aceea te mai rog din suflet: Ńine-mi jur-împrejur acest Niciunde blând, cu fugăriri de umbră şi lumină, al cărui nume nicăieri nu-i scris, şi nimeni să nu aibă nici o vină că sunt de parcă n-aş fi fost nicicând, că-s mort şi viu, şi liber, şi închis.

125

L’IMMORTEL II Face aux armes, je me croyais immortel, invulnérable mourant de personne, je demande: qui est celui qui donne, en l’ignorant, ce coup à mon coeur éternel? Tout ce que j’ai au monde, en moi-même résonne, la gaieté et les larmes, la terre et le ciel, et les vieux murs que transpercent les appels... Je te prie: préserve tout ce qui m’environne, maintiens autour de moi la douceur de Nulle Part, où la lumière et l’ombre se pourchassent tour à tour, lieu dont le nom n’est jamais consigné, et que personne ne soit accusé de ma part, comme si je n’étais pas, pourtant j’existe toujours, ausi vivant que mort, libre et enfermé.

126

MOARTEA ELEVEI Doar iarba în picioare se mai scoală rostind răspunsuri fără de greşală, un petec de pământ tresare zilnic la toate întrebările din şcoală. Te miri: o iarbă ce-ar avea de spus? E încă scundă, o privesc de sus, ea n-are stare, se ridică-n vârfuri roşind timid de soarele-n apus: –N-am cum să-nvăŃ să mor, n-am de la cine, pentru că marea veşnică se Ńine, la fel pământ şi cer sunt pururi vii... De ce-ar fi moarte numai pentru mine?

127

LA MORT DE L’ÉLÈVE Quand je l’appelle, l’herbe se met debout, elle répond bien, elle résout, un bout de terre tressaillit chaque jour, lorsqu’à l’école on interroge beaucoup. La petite herbe, parler? C’est étonnant... Je la regarde de haut, mais en ce temps elle s’agite sur la pointe des pieds, la brune la fait rougir timidement... Elle dit: –Comment mourir, je ne sais pas, la mer fait l’immortelle, le temps va, la terre et les montagnes durent toujours... Est-elle, la mort, spécialement pour moi?

128

FOŞNETUL De-ar fi doar cât un foşnet gândul meu, la fel ca pana sufletul de greu, şi glasul ca un clopot care tace, tot mă aude bunul Dumnezeu. „I” vine de la inimile toate, „S” de la suflet şi singurătate, „U” vine de la veşnica uitare, „S” e sărutul vânzător de frate. Isus, comoara mea de bucurie, nădejdea mea rămasă pururi vie! De-ar fi vreun om neprihănit ca tine, ca grâul tânăr l-ai vedea că-nvie! Şi totuşi lumea din adânc se-nchină la tot ce-i carne, forŃa e regină... Pentru sudoarea muşchilor întinşi, uitat e cel ce-a asudat lumină.

129

FRÉMISSEMENT Si ma pensée n’était qu’un frémissement, mon âme aussi légère qu’une plume au vent, et ma voix – une cloche silencieuse, n’importe! toujours le bon Dieu m’entend. „J” vient du nom du dernier „jardin”, „E” vient de „l’être” et a l’air divin, „S” c’est l’initiale du Sauveur, „U” c’est la première de „l’univers”, „S” – le Salut en couronnant la fin. Jésus, trésor qui donne toutes les joies, mon espoir qui ne décroît pas! Si pur! Si l’homme pouvait te ressembler, il ressusciterait comme un jeune bois. Pourtant le monde se prosterne devant la chair, le muscle est le prince-régnant, et on adore la sueur des matches, la tienne, la lumineuse, l’oubliant...

130

SPERANłA Eu sper mereu minunea nesperată: un puls străin la pieptul meu să bată, şi să mă luminez ca o fereastră trezită brusc la ora-ntunecată. Să-mi fie veşnic milă-ar trebui, văzând atâtea suferinŃe vii... Aş vrea să plâng, dar ochii-mi sunt uscaŃi, şi merg în iad că nu te pot iubi. Nu cred că iadul geme de dureri, infernul e pavat cu mângâieri, ceea ce doare-i însăşi dezmierdarea în lipsa mâinii blânde când o ceri.

131

L’ESPOIR J’espère toujours, chose inespérable, que ton coeur batte à ma poitrine, que je sois une fenêtre qui s’illumine à l’heure où le temps a le goût du sable. Je devrais avoir tout le temps pitié, en voyant tant de souffrances vivantes, je voudrais pleurer, mes yeux sont séchés, j’irais en enfer car je ne peux t’aimer. L’enfer ne gémit pas à cause des douleurs, il est pavé d’innombrables caresses, ce qui fait mal c’est justement la tendresse, en l’absence de la main qui répand la douceur.

132

GOLEMUL Arată-mi ce Ńărână să frământ şi cum să-Ńi suflu viaŃă prin cuvânt, să te mai scot o dată la lumină cum trage cerul iarba din pământ. Tot în zadar te caut şi te chem... Aş frământa Ńărână-ntr-un golem, şi într-o noapte l-aş însufleŃi cu soarele făcut în palmă ghem. Atâta vreau: în ochi să te privesc, să te aud vorbind cu glasul tău, să văd cum râzi, cum Ńi se face milă, a doua oară să te dobândesc şi să te smulg prin farmece din hău, o, maică dusă, pururea copilă!

133

LE GOLEM Montre-moi l’argile qu’il faut pétrir, quel est le mot que tu dois ouïr, pour que tu revoies la lumière, comme l’herbe que le ciel fait ressortir. Car je t’appelle et je te cherche en vain... Je pétrirais l’argile pour un golem, je l’animerais à l’aide du soleil que je roulerais en boule aux creux des mains. Je veux seulement te regarder en face, t’entendre enfin parler de ta voix, voir ton rire, sentir ta pitié, que je t’acquière une seconde fois, que de la terre, par charme, je te fasse, mère si jeune perdue, jeune à jamais!

134

UITUCA M-am săturat de iarnă şi priveghi! Să nu mai văd prin casă lucruri vechi... Uitând că nu mai sunt de seama lor, mi-am pus cireşe roşii la urechi. Când vântul primăverii le va bate, un strigăt verde va Ńâşni din toate aceste lemne care n-au ajuns să ardă pentru mâini înfrigurate. Şi va striga cu muguri lemnul viu! Asemenea cu el aş vrea să fiu... Dar eu as’noapte Ńi-am Ńinut de cald, cenuşă m-am făcut fără să ştiu.

135

L’OUBLIEUSE J’en ai assez du gel, des nuits de veille! Hors de chez moi toutes ces choses vieilles... En oubliant que je n’en ai plus l’âge, j’ai mis des cerises rouges à mes oreilles. Lorsque le vent printanier viendra, un cri vert va jaillir de chaque bois que l’on n’a pas encore fait brûler pour échauffer les mains qui avaient froid. Le bois vivant poussera des cris-bourgeons! Je voudrais faire comme ce vieux tronc... Mais cette nuit j’avais brûlé pour toi, il ne m’en reste plus que les tisons.

136

NOAPTEA Când doarme lumea asta de bărbaŃi, în somn cu tot cu soare scăpătaŃi, văd limpede... Dar ziua nu mai ştiu ce-am înŃeles azi-noapte când dormeaŃi... Pricep atâtea noaptea că mă sperii, nici zgomote, nici trecători puzderii, bărbaŃii noaptea nu domnesc, adorm... Stau trează-n spaŃiul liber al tăcerii. Femeile, copiii şi bătrânii ridică frun Ńi cât aŃipesc stăpânii. Bărbatul doarme. Am rămas regină pe-ntreaga noapte unde latră câinii.

137

LA NUIT Lorsque, la nuit, les hommes et le soleil se couchent en plongeant dans le sommeil, ma vue est claire, mais les choses comprises je les oublie à l’heure du réveil. Je vois beaucoup de choses et j’en ai peur, pas de passants en foule, aucune rumeur, les hommes, la nuit, ne règnent pas, ils dorment, je veille dans le calme de la fraîcheur. Les femmes, les vieux et les enfants relèvent le front à l’assoupissement des seigneurs. L’homme dort. Je suis la reine de l’entière nuit aux aboiements.

138

VORBE Te rog, în minte Ńine-mă mai strâns, cam cât zăpada-n palme m-am restrâns, fiind în viaŃă încă, mor de nimeni, şi râsete aud sunând a plâns. Să-Ńi spun că te iubesc ar fi puŃin, vreau alte vorbe, ele nu prea vin, toŃi le-au tocit, nimic n-a mai rămas, ca lebedele mute ne iubim. Mă ai în podul palmelor pe toată, un ghem de lână moale şi curată... Ori ai uitat că sunt şi eu acolo? Te rog, mai desfăşoară-mă o dată!

139

PAROLES Dans ta mémoire tu me retiens, comme une boule de neige dans la main, encore en vie, mourante de personne, le rire même que j’entends se plaint. Te dire „je t’aime” ce n’est pas assez, je veux d’autres paroles, elles sont usées par les mâchoires et les langues des autres, comme les cygnes, notre amour se tait. Entière dans ta paume je suis pelote de laine pure et amollie... M’as-tu perdue? peut-être oubliée? Dévide-moi encore, je te prie!

140

DE MINE ÎNSĂMI PURUREA DEPARTE În târgul ăsta copt în mahalale, îŃi iese o biserică în cale şi îŃi slujeşte să-Ńi aduci aminte: ochi, mâini şi buze nu sunt ale tale. Nu mă mai vinde nici un precupeŃ, abia mai mişcă-n lini şte cenuşa, nu mai exist la nici un fel de preŃ, definitiv e-nchisă-n urmă uşa. Rămâne-n mine-o amestecătură de vorbe vechi, de smirnă şi răşină, cuvintele nu mai ajung la gură, ci se opresc în fraze de lumină. Şi înfloresc departe şi mă frâng, până la ochi în ape picuri plâng... Sunt pe parcurs baraje, bariere, când dau din floare-n putred să se nască, toate ajung cernute prin durere, din vârfurile degetelor sparte, cenuşa în şuviŃe se desparte şi inima în sâmburi moi zvâcneşte, eu nu mai sunt ce este, sunt ce creşte, de mine însămi pururea departe.

141

DE MOI-MÊME TOUJOURS ÉLOIGNÉE Ce bourg que les faubourgs vieillissent, églises qui sortent au-devant du piéton: „Les yeux et les lèvres tu ne les as pas pour de bon, ils sont aux lointains qui les épicent...” Je n’existe plus chez aucun épicier, la cendre seule bouge en silence, je n’ai plus de prix, la porte est fermée, je ne pèse plus sur les plateaux des balances. En moi, un mélange de paroles anciennes, de myrrhes, de résine et d’encens, je ne sens plus les mots sur la langue arrivant, des phrases de lumière les retiennent. En fleurissant loin, je sors de la terre, avant mes yeux, les eaux pleurent longuement, il y a des barrages, des barrières, des fleurs qui avancent vers le flétrissement. La douleur tamise tout, des filets de cendre coulent des bouts de mes doigts percés, le coeur palpite dans les grains amollis, de moi-même toujours éloignée, je ne suis plus que ce qui pousse et fleurit.

142

MICĂ-I LUMEA... Se-ntunecă devreme pe pământ, nici păsările nu mai ştiu ce sînt: de noapte ori de zi? Şi zboară seara, ca literele smulse din cuvânt. E-o vreme blândă pentru cerşetori, cu soare pentru cei încrezători, dar se răzbună: cin’ te-a pus să crezi? Pe geam îngheaŃă suflete de flori. În lumea asta mică şi nebună, îmi fulgeră-n călcâi, în cot îmi tună, un cerşetor întinde mâna-n gol şi degetele i se frig de lună!

143

LE MONDE EST SI PETIT... Il est si tôt, il fait déjà si sombre, les oiseaux des rues s’égarent dans l’ombre, ils ne savent plus: sont-ils de jour, de nuit? Ils flottent le soir, lettres volantes, sans nombre. Pour les mendiants, le temps a des douceurs, le soleil brille pour les braves coeurs, mais le temps change: qui t’a dit de croire? Sur les fenêtres – les âmes blanches des fleurs. Le monde est si petit, il est si fou! J’ai un tonnerre au coude, l’éclair au genou... Un mendiant, les doigts tendus à vide, la pleine lune lui en brûle les bouts.

144

GENEZĂ Începe toamna, se-ndulceşte marea, noi ne-amărâm şi se închide zarea, biserica-i un stup de pâlpâiri... Cine-a aprins întâiul lumânarea? Încet-încet ne vom zidi în casă, înfofoli Ńi ca viermii în mătasă, închişi de vii vom trece toată iarna... La primăvară, molii or să iasă. La început a fost o vorbă doar... Ştii cine-a spus-o? Stelele răsar, curg zile, nopŃi, oceane, dintr-o vorbă... Să taci! Când te aud vorbind tresar.

145

GENÈSE L’automne arrive, la mer s’est adoucie, nous sommes plus amers, le ciel plus gris, l’église est un essaim de lumières... Le premier cierge fut allumé par qui? Petit à petit, on est muré dedans, comme les vers dans les cocons vivants, emmitouflés, on passera l’hiver: des mites nouvelles au prochain printemps. Au commencement, il n’y a eu qu’un mot... Sais-tu de qui? De lui jaillissent les eaux, les mers, les océans, les nuits, les jours... Tais-toi! À chaque parole j’ai un sursaut.

146

PRIMĂVARĂ Fierb apele şi totul străluceşte, la bălŃi se prinde somn în loc de peşte... Ne-am săturat de iarnă până-n gât, scad nopŃile mereu şi ziua creşte. Tufiş în floare, rupt de trecători! Mai repede ca uscătura mori, nu trece unul să nu-Ńi lase rană... Cine te-a pus să faci atâtea flori? Cu soarele pe malul apei mergem, cu umbra faŃa lacului o ştergem, se scaldă peştii-n aerul călduŃ, noi, înecaŃii, duşi de aer trecem.

147

PRINTEMPS Les eaux bouillonnent et la terre luit, les vieux pêcheurs sont presque endormis, on a assez de cet hiver trop long! Le jour croît et décroît la nuit. Un buisson en fleur: qui passe en rompt, il meurt beaucoup plus vite qu’un vieux tronc... De ceux qui passent, il n’y a pas un qui ne te blesse, trop belle floraison! On longe le bord du lac avec le jour, nos ombres effleurent l’eau de leurs contours, les poissons se baignent dans l’air tiède plein de noyés traînants qui font un tour.

148

DIN MINE-I DUS UN SUFLET NEPIERDUT De-un timp îmi umblă sufletul pe-afară, nu vrea să intre când se face seară, momit cu lapte aburind îmi zice: „Credeai că mă mai prinzi a doua oară?” Să nu mă mai întrebi, e foarte greu să-Ńi dau adresa sufletului meu, ştiu doar că nu mai stă de mult aici, în casa asta vieŃuiesc doar eu. Căci trupu-n vârf de nervi v-a fost uşor să mi-l speriaŃi cu lucruri care dor, dar nu pe el! Îmi umblă încă liber, zâmbind de sus şi veşnic tuturor. Din mine-i dus un suflet nepierdut, dacă-l zăreşti cumva prin bălării, respiră-l şi întoarce-mi-l sărut!

149

PARTIE MON ÂME NE S’EST PAS PERDUE Mon âme vague depuis quelque temps, elle refuse de rentrer le soir, je lui tends un verre de lait fumant, elle me dit: tu ne peux plus m’avoir. N’en parlons plus, je ne sais pas l’adresse où elle habite, je peux vous dire seulement qu’elle vit ailleurs et qu’à moi elle laisse cette demeure où je vis maintenant. Le corps au bout des nerfs c’était facile à l’effrayer par la douleur possible, mais elle, jamais! Elle est encore libre, en souriant à tout le monde, elle file. Partie mon âme ne s’est pas perdue, parmi les herbes si tu la vois passer, respire et rends-la-moi en un baiser.

