P O E S I A s î P R O S A .

DE

J U S T I N U P O P F I U .

T o m . I . BCU C l u j - N a p o c a

4060 072 7782 O R A D E A - M A R E .

CU TIPABnJLU LUI OTONE HUOEL.

1870.

POESIA.

r:J,

&5

STEFANU CELU MARE. 5

I. Stefanu celu mare sî mam'a lui.

kjuflau fortune grele . . . sî rnortea se gata Cu man'a sa ghiatiosa o ginte-a sugruma.

Câ-ci morte-su pentru-o ginte catusiele de fieru, Poporele'n sclavia slabescu, slabescu, pan' pieru.

Astfeliu odiniora romanulu vescediâ, Tragundu in jugu sî lantiuri in seumpa tier'a sa.

Ma lantiurile crunte, sî jugulu greu de fieru, Nu au potutu se-opresca suspinulu lui la ceriu.

Sî Tatalu cu-indurare din ceriuri i-a surisu, Se-lu scape de perire, unu duce i-a tramisu.

I.

6 STEFANU CELU MARE.

Unu duce bravu, potinte, unu duce prea niaritu, De care neci Aten'a, neci Spart'a nu-a privitu.

Sî-o stea luminatoria pe ceriulu innoratu, Se-arate 'n intunerecu limanulu de scapatu.

Sî-acel'a duce ageru fu marele Stefanu, Tramisu, se franga jugulu poporului romanii.

Er 1 steu'a luminosa pe ceriulu innoratu, A fostu Elen'a, mam'a eroului laudatu . . . .

Stefanu eroulu jura pe santulu Domnedieu, Câ'n jugu nu va se rabde străbun u poporul u seu.

Decâtu in sierbitute pe scumpulu seu pamentu, Mai bine lupta sânta, mai bine in mormentu.

Stefanu eroulu sufla in bucinu de resbelu, Cu miile romanii se-aduna lenga elu.

Sî pleca, sî alerga spre cet'a de dusmanu, Se probe, se demustre virtutea de romanu!

STEFANU CFLU MARE. 7

I I .

E nopte, — somnulu tinde linisce pe pamentu,

In vechiulu Nemtiu dornnesce tăcere de mormentu.

Pre domn'a brava inse somnu linu nu o-a cuprinsu, Câci anim'a-i materna dorerea o-a invinsu.

Si cugetele-i vine la fiiulu seu sborâ, Ce'n campulu de bătaia eroicii se lupta.

Vedea-lu pre densulu ageru, vedea-lu bravii, maiestosu, Portandu otielu'n mana ca tigru furiosu.

Vedea-lu maritu sî splendidu, vedea-lu invingatoriu, Scapandu de su catusie stravechiulu seu poporu.

Vedea-lu pe tronulu tierei, de giute celebraţii, Ou laurii de mărire, cu nimbu incoronatu.

Si candu aceste nu-ar fi, decatu unu visu placutu 1! Sî candu Stefanu eroulu, in lupta-ar fi pierduţii?!

Nu! nu voiu a-lu cunosce de fiiu si de romanu, Pre celu ce va se fuga de spad'a de dusmanu! . .

8 STEFANU CELU MARE.

Asia veghiâ Elen'a cu sufle tu ingrigitu, Candu orecine'n port'a cetăţii a lovitu.

Sî mam'a spariata trasare cu fiori, Er' din afora suna unu viersu tremurătorul:

,Oh mama! dulce mama! te rogu pe Ddieu, ,Oh lasa-me 'n cetate, se moriu pe sinulu teu!

,Câ-ci crunta este ran'a, ce'n lupta am primitu, ,Candu depre capu paganulu coron'a mi-a rapi tu! '

„Ce-audu? Stefanu eroulu coron'a a pierdutu? „Au pentru tronulu ti erei unu sclavu eu am nascutu?

„Dar marturu mi e ceriulu! pre-unufriu slabu,.umilitu, „In veci nu voiu a-lu stringe la pieptu-mi amaritu.

„Incinge-ti e'ra spad'a, sî pleca inapoi, „Re'ntorna cu mărire, său mori bravu in resboiu!"

Stefanu se infiora . . . câ-ci tote, ce-a avutu, Tronu, tiera, libertate, s î m a m a a pierdutu!

STEFANU CELU MARE, 9

Ma dernnu de-atare mama se-aprinde de-unu focii santu, Si-apuca e"ra arm'a in braciulu seu infrantu.

Cu diece mii de omeni alerga inapoi, Se 'nvinga, sdu se mora cu gloria 'n resboiu!

Sî lupt'a leonida a diece mii romani, A frantu, si-a 'ntorsu in fuga optdieci de mii osmani.

Pe unde sierbitutea mai crunta a domnitu, Pe-acolo libertatea mai splendidu a 'nfloritu.

Sî 'n urm'a ei flori mundre de gloria-au crescutu,

Si-a fostu maritu in secle romanulu renascutu!

(Oradea-mare 1859.)

10

II. La mormentulu lui Carolu Grama.*)

„Intorsu-s'a in gele ceter'a mea" (Job. XXX. 31.)

Precum o flore mica, ce cresce impupinda La radiele de sore, candu vine-unu rece ventil, Ce nu scie se crutie vieti'a-i inflorinda, Sî florea vescedîta se pleca la pamentu:

*) C a r o l u G r a m a fiiulu paroc. sî protopopului Sam. G r a m a , unulu dintre cei mai talentaţi teneri ora-dani, membru zelosu alu societăţii de leptura, repausâ in florea vietiei an. 1858. cu pucinu după ce absolvise cursulu juridicu, lasandu dupa sine unu volumu mare de diverse operate poetice sî prosaice. Primele sale încercări poetice, ce le compuse inca ca teneru studinte la archi-gimnasiulu din Oradea-mare, apărură pe la 1854 in . . D i o r i l e B i h o r u l u i " almanaculu societăţii de leptura, si in „Foi ' i i p e n t r u m i n t e " din Brasiovu, descsptandu mari sperantie. Mortea-i tempuria lu rapi dorere! atâtu de june din midiloculu nostru.

LA MORMENTULU LUI C. GRAMA. 11

Asia apuse frate! sî fraged'a-ti vietia, Venindu tiran'a morte cu-alu ei sufiatu ghiaciosu, Sî inca 'n teneretie, in dalbu-ti demanetia Plecaşi gelind'a-ti frunte su palosiu-i gerosu

Ah unde este tonulu placutu alu lirei tale? Ah unde-i e acordulu maretiu, incantatoriu ? Ce-asiâ frumosu cântase amorea natiuuale, Dorerea sî speranti'a acestui bravu poporu!

Tacutu-a pe vecia! mai multu nu va se sune Pe cordele-i infrante vr'unu cantu insufietîtu; Nu sentieminte nobili, sî-arnorea de naţiune, Ce'n pieptulu teu ferbinte cu-atâtu zelu ai nutr i tu .

Ma-asiâ curendu pamentulu de ce-lu lasasi tu ore, Sborandu din brnciulu nostru in le"ganulu cerescu ? De ce-ai lasatu in lacrimi,- in lacrimi ardiatorie, Părinţi, fraţi, soriore, cari plangu si te gelescu ?!

Lasasi, lasasi pamentulu, câ-aici nu ni se'nchina Dulcetia, bucuria, numai amaru, nevoi ; De smulgi o rosa mica, trei ghimpuri te inspina, Ma-angerii ce dulce privescu din ceriu la noi!

12 LA MORMENTULU LUI C. GRAMA.

Eepausa dara frate! repausa 'n fericire, Eterna-ti fia pacea, sî somnu-ti fia l inu; Nu peste multu, mi siopta o tainica sentîre, Er voiu se te imbracisiu in ceriulu celu seninu.

Sî pan' atunci me ierta oh umbra adormita! Se vinu câte odată la tristulu teu mormentu, In orele de nopte, candu firea-i liniscita, Candu singura dorerea yeghieza pre pamentu.

Se udu cu lacrimi calde cenusi'a ta recita, Pe petr'a-ti mormentale se punu una sarutatu; Câ-asiâ dora-mi va trece dorerea mea cumplita, Sî-amarulu, ce me rode in pieptu neincetatu!

(Oradea-mare, 1860.)

CATRA ROMANII DIN UNGARI'A. 13

III. Catra romanii din Ungaria

— la reinceputulu erei constitutiunali —

A u voi sunteţi nepoţii legiuniloru falose, Aceloru vulturi ageri, aceloru bravi eroi, Cari nu crutiau avere, nu sierfe sangerose, Strigandu la ei naţiunea in tempuri de nevoi?!

Armate ineraice cu cruda barbaria, Predara tier'a nostra, ca tigri furiati; Pe unde alergară in orb'a loru mania, Lasandu ruine triste, sî agri despoiaţi.

Ma bravi părinţii noştri prin sute de vifore, Trecură cu mărire, luptandu neincetatu; Sî pana ce in giuru-i cadiura tieri, popore, Romanulu stâ ca leulu, ne'nvinsu, neclatinatu!

14 CATRA ROMANII DIN UNGARI'A.

De ce dar noi acuma, candu gintile-apesate Se scola la vietia din lungulu loru deliru, Stâmu ca o stanca muta, cu manele 'ncruciate, Dormindu mortîsiu pe laurulu strabuneloru măriri ?!

Vai noue! deca astadi, in seclulu de lumine, Suspinulu ginţii nu-afla in pieptulu nostru locu! De mai rabdâmu, ca'n man'a intrigeloru străine, Se firau sî astadi inca unu instrumentu de jocu!

Priviţi! Arde'lulu nobilu, cum merge înainte, Cum si-rechiama dreptulu, ce forti'a l'a furatu; Nu-i pasa de calumnii, de sila, de torminte, Se-si veda numai liberu poporulu apesatu!

Nainte dar la lupta! la lupt'a natiunale, Eomani din Satumare, Aradu sî din Bihoru! Respingeţi cu virtute cercarea infernale, Tientita spre a stinge acestu stravechiu poporu!

Marmuresiani! nu cedeti, ca limb'a stramosiesca, Eternulu nostru titlu de nobili sî romani, Se-ajunga-a fi străina in vetr'a-i parintiesca, De-ai sei ne'mbracisiata, blamata de duşmani.

CATEA ROMANII DIN UNGARI'A. 15

La lupta! lupt'a-i dulce, caudu mam'a dorerosa, Petrece lupt'a nostra cu tristulu ochiu alu seu; Nainte! e a nostra cunun'a gloriosa, Candu paşii ni-i direge: d r e p t a t e a , D o m n e d i e u !

(Vien'a, 1861.)

16 IMNULU MIETJ DE TOTE DILELE.

IT. Imnulu mieu de tote dîlele catra prea

curat'a Yergura Măria.

Oh mama nepetata! oh paradisu maritu, Ce pomulu de vietia in sinu-ti ai nutri tu;

Mires'a Dieitatii? funtana cristalina, Din carea isvorise mărirea cea divina;

Oh scara prea inalta! prin care Domnedieu A scoboritu in lume, la scumpii poporulu seu;

Regina intre angeri! regina 'mbelsiugata, Cu radie porfirine, cu nimbu încoronata;

Columna de văpaia! nuoru prea luminatu, Ce turm'a crestinesca conduci neincetu;

17

Oh turnu alu fetioriei! o naie minunata, Ce treci pre celu ce more in patri'a oftată;

Pamentu alu promisiunii! pamentu nesemenatu, Isvoru de mangaiare, aduncu nemesuratu;

Comora de 'ndurare! asilu de mântuire, Celoru batuti de valuri — limanu de-adapostire;

Caruti'a santa-a celui portatu de Cherubimi, Salasiulu naltu alu celui maritu de Serafimi;

Toiagulu celu de taina ! Patrona solitoria, Celoru ce'n suferintie te-invoca cu ardore;

Yior'a nenocintiei! sî crinu de bunu mirosu, Ce impli cu aroma pre omulu pecatosu;

Secriulu celu cu manna! sî holda nearata, Minune necuprinsa, de angeri lăudata;

Luceferulu aurorei! luce"feru străluciţii, Din care-alu vietiei sore, Cristosu a resaritu;

2

18 IMNULU MIEU DE TOTE DILELE.

Oh roga fiiu-ti dulce, se caute cu 'ndurare, La gintea torturata de patimi milenarie;

Câ-ci vai! demultu romanulu suspina lacrimandu, Tractatu ca sclavu sî vita in vechiulu seu pamentu,

Dar buzele-i prea sânte, unu graiu numai se sune, Sî va 'nviâ cu fala străbuna mea naţiune!

(Vien'a 1861.)

PLÂNGERE. 19

y . Plângere.

„Adu-ti aminte Domne! ce s'a facutu noue; privesce, sî vedi defaim'a nostra. Moştenirea nos-tra s'a mutatu ]a străini, casele nostre la cei din aibra. Reinno-iesce dîlele nostre ca mai nainte.

(Plâng. Jerem. V. 1. 2. 21.)

P a n ' candu eterne Domne! Părinte! pana candu Yomu geme ca helotii in vechiulu nostu pamentu, — Pamentu cu sânge sacru de marturi ingrasiatu ?! Pan' candu se retecesca in cetia 'ntunecosa, Lipsita de lumina, naţiunea generosa, Versandu isvoru de lacrimi din gene ne'ncetatu ?! Sî Mus'a mea copila, ah candu va incetâ, Pe vechiele ruine amaru a suspina ?!

2*

20

Avutu-amu noi odată legiuni "de bravi eroi, Orati sî Scelovi, carii de sute de nevoi, Sciau cu-a loru virtute naţiunea a scuti; Sî dandu-si vieti'a scumpa in crunta bătălia, A loru morinde buze sunau cu bucuria: iS dulce pentru titra sî ginte a mori! Nervosele loru bracie popore le-admirau, Yirtutîloru romane naţiuni se închinau.

Dar cum in miediulu nopţii, vedi stele depre ceriu,. Oadiendu intru 'ntunerecu, sî-apoi in caosu pieru: Astfeliu sî nimbulu nostru in cetia s'a-inchinatu ;, Sî falnica naţiune, naţiunea, ce odată Era regin'a lumii, de gloria 'ucungiurata, In pulbere frunte regale o-a plecatu; Sî vai! din strălucirea strabuneloru măriri, Adi nu-are alta, numai amare suveniri.

Au unde sunt eroii virtuţii de romanu, UnuMircea, Negru Dragosiu,unu VIadu Mihaiu, Stefanu? Caii pentru direptate otielu au apucatu! Eroii ginţii mele! voi spirete spartane, Ce-ati mantuitu Europ'a de ordele osmane, Sî crucea ati naltiat'o la gradulu meritatu:

21

Ah unde-i braciulu vostru potiute luptatoriu, Ce intre mii de lance a stătu invingatoriu ?!

Pe unde-odiniora muri falnici de palatu, Cu fruntea loru inalta in nori s'au redicatu, Ădi vedi numai colibe de meseri muncitori ; Pe unde-odiniora fetiore nepetate, Intempinau cu lauru sî cantu de libertate Pre bravii, ce din lupta veniau triumfători, Strainulu adi comanda ca in pamentulu seu, Si-ah sclavulu, ce-i sierbesce, esci tu poporulu mieu!

Eroii libertăţii apusu-au in mormentu, Predatu-au inemicii acestu frumosu pamentu, Sperantiele naţiunii tiranu le-au surupatu; Sî pana ni jurară fratîa, direptate, Prin crude Aprobate sî negre Compilate Inaltulu nostru spiretu in lantiuri l'au legatu; JVlosî'a nostra scumpa duşmanii o-au rapitu, In vetr'a stramosiesca heloti amu devenitu!

Mărirea nostra vechia trecutu-a in suspinu, Mundri'a natiunale in sentiementu străinii, Sî pieptulu mamei lapta baiati degeneraţi;

PLÂNGERE.

Pan' meser'a naţiune se văieta, sî plânge Mărirea sa apusa cu lacrime de sânge, Se 'mbeta de amore născuţii desmerdati! Si-ali! nu-i cine se-aline araarulu ei cuniplitu, Sî scumpii balsamu se verse pe trupulu ei rani tu!

Pan' candu eterne Domne! Părinte! pana candu Vomu geme ca helotii pe estu strabunu pamentu, — Pamentu cu sânge sacru de marturi ingrasiatu ?! Pan' candu se retecesca in cetia 'ntunecosa, Lipsita de lumina, naţiunea generosa, Versandu isvoru de lacrimi din gene ne'ncetatu?! Sî Mus'a mea copila, ah candu va incetâ, Pe vechiele ruine amaru a suspina ?!

Eestorna cedrulu nobilu cu bard'a la pamentu, Prin ast'a radecin'a-i nu pate scadiementu, Sî er' va se resara mai naltu, mai ramurosu; Apune de pe ceriuri sî auriulu sore, Ma'n seurtu apare dra cu bland'a sa splendore, Cu multu mai maiestaticu, cu multu mai gratîosu; In urm'a nopţii negre pasiescu măreţie diori, Si dupa dîle triste vinu dalbe serbatori.

PLÂNGERE. 23

Astfeliu romanulu era, cum din cenusi'a sa învia unu fenice, sî elu va inviâ, Spre o vietia dulce, spre-unu mundru venitoriu ; Er' voru se se redice cadiutele palate, Er' voru suna in ele cântări de libertate, Vâli, codri, tiermuri dâ-voru ecou impunatoriu; Sî seclu catra seclu cu fala va vorbi De glori'a romana, ce'n veci va străluci'!

(Vien'a 1861)

24 ODA CA TEA DIEIME.

VI. Oda catra Dieime.

M ă r i r e tîe Domne! isvoru de nemorire, Fiintia nefinita, Parinte-alu mieu prea santu! In lume ori sî unde intorcu a mea privire, Pre tine te-aflu Domne! in ceriu sî pe pamentu!

Facliele mărite, aprinse pe tăria, Ce le conduci prin vocea-ti potinte ca de freu, Sî rou'a demanetiei, ce-o preseri pe câmpie, Predica-a ta potere inalte Domnedieu!

Oceanulu cu-ale sale adune uri nepetrunse, Ce-ascunde mi'i de daruri in sinu-i neamblatu, Sî ceriulu su-ale sale columne neajunse, Ni spunu, câtu esci de mare, sî câtu de nescrutatu!

ODA CATRA DIEIME. 25

Maretiulu planu, cu care vedu tote ordinate, Sî 'n aera, sî 'n abisuri, sî pe pamentu sî 'n ceriu, E vecinica doveda a 'utieleptiuuii nalte, Cu care mesuri tote, eterne ingeneru!

Edenmlu, cu-ale sale frumose locuintie, Iu cari repausa santii pe sinu-ti iubitoriu, Sî iadulu cu-ale sale cumplite suferintie, Vestescu, câtu esci oh Domne! de dreptu resplatitoriu!

Sî dîu'a imbracata in hain'a-i de lumina Sî apele inchise in nori ca 'n nesce foi, Sî noptea de repausu cu pacea sa cea lina, Tî striga 'n armonia: tu ne-ai creatu pre noi!

Campiele manose, cari ca sî nesce mese întinse, se imbia la omu sî animalu, Nutrindu-i cu bucate sî beuture-alese, Vedescu a ta iubire sî braciu-ti liberalul

In tunetulu, ce-alerga pe bolt'a innorata, Cutremurandu pamentulu, resuna viersulu teu, Sî candu se-asiedia era mani'a-ti revoltata, Blandeti'a ta ni ride in muhdrulu curcubeu!

ODA CATRA DIEIME.

Pre tine te saluta modest'a ciocârlia, Sborandu din tufa 'n tufa in rumenele diori, Sî aur'a cea de sera, ce peste vâli adia, Sioptesce alu teu nume la plante sî la flori.

Pe muced'a ruina a gloriei străbune Te-adora sî romanulu, genunchii sei plecandu; Maritu odiniora in pace sî fortune, Yedi cum regal'a-si frunte o 'nchina la mormentu!

Asculta Indurate! suspinele-i amare, Descepta eV vietia in braciu-i vescedîtu; Ca lumea diumetate se veda cu mirare, O noua România su scutulu teu maritu !

(Vien'a. 1861.)

27

VII. O d a

cu ocasiunea serbării dilei auiversarie a unirii prin-cipateloru romane.

24 Jammriu 1862.

QS^&So -.

Oe'nsemna-acel'a cantecu solenu, de bucuria, Ce imple-a tale plaiuri frumosa Eomania ?! Ce ca unu fulgeru trece dincoce de Carpati, Sî afla viu resunetu la fraţii depărtaţi ?! Acel'a este imnulu romanului poporu, Ce astadi si-croiesce unu falnicu venitoriu!

28

Candu unu poporu si-serba banchetulu de 'nviare, Candu munţi, câmpie, codri resuna de-o cântare, Candu ceriulu ensusi pare serbandu sî elu cu noi, Oh ierta România! tu mama de eroi, Ca'n sunetele svave de ininu triumfatoriu, Se naltie si-a mea Musa unu viersu tremurătorul!

De trei ori siese se ele s bor ar a in fortune Asupra-ve, nepoţii legiuniloru străbune, Decandu Traianu ve dede acestu pamentu manosu, Mosîa câştigată prin braciu-i glorioşii. De-atunci ah! câte valuri cumplite v'au batutu! Coron'a nostra vechia, infranta a cadiutu!

Oştiri vostra tiera, Ah! tremura a depinge predarea lorii barbara! De arm'a inemica, in campulu de resboiu, Cadiura dupa-olalta cei mai mariti din voi. Viorele plăpânde in câmpii 'nfloritori, Crescu din cenusi'a-acestoru eroi nemoritori.

S'au prefacutu ruine anticele castele, Ştefanii sî Buzescii se stinseră din ele;

29

Prin latele deserturi, sî agrii desolati, Se traganau ca umbre părinţii desperaţi; Sî unde-acvil'a Romei oclata a domnitu, Splendorea Semilunei tirane s'a ivitu!

Dar ce'n atâte plage sî grele suferintie, Y'a inspiratu vietia, a fostu pi'a credintia, Câ-acelu poporu eroicu, ce-atâtu a patimitu, Ya inviâ odată, mai splendidu, mai maritu; Sî din cemisi'a sacra a vechiloru martiri, Yoru cresce, voru recresce străbunele măriri!

Sî eca! adi sositu-a acea dî luminata, De bravi părinţii noştri cu sete asceptata; Candu strănepoţii Romei, moştenii lui Traianu, Rechiama cu mundria vechiu numele romanu, Sî-aprinsi de-acel'asi cugetu, de-acel'asi sentiementu, Yoru liberi se traiesca in scumpulu loru pamentu!

Adi ni se implinesce auriulu visu de secle, De a vede 'nviarea măririi nostre vechie, De a privi pre fiii acestui bravu poporu, In stătu independinte, su-unu singurii domnitoriu;

30 ODA LA UNIREA PRINCIP.

In stata independinte! ca'n tempulu de eroi, Candu nu cresceau ciocoii sî laşii intre noi!

Moldov'a vechia astadi cu sor'a Muntenia, Se'mbracisia unite in sânta bucuria, Jurandu naintea lumii, jurandu pe Domnedieu, Că voru numai o sorte in bine si in reu. Unirea loru e sânta! sî nu o va clăti Dusman'a lancia, pana romanulu va trai

Adi tronulu României cu fala se redica, Suflandu fiori de morte in cet'a inemica, Adi siese milione nu ardu, decâtu de-unu doru: Traiesca Romani'a cu bravu-i domnitoriu! Traiesca! li resuna milionele de fraţi, De-acelesi sentieminte, din coce de Carpati.

Romani! eroi de lupta, eroi de libertate, Juraţi cu toti amore naţiunii re'nviate; Nutriţi in pieptulu vostru unu sentiementu, unu doru, De-a colucrâ la glori'a romanului poporu; Sî tronulu României, ce adi l'ati renaltiatu, Va străluci in vecuri, neatinsu, neclatinatu!

ODA LA UNIREA PRINCIP. 31

Se veda inemicii, ca gintea gloriosa, Ce'n secle au tienutu-o in lantiuri ruginose, De sî atâte patimi sî plage-a suferiţii, Su scutulu Provedintiei divine — nu-a peritu; Ci vechii Erculi, Fobii sî fraţii Oratiani, Traiescu. sî astadi inca in falnicii romani!

(Vien'a)

32

VIII. O d a

catra contele romanu Alesandru Stereo, Siulutiu, mitropolitulu de Alb'a-Juli'a.

( f 1867. )

„Mergi — la poporulu mieu." (Amos. VIII. 15.)

A.h Musa! dâ-mi cununa, cununa strălucita, Pre celu mai bravu cu dens'a se potu incuimnâ; Inspira-mi dulci cuvinte, ca'n limba inflorita Eroului naţiunii unu imnu se potu cantâ.

De tine mi suna cantulu oh S i u l u t i u generose! Ce te-ai ivitu pe ceriuri ca splendidu meteoru; Sî pune-voiu cunun'a pe templele-ti gloriose, Tu fal'a sî frumseti'a romanului poporu!

ODA CATRA A-. ST. SIULUTIU. 33

Altariele prea sânte, cari cet'a inemica In tempuri viforose le-a frantu, le-a nimicitu, Denou adi mai frumose, mai nalte se redica, Chiamandu toti fiii ginţii, se vina la sierfitu!

Sî fumulu de-arderi sacre cu mundra aripare Se naltia ca si-o ruga in ceriu la Domnedieu; Melchisedecu cărunte! la-aceste noue-altarie, Pre tine Provedinti'a te-a pusu Archiereu!

Prin arderile tale, prin faptele-ti mărite Se fericesci poporulu de viscole ba tu tu ; Se verşi însufleţire in spirete-adormite, Spre a sierbf naţiunii, din care s'au nascutu.

Sî tu petrunsu la sufletu de nobil'a-ti misiune, Te lupţi ca unu Apostolu, te lupţi neincetatu, Numai se vedi scăpata prea scump'a ta naţiune Din jugulu sierbitutii, ce'n ve"curi l'a portatu.

Celu care tî sierfisesi virtutea 'n teneretie Spre glori'a romanimii sî a lui Domnedieu, Nu vrei neci adi repausu, in grele betranetie, Candu plete argintite acoperu capulu teu.

3

34 ODA CATRA A.-ST. SIULTJTIU.

Sî 'n giurulu teu privesce Părinte prea iubite! Cum se aduna cet'a de bravi invetiacei, Virtose caractere, ingenie mărite, Avrami cărunţi de dîle sî Davidi tenerei.

Sunt gata toti se tî urme in ori sî ce fortune, Spre-a aperâ dreptatea in contra de dusmanu; Câ-ci sângele, ce curse in venele străbune. Mai curge inea si-astadi in iiii lui Stefann.

Mergi dara inainte! pe calea ta mărita Fidelu te va petrece amorea de-unu poporu; Sî deca vei apune, la pulberea-ti recita O ginte va se planga in doliu neperitoriu.

Er' bardii romanimii in tempuri mai frumose, Te voru mari pe lira cu imnu resunatoriu; Cantâ-voru ale tale merite grandiose, Strigandu posterităţii: se calce'n urm'a loru!

Si-acum primesce brave! cunun'a inrpletita Din svave floricele de-aduncu devotamentu, Ce vine a ti-o 'ntinde Camen'a-mi umilita, Dorindu-ti traiu ferice, de Nestoriu pre pamentu!

ODA CATRA A. ST. SIULUTIU. 35

Tardîu se lasi naţiunea! ce-atât'a lipsa are De tine bunu părinte; eV candu o-ai parasitu, Se poti privi din ceriuri cu sânta desfetare In vetr'a stramosiesca la unu poporu maritu!

(Vien'a. 1862.)

3*

36 IMNU PENTRU ROMANI'A.

IX. Imnu pentru Romani'a.

Privesce-Atotpotinte! din patri'a-ti ceresca Spre biet'a România, spre vechiulu ei poporu; Intinde-ti drept'a sânta, sî fâ ca se renască, Din lung'a-i agonia spre-unu mundru venitoriu

Odata-acest'a ginte su legile-i străbune, Crescea, 'nfloriâ cu fala ca cedrulu din Libanu; Duşmanii tremuratu-au de gloriosu-i nume, Câ nu-a fostu ginte brava, ca gintea lui Traianu!