150

ULTIMA TERRA, TĂCEREA Tu vezi numai deşert ca luna ori geruită, ori fierbinte, tu vezi numai pustiu, dar mie îmi iese sufletu-nainte, cu toate plinurile ninse în care talpa grea se-nfinge, şi buzele mi-s sfâşiate de-un singur strigăt: Nu-l atinge! Şi îl ascund cum nu se poate mai bine-n umbra unei stele, şi nimeni nu va şti că trece prin Patria tăcerii mele.

151

L’ULTIME TERRE, LE SILENCE Tu n’y vois qu’un vaste désert, comme la lune: chaud ou froid, où tu ne vois qu’une terre vague, mon âme va au devant de moi, la neige tombe sur tous ses pleins qui sous de lourdes semelles s’affaissent, un seul cri déchire mes lèvres: n’y touchez pas, cela me blesse! Et je la cache bien dans l’ombre que sous une fine étoile je lance, personne ne sait que l’on traverse l’ultime terre de mon silence.

152

NUNTA DE NOAPTE

153

NUNTA DE NOAPTE

Eşti un jug fericit care mi se cuvine, duce oricare drum ca la Roma la tine, lină molima ta toată lumea o umple, însuşi sângele urcă mai albastru în tâmple. Mult aş vrea să te scutur, aş dori să pot trece în tăcere de gală salutându-te rece, însă mândră trecând, de nimic mă împiedic şi sudoarea îmi pune peste bluză un petic... Nu te ştiu, nu te văd, te reduc la nimic, însă tu te dizolvi în tipare de frig şi te văd stins în trupuri de mulŃime la pas, unde toŃi te-amintesc prin privire şi glas. Râsul tău nu-i al tău, sare-n ceafă şi muşcă, înmulŃit mă înconjuri ca zăbrelele-n cuşcă, tu scoŃi umbra din mine, ruşinată se strânge, şi chiar tu mi te faci întuneric în sânge. Când te văd răsărind peste tot dintre grupuri, disperatele mâini mi s-agaŃă de lucruri, în pereŃi lucitori mă zăresc oglindită, mişeleşte de blând dinspre tine lovită... Şi mă uit: poate dau de vreun vechi mucenic, însă cerul tăcut nu mai face nimic, dar eu încă mă rog de minunile lente: cum pe mări Dumnezeu a-ntărit continente, înspre mine pământul să închege tării, toată lumea să vină, numai tu să nu vii! S-a făcut întuneric de semeni de-ai mei, tu mi te-ai nălucit ca nici unul din ei,

154

tu mi te-ai năzărit sub pleoape când eram îngropată în cei de aproape, pe dânşii ochii nu-i mai vedeau de mult, nici glasurile nu mai ştiam să le-ascult... Dar şoaptele tale mi se păreau că tună, paşii tăi în covoare ca pintenii sună! Mă strângi şi mă-nchegi, ceremonie de miere, ca să te rabd n-am destulă putere, cor de clopote groase, ritual de rouă! Pentru tine-s prea tânără şi pururi prea nouă! Mă rog să te fi dus, şi iarăşi te văd, te simt de jur-împrejur ca pe un prăpăd, cu buzele, cu ochii, cu tot ce eşti, lung ai venit să mă năpăstuieşti, de tine nimic nu mă eliberează, de catifeaua ta caldă mă simt ca sub rază, de-apucătura mâinilor tale, poruncitoare ca fierul şi nemernic de moale... Să-Ńi rabd întrebarea fără răspuns, nu sunt puternică de-ajuns. Din privirea mea ca un pui de albină, ai să-i faci mesei lumină, din rugi de trandafiri ai să aŃâŃi focul, să ştim unde-şi are lumea mijlocul, o să tocmim căpriori să ne lungească mesele de sărbători, cât ne Ńin ei ospăŃul în coarne, vom chema ploi să ne toarne. Gelos pe arcuşul care mângâie strune, o să-nceapă şi cuŃitul să sune,

155

ai să vezi păsările de pe butuc, sunând ca harpele, cum în aer se duc. Eu pe toată lumea la ospăŃ aş pofti: să vină cântăreŃul ca o bufniŃă-n zi, să vină nevăzuta floare de laur şi mâinile trase prin tuneluri de aur... Cămăşile vor mirosi anonim a steag, a pământ unde creşte pelin, să vină cu foşnet de prove şi pupe, cu glasuri ca marea când apa se rupe, să vină negustorul care cumpără totul, şi croitorul care măsoară cu cotul, pe cel care bâzâie să-l punem la masă cu unul Ńesând ca păianjenul plasă... De jur-împrejur, ne vor fi de mirare, cu gâturi prelungi ori cu plumb în picioare, sunt puşi pe lăŃime, şi alŃii pe lung, se-ntind să apuce şi nu mai ajung, şi umbra mişcată pătează pereŃii, fardaŃi de lumină, li-s lună pomeŃii ca faŃa-n icoane, în nor de săpun, au vrut să se-mbrace cu ce au mai bun, şi-apoi s-au grăbit prea devreme să vină, şi iarna cu ei a sosit clandestină, pe scări de vagoane, pe geamuri, pe frâne, topindu-se-n aerul gării bătrâne. S-au strâns cam greoi şi cu tălpi de nisipuri, dizlocă amurgul cu sute de chipuri... Să vină, deşi le cam tremură mâna şi li se răstoarnă în gol săptămâna,

156

iar timpul se duce la vale în tumbe spre ziua râvnită ca pietrele scumpe! Însă tu dintre toŃi ai să vii să mă mântui, laolaltă în snop cu privirea legându-i! Ascultă cum gâfâie coaste speriate, sub care inima prinsă se zbate... Când n-au altceva, ochii-nchişi le sunt scuturi, şi carnea le tremură ca praful pe fluturi, ei încă de fragezi au fost ucenicii bătrânilor meşteri în opera fricii. De flacăra florilor să fumege mesele! Să vină cu inimi nici triste, nici vesele: cei care te-ascultă cu câlŃi în urechi, şi pălărierii din uli Ńe vechi, cei vineŃi ca pruna, cei palizi şi sluŃi, cei care vorbesc însă nu sunt crezuŃi... Îl vei recunoaşte pe omul tăcerii, venit chiar din mustul, din drojdia serii, pe drum îşi pierduse coroane de premii cu greu câştigate la cursele vremii. Să vină-n lumină, la nunta de noapte, să vină ca şerpii spre blidul cu lapte, şi traşii pe sfoară, şi traşii pe roată, cu barba în băŃ ori cu fruntea plecată, mieroşii, stătuŃii, speriaŃii, seninii, o ceată de molii în lâna luminii, cel iute de mână şi mâna cea moartă, şi cel care-n jurul figurii îşi poartă haloul imaginii lui de copil, aşa cum decembrie-l duce pe-april.

157

Au viaŃă cu anii, regeşti dimineŃi, dar nu sunt stăpâni nici ai propriei vieŃi, fac timp, dar vin alŃii în zilele lor, de tot pentru ei - doar secunda când mor, şi vieŃile strâmte sunt rame de-oglinzi, şi vârstele sunt pentru clopote grinzi, ei sunt orologii în care răsare un timp pentru alŃii, ei sunt calendare mocnind de o mare foială de nume, ei sunt ca să aibă un altul o lume. Aceasta e seara când toate se spun, şi buzele arse de rele apun, albinele blândelor zboară din stupi, şi mieii de brumă se freacă de lupi, în geamuri aprinse de seară răsare o virgulă vie, un semn de-ntrebare, şi peştii dansează, şi nici un casap nu poate să secere trupul de cap, cuvinte-mblănite cu abur se spun, ies salve de Ńipăt din pasărea-tun, se suflă pe nări sticlăriile iernii, din inimi de fruct daŃi afară sunt viermii. Ascultă ce murmur, ce vorbe asemeni... Cu nimeni, cu nimeni nu vreau să te-asemeni! Ninsoarea îşi saltă clădirea de cedri, îŃi zornăie-n plete arginŃii cei negri, lumina pe creştet te unge cu glorii! Cu vârful în jos creşte turnul ninsorii...

158

Noi pururi vom fi mirii nun Ńii de noapte când timpul nu tremură şi nu se împarte, când unicul ceas este pulsul bătând, ca lemnul cel viu în inele crescând... Tu lasă-i să spună că roua se taie, că perla de dar este apă de ploaie, că nici nu exişti despre tine să spună... Tu eşti turnul meu pentru şoapte din lună! Mai Ńii minte ce împărăŃii aveam în ochi, ce curŃi între vii? Lumea era cu puf de caisă, tu soare erai, eu pleoapă închisă.

159

LES MARIÉS DE L’HIVER Je te désire et je te fuis, tout chemin que je prends me conduit vers toi, comme au temps jadis menaient tous à Rome, douce adversité, tu fais bleuir mon sang, joug aimé, je te convoite et pourtant je rêve m’en libérer, passer en silence, saluer froidement... Fière, je te croise: malchance, je trébuche sur rien et je sens sur ma blouse la sueur pénible. Je ne te connais pas, tu es invisible, c’est toi le rien qui m’a fait trébucher! Mais le blanc de l’hiver se souvient de ta forme: silhouettes répétées des charmes et des ormes, fluide, dans le creux du monde tu coules, je te vois estompé dans les corps de la foule, ton rire n’est pas le tien, c’est un félin sauvage, multiplié, tu m’entoures comme les barreaux d’une cage, tu fais sortir de moi le corps de l’ombre pour prendre dans mon sang la place de la nuit, je m’accroche aux objets lorsque tu me ravis, je cherche des yeux l’icône d’un saint, mais personne du Ciel ne me tend plus la main, pourtant je prie encore les miracles latents, Dieu a rendu ferme la terre des continents, Il peut aussi durcir la terre autour de moi, que tout le monde puisse s’approcher, sauf toi! Je les écoutais sans les entendre,

160

je les regardais sans les voir, tes murmures résonnent comme si l’éclair les précédait, sous tes pieds j’entends la terre se fendre. Miel cérémonieux, tu m’obliges, tu m’étreins, choeur profond de cloches basses, rite de la rosée, je suis trop gauche, trop récente, je ne sais rien... Je désire que tu sois parti, je te vois revenu, je te sens tout autour, comme une intemperie, tes lèvres, tes yeux, ton corps, tu me persécutes, tu m’asservis, rien ne peut m’en libérer, tu me couvres, velours, rayon de soleil, dur et doux, tu es à un ordre pareil... je ne suis pas assez forte pour répondre à tout! Jeune abeille à peine issue du miel, mon regard sera doux, en y mettant des tiges de roses, tu vas attiser le feu pour apprendre où se trouve le milieu du monde, le coeur des choses, la table du festin sera soutenue par les petites cornes des chevreuils, celle qui versera le vin c’est la pluie,

161

l’archer caressera les cordes, jaloux, le couteau voudra jouer aussi, les oiseaux le cou sous le tranchant résonneront comme des harpes en s’envolant! Tout le monde sera invité, le menestrel hibou en pleine journée, la fleur invisible du laurier, les poignets porteurs des tunnels d’or, le parfum anonyme des chemises masculines, parfum de drapeau et d’absinthe... Qu’ils viennent tous, frémissement des proues, bruit de la mer qui murmure, le marchand qui achète tout, le tailleur qui a pour toute chose une mesure, celui qui bourdonne mettons-le près de l’autre qui tisse une invisible toile d’araignée, les cous longs, les lourds pieds, les ombres mouvantes sur les murs... La lumière met du fard sur les joues comme sur les visages des icônes, ils ont mis leurs meilleurs vêtements, ils sont arrivés avant que l’heure sonne, sur les marchepieds, sur les toits des wagons, l’hiver est venu avec eux et il fond dans l’air échauffé de la gare... Qu’ils viennent! Alourdis, aux pieds sablonneux, cent silhouettes découpant l’air du soir, qu’ils viennent, les mains tremblantes,

162

les semaines courantes, le temps qui dévale vers le jour précieux! Tu viendras comme un sauveur m’emmener loin d’eux. On entend leurs souffles haletants, les coeurs qui se débattent entre les côtes, les paupières, boucliers des yeux, la chair tremble comme les ailes des papillons, car ils ont appris le métier de la peur. Ce n’est rien! Les fleurs sont des flammes dont fument les tables du festin, qu’ils viennent tous, les sourds, les hautes voix, les chapeliers de la vieille cité, ceux qui parlent et personne ne les croit, les timides, les pâles, les éffrayés... Tu reconnaîtras l’homme du silence arrivé le soir de la lie du lointain, il a perdu en chemin les couronnes des prix gagnés avec peine aux courses de la vie. Qu’ils viennent tous à la noce nocturne, comme les serpents vers la terrine au lait, les dupes, les naïfs, les martyrisés, les mielleux, les tardifs, les calmes, les peureux, une volée de mites qui rongent la lumière, la main rapide et la main morte, et le vieux qui porte le nimbe de son air d’enfant, comme l’hiver le soupçon du printemps. Ils ne sont jamais les absolus souverains

163

de leurs années aux superbes matins, la vie qu’ils vivent n’est pas la leur, ils ne possèdent que l’instant où ils meurent; les jours, des cadres de miroirs, les âges, des poutres dont pendent les cloches, ils possèdent le temps à la manière des horloges ou des calendriers, énorme grouillement, des noms de saints et des noms d’apôtres, ils vivent pour qu’il existe un monde pour les autres. C’est le soir où l’on peut dire tout, les lèvres oublient le mal qui les a brûlées, de leur ruche s’envolent les mots de la bonté, les agnelets se frottent aux loups. Aux vitres ardentes du soir apparaît une virgule lumineuse, signe du sort, les poissons dansent, aucun boucher ne peut séparer les têtes des corps. Les mots prononcés ont des fourures de vapeur, l’oiseau-canon tire des salves de cris, le souffle des narines décore les verreries, les vers sont exilés des fruits et des coeurs. Entends ce murmure, ce discours uniforme... Ne ressemble à personne, que personne ne te ressemble! Comme le bois de cèdres, l’hiver est ample, tes cheveux tintent comme de l’argent noir, sur ton chevet, la lumière, l’onction de la gloire,

164

la neige pousse du ciel comme une tour à l’envers... Nous sommes les éternels mariés de l’hiver, le temps ne tremble plus, ne se divise plus, l’unique horloge qui bat encore c’est le pouls, comme le tronc qui pousse rondement, annelé... Ce n’est rien s’ils parlent d’une factice rosée, si l’on dit que la perle c’est de l’eau de pluie, s’ils disent même que tu n’existes pas, ce n’est rien... Tu es mon beffroi d’où je peux entendre le murmure de la lune! Te souviens-tu les cours, les vignobles? On régnait sur les empires engloutis par la vue profonde, aussi velouté qu’un abricot, le monde... Tu étais le soleil, moi la paupière fermée.

***

165

SINGURI PE VERTICALĂ/ VERTICALEMENT SOLITAIRES

166

MAI PRESUS DE ORICE Până-n vârful unghiilor, până la capătul pletelor, netezeşte-mă lung ca pe carte, prea repede mi se sălbăticesc mâinile, în Ńinuturi trupul mi se desparte, provincii barbare ca-n Imperiul târziu: încep să-mi lipsească vorbe şi gânduri, în zări apar călăreŃi fără frâu şi axa spinării se-ndoaie sub vânturi. PiaŃa e dezmembrare cu Ńipăt de mărfuri, dar ce e mai bun a rămas în pământ. De ce atâta despărŃire? Doamne, pe mine dă-mă mie azi: trupul dinainte de abatoare, gâtul dinainte de cuŃit, copil veşnic iubit, dragoste ce capăt nu are. Mai presus de orice trebuie să am grijă materia din mine a om să arate, pentru asta mă rog înainte de toate: nu mă însori, omeneşte-mă, soare!