Candu viti'a arpadina gemea 'n catusie grele, Sî crunt'a Semiluna in Bud'a straluciâ, Candu falnic'a Elada su plagele crudele A fereloru pagane, ca crinu se vescediâ;

IMNU PENTRU ROMANI'A. 37

Candu lumea diumetate cadiu infiorata, Su jugulu sierbitutii grumazii sei plecandu; Atunci romanulu singuru, cu fruntea-i sângerată, I n viscolulu de lupte statutu-a neinfrantu !

Mihaii sî Ştefanii cu braciulu loru celu tare Sciau se umilesca cerbicea de dusinanu, Scapandu naţiune, tiera, scapandu penaţi, altarie, Sî crucea inaltiandu-o pe siantiuri de osmanul

Cristose! a loru lupta, fu lupt'a crucii tale, Pre care inemiculu for' lege o-a-calcatu; Sî braciulu loru in contra intrigei infernale, Spre aperarea crucii otielu a apucatu!

Dar vai! aceştia Erculi, atleţi de barbatîa, Adi dormu lasati uitării in recele mormentu; Sî Romani'a trista in gelnica-agonia, Rechiama 'n daru pre bravii eroi, ce nu mai sunt

Sî-acum mai curge Istrulu! pe vechiele hotare, Sî cursulu lui e liberu prin agri sî prin vai; Ma Romani'a plânge cu lacrime amare, Blamata, 'ncatusiata de ensisi fiii sei!

38 IMNU PENTRU ROMANI'A.

Sî-acum stau Bucurescii! ca turnurile nalte, In ei reinvitu-a romanulu parlamentu; Dar ce folosu? in densulu nu afli direptate, Tieranii gemu for' tiera in vechiul u loru pamentu!

Si-acum sta Severinulu! cu negrele-i ruine, Sub ele-atâtia marturi viseza liniscitu; Ah! ei cadiura 'n lupta de spadele străine, Ma adi pre sine fraţii prin lege se ucidu!

Privesce-Atotpoţinte! din patri'a-ti ceresca, Spre biet'a România, spre vechiulu ei poporu; Intinde-ti drept'a sânta! sî fâ ca se renască Din lung'a-i agonia spre-unu mundru venitoriu!

(Vien'a, 1862.)

LA UNU PREOTU TENERU. 39

X. La unu preotu teneru.

Pasiesce inainte in statulu luminaţii, La care Provedinti a divina te-a chiamatu; Amorea, consciinti'a sî mintea sanetosa, Se-ti fia caleusuri in calea ta spinosa! Cum ieder'a se naltia susu catra blandulu sore, Cum vulturulu se-aventa susu pe-aripe usiore; Asia se se redice sî teneru pieptuiu teu Adese 'n ruga pia la santulu Domnedieu!

Credinti'a ta cea drepta cu fapte se-o 'ntaresci, Cu nobile esemple ca stea se stralucesci; Lucreza ca Apostolii far a de încetare, Spre bun''a fericire sî sporiulu turmei tale;

LA UNU PREOTU TENERU.

Cum cedrulu tinde 'n laturi a sa corona lata, Intinde-ti sî tu man'a cea binecuventata, Scutindu pre cei ce suferu de sorte prigoniţi, Nutrindu pre cei ce striga de fome necasiti.

Ma se nu uiti vr' odată: câ esci preotu romanu, Nepotulu unui Romulu si-alu marelui Stefanu! Descepta 'n fiii ginţii romane sentieminte, Se-imbracisie naţiunea cu zelu si-amoru ferbinte, Sî se precepa-odata, că fora de unire, In veci nu vomu ajunge la vechi1 a strălucire; Romana a fostu mam'a, ce 'n bracie te-a portatu, Oh fii dara pan' la morte romanu adeveratu!

Din tempurile vechie romanului preutu, Aţotpotinti'a sânta unu dreptu i-a retienutu: Se fia-aparatoriulu naţiunii cercetate, Se fia advocatulu dreptăţii apesate! Nainte dar, nainte cu anima romana, Prea sant'a direptate sî gintea candu te chiama! Cei carii pentru dreptulu naţiunii se sierfescu, In dulce suvenire eternu vietiuescu.

41

Mi-e cunoscutu prea bine, câ 'n mundra calea ta, Ave"-vei cu Caribde sî Scile-a te lupta: Duşmanii ginţii nostre, deprinşi bine 'n cabale, Voru se învenineze sî cursulu vietiei t a le ; Dar tu se nu te sparii! ci mergi numai nainte, Câ-ci aurulu se probeza in foculu celu ferbinte. Sî celu carele fuge de umbr'a de dusmanu, Nu-i demnu se se numesca nepotu alu lui Traianu!

Iubesce totu poporalii creatu de Domnedieu, Bar celu maiscumpu se-ti fia strabunu poporulu teu; Devis'a-ti fia dupla: prea sanfa relegiune, Si-antâia dupa-acfet'a prea scump'a ta naţiune! Naţiunea, relegiunea: sunt doue vechie-odore, Dreptu cari demultu romanulu se lupta cu ardore. Mergi dar sî tu in lupta: Freotu romanu a fi, Ce 'nsemna alta decâtu: in lupta a trai!

(Vien'a. 1862.)

42 MOETEA LUI GIORGIU SIXKAI.

XI. Mortea lui Giorgiu Sîncai.

Sorele santiesce, ser'a si-intinde Peste valicele umbrele dormiude, Pe-o străina cale, unde 'n erba verde TJrm'a omenesca rapede se perde, Sîncai seraculu trece slabu sî frantu, Par ' ca vre se-si caute loculu de mormentu.

Aur'a, ce sioptesce peste munţi, câmpie, Dulce i desmerda barb'a argintia, Sorele nainte pana se apună, Mai odată tote radiele-si aduna, Sî 'ncingundu cu ele capu-i maiestosu, I tramite inca unu adio gelosu.

MORTEA LUI GIORGIU SÎNCAI.

Merge in linisce, merge in tăcere, Pan' invinsu de chinuri, cade for' potere; Mme 'n lume, numai noptea lu gelesce, Sî cu velu-i negru blandu lu invelesce; Mai apoi cu-incetulu capu-si redicandu, In tăcerea nopţii striga suspinandu:

„Ce pecatu am Domne! de 'n a mea vietia, „Nu potui se-am parte decâtu de tristetia, „Sî ca esilatulu moriu pe caii străine, „Fora mangaiare, necantatu de nime; „Ah mi se recesce trupulu mieu slahitu, „Or'a morţii mele sentiu sositu.

„Se vedu fericita meser'a mea ginte, „A fostu in vietia rug'a mea ferbinte ; „Se vedu renăscuta vechi1 a ei mărire, „A fostu in vietia unic'a-mi dorire; „Sî 'n locu de resp la taea m'a prigonita, „In necasuri grele vieti'a mi-am plinitu.

„Dara amutiesce limba blastemata! „Gintea, biet'a ginte nu e vinovata;

44 MOETEA LUI GIORGIU SINCAI.

„Dens'a-i mama buna, ce pre toti iubesce, „Si cu mangaiare fiii-si indulcesce; „Ci născuţii vitregi, sî degeneraţi, „Cari me persecvara, ei sunt vinovaţi!

„Sciu, posteritatea recunoscatoria, „Pune-va pe gropa-mi blânde floriore; „Sî pan' va se custe vr'unu romanu in lume, „Fi-va 'n pomenire sacra alu mieu nume ; „Trista resplatire, celoru ce si-sierfescu „Yieti'a sî odichn'a ginţii, ce iubescu!

„Ci deca vieti'a-mi trebue s' apună, „Sî se lasu aicia gintea mea străbuna, „Fia voi'a-ti sânta Domne-atotpotinte! „Numai mi asculta rug'a mea ferbinte: „ Unde va se jaca trupulu mieu recitu, „Se remana '» secle nedescoperitul

„Ca cei, cari facura trista a mea sorte, „Sî atâtu de-amara or'a mea morte, „Prin tardîe vaiuri sî caintie-amare, „Se nu mi conturbe dulcea repausare"!

MOBTEA LUI GIORGIU SINCAI. 45

Sîncai seraculu astfeliu curenta, Candu dorerea-adunca graiulu i necâ.

E linisce muta . . . totulu dorrniteza, Pintre nori de cetia lun'a nainteza, Stelele 'mpregiuru-i, ca mii de lumine Respandescu a sale radie blânde, l ine; Nu se-aude mierl'a dulce viersuindu, Numai buh'a nopţii sbora retecindu.

Unu greu gemetu rumpe tainic'a tăcere, Palida decade un'a dintre stele, Marturulu naţiunii, Sîncai 'n suspine Curma-a sa vietia, necantatu de nime; Dar unde repausa trupulu lui recitu, E sî fi-va "n secle nedescoperitu.

(Vien'a. 1862.)

46 DOMNISIOREI CONSTAN'JTA DUNGA.

XII. Domnisiorei Constanţi a Du nea .

(Camil'a D'Albu).

Catra tine suna debil'a-mi cântare; Va ajunge ore colo 'n depărtare?! Fiic'a Romei vechie! svava floriora! Va petrunde ore bland'a-ti animiora ?! . . . Candu naltiai la ceriuri sânta rogatiune, Se-i ceru indurarea pentru-a mea naţiune, De aceste fiice densei i-am doritu, Rug'a mea ferbinte eca s'a-implinitu!

*) Domnisior'a C o n s t a n t i ' a D u n c a , petrecea in Paris, secerandu prin operele sale scrise in limb'a fran-cesca despre romani sî educatiune, apretîarea sî aplau-dele invetiatiloru Franciei. Dupa cum mi fece ens'a-sj magulitori'a dechiaratiune, acest'a poesiora contribui sî ea incâtu-va, spre a o indemnâ, se reintorne la fraţii sei, in patri 'a sa.

DOMNISIOREI CONSTANTI'A DUNCA. 47

Nu te cunoscu inca scumpa floriora! N'am privitu eu inca faci'a-ti rumeniora, Nece ale tale buze mititele, Nece ochii-ti mundri, aste blânde stele; Pieptulu mieu cehi fragedu totuşi venereza Nobil'a-ti virtute, anim'a alesă, Anim'a alesă, sentiulu romanescu, Ce 'n a tale opuri splendidu stralucescu.

Aii! ce svavu s' aude, ce frumosu resuna, Depe-astfeliu de buze glori'a străbuna; Si-ah cum ne incanta, spiretulu teu mare, Candu in tonu profeticii strigi din depărtare: Cresca-si fiie bune, mame bune-si cresca, Sî va fi mărita gintea romanesca! Ci ne dore forte, de ce Mus'a ta Nu vorbesce 'n dulce, vechia limb'a sa!

Dar' o faima buna pieptulu ne aprinde, Sî ne afideza, că de adi nainte, Parasindu străinii, re'ntornâ-vei era, La fraţi, soriore, la-a ta scumpa tiera; Sî câ a ta Musa va se ne vorbesca De acum in limb'a vechia, stramosiesca.

48 DOMNISIOREI CONSTANTI'A DUNCA.

Vina dara iute, sî nu 'ntardîâ, Câ-ci cu doru te-ascepta dulce tier'a t a !

De sî ale nostre tempuri de mărire Nu traiescu acuma, num'a-in suvenire; De sî adi romanulu plânge 'n suferintia, Parasitu de fratii-si, sî de Provedintia, Totuşi candu aude câte-o provestire De strămoşii falnici, sî de-a loru mărire: Mundru si-inaltia capulu seu plecatu, — Sângele lui Romulu n'a degeneratul

Vina la noi dara fiica gloriosa! Câ-ci cu doru te-ascepta gintea ta doiosa; Vin' de ni vorbesce de strămoşi, de ginte, Cu-a ta voce dulce sufletele-aprinde ; Spune cum ostenii lui Traianu fundară Aste locuri sacre, ast'a scumpa t iera?! Prin ce fapte bune Sandru celu betranu A sporitu mărirea numelui romanu?!

Ah vorbesce, — vorb'a curge ca sî miere Depe ale tale buze mititele;

49

Spune, cum o mana de legiuni romane S'a opusu in secle spadeloru osmane ?! Cum Mihaiu eroulu, cum Stefanu celu mare A sciutu se tiena tier'a 'n neaternare?! Si-apoi cum mutară crudii din Fanaru Fericirea tierei in suspinu si-amaru ?! . . .

Catra tine suna debira-mi cântare, Ta ajunge ore colo 'n depărtare 1! Fiic'a Romei vechie! svava fioriora, Ta petrunde ore bland'a-ti animiora?! . . . Florea nu iubesce clim'a cea străina, Dupa tier'a-ti dulce pieptulu teu suspina; Tina dara iute! sî nu 'ntardîâ, Câ te-ascepta fraţii spre-a te 'mbracisiâ!

(Tien'a. 1862.)

4

50

XIII. Oda catra Giorgiu Baritiu.

e fia lăudata Dieimea intreita! Acum de nou traiesce poporulu impilatu; Mărirea stramosiesca in cetia aduncita, Ah Ercule-alu naţiunii, prin tine-a re'nviatu!

Ivitu ca 'n noptea negra o stea luminatoria, Ai desceptatu romanulu din statulu amortîtu, Sternindu in pieptu-i nobilu schintea flacaratoria Spre totu, ce-e natiunale, ce-e santu sî preamaritu.

O voce resunase, o voce dela tine, Ca bucinulu, ce cânta in orele de diori; Si-atinsa ca de farmecu intreg'a romanime, Pornî, urmandu in data cuventulu chiamatoriu!

ODA CATRA GIORGIU BA RITUL

Frumosa-e carier'a, pe care mergi nainte, Ci afla lupte grele toti, cari pre ea-au calcatu; Astfeliu sî tu mărite! cunun'a-ti stralucinte De multe ori cu lacrimi amare o-ai udatu!

Câ-ci aerulu prin aspre fortuni se curatiesce; Diamantulu se probeza in focu consumatoriu; Si-amorea nepetata prin ce se intaresce, De nu prin lupta viua, prin focu decidiatoriu ?!

Din fraged'a junia iubindu naţiunea dulce, In viscolele grele ai stătu neclatinatu; Tu-ai fostu, tu esci sî astadi column'a, ce conduce, Pr in noptea 'ntunecosa poporulu persecuatu!

Aten'a se maresce, sî Spart'a e falosa Cu bravii sei, ce 'n lupte cunune-au seceratu; Cartaginea e mundra cu fiicele-i frumose, Cari pentru libertate maritu au sangeratu !*)

*) Matronele din Cartaginea s'au luptatu alăturea cu bărbaţii in contr'a oştirii lui Scipione; in urma inse acest'a reusî triumfatoriu. = = = = ^

52 ODA CATRA GIORGIU BARIT1TJ.

Ci noi suntemu mai mîmdri spre-a nostre brave mame, Cari pentru gintea scumpa crescu fii adeverati, Câ-ci eca 'n pantier'a virtuţii loru romane, Se 'nfrange uneltirea dusmaniloru turbaţ i!

Naltiâ-ti-va ore gintea columna de mărire?! Virtutea nu-are lipsa de fragilu monumentul Unu spiretu mare 'n fapte nu 'nceta a trăire, Candu corpulu se scobore in recele mormentu!

Avâ-vei sî tu ast'a resplata meritata; Trai-va alu teu nume, de ani ne'ntunecatu; Si-analele naţiunii voru enarâ odată: In contra vicleniei ce lupte ai portatu!

Avemu o lupta inc a, o lupta înfocata, Ca se potemu in urma eroicu triumfa; Se nu lasi dar ca Moise naţiunea ta amata, Nainte pana 'n tier'a promisa ar i n t r a t

Ci ca Epaminond'a se poti privi de facia Mareti'a triumfare, ce tu o pregatesci; Ca Simeon betranulu se vedi inca 'n vietia A ginţii mântuire, ce-atât'a o doresci!

(Vien'a. 1862.)

LA VASILIU JUTIU.

XIY. La Yasiliu Jutiu*).

Candu dupa ceti'a nopţii, luciulu sore-apare In mant'a sa de purpuru, pre ceriulu fora nori; Uscandu cu radie line lacrimele amare,

Ce versa-acestu poporu.

*) Numele lui V a s i l i u J u t i u va fi cunoscutu onoratului publicu din primele sale incercari poetice, pu­blicate in „Di o r i l e B i h o r u l u i " almanaculu societăţii de leptura a jun. rom. din Oradea-mare, edatu la 1854. Mai tardîu fiindu tramisu l'a Eom'a, pentru invetia-rea studieloru teologice, inspiratu de locurile sacre ale stramosiloru noştri, unde tota floricic'a tî vorbesce de eroi; unde tota petricic'a tî spune de bravurele romane, fece mai multe poesie, cari vedescu talentu poeticu, dintre cari vre doue sunt publicate in „ F e n i c e " almanaculu ace­leiaşi societăţi, edatu la 1867. Dorere! elu pare a fi pă­răsiţii campulu infloritu ahi poesiei pentru totdeun'a.

54

Candu bardii lui intona cântări resunatorie, Sî imni de re'nviare intona pe 'ntrecutu: De ce câ in acest'a momentu de serbatore

Tu singuru ai tacutu ?!

Cei, cari posiedu in piepturi spiritu de poesia, Schinteu'a ast'a sacra, estu focu domnedieescu; Mi crede, câ-au in lume o nalta detoria:

Se cânte pan' traiescu!

Oh nalta detoria! cu canturi esaltate Ainorea de virtute in animi a sedi; Oh nobila chiamare! naţiunii re'nviate

Cu lir'a a sierbî.

Candu nu ni dede ceriulu odoruri colosale, Pe-altariele fumande a ginţii se sacrâmu; O dulce poesia, o debila cântare

De ce se-i denegâmu?!

Pan' tote 'n ast'a lume se pierdu in se uitare, Poetulu vietiuesce de vecuri neumbritu; Si-eternu vietiuesce in canturile sale

Poporulu seu iubitu.

55

Traire-ar ore astadi ebraic'a naţiune, Candu nu-aru fi perenatu-o divinii sei profeţi ?! S3u fire-ar Rom'a vechia asia mărita V lume,

For' marii sei poeţi?!

Sî ce-ar ff Romani'a cu munţii sei de auru, Ne-avendu pre Alesandri, Sionu, Bolintineanu ?! Si-Ardelulu cu-ale sale funtane de tesauru,

Ne-avendu pre Muresianu?!

Incorda-ti dara lir'a sî pleca înainte Pe urm'a gloriosa a cestoru bardi mari t i ; Versandu schinteu'a sacra, ce pieptulu tî aprinde,

In imni insufletîti.

Mai mergi inca odată pe-a Romei vechi ruine, Se plângi cu lacrimi calde trecutulu gloriosu; Mai versa inca-odata a Tibrului suspine

In viersulu teu gelosu!

Sî intorcundu-ti paşii in tiera, te opresce Pe pulberea străbuna alui Menumorutu; Prin canturile tale in estu poporu sternesce

Virtutea din treciitu!

56 LA VASILIU JUTIU.

Candu nu ni dede ceriulu odoruri colosale, Pe-altariele fumande a ginţii se sacrâmu; O dulce poesia, o gelnica cântare

De ce se-i refusâmu ?!

(Vien'a. 1862.)

UNU SUSPINU LA ANULU NOU 1863. 57

XV. Unu suspinu la anulu nou 1863.

Domne din naltîme! caută cu 'ndurare Spre-ale ginţii mele patimi milenare.

Câ-ci demultu i-e data, totu a suspina, Sclava maltratata in mosî'a sa!

Fostu-a ea odată, fostu-a mare 'n lume, Preste totu pamentulu resunâ-alu ei nume.

Fiii ei in lupte sta triumfători, Tremura dusmanulu de saget'a loru.

Unde-i este Domne! vechi'a strălucire? Unde e acel'a tempu de fericire?

58

Ordele barbare, ce o-au navalitu, Vechiele-i cunune tote le-au rapitu.

Ma nu'n lupta drepta, nu'n lupta egale, Ci cu 'nsielatiune, cu negra trădare.

Focuri sî răpire, sila sî omoru S'au latîtu ca mare dupa urm'a loru.

Satele naţiunii, tote ruinate, Mundrele-i câmpie, tote despicate.

Junii sei cei nobili, cari o-au aperatu, Sub palosiuri crude toti au sangeratu.

Fiicei e-i captive pre tiermuri străine Eepetiau a maicei gelnice suspine.

Stranepot'a de-Erculi sî de semidiei, Devenitu-a sclav'a pariiloru sei.

Principii ei falnici, cari odiniora Prescrieau statute atâtoru popore,

UNU SUSPINU LA ANULU NOU 1863.

Sub duşmane fere câtu teinpu au gemutu! Sarutandu sî man'a, care i-a batutu.

Ordele selbateci cum ne despoiara, De-ale nostre drepturi, de a nostra t iera!

Ma sî santuariulu, sacrulu santuarîu, Cum l'a profanatu-lu crudulu de barbaru!

Popi de alta limba in templele sânte Insultau poporulu, ce li sta nainte.

Bune Domne! pana sî in cas'a ta A trecu tu de sclava dulce gintea mea!

Indesiertu chiamatu-a fraţii, se-i ajute, Nu a fostu in lume, cine se-o asculte.

Cum in gerulu nopţii se palesce-unu crinu, Astfeliu vieti'a-i trista vescediâ 'n suspinu. . .

Dupa-atâte plage si-asupriri crudele, S'au curmatu adi ore patimele-i grele?!

60

Eca Bucureştii si-astadi cum gelescu, Florile naţiunii cum se yescediescu!

Din afar' duşmanii ca sî lupi veghieza, Cum se-i stingă vieti'a, cum se mi o perdia.

Din laintru fiii prin machinatiuni Pregatescu mormentulu dulcii loru naţiuni.

Alinâ-va ore anulu, care vine, Ale ei necasuri, gelnice suspine ?!

Va veni vr'unu Moise spre-a o mangaiâ? Se'u mai are inca multu de a rabdâ?

Domne! cauta-odata, caută cu 'ndurare, Spre-ale ginţii mele patimi milenare.

Fâ, estu anu se-aduca vr'unu mantuitoriu, Se scape de morte scumpulu mieu poporu!

(Vien'a. 1863.)

LA MORTEA UNEI COPILE. 61

XVI. La mortea unei copile.

(Catarin'a Mihâlyi de Apsia f 25 Jan. 1863.)

P e patulu celu de morte, plapand'a Catarina Se usca ca o fiore sub clim'a cea străina, Cu ultim'a-i privire, doiosa salutandu Părinţi, fraţi, soriore, cari o privescu plangundu.

Astfeliu auriulu sore, candu dupa munţi apune, Tramite inca-o blânda privire peste lume; Astfeliu o stea, ce cade din ceriulu nenoratu, Saluta inca-odata pre socii, ce-a lasatu.

Remani! nu merge inca! părinţii trişti suspina, Nu ne lasâ in gele, oh scumpa Catarina! Remani! o roga fraţii cu sufletu sangerandu, Sororile o roga: nu merge-asiâ curendu!

62 LA MORTEA UNEI COPILE.

Megnire grea se-aduna pe a copilei frunte, Precum se-aduna norii pe naltulu verfu de munte; Sub gene-i schinteeza ochisiorii plângători, Ca doue stele-ascunse sub negrulu velu de nori.

Apoi cum curcubeulu pe ceriuri se intinde, Unu zembetu linu se-incinge pe buzele-i morinde, Sî 'ncepe se sioptesca cu viersu tremuratoriu, Par' câ e viersulu aurei, ce plânge pintre flori:

Oh curma-ti tata, mama! doiosele suspine, Oh fraţi! oh soriore! nu plângeţi dupa mine; Semtiu, lumea 'nsielatoria nu e locasiulu mieu, Dorinti'a me rapesce in ceriu la Donmedieu.

Sî braciu-mi se intinde cu-o pofta nefinita, Se-ajunga acea tiera, de angeri locuita; Pe plaiulu nemoririi, in paradisulu santu, Sciu, nu-su dorerî sî lacrimi, ca-aicia pe pamentu.

Voi plângeţi ? ah nu plângeţi! sî 'n ceriu voia fi a vostra, Nu va se curme mortea ferbinte-amorea nostra, Asupra-ve ca angeru de padia voiu veghiâ, Sî pentru sortea vostra Dieimea voiu rogâ!

LA MOETEA UNEI COPILE. 63

Si-acuin mi dati pe urma o dulce sărutare, Părinţi, fraţi, soriore! mi dati o 'mbracisiare, Câ-ci eca or'a bate, sî ceriulu s'a deschisu, Dieimea dupa mine unu angeru a tramisu!

Aci dorerea-i curma cuventulu, — o zembire I fuge peste buze, ca semnu de fericire, Ca semnu de fericirea, ce Domnulu a gatitu Fiintieloru curate, ce 'n lume l'au iubitu.

O sărutare dulce . . . o dulce 'mbracisiare . . . Copil'a patiminda cu-o debila suscare In braciele loru calde adorme liniscitu, . . . Dar somnu-i e for' capetu, spre veci a adormitu!

O plangu părinţii, fraţii, sororile 'n tăcere, Cuventulu li inghiacia pe buze de dorere; O plânge tristu naţiunea, câ-ci pe maternu-i sinu Cu-o fiica iubitoria er' are mai pucinu.

O plânge iasomi'a sî fraged'a viora, Câ-ci au pierdutu in dens'a o dulce soriora; Dar sciu câ se desfeta Treimea sânta 'n ceriu Câ-ci ăra-i mai sosesce unu candidu angerelu!

(Vien'a. 1863.)

64 ROGrATIUNE.

XVII. Rogatiune.

Funtea nemoririi, Domne-atotpotinte! Catra tine sbora rug'a mea ferbinte; Potu străbate ore la mărirea ta? Potu de tronu-ti splendidu a me-apropiâ?

Sunt, cari pentru auru sî comore 'n lume, .Si-sierfescu onore, consciintia, nume; Sî cu câtu mai multe bunuri au-inghitîtu, Cu atât'a setea i arde mai cumplitu.

Altulu in mundri'a-i vana, ostasiesca, E ferice, deca pote se lucesca Cu cruci sî cunune, ce le-a meritatu, Candu in campulu luptei fraţii si-a taiatu.

ROGATIUNE. 65

Pre-altii i desfeta filtrulu de amore, Ale copilitiei buze zembitorie, Cercandu pe-alu Junonei sinusioru placutu Raiulu, ce prin negre vitiuri l'a pierdutu.

Bravulu francu doresce oste neinvinsa, Anglulu ofta mare de nai, flote 'ncinsa; Sî tiranulu cere, se pota 'nferâ In catusie grele bieta gintea sa. . . .

Io-su romanu ah Domne! nu ceru auru, nume, Neci lucire plina de desiertatiune; — De unu doru s' aprinde, si-arde pieptulu mieu: Se se preamaresca santu numele teu!

Dâ-mi Părinte dulce! anima ferbinte, Sî in ea curate, nobili sentieminte; Ca din totu spiretulu se te potu iubi, Sî cu svave canturi glori'a a-ti mari.

Ci deca-mi ierţi Domne! inca-o rogatiune, Lasa fia ast'a pentru-a mea naţiune; A h ! ca pana dens'a va mai patimi, Flori de bucuria nu-mi voru impupî!

o

66 ROGATIUNE.

Dar de voiu ajunge, se-o vedu fericita, Cu ardore sacra de-ai sei fii iubita, — Nu-mi remane numai unu ferbinte doru: De-a ei lacrimi calde petrecutu se moriu!

(Vien'a. 1863.)

LA MORTEA POETULUI JOANU VACABESCU. 67

XVIII. La mortea poetului Joanu Yacarescu.

(f 15. Mart. 1863.)