167

AU-DESSUS DE TOUT Jusqu’aux bouts des ongles et des cheveux, caresse-moi comme si j’étais un livre! Mes mains redeviennent sauvages, les provinces de mon corps se délivrent, barbares parages d’un empire tardif qui commence à avoir des mots absents, à l’horizon apparaissent des cavaliers sans bride, l’échine plie au vent. Le marché, démembrement des marchandises qui crient... La meilleure part est restée dans la terre. Pourquoi ce morcellement? À moi-même donne-moi aujourd’hui: le corps d’avant les abattoirs, le cou d’avant le tranchant, l’amour qui ne voit pas sa fin, l’infinie caresse de l’enfant! Au-dessus de tout je dois mettre le soin de la matière à l’air humain, c’est pour ça que je prie avant tout et je veille: ne m’ensoleille pas, humanise-moi, soleil!

168

CE NIMENI N-A ŞTIUT SĂ-MI SPUNĂ Ce nimeni n-a ştiut să-mi spună mi-a spus o băltoacă albind când venea frigul, m-a învăŃat, pentru că nimeni nu ştia: pentru apoasele de noi, iubirea e iarnă. Un ger de foc. Apa m-a învăŃat de ce, ca ea de frig, îngheŃ şi eu de tine. El prinde carne din ea şi în ea, capătă trup din al ei. Ea toată se face trupul lui, el n-are altul decât cel de ea făcut. Cum de nu vezi că exişti în mine? În fiecare noapte, frigul trece prin apă înfrigurând-o, şi iubită şi mamă, o însărcinează cu facerea lui din cristal. Şi în fiecare dimineaŃă o văd încremenită, o tresărire ar putea să strice făptura lui dintr-a ei şi lăsată în ea până dincolo de zori. Vine amiaza, el nu s-a topit încă, ea nu se mişcă de frică să nu-l piardă. Sunt carnea ideii de tine, apa pe care o-ngheŃi. Eşti frigul meu, îmi eşti frig. Nu trebuie să faci nimic, doar să fii, şi starea mi se schimbă brusc, din cap până-n picioare înfrigurată de tine sunt tu.

169

CE QUE PERSONNE NE M’AVAIT DIT Une flaque blanche à l’arrivée du gel, m’a appris à propos de l’amour ce que personne ne savait. À présent je sais: pour l’eau et pour moi l’amour c’est l’hiver, son ardeur c’est le froid. Un froid ardent. Tout le long de l’hiver, la flaque m’a dit pourquoi tu me gèles, pourquoi gèlent les eaux. Il se fait chair lorsqu’elle lui donne du corps, il prend corps en elle. Elle est son corps. Tu existes en moi. Le sais-tu? Chaque nuit, le froid prend l’eau et la refroidit, c’est son amante maternelle enceinte de lui, en train de créer son corps de cristal. Chaque matin je la vois, immobile, figée: un tressaillement pourrait abîmer l’être qu’elle retient jusqu’au lever du soleil. C’est midi, il n’a pas encore fondu, elle ne bouge pas pour ne pas le perdre. Je suis la chair de ton idée. Je suis l’eau que tu gèles. Tu es mon froid. Tu viens, je change de pied en cap, je suis toi.

170

FOIOASELE Ceva foios se desfoaie, altceva durează, fiorul viu r ăsare sub desfoiere. Foioasele din mine desfoindu-se stârnesc muguri. Întruna mor şi mi-e bine murind. Sub fiecare val de fragilităŃi renasc, cu cât mai iuŃi sfârşiturile, cu atât eu mai vie. Foşnet continuu, răsfoit de vânt, foioasele mele se desfoaie foşnind. Întineresc pe sub murmure, mă numără cineva bob cu bob, fir cu fir, îmi murmură trupul, mă numără, mă murmură. De carnea mea murmurată sunt. Pentru tine întineresc pe sub morŃile repezi, murmurând murmurată: sunt în puterea ta, fiindcă eşti bun de la Dumnezeu, fiindcă eşti.

171

DÉFEUILLEMENT Quelque chose de moi se défeuille, sous le défeuillement il y a un frisson, ce qui se défeuille en moi réveille des bourgeons. Je meurs infiniment et je suis bien en mourant, avec chaque vague fragile je renais, plus rapides les morts, plus je suis vivante, frémissement sans trêve feuilleté par le vent, je me défeuille en frémissant. Je rajeunis sous les murmures, il y a quelqu’un qui compte tous mes grains, tous mes brins, en murmurant mon corps. Je suis murmurée par ma propre chair. C’est pour toi que je rajeunis sous les morts rapides, en murmurant murmurée: prends-moi, parce que tu es bon par la grâce de Dieu, parce que tu es toi.

172

TRUPURI MOI Dacă eram pe vremea romanilor şi te tăiai la bărbierit, îŃi puneai pe cap o scufie din pânză de păianjen cu ulei şi oŃet, eu, de-aş fi avut febră, aş fi purtat la gât o furnică, prima ieşită pe muşuroi. Epilepticii, atunci, se târau în arene după lupte, să bea sângele gladiatorilor, cald, de pe buzele rănii. Unii foloseau jegul de pe atleŃi, încât ajunseseră să râcâie pereŃi. În cutele togilor, ascundeau, să le poarte noroc, gheme de şerpi din Galia, lipiŃi cu salivă. Ochii bolnavi erau unşi cu ploşniŃe pisate cu sare, subŃiate cu lapte de femeie, miere şi ulei de trandafir. Cine scuipa sânge lua cenuşă de corn de cerb şi cheag de iepure, cu pământ de Samos şi vin. Gingia unui dinte stricat era zgâriată cu os din şira spinării unui dragon. Un vas rupt în creier se trata cu o amuletă, capul unui melc flămând, ghilotinat cu trestia, pus într-o cârpă de in. Astfel de scene pot să distrugă statui, darămite oameni în carne şi oase. Iar dragostea e joacă de-a statuile, nu-n marmură jucată ci-n trupuri păcătoase.

173

LA MOLESSE DES CORPS Taillé au rasage, au temps des Romains, quel drôle de bonnet te mettrais-tu: une toile d’araignée imbibée de vinaigre, moi, si j’avais la fièvre, j’attacherais à mon cou une fourmi. Les malades se traînaient alors dans les arènes après les combats pour boire le sang encore chaud des blessures des gladiateurs. D’aucuns recueillaient la crasse des athlètes, en grattant les murs des palestres. Entre les plis des toges, des boules de petits serpents de Gaule englués de salive portaient bonheur. Les yeux malades étaient enduits de punaises pilées et du sel, mélange étendu avec du lait de femme, du miel et de l’huile de rose. Ceux qui crachaient du sang prenaient de la cendre de corne de cerf et de la caillette de lièvre, le tout mélangé avec de la terre de Samos et du vin de myrte. La gencive d’une dent cariée était égratignée avec un os de la colonne vertébrale d’un dragon. Pour traiter une hémorragie du cerveau, une amulette: la tête d’un escargot affamé guillotiné à l’aide d’un roseau, enveloppée dans une bande de lin, attachée au cou. De telles scènes pourraient démollir des statues, d’autant plus de pauvres rigolos... L’Amour est un jeu aux statues, mais ceux qui le jouent sont en chair et en os.

174

VARIANTA SĂLBATICĂ La toate prefer varianta sălbatică, din curte nu aleg grădina, ci marginea unde n-ajunge nimeni, mirosul de iarbă uscată; prin asemenea locuri aş sta, ca şi cum aş fi din drojdia lumii. Îmi place să m-ascund, de parcă m-ai urmări. Abia acum pricep de ce mă Ńin deoparte: ca tu să mă cauŃi. Dar nu când m-ar găsi oricine, în lumină crudă, ci numai când de nimeni zărită mă păstrez ca să mă descoperi doar tu. Tu eşti frica din sânul meu. Mă tem că n-ai să mă găseşti. Dar nu te-aud dând uşi după uşi de perete (unde e?), nu-ntrebi de mine, nu scormoneşti după mine cu ochii, nu vii respirând ca după mers grăbit, nu oftezi uşurat când mă vezi. Treci peste mine cu privirea, nimic în chimia ta nu se schimbă. Acul în carul cu fân dac-aş fi, ziua de ieri, şi tot m-ai vedea mai bine. Incognito iubită, travestită în nepăsarea ta până la pământ, clandestină (altfel de ce m-aş ascunde?), conspirativă (cum să nu tac?), conjurată (nu divulg!), mă ascund, mă feresc, mă trag în umbră, şi vreau să mă dai pe faŃă. Să spui: Am găsit-o, după lungi dibuiri, vreau să se ştie că ea este. Pentru ea am trezit în mulŃi un orizont de ispite,

175

ca să-i cumpăr secretul cu bani, am urmărit-o prin masca toropelii, m-am folosit de trădări, am bâjbâit orbeşte, am răvăşit lumea. Aşa ar trebui să fie, dar nu te-aud venind. Stau şi aştept să fiu dată-n vileag, cât mai curând, un fleac de nimic, un gest, o privire, o vorbă, să mă trădeze. Şi-mi închipui că-n vremea asta-mi duci dorul, mă râvneşti fără să vrei. Stau şi te-aştept, şi parcă te-aud că vii. Şi mă iei de mână şi mă scoŃi în zi.

176

LA VARIANTE SAUVAGE Je préfère toujours la variante sauvage, je ne veux pas le jardin, mais la marge profonde, où personne n’arrive, au parfum d’herbe sèche, en de tels endroits je voudrais rester, comme si appartenais à la lie du monde. J’aime me cacher comme si tu me poursuivais. Si je me tiens à l’écart c’est pour que tu me cherches! Non pas lorsque n’importe qui pourrait me voir en pleine lumière, mais alors que personne ne m’aperçois, je me cache pour que tu me découvres, tu es la peur dans mon sein. J’ai peur que je ne sois introuvable. Mais je ne t’entends pas venir et ouvrant bruyamment les portes (où est-elle ?), tu ne fouilles pas des yeux les recoins, tu n’arrives pas en haletant comme après une longue course, en me voyant tu ne respires pas soulagé... Tu me regardes comme si je n’existais pas, ta chimie secrète ne change point, l’aiguille dans le meule de foin si j’étais, ou le jour d’hier, tu me verrais mieux! Aimée incognito, je suis travestie, ton indifférence me couvre de pied en cap, clandestine (car je me cache), conjurée (je ne divulgue pas!), je me dérobe dans l’ombre et je veux que tu me dévoiles. Que tu dises: je l’ai trouvée

177

après de longs tâtonnements, que l’on sache: c’est elle! C’est pour elle que j’ai rendu séduisants les horizons, pour acheter son secret, je l’ai poursuivie du regard sous le masque de la torpeur, je me suis servi de trahisons, j’ai tâtonné aveuglement, j’ai bouleversé le monde... Mais je ne t’entends pas venir. J’attends encore d’être découverte, qu’un rien, un geste, un regard ou un mot me trahisse. Et je pense qu’en tout ce temps tu me désires. Et je t’attends et il me semble que je t’entends venir. Et tu me prends par la main et me fais sortir.

178

NUMELE PLEOAPEI Nu prea mă duce capul să pricep cuvântul pleoapă. Mocneşte în el sensul adânc, uitat, jinduit: a mângâia. Ce legătură or fi făcut latinii multştiutori între învelitoarea de piele a ochiului, rudă cu broaştele, saurienii şi lupii, şi dezmierdare, care-nseamnă scoatere din mizerie, şi e fapta luminii? Pleoapă asta înseamnă: mângâietoarea. Cum să mângâi cu pleoapele? Pur şi simplu, m-apucă ameŃeala. Nu prea ştiu cum se face, şi preget, să nu greşesc. Dar, dacă vrei, pot să te mângâi în felul abia descoperit în miezul cuvântului care vine de la a atinge, a linişti caii şi a îmblânzi lupii. Să te liniştesc, să te-mblânzesc, să te dezmierd până mi se tocesc genele. Te văd cum mă priveşti, aşteptând să fac primul pas. Brazde să trag prin puful pielii tale, răscolindu-l. Ca pe-o arie să te mătur cu fluturii. Să-mi ascult inima şi să-mi fac genele să bată în ritm cu ea, încât să simŃi că nici măcar pleoapa te mângâie, ci pulsul. Cu fiecare clipă pe care-o bat pleoapele, să te dezmierd cu fiecare zvâcnire de timp.

179

Am să-ncerc să te câştig cu mare teamă, ştiind că, rău mângâiat, te pierd. Totuşi, cu vârful genelor te-ncerc, te linguşesc uşor, cum pe timizi cauŃi să-i potoleşti ca pe cai. Şi parcă te aud murmurând: n-ai să mă strici, n-ai să mă prinzi cu blânzenii, n-ai să mă-nvingi cu dezmierdări de la-nceputul lumii, dar încearcă.

180

LE NOM DE LA PAUPIÈRE. DESMERDARE Il m’est difficile de comprendre ce mot: paupière, palpere, palpebra où dort oubliée, convoitée, la caresse. Comment les Latins omniscients ont-ils associé la peau qui couvre l’oeil et nous apparente aux grenouilles, aux sauriens et aux loups, et la caresse qui veut dire démerder, soulager, et c’est un fait de la lumière? La paupière caresse. Caresser des paupières? Cela me donne du vertige. Comment m’y prendre? J’hésite, j’ai peur. Mais si tu veux, je peux essayer la caresse du coeur, du mot qui calme les chevaux et dompte les loups. Te caresser jusqu’au bout de mes cils usagés! Tu me regardes en attendant que je fasse le premier pas. Que je trace des sillons sur le velours bouleversé de ta peau, que tu sois l’aire balayée par mes cils papillons. J’écoute mon coeur et j’oblige mes cils d’en emprunter le rythme, que tu sois caressé par le mouvement de mon sang, à chaque instant marqué par un battement des paupières, que je te caresse chaque fois que palpite le temps. J’essaie de te gagner, timidement,

181

en sachant que, mal caressé, je te perds... Cependant, du bout des cils je te flatte légèrement, comme on rassure les farouches et les chevaux. Et je t’entends murmurer: tu ne vas pas me gâter, tu ne pourras me lier avec de telles douceurs, tu ne me vaincras pas à l’aide de ces caresses aussi vieilles que le monde. Mais tu peux l’essayer.

182

MI-AI FUMEGAT DIN PRIVIRI Mi-ai fumegat din priviri şi nu te mai dibui, nu mai ştiu decât că eşti, cum elevul ştie că există răspunsul, te-aş copia, mi-aş face fiŃuici cu tine, ştiu că la capăt îŃi ridici Duminica, eşti ca o trecere dincolo, cu ecouri în linişte, prin oraşul singur, într-o sâmbătă uscată, vara târziu. Ce lungă Duminică eşti, cu parfum de şifoniere rar deschise, cu o haină păstrată-n oglindă, şi întrebarea dacă-Ńi mai vine turnată! Eşti ca atunci când te simŃi bine în singurătate. Când încerci să te potriveşti într-un tipar şi te culci pe somiere vechi, în negativul unui trup. Când auzi murmurul lucrurilor. Eşti ca atunci când toată lumea are dreptate să fie. Ca atunci când ai adormit şi nu ştii şi dormi cu ochii în-genaŃi de un somn lung şi adânc, rămas de astă-iarnă. Eşti ca noaptea amintită înainte să se-ntâmple. Ca finalul aburind al unei flori de leac. Şi visez că vrei să te altoieşti pe mine. Eşti ca spălarea părului, când se descoase o cărare pe creştetul plecat, şi vălul încreŃit cade peste ochi, mirosind a clătire. Aşa eşti tu când nu te mai ştiu cum arăŃi.

183

BRUME Évaporé de mes yeux tu m’embrumes, je ne te retrouve plus, je sais seulement que tu existes, comme l’élève sait qu’il y a une réponse. Je voudrais faire une copie de toi. Tu es le dimanche qui s’élève au bout, tu es un passage au-delà dont les échos réveillent la paix de la ville solitaire, un samedi séché, vers la fin de l’été qui s’attarde. Un long dimanche, au parfum d’armoires rarement ouvertes, un vêtement resté dans le miroir, et la question s’il te va encore comme un gant. Tu es comme le confort de la solitude. Comme la conviction que l’on peut entrer dans un vieux contour, dans le négatif d’un corps, en se couchant sur un ancien sommier. Comme l’instant où l’on entend le murmure des objets. Tu es comme la seconde où le monde a le droit d’être. Comme l’instant où l’on s’endort sans le savoir et on dort les yeux ciliés par un sommeil profond resté d’un autre hiver. Tu es la nuit souvenue avant d’arriver. La fin évaporée d’une fleur guérissante. Et je rêve d’être l’arbre de ton ente. Tu es comme le lavage des cheveux, lorsque la raie se fait voir au sommet de la tête et le voile frisé, parfumé d’eau couvre les yeux. C’est comme ça que tu es lorsque je ne sais plus comment es-tu.

184

SENIOR DE MARA Sunt mii de forme de iubire, mi-e greu să le-nşir, dar te-aş iubi cu toate. Senior de Mara (Ńinut nevăzut pentru mine) Ńi-aş spune, pe urmă te-aş dispreŃui regeşte, ca iar să te ridic din genunchi. Te-aş iubi ca prinŃesele urmându-şi bărbaŃii-n exil. Aş tăcea lângă tine o zi întreagă, şi seara aş izbucni în vorbe, Ńi-aş căuta pricină ca să te pot ierta şi mai ales să mă fac iertată. Alteori aş lipsi un timp, ca să te fac să-ntrebi în stânga şi-n dreapta, să văd dacă-mi simŃi lipsa (măcar aşa să mă simŃi, sub formă de lipsă). După două zile m-aş întoarce ca să-Ńi văd ochii tresărind, ca să te-aud zicând unde-ai fost (însă s-ar putea să nu zici nimic, de parcă n-ai fi observat că am fost plecată, şi n-am să ştiu ce-nseamnă asta: e de rău sau de bine?) Vezi că te pot iubi cu iubiri dispărute, cu dropii, inorogi şi cai sălbatici? Într-o odaie din vecini a plouat din tavan; au împins uşa, părea încuiată pe dinăuntru, au forŃat-o: din podeaua răsculată, şipcile sporeau, se ridicau în valuri înlemnite, unghiuri tăioase ca gheŃurile. Podeaua îşi aducea aminte mişcarea, fiorii, anotimpurile, luna chemând sânge în lemn. Între patru pereŃi, podeaua dorea tavanul

185

cu pete de ploaie, scândura mucezea de dragoste. Nu te iubesc două zile la fel, abia aştept să mă trezesc iubindu-te altfel: iubire veselă, iubire geloasă şi pe umbra mea, iubire lini ştită, iubire oarbă. Sunt zile când nu te iubesc: mă simt fără nici un Dumnezeu, liberă, însă tristă. În altele stau şi-mi înşir iubirile de tine. Dar n-am nevoie de o mie de iubiri, vreau ce se-ntâmplă cu scândura când plouă, de tine vreau să mustesc.

186

SEIGNEUR DE MARA Il y a mille formes d’amour, me suffisent-elles pour t’aimer? Seigneur de Mara! Une fois agenouillé, je te dis royalement: lève-toi... Je t’aime comme les princesses qui suivirent leurs époux en exil. Je me tais toute la journée, et le soir je te cherche noise pour avoir de quoi te pardonner, surtout pour me faire pardonner de toi. D’autres fois je m’absente quelque temps pour que tu me cherches partout en demandant où je suis, pour que tu sentes mon absence, pour que tu m’aies au moins sous la forme d’une absence. Deux jours après je reviens pour voir tes yeux s’animant, pour t’entendre: tu as été où? (ou tu ne diras rien, c’est aussi possible, comme si tu n’avais rien remarqué?) Je peux avoir pour toi des amours disparues, des licornes, des chevaux sauvages... La pluie a pénétré le plafond d’une chambre voisine, on a forcé la porte qui semblait vérouillée et on a vu: la planche soulevée comme une vague avait formé des angles aigus comme la glace brisée. La planche montait en se rappelant le mouvement, les frissons, les saisons, la lune qui apporte du sang dans le bois gonflé, c’était la noce.

187

Entre les quatre murs, la planche désirait le plafond aux taches de pluie, elle moisissait d’amour. Chaque jour a son amour, impatiente j’attends le matin pour t’aimer autrement, amour gai, amour jaloux, amour calme, aveugle amour. Il y a des jours où je ne t’aime pas, je n’ai ni rime ni raison, libre mais triste. D’autre fois, j’égrenne tous mes amours. Mais je n’ai pas besoin de mille amours, je veux ce qu’il arrive à la planche lorsqu’il pleut: que tu sois ma sève qui suinte.

188

OCTOMBRIE ROŞU Tu eşti o nedreptate şi-o prigoană, capul tău e-ncoronat fără coroană, mi-e rău de tine, mi-e greu de tine, şi totuşi mi-e silă de zile senine, tu însuŃi arzi, departele tău îngheaŃă, tu eşti întotdeauna ca izbânda la faŃă, tu întreg eşti un război pe care-l câştigi, înfrigurezi zările şi de aproape frigi, cum se înving şi se unesc pe de-a-ntregul pe pieptul tău albul şi negrul! Totul e umilit şi prădat, aş sta să mângâi lumea pe unde-ai călcat, aş sta să vindec urmele tale internând iarba în uscate spitale, aş sta să caut şi ultimul fluture pe care tu cu pleoapele l-ai silit să se scuture. Oricât Octombrie roşu s-ar stârni în Noiembrie, Ńie, plus-farmecul nimeni nu Ńi-l poate lua. În van conspiraŃii, eşafoduri, lozinci şi mulŃimi. La ce bun răscoalele, ghilotina tricoloră mărşăluind din cerbice-n cerbice, şi atâtea Bastilii năruite? Liberté, Égalité, Fraternité? Când te văd, sunt roabă. Tu eşti singurul şi fără egal. Ce fel de soră să fiu eu cu tine? Boierule! Iubirea anulează istoria şi readuce regii.

189

OCTOBRE ROUGE Tu me persécutes, tu me hantes, ta tête est couronnée de la couronne absente, j’ai mal de toi, tu me pèses sur le coeur, et pourtant le calme sans toi me fait horreur, ardent, tu fais geler les lointains, ton visage ressemble à la victoire, sur ta poitrine le blanc et le noir s’affrontent et se confondent en humiliant le reste du monde, en dépossédant les foules, j’ai envie de consoler la terre que tu foules, de guérir les traces que tu laisses, hospitaliser l’herbe dans un salon, je chercherais jusqu’au dernier papillon auquel tes paupières lasses ont donné des frissons... Quelle que soit la grandeur de l’Octobre rouge en Novembre, de ton plus-charme personne ne peut te dépouiller! En vain les conspirations, les échafauds, les mots d’ordre, les multitudes, À quoi bon les émeutes, la guillotine tricolore en marche sur les nuques et tant de Bastilles écroulées? Liberté, Égalité, Fraternité? Je deviens esclave au moment où je te vois. Tu es unique, sans égal. Comment être ta soeur? Seigneur! L’amour annule l’histoire et ramène les rois.

190

DEZDRĂGOSTIREA Se lepăda de-o piele şi rămânea în una lină, el pe-ntuneric fiind cum alŃii nici pe lumină, nu ne mai duceam unul de pe mâinile celuilalt, umbra rămăsese pe zid, limpede cu ochii-nchişi ne vedeam cum alŃii nici când li se deschid. Ca un duşman năvălitor în gând, s-apropia din vremuri calde, parcă ne iubisem c-o singură iubire, şi-acum de pretutindeni veneau celelalte, zbor, zvâcnet de fluturi de lumină ucişi... Auzi cum se-mparte imensa noapte la pulsul mic, şi nu mai rămâne nimic, nimic... Şi nu ne mai vedem nici cu ochii deschişi.

191

LE DÉSAMOUR Il sortait d’une peau et restait dans l’autre plus lisse, il était dans le noir comme d’autres ne le sont en plein jour, on persistait l’un sur les mains de l’autre, l’ombre tardait elle aussi sur le mur. Les yeux fermés, on se voyait comme d’autres ni en pleine lumière ne se voient, il envahissait la pensée comme un roi arrivant d’une plus chaude saison, comme si on s’était aimé d’un seul amour, et maintenant tous les autres venaient de partout, vol, tréssaillement des papillons que la lumière tue... Écoute, la nuit se divise par le pouls, et il n’en reste rien de rien... Ni les yeux grands ouverts on ne se voit plus.

192

CĂDEREA Cad fiindcă nu se mai iubesc. Trupurile se prăbuşesc lent, li se revarsă pe oase, li se preling pe coaste, pe femururi, zeci de burŃi le-alunecă spre glezne, lăbărŃate, flanele largi, nu li se face ruşine. Nu-şi dau seama ce jos au căzut, nu se văd cum sunt, încearcă să zburde, să chicotească pe alei, cu carnea nesumeasă în vine. Vai de ei! Nu se mai iubesc. Dacă s-ar iubi, toată carnea de pe unul ar fi atentă la celălalt, să nu piardă o silabă, fiecare l-ar Ńine pe celălalt în stare de plutire pe îngustimea tălpilor, nici un gram de trup nu şi-ar permite să decadă, nici gura nu s-ar încovoia cu colŃurile-n jos, nici pielea n-ar coborî pe pomeŃi, obosită, ci toate ar sta treze, atente şi tefere, nici pleoapele nu s-ar zbârci. Eu sunt surdă la chemarea pământului, puterea lui care le face pe toate să cadă Ńinând şi luna, n-o simt. Fierul din sângele meu e atras de tine, spre tine, ochii spre ochi, gura spre gură, mâinile spre mâini, nu e fărâmă să nu aibă dincolo de ea pereche. Nu vezi ce tânără mă fac văzându-te? O sută de ani aş avea. Dacă nu te-aş iubi.

193

ÉCROULEMENT Dès qu’ils ne s’aiment plus, ils s’écroulent, les muscles coulent sur les fémurs, la chair s’écoule sur les côtes, relâché, le ventre glisse, flanelle élargie, tout est en train de tomber, ils ne s’en gênent pas, ils gambadent, ils pouffent de rire dans les allées. Les pauvres! Ils ne s’aiment plus. S’ils s’aimaient, toute la chair de l’un serait attentive à l’autre, ils se maintiendraient l’un l’autre flottants, pas un gramme du corps ne se permettrait de choir, la bouche n’aurait pas cette forme triste, la peau ne glisserait pas sur les pommettes, tout le corps serait en éveil, il n’y aurait pas tant de rides sur les paupières... Moi, je suis sourde à l’appel de la terre, j’ignore le pouvoir qui fait tout tomber et retient la lune, c’est toi qui attire le fer de mon sang, je me dirige vers toi, les yeux vers les yeux, la bouche vers la bouche, les mains vers les mains, chaque brin de mon corps a son pair dans le tien. Sais-tu combien je rajeunis en te voyant? J’aurais vite cent ans. Si je ne t’aimais pas.

194

MESERIA Meseria de om îmi soarbe tot timpul, aş putea să mai renunŃ la tabieturi ori să facem cu schimbul, e greu să nu cazi deloc în patru labe, e greu să vorbeşti cu multe silabe, n-am liberă nici o secundă, ar trebui să renunŃ trei zile şi trei nopŃi la meserie, să cad pe inelele trupului, dar nimeni nu vrea umblet târâş, nu râvneşte nimeni urletul lupului. Sunt istovită până la Dumnezeu, prefer să dorm, e mai ieftin dormitul, dar cu ochii deschişi şi la pândă mereu, ca pasărea când îşi pune pe streşină schitul. N-am timp nici de zarea cu auroră, n-am timp de mine niciodată, mai smulg câte-o nenorocită de oră, o secundă-nlemnită şi alta speriată. Să te Ńii cum se spune pe picioare nu mai e meserie ci robie curată, ca ocnaşii la sare. O vacanŃă, fie şi scurtă! O, fericiŃii care se târăsc reptile pe burtă, o, cer îmbrădat şi apă-ntrestiată! Vergile umbrei pe tigrul de soare!

195

LE MÉTIER D’être humain, c’est un métier harassant, je devrais renoncer aux petites habitudes, ou bien trouver un remplaçant... Ne jamais marcher à quatre pattes, prononcer des mots à plusieurs syllabes, c’est terrible! Je n’ai plus une minute de libre, Autrement vivre au moins trois jours et trois nuits, me prélasser sur le ventre! Mais personne n’aime se traîner, personne ne désire l’hurlement du loup dans son antre. Je suis harassée, je préfère dormir, le sommeil n’est pas si fatigant, c’est bon marché, mais les yeux ouverts et aux aguets, comme l’oiseau ermite sur l’auvent. Je n’ai pas assez de temps pour l’aurore, je n’ai pas de temps pour moi, rien qu’une misérable heure ou un instant de bonheur pétrifié, immoble ou tremblant. Rester debout ce n’est plus un métier, c’est comme les forçats à la saline. O, des vacances, tout brèves qu’elles soient! O, les heureux qui font les serpents! O, ciel des sapinaies et lac des roseaux! Les raies de l’ombre sur la lumière féline...

196

VITEAZUL DIN GUŞĂ Ceva rămâne în vârf de paie subŃiri, o parte pe drum s-a pierdut: eroul din strugurii putrezi, din bobul de grâu necernut. Viteazul din guşa unei păsări tace în toate izvoarele, fărâmele mucezesc deplin, orice s-ar spune, frumos înzăoaŃi de la umeri la brâu în busturi spice de grâu, pururi ascunşi eroii se Ńin. Când va fi ora de pe ceasul oprit, vino să vezi cum s-odihneşte timpul întins ca oraşul de la zare la zare, poŃi să pipăi clipa veşnic trecută, capătă trup tot mai mult şi mai greu, ca tăiat cu dalta, înger funerar năruit pe pământ. Spune-mi: ce zi e? E azi mereu. Niciodată alta.

197

LE VAILLANT Ce qui reste au bout de la paille fragile, ce qui s’est perdu en chemin, le héros se tient dans les grappes de raisin pourries, dans le grain de blé égaré. Dans le jabot d’un oiseau, le vaillant en brins moisis se tait. Quoi que l’on dise, en belles côtes de mailles, des épaules à la taille, les héros se cachent toujours dans les épis. C’est l’heure de la montre arrêtée, viens voir comment se repose le temps, ville étendue d’un horizon à l’autre, on peut toucher l’instant toujours révolu, son corps s’alourdit et augmente, comme taillé au ciseau. Dis-moi, quel temps est-il? C’est le jour d’aujourd’hui, jamais un nouveau.

198

MIROS DE AUR Soare, miros de aur, lucruri ce nu pot putrezi, tineri ce nu-mbătrânesc, lemne vii, oameni grei, iz auriu, culoare de veşnic, dulcegăriile vremii acesteia, amar de dulcele ei! De-atâtea ceruri o să-mi lunece ochii în creştet... Şi-a pierdut cunoştinŃa argintul de care frunza e argintie, iar tânărul veşted. Necăjită de puful păpădiei, dar cruŃată de arme, un fulg meteor îmi lasă-n palmă rană, plouă pe armuri de păduri, cad sfredelită de salve, pe umeri îmi plimbă zefirul mănuşa de spini, o aŃă de păianjen mă taie, din braŃ sub frunze a curs rumeguş muşuroaie... Dar Tu Ńii în flori cumpăna putreziciunii, şi când o înclini se ridică plăcută duhoare din crini. ViaŃa stă în bucătărie ca o bătrână, păru-i curge pe umeri croşetat încet, nu are trup durerea, împrumută de luni până vineri, somnul e lung cât căderea brumei. Noi suntem vechi, adică tineri. În oraşul ăsta unde se coc sfinŃi, pe mine ce m-au făcut peste noapte? Pâini înfăşate dorm în vitrine, copii cuminŃi.

199

Ce te-ar costa o acoladă simplă, un început de-mbrăŃişare? Nu pot decât să iubesc, asta-i ura mea, şi mă apăr de poveşti ca de soare! Unde-i acum muzica zidirii? Unde-i parfumul lunii? O zi de la pădure până la scrum. Ca şi cum ar fi pline de oameni rufele se umflă pe funii. Doamne, faleze de sare! Pământ, buze crăpate. Eu de unde să ştiu despre mări fumegate? Între a fi şi a spune, rămân în urmă cu anii, secunda vie în veci n-o mai prind. Se-ntunecă brusc, parcă murind.