Candu ne umiliră armele barbare, Sî era o peta numele romanu; Candu strabun'a limba nu si-aflâ scăpare, Numai in bordeiulu bietului tieranu:

Pe-ale României gelnice ruine, Ca tramisu din ceriuri bardulu s'a-aretatu; Sî pan' gintea dulce se necâ 'n suspine, Imni de re'nviare bardulu i-a cantatu.

Viersulu lui sunatu-a candu ca hor'a lina, Ce copil'a naltia 'n sacre serbatori; Candu ca sî unu murmuru de-apa cristalina, Deca si-mena valulu peste petrisiori,

5*

68 LA MORTEA POETULUI JOANU VACARESCU.

Dar' vediendu căderea ginţii suspinande, Sunetu de dorere lir'a-i a cantatu, Tristu, ca sî megnirea mamei lacrimande, Grelnicu, ca-alu orfanei vaietu desperatu.

Grlori'a, amorea, bravii clin morminte Au jocatu pe lir'a bardului romanu; Gintea nededata la-astfeliu de cuvinte, Credea, câ-i plagund'a umbra-a lui Stefanu.

Dar la-a lui acente mii se desceptara, Cu strabun'a fala frunţile naltiandu; Natiunalitatea re'nviatu-a £ra,

Pe-unde Vacarescu a trecutu cantandu. . . .

Bardulu nu mai cânta! gerulu morţii crude, Oe-i atinse trupulu, vocea i-a necatu; Plangerea-i doiosa nu se mai aude, Pe-unde-odiniora dulce a sunatu.

Dar candu emisferiulu dormeca in pace, Sî mii ochi lumina pe ceriulu seninu, De sub gli'a gropei, unde bardulu jace, Se redica 'n aeru gemetu sî suspinu:

LA MORTEA POETULUI JOANU VACARESCU. 69

Ah romane! pana nu voru se 'ncunune Templuri de cultura vechiulu teu pamentu; Primulu cantaretiu alu gloriei străbune, N'o se-si afle pace lina in mormentu!

(Vien'a. 1863.)

70 ÎNGROPAREA OST. CADITJTI PE VALEA-ALBA.

XIX. îngroparea osteniloru cadiuti pe Yalea-Alba.

— 1484. —

D e ce suna dob'a asia cu 'ntristare? Ce insemna ore g'elnic'a-i cântare? Ce va se vestesea sunu-i desperatul Pote se redica, Cet'a inernica Catra alu Suverei muru neaperatu?

Nu e, nu acest'a raorsu de atacare, Trist'a voce-a dobei chiama la 'ngropare, Chiama la 'ngroparea braviloru osteani, Cari in lupta-amara, Pentru dulcea tiera, Victime cadiura crudiloru osmani.

ÎNGROPAREA OST. CADIUTI PE VALEA-ALBA. 71

Lenga Valea-Alba pe-o câmpia lata, Oştea romanesca sta solenu gatata, In miediu se destinge marele Stefanu Deca-e totu soldatulu Naltu, frumosu ca bradulu, Elu e intre densii cedru din Libanu.

înaintea ostii in grămădi s' ardica Trupuri secerate de-arm'a inemica, Ici uunu june, colo unu capu caruntîtu ; Dulce România! Ei in bătălia Pentru-a ta vietia vietia au sierfitu!

Geniulu României lacrimandu planeza De asupra loru, sî acvil'a-i umbreza Cu a sale falnici negre aripiori; Mame plangatorie, Pline de dorore, Implu atmosfer'a cu vaietulu loru.

Dob'a inceteza, oştea iea aminte, Sî Stefanu incepe astfeliu se cuvinte: „De ce aste lacrimi? de ce-atâtu suspinu?

72 ÎNGROPAREA OST. CAD1UTI PE VALEA-ALBA.

Plângeţi pre-acei, carii I pefugu contrarii, Lacrimi sî suspine loru li se cuvinu.

„Ma eroii ageri, ce in lupta pica, Pan' braciulu loru diece din duşmani demica, Demni sunt de corone, sî 'ngroparea loru, Treba ca se fia Dî de bucuria, Ce se nu-o conturbe vaietu plangatoriu.

„Astfeliu fiii voştri 'n lupta sângerară, Demni de alu loru nume, demni de a loru tiera, Demni de braciulu vostru, care i-a portatu; Ordele barbare Fugu peste hotare, — Mortea loru de morte patri'a-a scapatu.

„Nu se cade dara vaiuri plangatorie Ca se profaneze ultinfa onore, Ce estoru cadavre toti suntemu detori; Nu lacrimi amare, Imni de triumf are, Se anuntie lumii brava mortea loru."

ÎNGROPAREA OST. CADIUTI PE VALEA-ALBA. 73

„Tier'a e scăpata"! mii de voci sunară, Mamele sunt mundre, câ-ce i laptara, Si-istori'a spune, câ 'ngroparea loru, Fu o serbatore, Ce cu sacra-ardore O doresce si-astadi bravulu mieu poporu!

Dulce România! ale tale bracie, Aretâ-ni-aru inca fii bravi de vietia, Unde este inse, unde unu romanu, Se-i duca-a se bate Pentru l ibertate?!

Ce tu plângi oh t iera?! plânge pe Stefanu!

(Beiusiu. 1863.)

74 CANTECU CONTEMPUBANU.

XX. Cantecu contempuranu.

pecatu ne pedepsesce? Ce blastemu ne asupresce? Ce'a ce unulu redica, Vine altulu sî o strica?!

Au n' avemu unu scopu in lume ? Nu portâmu acel'asi nume? Nume ce cu-a sa splendore Opacesce-auriulu sore.

Au n'avemu o istoria? O mărire, o mundria? Câ ni mama dulce, buna, Rom'a vechia sî străbuna!

CANTECU CONTEMPURANU. 75

Au n'avemu toti o oftare? De ce arde micu sî mare: —. Grintea scumpa se traiesca, Se traiesca, se 'nfloresea!

Se traiesca ?! — Câ traiesce, Biet'a-atunci numai sentiesce, Candu d'in somnu-i greu trasare La-ale nostre certe-amare.

Dar pe Dieulu preapotinte Juruimu de adi nainte, Vomu pasî toti pe-o cărare, — Pera castrele contrarie!

Limb'a face pre-o naţiune; Ce-e dar o constitutiune, Fara limb'a natiunale? Zedu, ce fundamentu nu are!

Nu-e romanu de omenia, Demnu de a sa istoria, Celu ce limb'a-si n'o vorbesce, Sî nu scrie romanesce.

76 CANTECU CONTEMPUBANU.

Nu-e romanu demnu de-a sa ginte, Celu ce de-astadi inainte, Nu voiesce a combate Pentru-a ginţii libertate.

Transilvania amata! Calea drepta tu ne-arata, Trei milione sî mai bine Caută sperandu la tine.

Sî Banatu-ti va da mana; Au potere-ar se remana, Se nu merga inainte, Candu lu chiama scump'a ginte?

Stramosiesc'a Bucovina, Sî ea inca va se vina, Infratîrea se-o 'ncunune Cu-ale ei sorori străbune.

Sî noi fii de-o mama, pe-unde Crisiulu mena-a sale unde, Vomu urma voue 'n virtute, Asia Dieulu se ne-ajute!

CANTECU CONTEMPUEANU.

Fraţii mei! betranu sî june, Se 'ntonâmu o rogatiune: Domnulu din ceriu se santiesca Infratîrea romanesca!

Er tu brava preoţime! Cânta preste romaninie, Cânta binecuventare Dela sântele altarie.

Yeda lumea sî se mire, Ce potemu noi in unire; Yeda lumea 'nspaimentata, (xlori'a Romei renviata!

(Oradea-mare. 1863.)

78 LA MORTEA POET. ANDREII! MTJRESIANU.

XXI. La mortea poetului Andreiu Muresianu.

I.

C e tîpetu se-aude? ce vaiu de dorere Cuteza se franga a nopţii tăcere? E pote-o orfana pe patu de-agonia? E pote captivulu, ce more 'n sclavia?

Sî vaiulu totu cresce . . . totu cresce . . apoi pere; Mii piepturi inghiacia de-o muta dorere. Eogati-ve! — o ginte pre fliu-si gelesce, Ce dintru naltîme la dens'a privesce.

LA MOETEA POET. ANDKEITJ MUEESIANU. 79

E tristu, se vedi mam'a doiosa cum plânge Pre fiiulu seu unicu cu lacrimi de sânge; E tristu, candu remane unu pruncu mititelu, Lipsitu de părinte, pe strate misielu.

E tristu, candu eroulu in lantiuri străine, Departe de tiera apune 'n suspine ; Ci multu e mai gelnicu, o ginte candu plânge La grop'a măririi, ce fruntea-i incinge.

Tu sore de auru! in nori te ascuude, Se nu vedi megnirea pe trist'a-ne frunte; Poeţi dela Milcovu sî Tis'a 'mpreuna, Dati mortului ginţii onorea din urma!

Iertatu va fi ore, se 'ntorcu catra tine, Sî eu oh mărite! a mele suspine? Se spunu intre lacrimi, ce scumpu te-amu avutu? Ce mare tesauru in tine-amu pierdutu?

Candu gintea mea dulce gemea 'n agonia, For' dî de mărire, di de bucuria, Damnata se pera de crud'a ei sorte, Fidelu tu veghiatu-ai la patu-i de morte.

80 LA MORTEA POET. ANDREIU MURESIANU.

Sî pana ce alţii 'n petreceri profane, Uitau suferinti'a naţiunii orfane; Tu prin sărutare, sî dulce cântare Cercai se-i insufli vieţi'a, ce n'are.

Cantasi-i de tiera, cântaşi de virtute, De teinpuri mai brave, de glorii pierdute; • Vorbisi-i de ducii, ce lumea-au invinsu, Plangundu eroismulu, ce 'n vene-i s'a stinsu.

Ca vulturulu liberu pe culmile nalte, Sborâ alu teu cantecu, sunandu libertate; Naţiunea trasare, sî pleca nainte, Pe unde-o conduce cantarea-ti potinte.

Dar lumea fu mica de spiretu-ti mare, In ceriu si-au tier'a atari genii rare, Pc unde-alu teu sufletu in sacr'a-i răpire, Adese sboratu-a, notandu in mărire.

Ah! pieptu-mi cum arde, sentirea-mi se stinge, Unu cugetu terbilu me-apesa, me frânge; Eri inca te-audiramu eantandu pe pamentu, Sî-adi dormi for' vietia in negrulu mormentu.

LA MORTEA POET. ANDREIU MURESIANU. 81

Asia stint poeţii! Dieimea-i tramite Profeţi, se console naţiuni asuprite; Finindu-si misiunea, momentulu li bate, Sî trecu cu unu cantecu la eternitate.

Asiâ-ai fostu tu brave! tramisu la naţiune, Cu-o nalta chiamare, cu-o sacra misiune, Finindu-ti misiunea cu fidelitate,

* Trecusi cu unu cantecu la eternitate.

Fiintie sublime! din cet'a ceresca, Toi angeri! for' trupuri sî peta lumesca. Primiţi cu iubire pre-acestu moritoriu, E demnu a fi densulu in sacrulu vostu coru!

II.

Prin ce regiuni ascunse te-a dusu cumplit'a morte ? Ce lume-e fericita in bracie se te porte? Ajunsu-ai ca orfanulu, gonitu pintre străini? S6u câ pe-amice piepturi tu fruntea tî inchini?

6

82 LA MORTEA POET. ANDREII! MURESIANU.

Ce tiera pote-acuma pre tine se te-asculte? Pre ce fiintie farmeci cu lir'a ta cea dulce? Audî-vomu ore inca sî noi frumosu-ti cantu? Vem'-vei ore inca vr'odata pe pamentu?

Adese mintea-mi astfeliu s'aventa catra tine-, Adese 1e recliiama doiosele-mi suspine; Si-audîndu in umbr'a serei o pasere cantandu, Mi pare, câ-audu lir'a-ti gelosa resunandu.

Plapand'a paserica, candu tomn'a vescedîta Incepe-a rumpe frundi'a cu man'a sa palita, Spre tieri mai caldurose iea sborulu seu usioru, Se-apriuda animi noue cu cantulu seu sunoru.

Ai mersu sî tu poete! lasatu-ai dupa tine Striviţi de grea dorere, in lacrimi sî suspine, Pre cei ce te iubiră, pre cei ce te-adorau, Sî ca de-unu viersu profeticii de vocea ta-ascultau.

Dar candu reinfloresce frumos'a primavera, Sî paserea drumaria se reintorce eYa; Câ-o tainica dorintia o-atrage ne'ncetatu La patri'a sa vechia, la cuibulu, ce-a lasatu.

LA MORTEA POET. ANDREII! MURESIANU. 83

Ah vina sî tu brave! mai vina inca-odata, Se vedi iubit'a-ti tier'a sî gintea întristata. Pe aripele gloriei, din paradisulu santu, Descinde inca-odata, descinde pe pamentu!

Se-audîmu inca odată acordulu lirei tale, Cantaudu virtute, tiera, si-amorea natiunale ; Sî inainte pana spre veci ne-ai paraşi, Se mai potemu odată in faci'a ta privi!

Dar vai! nu te petrunde rogarea mea ferbinte, Tu nu voiesci din ceriuri in lume a descinde; Acolo fericirea sî pacea ai aflatu, Ce intre fraţi in lume in darii o-ai fostu cercatu.

Eepausa dar! repausa oh sufletu preamărite! Pe ale nemoririi vâli purure 'nfiorite, Rogandu Dieimea nalta, se 'ntinda man'a sa Naţiunii, ce gelesce plangundu la grop'a ta.

(Oradea-mare. 1864.)

84

XXII. Copil'a frumosa.

N u faci'a de-alabastru, nu perulu de metasa, Ce'n bucle incretîte pre umeri i se lasa, Nu desele sprâncene, ce genele-i cununa, Nu vocea 'ncantatoria, ce gratîosu resuna, Nu ceriulu, ce straluce in mundru-i ochisioru, Nu zembetulu, ce fuge pe buz'a ei usioru;

Nu aste dau copilei frumsetia sî onore, Se fia-a sa talia ori câtu de 'ncantatoria; Candu sufletu-i e negru sî anim'a petata, Nu pote ca se fia frumosa-atare feta.

85

Sub florea ce-amirosa sî ti-ride gratîosu, Adeseori pandesce unu sierpe venin osu.

Frumosa e copil'a, candu Dieulu si-iubesce, Precum iubesce-albin'a vior'a, ce 'nfloresce, Candu crinulu innocintiei pe faci'a ei plăcuta, Cu ros'a de pudore, ca sora se săruta, Sî 'n ochii sei cei candidi, ca ceriulu celu seninu, Se-oclinda curatî'a, ce-o porta'n alu seu sinu.

Frumosa e copil'a, candu sacr'a simpletate Nu-o dâ pe lucsulu falnicu, ce cresce in palate, Candu umilinti'a ca si-o mantea de serbatore Cu gratia se ntinde pe membrele-i usiore; E umilitu, e simplu sî dalbulu crinisioru, Sî totuşi au nu-i densulu mai mundru intre flori?

Frumosa e copil'a, candu anim'a-i curata, De-a patimeloru grele fortune liberata, Se-aprinde, flacareza de-o sânta rogatiune, Cerendu daru sî 'ndurare spre tiera sî naţiune, Cerendu daru sî 'ndurare spre cei ce-o au nutritu, Sî semburulu credintiei in pieptu-i au seditu.

86 COPII/A FRUMOSA.

Frurnosa e copil'a, candu nu e pretiu in lume, Se-si venda consciinti'a, se-si venda alu seu nume; Candu scie a destinge amorea nepetata De marfa de vendiare, de-amorea neiertata; Câ-ci vai! ori ce clipita, trecuta in pecatu, In scurtu va se-si resbune amaru sî 'nfricosiatu.

Frurnosa e copila, candu sei' compatiminda, Se 'mbracisie-o flintia, o anima gemenda; Candu mic'a-i mana versa balsamu de mangaiare Pe ranele acelui, ce plânge for' sperare, Sî-i resplatita, deca unu zembetu a diaritu, Pe buz'a suferintiei, ce ea o-a recoritu.

Nu faci'a de-alabastru, nu perulu de metasa, Ce'n bucle incretîte pre umeri i se lasa, Nu desele sprâncene, ce genele-i cununa, Nu aste 'nfrumsetieza pre o copila juna. Sub fiorea ce-amirosa, sî ride gratîosu, Adeseori pandesce unu sierpe veninosu.

Virtutea numai tinde frumsetia-adeverata, Frumseti'a de virtute nu pere neci odată,

COPIL'A FRUMOSA.

Neci iern'a betranetiei pre ea n'o vescediesce, Câ'n veci remane juna, in veci ea infioresce; Lasandu sorori, amice, sî tote pre pamentu, Ea singura-o petrece din colo de mormentu!

(Oradea-mare. 1864.)

88

XXIII. Intru o nopte viforosa.

Este-o nopte viforosa; La feresta eu privescu, Sî la tier'a mea doiosa Ochii-mi ageru i tientescu.

Sî cum stau, sî cum privescu, Grele chinuri me muncescu.

"Ventulu bate cu mania Peste agrii semenati; Plânge vale sî câmpia, Stancele gemu pe Carpati. —

INTRU O NOPTE VIPOROSA.

Dor' le-apesa-a ta dorere, Scumpa tiera-a ginţii mele?

Grei nuori se-aduna, tota Bolt'a-in negru o 'nvelescu; Par' câ-su uriaşi, ce nota Pe-oceanulu celu cerescu. —

Dor' suspinulu teu i mena, Dulce gintea mea romana?

Sî 'n acest'a-intunecime, Ce te 'nsufla cu flori, Peste ceriu cu rapedîme Sbora-unu fulgeru trecatoriu. —

Ore nu-e elu vre-o schintea, Din stravechia glori'a ta?

Pintre nuori câte-odata Lun'a scote fruntea sa; Ah! cum semenati la-olalta Patiminda gintea mea!

90 INTRU O NOPTE VIFOROSA.

Par' câ-e palid'a ta facia De sub velulu de tristetia!

Pieru nuorii, mii de stele Ardu pe ceriulu celu seninu; Tempulu sterge-ori-ce dorere, Ori-ce vaiu, ori-ce suspinu. —

Sterge-a Domnulu si-a ta gele, Scumpa tiera-a ginţii mele!

(Oradea-rnare. 1864.)

PSALMTJLIT 136. 91

XXIV. Psalmulu 136.

Depar te de iubit'a tiera,

La riulu dela Babilonu, Damnaţi la sierbitute-amara, Sboramu cu dorulu la Sionu;

Si-ah plangemu tainicu sî gelimu Frumos'a tiera, ce-o dorimu.

Sî ale nostre lire mute, Oe-atâtu de dulce au sunatu In sinulu patriei pierdute, Prin arbori verdi le-amu aternatu;

Nu potu — in daru aru mai suna — Dorerea nostra-a mangaiâ.

PSALMULU 136.

Ma crudii, cari for' indurare In sierbitute ne-au portatu, Rideau de gelea nostra mare, Sî ne-inganau neincetatu:

Ce ve crutiati frumosulu tonu ? Cântaţi unu cantecu ca 'n Sionu!

Cum ar fi inse cu potintia Spre imnuri a te-insufletî, Candu vedi in doru sî 'n suferintia Vieti'a-ti a se vescedî?

Sî a cantâ vr'unu cantu divinu, In lantiuri, pe pamentu strainu?

Decumva m'asi uita de tine, Oh tiera sânta! ce iubescu, Si-asi incetâ Ierusalime! La tine doru-mi se tientescu;

Se uite Domnulu drept'a mea, Se nu mai am virtute 'n ea!

Sî limb'a-mi faca-o a se prinde De gingini, se nu potu cantâ,

PSALMULU 136.

De nu-mi va sta totu inainte Grelosa suvenirea t a ;

Iubindu-te si-astfeliu, cum esci, Peste-ori-ce desfetari lumesci.

Ah Domne, Domne! tiene minte Pre Idumeii 'nfricosiati, Cari la predarea urbii sânte, Strigau, urlau infuriati:

Surpaţi, surpaţi pana 'n temeiu, Se pera chiaru sî urm'a ei!

Si-ah ginte cruda, blastemata! Ah Babilone ne'nduratu! Haru! celui ce va se-ti resplata Dorerea, ce ne-ai castigatu;

Sî haru! celui ce va curma In sugători sementi'a t a !

(Oradea-mare. 1865.)

94 MEDITA TIUNE.

XXV. Meditatiune

la aniversari'a 24. a nascerii mele, 22. Novemb. 1865.

Es te -o vechia, dara buna asemenare, Oumca lumea-acăst'a este ca si-o mare, Marinariu pe dens'a omulu caletoriu ; Câte stance,-abisuri, viscole turbate Trebue se 'nfrunte, pana ce străbate La alu fericirii malu inverdîtoriu!

Douedieci sî patru scurte primavere, Au pierdutu a sale dalbe floricele, Decandu pe-ast'a cale sî eu retecescu;

MEDITATIUNE,

Voiu ajunge ore tiermurea dorita ?! Seu câ nai'a-mi mica va cade" sdrobita, Igropandu cu sine totu, ce-acum dorescu?!

Candu pasîi pe dens'a, nu sciam eu inca, Cumca 'n sinu-i dorme stanca peste stanca, Ce voru se-mi conturbe cursulu liniscitu; Faci'a-i zembitoria aiu-mi părea a spune, Ca adese valuri, fulgere, fortune Mena peste dens'a joculu loru cumplitul

Nai'a-mi mitutica cu usioratate Naintâ pe luciulu marii asiediate, Astfeliu o aurora scurta-am implinitu; Ceriulu vietiei mele plinu era de stele, Blânde, luminose; pare câ in ele Eadi'a fericirii mele-a stralucitu.

Intr'o ora inse, ora ominosa, Apucatu de viscolu, observai cu groza Scil'a sî Caribdea, ce me-amenintiâ ; Dau se le incungiuru, de se pote inca, Ah, tardîu 1 cu-unu tîpetu cadu isbitu de stanca, Nai'a-mi struncinata, fruntea-mi sângera!

96 MEDITATIUNE.

Astfeliu sî a dou'a sî a treia ora. . . . De-atunci inceputu-a sortea 'nsielatoria Se me prigonesca pintre stanca,-abisu; De-atunci orizontu-mi se 'nvescii in cetia, Bucuri'a-mi dulce se schimbă 'n tristetia, Sî in lacrimi dese fragedu-rni surisu!

Hah ! sperare noua . . . colo din departe Unu cantu de plăcere aerulu străbate, Ce cu tonu de farmecu pare câ-mi dîcea: Mena, mena 'n coce, de vrei reusîre, Aici te ascepta malu de fericire, — Sî eu dau cu nai'a-mi mica 'n partea-acea.

Ma ce-a fostu acel'a ?! cantecu de Sirene, Svave, gratîose, dara mul tu viclene, Ce-amagescu in cale pre-omulu trecatoriu; Le ajungu, le 'mbracisiu; vai! in locu de bracie Calde, iubitorie, aflu numai ghiacia, Aflu numai ghiacia, si-ah! me infloru!

Sî acum, se 'ncungiuru relele 'pe mare, Mi-am propusu a face ultim'a 'ncercare, De-a o trece cu-aripi ca sî unu Icaru;

97

Vai! la ori ce proba, dintru inaltîme, Recadiutu-ani era giosu in aduncime. Giosu in aduncimea plina de amaru!

Se me luptu eu dara fora încetare?! Se-mi vedu nimicită ori-sî-ce sperare?! Vieti'a-mi inca juna se-o vedu vescedîndu! Pieptu-mi fragedu lapta nobili sentieminte, Dorulu me impinge totu mai inainte, Si-ah câ pierdu totu pasulu, care-lu intreprindu.

Si-acum la 'nceputulu carierei mele, Eca-me 'n ruine, sub unu ceriu for' stele, Dupa-atâte patimi frantu sî amaritu; Marea nu-mi promite locu de-adapostire, Ceriulu fora stele neci o fericire, Sentiu, că cere-odina braciu-mi obositu!

Ce feliu! eu si-odina? pan' inca sum june, Pan' me 'nsuâetiesce sacr'a relegiune? Pan' rechiama braciu-mi gintea, ce iubescu? Eu sî for' vietia — vieti'a a-mi petrece? Eu sî a descinde in mormentulu rece, For' se vedu limanulu, care lu dorescu?

7

98

Lasiu e celu ce si-geine vieti'a in suspine, Celu ce ca sî Mariu plânge pe ruine, Candu la lupta, fapta, densulu e chiamatu; înainte naia! prin ori-ce fortune, Malulu, ce nu pote se-lu ajunga-unu june, Treba se-lu ajungă braciulu de bărbatul

(Oradea-mare. 1865.)

99

XXVI. La romanii din Ardealu.

C e staţi plini de uimire? ce staţi privindu la ceriu? Romani! ve 'nsufla spaima sî-unu viscolu efemera ? Pan' laşii for' vietia fricoşi se pitulescu, Eroii prin fortune la gloria pasieseu.

Curagiu! asia de iute nu pere unu poporu, Ce prin atâte probe trecu triumfatoriu; Aflâ-si-va caus'a sânta luptacii sei eroi, Au nu mai crescu Barnutii sî astadi intre voi?

Amu fostu acum nu-odata ca tenerii 'n coptoriu, Gemendu fora sperare in focu consumatoriu; Câ-ci opfâprediece secle, ce-asuprane-au sboratu, In focu de suferintie amu arsu neincetatu!

7*

100 LA ROMANII DIN ARDEALU.

Amu fostu sî ca Danile in pescerea de lei, H a h ! me 'nfioru sî astadî, candu socotescu la e i ; Câ-ci alianii noştri ca lei ne-au 'ncungiuratu, De ghiarele loru crude adese-amu sangeratu!

Amu fostu sî ca sî Petru in temnitia, 'n catusi, In tier'a nostra vechia for' mesa, for' culcusiu; Câ'n temnitia sî 'n grele catusi ne-au aruncatu, Meschinele-Aprobate, ce dreptulu ne-au furatu!

Ma din coptoriu cu perulu neatinsu amu reusîtu, Sî dintre lei cu trupulu intregu ne-amu pomenitu, Sî lantiurile grele, ce-atâtu ne-au ferecatu, Pe campulu libertăţii, la Blasiu le-amu scuturatul

Ce staţi dar in uimire! ce staţi privindu la ceriu? Romani! ve 'nsufia spaima sî-unu viscolu efemeru? Pan' laşii for' vietia fricoşi se pitulescu, Eroii prin fortune la gloria pasiescu.

Curagiu! asia de iute nu pere unu poporu, Ce prin atâte probe trecii triumfatoriu; Aflâ-si-va caus'a sânta luptacii sei eroi, Au nu mai crescu Barnutii sî astadî intre voi?

(Oradea-mare. 1866.)

PROSA.

DESPRE LITERATUR'A ROMANA.

0 privire fugitiva preste literatur'a ro­mana sî lips'a unei istorie critice

a literaturei romane. (Discursu rostitu cu ocasiunea adunării generali a Asociatiunii

transilvane, tienute la Clusiu in 26—28 Augustu 1867).

I.

In faci'a adunării generali a unei Asocia-tiuni ca a nostra, carea si-are. maretiulu scopu, de a respandf cultur'a sî a naintâ literatur'a po­porului romanii, mi aducu aminte de cuvintele, ce le inspirase marelui Cichindealu inainte cu vreo 53 ani intr'unu locu alu fabuleloru sale, amorea sî zelulu seu natiunale: Mintea! mărita natîa romanesca . . . mintea! candu te vei lumina eu invetiaturele . . . »« alesă naţia na va fi pre pamentu înaintea ta."

104 DESPRE LITERATUR'A ROMANA.

Prea bine, prea frumoşii! Neci odată o tiera, neci odată unu poporu n'a fostu sî nu va fi mare, deca nu a ocrotitu sciintiele, deca nu a cultivatu artile, deca nu si-a avutu literatur'a sa natiunale!