200

PARFUM D’OR Soleil, parfum d’or, jeunes qui ne vieillissent jamais, bois vivants, hommes vrais, senteur luisante, couleur d’éternité, mièvreries de ce temps, amère douceur! Rien qu’une acolade, début d’embrassement, ce serait trop? Aimer c’est mon pouvoir, ma haine c’est l’amour, des contes, je me défends comme du soleil en plein jour. Dans cette ville où l’on fabrique des saints, en quoi suis-je transformée la nuit? Dans les vitrines chaudes, les pains, enfants endormis. L’aigrette du pissenlit me taquine, les armes m’épargnent, la gêne a fait pousser à mes épaules des rameaux, j’en suis couverte comme un arbre, pour mieux voir le ciel, mes yeux glisseront au sommet de la tête... L’argent dont la feuille est argentée et qui faiblit les cheveux s’est évanoui. Les murmures sont des mugissements, les pierres raisonnent,

201

un flocon est tombé dans ma paume météoriquement, il pleut sur l’armure des forêts, je m’écroule percée par les salves, la brise passe sur mes épaules son gant épineux, un fil d’araignée me blesse, la feuille a des dents, la sciure a coulé de mon bras... Mais Toi, tu maintiens en équilibre la balance, si elle s’incline, le lys exale un agréable relent... Les cheveux lentement tricotés couvrent les épaules, la vie est assise dans la cuisine comme une vieille femme. Dans le monde dessiné par les feux, la cendre est ronde. La douleur n’a pas de corps, elle en emprunte de lundi à vendredi, notre soeur, la mort personnelle, a de si modestes habits! Nous sommes anciens, c’est-à-dire jeunes. Le sommeil est égal à la durée du frimas. Où est la musique qui élevait la cité? Où est le parfum de la lune? La journée s’étend du bois à la cendre. Comme si nous étions dedans, le linge étendu sur la corde est gonflé. Dieu, falaises de sel! Terre, lèvres crevées. Comment pourrais-je connaître les mers fumantes?

202

Entre vivre et dire, je reste en arrière, je ne peux jamais saisir la seconde vivante. Il fait nuit, sur mes lèvres il y a les mots du jour. La matière quitte les murs dont se frotte la meute des ombres. Comme en mourant, brusquement il fait sombre.

203

STATUI Până şi toamna când frunza se lasă de meserie şi rămâne pe drum, eu mai rău ca norii fără duminici: du-te-vino continuu între ieri şi acum, totul se duce şi vine puzderii, am şi talent de-a primi şi a pierde, pleacă un rând, vine altul greşindu-mă, c-o mână roză şi alta verde. În schimb statuile pe marea de socluri se brumează ca gutuile, ar vrea să se mişte din locuri, ar şerpui în lumini, s-ar îmbufna când le-nŃeapă, ar vrea să se simtă ca peştele-n apă şi chiar s-o mierlească puŃin. Surmenate se plâng mereu de ceva, cu lacrimi numai dacă se-ndură să plouă. Pierzare lentă, fără naştere nouă. Om toată ziua, ce de marmură grea!

204

STATUES Alors que les feuilles des arbres chôment et restent sur le pavé, je suis en éternelle marche d’hier à demain, comme les nuages qui travaillent le dimanche. Brusquement, c’est le dégel: tout va et vient, j’ai le talent de recevoir et de perdre, une relève arrive, l’autre s’en va après m’avoir fait une main rose, l’autre verte. Mais voilà la mer des piedestaux! Les statues en émergent embrumées, elles ont envie de bouger, de serpenter, de bouder, d’être à leur aise, et même de fermer les yeux... Surmenées, elles pleurent aux seules larmes que la pluie leur emprunte. Lentement périr, et non pas comme les arbres qui ont leur printemps... Rester toujours humain c’est dur. C’est du marbre.

205

IARNĂ Iarnă în rece privire mă scalzi, mă tem că tot pe mine mă osândeşti, tot ochii mei sunt de vină, nu pot să se disculpe că-s calzi... Judecă-mă, zic eu, dar nu în pustiu! La judecată asistă ziduri înalte în hermină şi vulpe. În scăfârlia mea, iarnă, intri mai greu decât prin cojoacele unse cu seu! Încă nu a venit cu tot dichisul gerul în stare să-mi ocupe visul... Ácele ierbii s-au făcut de smarald, dar capul meu încă-i plin de cald! Nu vedeŃi? Vorbele au corpuri, şerpi de abur ies din gurile scorburi! Ar trebui s-ajung cumva la liman, prin strâmtoarea iernii, cu umerii seci, de tocite ce-s braŃele parcă nu le mai am, dar le simt mai departe ca piatra de reci. Tu care stai de tot liniştit când ninge din lampă praful din vară, ai să m-auzi în curând ca-n Cuptor gâfâind: iarna mi-a pus la gât o literă de-argint, uită-te pe geam, ard de vie afară!

206

HIVER Hiver, regard froid qui m’entoure fixement, j’ai peur que le condamné ne soit toujours moi, mes yeux coupables d’être encore chauds... Juge-moi, mais non pas au milieu de la ruine, qu’au jugement assistent les hauts murs en hermeline! Hiver, entrer dans ma tête c’est plus difficile que de transpercer les touloupes des bergers, il n’est pas encore arrivé le gel capable d’envahir mes rêves... Voilà, l’herbe est devenue émeraude, et ma caboche est encore chaude! O, les paroles ont des corps, un serpent de vapeur sort de chaque bouche! Je devrais m’en sortir du détroit dont je touche les rocs, je n’ai plus mes bras, ils sont limés, mais je les sens encore aussi froids que les pierres. Toi, le paisible entouré de ton calme, lorsque l’abat-jour tamise la poussière, tu m’entendras bientôt haleter comme à midi en été, regarde par la fenêtre: celle que tu vois dehors, celle dont brûle le corps, une lettre d’argent au cou, c’est moi.

207

SINGURI PE VERTICALĂ Vapoarele visează naufragii-n feminine Bermude, noi în adormite, viermănoase cetăŃi, singuri pe verticală, popor de singurătăŃi, am sporit târziul hrănind aurorele ude, am forŃat vremea s-asculte de oră, tribunalul vorbeşte de cu ziuă de moarte, podurile-n râu şi-au dres cătuşele sparte. Cu sufletul ajuns într-o clipă la gură, mă tem de înăbuşitori trandafiri, de jumătăŃi de-ndrăgostiri. Burni Ńele au încărunŃit pe fugă, ninge, pământul e uns cu zei în strat zgârcit. Mă rog veşnic de când nu mai cunosc nici o rugă.

208

VERTICALEMENT SOLITAIRES Véreuses villes endormies, verticalement solitaires, foule de solitudes, les navires rêvent naufrager en féminines Bermudes. On a nourri contre son gré une aurore factice, on a forcé le temps de se soumettre à l’heure. Le tribunal matinal parle de la mort, les ponts ont refait dans l’eau les menottes brisées, la bruine a blanchi. Le souffle au bout de mes lèvres, j’ai peur des roses suffoquantes, des amours à demi. Il neige, la terre est enduite de dieux. Depuis que je ne connais plus aucune prière, tous mes dires sont pieux.

209

ŞOMERA Ce necioplită eram când strigam că pot înălŃa catedrală mai albă ca ninsoarea nesfârşitei Siberii... Am mâini! Am mâini! Din orice materii înalŃ biserica fără de resturi! Şi ce distinsă m-am făcut, de când mă curăŃ de talaşul de gesturi! În alte vremuri poate că pluteam în vârful din final de catedrale, acum rămân cu umerele goale... Cui să-i trebuiască braŃele mele? Uşor trec prin străzile mici ca şomeră a splendorii refugiate în stele.

210

LA CHÔMEUSE „J’ai des mains! J’ai des mains!” Je criais: „Je peux édifier la cathédrale plus blanche que la neige de l’immense Sibérie! De n’importe quoi je peux l’élever sans reste!” Combien j’étais alors mal polie... Combien distinguée suis-je à présent, une fois détachés en copeaux tous les gestes! À quoi auraient pu servir mes bras détachés des épaules? En d’autres temps, j’aurais flotté au-dessus de la flèche d’une cathédrale... En échange, l’étroitesse des ruelles ne me gêne plus, en chômeuse de la splendeur refugiée dans les étoiles.

211

ANA Ana e transparentă, cu copilul plutind imponderabil, ghemuit cu genunchii la gură şi suflându-şi în pumni. Îl perpeleşte tot cerul, chiar şi stelele vizibile pe cealaltă parte a lumii, Crucea Sudului şi altele, o lumină continuă e cu ochii pe el. E în colimator, i se ascultă scâncetul, i se măsoară mişcările. E legat, dacă se zbate, funia îl strânge de gât. Geruit de lumini care nu se sting niciodată, într-un fel de puşcărie preventivă, va evada peste câteva luni printr-un tunel. E suspectul în stare de orice, sentinelele cereşti îl supraveghează cu lumină, în recluziune, pe termen de nouă luni în arest, în prevenŃie, Ńinut moralmente în carantină. Condamnat înainte de-a greşi, osândit înainte de-a face, proscrisul pe care nimeni nu l-a văzut la faŃă Ńinut la secret, sub observaŃia patrulelor cu nume de cod. Ursa, Racul, Scorpionul, Cloşca, Lira îl scrutează zi şi noapte, nu-l scapă din ochi. Aşa e scrisul. ViaŃa siderală e o lingoare, cerul s-aşează în el cum ancorele în mâl, cum vasele când se scufundă.

212

Presimte foamea, uzura, frica, cruzimea, curgerea sângelui, oasele. N-are cum să se-ascundă. Ana nu ştie ce ştie copilul ei, la interogatoriu, sub cerul patrulat de stele. Cum copilul încă nu are fapte, contează ce face mama. Puzderiile grele plutesc rotund în neant, şi el e singur, mic şi singur, în centru. Zgribulit, tace. Nici zi, nici noapte. Stelele scriu pe copil faptele mamei dinainte ca el să se nască, îi sapă în piele ante-biografia în date inexacte.

213

ANNE Le corps d’Anne est transparent, on y voit l’enfant impondérable, pelotonné, soufflant sur ses poings. Le ciel entier le brûle, même les étoiles de l’autre côté du monde, la Croix du Sud et d’autres. Une lumière infinie le surveille de partout. Il est dans le collimateur, on écoute ses geignements, on mesure ses mouvements. Il est lié, s’il se débat, la corde lui serre le cou. Givré par les lumières jamais éteintes, il est en prévention, il s’évadera par un tunnel étroit. C’est le suspect capable de tout, les sentinelles célestes le surveillent en braquant sur lui leurs rayons. Pour neuf mois en réclusion, mis aux arrêts, en quarantaine. Condamné avant d’avoir péché, jugé avant de commettre, c’est le proscrit que personne n’a vu, tenu au secret, sous l’observation des patrouilles aux noms codés: l’Ourse, le Cancer, le Scorpion, la Poussinière, la Lyre le scrutent nuit et jour sans le quitter des yeux. La vie sidérale est une fièvre, le ciel descend en lui comme les ancres dans la vase, comme les navires qui coulent.

214

Il pressent la faim, l’usure, la peur, la cruauté, le murmure du sang qui s’écoule. Il ne peut se cacher. Anne ne sait pas ce que sait son enfant, à l’interrogatoire, sous le ciel où les étoiles font la ronde. L’enfant n’a encore rien fait, donc ce sont les faits de la mère qui comptent. Les lourds essaims flottent dans le néant, et lui, il est seul, petit et seul au milieu. Il se tait, replié sur lui-même. Les étoiles écrivent sur le corps nu de l’enfant les faits de la mère, d’avant sa naissance, les astres égratignent sur sa peau les dates inexactes de la vie non-vécue.

215

ARHITĂCEREA Nu mă mai pot trezi să văd că visam, izbeşte vântul trântind o ploaie în geam. Visam că mâinile reci ale fricii, jilave pe mâinile mele apasă, visam groaza ascunsă în ziduri cu micile ei animale de casă, m-am încleiat în umbra-nchegată, visez dar nu mă mai pot trezi. Singura şansă a lucrurilor e să se vadă: e mai rău decât dac-ar şopti! Arhităcere în aer în chip de cuvânt, glasul clopotului e fier, arhităcere în cer... Palatul tăcerii s-aşează pe limbă, la boltă mai rău otrăvit decât stupul, de-acum ce e-n jur se pronunŃă cu trupul, se vede tăcerea cea mare, pe-asta nimeni n-o poate înăbuşi.

216

ARCHISILENCE Je ne peux me réveiller et dire: „c’était en rêve...” Le vent frappe les vitres des coups de pluie. Je rêvais les mains froides de la peur sur les miennes, je rêvais l’effroi caché dans le mur, avec ses petits animaux domestiques et le tressaillement des papiers. Je suis prise dans la glu de l’ombre. Je rêve et je ne peux me réveiller. Archisilence en l’air en guise de mot. La voix de la cloche c’est du fer. Archisilence dans le ciel. Empoisonné comme une ruche murmurante, le palais du silence s’installe sur la langue. Être vues c’est pour les choses la seule chance. C’est pire que le murmure! Tout ce qu’il y a autour ce sont des choses par leurs corps prononcées, c’est le grand silence visible que personne ne peut bâillonner.

217

CULESUL Trebuie să te culeg de ici de colo buchet, o privire, o mănuşă de sudoare, nu ştiu cum arăŃi, n-am avut niciodată timp, imaginea ta integrală cere uriaşă răbdare, uneori văd ca din copac un trunchi, un anumit fel de a trece, un zgomot de paşi, o voce, un genunchi. Întregul tău feeric e o religie, trebuie să o-nvăŃ, întregul tău e o poveste pe-ntuneric.

218

CUEILLIR Je dois te cueillir de ça de là en gerbe, un regard, un gant de sueur, je ne connais pas ton visage, je n’ai jamais eu le temps, ton image intégrale demanderait une énorme patience, quelquefois, de l’arbre il ne reste que le tronc, une certaine allure, le bruit des pas en passant, une voix, un genoux. Ton entier féerique est une religion que je dois apprendre, ton entier est un conte de nuit.

219

Balada

UN TRIMIS ÎN CER culeasă de Dagmara şi

tradusă din amurg de Elisabeta Isanos

ENVOYÉ AU CIEL

ballade trouvée par Dagmar et traduite de l’amourgue par

Elisabeta Isanos

220

DESPRE GRAIUL AMURG

Grai fără cuvinte, rostire interioară, mai mult viziune decât sunet, amurg-ul murmură în gând cu o repeziciune fulgerătoare. Vorbele au fost inventate anume pentru a fi capcanele acestor fulgere, paratrăsnete ale graiului amurg. Cei care sunt buni conducători ai lui, fulgeraŃii, sunt şi traducători din amurg în limba vorbită. Din punct de vedere istoric, graiul amurg e încă nenăscut, precum copilul visat, existent doar în mintea părin Ńilor, traducătorii lui în trup. În graiul amurg, muŃenie vie, se zăreşte ce se aude în vorbe, e vizualul cuvintelor rostite, o privelişte, o năzărire lungă de vedenii şi amintiri. Perspectiva este uluitoare, ecoul lung, ca atunci când Ńipi în vis. De ce am ales cuvântul românesc amurg? Mai demult, fiecare zi avea două amurguri: al zorilor şi al serii. Nu se făcea deosebire între momentele dinainte de zi şi cele care preced noaptea. Amurgul era o perioadă de trecere şi se încheia fie cu instalarea luminii, fie cu victoria nopŃii. Latinii numeau tranziŃia de la zi la noapte şi de la noapte la zi crepusculum, sens care se găseşte şi în cuvântul românesc amurg, însemnând şi el atât timpul care anunŃă noaptea, cât şi cel dinaintea dimineŃii. Dublul sens latin a fost păstrat şi în cuvântul francez crépuscule: până acum vreo patru sute de ani denumea vremea dinainte de răsăritul soarelui, apoi s-a fixat asupra celei de după apus. Amurgul românesc nu este înrudit cu crepusculum, ci provine, se spune, dintr-o misterioasă particulă „mer” din proto-indo-europeană, şi se leagă prin origine de

221

dimineaŃa germană, morgen, şi de cea engleză, morning. Rădăcina “mer”, rudă cu meritul, cu miezul zilei şi cu merindele, cuprinde un rest din limba integrală, fără întreruperi şi fără adaosuri, limba fecioară a Paradisului terestru pe care nu l-am meritat. Un motiv în plus pentru a numi limba gândurilor AMURG. TRADUCĂTOAREA

222

UN TRIMIS ÎN CER Cine ar putea să străbată calea unde nu sunt urme, cine să străpungă brumele şi ceaŃa, cerul fără margini, dincolo de noapte, cine să ajungă? Ursele de stele, cine să le-nvingă, cine să se mişte ager ca alunul? Cine să se-ndoaie mai uşor ca ramul, şi mai mult ca piatra să rămână unul? Cine să se lupte fără să se frângă, cine să rămână unul când se-mparte? Negurile dese cine să le rupă, cine să se ducă dincolo de moarte? El părea făcut într-un fel deplin, şi tot trupul lui –

223

legământ de fraŃi, după cum de zbor nu-i nimic străin nici în ulii tineri încă nezburaŃi. Celui ce se duce înspre sori atletici, care-n loc de zgârciuri aştri au la gât, trebuie să-i fie sângele subŃire, noi suntem bătrâni şi visăm urât. Şi în visul nostru cenuşiu şi umed, ispitiŃi ne trecem, muşte pentru lămpi, arderi înşelate, pulberile noastre lui să i le-aşternem umili Ńi sub tălpi. – Tu din creştet până la picioare eşti fără poticnire, ca argintul pur, din profil eşti fulger, şi ai ochi regeşti, ca lumina zilei eşti fără cusur.

224

Roagă-te de timpuri să ne uite liberi, nu ne vrem ca floarea merilor superbi, dar nici să ne trecem repede ca floarea! Să ne dea tăria nesfârşitei ierbi. Du-te tu şi cere lini ştea amiezii, adu-le aminte stelelor de seară unde s-au născut şi pe ce coline, la sfârşitul lumii vor veni să moară! Pentru drumul către capătul luminii, spune: ce să-Ńi dăm ca să iei cu tine? Aurul de care-s grei în ascunzişuri munŃii când asudă cu pârâuri line? Vrei o apă dulce dintr-un loc anume, păsări cântătoare, zăbrelite trupuri?

225

– Pentru drumul către capătul luminii, am să iau cu mine numele de lucruri. Murmurul mul Ńimii s-a lovit de ziduri, ca ecou din pietre glasul se deşartă, zidurile strigă, clopotele cântă, focuri mişcătoare se grăbesc să ardă. Auzind că-i vremea să-şi rostească vrerea, au rămas cu ochii aŃinti Ńi în sus, lor li se părea c-a vorbit tăcerea şi că nu mai este altceva de spus. Şi au stat aşa timp îndelungat, gurile păreau că purtau pecete, şi în timp ce lumea s-a întunecat, a scâncit deodată un copil: mi-e sete.

226

Şi atunci din toŃi a Ńâşnit cuvântul, cam aşa cum sună marea pe la poale, mai întâi bărbaŃii sfâşiară rândul şi-au ieşit plecându-şi capetele goale...

...Când tăcură ei, s-au pornit femei, cu copii în faŃa celorlalŃi rămân, Ńin de mână unul, altul e la sân... Şi s-a împletit glasul lângă glas, nimeni fără murmur nu a mai rămas, şi s-au ridicat ca un greu popor, şi vorbiră mult glasurile lor:

– Ziua de acum, bine c-am ajuns-o, spune, unde-ai stat ani în şir, ascunso? Ai venit să-mi vezi tâmplele cărunte?

227

Zori adevăraŃi ies de după munte, dâră am lăsat pe pământ ca viermii, lânced căpătâi în adâncul iernii, pentru noi, nădejde, cine-a spus că nu e? Spre amiaza albă ziua noastră suie! Când i-a auzit, el a-ncărunŃit, inima s-a strâns, genele au plâns: – Nimeni mare rug nu a vrut să fie, toŃi voiau să pară strune aşteptând, doar pe mine zorii mă îmbrăcară-n flăcări, când pe voi sunt trase pânzele de rând. Nesilit de nimeni şi uşor ca pana, până sus la buze m-a umplut cuvântul, n-aveŃi nici o grijă, n-am să uit nimic: Ńipătul şi şoapta, murmurul şi gândul.

228

Cerule senin, uite-mă că vin, dar mai am să spun doar rămasul-bun: – Minuneaua mea, am să-Ńi spun ceva, nu mai înŃeleg cum să te culeg, eşti a mea, şi totuşi parcă nici n-ai fi, tu în ochii mei stai mereu aceeaşi, pentru că te tragi din izvoare vii! La-nceputul tău, seceriş de stele, sorii măcinaŃi au trecut prin site, eşti dintr-o făină pentru care numai stele-n loc de grâu s-au lăsat strivite, altfel, cum ai fi albă pe-ntuneric, şi pe unde stai cum s-ar face vară? Când te-mprejmuiesc umedele neguri,

229

tu atâta soare ştii pe dinafară! – Toată câtă sunt, cresc din mâna ta, de la tâmplă-n gleznă, tu mă ai în mână, şi din cuibul palmei lin mă desfăşori, ca şi cum mi-ai da drumul din Ńărână.

łi-aş rămâne-n podul palmei printre râuri, şi aş sta acolo, strânsă în tăcere, să mă poŃi lăsa dacă nu mă vrei, să mă poŃi zidi cu o mângâiere.

Nu ai să te pierzi unde te trimit, tu eşti de rămas, nu eşti de murit! – Nu voiam decât să fi fost o dată între amândoi noaptea-mbrăŃişată, să aud ce-auzi şi să văd ce vezi,

230

să ni se-mpletească urmele-n zăpezi... De-ar fi fost să fie să aud cu tine cum păşeşte ploaia pe pământ când vine... Doar atât am vrut, şi ca tu să ştii că te-mbrăŃişez când se face zi! Mai avea un pas, mai avea puŃin, paşii către el frunze se desprind, întomna plecând, se oprea iernând, şi apoi din nou se mişca-nflorind. Mai avea puŃin, cât din iarnă-n iarnă, cât te-ai ofili la un simplu tremur şi ai creşte iarăşi, mai avea un pas cât deosebirea dintre două vremuri. El în vremea asta rămânea pe loc, prizonier în aer

231

sub peceŃi şi şnururi, şi o aştepta, încărcat de drum, încă nu pleca, locului sta pururi. Totuşi vor veni, toŃi cu frunŃi plecate şi cu ceaŃa-n braŃe, ca să mi-l dărâme, şi se va porni dintr-o vale-n alta, până va ajunge mire unei zâne. – Minuneaua mea, tu nu eşti ca ea, tu doar urme laşi, dânsa – toporaşi, şi nici nu ştiu cine tremură de tine, dar de ea tresar câmpuri de absint, seceriş amar, vinuri care mint. Tu ai părul lin, ea îl are beznă, ruginesc de dânsa săbiile-n teci, nu poŃi să-i ajungi nici măcar la gleznă,

232

înaintea ei nu ai cum să treci! – Ia întreabă zorii cum e ea la faŃă, cum tânjeşte veşnic şi respiră veşted, îşi lipseşte toată, ca să se-ncunune, de la cei ca tine împrumută creştet! Ia întreabă drumul cum nici tălpi nu are, cum îşi fură dâra de la orice roată, cum de pe la toŃi îşi cerşeşte urma, cum cu orice trup s-ar lăsa culcată, păcălind culcuşul că e numai unul, perna înşelând-o că doar unul doarme! Ia întreabă apa cum cerşeşte boturi, şi ca să spele, cere mâini să-i toarne! Ia întreabă lumea cu ce trup n-asudă,

233

cum de gât în praf cade c-un berbece! Nu te amăgi, dacă nu vrei tu, altu-n locul tău repede-şi alege! Se uita la el, el privea la ea, lumea dimprejur parcă-i împingea unul către altul, tremura înaltul, şi un murmur gros, şi un vaier mut împrejurul lor iute au crescut... Şi atunci în faŃă au ieşit bătrânii, şi l-au apucat de brăŃara mâinii, nimeni nu credea că-s atât de tari, când au scos din piepturi glasurile mari: – PuneŃi-i în mână semnul de pământ, drumul este lung, vămile sunt grele, o să-şi simtă zborul

234

numai ca apusul ori ca dilatarea uneia din stele, o să-i fie zborul ziditor de Ńintă, inventând o lume undeva departe; noi i-am pregătit pâinile şi sarea, apă în ulcioare şi lumini de noapte. Însă el la drum nu le poate duce, n-are cum să ia pâinile din zori, cu poveri de apă n-are cum să plece, trebuie să-i fie umerii uşori. Frunzele în vânt, invers numărând: numai un minut, şi se face lut, numai o secundă, şi se face undă... – Nu te-opreşte nimeni să te duci în sus, nu există porŃi

235

care să te Ńină, cerul este liber şi adânc de tot, du-te liniştit până în lumină! Nu se află poduri ca să poŃi să treci, ca să poŃi urca, nu există scară, dar nu ai nici vântul cu pereŃii reci ridicaŃi în calea păsării când zboară. De aici se pleacă numai înspre stele, n-avem niciodată altfel de cărare, după cum încearcă fumul să-Ńi arate, dumurile duc numai înspre soare, lungi păduri de sensuri cresc să te îndemne, numai spre albastru, lung ai să împungi, numai aer gol îŃi astupă calea care-ncepe-n vârful suliŃelor lungi...

236

Oh, de ce te-opreşti unde nu-s oprelişti, unde orice cale e mereu deschisă? Tu nu mergi cum merge dincolo de sine, când se oglindeşte, floarea de narcisă... Nici în cer ajuns, nici în lume stând, se lupta să-şi rupă talpa din pământ... ...Disperat de greul ce-l trăgea în jos, a-ncercat să uite, să se uşureze, dar avea într-însul fluiere de os, care murmurau cântecele treze. Ca pădurea, frunza e mai grea deodată, şi mai grea e pana decât tot cocorul... Cine-ar fi crezut că se rupe drumul, şi că tocmai lui i se frânge zborul?

237

Fără loc de-ntors, nechemat pe nume, a rămas pierdut între cer şi lume. Şi atunci din urmă l-a ajuns un plâns, inima într-însul singură s-a strâns, glasul îl chema şi aşa şoptea: – Pentru tine dau stelele luminii, pentru tine iau în picioare spinii, jos, pe cel pământ, sînt parcă nu sînt. Unde Ńi-s obrajii? Tot pe alte feŃe. Unde-Ńi este gura? O păşteau albine. Gene şi sprâncene, pe la ochi de floare. Unde-Ńi este glasul? Tot prin guri străine... Au rămas în cer sufletele mării, norii încărcaŃi

238

cu miros de alge, noaptea a pilit pietrele la sânge, când păşea pe unde nu e loc să calce. Singur-singurel, El îmi rămânea şi-ncă se ruga: – MortiŃă, mortiŃă, floare de altiŃă, bate vântul, bate, eu mă frâng de spate, rădăcina Ńine, secera-i la tine! Ea se face vânt, arborii rupând, pulberi ridicând, şi de el uitând. – MortiŃă, mortiŃă, floare de altiŃă, fă-te ciocănele, eu m-oi face Ńinte, tu să le înfingi într-un lemn cuminte! Ea era rugină, ziua pe lumină, fierul sângerând,

239

şi de el uitând. – Fă-te tu ce vrei, fă-te tu pahar, că şi eu m-oi face c-am murit de sete, fă-te tu război, eu să cad ca pânza, fă-te tu zidar, eu să fiu perete! Ea era un rând care-ncepe blând, nume însemnând, de al lui uitând. Stelele cădeau să se facă lume, sori mistreŃi luau glodurile-n râturi, l-au uitat cu toŃii, s-au întors acasă, timpul repetat le zvâcnea la gâturi. ToŃi se risipiră şi s-au dus departe, au trezit din scrum focurile moarte. Au rămas cu dânsul maică-sa şi plânsul:

240

– Singureanul meu, tare mult mi-e greu şi îmi sunt de jale mânurile tale! Nu pot să te-nchipui singur şi cernit... Cu puterea nopŃii, toamna s-a unit, fără leac de nimeni nu pot să te ştiu, noaptea, ca şi iarna, merge spre târziu, stau pe masa ta pâinea şi cu sarea, şi îŃi mişcă geana numai lumânarea, barba furişată, crâncenă îŃi creşte, şi grumazul tău pare prins în cleşte... – Dar nu pentru asta greul mi-ai purtat? Nu mai plânge-acum, tu m-ai legănat, şi de dragul meu te uitai la brazi! M-ai păzit s-ajung cel amar de azi, tu mi-ai umezit buzele la sete! Mi se zbate-acum

241

umbra pe perete! Tu nu m-ai lăsat să rămân pe loc, fulger întâmplat, floare la noroc! – Da, e-adevărat, eu te-am legănat şi te-am închinat pe la brazi de azi, pe la meri de ieri! Dar zarea era blândă-n faŃa ta, şi erau de sân zorii ca şi tine, aŃi crescut odată: ei peste coline, tu pe lângă mine. Nici nu m-am gândit că vei fi cernit, nici nu te-am visat stând însingurat... Cine poate şti cam pe unde-o fi drumul cel adânc? Eu de viu te plâng şi-Ńi aprind lumini în întunecimi... – Văd, MăicuŃă, focul cel aprins prin tine,

242

cum de mâna ta lucruri se slujesc, îŃi făceai din palme aspră trecătoare, unde pânze negre curg şi se albesc... Stau ca un şuvoi rupt în colŃi de stânci, încărcat cu moarte de copaci bătrâni... Doar atât te rog: când mai ai putere, fă şi pentru mine albie din mâini, cum se strâng alături stânci la trecători, mai adună-Ńi iarăşi palmele-mpreună, ca să trec şi eu, rufă cenuşie, şi să ies din ele lacrimă şi lună! De prin munŃi venea iarna care-şi duce tărgile cu zei şi altare ninse, cobora cu fumuri iarna care-şi poartă peste tot în marşuri

243

vetrele aprinse. – Inima prea grea am scăpat-o-n scrum! Minuneaua mea, m-am întors din drum! A rămas în cer ce e foarte greu, ce-i uşor a nins, cum am nins şi eu... Cui retează grâul, am să-i spun: opreşte! Cui frământă pâinea, îi voi spune: lasă! Neculeasă fie pâinea ce-mi lipseşte, ca şi cum mereu aş rămâne-acasă. Vreau să mă întorc în adânc de lume, unde însuşi cerul e încetinit, unde luminează ceea ce se spune... Şi se face jale, albă voce moale, şi numai astfel glăsuia, când glas de jale se făcea: – Iubita mea, iubita mea, cu mine dacă Ńi-e ruşine,

244

prefă-mă-n urmă după tine, cu mine dacă Ńi-e urât, mă fă un lanŃ pe lângă gât, şi dacă Ńi-e cu mine greu, lumină fă-Ńi din trupul meu, să ardă azi o jumătate, şi altă jumătate Ńine-mi... Am mai putea trăi puŃin, cu stropul şi cu picătura, nu ştii tu inima ce strânsă-i, şi uneori ce arsă gura, cum corpurile uneori zac în fărâme şi ciosvârte... Am să mă fac vârtej de frunze, să afli lumea cum se-nvârte, şi-am să mă las pe urmă jos, acolo unde iarba deasă te-ndeamnă lângă lemn de umbră să vrei să-Ńi faci odihna casă. Pe unde cuiele au floare, să-Ńi pironesc în trandafiri vreo trei tavane zburătoare, cu stele limpezi şi subŃiri... Dar trandafirii sunt sălbatici, sunt dezrădăcinaŃi de stele, apoi vor trece mii de păsări şi-or să ne-nchidă sub zăbrele, şi-ai să te miri de ce e iarnă pe trupul ultimului stol; dar şi aripile s-or duce, şi cerul va rămâne gol. Tu nici atunci să nu te temi