Ferice dar de acelu poporu, la care s'au desvoltatu sî se nutrescu trebuintiele intielesuali; acel'a va deveni, trebue se devină mare; acel'a are dreptu la vietia, la' rola istorica; are dreptu la laurulu nevescedîtoriu alu nemoririi. Ferice de acelu poporu, care are Shakespeari sî Corneilli, Schilleri sî Păr ar ci, cari sî atunci, candu tru­purile loru putredîra de multu in sinulu gerosu alu pamentului, vestescu cu limba neperitoria mă­rirea naţiunii loru; cari sî atunci, candu insa-si naţiunea loru si-4erminâ rol'a activa pre scen'a lumii, — o pereneza in operele loru nemoritorie!

Dupa atâtea secle ne inchinâmu sî adî cu reverintia suvenirii vechiloru romani, nu pentruca au gubernatu lumea de pe siepte coline, ci pen­truca au avutu Orati sî Ciceroni. Incununâmu cu nimbulu gloriei pre anticii elini, nu pentruca au sciutu reporta triumfuri pe campulu lupteloru sangerose, ci pentruca au creatu sî cultivatu sci-

105

intiele sî artea, sî au redicatu monuminte eterne geniului.

Sî deca acăst'a e asia, apoi Dloru! e chiaru la locu intrebarea: cum stâmu ore noi cu sciin-tiele, cum stâmu cu literatur'a natiunale?! Ore acea vitia, ce porta cu mundria numele de „ro-manu," vit iVlatina, plantanta de Provedintia ca o insula in midiloculu oceanului eleminteloru stră­ine, are ea dreptu, are ea titlu, a cuprinde locu la mes'a poporeloru mar i?! Are ea dreptu, a spera vietia sî rola istorica; are ea titlu, a pre­tinde parte din nemorire?!

Respundu Dloru: da!

Numerosele nostre organe de publicitate, cari respandescu lumin'a in tote părţile locuite de ro­mani, multele produpturi literarie, ce le vedemu aparendu unulu dupa altulu in tote ramurile sci-intieloru; institutele nostre de cultura, cari se redica superbe pe locurile mai nainte desierte; cele trei Asociatiuni ale nostre cu sororile loru din Romani'a, cari porta inainte flamur'a civili-satiunii; societatea literaria din Bucuresci, carea dupa despartîre de secle intruni pentru prim'a

106 DESPEE LITEEATUR'A ROMANA.

ora tote ramurile naţiunii romane pre lenga alta-riulu culturei natiunali; au nu vestescu aceste mai potinte decâtu ori-ee cuvinte elocinti, câ na­ţiunea, care făcea se falfaia odiniora triumfatoriu stendariulu de lupta la Valea-Alba sî Calugareni, astadî se inchina sî ea ideeloru epocei noue sî sierfesce sciintieloru!

Ei Dloru! dar pana ce ajunse ide'a la tri-umfu, pana ce se incaldîra tote animele sî se luminară tote minţile romane de radiele noue ale sorelui, pana atunci vai! câte piciore au sange-ratu de petrele călii neamblate, câte frunţi s'au scaldatu in valuri de sudori, sî ah ! câte bracie au cadiutu obosite sub sarcin'a operei grele!

Câ-ci romanulu, de sî tractatu cu asprime de sorte, de sî trebuia se veghieze ve"curi intrege cu fruntea sângerânda sî cu palosiulu in mana la hotarele tierei sale, ca se si-apere mosî'a, ca se si-scape esistinti'a politica natiunale; totuşi langa Mihai sî Ştefani avea sî Qmtemiri sî Dositei, cari prin lucrările loru literarje intre-tieaeau suvenirile străbune sî perenau naţiunea iubita. Asia e! candu natiunalitatea romana pa-

DESPRE LITERATUR'A ROMANA. 107

rea pierduta in lupte cu duşmanii, — ea renascii in literatura!

II.

Dati-mi voia, Dloru! se aruncu o privire preste latulu campu, ce se numesce: literatura romana. Nu mi e scopulu, a face pe acestu campu o escursiune lunga, ostenitoria, câ-ci nu me ierta neci tempulu, de care dispunu, neci lo-culu, unde me aflu. Voiu numai a indegetâ ca prin trecatu la bărbaţii, cari asudară din tempu in tempu in cultivarea limbei natiunali; ci sî dintre aceştia mai vertosu la aceia, cari esceleza mai multu prin anticitatea loru, seu cari contri-buira mai multu la inflorirea literaturei sî se nal-tiara mai susu preste contempuranii loru, lasandu de astadata la o parte seu abia amintindu pre ceialalti, cari curseră pre ace'asi cale, cu asemene zelu, dar cu mai pucinu sucesu.

Dloru! anim'a romana petrece bucurosu cu suvenirea stramosiloru iubiţi. Animele nostre sunt romane, sî se nu iubesca ele a petrece cu me-

108 DESPRE LITERATUR'A ROMANA.

mori'a aceloru bravi, cari au celu mai demnu titlu la recunoscinti'a posterităţii ?!

Dar cine ar sci ore enarâ istori'a aceloru anime infrante, cari aruncate de pred'a fîacarei nestinse, ce le rodea in tempuri critice, candu totulu părea amortiela, si-au sierfitu dî sî nopte, si-au sierfitu sanetatea sî odin'a intru cultivarea limbei, intru invetiarea sî luminarea naţiunii?!

Deschideti-ve morminte intunecose! lasati se esa inca odată la vietia acei bravi, cari ne-au datu primele cârti romane, cari au pusu funda-mentulu la maretiulu edificiu natiunale, ca se ne desfetâmu in trasurele loru nobile, ca se le schim-bâmu cu flori noue cununele vescedîte, ce le adorna frunţile mărite.

Ci deca viersu-mi debilu nu străbate in adun-cimea morminteloru; nu ve fia greu, nu ve fia frica Dloru! a venf ensive cu mine sî a cautâ pucinu in giuru in lumea mortiloru, in marele cimiteriu, unde jace cenusi'a recita a antelupta-toriloru literaturei nostre.

Veniţi, nu ve fia greu! Acolo jacu iubiţii noştri. Veniţi, nu ve fia frica! Ei dormu so-

DESPBE LITEEATUB'A EOMANA. 109

iniiulu eternii; nu i voru conturba, nu i.voru de-sceptâ neci sioptele, neci suspinele nostre.

Dar a h ! ce locu e acest'a?! Voiam se ve conducu Dloru! la loculu glorieloru nostre; a-sceptam se ve aratu maretiele monuminte, cari le eterniseza numele si vestescu posterităţii me­ritele loru neuitate. Sî e ta! câ nu dâmu decâtu de nesce cruciulitie simple, cadiute sî ele sub po-terea nimicitori a a tempu] ui. Nu ve miraţi! ve rogu. Chiaru de pe acest'a i cunoscemu, câ sunt bravii noştri. Pre omenii mari sî destinşi, pre lu­cratorii literaturei mai ace'asi sorte i ascepta la tote poporele. Unu Camoens, unu Moreau, unu Gilbert, sunt o trista adeverintia a cuvinteloru mele. Sî lucratorii spiretului secerară sî la noi mai multa meseria decâtu cunune. Costinu more sub palosiulu călăului, Scavinu se invenina des-peratu de traiu, sî ceialalti moru mai toti necu­noscuţi, uitaţi, de multe ori persecutaţi.

„Trista resplatire celoru ce si-sierfescu „Vieti'a sî odin'a ginţii, ce iubescu!" Dar in lips'a monuminteloru măreţie, fiacare

cruciulitia de pe mormintele loru ne aduce aminte

110 DESPRE LITERATUR'A ROMANA.

a) Vedi not. 1. la fin. disert.

câte o istoria; fiacare glia ne vorbesce de gloria.

III.

Ci se lasâmu la o parte lamentările tardîe, se privimu in giuru.

Eca aci mormentulu betranului Hurulu. Cine a fostu acestu Hurulu! voru intrebâ mulţi dintre on. mei ascultători. Hurulu a fostu cancelariulu lui Dragosiu, domnulu Moldovei, carele a scrisu in seci. 14 . o cronica, ca se arate evenimentele sî modulu, cum se potu tiene- sî cum se lupta tier'a in contr'a gintiloru, cari o inundară, dupace se rupse de catra Eom'a cea tare. Elu a scrisu latinesce, dar cu anima, cu sentieminte romane. Veni apoi Petru Clanau, secretariulu lui Stefanu celu mare, carele cum însemna ensusi la calcâiulu acelei cronice, a scosu acelu isvodu de pe latinia sî l'a scriptu cu man'a sa in tergu in Vasluiu la 1 3 . apr. 1494 . a )

DESPRE LITERATUR'A ROMANA. 111

Hurulu este acel'a, dela care dateza litera­tur'a nostra in intielesulu mai strinsn.

Dar cum! veti întreba pote cu mirare sî nu fora cuventu; cum! se nu fia cultivatu romanii sî mai nainte literele!? Musele se nu fia aflatu ore intre romani adoratori sî inainte de Hurulu?!

Dloru! ve marturisescu, eram pregatitu la acest'a reflesiune. Da! romanii au cultivatu lite­rele, sî musele au avutu închinătorii sei pre pa­mentulu romanu sî inainte de Hurulu. Ensusi Hurulu adeveresce in introducerea cronicei sale, câ o scrise acea asia, cum o afla scrisa din dîlele betoane de Arbure, ducele campestru. Gregoriu TJrechia, marele cronicariu din capetulu sec. 16. scrie in precuventarea sa la vieti'a domniloru Moldovei, câ „nu numai isvodele nostre, ci sî cărţile străine am cercatu, ca se potemu află adeverulu." Cari isvode, adecă isvodele nostre moldo-romane, scrise pe scurtu, insemnau cele rn-template dela inceputu pana la domni'a lui Petru Baresiu (1527 — 1538 sî 1 5 4 0 — 1 5 4 6 ) „sî s'au stinsu — dîce TJrechia — câ de aci inainte nu a mai scrisu nimene."

112 DESPRE LITERATUR'A ROMANA.

Asia dara romanii au avutu scrietorii sei sî nainte de Hurulu, cari au scrisu unii pote lati-nesce ca Hurulu, eYa alţii romanesce ca UrecMa, insemnandu faptele naţiunii, pentru de a le lasâ eredîre posterităţii. Câ-ci unde sunt eroi, unde sunt fapte eroice — sî aceste la noi nu au lip­si tu — acolo trebue se fia sî bărbaţi, carii se le eterniseze! Ce mirare inse, deca in midiloculu lupteloru continue, romanii nu potura cugeta la păstrarea acestora documente pretîose, si astfeliu cadiura sî ele viptima nimicirii, ca multe alte reminiscintie ale gloriei nostre străbune. a) Chiaru operele scrietoriloru noştri din sec. 1 6 — 1 8 , au nu jacura ele necunoscute, uitate in pulberea biblioteceloru pana mai alataeri, candu prin fa-tigele sî scrutările unoru bravi ai noştri devenira erasi averea, proprietatea publica a naţiunii?!

Lenga Hurulu jacu osele lui Luca Stroici, numitu de comunu „Lupulu," părintelui filologiei latine-romane, cum lu numesce neobositulu nostru B.P. Hajdeu. Barbatu nascutu cam pre la 1 5 3 3 —

a) Vedi not. 2. la fin. disert.

DESPRE LITERATUR'A ROMANA. 113

3 4 din familia inalta aristocratica, adapatu din teneretie la isvorulu sciintieloru, portă sub siese domni ai Moldovei onoroficulu postu de mare lo-gofetu. Ni-a remasu dela densulu „Oratiunea Domnului" (Tatalu nostru), scrisa cu litere la­tine sî purificata de barbarisme, carea o desco­peri' mai anu Hajdeu intr'o carte polona, intitu­lata : „ Corpulu legiloru polone, adunate de Sta-nislau Samicki" in Cracovia 1597 . Facundu adecă Luca Stroici cunoscintia cu acestu enci­clopediste polonu sî dorindu a-i dâ o idea despre originea limbei nostre, i impartasî rogatiunea Domnului in limb'a romana, scrisa cu vechiele litere romane sî coresa in cuvintele, cari i se păreau străine. Celu mai vechiu monumentu alu purismului limbei nostre sî alu scrierii ei cu li­tere latine romane, insemnatu atâtu in privinWa ortografiei, carea si-o formă elu ensusi pre bas'a etimologica, cu adunca petrundere in firea limbei romane, sî carea pestrece in deplinătatea sa multe pretinse sisteme ortografice de astadi, p . e. elu scrie: ceriu, se fia voia ta e t c , câtu sî in pri­vinWa stilului, câ-ci aflâmu in densulu sî in den-

8

114 DESPRE LITERATUR'A ROMANA.

sulu mai antâiu nesuintfa nobile, de a şterge din limb'a romana elementele străine, verite in ea prin usulu liturgicu alu limbei slavice. Asia cetimu in densulu: pane, ispita, mântuire etc. in locu de pita, nepaste, isbavesce e t c , cuvinte, ce le aflâmu inca in rogatiunile dominicali con-tempurane. E mieu acestu documentu, ce e dreptu, sta abia din câteva sîre; dar asia câtu e de mieu, ajunge celu pucinu cu unu dominiu mare, sî e de ajunsu a face numele lui Luca Stroici vene-ratu la tota posteritatea romana. a )

Sosimu acum la mormentulu lui Gregoriu Urechia, cronicariu moldavu din capetulu sec. 16. , căruia, după cumu eschiama despre elu Mironu Gostinu, singuru i-a fostu mila de acea tiera, se nu remana intru intunereculu nesciintiei, sî carele — dupa mărturisirea sa — cetindu isvodele sî ale nostre sî cele străine, a aflatu capetulu sî incepatur'a mosiloru, de unde au isvoritu in tiera, sî s'au immultîtu sî s'au latîtu, „ca se nu S'e innece anii cei trecuţi a tota tier'a, sî apoi se

a) Vedi not. 3. la fin. disert.

DESPRE LITERATUR'A ROMANA. 115

nu se pota sci ce s'au facutu." Cronic'a lui res­pira din tote sîrele celu mai curatu patriotismu sî zelulu celu mai inflacaratu pentru naţiune. a )

Acolo jace sî marea anima a lui Mironu Costinu, cronicariu din seci. 17 . Elu era pote primulu latinistu alu seclului seu; patriotu info-catu, carele vediendu cu dorere cum se impilâ sî se storcea tier'a prin biruri necumpetate, adeseori striga catra domnulu Cantemiru la mesa: „Mai desu cu pocharele Mari'a Ta sî mai raru cu orenduelele (de dare); că-i vre se-ti dai Mari'a Ta sama odată, sî nu-i pote." Elu apuca pen'a, se infrunte ocarele sî basnele lui Eustatie logo-fetulu, lui Simeonu dascalulu sî Misailu calu-gherulu, scrietori contempurani, cari denegrisera originea romana. Se sparia a incepe ostenel'a acest'a dupa atâtea vecuri dela descalecatulu de antâiu, dela Traianu, imperatulu Romului; a lasâ erasi nescrisu, cu mare ocara infundatu poporulu romanu dela o sama de scrietori — dîce — câ este animei dorere! — Sî elu a scrisu asia pre-

a) Vedi not. 4. la fin. disert. 8*

116 DESPRE LITERATUR'A ROMANA.

cum s'a intemplatu, gata a „dă sama despre cele ce a scrisu." a)

E caracteristicu, câ precum Hurulu, Ure-chia, asia sî Mironu Gostinu sî alţii dupa ei, acentueza cu totu adinsulu in opurile loru des-cendinWa nostra latina. Pare câ aru fi sentîtu, câ va veni tempulu, candu nu va fi vr'unu ade-veru istoricu atacatu cu mai multa amaritiune, decâtu chiaru acest'a. Atunci nepoţii se se pota provoca la consciinti'a părinţiioru, cari li-au pre-mersu. Cauta-te dar acum cetitoriule! eschiama M. Gostinu, mundru de originea sa, sî privesce de unde esci, lapedandu dela tine celelalte basne, aâte au insemnatu unii de tine . . . Nu numai numele acesfa (adecă vlach-latinu) ci sî dintr'altele te vei cunosce, obiceiurile, firea sî graiulu pana astadi, că esci dreptu voloh, adecă italianu sî romleanu."

Asia scriau strămoşii noştri; asia sustieneau ei in poporu suvenirile descendintiei sale gloriose dela cuceritorii lumii. Sî care fu resplat'a mare-

a) Vedi not. 5. la fin. disert.

DESPRE LLTERATUE'A ROMANA. 117

lui patriotu?! Acusatu fora vina, fu silitu a-si pleca capulu sub palosiulu călăului sî a mori fora neci o sentintia premergatoria — ca martirulu patriei.

Lenga elu jace fiiulu seu Nicolau Costinu, bravulu fiiu alu bravului părinte (f 1712) , care prin operele sale clin mai multe ronduri si-castigâ unu dreptu titlu la recunoscinti'a naţiunii . a )

Se nu uitâmu a cerceta mormentulu zelosului natiunalistu, eruditului literatoriu sî principe De-metriu Cantemiru (f 1723). E i ! câ panace do­mnii sî aristocraţii altoru popore, indestuliti cu glori'a, ce li dede nascerea, resipiau tempulu in jocuri sî deprinderi nefolositorie, — la noi in-floriau Cantemirii, Stroicii sî Costinescii!

Cantemiru intielegea a porta chiaru asia de bine pen'a, ca frenele guvernului. Primulu eru-ditu a tota tier'a, sî pote a tota Europ'a pe acelu tempu, elu escelâ in mai multe ramuri ale sciin-tieloru, dar mai multu de câtu in tote in ramulu istoricu. A scrisu romanesce, latinesce, grecesce,

a) Vedi not. 6. la fin. disert.

118 DESPRE LITERATUR'A ROMANA.

rusesce sî turcesce, dar anim'a lui cea nobile a sentîtu totu romanesce. Nimene nu a scrisu cu mai mare iubire pentru romani, decâtu densulu, cum dovedesce: „Istori"'a Daciei vechie sî noue," „Desrierea Moldovei" sî alte opuri ale sale. a )

Dar alu cui e acelu monumentu fora semnu, fora nume ?! Acolo jace esemplariulu vorbirii re­torice, necrologistidu lui Stefanu celu mare, alu cărui nume, dorere, ni-lu retace istori'a, carele cu multu dupa mortea acelui Domnu erou, lu plânge cu anim'a unui adeveratu patriotu, sî ve­diendu cum se rarescu, cum pieru datinele sacre ale strabuniloru, bagu sama sub domnirea fana-riotiloru — eschiama in necrologulu seu cu gura de auru:

„Oh obiceie de auru! ore-ti mai veni vre odată?! Ore ati fostu numai sî ati trecutu, lasandu-ne noue numai o amara aducere aminte de voi?! AtaCa-e de dulce dreptatea la o stă­pânire, sî atâfa-e strembatatea de amara, incâtu noi dupa atâte vecuri plangemu pre unu domnu

a) Vedi not. 7. la fin. diaert.

119

dreptu." Pucinele cuvinte, ce le producemu aci, au nu sunt ele de ajunsu a spune, ce fiiu a avutu naţiunea in numitulu necrologistu ?! a )

Sî acum versandu o lacrima de pietate pre mormintele, unde jacu Acsentiu Uricariulu, Ni-colau Mustea, Ioanu Neculcea, Ioane Cânta, Badu Greceanu, Badu Popescu sî alţii renumiţi cronicari sî istorici moldo-romani din seci. 1 8 . b ) se ne oprimu pentru o clipita la mormentulu, ce acopere cenusi'a \ni Enache Cogalniceanuc) (1777) eroldulu de pe urma alu cetăţii natiunali in Moldo-Romania, cum lu numesce eruditulu nostru UrecMa Alesandrescu in clasiculu seu discursu despre „cronicarii romani." Candu elu va de­pune trombet'a sa, — aceste elocinti cuvinte le imprumutâinu din amintitulu discursu — cetatea va fl devastata; dar sunetulu seu va fi desce-ptatu ecourile carpatice, unde se voru redicâ noui eroldi.

Dloru! a fostu tempu, tempu indelungatu,

a) Vedi not. 8. la fin. disert. b) Vedi not. 9. la fin. disert. c) Vedi not. 10. la fin. disert.

120 DESPRE LITERATUR'A ROMANA.

candu istori'a romana traiâ numai in gur'a lau-tariloru noştri, cari, cum ne marturisesce M. Costinu — pana sî pre tempulu seu erau „la mesele domniloru, cantandu cântecele domniloru trecuţi, cu nume bunu sî cu laud'a celoru buni, era cu ocara celoru rei sî cumpliţi." a)

Lăutarii sustienura faptele stramosiloru, pa-nace veniră tramisii provedintiei, se le consemne intr 'unu modu mai demnu, sî consemnate se le lase drepta eredîre urmatoriloru. Aceşti tramisi ai provedintiei au fostu: cronicarii romani.

Fetru Clanau, secretariulu lui Stefanu celu mare, traducundu cronic'a lui Hurulu, in epilogulu ce lu face la acelu opu, eschiama plinu de recu-noscintia catra Hurulu: „Domnedieu pomenesca-lu, că ne lasă scire de betranele datine ale mosîei nostre!"

Nainte de a ne desparţi Dloru! de umbrele sacre ale cronicariloru noştri, se le orâmu sî noi din adunculu animei fericire sî odina eterna, sus-pinandu cu P. Clanau: „Domnedieu pomenesca-i,

a) Vedi not. 11. la fin. disert.

DESPRE LITERATUR'A ROMANA. 121

că ne lasara scire de datinele vechie ale patriei, ale naţiunii nostre!" — — Da! Pomenesca-i, pomenesca-i Ddieu! sî oh! sânte, oh! binecuven-tate se fia la tota posteritatea acele pagine, cari au descinsu la noi peste atâte secle, ca martu-riele gloriei sî ale suferintieloru nostre; sânte, hinecuventate se fia cărţile, cari sunt limb'a, sunt scrisorea stramosiloru noştri.

IV.

Sî acum se ne intorcemu privirea intr'alta parte . . . Eca aci unu altu sîru de morminte! Acolo jacu venerandii sierhi ai altariului, cari cu iubirea naţiunii in pieptu, cu ochii pe S. Cruce, lucrau a desceptâ sî a lumina poporulu prin in-vetiaturele măreţie ale Evangeliei.

Doue sute de ani sună limb'a slavica in ba-sericele romane. Doue sute de ani trecii de stra-inu romanulu chiaru sî in cas'a lui Ddieu. Doue sute de ani :

„Popi de alta limba in templele sânte, Insultau poporulu, ce li sta nainte."

122 DESPRE LITERATUR'A ROMANA.

Panace in urma Provedinti'a domnedieesca scose naţiunea din ac&st'a stare ticalosa, intr'unu modu demnu de mirare. Publiculu, naintea căruia vorbescu, me va dispensa de a repetî aci fapte istorice totororu cunoscute. a)

Dar unde sunt aleşii, cari se telcuesca po­porului invetiaturele ddieesci in limb'a parinti-loru sei?! Atari aleşi nu lipsiră la romani neci chiaru pe tempulu, candu limb'a slavica usurpâ la altarie dreptulu sî loculu celei romane.

Priviţi acolo la acele patru morminte pără­site! Acolo jacu patru capete încoronate, patru archierei romani: MiJiailu Tordasi, Episcopulu Transilvaniei din sec. 16. , candu inca totulu era nadusîtu de slavismu, carele cu al ti conlucratori ai sei, vediendu cu dorere — precum dîce intr'unu locu —• cum tote limbele au sî inflorescu intru cuvintele măreţie ale lui Ddieu, numai romanii nu au pe UmVa loru acele cuvinte, a tradusu Biblia de Or astm (1581) . b ) Teodor u Vestemianu

a) Vedi not. 12. la fin. disert. b) Vedi not. 13. la fin. disert.

DESPRE LITERATUR'A ROMANA. 123

metrop. României din seci. 17. , carele esplica cele siepte taine, sî prefrige o precuvenlare inal-tiatoria de anima la Liturgica de Bucureşti din 1680. Barlaam metrop. Moldovei din seci. 17. , carele rapesce pen'a spre a scuti' turm'a credin-tiosa de veninulu calvinismului, ce o amenintiâ prin catechismulu Racoltianu; a ) sî Dositeiu me­trop. Moldovei totu din scel. 17. , unulu din cei mai infiacarati natiunalisti sî din cei mai mari scrietori, carele daruindu limbei romane multe cârti basericesci, mai apuca lir'a sî face a suna la urechiele nepotiloru lui Traianu, in viersuri dulci, armoniose, divinii psalmi ai marelui pro­feţii Bavidu. Viersuri, cari le cetimu dupa atâ'ta tempu sî astadi cu plăcere. b)

In giurulu acestoru zeloşi archierei, ca fiii in giurulu parintiloru, jace Coresi diaconulu cu socii sei transilvani, scrietori din seci. 16 . sî 17 . numiţi sî nenumiti, 0) despre cari are se tracteze mai pe largu istori'a literaturei, toti natiunalisti

a) Vedi not. 14. la fin. disert. b) Vedi not. 15. la fin. disert. c) Vedi not. 16. la fin. disert.

124

mari, cari convinşi cum dîce Popa Ioane in „Si-criulu seu de auru" (1683), câ e lipsa de cu­ventulu lui Ddieu, ca sî de lumina in casa in tempu de nopte, sî vediendu, câ lips'a acest'a in poporulu nostru pana intru atât 'a a ajunsu, câtu cele mandate de Ddieu mai tote au venitu intru uitare, •— prin traducerea cartiloru basericesci sî prin lucrarea altoru opuri relegiose tienteau a nobilitâ animele sî a lumina minţile romane cu doctrinele mantuitorie sî sânte ale Evangelîei lui Cristosu.

De sî aceste opere sunt de unu cercu mai restrinsu, decâtu operele cronicariloru noştri, ele descepta totuşi superbia sacra in anim'a flăcărui romanu, convingundu-lu, câ limb'a ce o vorbimu astadi, e limb'a stramosiloru noştri, limb'a roma-nesca, care — ce e dreptu — pe atunci amblâ numai in sumanu, era astadi in vestminte de sa-lone! La acest'a cultivare sî polire a limbei na-tiunali sî ei au conferitu, sî au conferitu multu, forte multu . a ) Deci binecuventata se fla cenusi'a

a) Vedi not. 17. la fin. disert.

125

loru! Binecuventata se fia memori'a loru din ge-neratiune in generatiune!

V.

Enaclie Cogalniceanu, eroldulu de pe urma alu cetăţii natiunali in Moldo-Roinania, a depusu trombet'a sa . . . Fanarioţii prefacusera pamen-tulu moldo-romanu in vetra de suspine sî doreri. Numele de romanu deveni unu nume de batjo­cura, aruncatu in faci'a tieranului impilatu. Pa­tricii romani, afora de pucini, întreceau in infa­mia pre fanarioţii străini. Naţiunea jacea aduncita in abisulu nefericirii; musele se imbracara in doliu — sî amutîra de dorere! a )

Ci pen'a cadiuta din manele scrietoriloru moldo-romani o iea Ardealulu, acest'a frurnosa dar nefericita patria romana, unde romanii pe acelu tempu erau inca numai toleraţi usque ad beneplacitum usurpatoriloru nedrepţi. Aristocraţii

a) Vedi not. 18. la fin. disert.

126 DESPRE LITERATUR'A ROMANA.

noştri lipindu-se de sistem'a guvernamentale ce domnia, sî castigaudu-si diregatorie, ranguri sî titluri strălucite, se rosînau de poporulu, din care s'au nascutu sî se lapedau de datinele sî limb'a stramosiesca a natiunii. a) — Dar unde e peri-clulu mai mare, acolo e mai aprope Ddieu! — sî potinte e Ddieu a sterni sî din petre fii de ai lui Traianu! . . .