245

de întunericul cel mare: eu voi sufla asupra ta o veşnică învelitoare, pe tine ca să te cuprindă mătasea gurii aburinde, voi fi doar viermele din şoaptă şi numai larva din cuvinte! Cade oblic frunza către dunga serii, o femeie strânge o buruiană dulce, să le ducă trup celor de acasă. Noaptea va veni, într-un vis să-i culce. Umbra de pe zid, pare că o lasă trupuri de argint care nu se strică, dar pe oase carnea iute se topeşte, plânge de durere, tremură de frică. Strălucind plouate, pânze de păianjen slobozesc din crengi o spânzurătoare, şi pe limba lor se răstesc întruna

246

de la primii zori păsări cântătoare. Şi la el de sus s-au uitat bătrânii, perindând prin mâini pulberea Ńărânii: – Cine ştie cine Ńi-o fi spus, pe vremuri, şi e treaba ta dacă l-ai crezut, noi nu ştim să plângem, fiindcă niciodată pâine pentru jale nu ni s-a făcut! Cine ştie cine Ńi-o fi spus vreo vorbă... Apă, ochii noştri n-ai să-i vezi că scot, pe la noi se râde din adânc de inimi, de orice: de moarte, de nimic şi tot! O fi fost odată ca şi niciodată, ai visat pesemne multe şi mărunte! Crezi că ar putea cineva să plângă când îşi pune cerul

247

marginea pe munte? Nu de pe la noi lacrimi s-adunară, poate-au lunecat norii peste mare... Dacă-Ńi trec prin suflet, plânge-te pe tine! Nouă ni se face chef de sărbătoare! Le sclipesc în cap ochii-ntunecaŃi, se-mpletesc pe umeri braŃe de bărbaŃi... Ei au râs atunci, pe sub stele lungi, şi-au întors cojoace şi s-au pus să joace, boabe de porumb care sar pe plite, şi de vin aveau bărbile-nroşite, toŃi săltau în rând şi călcau pământ, măşti de Ńapi şi urse, bărbi de vinuri scurse: – Haide înainte, nu-Ńi aduce-aminte, limpede şi trează, lumea se aşează şi se vede toată

248

pe lumini de piatră: de naltă-i înaltă, ca norii în baltă, şi de lină-i lină, ziduri de grădină... Haide să petrecem, seara să ne-o trecem, şi din umbra lungă, ai s-auzi cum urcă glasurile noastre, jarurile-albastre, fir pe lângă fir, jar de trandafir! Haide înainte, nu-Ńi aduce-aminte, tot ce ne închină piară din lumină! Piară din lumină! Chiuie şi cântă, locul îl frământă, despletind făclii pentru nunŃi târzii. Frunzele în vânt, invers numărând: numai un minut, şi se face lut, numai o secundă, şi se face undă...

249

DE L’AMOURGUE Langue sans paroles, l’amourgue est un discours éphémère, destiné plutôt à être vu mentalement que prononcé. Les mots sont des paratonnerres, inventés justement pour attraper ses éclairs. Certaines personnes, les foudroyés, en sont aussi les bons conducteurs, et c’est à eux que revient la fonction de traducteurs de l’amourgue en langue parlée. L’amourgue est comme l’enfant rêvé qui n’existe que dans l’esprit des parents, ses traducteurs en chair et en os. C’est un mutisme vivant: on y voit ce que les mots sonores disent, et même davantage. C’est la profondeur d’un abîme qui ouvre une série infinie de visions et de souvenirs. La perspective en est stupéfiante, les échos se prolongent indéfiniment, comme alors que l’on pousse en rêve un cri inaudible. Au lieu de le nommer „la langue intérieure”, j’ai préféré le terme roumain pour le crépuscule: amourgue. Jadis, il y avait deux crépuscules, l’un au début, l’autre à la fin de la journée: le crépuscule de l’aube et celui du soir. Aucune différence entre les moments d’avant la pointe du jour et ceux qui précédaient la nuit. Le crépuscule était une transition qui allait finir soit par l’instauration de la lumière, soit par la victoire de l’ombre. C’est ce passage que les Latins nommaient crepusculum. Un mystère semblable réside dans le mot roumain amourgue, il exprimait autrefois la même confusion entre l’intervalle qui précède la nuit et celui d’avant le matin. Le double sens latin est resté en français, où le mot crépuscule désignait jadis les moments d’avant le

250

lever du soleil, pour se fixer ensuite à ceux d’après le coucher. L’amourgue roumain n’est pas issu de crepusculum, il provient, à ce que l’on dit, d’une particule mystérieuse, „mer”, d’origine proto-indo-européenne, tout comme l’allemand morgen et l' anglais morning, racine apparentée au mérite français. En roumain, on la retrouve en „merinde” (provisions) et dans le mot „mereu” (toujours), signifiant la continuité qui se prolonge à l’infini, mais aussi quelque chose de pur et d’intègre. On y aperçoit encore un reste de la langue intégrale, vierge, sans fissure, ininterrompue, calme et suffisante à elle-même, la langue du Paradis terrestre que nous n’avons pas mérité. Une raison de plus pour nommer la langue intérieure AMOURGUE. LA TRADUCTRICE

251

ENVOYÉ AU CIEL Ténèbres et brumes du ciel infini... Qui peut pénétrer au-delà des nuits? Qui vaincre les Ourses, souple coudrier, flexible et dur, rameau et rocher? Qui reste sans fissure à la fin du combat? Qui se disperse et ne se divise pas? Vainqueur de la brume, des ténèbres qui sort? Qui peut surmonter les écueils de la mort? Corps accompli comme un serment, comme les jeunes faucons créés pour le vent! Vers les soleils athlétiques, qui prépare son départ? Sang vif et jeune, sommeil sans cauchemars. Nos rêves humides et gris

252

sont tous piégés, cendres et débris, sacrifiés! −De pied en cap, tu es sans erreur, comme l’or et l’argent, comme l’éclair et la fleur! Vas dire au temps qu’il nous oublie, qu’il nous donne l’endurance de l’herbe infinie! Demande pour nous le midi de la paix, rappelle aux étoiles la terre où elles sont nées! Pour voyager au bout de la lumière, veux-tu l’or des montagnes qui suent les ondes des rivières? Veux-tu l’eau douce d’une belle source, des oiseaux chanteurs enfermés dans les coeurs? −En ce voyage qui ose sans bornes ni jalons, à la place des choses j’emmènerai les noms...

253

Le murmure de la foule se heurte aux murs, les échos s’en écoulent, on entend les pierres crier, les cloches résonner... C’est le temps de parler! Le silence a tout dit... On reste sans paroles, les yeux ébahis... Et cela a duré un assez long temps, jusqu’au faible „J’ai soif...”, la plainte d’un enfant... Les paroles jaillirent alors comme la mer, les hommes d’abord, les fronts découverts... Ensuite la foule des femmes parla, les enfants près des genoux ou portés dans les bras... Les voix s’unirent, un immense choeur: −Oh, le jour heureux c’est à peine aujourd’hui? Est-il venu voir

254

ma tête aux cheveux gris?... Pure, l’aurore se lève derrière les monts! Lui, le coeur serré, inclina le front, le jour attendu monte vers le midi, lui, les tempes blanchies, les yeux mouillés, tristement leur dit: −Tout le monde désire la joie du chant, moi, j’aurai les flammes comme l’oiseau des plumes, je voudrais bien vos chemises communes, votre attente heureuse du soleil levant! Je suis plein de mots! Libre et léger, je n’oublierai pas les choses murmurées, silences et secrets... Ciel, attends un peu, que je dise adieu: - Es-tu ma merveille, n’es-tu pas à moi?

255

Comme l’eau qui court, je te perds toujours! Pour créer ton corps, des soleils moulus, pour pétrir ta chair, la farine du jour mélangée à l’air! Autrement pourquoi es-tu blanche la nuit et autour de toi c’est toujours l’été? Entourée de brumes, tu connais par coeur la lumière pure du soleil brisé... −Nouvellement créée, je sors de tes mains... Comme Dieu de la glaise, modèle-moi encore par une caresse! Tu es fait pour la vie! Tu ne périras pas, où beaucoup ont péri! −Entre nous embrassés, la nuit retenue ne pourrait plus passer, c’est tout ce que j’ai voulu: dire avec toi „j’ai vu”,

256

dire avec toi „j’entends”, et que nos traces se joignent dans la neige, dans le blanc... J’ai voulu écouter les pas de la pluie avec toi... C’est tout. Et que tu saches surtout que c’est moi qui t’embrasse lorsque le jour paraît. Il venait vers elle, elle vers lui, ses pas étaient des feuilles en automne tombant, lorsqu’elle s’arrêtait, c’était l’hiver, lorsqu’elle repartait, c’était le printemps. Encore un peu, l’espace d’un hiver à l’autre, un flétrissement, un frisson, un pas, tout aussi long que la différence qui sépare les temps. Couronné et orné, il restait sur place, comme un prisonnier, le moment approchait.

257

Ils viendront en inclinant les fronts, le brouillard dans les bras, il partira de vallée en vallée, pour se marier avec une fée. −Ma merveille, tu n’es pas comme elle est faite, tu laisses des traces, elle – des violettes, de toi, personne n’a peur, elle fait trembler les fleurs! Tes cheveux sont lisses, les siens – ténébreux, elle met de la rouille sur le fer des épées, peux-tu la dépasser, ma merveille, tu le peux? −Demande au matin pourquoi elle respire un parfum de feuille morte, pourquoi manque-t-elle à elle-même, pourquoi a-t-elle des couronnes, mais pas un front qui les porte? Demande au chemin pourquoi va-t-elle sans traces

258

et vole les traînées des chars? Avec n’importe qui elle dort et trompe le lit qu’il n’y a qu’un seul corps... Elle n’a pas de bouche pour boire de l’eau, pour la sueur, elle n’a pas de peau... Ne te laisse pas tromper, si tu ne la veux pas, elle trouvera un autre fiancé! Ils se regardaient, la foule les poussait l’un vers l’autre, le ciel tremblait, le murmure et les plaintes augmentaient... Alors, les vieux sortirent devant, le prirent par la main; qui les aurait cru aussi résolus, aux voix plus fortes que les plaintes des hommes? −Mettez dans sa paume un peu de poussière, le chemin est long,

259

les douanes sévères, son vol sera léger comme la vue de l’aurore, comme l’or du coucher. Son vol va créer sa propre cible, en inventant un monde quelque part, loin d’ici, le pain, le sel et l’eau sont déjà préparés, et les lumières, guides de la nuit... Ni le pain ni le sel, il ne peut les porter, le vol demande des épaules allégées... Les feuillages au vent comptent à rebours: rien qu’une seconde, il devient onde, en un seul instant il sera néant... −Il n’y a pas de frein, vas au sein du jour, monte de plus en plus, il n’y a pas de portes, le ciel est libre, que le vol t’emporte!

260

Il n’y a pas de ponts, il n’y a pas d’échelle, les parois du vent ne t’arrêtent pas, les fumées se lèvent et guidé par elles, vers les étoiles tu t’envoleras! Les forêts aussi poussent pour te dire que ta destinée c’est le ciel serein! Il n’y a que l’air qui se met de travers pour barrer ton chemin... Pourquoi t’arrêtes-tu? Il n’y a pas de barrières, les routes sont ouvertes! Tu ne peux aller au-delà de toi comme la fleur du narcisse qui dans l’eau se voit...? Ni au ciel arrivé, ni sur la terre resté, désespérément, quelque chose de lourd s’opposait à son vol, il gardait le souvenir sur les épaules,

261

et les flûtes d’os se souvenaient le chant. Une feuille plus lourde que l’entière forêt, une plume qui pèse plus que l’oiseau? Son chemin s’interrompt... Qui l’aurait cru? C’est en lui que survient la chute du faucon! Entre ciel et terre, il est perdu, son nom, désormais, on ne le prononce plus. Une seule voix pleurait après lui, un seul murmure l’appelait ainsi: −Où es-tu? Sur d’autres lèvres, ton sourire, je le vois, les fleurs ont pris tes cils tes sourcils, des bouches d’étrangers ont pris ta voix... (Les âmes de la mer sont restées au ciel,

262

nuages chargés du parfum des herbes, la nuit a poli les pierres jusqu’au sang...) Seul seulet, il reste en priant: −Belle mort, broderie, le vent souffle encore, je courbe le dos, les liens sont trop forts, c’est toi qui tiens la faux! Elle se fait grand vent et abat les arbres, soulève la poussière, mais lui, elle l’oublie. −Belle mort, broderie, fais de toi un petit marteau, je serai le clou enfoncé dans le bois! Elle devenait la rouille qui fait le fer saigner en pleine lumière, mais lui, elle l’oubliait. −Fais de toi ce que tu veux, si tu es un verre d’eau, je mourrai de soif,

263

si tu es le maçon, je serai le mur! Elle n’était qu’une ligne doucement écrite, elle notait des signes en oubliant son nom. Les étoiles filantes créaient des mondes nouveaux, les soleils sauvages flairaient la terre, tous l’oubliaient en rentrant chez eux, et réveillèrent de la cendre les feux. Près de lui, il n’y a que la plainte de sa mère: −Tes mains, mon Seulet, me font pleurer, je ne peux les voir aussi frêles et sombres, l’automne s’est joint au pouvoir de l’ombre, l’hiver et la nuit s’unissent sur le tard. Devant toi, sur la table, la flamme d’un cierge, le sel et le pain...

264

−Ne pleure pas, c’est toi qui m’as porté, c’est pour ça que je fus bercé dans tes bras, tu regardais les sapins, tu me gardais pour l’amertume de demain! Tu aurais pu me laisser au petit bonheur, un éclair au hasard, la chance d’une fleur! −C’est vrai, je t’ai bercé en regardant les sapins, les pommiers fleuris, mais le lointain avait de la douceur, avec toi l’aurore a grandi, elle sur les collines, toi près de moi, je ne pressentais pas la brume d’aujourd’hui... Qui peut prévoir la solitude qui bruine? Le chemin est profond, encore vivant, je te pleure, et j’allume des cierges dans la nuit... −Je les vois, mère, je vois le feu que tu veilles,

265

tes mains soumises servir les objets, de tes paumes durcies, le linge noir sort blanchi... C’est moi le torrent que les pierres déchirent, je te prie, prends-moi dans le lit de tes mains, que je sois le linge que tu laves et qui sort aussi pur que la rosée du matin! L’hiver descendait des montagnes en portant sur des brancards ses dieux et ses autels enneigés, l’hiver descendait avec ses fumées, portant en marche les foyers et les feux. −J’ai laissé tomber mon coeur dans la cendre! Ma merveille, je suis de retour, au ciel est resté tout ce qui est lourd, tout ce qui tombe sur la terre c’est de la neige légère! À celui qui moissonne, je dirai: arrête!