Ddieu a dîsu: se fia! — sî s'a facutu! Ce s'a facutu ? S'a facutu Ardealulu isvoru de lumina sî cultura pentru tota^romanimea, s'a fa­cutu lăganuiji literaturei romane moderne . . . „Dar fraţiloru romani!" — eschiama vetera-nulu Eliade in precuventarea la Fabulele lui Cichindealu — mari bărbaţi au esîtu dintre voi din colo de Carpati . . . Maioru, Sîncai, Clein, toti au fostu sierfa închinării loru intru sierbirea naţiunii, sî mortea loru pote fi o veci-nica doveda a naltei loru misiuni!''

Asia este Dloru! Candu era intunereculu mai mare in tota romanimea, candu părea câ

a) Vedi not. 19. la fin. disert.

DESPRE LITERATUR'A ROMANA. 127

suna acum or'a fatale a morţii, după sfatulu prea santu alu intieleptiunii doinnedieesci, Bonia, lega-nulu nostru, chiamâ sî primi cu bucuria pre câţi­va teneri romani ardeleni in braciele sale, a ) ca se i cresca, se i cultiveze in folosulu naţiunii. — Privirea maretieloru monuminte ale stramosiloru au sternitu in ei suvenirile străbune sî au de-sceptatu in ei consciinti'a demnităţii natiunali; sî rentornandu la vetrele ' parintiesci, au lumi-natu prin operele loru nemoritorie naţiunea in-trega, sî au pusu fundaraentulu literaturei nostre mai noue. Invetiaceii acestor'a s'au imprasciatu ca Apostolii, predicandu inviareâ in tote părţi le; ba au trecutu sî la fraţii noştri de peste Oar-pati, ca se arunce sî acolo sementi'a natiunalitatii.

Cine se nu gacesca, Dloru! câ vorbescu aci' despre Sincai, Miculu, (Glein) sî Maioru ? Aceşti trei mari Apostoli, a caroru voce potinte provoca la vietia o naţiune, ce părea amorţita pentru totdeun'a.

Sincai, nemoritoriulu Sincai! De teneru in-

a) Vedi not. 20. la fin. disert.

128 DESPRE LITERATUR'A ROMANA.

ca, elu concepu gigantic'a idea de a scrie „Cro-nic'a totororu romaniloru." Treidieci de ani, in midiloculu persecutiuniloru amare, lucră elu ne­conteniţii la marea sa opera, cercetandu tote bi-bliotecele din Rom'a, cele mai multe bibliotece publice sî private din Austri'a, sî adunandu cu diligintia neobosita documentele privitorie la in-templarile naţiunii sale. Altulu cădea pote ostenitu, descuragiatu la midiloculu călii, dar marele seu sufletu nu se spariâ de stavilele, ce-lu intem-pinau. Anii trecu, maretiulu opu e ga fa . . . „Opus igne, autor patibulo dignus!" (Opulu e demnu de focu, autoriulu de spandiuratori!) — suna sentinti'a teribile a censoriului magiaru — Sîncai neci acum nu despera. — A pierdutu tote, patroni, amici, avere, . . . dar mai are inca doi desagi; chiaru destulu, ca se i scutesca nemori-toriulu opu pana la tempuri mai fericite. In aceşti desagi porta elu pe umerii sei glori'a na­ţiunii, avendu datina a dîce cu consciinti'a de­plina a marelui lucru ce a facutu: „In hoc fetus meus est, in quo post fata glorificabor; si non pudet fecisse, nec portase pudebit." (In aceşti

129

desagi e opulu mieu, in care voiu ii preamaritu dupa morte, deca nu mi e rosîne câ l'am facutu, nu mi va fi rosîne neci câ l'am portatu). Pre-sentiulu seu profeticu s'a implinitu; cronic'a lui, abstragundu dela defepturile, cari se potu esplicâ usioru din vieti'a lui multu agitata, e celu mai pretîosu opu a tota literatur'a romana, sî numele Sincai adoratu de tota naţiunea. Nu mai pucinu pretiu are sî colectiunea lui de documinte, ce se pastreza in bibliotec'a diecesei rom. de Oradea-mare, carea pusa in ordine sî edata ar face unu sierbitiu mare istoriei romane. — Mare meritu si-a castigatu Sincai sî ca filologii, câ-ci prin opulu seu: „Elementa Linguae Daco-Bomanae" (Budae 1805), puse fundamentulu filologiei ro­mane moderne. a )

Ou elu a sudatu sî cu elu dorme acum ami-culu, consodalulu seu, fecundulu, nefatigabilulu Miculu, (Clein) calugerulu, care cu ingeniulu seu raru imbracisiâ mai tote ramurile sciintie-loru, teologi'a, filosofi'a, istori'a, filologi'a. „Bi-

a) Vedi not. 21 . la fin. disert. 9

130 DESPRE LITERATUR'A ROMANA.

Mia sânta," tradusa tota din evreesce sî gre-cesce (Blasiu 1795) . „Teologia morale" (1796) . „Brevis notitia historiae Valachorum ab origine gentis usque sec. XVII." „Istoria din Ardealu, Tier'ar omanesca sî Moldova," sî celealalte, din cari multe neci pana astadi n'au vediutu lumin'a, sunt totu atâte documente ale înaltei sale erudi-tiuni, ale zelului seu neobositu, sî ale iubirii sale catra naţiune. — Elu a inceputu sî Dictîo-nariulu de Bud'a, primulu opu de feliulu acest'a in literatur'a romana.*)

Cu Sîncai, cu Miculu jace acum sî zelosulu P. Maioru, care a portatu dispute invingatorie in contra totororu acelor'a, cari denegau descendin-ti'a nostra dela coloniele traiane. Elu a desce-_ptatu sî a intemeiatu intre romani mai multu de-câtu ori care altulu consciinti'a despre adeverafa loru origine, câ sunt adeverati nepoţi ai vechi-loru romani sî limb'a loru e limb'a poporale, ce suna odiniora pe pamentulu Italiei in gur'a celui mai potinfe poporu alu lumii. Scriptele lui de o

a) Vedi not. 22. la fin. disert.

DESPRE LITERATUR'A ROMANA. 131

natura polemica provocara o adeverata revolutiune in lumea literaria romana sî sternira in romani interesulu, dorulu de cetire. — Frumosu dîce despre elu copiosulu nostru Eliade: „Istori'a pentru inceputulu Romaniloru a fericitului P. Maioru a fostu unu feliu de toiagu alu lui Moise, prin care despicandu marea de intune-recu, ce ticnea pre romani, l facu se treca din colo de Egiptulu mintiuniloru sî se cunosca adeveratulu loru începutul"

Predicele lui au fostu tempu indelungatu uniculu museu alu preotiloru romani spre culti­varea loru in artea oratorica basericesca. „Istoria lui basericesca" pe lenga tote defepturile, are me-ritulu nedisputabile, de a fi asternutu temeiulu la o istoria mai deplina a basericei romane. — A lucratu multu sî la Dictionariulu de Buda inceputu prin Miculu, deducudu radecin'a cuvin-teloru sî prefigundu-i in frunte unu tractatu de­spre limb'a romana (Ortographia romana una cum clavi e t c ) , in care mai vertosu i-natur !arvocaliloru sî a consunantiloru se afla desfasiurata cu multa eruditiune; sî unu Bialogu pentru inceputulu

9*

132 DESPRE LITERATUR'A ROMANA.

limbei romane, scrisu interesantu sî cu multu adeverii. Preste totu din scriptele lui respira pre-todindene cele mai înflăcărate sentieminte religi-ose sî natiunali. a)

Sî cine se nu se închine cu reverintia umbrei marelui Cicliindealu, care acum pe la anulu 1814 striga romaniloru: „Se fimu noi Mi romanii wria, nu e aci grecu seu latinii,, unitu seu ne-unitu, un'a teba se fia naţia romanesca!" Dloru ! urescu din adunculu sufletului indiferentismulu religiouariu, sum mîlndru de a tiene cu totu sufletulu la relegiumea mea ; ci deca vitregimea tempului a facutu, ca se fimu despărţiţi, sî se lucrâmu pana astadi pe terenulu basericescu in doue tabere contrarie; ce ne opresce ore de a fî solidari in tote acele, cari nu atingu relegiunea ? — ce mare, ce nobile anima a trebuitu se aiba dar acelu bar-batu, care cu privire la afacerile natiunali acum inainte cu 53 de ani srtigâ naţiunii: „nu e aici unitu seu neunitu; -uria treba se fia naţia ro­manesca !t . . . Cichindealu s'a ilustraţii prin

a) Vedi not. 23. la fin. disert.

DESPlîK LITEKATtJE'A ROMANA. 133

diverse opere teologice sî pedagogice, a escelatu mai multu inse prin Fabulele sale edate a dou'a ora de Eliade, scrise intr'o limba, pe câtu se potea pe atunci de coresa sî generale, despre cari cu mirare eschiama acel'asi Eliade sî dîce: „Fabulele lui Cichindealu potu fi pentru romani totdeuna tablele legii aduse in desiertu. — Filo-sofia, relegiune, morala, tote le afla romanii in ele." il)

Veniţi acum se punemu o floricica de recu-noscintia pe mormentulu nemoritoriului Georgiu Lazaru, carele parasindu patri'a sa natale, trecu la Bucuresci, pentru de a fi regenaratoriulu Eo-maniei. Acolo prin boiariulu Balaceanu, care mai sciâ inca sentî romanesce in acelu tempu de de­generare natiunale, midilocî la guvernu a se re-dieâ in ruinele Stului Sava o scola natiunale de teologia sî filosofia; sî Lazaru fu numitu (1818) dascalu de bogoslovia — cum se dîcea pe tem-purile acele — sî de ingineria. Elu tienea cursurile sale in limb'a natiunale intr'unu tempu,

a) Vedi not. 24. la fin. disert.

134 DESPRE LITERATUR'A ROMANA.

candulu totulu era decadintia, candu in baserica preoţii sî cantorii aveau fala a sierbi in limba străina; candu judeQatori'a, administratiunea curgea in limba străina. — A avutu mai multe opere manuscripte., meritulu seu adeveratu inse este, câ elu crea prim'a ora la romani o limba pentru scole, sî câ amestecandu in studiulu sciintieloru suvenirea vechiei patrie sî a vechiloru strămoşi, fece cunoscuta scolariloru originea loru romana, sî i indemnâ la iubirea sî cultivarea limbei na-tiunali. In cursu de câti-va ani elu si-formâ vr'o 20 de invetiacei plini de entusiasmu, — intre cari sî Eliade, — cari se respandira in tote părţile, latîndu lumin'a sî cultur'a intre romani. — Komani'a detoresce bravului Lazaru renasce-rea sa. a)

Se puneinu o sărutare ferbinte sî pe mo-dest'a cruce a poetului Ioanu Vacarescu, pe care abia inainte cu câti-va ani lu-petrecuramu la lo-casiulu eternu intre lacrimele naţiunii. Dupa ne-moritoriulu Dositeiu, elu e primulu poetu romanu,

a) Vedi not. 25. la fin. disert.

135

care merita atenţiune, sî care nu fora meritu porta frumosulu nume de părintele poesiei romane. — A cantatu amorea, pocharulu, primaver'a, gloriele pierdute. — Sî candu cantâ natiunali-smulu, părea câ audi umbr'a plangunda a lui Stefanu pe ruinele mucedîte ale patriei cadiute. •— Avemu de la densulu sî nesce observatiuni asupra gramaticei romane, cari au ajunsu doue editiuni (1787 sî 1804) . Sufletulu seu romanescu se reflecta frumosu in acele viersuri simple, dar însufleţite, ce le prefige la a dou'a editiune a gramaticei sale:

„TJrmasiloru mei Vacaresci, Lasu voue moştenire, Crescerea limbei romanesci Sî a patriei iubire." Cuvinte sânte, cari nu aru trebui se lipsesca

din testamentulu neci unui părinte romanu! Asia sentiâ, asia scriea Vacaresculu.^i

Sborulu imbucuratoriu ce lu dedera nesce bărbaţi ca aceştia limbei sî literaturei natiunali.

a) Vedi not. 26. la fin. disert.

13G

era din dî in di mai evidinte. Literatur'a romana, care pana aci afara de opere teologice, isto­rice sî gramatice, cele mai necesarie la o naţiune, — abia potea se arate alte produpturi, se falia acum cu lucratori respectaţi in tote ramurile, atâtu in cele beletristice, câtu sî in cele ale sciintieloru. a ) • Naţiunea incepii a se inte­resa totu mai tare de binele seu spirituale sî a sentî, câ numai prin literatur'a natiunale pote pune fundamentulu unui venitoriu mai fericitu, ce lu merita cu dreptu cuventu dupa atâte sufe-riutie. Da, romanulu potinte, gloriosu odiniora in campulu lupteloru, trebuia se devină acum potinte, mare in literatura! . . .

VI. Sincai, Miculu (Clein), Maioru, Cicliindealu,

Luzaru, Vacarescu sî contempuranii loru, cari au asudatu pe o cale cu densii, au pusu dara fundamentulu la literatur'a sî cultur'a natiunale moderna. Pre linierii loru ne amu sui tu. unde

a) Vedi not. 27. la fin. disert.

DESPEE LITEEATUE'A ROMANA. 137

astadi ne privescu cu respectu poporele Europei. Ci Dloru:

„Ils ne sont plus, laissons en paix leur cendre, Us sont tous morts pour vous defendre!"

Asia cânta poetulu francu, sî cu elu asia suspinu sî eu pe mormentele acestoru bravi. Ah! ei nu mai suntu astadi, se lasâmu in pace ce-nusi'a loru; ei au moritu cu toţii ca luptacii, ca mart ini esistintiei nostre.

Dar era ore cu potintia, ca nesce esemple ca aceste se nu provoce resultatele cele mai imbelsiugate? „Sangvis mart gr um semen chris-tianorum!" eschiama TertuUanu. Sî cenusi'a acestoru mariti, cari au moritu ca totu atâţia martiri ai causei natiunah, potea ore se nu se prefacă in sementi'a cea mai fruptuitoria, din care se resara florile cele mai frumose ale literaturei nostre ?

Apunendu ei s'au ivitu alţii, cari apucandu stendariulu cadiutV din manele loru, l'au portatu inainte cu gloria sî l'au conduşii la triumfu. Sî acum ve pregătiţi, Dloru! a vede unu lucru mai mare tiu. Arborele literaturei nostre se intinde din

138 DESPRE LITERATUR'A ROMANA.

ce in ce, rarnurile-i se ingrosia si se redica su-perbu catra ceriu.

Cu câtu spiretulu vietiei natiunali, reinviatu si la noi cu capetulu seclului trecut», prinse ra-decine mai poterice, cu atât'a sî literatur'a nostra lua dimensiuni mai imbucuratorie. Ea, care in periodulu trecutu era inca obieptulu grigiloru numai a unoru invetiati, deveni acuma caus'a naţiunii intrege. Acvisitiunile pretîose, ce le câ­ştigară pe terenulu politicu-natiunale atâtu ro­manii de peste Carpati sub unii domni pamenteni, câtu sî cei din coce de Carpati sub presiunea noueloru idee europene, nu poteau se nu eserceze influinti'a cea mai favorabile sî asupra desvoltarii sciintieloru in limb'a romana. Unu semnu alu epocei noue, ce se deschidea pentru literatur'a natiunale, fii urdîrea, rapedea latîre sî inflorire a presei romane periodice. Dupa incercarile ne­reuşite ale lui Racocea la a. 1817, ale lui Car-calechi la a. 1822 in Buda, ale lui C. Rosetti, la 1825 in Lipsia*) sî ale lui Eliade la 1827

*) Asia dice „ F o i ' a p e n t r u m i n t e " din 1851.

DESPRE LITERATUR'A ROMANA. 139

iu Moldova, de a începe o foia romana; la 1828*) doue diurnale romane apărură mai de odată: „Albiria romana" de Asaclii sî „Gurierulu ro­manu" de Eliade, anunciandu apropiarea erei noue pe orizonulu coloniei romane. Dupa ace"st'a diurnalistic'a romana propasî cu pasi gigantici in tote provinciele romane.

Asia afara de „Albiria rom.", care tienii pana la 1850, prefacundu-se atunci in „Gazeta de Moldova" sî afara de „Gurierulu romanu", care incetâ la 1848, adecă dupa vietia de 20 ani, vedemu aparendu dupa olalta in R o m a n i ' a : Museulu, Gazeta teatrului, Guriosulu, Româ­nia (de siese oii pe septemana), Gurierulu de ambe secse, care lua o mare autoritate in lumea literaria, Magazinulu istoricii, care versâ multa lumina peste istori'a romana politica, basericesca sî literaria etc . ; in M o l d o v ' a : Alăuta romana,

Fjra „ D a c i ' a l i t e r a r i a " din 1840 dîce, câ acest'a încercare s'a facutn mai târdîu la 1828.

*) Asia seri» erasi „ F o i ' a " din 1851. Pe candu „ D a c i ' a l i t e r a r i a " din 1840 pune tempulu apare-rii acestoru foie pe anulu 1829.

140 DESPRE LITERATUR'A ROMANA.

Foia satesca, Oziris, Icoria lumii, Dacia lite­raria, Frogresulu, Archiv'a romana etc. ; in Trans i lvan i 'a : Foia Dominecei, Gazeta cu so-ci'a sa Foia pentru minte, care — pe candu peste Carpati terorismulu protectoratului nadusiâ verce aspiratiune — erâ tempu indelungatu unic'a scola politica sî literaria a totororu romaniloru, si numele fundatoriului sî redactoriului ei, nu­mele lui Baritiu veneratu pe tiermurii Milco-vului, ca la Ternava sî Tisa; Organulu lumi­nării de Gipariu, un'a din cele mai insemnate foie literarie, ce a esistatu candu-va la romani. Dintre cari de sî unele abia cunoscute dupa nu­me au apusu dupa o scurta vietia, parte din lips'a prenumerantiloru, parte suprimate prin bo-iarii fanarioţi de la potere, ca Guriosulu, ca Frogresulu e t c , totuşi pe la 1848 aveamu 1 5 ; era la 1850 aveamu 3 1 , dî treidieci si un'a ga­zete sî foie periodice. De atunci incoce, deca nu a crescutu diurnalistic'a nostra in numeru, luandu afara unele provincie ca Ardealulu sî Ungaria, a crescutu inse in autoritate sî însemnătate. De-stulu a indrumâ aci la foie, cum erâ Borna-

DESPRE LITERATUR'A ROMANA. 141

ni'a literaria de Alesandri, SteiCa Dunării de Cogâlniceanu, Revisfa romana de Odobescu sî consocii e t c , său cum este astadi Romanulu, fundatu la 1855 de C. A. Roseti, care luă mare autoritate asupra opiniunii publice. Tesauruhi de monumente istorice de Papiu, Ateneidu romanu. Foi'a Societăţii de Bucovin'a etc. cari potu con­curge fora rosîne cu organele străine de asemene specialitate. DiurnaUstie'a a popularisatu la noi politic'a, sciintiele sî artile, a creatu in parte sî a immultîtu numerulu cetitoriloru; dreptu ace'a recunoscintia eterna aceloru bărbaţi, cari au in-temeiatu sî au condusu la inflorire diurnalistie'a romana. 8) Acestui periodu nou se cuvine glori'a, de a fi desbracatu limb'a de ieroglifelc slavice, cari inveliau boieresc'a-i facia, dupa cum se esprimâ fericitulu P . Maioru, sî a fi introdusu in lite­ratura literele străbune, cari le rechiama sî ori­ginea sî firea limbei nostre romane. Câ-ci de sî se fecera acum sî mai nainte unele incercari li-terarie cu litere latine, precum gramatic'a lui S.

a) Vedi not. 28. la fin. disert.

142 DESPRE LITERATUR'A ROMANA.

Clein, locupletata de Sîncai, Acatistierulu de Clein (1801), Dictionariulu lui Bobu (1822) , Carte catra cleru de nemoritoriulu episcopii Vul-caDU (1824), Dictionariulu de Buda (1825) , b> e t c , aceste inca nu au potutu se lase dupa sine urme duratorie. Eliade fii acel'a din colo de Carpati, care ineependu temerariulu lucru, de a edâ foi'a sa „Gurierulu de ambe secse" dela 1844 cu litere romane, lucra prim'a ora mai cu sucesu pentru popularisarea acestoru litere la romani; sî cu elu din coce de Carpati, Cipariu, care prin cărţile sale: Orologiulu (1835), Ermeneutic'a S. Scripture sî Introducerea in Testamentulu vechiu sî nou ( 1841—2) sî prin foi'a sa Organulu lu­minării (1847) , edate tote cu litere romane, pre­găti sî asecurâ triumfnlu loru finale, sî invetiâ, pre romani la o ortografia natiunale, acomodată geniului limbei loru. Cari nobili esemple aflandu resunu viu in piepturile scrietoriloru romani, li­terele ocupară din dî in dî totu mai multu te-renu in literatura, panace in urma pe la 1860—

a) Vedi not. 29. la fin. disert.

DESPRE LITERATUR'A ROMANA. 143

1863 , in butulu totororu opusetiuniloru acelor'a, cari in litere vedu nu sciu ce periclu pentru dog­mele credintiei, se generalisara in tota literatur'a, incâtu astadi numai ici colă mai vedi retecindu câte o biblia, său câte unu catechisu cu cirilice. a)

Deca epoc'a noua nu ar pote" se ne arate alte triumfuri, decâtu aceste doue: crearea diur-listicei sî introducerea litereloru in ortografia romana, sî aceste aru fi de ajunsu, a-i castigâ unu locu remarcabile in istori'a literaturei nostre. Dar câte sunt inca produptiunile e i!

Au aruncaţi o privire peste literatur'a no­stra presinte! Afiâ-veti ore vre unu ramu, care se nu aiba representantii sei? Sî inca ce repre-sentanti! ce grupa de gloria! Ce nume respectate!

Eca ici vinu laureaţii istoriei: unu Balcescu, care more departe de tier'a sa „et dulces mo-riens reminiscitur Argos", more cu dorulu patriei dulci in sufletulu seu; unu Baritiu. Florianu, Laurianu, Cogâlniceanu, Papiu, Hajdeu sî al­ţii , cari aduna cu sucesu sî diligintia neobosita

a) Vedi not. 30. la fin. disert.

144 DESPEE LITERATUR'A ROMANA.

materialulu la maree opera a istoriei romani­loru. a)

Eca ici in cunun'a filologiloru bărbaţi, ca Eliade, Laurianu. Pumnulu sî ca acelu bravu, pre care trebuia se lu amintescu mai antâiu, care singuru a facutu pe terenulu filologiei atât 'a, câtu nu potu face adese decâtu academie, corpo-raţiuni tntrege. ca eruditulu, venerandulu Cipa-riu!b)

Eca, colea falanga politiciloru sî a publi-cistiloru, care conducu naea naţiunii catra lima-nulii mântuirii. Unu Bamutiu, oracululu din rampulu libertăţii, alu cărui viersu potinte stră­baţi! arteriele naţiunii, sî o desceptâ la vietia, la consciintia de sine in or'a fatale; unu Bari-tiu, decanulu presei romane, ilustrulu antelupta-toriu alu drepturi] oru îiatiunali de trei diecenie in coce; unu C. A. Boseti, Brateanii, An. Panu,c) eroulu unirii, sî alţii sî alţii.

Mai cole alţii, cari si-culegu merite pe cam-

a) Vedi not. 3 1 . la fin. disert. b) Vedi not. 32 . la fin. disert. c) Vedi not. 33. la fin. disert.

DESPEE LITEEATUE'A EOMANA. 145

pulu verde alu sciintieloru naturali ; a ) alţii, cari asuda pe piscurile tiepisie ale filosofiei;b) alţii, cari scruta prin minele intunecose ale archeolo-g ie i ; c ) alţii, cari latiescu principiele sacre de dreptu sî dreptate ; d ) alţii, cari farmecă prin po-terea oratoriei; alţii, cari aducu sacrificie Taliei, e) sî asia mai departe.

Dar audîti acele sunete melodiose! . . . Cum te incaldiescu, cum te incanta, sî ti-rapescu su-fletulu prin regiuni necunoscute, susu catra ce­r iu ! . . .

„De n'a peritu romanulu, candu ordele barbare Veniau ca sî locuste in agrii semenati; Taiandu fora de mila, rapindu fora crutiare, Lipsindu pre fii de tata sî pre sorori de fraţi; Acum, candu bratiu-ti ageru in lume-i cunoscutu, Tu bravule romane! mai credi câ esci pierdutu?!"

(A. Muresianu).

a) Vedi not. 34. la fin. disert. b) Vedi not. 35. la fin. disert. c) Vedi not. 36. la fin. disert. d) Vedi n o t . 37. la fin. disert. e) Vedi not. 38. la fin. disert.

10

146

„Gintea 'n care nasce-ori cine, Pre aceea va iubi; Esci romanu, voiu fi cu tine, Câ su romanu sî 'n veci voiu fi."

(C. Boliacu).

„Multu e dulce sî frurnosa Limb'a ce vorbimu, Alta limba-armoniosa, Ca ea nu gasimu; Romanasiulu o iubesce, * Ca sufletulu seu. Ah! vorbiţi, scriti romanesce, Pentru Domnedieu!" . . .

(G. Sionu).

„Âstfeliu e romanului Sî romanu sum eu, Sî sub jugulu barbara nu-mi plecu capulu mieu!"

(D. Bolintineanu).

. . . Ascultaţi! Acfet'a e lir'a romana, pare câ suna sub degetele unui Oratiu se"u Dante! Ascultaţi! aceştia sunt bar di i, sunt cântăreţii no-

DESPRE LITERATUR'A ROMANA. 147

s t r i ! Uau Muresianu, Alesandri, Bolintineanu, Sionu, Boliacu, Gretianu, Teutu, Alesandrescu, Baronzi sî alţii. In tempulu blandu de prima-vera, candu renasce natur'a, candu inverdiescu văile, candu inflorescu arborii, e destulu se in-cepa o filomela ascunsa in umbrele tufeloru can-teculu seu sunoru, sî dumbrave, codri, păduri sî câmpie resuna de concertulu paseriloru. Candu se desprimaverâ sî la noi dupa iern'a lunga de su-ferintie, incepu Văcar eseu, sî eca dupa densulu o pleiada intrega de bardi natiunali, cantandu in concertu armoniosu, inaltiatoriu de anime ! a )

Totu atâte ingenie emininti, cari si-reversa radiele gloriei peste tota romanimea; bărbaţi, cari si-petrecu vieti'a in lucrări grele, in folo-sulu culturei natiunali, — voru odinî ei acuşi in eternitate!

Lucrările loru jacu multu mai aprope, de-câtu se fia de lipsa a indegetâ mai detaiatu la ele. Sub influinti'a loru binecuventata, sub impresiunile loru dulci sî binefacatorie traimu sî ne miscâmu! .

a) Vedi not. 39. la fin. disert. 10*

148 DESPRE LITERATUR'A ROMANA.

Deca aruncâmu acum. o privire desî fugitiva peste tota literatur'a, ne cresce anim'a de niun-dria, asemenandu p. e. cronic'a lui Urechia c% cronic'a lui Sincai; ortografi'a lui Stroici cu marile resultate ale cercatoriloru lui Cipariu, psalmii lui Dositeiu cu mare tiu Iu „Besunetu" alu lui Muresianu, se"u cu incantatoriele balade ale lui Bolintineanu, sâu cu dragalasiele doine ale lui Alesandri.

Odiniora eramu noi invetiaceii altor'a; acum mai potu invetiâ sî alţii ceva de la noi.

„De ria peritu romanulu, candu nu vedea lumina" cum se se tema de perire acum, candu i lucescu atâte stele pe orizonu ?

Mundri de acestu resultatu maretiu, ce lu potemu arata in tempu atâtu de scurtu, in ma-ni'a totororu pedeceloru, ce ne stetera in cale, cu frunte deschisa potemu provoca pre duşmanii noştri, caroru le place a ne acusâ cu nesciintia sî a ne stigmatisâ de massa cruda: „Toile et lege!" Luaţi sî cetiţi cariile nostre!