266

À celui qui fait le pain, je dis: je n’en veux pas... Si le pain me manque, je reste en lui, plus près de la terre, plus près de chez moi... Je veux retourner au sein du monde, dans la terre profonde qui tourne doucement, où l’on voit les mots, des vers luisants... (Il adoucit sa voix pour dire celà:) −Ma merveille, mon amour, si je te fais honte, je me cacherai parmi les traces de tes pieds, ennuyeux, je serai une chaîne d’or à ton cou, si je t’accable, fais de moi un cierge que le feu consume à moitié, mais garde un peu, un brin de temps, une larme de printemps! Tu ne connais pas le coeur serré, la bouche séchée, le déchirement des âmes et des corps... Comme un tourbillon de feuilles mortes, je t’apprendrai comment tourne le monde, je m’étendrai sur l’herbe près du bois ombrageux, où le repos et la vie se confondent. Là-bas les clous ont des fleurs

267

et les roses clouent le plafond volant au-dessus de nous, aux étoiles claires et fines! Mais les roses ont des épines, les étoiles vont les arracher. Alors, passeront les oiseaux, des milliers de vols droits comme des barreaux, sur les ailes du dernier tu verras l’hiver... Les ailes vont disparaître, le ciel sera désert. Mon amour, n’aie pas peur de la présence obscure, je te couvrirai de mon souffle soyeux, je ne serai qu’une larve au coeur du mot, je ne serai que le ver enveloppé du murmure... (Les feuilles tombent obliquement, une femme a cueilli des herbes douces pour nourir les corps des siens, la nuit vient, songe profond. Sur le mur, des ombres d’éternels corps d’argent, sur les os, la chair fond en s’effrayant... Des toiles d’araignée

268

brillent sous la pluie, la tisseuse pend à un fil en laisse, les oiseaux, depuis le matin, querellent sans cesse.) Alors, les vieux le regardèrent de haut (la poussière coulait doucement de leurs mains): −On ne sait pas qui t’a dit autrefois, si tu l’as cru, c’est ton affaire! Chez nous, on n’a pas appris à pleurer, le pain des larmes ne pousse pas sur cette terre! On ne sait pas qui t’a dit quelque mot, de nos yeux, on ne voit pas couler de l’eau! On rit du fond du coeur de tout, de n’importe quoi, de rien, de la mort... Il était une fois... Comme s’il n’était jamais... Tu as rêvé des choses. Peut-on pleurer

269

lorsque sur les montagnes, la marge du ciel se pose? Ce ne sont pas nos larmes, mais des nuages sur la mer, s’ils passent par ton coeur, aie pitié de toi. Nous, on a envie de célébrer la joie! (Leurs yeux brillent, les bras se joignent, ils dansent, ils rient, les étoiles semblent infinies, ils sautillent comme des grains de maïs échauffés, les barbes rougies par le vin coulé, des masques de boucs et d’Ourses, ils frappent la terre du pied!) −Allons en avant, ne t’en souviens pas, le monde est vivant, on voit clairement les pierres lumineuses, le ciel lointain, les nuages dans l’eau, les murs des jardins! C’est la fête de la joie, nos voix montent de l’ombre, la braise est bleue,

270

le feu nourri de roses! Allons en avant, oublie ces choses, la lumière chasse ce qui nous fait fléchir, la lumière le chasse! Ils crient, ils chantent, ils dansent, ils foulent du pied la terre, flammes des torches et cheveux défaits: des noces tardives, la joie déchaînée... Les feuillages au vent comptent à rebours, rien qu’une seconde, on devient onde, en un seul instant, on sera néant...

271

CUPRINS SONETE IMPERFECTE şi ALTE ÎNCERCĂRI/SONNETS et D’AUTRES POÈMES PERFECTIBLES Tata/Père Înmormântarea mătuşii/L’Enterrement Domnişoara Mierlă/Mademoiselle Merle Bătrâni şi poeŃi/Vieux poètes Copil debil/Enfant languissant Fantoşa/La Marionette Flori/Fleurs Piesa din metrou/Le Théâtre du métro Poetul bolnav/Le Poète malade Consultul/La Consultation Alibi/L’Alibi du vent Gingăşii/Fragilité Veşnicie/Avril Titanica/La Titanic Gomora în floare/Gomorrhe en fleur Ora/L’Heure insoumise Un veac de secunde/Des centaines d’instants În noaptea unei lungi duminici negre/Un long dimanche noir SimŃuri/Sens Luminoase sandale/Radieuses sandales Iulie/Juillet Şoapta/Le Murmure Marea/La Mer Seară de toamnă/Soirée d’automne Ninsoare/La Neige Oameni în toată firea/Gens comme il faut

272

Vremea lui Baraba/Le Temps de Baraba Zidul galben/La Mur jaune Sfârşitul lumii/La Fin du monde Scara îngerilor/L’Échelle des anges Rămurişul/La Ramure Iadul roz/L’Enfer en rose Filozofie/Philosophie Copil certat/Enfant grondé Coşmar/Cauchemar Târziul/Tardivement Falsurile/Les Contrefaits Să mergi şi să rămâi/S’en aller toujours et jamais partir Ascunde-te/Couvre-toi Ploile/Les Pluies Sărbătoarea/La Fête Regina din Orient/La Reine d’Orient Eram un tânăr şi nevrednic fum/La Fumée Poveşti/Les Contes du Paradis Regina nopŃii/La Reine de la nuit Spital/L’Hôpital Începe iarna/Le Début de l’hiver Zădarnică lumea/Vanité Catedrala/La Cathédrale Lună plină/Pleine lune Eclipse/Eclipses Cepele/Les Oignons BraŃe seculare/Les Bras Cum mă îndur?/Je n’en ai pas le coeur Sicrie roz/Roses cercueils Cumpărături/Achats Undeva, departe.../Quelque part, très loin... N-ajunge/Ce n’est pas suffisant

273

Pe unde umbli?/Dans quels parages vas-tu? Nemuritorul I/L’Immortel I Nemuritorul II/L’Immortel II Moartea elevei/La Mort de l’élève Foşnetul/Le Frémissement SperanŃa/L’Espoir Golemul/Le Golem Uituca/L’Oublieuse Noaptea/La Nuit Vorbe/Paroles De mine însămi pururea departe/De moi-même toujours éloignée Mică-i lumea.../Le Monde est si petit... Geneză/Genèse Primăvară/Printemps Din mine-i dus un suflet nepierdut/Partie mon âme ne s’est pas perdue Ultima terra, tăcerea/L’Ultime terre, le silence NUNTA DE NOAPTE/LES MARIÉS DE L’HIVER SINGURI PE VERTICALĂ/ Mai presus de orice/Au-dessus de tout Ce nimeni n-a ştiut să.mi spună/Ce que personne ne m’avait dit Foioasele/Défeuillement Luminoase sandale/Radieuses sandales Trupuri moi/La Molesse des corps Varianta sălbatică/La Variante sauvage Numele pleoapei/Le Nom de la paupière Mi-ai fumegat din priviri/Brume Senior de Mara/Seigneur de Mara Octombrie roşu/Octobre rouge Dezdrăgostirea/Le Désamour

274

Căderea/L’Écroulement Meseria/Le Métier Viteazul din guşă/Le Vaillant Miros de aur/Parfum d’or Statui/Statues Iarnă/Hiver Singuri pe verticală/Verticalement solitaires Şomera/La Chômeuse Ana/Anne Arhităcerea/L’Archisilence Culesul/Cueillir UN TRIMIS ÎN CER/ ENVOYÉ AU CIEL -Despre graiul amurg -Un trimis în cer -De l’amourgue -Envoyé au ciel

275

DE ACELAŞI AUTOR: -Oraşe nostalgice, poezii. Editura pentru literatură, Buc. 1969; -Versuri, Ed. Junimea. Iaşi, 1980; -Grădina de iarnă, poezii. Ed. Eminescu, Buc., 1987; -Necuprinsele, poezii. Bucureşti, 1999; -Paşaport pentru Oraşul de Sus, proză. Buc., 1999; -Doctorul de pe comoară, proză. Bucureşti, 1999; -Cântecul Soarelui, poem. Bucureşti, 2001 -În căutarea Magdei Isanos, eseu biografic. Editura FundaŃiei PRO, Bucureşti, 2003; -Drumul spre Ombria, roman. Editura Augusta/Artpress, Timişoara, 2004; -Cosânzenii, roman biografic. Editura Augusta/Artpress, Timişoara, 2005; -Amur, roman. Editura Augusta/Artpress, Timişoara, 2006; -Ai clipa doar..., 180 de catrene de Omar Khayyam, echivalenŃe româneşti. Ed. Lucman, Buc. [2007]; -În Bucureşti, fără adresă, eseu. Editura Vremea, Buc., 2008; -Duminică devreme, poezii, volum în ediŃie electronică, însoŃit de versiunea sonoră în lectura autoarei. Editura on-line a site-ului www.isanos.ro; -Poarta de Vest, roman, Ed. Lucman, Bucureşti, 2010. -Urgia plăpânzilor/Wrath of the frail/La Colère des fragiles, poeme. Editura Lucman, Bucureşti, 2011. Povestiri şi versuri în următoarele antologii (în limba română şi franceză): -La Maison dans la Vallée, povestire, în Antologia „Contes et Nouvelles francophones”. Éditions Échanges Internationaux, Paris, 1995; -Parfumuri, grupaj de poeme (bilingv), în Antologia Festivalului InternaŃional „NopŃile de poezie de la Curtea de Argeş”, „Poesys 10. Excelsior”, 2007;

276

-Înjurătura, sonet, în antologia „Autografe pentru Bucovina literară”. Ed. Muşatinii, Suceava, 2009; -Duminică devreme, grupaj de poezii, în revista Orizont literar contemporan, II, nr.6 (11), iulie 2009; -Crăciun, MuŃenie, sonete, în revista Poezia, XIV, nr.4(50), iarnă 2009; - Cinci sonete, trei în limba română şi două în limba franceză, în „Antologia sonetului românesc”, vol. 2-3. Ed. Muzeul Literaturii Române, Bucureşti, 2009. Traduceri din limba română în limba franceză apărute în volum: -Mihai Eminescu, „Poezii/Poésies”. Ed. Libra, 1993; -Mihai Eminescu, „Poezii/Poésies”. Ed. Libra, 1994; -Magda Isanos, „Poezii/Poésies”, Ed.Libra, 1996; -Carolina Ilica, „Din foc şi din gheaŃă/De feu et de glace”. Ars Multimedia/Academia InternaŃională Orient-Occident, Bucarest/Metz, 2006; -Carolina Ilica, „Plângând de frumuseŃe/Beauté qui fait gémir” (Cartea de lână), lansată la ediŃia 2007 a Festivalului InternaŃional „NopŃile de poezie de la Curtea de Argeş”; Traduceri apărute în antologii: -Elena Văcărescu, poezii, în „Scrieri alese. Editura Minerva, Bucureşti, 1975; -Elena Văcărescu, poezii, în volumul „łara mea”. Editura Minerva, Bucureşti, 1977; -Mihai Eminescu, „Rugăciunea unui dac”/La Prière d’un Dace”, în „La Langue Française au risque des cultures. Actes du Congrès”. Éditions Échanges Internationaux, Paris, 1995; -Mihai Eminescu, „Freamăt de codru”/”Friselis du bois”, în „La Forêt. Anthologie poétique”. Éditions Du Chêne, Paris, 1997; -Mihai Eminescu, poezii, în „Poeme alese/Poèmes choisis”. Editura Grai şi Suflet-Cultura naŃională, Bucureşti, 1999;

277

-Mihai Eminescu, „La steaua”/”Vers l’Étoile”, două versiuni, în antologia „La steaua, în limbile lumii”. Kiev, Editura Svit, 2000; -Mihai Eminescu, „Venere şi Madonă/Vénus et Madone”, în Antologia Festivalului InternaŃional „NopŃile de poezie de la Curtea de Argeş”. Editura Academiei InternaŃionale Orient-Occident, 2005. A participat (cu traducerea în franceză) la CD-urile: -Les cinq Épîtres de Mihai Eminescu” récitées par Radu Prince de Hohenzollern-Veringen. Fondation Culturelle Roumaine-Electrecord; -Mihai Eminescu, viaŃa şi opera poetului, plurilingv (cu traducerea în franceză a unor poeme). Libra Cultural Fondation, 2000.

* DU MÊME AUTEUR: -Villes nostalgiques, poésies. Éditions de littérature, Bucarest, 1969; -Poésies. Éditions Junimea, Iassy, 1980; -Le Jardin en hiver, poésies. Éditions Eminescu, Bucarest, 1987; -Les Non-comprises, poésies. Bucarest, 1999; -Passeport pour la Ville d’en haut, prose. Bucarest, 1999; -Le Docteur du Trésor, prose. Bucarest, 1999; -Le Chant du Soleil, poème. Bucarest, 2001; -À la recherche de Magda Isanos, essai biographique. Éditions de la Fondation PRO, Bucarest, 2003; -Le Chemin vers Ombria, roman. Éditions Augusta/Artpress, Timişoara, 2004; -Les Cosânzeni, roman. Éditions Augusta/Artpress, Timişoara, 2005;

278

-Amur, roman. Éditions Augusta/Artpress, Timişoara, 2006; -À Bucarest sans adresse, essai. Éditions Vremea, Bucarest, 2008; -Dimanche à l’aube, poésies, accompagnée par la lecture de l’auteur. Éditions on-line du site www.isanos.ro, 2009; -La Porte de l’Ouest, roman. Éditions Lucman, Bucarest, 2010. -Urgia păpânzilor/Wrath of the frail/ La Colère des fragiles, poèmes, édition trilingue roumain, anglais, français. Éditions Lucman, Bucarest, 2011. Contes et poèmes publiés en anthologies: -La Maison dans la Vallée, conte. L’Anthologie “Contes et Nouvelles francophones“, Éditions Échanges Internationaux, Paris, 1994; -Parfums, recueil de poèmes. L’Anthologie du Festival International “Les Nuits de Poésie de Curtea de Arges“, Poesys 10 Excelsior, 2007; -Înjurătura (Le Juron), sonnet, l’Anthologie Autographe pour la Bucovine littéraire. Muşatinii, Suceava, 2009; -Dimanche à l’aube, poèmes choisis, dans la revue Horizon littéraire contemporain, II, 6 (11), Juillet 2009; -Noël, Mutisme, sonnets, dans la revue Poezia (La Poésie), XIV, 4 (50), winter 2009; -Sonnets, trois en roumain et deux en français, l’Anthologie du sonnet roumain, vol 2 et 3. Éditions du Musée de la Littérature Roumaine, Bucarest, 2009. Traductions de roumain en français (volumes): -Mihai Eminescu, Poezii/Poésies. Éditions Libra, 1993; -Mihai Eminescu, Poezii/Poésies. Éditions Libra, 1994; -Magda Isanos, Poezii/Poésies. Éditions Libra, 1996; -Carolina Ilica, „Din foc şi in gheaŃă/Du feu et de glace”. Ars Multimedia/Academia InternaŃională Orient-Occident, Bucureşti/Metz, 2006;

279

-Carolina Ilica, „Plângând de frumuseŃe/Beauté qui fait gémir”, („Le Livre en laine” publié à l’occasion du Festival „Les Nuits de poésie de Curtea de Argeş”, 2007); -Omar Khayyam, „Ai clipa doar”(”On n’a que l’instant”) , version roumaine. Lucman, Bucarest, 2007. Traductions publiées en anthologies: -Elena Văcărescu, poésies (versions roumaines). Oeuvres choisies. Éditions Minerva, Bucarest, 1975; -Elena Văcărescu, poésies (versions roumaines).Le volume Mon Pays (łara mea). Éditions Minerva, Bucarest, 1977; -Mihai Eminescu, Rugăciunea unui dac/La Prière d’un Dace. La Langue française au risque des cultures, Actes du Congrès. Éditions Échanges Internationaux, Paris, 1995; -Mihai Eminescu, Freamăt de codru/Friselis du bois. “La Forêt. Anthologie poétique“, Éditions Du Chêne, Paris, 1997; -Mihai Eminescu, poésies. L’Anthologie “Poeme alese/Poèmes choisis“. Éditions Grai şi Suflet-Cultura NaŃională, Bucarest, 1999; -Mihai Eminescu, „La Steaua” („Vers l’étoile” en plusieurs langues”), édition soignée et présentée par Serge Luchkanyn. Éditions Svit, 2003 (deux versions françaises); -Mihai Eminescu, Venere şi Madonă/Vénus et Madone (version française). Anthologie du Festival International „Les Nuits de poésie de Curtea de Argeş”, Poesys 9, /”Venere and Madona”. Éditions de l’Académie Internationale Orient-Occident, 2005. Participation en qualité de traductrice à la réalisation des CD: -Les cinq Épîtres de Mihai Eminescu récitées par Radu Prince de Hohenzolern-Veringen. Fondation Culturelle Roumaine-Electrecord;

280

-Mihai Eminescu, sa vie et son oeuvre (multilingue). Fondation Culturelle Libra, 2000.