DESPEE LITEEATUE'A ROMANA. 149

VIL

Din aceste insîrate pana aci, de sî numai pe scurtu sî asia dicundu ca prin trăcatu, v'ati potutu convinge Dloru! câ avemu sî noi litera­tura, sî inca ce literatura! însemnata prin anti-citatea sa, remarcabile prin estensiunea sa, sî demna de consideratu prin prestanti'a sa!

Ce nu avemu, ce ne lipsesce dar? Nu avemu, ne lipsesce Dloru! unu pante-

cnu, unde atleţii adormiţi ai literaturei nostre se si-afle recunoscinti'a sî remunerarea meritata, sî lenga tipurile loru se vedemu stralucindu acolo sî iconele atletiloru, cari sunt in vietia sî lucra inca, ca vediendu esemplele loru mărite, se inve-tiâmu a ne iubi limb' lucra sî noi in sfer'a nostra cu insufletîre sî resemnatiune pentru cau-s'a natiunale!

Ce nu avemu, ce ne lipsesce? Nu avemu. ne lipsesce unu Plutarcu, care

prin pen'a sa agera se revoce la vietia pre eroii tempuriloru trecute, pre fidelii lucratori ai litera­turei nostre, ca se nu fimu siliţi a suspina de-

150 DESPEE XITEEATUE'A EOMANA.

spre bravii noştri cu poetulu latinu: „lllacryma-biles urgentur, ignotique longa nocte!" Era celoru vii se le de tributulu, ce le competiesce, punendu vieti'a loru de rnodelu generatiunii sucrescunde!

Ce nu avemu, ce ne lipsesce?!

Nu avemu, ne lipsesce Dloru! o istoria a Uteraturei natiunali! Sub acest'a nu voiu a in-tielege o simpla inregistrare a cartiloru romane, esîte la lumina de 3—4 secle incoce; ci unu opu criticu, care se arate pre representantii di-verseloru periode literarie pana la tempulu celu mai nou atâtu dupa cursulu vietiei sî activitatea loru, câtu' sî in analisulu lucrariloru loru mai alese, mai caracterisatorie; se indegeteze la de-fepturile sî ensusîrile frumose ale scrieriloru loru; la acele, pentru de a le pote' incungiurâ; la aceste, pentru de a le pote' imita. Cine se nu veda, câ unu asemene opu, suplinindu in câtu-va editiunile sumarie ale scrietoriloru mai vechi, de multe ori prea scumpe sî pentru acea neprocura-bili, precum suplinindu sî opurile scrietoriloru mai noui, cari tote erasi nimene nu sî le pote procura, ar desierbi de unu manualu prea folo-

DESPRE LITERATUR'A ROMANA. 151

sitoriu publicului intru cunoscerea literaturei, in­tru invetiarea limbei materne!

Sî ce ar pote' fi ore mai interesante pentru noi, decâtu a face cunoscintia sî a veni in coa-tingere cu acei bărbaţi, cari au sudatu sî asuda cu abdîcere eroica intru cultivarea literaturei sî poleirea limbei natiunali; cari sub deeursulu atâ­tora vecuri au adunatu petra pe petra, cugetu pe cugetu, panace s'a redicatu maretiulu altariu, la care sacrifica astadi Bolintinenii sî Oiparii.

Sî ce ar potâ fi mai folositoriu pentru noi? E proprietatea flăcărui geniu mare, câ nu numai reversa lumina, ci totu odată arunca schintea de focu sacru in animele altor'a, carea le aprinde apoi spre fapte măreţie. Cine nu a sentîtu nal-tianduse superbu pieptulu seu la intonarea divi­nului resunetu:

„Descepta-te romane din somnulu celu de morte!"

Care romanu remane nemiscatu la tenguirea necrologistului romanu alu lui Stefanu celu ma­re pentru apunerea datineloru sî a moraluriloru străbune ?! Sî anim'a cărui romanu nu se aprinde

152 DESPRE: LITERATUR'A ROMANA.

in flăcări, cetindu memorabil ulu discursu alu ma­relui Barnutiu din campulu libertăţii?

Facundu-ne noi dar cunoscuţi cu cugetele, sentiemintele sî spiretulu unoru bărbaţi ca aceştia, cari si-sierfira sî sierfescu talentulu intru lumi­narea- ginţii, s'ar desceptâ sî nutri in noi con-sciinti'a natiunale, ne amu indemnâ a ne iubf limb'a, care pote arata asemene produpturi, sî ne amu insufletî la asemene sacriflcie generose pentru redicarea naţiunii. Era despre alta parte amu invetiâ din scrierile loru, cum trebue se in-avutîmu sî se aplicâmu limb'a la totu obieptulu sî la tota form'a estetica, amu invetiâ a vorbî sî a scrie coresu sî frumosu romanesce!

Fiindu aceste asia, sum de acea convingere, câ un'a dintre lipsele cele mai urginti ale pra-sintelui este scrierea unei istorie critice a lite-raturei romane!

„Junimea nostra de astadi — dîce Sionu intr'unu locu alu Bevistei Carpatiloru — nu mai cunosce opurile esîte inainte cu 15 ani. Neci in gimnasie nu se facu cursuri pentru istoria literaturei romane esclusivu!"

DESPRE LITERATUR'A ROMANA. 153

Tristu udeveru! La care eu mai adaugu, câ junimea nostra cunosce prea pucinu chiaru sî produpturile esîte de 15 ani incoce. Dar ore băr­baţii noştri mai inaintati in etate, in esperiintia sî sciintia, sunt ei mai versaţi in cunoscinti'a literaturei natiunali, decâtu junimea? Unde sî dela cine au potutu invetiâ?

Sî ore damele nostre, dintre cari multe se ocupa cu cetire francesca, germana s6u magiara, cugetat'au candu-va seriosu la acea, câ esista sî o literatura romana, ale cărei frumsetie aru fi demne de atenţiunea loru?

In gimnasie nu se facu cursuri pentru isto-ri 'a literaturei romane ? Dar cum se voru face, candu nu avemu unu singuru manualu de in-dreptariu ?

Astfeliu nu pote fi mirare, deca romanii sî romanele nostre nu si-potu dâ sîe sama despre acea continuitate a eveniminteloru, prin cari a ajunsu limb'a nostra la gradulu culturei sale de astadi, sî se intreba cu uimire, cum s'a facutu schimbarea acest'a? Cari sunt faptorii ei? Nu pote fi mirare, deca cu o retecire deplorabile de-

154 DESPRE LITERATUR'A ROMANA

spretiuescu literatur'a natiunale, cugetandu câ ea nu are nimicu demnu de cetitu. Nu pote fi mi­rare, deca operele autoriloru noştri jacu neven-dute sî necetite, sî se preferescu autorii străini de multe ori de unu pretiu mai mieu decâtu ai noştri, ba adese siarlatani. Dar pentru Ddieu! cum potemu spera pe calea ace'st'a eliberarea spi-riteloru, cari gemu inca in catusiele străinismu­lui ? Cum potemu spera crescerea unei generatiuni noue, devotate din anima .causei natiunali?*)

Dar cu dorere sentîmu lips'a unui rnanualu alu istoriei literaturei nostre, sî deca luâmu in considerantia relatiunile nostre esterne! Cine are ore mai mare lipsa de simpati'a poporeloru civi-lisate, decâtu noi romanii, cari stâmu inca numai la pragulu unei epoce mai strălucite, sî pe cari dupa asupririle seculari sî astadi se mai incerca unii a ne împinge de pe terenulu, pe care avemu a înainta, sî a ne eschide dela aerulu, fora care. nu ptemu t ra i ! Ma cum vomu pote" castigâ sim­pati'a poporeloru culte, deca nu le vomu pune

a) Vedi not. 40. la fin. disert.

DESPEE LITERATUE'A EOMANA. 155

inainte bunulu, nobilulu, frumesulu, ce l'am pro-dusu in decursulu vecuriloru, in butulu totororu pedeceloru, cu cari amu avutu a ne lupta in des-voltarea individualităţii nostre? Sî tote aceste, unde se descoperu ore mai evidinte, deca nu in istoria literaturei natiunali?

Ci unde este barbatulu, care se suplinesca lacun'a acest'a ? Care se de naţiunii cartea, a cărei lipsa cu dorere o sentiesce, sî a cărei aparere cu sete o doresce totu natulu romanu?

Unulu dintre noi, ceşti din coce de Carpati nu numai câ ar pasî pe o cale neamblata; ci departe de foculariulu literaturei natiunali, nu s'ar pot6 folosi de multe atari isvore, cari nu sunt deschise decâtu celoru de dincolo. Dreptu acea cu doru dorescu, de ar fi se apuce pen'a sî se scria istori'a literaturei nostre vre unulu din acei bravi ai noştri de peste Carpati, cari dupa pusetiunea loru au mai la indemana isvo-rele necesarie, sî cari sî ei ensii fecera pote o parte însemnata a acestei istorie. Se se compună acea istoria pentru publiculu celu mare, seu pentru familie, seu pentru gimnasie, seu pentru

156 DESPRE LITERATUR'A ROMANA.

cet'a eruditiloru, totu atât 'a; numai se o avemu odată; câ-ci speru, câ s'aru afla apoi bărbaţi in-sufletîti, cari aru pasî inainte pe calea inceputa, sî aru provede" in scurtu publiculu cu manuale dupa lipsele sî recerintiele totororu claseloru so­cietăţii.

Sciu, câ e grea o asemene opera, cu atâtu mai grea, cu câtu datele necesarie sunt inca prea pucinu adunate. Câ-ci afara de fragmentele pu­blicate in Disertatiunea despre tipografele ro­mane a neuitatului Vasile Popu, in Crestomaţia reverendului Cipariu, sî in Lepturiariele ferici­tului Pumnii, sî afara de unele notitie resfirate prin foiele pudlice a) — ce s'a mai facutu ore la noi in privinti'a ac&t 'a ! ! Ci lips'a multoru date s'ar pote' inca suplini prin acei bravi mai veterani ai literaturei nostre, cari sî ei ensii au fostu faptorii aceloru eveniminte; sî multe parti de acele, cari petrecundu-se dupa culise, nu sunt consemnate nicairi, sî cari totuşi avură o mare influintia asupra desvoltarii nostre literarie, ei

a) Vedi not. 41. la fin. disert.

DESPRE LITERATUR'A ROMANA. 157

Je-aru pot$ scapâ inca din abisulu uitării, ce le amenintia a le acoperi pentru totdeun'a. Inca numai pucini mai traiescu dintre densii, sî deca voru apune sî ei, cu ei dimpreună voru peri mul­te parti interesante ale istoriei literaturei nostre!

Sî acum mi inchiaiu cuventarea, devenita pote prea lunga, apelandu la zelulu, la natiu-nalismulu literatiloru noştri dela foculariulu lite­raturei nostre, din Eomani'a libera, strigandu-le peste Carpati: — Frat i loru! Ascultaţi voturi , le a 10 milione de romani, sî ne dati câtu mai curundu o istoria critica a literaturei natiu­nali! Celu ce va face acesta, numai aceVa va scrie adeverafa istoria a gloriei romane!

NOTE,

NOTE LA DIS. D. LIT. BOM. N. 1. 159

Note la disertatiunea despre literatur'a romana.

îfot. 1. De sî este adeveratu, câ in sfer'a literaturei in intielesulu strinsu nu potu cuprinde locu decâtu acele documinte scrise, in cari prin cuvintele morte se descopere unu adeveratu spi-retu sî câte o adeverata idea; totuşi deca ne in-torcemu ochii eu atât'a atenţiune, iubire sî entu-siasmu nu numai la relicviele monumentali ale gloriei sî ale lupteloru străbune; ci sî la eea mai mica petricea, sî la cea mai neinsemnata cruci-litia, ce ne pote revoca in memoria vre o dî de mărire, seu fia sî vre o dî de dorere din trecu-tulu stramosiloru noştri; au fire-ar cu potintia, se nu descepte celu mai viu interesu in animele nostre tota frântura de documentu, fia ace'a câtu de mica, ce ne-a remasu despre limb'a stramosi­loru noştri, scăpata din cumplitulu naufragiu alu fortunei om secularie?

160 NOTE LA DIS. D. LIT. ROM. N. 1.

Direptu ace'a credemu a face unu lucru bi­neveniţii cetitoriloru noştri, deca le vomu pune aci su vedere nescari scurte notitie despre pucinele urme, ce le aflâmu despre limb'a nostra din sectele mai vechie, cu multu inainte de epoc'a lui Hurulu.

Privria, cea mai vechia remasîtia a limbei romane dateza din seci. VI. păstrata pentru po­steritate prin greculu Teofane Bisantinulu, care scrie in analele sale, câ portandu imperatulu Bisantiului, Mauritiu pre la 571 resboiu cu caganulu avariloru, cari petrunsera in imperatî'a romana predandu pana la muntele Emului, Com-mentiolu sî Martinu, ducii militari ai romaniloru din tienuturile acele, ascunşi in pădurile Emului, esîra dintre munţi desu de demanetia asupra caganului, s î 'erau se porte triumfu gloriosu asu­pra .avariloru suprinsi, deca nu li se nimi»iâ planulu prin o impregiurare fatale. Anume ina-'-"» intandu ei asia la reversatu de diori prin păduri, eta câ a cadiutu sarcin'a unui militariu depe calulu, ce lu ducea de freu dupa sine. Ce'a ce observandu unu consociu alu seu, i striga „tonia, tor na fratre"! adecă se se intorne, se si-redice sarcin'a cadiuta. Cari cuvinte nu le audî domnulu calului; dar ceialalti osteni socotindu, câ sociulu loru li striga, se se intorne inderetru, pentru câ aru fî incungiurati de avari, o tuliră cu toţii la

NOTE LA DIS. D. LIT. ROM. N. 1. 161

fuga, strigandu in gura mare: „toriia torna"! Acest'a se intemplâ in părţile Traciei locu­

ite de romani, unde ostaşii erau romani; prin urmare sî cuvintele aceste au trebuitu se fia rostite in limb'a romana; pentrucâ Teofane în­semna apriatu, câ acele au fostu rostite „in limb'1 a patriei."

Acest'a intemplare ni o reporta sî Teofilactu Simocata in ist. sa cart. I I . c. XV. numai cu acea modificare, câ ostenulu ar fi s t r igatu: „re-torna"! £ra despre limba dîce sî mai apriatu, câ ei strigau in limb'a tienutului de acolo. Cu direptu considera dar scrietorii noştri cuvintele aceste ca cea mai vechia urma despre limb'a ro­mana. (Cf. Cipariu; Gr est. său Anfll. Ut. pag. X I I . sî Foi?a Soc. Ut. din Bucovin'a 1867 . Nr. 7 — 8 . pag. 1 5 4 ) _ " A -dou'a urma despre limb'a romana ni remase din sec. X. la imperatulu bizantinu Constan-tinu PorpZrogenitu ( 911—959) carele scriindu in cartea de administrarea imperatîei cap. X X X I I , despre originea serbiloru, dîce, câ serbii in UmVa romaniloru insemna: SÎeiM, de unde sî Serbula in dialeptulu vulgare se numescu incal-ciftmintele sierbiloru, e"ra serbllliani cei ce porta incalciaminte de aceste de giosu sî misiele.

De sî grecii nu incetasera inca neci pe tern­i i

1G2

pulu acest'a de a se inund ri cu numele de „romanu"; .totuşi sub UmVa romaniloru sî dia-leptulu vulgare nu se pote intielege UmVa gre-cesca, in care lat, servus se esprime prin doulos, nu prin serbii; ci se intielege fora inioiela lim­b'a romana, sî anume dialeptulu romanu de peste Dunăre, din Daci'a noua sî din proviuciele vecine, care dialeptu nu potea fi necunoscutu imperatului Gonstantinu, ce avea atâţia osteni din acele provincie romane, sî in care pana in diu'a de astadi lat. servus, grec. doulos se es­prime prin serbu se"u sierbu; e'ra cu articlu in sing. sierblu in locu de sierbulu, cum rostimu noi ceşti din coce, in plur. sierbli adecă sierbi-U in locu de sierbii, cum se aude dupa pronunci'a nostra. (Cf. Cipariu Grest. seu Anal. Ut. pag. XIV.) Care cuventu va fi fostu usuatu pe acelu tempu de siguru sî in limb'a nostra a. romani­loru din Daci'a vechia; sî numai mai tardîu prin comunicatiune cu popor ele slavice sî prin usulu liturgicu alu limbei slavice va fi peritu, ca se de locu barbarului: sluga; precum ne-au peritu din ace'asi' causa cu totulu seu in par te : a de­scinde, meserere, gloria, spiretu, vultu, opu, macula, sperantia, sî alte multe, ca se fia înlo­cuite prin ' barbarele: a pogori, mila, slava, duchu, obrasu, lipsa, prichana, nadesde etc.

NOTE LA DIS. D. LIT. ROM. N. 1. 163

Asia dar totu ce ne-a remasu diu visteri'a limbei nostre scapatu din valurile celoru optu secle prime ale vietiei nostre depe pamentulu Daciei, sunt pucinele cuvinte: „torna torna iratre"! sî „serbii, serbula, serbulianu" ; sacre remasîtie, sacre franture din fasiele limbei nostre! Documinte nepretiuite pentru filologi'a romana; din cari aflâmu cu suprindere plăcuta, câ limb'a romana acum in sec. YI. eră in esin-ti'a sa ace'asi cu limb'a nostra de astadi, sî câ pe la inceputulu seci. X. limb'a nostra avea acum articlii sei, sî inca pusi la capetulu euventului ca sî in dîu'a de astadi; aflâmu prin urmare cu mundria sî mangaiare, câ limb'a armoniosa, ce resuna depe buzele nostre, e limb'a stramosîloru noştri!

Nu potemu trece peste acestu locu, fora a ne ocupa pucinu prin asociatiunea ideeloru d& chestiunea articlului romanu, chestiune, cu a earei deslegare s'au ocupatu âtâtu de multu cele mai escelinti dintre capacităţile nostre filologice.

„Nu este nîmene —• dîce repausatulu J o -a n u M a i o r e s c u in studiulu seu: „ D e s p r e ori­g i n e a s i v e c h i m e a l i m b e i r o m a n e " — neciintre romani, neciintre străini, carele cercetandu origi­nea, firea sî proprietăţile limbei romane, se nu se fia impedecattt numai decâtu in a r t i c l u l u ei."

1 1 *

164

Prea naturale! Nu este adecă cu potintia, ca filologulu, care se deprinde seriosu cu studiulu linibeloru romanice, se nu si-propuna acum la pragulu studieloru sale întrebarea:

a) de unde si-are articlulu originea in lim-bele romanice, in italiana, romana, francesca, spaniola sî portngala, pe candu in UmVa latina clasica articlulu de atare natura lipsesce cu to-tulu? Pentru câ ce'a ce se dîce astadi articlu in gramatecele latine, adecă hic, Jiaec, hoc nu cores­punde articlului din limbele romanice, lu, le, a rom. il, lo, la ital. etc. ci mai multu pronume-loru demustratorie, acestu, acesta rom. questo, questa ital. din care causa ce'a ce in limbele romanice se pote esprime acuşi nedetermiuatu fora articlu, acuşi determinatu cu articlu p. e. omu btmu sî omuhx bunu rom. buon uomo sî i l buon uomo ital. latin'a clasica nu e in stare de a o esprime decâtu intru o forma in ambe caşurile, adecă liomo bonus; e"ra Mc homo bonus are acum intielesu mai precisu, a c e s t u omu bunu, q u e s t o buon uomo.

b) De unde sî cum se fece, câ pana ce limbele romanice apusene, italiaria, francesc'a, spanioVa sî portugaVa cu tote dialeptele loru, dimpreună primescu articlulu înaintea cuvinteloru, p . e. il padre, lo spirito, la madre etc. pana

NOTE LA DIS. D. LIT. ROM. N. 1. 165

atunci limVa romana cu dialeptulu seu macedo-nianu dimpreună pune articlulu in urm'a cuvin-teloru?!

Unu nodu gordianu acest'a, care totuşi cer­cetările filologiloru noştri lu desfasiurara in parte cu destulu sucesu.

Ca se incepemu dela chestiunea prima; tote poporele de vitia latina au in fiintia acera­şi articlu, rom. lu, le, a; ital. îl, lo, la; franc. le, la: span. el, la; port. o, do, ao, contrasu din lo, delo, alo; au nu este acest'a identitate unu documentu invederatu, câ originea articlului totororu acestoru limbe romanice este de a se reduce la acel'asi isvoru comunu, câ leganulu loru este de a se reduce la acel'asi pamentu, lea pamentulu Italiei, unde limbele aceste, desvoltate mai tardîu sub influinti'a impregiurariloru spe ciali locali ca totu atâte limbe independinti un'a de alfa, resunau odiniora depe buzele celui mai potinte poporu alu lumii, depe buzele poporului veehiu romanu (latinu) ca totu atâte dialepte mai mul 1 u său mai pucinu diferite ale aceleiaşi limbe, ale limbei romane popular ie, său rustice, vulgarie (sermo rustic us, yulgaxia) cum o numiâ Cicerone (Cart .^JÎI. de Oratore) in opusetiune

V I I I ii i i I i m » " " . 1 1 1 - " - n t r JJ, . ' ->-

cu latina clasica. Ar fi absurditate a supune, câ articlii Hm-

166 NOTE LA DIS. 1). LIT. ROM. N. 1.

beloru romanice s'au forma tu afora de pamentu­lu Italiei mai tardîu dupa despărţirea totale a acestoru popore de catra olalta; pentru câ atunci intrebămu, cum a fostu cu potintia, ca popore despărţite prin munţi, codri sî mari, popore, cari nu mai aveau neci o comunicatiune strinsa la olalta, se si-creeze articli dupa ace'asi radecina, dupa acelesi forme sî legi ?!

Prin ace'a inse, câ statoriramu pentru arti­cli i totororu limbeloru romanice unu isvoru co­munii, sî câ acestu isvoru lu reduserămu la pa­mentulu Italiei, ne-amu usioratu ce e direptu deslegarea chestiunii, dar inca nu o-amu desle-gatu; remane de demustratu partea cea mai grea, anume: care a fostu dar procesulu de formare alu acestoru articli in limb'a asia nu­mita popularia, rustica seu vulgaria a Italiei ? !

Cipariu desbate chestiunea articlului nostru in eruditele sale „Principie de limba" publicate in foi'a sa „Organulu luminării" 1847. care ne j ivendi i J i i^d^ venduinca la mana m^Jbd^^^d&^M^SC. edate~nTai de curendu de densulu in tomu sepa­raţii; citâmu aci părerea lui asia, precum se afla ace'a desfasiurata in „Ehminte de limb'a romana du^a dialeple sî mmumwEe wci^^ . (Blas iu 1854) , unde "pag. 1 0 1 . dîce cu privire la articlulu romanu :

167

„Originea articlului e ensasi terminatiunea „numeloru, precum sî la greci aiticlulu numai „mai tardîu s'a adausu, luandu-se terminatiunile „cele mai generice, sî strapunendu-se din cape­t u l u cuvinteloru la inceputulu loru cu ceva mo-„dificatiune p . e. ho tlieds, ha thea*) 3ra la „noi remasera nestrămutate. De unde veru-asemene „se pare, câ sî articlii noştri la inceputu au „stătu numai din repetîrea vocaliloru u sî a in „sing. i sî e in plur. era l s'a adausu mai an-„tâiu numai spre impedecarea contractiunii voca-„liloru, unde din acfet'a contractiune s'ar pote „nasce confusiune intre caşuri determinate sî „nedeterminate p . e. in num. plur. fem. unde „doi e contragundu-se in unulu, nu s'ar sentî in „pronunciare neci una diferintia intre domne ne-„terminatu sî domne contrasu din domne-e. Inse „usulu mare parte l'a introdusu sî aiurea dupa „ace'asi norma, unde adecă acelesi vocali ocuru „p. e. intre u sî u, sî intre * sî i, facundu „domnu-l-u sî domni-l-i in locu de domnu-u sî „domnii; era intre ă oseuru sî â chiaru l nu „s'a introdusu, diferinti'a acestoru vocali flindu

*) Neavendu tipograli'a nostra caractere grecesci) ne-arau vediutu necesitaţi, a reproduce cuvintele aceste cu litere latine.

168 NOTE LA DIS. D. LIT. ROM. N. 1.

„destulu de însemnata in pronunciare, de sî ori­g i n e a le este ace'asi; nece intre e sî a, deuude „remase domna-a sî muiere-a, numai câtu ă, „s'a lapedatu, urmandu â, nepatîndu ceva intie-„sulu. Altu usu inse mai vulgariu, ci forte la-„tîtu (adecă dupa care vorbesce poporulu) nu „numai nu a introdusu pre l intre doi u seu i „diumetatîti, ci chiaru i-a sî contrasu intru unulu „intregu sî lungu, pronunciandu omu sî omeni

„ i n locu de omu-u, omeni-iu etc. Pana aci Cipariu. Lasâmu, câ ac^st'a teo­

ria chiaru sî autoriului ei i se pare numai veru-asemene; dar apoi dupa teori'a ace'st'a cum se va pote esplicâ originea articlului in celelalte limhe romanice?

Deca form'a sî legile articlului limbeloru romanice indegeteza la unu isvoru comunu, pre­cum aieptaramu mai susu, urma de sine, câ sî chiaea deslegarii chestiunii articlului treime se fia comuna pentru tote limbele romanice. Sî eca acest'a chiae nu o aflârnu in teori'a lui Cipariu, prin urmare ea cade de sine.

Din parte-ne, ni se pare mai ratiunale teo­ri 'a desfasiurata atâtu de frumosu prin repausa-tulu nostru Joanu Maior eseu, dupa care arti­clulu limbeloru romanice in originea sa este ace­raşi cu pronumele iile; o teoria ace'st'a basata

NOTE LA DIS. D. LIT. ROM. N. 1. 169

chiaru pe analogi'a iniprumutata din limb'a la­tina clasica, in ale cărei forme de declinatiuni apăru învedera tu pretotindene urmele pronumelui is, sinonimii cu iile; in ce'a ce limb'a latina clasica a potutu se iee de modelu chiaru limb'a poporale a Italiei.

Se probam u ! Nu numai form'a cuvinteloru din limbele

romanice de astadi, cari făceau odiniora limb'a poporale a Italici, sî din materialulu căreia sîa formatu latin'a literaria; ci sî urmele însemnate, ce ne-au remasu la scrietorii clasici latini, ne facu a conchide cu siguratate, câ la inceputulu cultivării limbei literarie latine, cuvintele la­tine nu aveau terminatiunile in is, es, us, um etc. ci aceste s'au adausu mai tardîu prin scrie­torii latini.

Repausatulu Joanu Maiorescu in clasiculu seu studiu despre „Inceputulu limbei" ne repro­duce o multîme de cuvinte sî forme vechie la­tine, in _cari lipsescu terminatiunile amintite.

Nu vomu pune mare ponderositate pe for­mele vechie retienute numai in compusetiuni, precum: undeviginti, îindetriginta in locu de unus său unum de viginti; cu tote câ sî aceste sunt argumint'e, câ odiniora se dîcea: un, ăra nu : unus, unum; trecemu cu vederea sî datin'a,

170 NOTE LA DIS. D. LIT. KOM. N. 1.

ce a remasu pentru totudeun'a la poeţi, de a lispedâ pre m finale, de câte ore cuventulu ur-matoriu incepea cu vocale; cu tote câ sî ace'st'a dovedesce luminatu, câ acea terminatiune odini-ora nu erâ unu elementu atâtu de necesariu, ca se nu se pota despartî de cuventu. Vomu aduce alte esemple.

In cele XII. table de legi intre altele se afla: „Sol occasu" (apunerea sorelui) precum se afla citatu la Varone in cartea VI. despre lim­b'a latina, in locu de : „Solis occasus". Catra ace'st'a in acele legi vine pretotindene: Capital in locu de Capitale etc.

In columna lui Duiliu (columna rostrata) redicata intru memori'a invingerii reportate de Gaiu D. Thiiliu |a gfij nainlft dfl f!r asupra Cartaginenîi7>ru,^rca7ei inscripţiune, ca o prea yechij^_j£majîlia.& „.latinităţii antice, eşista in pafîe sî astadi, acusativii vinu inainte de comunu fora^w precum: Scipione, Corsica, urbe, optumo viro seu optimu viru in locu de Scipionem, Cor^ sicam, urbem, optumum virum; sî unu genitivu multariu fora m adecă: duonoro / seu duonoru in locu de dumorum (bonorum). Era nominati-vulu fora s, precum: Corneliu Luciu prognatu in locu de : Cornelius Lucim prognatus. etc.

La Eniu celu mai renumiţii dintre poeţii

NOTE LA DIS. I). LIT. ROM. N. 1. 171.

antici latini, nascntu Ia 239, n f de Ci, cetimu: "JamuŢ'debil, in Jocu de faTnulus, debil/s. Famul

mai vine in form'a acest'a sî mai tardîu la Lucretiu.

Sunt cunoscute formele folosite de Flautu cam cu <S() na i i i t l^ /e Cr. sî Tereutiu cam cu 170 n. de Or.: risu-st. polliciiu-^sC cmditu-st, in locu de : visus, pollicitus, auditus est. Ase­mene in epigram'a pentru Flautu: „Postquam morte datu-'st Plautuş^ rom aed ia luget" in locu de morii (morţii) datus est.

La Varone, renumitulu gramaticu sî archeo-logu depe tempulu lui Cicerone, vinu o multîme de forme vechie ca: autumnal in locu de au­tumnale etc.

Ensusi Cicerone s'a folositu de forme ca aceste in viersurile sale, precum vedemu din franturele fenomeneloru lui Aratu (poetu grecu depe tempulu lui Alesandru celu mare) traduse de elu in teneretie, sî ajunse pana la noi; in cari se afla: torvu draco, magnu leo, delfinus lustratu, in locu de : tonus, magnus, lustratus. Esemple de aceste se mai afla sî in alte opere ale lui Cicezme, precum in ^ i â t . ~ T i ( S C ^ „ i i k

JL^M§yMu»^ vivu in locu de: "Sisyphus, vivus; lib. I I . dignu in locu de : dignus etc.

Cicerone ne spune apriatu, câ aceste forme

172 NOTE LA DIS. D. LIT. ROM. N. 1.

vechie fora terminatiunile clasice, pe tempulu seu treceau acum de cam vulgar ie, adecă ce se foloseau numai de poporu; dar câ Ia poeifi vechi se socoteau de elegantiŞ)

Cum s'au potutu nasee dar acele termina-tiuni in capetulu cuvinteloru latine?

Renumitulu Eichhoff iu „Paralelismului seu intre limbele din Europ a sî India" tradusu in germanesce de Dr. Kaltschmidt in Lipsi'a 1840. sî citatu de Maioresculu nostru in studiulu seu despre: „Inceputulu limbei" privesce pronumele de cea mai insemnata parte a vorbirii, care este form'a fundamentale a tota flesiunea desvoltata in alte cuvinte.

*)' Q m>d, iaca . swbrns t i enm v i d e t u r , oliiu a u t e ^ j ^ o ^ i ^ t n x ^ eoruin verborum, quorum eaedem erant postreîuae duae Htterae, que sunt in optumus, p o s t r e m a m l i t t e r a m d e t r a h e b a n t , nisi vocalis insequebâtiir.L I ţ a e n i m loquebamur: Q u i e s t o m n i b u p r i n c e p s , noii o ni n iii us. H ţ i la illa d i g n u loco(|uc, non d i g n u s . " Adecă: C e ' a ce se p a r e ami i c a m t i e r a ne s e u (vulgariu), era odininiora se socotea de m a i e l e g a n t e , in cuvintele, ale caroru ultime doue litere erau acelesi, ce sunt iu o p t u m u s , se s u b t r a -g e a l i t e r ' a d in u r m a , deca nu urma vocale. Câ-ci asia vorbiamu: Qui est o m n i b u princeps, nu o m n i ­b u s; sî v ita illa d i g n u locoq ue, nu d i g n u s . Cic. de Orat.

NOTE LA DIS. D. LIT. ROM. N. 1. 173

Astf'eliu se vedu a se ff nascutu sî formele de caşuri la declinatiunile latine prin legarea numeloru cu pronumele i s ; era rostirea deose­bita a cestui din urma din ce in ce a dovenitu mai slaba, pana ce in urma prin contrageri îs elisiuni s'au prefacutu intru un'a cu numele. Celu pucinu intre formele de caşuri la declina-tiunea numeloru latine sî intre flesiunile pronum. is aflâmu o asemenare atâtu de învederată, in-câtu nu ni este cu potintia, a privi in ace'st'a asemenatate numai unu jocu alu eventualităţii.

Cate-va esemple voru ilustra credemu pe deplinu ace'st'a aserţiune a nostra. Observâmu inse inainte de tote, câ radecin'a numeloru este numai ace'a, ce remane, dupa ce luâmu termi-natiunile. Asia dar p. e. in dominus radecin'a este numai ace'a, ce romane neschimbata, adecă domin seu dominu cu u scurtu, ca la noi do-mnu, precum amu doveditu mai susu, câ latinii dîceau odiniora intru adeveru: capital, famul, debil, autumnal etc. in locu de : capitale, famu-lus, debilis, autumnalis etc.

Se cercâmu câte unu esemplu de declin. I I . & I. latina cu pronumele is-ea, sî anume la declinatiunile aceste mai antâiu in caşurile plur. pentru câ aici este asemenatatea mai bata-toria la ochi.

174 NOTE LA DIS. 1). LIT. ROM. N. 1.

N. domin'ii sî ei = G. domin'eorum = D. domin'-iis sî eis = A. domin'-eos =

dominei, domini, dominorum. domineis, dominis. dominos.

N. mens'-eae = mensae. Gr. mens'-earum = mensarum. D. mens'-iis s6u eis = menseis, mensis. A. mens'-eas == mensas.

Eca dar originea formeloru de caşuri dela declinatiunile latine. Nu amu fortiatu nimicu; amu lasatu numai, a se adauge simplu pronu­mele is-ea la radecin'a cuventului. Amu pusu num. sî in ei = dominei, sî dat. sî in eis = domineis, menseis; pentru câ urme de formele aceste ne vinu intru adeverii inainte in anticele remasîtie ale limbei lat ine; ce'a ce proba sî mai multu, câ domini, dominis, mensis este fora in-doiela din domiri-ei, domiri-eis, mens'-eis.

Asia in franturele celoru X I I . table de legi se dîce: iustei, vecinei, singulei, in locu de : iiisti, vecini, singuli. Era in câtu pentru dati-vulu in eis urinele sunt sî mai dese nu numai in documintele primitive ale limbei latine, ci inca sî la scrietorii periodului de auru. In cele X I I . table toti dativi plur. ai numeloru de deci.

NOTE LA DIS. D. LIT. EOM. N. 1. 175

I I , se termina in tis, precum: tertieis, nondini-eis, continoeis in locu de : tertiis, nondinis, con-tinois. (Mai tardîu: nundinis, continuis). Era Varone din periodulu de auru forma toti dativii aceştia in tis.

E direptu, ca ace'st'a legătura a pron. is-ea cu radecinele cuvinteloru, spre a le dâ forme anumite de caşuri, nu este atâtu de invederata la tote declinatiunile sî caşurile, precum este iu esemplele arătate mai susu. Dar totuşi urme de acestu procesu de formaţiune aflâmu la tote de­clinatiunile in mai multe seu mai pucine caşuri; p . e. la deci. I I I .

Gr. color-eius = color-eis D. color-ei = color-i A. color-eum == color-em

la deci. IV. N. fructu-is = fructu-s G. fructu-eius= fructu-is D. fructu-ei = fructu-i A. fructu-eum= fructu-m

color-is = coloris. colori. colorem.

fructus. fructu-s = fructus. fructui. fructum.

la deci. V. X. die-is = die-s — dies.

176 NOTE LA DIS. I>. LIT. ROM. N. 1.

D. die-ei = die-i = diei. A. die-eum= die-m = diem. Inca sî gen. sî dat. sing. dela deci. I . care

formatu cu ae, p. e. mensae nu pare a avă in form'a acăst'a neci o legătura cu is—eius; dupa form'a sa păstrata in documintele vechie, ba folosita câte odată sî de unii scrietori clasici, arata apria­tu la acea legătura. Câ-ci form'a originale a gen. sî dat. de deci. I . nu a fostu ae ci ai; asia cuvintele: „magnae reipublicae gratia" la Mar cu Viptorinulu se afla: „magnat reii pu­blicai gratia". Ba ensusi Cicerone inca s'a folo-situ de form'a acăst'a, precum arata franturele din fenomenele poetului grecu Aratu, traduse in latina de densulu, in cari scrie: terrai in locu de terrae; nepai in locu de : nepae. Dar in terrai, nepai, cine nu vede urm'a pronum. eius sî ei?

De sî nu se pote arata dar chiaru in tote caşurile declinatiuniloru latine legatur'a acelor'a cu pronum. is-ea; acăst'a nu pote clăti aser­ţiunea nostra, câ-ci esceptiuni sunt la tote regu-lele; dar sî altcum acăst'a impregiurare este numai unu argumentu negativu; ăra argumen-tulu negativu nu pote deroga neci odată argu­mentului positivu, basatu pe fapte necontestabili, ca sî in acestu casu alu nostru.

NOTE LA DIS. D. LIT. ROM. N. 1. 177

Acum deca vomu lua in socotintia, câ lim­b'a latina clasica s'a formatu din materialulu limbei poporali a Italiei, (ale cari dialepte mai multu său mai pucinu diferite erau roman'a, ita-lian'a etc.)*) prin analogia venimu la acea con-

*) Unu numeru insemnatu de filologi sî nelilo-logi, nepotendu nega despre o parte asemenatatea cea mare, ce este intre limb'a lat. clasica sî intre Hrubele romanice de astadî; era despre alta parte observandu in limbele romanice multe forme sî terminatiuni de­stinse de cele ale limbei lat. clasice; acest'a diferin-tia nu si-o potura esplicâ altcum, decâtu iutarindu, câ limbele romanice (romana, italiana etc.) sunt totu atâte fiie ale limbei lat. literarie, născute din acest'a mai tardîu orecandu, se intielege, câ d e f o r m a t e , c o r u p t e . Candu s'a intemplatu apoi acest'a deformare, corumpere a limbei lat. clasice? Prin cine? Unde? Cum ? Totu atâte întrebări, cari se ivescu de sine, cerendu deslegare; cu a caroru deslegare inse densii ne reinasera detori pana ca astadi. Unu ipotesu falsu acest'a, la care alunecară densii, neavendu neci o cunoscintia despre procesulu de desvoltare alu limbei lat. clasice, care noi in mana cu docurnintele vechie latine ne nisuiramu a-lu desfasiurâ destulu de intiele-gibilu in cele dîse mai susu, sî dupa cari documinte nu limbele romanice de astadî sunt formate din lim­b'a lat. clasica; ci chiaru din contra limb'a lat. cla­sica s'a formatu din limbele romanice, cari pe atunci făceau liinb'a poporale a Italiei; prin urmare, n u

12

178 NOTE LA M S . D. LIT. ROM. N. 1.

vingere, câ precum in limb'a lat. literaria, asia sî in limb'a poporale formarea casuriloru de declinatiune s'a intemplatu cu ajutoriulu orecarui pronume corespundiatoriu, sî câ pote latin'a cla­sica si-a avutu de inodelu in formarea casuriloru

l i m b e l e r o m a n i c e de astadî s u n t f i i c e l e limbei latine clasice; ci chiaru din contra, l i m b ' a l a t . c l a s i c a este fiic'a l i m b e l o r u r o m a n i c e de astadî, adecă a l i m b e i p o p u l a r i e , vorbite pe acele tempuri de poporulu Italiei.

Unu adeveru acest'a sustienutu inainte cu secle de invetiatii italianiloru, marturisitu astadî de toti filologii, cari au facutu studie seriose asupra limbeloru romanice, vestitu la noi sî popularisatu mai antâiu prin P e t r u M a i o r u , sî adopta tu de toti filologii noştri de renume mai bunu, cari au urmatu dupa den-sulu pana astadi.

Asia dara in Itali 'a pe acele tempuri vechie domniau doue limbe; u n ' a cea c u l t a , c l a s i c a , in care vorbiau părinţii patriei in senatu, oratorii in foru, sî care se intrebuintiâ in literatura sî in aministratiu-nea publica; sî a l t ' a c e a p o p o r a l e , r u s t i c a , care suna depe buzele poporului comunu. Ambe aceste aveau un'a sî ace'asi basa; dar panace l i m b ' a p o p o r a l e si-a pastratu tipulu seu originale, ce i l'a datu geniulu sî firea poporeloru contopite; l i m b ' a l a t . l i t e r a r i a s'a cultivatu din dens'a intru unu modu artificiosu, primindu forme gramatice sî sintactice noue, neusitate mai nainte la poporele Italiei.

NOTE LA DIS. D. LIT. ROM. N. 1. 179

sale cu ajutoriulu pronumelui is-ea chiaru usulu inradecinatu acum in limb'a poporale.

Dar acelu pronume, dupa cum arata form'a articliloru din limbele romanice de astadi, nu a potutu fi altulu, decâtu pronumele demustrativu

Limb'a poporale o sugea fiacare romanu cu lap­tele mamei sale; era cea literaria o invetiau in scole sî din cârti cu multa ostenela.

Trecundu aci cu vederea locurile însemnate din Cvi n t i 1 i a y u I n s t i t . O r a t . 1. I. c. XII, unde dîce,

'ca t e j i e x u x o m a ^ f u 'JtOTSB' iujMla âfu intregL cu., in-veţîarfiâ, limbei la t ine; sî din C i c e r o n e , f t r j ^ ,

III . .u*H3e facfăpf ia tu destingere intre limb'a, care se invetiâ din cârti, sî intre cea care se folaseaceLgure a intielege, cine ce vorbesce, sî unde lauda ca pre o raritate pre socr'a sa L e l i ' a , câ vorbiâ b i n e l a t i -nesce , inse sî dens'a o limba mai vechia ca a lui P l a u t u sî T^evin f2ftO p. de fir.1, sî altele cari ni sunt totu atâte documinte pentru deosebirea forte mar­cata, ce esistâ intre limb'a literaria sî cea poporale; tragemu aci atenţiunea cetitoriloru noştri numai la e n s a s i f i r e a s î t i e s a t u r ' a l i m b e i l a t i n e l i -t e r a r i e .

Cine nu scie, câ fiacare limba vorbita prin po­poru si-primene in deeursuln tempului o forma, o t ie-satura orecare c â t u m a i n a t u r a l e , ce i o dâ ensasi firea sî geniulu poporului, care nu este iertatu a o denatura intru unu modu fortiatu sî artificiosu, deca voimu a fi ascultaţi sî intielesi. Dar acum e destulu^

12*

180 NOTE LA DIS. D. LIT. ROM. N. 1.

i l le - i l la , de acel'asi intielesu cu is-ea, iu varia-tiunile sale de lu, le, a in locu de la, plur. le, (remasu in romana); il, lo, la, (remasu in itali­ana); le, la, (remasu in francesca) etc.

Constatata odată originea articlului in lim-

a iuâ in mana autorii clasici, spre a ne convinge, câ latin'a literaria in form'a sî tiesatur'a ei este atâtu de măiestrita, fortiata, incâtu e cu nepotintia nu nu­mai se o fia creatu, ci chiaru se o fia intielesu vre odată poporulu cu mintea sa naturale, care nu se po-tea precepe la măiestria.

O limba, in care părţile vorbirii, ce dupa fire se tieDu strinsu de olalta, adieptivele de sustantivu, pronumele pers. de verbulu seu etc. potu fi aruncate un'a de a l fa intru unu inodu atâtu de nenaturale, ca in latin'a literaria, pote fi limb'a invetiatiloru, nu inse neci odată limb'a poporului.

Pentru aceia, earivoru fi sustienendu inca, câ limb'a latina clasica a fostu sî limb'a poporului sî a litera-tiloru, sî câ limbele romanice de astadi s'au formatu din acfef a mai tardîu orecandu; punemu aici in urma întrebarea: cum s'a potutu^ntemplĂ, ea poporele ro­mane aruncate in atâte parti ale lumii, despărţite unele de altele, se se fia lapedatu dintru odată de formele loru statorite sî usuate acum de secle, cari prin usulu indelungatu le vom fi trecutu acum in sucu sî in sânge, sî tote, unulu ca sî altulu, se se infaciosieze dintru odată lumii cu cuvintele latine nu­mai in radecinele loru ? Cum s'a potutu intemplâ, câ

NOTE LA DIS. D. LIT. EOM. N. 1. 181

bele romanice, ne intempina o intrebare sî mai grea, întrebarea:

De unde sî cum se fece, câ pana ce lim­bele romanice apusane, italianca, francesc'a, spa-nioTa sî portugaVa cu tote dialeptele loru dim-

tote poporele aceste, aruncate dela mam'a Kom'a pana la hotarele cele mai îndepărtate ale marelui imperiu, fora de a ave comunicatiune la olalta, se primesca acel'asi articlu, acelesi genuri, acelesi forme de decli-natiune, de conjugatiune, de comparatiune? etc. Prin ce minune s'ar pote ore esplicâ o asemene straformare ?!

Constatandu dar, câ l i m b e l e r o m a n i c e de astadi sunt l i m b ' a p o p o r a l e , ce se v o r b i â i n I t a l i ' a , nu ne-au plesnitu prin capu, a dîce prin acest'a, câ r o m a n i i , ori i t a l i a n i i ori f r a n c i i de astadi vorbescu chiaru asia, precum vorbiâ odiniora p o p o r u l u I t a l i e i . Celu ce scie, prin câte schimbări trece o limba sî numai in decursu de 2—3 secle, nu va aluneca neci odată, a întări asemene absurditate.

Noi intarimu numai, câ l i m b e l e r o m a n i c e de astadi sunt in fiintia l i m b ' a p o p o r u l u i I t a l i e i , mai vechie decâtu la t ina clasica, chiaru m a m ' a la­tinei clasice. Eepetîmu inca odată: in fiintia, pentru câ viandu ele neiacetatu, sî mergundu inainte cu po­porulu, sî dupa desfacerea imperiului romanu, au con­tinuaţii a se forma mai departe atâtu din isvorulu loru celu viu, câtu sî din inriurintie străine, retie-nendu-si inse necurmatu tipulu originale, pana ce ajunseră a fi statorite in form'a loru de astadi.

182 NOTE LA DIS. D. LIT. ROM. N. 1.

preuna primescu articlulu inaintea cuvinteloru, p. e. il padre, lo spirito, la madre etc. pana atunci limb'1 a romana cu dialeptulu seu macedo-nianu dimpreună pune articlulu in urm'a cuvin­teloru ?! Sî este ore mai vechia, mai originale datin'a, de a prepune articlulu, său din contra?!

Invetiatulu slavistu, repausatulu Copitaru, cugeta a fi deslegatu in destulu acăst'a chestiune, dechiarandu articlulu nostru de origine traca, primitu dela albani, cari aru fi descendintii vechiloru traci, sî cari sî ei punu articlulu la urm'a cuvinteloru.

Noi nu avemu voia, de a repetî inca odată tote cele dîse mai susu despre originea articlului limbei nostre, sî din cari se vede destulu de la-muritu, câ chestiunea articlului nostru nu se pote desparţi de chestiunea articliloru celoru alalte limbe romanice, câ originea articliloru to-tororu limbeloru romanice este fora indoiela co­muna, din unulu sî acel'asi isvoru. Spre restor-narea acestei ipotese nefundate a invetiatului slavistu, la care se vede a-i fi datu ansa impre-giurarea, câ sî in limb'a romana se pune arti­clulu la capetu ca in cea al bana, va fi destulu a-i pune aci cu Maiorescu-iu nostru întrebarea: „Candu au fostu tracii ori albanii învingătorii sî domnitorii romaniloru din Carpati pana in

NOTE LA DIS. D. LIT. ROM. N. 1. 183

munţii Tesaliei sî ai Macedoniei? pana in marea negra sî marea alba? Candu au jocatu ei vre o rola atâtu de însemnata, ca se fia potutu preface form'a numeloru romane?"

Din parte-ne observâmu, câ punerea articlu­lui inaintea cuvinteloru nu este unu lucru de totulu strainu neci limbei romane, astfeliu la numele proprie mase. de omeni in gen. sî dat. se pune articlulu totudeun'a inainte p. e. cas'a lui Petru; am datu lui Ioanu etc. ba aflâinu urme, câ odiniora sî la numele proprie feminine se punea articlulu in gen. sî dat. inainte de cuventu; asia in „Palia adecă VecMa Scriptura" tipărita in Orasti'a la 1582 reprodusa in parte de Cipariu in Crest. sdu Anal. sale Ut. se scrie la Genes. c. XVIII , „sî eca muierii tale ii (adecă ei) Sara fi-va fetioru." Urma de arti­clulu inainte se afla inca sî iu compusetiunile : celu-alvL-altu = celu alaltu s£iu celalaltu; alu-alta-eri = alalta-eri seu alaltaeri; in-la-intru = inlaintru. In cari alu (articlulu nostru de astadi, secundariu, cum lu numescu unii, seu nepropriu, cum i dîcu alţii) sî la (form'a originale a arti­clului nostru fem. in locu de a, cum se folo-sesce acum) dovedescu celu pucinu atât'a, câ sî in limb'a nostra se potea pune a une ore sî se punea articlulu inainte.

184 NOTE LA DIS. D. LIT. ROM. N. 1.

Cum sî caudu s'a intemplatu inse, câ pana ce celealalte limbe sorori punu articlulu naintea cuvinteloru, limb'a nostra lu pune in urm'a loru? Este ore mai vechiu, mai originale usulu limbei nostre, s6u alu celoralalte limbe romanice ?! o întrebare acest'a, la care respunsulu ni se- pare ascunsu sub velulu desu alu secleloru primitive, in cari cade formarea limbei poporali a I tal iei ; sî fiindu câ ipotesele ilusorie nu le iubimu, era documintele esplicatorie ne lipsescu, neci nu ne incumetâmu, a ne demite iu deslegarea ei.

Insemnămu numai atât'a, câ acest'a s'a po-tutu intemplâ sî la noi ca la alte popore. Limbele ger­mane scandinavice (danic'a, norvegic'a) au articlulu inuuna , candu celealalte limbe germane au arti­clulu inainte. Limb'a siriaca sî caldaica punu articlulu in urm'a numeloru, pe candu evreesc'a sî arabic'a, de sî sorori cu cele prime, lu punu inaintea cuvinteloru. (Cf. eruditele studie ale re-pausatului Ioanit Maiorescu: „Despre originea sî vechimea limbei romane" sî .,Incepuţululim^_ bei" etc. republicate in : LepturlîTrum roma-nescu" de Arone Pumnulu" tom. IV. part. 1.)

Acum câ desbaturamu chestiunea articlului, de sî cam pe lungu, dar credemu nu fora neci

NOTE LA DIS. D. LIT. BOM. N. 1. 185

unu folosu; potemu reapucâ firulu, care lu in-trerupseramu cu arătarea primeloru urme ale limbei nostre din seci. VI. sî X. „torna, torna fratre"! sî : „serbii, serbula, serbulianu"!

„Alte urme de limb'a romanesca — dîce „Cipariu in Crest. său Anal. Ut. — pana la „sec. XV. nu aflâmu decâtu in diplomele prin-„cipiloru Eomaniei sî Moldovei mai tardîe, carile „de se sî scriau serbesce pana la Matern prin­c ipe le Eomaniei (domni dela 1633) , inse numi­r i l e locuriloru, adese ore lîindu nume romanesci „cu însemnare, nu se schimbară in serbesce, ci „se retienura intrege, precum sî numele multoru „omeni totu din ace'a causa".

Primulu sî celu mai vechiu documentu alu literaturei nostre in intielesulu strinsu este Cronic'a l u i H u r u l u a secretariului lui Bra-gosiu in seci. XIV. tradusa in ronuuiesce de P e t r u Clanau secretariulu lui Stefanu celu mare la 1494.

Minunata coincidintia! Pana ce braciulu vi-gurosu alu lui Bragosiu funda unu nou princi-patu; pana ce spiretulu inaltu alu lui Stefanu celu mare se ocupa cu ide'a gigantica, de a cu--prinde intru o mare patria, unita sî nedespărţita pre toti romanii; secretarii loru apuca pen'a, a

186

pune fundamentulu unei noue imperatîe intre romani, imperatîei spiretuali, a pune fundamen­tulu literaturei nostre.

Cronic'a lui Hurulu cuprinde date de mare interesu pentru istori'a natiunale, sî anume:

despre strămutarea legiuniloru romane din Daci'a traiana peste Dunăre, despre reconstituirea tierei in republice dupa trecerea legiuniloru peste Dunăre; de­spre diregatoriele sî resiedintiele civili, diregatoriele sî resiedintiele militari, despre garnisonarea cetatiloru, sî tortificatiunea t ierei; despre alegerea diregatoriloru sî însemnele loru; despre formarea imperatîei romani­loru dela muntele E m u ; despre decadinti'a imperatîei romaniloru din Mesi'a; despre Dragosiu sî emigratiu-nea dela Marmatî'a in Moldov'a, sî sortea acestei emi-gratiuni; despre naintarea in rangu, resplatirea sî t r i -umfulu, ce dâ patri 'a celoru bravi etc.

H u r u l u a scrisu cronic'a sa in o parte precum o aflase scrisa inca din dîle vechie de Arbore ducele campestru; ăra in cealaltă parte ca marturu contempuranu alu eveniminteloru sî institutiuniloru, ce le descrie.

Elu scrie latinesce. Dar luptele, gloriele, suferintiele, ce ni le enareza, nu sunt ore lup­tele, gloriele, suferintiele poporului romanu? Au nu e romana anim'a, cu care ne scrie? Au nu e romanu spiretulu, au nu sunt romane sentie-mintele, ce respira din tote sîrele lu i? ! Cu direptu cuventu considerămu dar pre H u r u l u de

NOTE LA DIS. D. LIT. ROM. N. 1. 187

scrietoriu romanu, sî inca de celu mai vechiu scrietoriu romanu alu cărui opu ajunse pana la noi.*) Elu merita acăst'a onore.

Cronic'a lui o avemu astadi numai in tra­ducerea lui Petru Clanau, traducere destulu de necoresa sî străina de geniulu limbei nostre; de unde se pare, câ Petru Clanau seu nu vorbiâ bine romanesce, sî a tradusu sub infiuinti'a lim­bei slavice; seu câ traducerea lui va fi fostu denaturata mai tardîu prin copiatorii neprecepa-tori. Cuvinte ca: sierbi, a sierbi, populu, ma-toru (coptu), gratia, vincela, vinci (invinse), eseu (sunt; iu cele X I I . table prea vechie, escit, es-cint in conj.) fecera (facura), scriptu (scrisu) etc. cari vinu inainte in acea Cronica, dovedescu, câtu

*) P u m n u h i in L e p t u r a r i u l u seu publica unu documentai sî mai vechiu, decâtu Cronic'a lui H u r u l u , sî anume: u n u C r i s o v u d a t u d e I l i ' a V o d a , d o m n u l u M o l d o v i e i l a 1436 in M a i u , prin carele daruesce lui D i m a U r a n i u sierbului seu o mosîa. Unu crisovu scurtu acest'a, care de .sî nu are ceva însemnătate pentru literatura ca atare; e totuşi de mare interesu din puntulu de vedere alu limbei. Noi inse nu l'am vediutu, decâtu in testulu seu straformatu, precum se afla'publicatu in L e p t u ­r a r i u l u amintiţii, tom. IV. T. pag. 1—2.

188 NOTE LA DIS. D. LIT. ROM. N. 1.

a potutu se perda limb'a nostra in decursulu secleloru din materialul u seu!

In disertatiunea nostra tienuta la adunarea gen. din Clusiu, feceramu fora voia o mare gre-siela, uitandu a dâ unuia dintre cei mai nobili domni romani, lui N e g o i a B a s a r a b u ( 1512—

. 1521) tributulu recunoscintiei, ce i detorimu pentru eternu sî ca la domnu sî ca la scrietoriu romanu. Eramu seduşi prin Crest. lui Cipariu, unde se dîce pag. XVI. „In Romanţa se dîce, că principele N e a g o e ar fi scrisu romanesce u n a car te de inve t ia tura catra fiiulu seu Teodos iu , care i urma in scaunu; inse pana

v***acum nu ne este cunoscuţii, deca s'a tiparitu?. 1% \ ^Datele, ce ne veniră la mana. de atunci,

ne-au adusu in placut'a pusetiune, de a potă da sî acestui ilustru domnu onorea, ce o reclama dela noi ca unulu dintre cei mai vechi sî mai emininti scrietori ai noştri.

N e g o i a B a s a r a b u fu unulu din principii cei mai erudiţi ai epocei sale, sî dintre cei mai bravi domni, cari au siediutu odiniora pe tronulu României. Fiiu alu museloru, ce iubii a se des-fetâ cu filosofi'a lui Aristotele sî cu operele Stiloru părinţi, funda pentru latîrea sciintieloru

NOTE LA DIS. D. LIT. ROM. N. 1. 189

la 1510 sî in Romani'a o tipografia, ale cărei produpte întrecu prin lucsu sî fruinseti'a esecu-tiunii totu, ce s'a tiparitu vre odată in orien-tulu Europei. De sî elu nu s'a destinsu prin virtutea armeloru, ca Ştefanii celu mare seu ca Mihaiu eroulu; dar se fia ore mai mica glori'a, cesî o eluptaunudomnu prin armele sciintiei?! N e -go ia B a s a r a b u primulu domnu romaiiescu autoriu, sî inca autoriu in limb'a natiunale, e'ra nu in slavica, ce erâ atunci la moda prin curţile do­mnilor u romani.

Elu scrise o autobiografia sî o coleptiune de invetiature istorice, relegiose, sî politice pentru fiiulu seu Teodosiu, j f a o m S P , afla, o copia djn__L£54in B ib lu ) t e?a^^ tipărita nunvai_Ja^M7~lEîoŢ^

S t â m u a d e s e ore indelungate, adunciti in cugete, sî inaintea unui monumentu rece, care marturu alu tempuriloru trecute, ne sci enarâ in limb'a sa misteriosa câte o ilustra fapta, câte o sânta lupta, câte o eroica morte a vre unuia seu altuia dintre strămoşii adormiţi. Se nu ni se iee dar in nume de reu, deca la maretiulu monu­mentu alu geniului unui bravu domnu romanu, la frumosele invetiature ale lui Negoia Basarabu catra fiiulu seu Teodosiu, vomu petrece ceva mai multu. Documintele nostre literarie din seci.

190 NOTE LA DIS. D. LIT. ROM. N. 1.

XV. XVI. sunt atâtu de rare, sî ace'st'a opera a lui Negoia cuprinde atâte idee inalte, atâte observatiuni instruptive, incâtu ar fi mare per-dere, a nu ne cunosce mai de aprope cu acestu niundru sî vechili monumentu alu literaturei nostre.

Se ascultâmu! Unu părinte incaruntîtu in esperiintie, impartiesce sfaturile sale Aiului seu, le impartiesce noue descendintiloru, fiiloru sei.

„Deca nu tî vei milui slugile tale cu manele tale, alta nădejde ei nu mai au la nimeni se-i milu-esca; câ seraculu ambla din casa in casa, seu siede in ulitia sî cere dela toti, câţi trecu pe acolo, sî lu miluescu; era slug'a ta, (candu nu are mila dela tine, atunci elu nu mai are mila dela nimeni, se lu mai miluesca; ci numai pune răbdare in anim'a lui, s î g e m e a n i m ' a i n t r ' e n s u l u , ca s î u n u l e m n u , c a n d u l u b a g i i n focu, sî a r e c a r i u i n t r ' e n s u l u * .

Priviţi aici la domnulu bunu, generosu! Elu nu vre a cresce din fiiulu seu unu despotu in-gunfatu, ci unu adeveratu domnu crestinu, care se nur uite pe înălţimea tronului sierbitiurile, ce i se facu de supuşii sei. Sî pote ore afla sî fan-tasi'a celui mai ageru poetu o asemenare mai corespundiatoria, spre depingerai misielatatii pă­răsite? Plânge anim'a in meserulu parasitu, cum plânge cariulu din lemnu, candu se afla arun-catu in focu, sî arde fora scăpare!

NOTE LA DIS. D. LIT. ROM. N. 1. 191

„Câ-ci voru fi ei mulţi, nimicu se nu te infri-cosieze, neci se te indoesci, câ omulu vitezu sî resboi-nicu nu se sparia de omenii cei mul ţ i ; ci c u m r e s i p e s c e u n u l e u o c i r e d a de ce rb i , s î c u m o r a o r e u n u l u p u o t u r m a de oi c â t u de m a r e , s î c u m r e s f i r a u n u g l o n t i u de t u n u m u l t e c e t e de o s t a ş i , n u c â - c i e s t e e lu m i c u , ci c â - c i v i n e cu m a r i r a n e s î c u m p l i r e , pentru ace'a resfira sî resipesce multe cete de omeni; asia sî omulu vitezu sî barbatu sî hraboru (voinicu) nu se infricosieza de omeni mulţi, câ o m u l u i v i t e z u t o t i o m e n i i i s u n t i n t r u a j u t o r i u , era o m u l u i f r i cosu t o t i o m e n i i i s u n t d u ş m a n i , sî inca sî de ai se i e s t e g o n i t u sî b a t j o c u r i t u s î h u l i t u " .

„Era avutî'a ta sî banii, cari vei se dai lefi slu-gitoriloru, se fia totu lenga t ine; câ-ci candu se in-templa domnului, de are primesdia si nevoi ca aceste trebuesce antâiu se aiba avutîa multa, se si-miluesca ostile, sî se le de lefe. Câ omulu este ca porumbulu; câ porumbulu, unde afla grauntie mai multe, acolo fuge; aşişderea sî omulu, u n d e a f l a u n u d o m n u d a r n i c u s î m i l o s t i v u , a c o l o se a d u n a se se h r a n e s c a " .

„Mai buna este m o r t e a cu o n o r e , deeâtu v i e t i ' a e u a m a r u s î cu o c a r a " .

„Stragele sunt capulu sî cod'a ostiloru; stegulu sta in midiloculu resboiului, sî caută tota oştea la stegu; sî pana stă stegulu in resboiu, nu se chiama acelu resboiu biruitu, măcar de sî are navela grea spre sine, ei totu caută stegulu, sî se aduna toti im-pregiurulu lui; era deca cade stegulu, de aci tote ostile

192

se resipescu, sî nu se scie unulu cu altulu, cum l'acu, sî in catrau mergu".

„De voru peri vre unii dintre boiarii tei intru ace'a slujba a ta (adecă in resboiu), tu se te nevoiesci sî se s i l e s c i p e n t r u s u f l e t e l e l o r u l a s â n t e l e b a s e r i c e , c a se v e d a t o t i , s î se s e i n d e m n e z e . Era f e t i o r i i l o r u sî r u d e n i e l e , cari voru remane in urm'a loru, m u l t a c i n s t e se a i b a d e l a t i n e p e n t r u p ă r i n ţ i i l o r u , cari si-au versatu sângele loru pentru tine înaintea ta" .

„Fiescecare, dupa cum i va fi slujb'a, asia se i fia sî darulu sî cinstea".

„Sî de va fi m a i h a r n i c u u n u l u d i n c e i s e r a c i , decâtu u n u l u d i n f e t i o r i i de b o i a r i , seu decâtu o r u d a d e a l e v o s t r e , voi se nu dati a c e -l o r ' a c i n s t e a s î b o i a r i ' a i n f a c i a r n i c i a (adecă din socotintia personale), ci se o dati a c e l u i a m a i s e r a c u " .

„Asia sî tu se socotesci, câ tota cinstea ta dela Ddieu este, sî candu voru castigâ sî voru dobândi slugele tale dela tine cinste sî boiaria pentru slujb'a loru, t u i n c a s o c o t e s c e de v e d i , f a c u t u - a i s î t u n e s c a r i o s t e n e l e c a t r a D d i e u , de te-a ma-ritu cu atât'a cinste, au ba? Deci de n u ve i fi fa­c u t u , se n u t e l e n e v e s c i , ci se f a c i ; era de vei fi facutu, tu t o t u t e m a i n e v o i e s c e , s e s î m a i f a c i " .

„Câ-ci cine s e n e v o i e s c e p e n t r u D d i e u , ace-l'a va d o b â n d i c i n s t e dela densulu; sî cine se v a a p r o p i a de D d i e u , totudeun'a v a fi c u d e n s u l u . " s. a. s. a. (Cf. B. P . H a j d e u : T r a c t a t u l u l u i N e g o i a B a s a r a b u d e s p r e a r t e a m i l i t . i n B u l e t .

NOTE LA DIS. D. LIT. ROM. N. 2. 193

I n s t r . p u b l . Sept. 1865. sî M o d u l u a l e g e r i i do­m n i l o r u la r o m a n i in B u l e t . I n s t r . publ . Jan. Febr. 1868).

Amu potă continua mai departe. Dar si in cele citate aci câta iutieleptiune, câta morala, câta pracsa a vietiei, câte asemenari bine alese, de cari ar potă fi miindru sî unu Bolintinenu. Domnulu bravu ingrigitu de fericirea sî mărirea tierei, vre se lase in fiiulu seu unu sucesoriu demnu de tronu. Dar sî capulu, care sciâ cugeta atâtu de nobilu, atâtu de intieleptu, a fostu demnu intru adeveru de coron'a, ce o-a portatu; sî numele N e g o i a B a s a r a b u , numele principe­lui autoriu e demnu a ff cunoscutu de toti ro­manii, sî a fi amintiţii cu lauda sî reverintia din generatiune in generatiune!

N o t . 2 . Scrisu-au ore romanii sî inainte de seci. XV. in limb'a loru natiunale? Sî candu voru fi inceputu ore a scrie in limb'a loru?

De odată cu legiunile aduse de Traianu spre impoporarea Daciei desiertate, s'au straplan-tatu in Daci'a fora indoiela sî tota cultur'a sî civilisatiunea clasica latina. Pe câtu tempu con­tinua dar Daci'a a fi provinţia romana (106 — 274), strămoşii noştri se voru fi folositu in scri­erile loru de limb'a literaturei in totu imperiulu

13

194 NOTE LA DIS. D. LIT. EOM. N. 2.

romanu, prin urmare sî in Daci'a, adecă de lim­b'a lat ina; dupaeum se sî adeveresce acăst'a din nenumeratele inscriptiuni latine, ce s'au aflatu sî se mai afla inca in tote părţile Daciei vechie. (Cf. Mich. I. Achner sî Fr. Miiller: Bie ro-misch. Inschrift. in Bacien. Wien. 1865).

Dupa ce Daci'a vechia, părăsita de impera-tulu Aurelianu*), ajunse in manele barbariioru mi­gratori, cultur'a spiretualea romaniloru remasi in Da-

*) Imperatulu A u r e l i a n u desperandu de a pote tiene Daci'a constituita de T r a i a n u , se retrase cu le­giunile sale de ce'a parte de Dunăre, in M e s i ' a , care o numi D a c i a n o u a seu D a c i a a u r e l i a n a . Dim­preună cu legiunile romane paraşi Daci'a inca sî unu numeru insemnatu de coloni pamenteni, asiediandu-se sî ei in Daci'a lui Aurelianu, unde se crediura a fî mai siguri de naintea furiei barbariloru. Dar totuşi partea mai mare a colonieloru traiane, sî armasii, cari erau pamenteni, nevoindu a paraşi •—• cum dîce H u ­r u l u in Cronic'a sa — vetrele sî osele parintiloru sî ale strabimiloru, sî mosî'a agonisita cu sângele loru, unde vietiuescu sî petrecu din dîle betrane, hotarira se ste pe locu, sî cum au luptatu acum mai de multe ore in midiloculu a totu feliulu de popore, cari au in-undatu patri'a, asia se o apere sî se o mantuesca sî acum cu grati 'a Stului Ddieu, sî si-organisara statulu dupa regul'a datineloru vechie ale strabuniloru sei romani.

NOTE LA DIS. D. LIT. ROM. N- 2. 1»5

ci'a vechia, din caus'a turburariloru necurmate ince tase mai cu totulu. Ne mai potendu-se redica scole, limb'a latina, de care se foloseau roma­nii, pe câtu tempu trăiau su scutulu aripeloru acvilei romane, ne mai aflandu-si adapostu in sco-lele părăsite sî ruinate, a trebuitu se esa cu incetulu din usulu romaniloru cultivaţi, rema-nendu in loculu ei la toti romanii fora destin-gere de cultura, limb'a roniana poporale, adusa de odată cu coloniele traiane de sub ceriulu blandu alu Italiei.

Mai favoritoria erâ pentru cultura pusetiu-nea romaniloru de peste Dunăre, din Daci'a noua s£u aureliana, cari pana catra capetulu seclului VII . se bucurau inca de scutulu imperatîei ro­mane, candu apoi fatalitatea vru, ca sî ace'st'a mosîa romana se fia cuprinsa de sementia stră­ina, de bulgari.

Din coloniele aduse in T r a c i ' a , M a c e d o n i ' a , T e s a l i ' a sî E p i r u , cu ocasiunea supunerii acestoru provincie de catra romani, sî din romanii cei trecuţi acum peste Dunăre sî asiediati in Mesi'a, sî din cei colonisati mai tardîu de Constantinu celu mare in Traci'a (329), se tragu asia numiţii m a c e d o - r o m a n i , t î n t i a r i seu C u t i o v l a b i , cari sunt de unu sânge sî o limba cu noi, pastrandu-si natiunalitatea pana astadi.

13*

196 NOTE LA DIS. D. LIT. ROM. N. 2.

Nu .avemu documinte positive, este totuşi probabile^ câ romanii, intre cari erau mulţi cre­ştini inca pe tempulu descălecării colonieloru traiane pe acestu pamentu, se voru fi folositu dintru inceputu la cultulu loru ddieescu de lim­b'a latina; cu tote aceste trebue se fia avutu traduse sî in limb'a loru poporale incai invetia-turele cele mai necesarie ale credintiei, unele schitie din S. Scriptura, rogatiunea Domnului sî alte rogatiuni sî cântări basericesci, deca nu mai cu-rendu, celu pucinu in seci. III. sî IV. candu acum creştinismul u erâ inradecinatu sî latîtu in tota Daci'a,*) era limb'a latina incepii a asî cu incetulu din usulu romaniloru literaţi.

*) Acum sub imneratulu N e r o n e , care se sui pe tronu cam cu 20 ani dupa Cristosu, marturisesce T a c i t u , a fi fostu in Rom'a multîme forte însemnata de creştini. ( T a c i t u A n n a l . lib. XV. c. 44.) Era sub imperatulu T r a i an u, propretoriulu Bitiniei, P l i -n i u afla atâţia creştini nu numai in cetati, ei sî in sate sî agri, incâtu templele idoliloru ajunseră acum a fi desolate, sî sacrificiele părăsite. ( P l i n . 1. X. epigt^_97. ad Traian).

Nu se pote dar crede, ca in multîmea cumplita de coloni, cari i-a adusu T r a i a n u spre impoporarea Daciei, se nu fia fostu unu numeru insemnatu de cre­ştini^ sî acest'a cu atâtn mai vertosu. câ Analele ve-

NOTE LA DIS. D. LIT. EOM. N. 2. 197

In ac&t 'a presupunere ne intaresce sî impre-g iu ra rea , câ dupace fusera sî goţ i i intors i la re-legiunea lui Cristosu pr in romanii creşt ini sî p r i n archierei i loru. UlfiTa mi t ropol i tu lu Daciei t r a -iane traduse S. Scriptura din l imb 'a l a t i na

chie nu ne numescu apostolii, prin cari s'ar fi lafctt^i mai tadîu lumin'a Evangeliei intre romani; pentru cal ea s'a latîtu prin ensi-si romanii, cari au venitu in ' Daci'a ca creştini, sî prin preoţii esîti din sinulu loru, sî inca atâtu de rapede, incâtu cu unu seclu mai ta r -dîu T e r t u . l i a n u vorbesce acum despre romani cu mundria ca despre creştini. B S l a u s u p u s u ^ j u s u m c r e d i n t i e i l u i C r i s t o s u , Dd7eTuŢ_ade~vera ţ i i , diversel6_pil.p ,Qxe a i a fiâWlîiftrii. m i j 1te"-"iifr n u t u r i ^ l j ş m ^ u r T D r u , " t o t e b o t a r e 1 e s n a n i l o j u s î a l e g a l î l o r irF^sTl o c u r i 1 e ^ r i t a n ; i n r " ce le n e p e f ^ u n s e " d e . r om a n i, s î .aajLijUBX&JUj^^ lofu . a ţfiylftKii» ( a d e c ă a romaniloru) s î eugejt-ţ î M l i o o . " eter (Ţ er t u Î L adv. Ju<L c. VILI Era in sec. IV.*"âflâmu a c l g ' a i l ^ 4 P u K ^ f f l i ş c o p â ^ ^ t o m a n e t • atâtu in Daci'a traiana catu sî in cea aureTiana; pre­cum la^AiUlM» C a s t r u H L ^ M a r t i s ? s î m

Daci'a traiana; in j ă a r d i c a. A b r i t a, fîoiostoru in Baci'a- .aureliana."Ţrr Sârdic'a s'a™Iîenutu sî unu sinodii provinciale la an. 347, su eppulu P r o t o g e n u , carele a fostu de facia sî la primulu conciliu ecume-meu d i n N i c e ' a , (325) dimpreună cu T e o f i l u ep­pulu din A p u l u , sî cu alti eppi ai Daciei, numite pe atunci de scrietorii itrainj. .Sc.bitia__sî G o t i a dupa numele poporeloru barbare, cari o inundaseră.

198 NOTE LA DIS. D. LIT. ROM. N. 2.

in cea gotica. Acum seu câ Ul/ifa fu iu-demnatu la ace'st'a prin precedintele, câ sî romanii aveau atari traduceri in limb'a loru natiunale; sen câ chiaru ace'st'a intemplare adecă traducerea Stei Scripture in limb'a gotica, va fi indemnatu pre romani, de a se ingrigi sî ei de asemene traduceri in limb'a loru. Intru unu casu ca in altulu ajungemu la conclusiunea, câ romanii au trebuitu se faca acum pe tempulu acel'a incepu-tulu, de a scrie in limb'a loru natiunale.

Cu tote aceste urme positive de cârti base-sericesci scrise in limb'a romana nu aflâmu, de­câtu in seclulu XI I . intru o carte tipărita la Prag'a, su titlulu „Casăvo Emmaushoe Sveatoiu Blagovestvovanie", unde pag. 12. not. 12 . se dîce, câ romanii in seci. XI I . (pe la 1100) ar fi avutu cărţile liturgice traduse in limb'a loru. Anume vorbindu aci autoriulu de Pap'a Inocentiu IV. ( 1243—1258) dîce: „Nam etsi recentissi-mis quoque temporibus, i. e. vix_ abhinc sesaui şeculOj Daciae Vulachi slavicam araeci riius Uturgiam anti apud se quoque usitatam, sensim %n vemaculam, suam eonverterunt, Jacente et connivente ut videtur, aut vel ignorante et in- consulta matre Constantnwpolitanau\^Â^c,ii,: „Că­ci de sî in tempurile cele 'mai noue, adecă de unu seclu sî diumetate, r&manii din Daci'a

NOTE LA DIS. D. LIT. ROM. N. 2. 199

traduseră pe nesentîte liturgi'a slavica de ri-tulu grecescu usitata mai nainte sî la densii, in limb'a loru natiunale, precum se pare cu tăcerea sî concesiunea, seu chiaru cu ignorarea sî fora întrebarea mamei baserice constantino-politane". (Cf. Bepertoriulu bibi, cronol. de Dim. Iarcti. Buc. 1865. p. 9. not'a).

Incâtu autoriulu vorbesce aci despre limb'a slavica, usitata intre romani la cultulu ddieeseu mai nainte de sec. X I I . credemu, câ ace'a o voru fi primitu romanii su presiunea bulgariloru asiediati intre densii in diumetatea a dou'a a seclului VI. Este inse unu frumosu semnu alu iubirii stramosiloru noştri catra limb'a loru ere-dîta dela mam'a Rom'a, câ abia ce incepura a respira mai liberu, se ingrigira a o restitui graşi la altariele romane, de unde fu esilata cu ne-dreptulu.

Preoţii romani au fostu dara primii doicitori, primii cultivatori ai limbei nostre prin traduce­rea S. Scripture sî a cartiloru liturgice; prin ce'a ce clerulu romanu, care secle îndelungate sî pline de fortune fu uniculu mangaiatoriu, condu-catoriu sî luminatoriu alu poporului nostru multu cerce tatu, are cu unu titlu sî mai multu la re-cunoscinti'a naţiunii.

Deca ne vomu aduce a minte catra aceste

200 NOTE LA DIS. D. LIT. ROM. N. 3.

de cele ce ne spune cronicariulu Hurulu in in­troducerea cronicei sale, câ elu o scrise ace'a asia, precum o afla scrisa din dîle betrane de Arbore, ducele cainpestru; sî câ cronicariulu Urechia provoca la isvode romane, scrise inainte de densulu; va fi pusu credemu peste tota iudo-iel'a, câ literatur'a romana s'a inceputu cu multu inainte de sec. XIV. de sî nu ne-a remasu, s6u celu pucinu nu s'a potutu descoperi pana acum neci unu documentu literariu *depe tempurile acele.

Î^Ot. 3. Punemu aci su vederea cetitoriloru noştri Oratiunea Domnului a lui L u c ' a S t r o i c i in form'a sa originale, precum se afla publicata de B. P. Hajdeu dupa „Corpulu legiloru po­lone" adunate de St. Sarnicki:^

j^arinţejfc nostru ce ieşti in Jgeriu, swincaskese numele TfeuŢ se "vie inperacia ta, se fie voia™îa, komu ie injşeru aâSâjşşi pre pemintu. fPenjşţ noastre serioase de noai astecjgi. j | s i iarte noae (fg^fme noastre,' cum

jgţ.noi Jesem ^r jBQâioru gosstri. ,£i_nu aducze pre noi iaflspîfe ee ae qggfu tă l^-de^ tanug^ Ke^is a ta inperacia ssi putarajişi cinstia in veczij "veciloru, Amen".*) "*""* ~"

*) Hajdeu in reproducerea acestei oratiuni pune C cu coditia (Q) decâteori trebue se sune ca ti adecă ca germ. z. de sî acea coditia nu se afla pusa in origi-

NOTE LA DIS: D. ,LIT. ROM. N. 3. 201

Insemnatu acestu Tatalu nostru atâtu in privinti'a ortografiei, câtu sî in privinti'a stilului.

In scrierea limbei romane cu litere latine, S t r o i c i intempiua acelesi greutăţi, ce le-au intem-pinatu sî ortograflstii noştri din epoc'a Sîncai-Maiorena, sî le mai intempina chiaru sî cei de astadi; adecă modulu de a reproduce sunetele inchise său guturali ale vocaliloru a, e, i, o, u, sî sunetele siueratorie ale consunantiloru d, s, t.

Luca Stroici pare a fi stătu la indoiela intre doue sisteme ortografice, cea a italianiloru sî franciloru, care se recomeudâ prin identitatea originii loru cu a,, nostra, sî cea a polomloru, eare se recomendâ prin vecinătatea Poloniei cu Moldov'a.

Nedecisu neci pentru un'a, neci pentru alfa, elu folosesce ambele sisteme mestecate; p. e. ce, ceriu, cinstea, veciloru, cum, vie, voia, in dupa sistem'a italianiloru; les&m, ke, penia, mentuiaste, dupa sistem'a franciloru; detomiczi-

nale; p. e. in cuvintele: swinpaskese , i n p e r e ţ i a etc. fiindu elu de părerea, câ S t r o i c i va fi voitu a folosi in atari caşuri spaniolo-francesulu Q CU coditia; dara tipografi'a cracoviana neavendu liter'a acest'a, o-a inlocuitu prin c fora coditia. Noi o-amu reprodusu fora coditia, precum se afla in originale.

202 NOTE LA DIS. D. LIT. ROM. N. 3.

loru, aducze, veczij, ssi, assa, laom, swincaske etc. dupa sistem'a poloniloru.

Constatâmu cu bucuria, câ primulu nostru ortografistu, de care avemu urma, L u c ' a S t r o i c i e dechiaratu etimologistu; asia dara sistem'a etimologica de scriere are in partea sa facia cu cea fonetica lenga alte multe avantagiuri, inca sî avantagiulu direptului istoricu.

JJeca voniu asemenâ acestu Tatalu^jiostru alu lui Stroici cu acel'a, "care~se" publicase mai nainte ^ u tfeisprediece ani*) in Transilvani'a in : „Omiliari/ulu său EpangeWa cu invetiatura" tra­dusa de diaconulu Coresi, Popa Toane sî Popa Miîiailu, aflâmu acestu Tatalu nostru pretîosu sî din puntulu de vedere alu Stilului; câ-ci pana ce in Tatalu nostru, ce lu cuprinde acest'a Evangelia contempurana, cetimu inca barbarisme ca: PJtăLJ^M.şţe1 i^b^esce, JiUlenulu, slava; autorîulu nostru S t r o i c i petrunsu de dorulu, de a curatî limb'a de atari eleminte străine, încui­bate in dens'a prin usulu liturgicu alu limbei slavice, le inlocuiesce acele p r i n : ^ a * e (panis), ispita (expeto), mantuesce (raanu tueor). Hitle-

*) S t r o i c i presentase acestu T a t a l u n o s t r u îhvetiâtalui enciclopedistu polonu S t a n i s l a u S a r -n i c k i inca la 1593. petrecundu in Varsavi'a.

NOTE LA DIS. D. LIT. ROM. N. 3. 203

nulu, care pronuntiatu cu h i se părea prea vu'lgariu, lu scrie: ftttenţdu; in locu de slava, care lui i se părea a suna prea cirilicu baseri-cesce, pune: cinste, cuventu sî acest'a de origine slavica, ce e^dîreptu, dar usuatu in stilulu vechiu judecatorescu. Jjjnin inca i se părea a mirosi a slavicii, pentru acea elu scrie in locu-i: amen.

Atâte reforme in câte-va orduri! Au nu dovedescu aceste apriatu, câ L u c ' a S t r o i c i sciâ âmblâ pe petiorele sale, câ elu erâ capu medita-toriu sî ftlologu adeveratu. (Cf. B. P. Hajdeu: •Studie critice asupra ist, rom. — Luc'a Stroici părintele filologiei lat. romane. Bucur. 1864.)

Observâmu in urina, câ retecesce Hajdeu in studiele sale asupra lui Stroici, candu crede, câ cuvintele: tata sî gresiele inlocuite de Stroici pr in : parirSS'kl.de.tQrie^ aru fi de origine sla­vica. Se nu abdîcemu asia iute de moştenirea nostra in favorea strainiloru. Gresiela ce este alta deca nu j^reşsM&^in intielesu reu) sî de aici transpressus alu latiniloru? Era cuventulu: tata, precum sî mama, de sî le au sî slavii, sî afora de densii sî alte popore; totuşi ele sunt vechia posesiune a nostra, eredîta dela strămoşi; ce'a ce se vede din viersurile, cari le fece poetulu latiiiu—Mmiiali^Jejfi^—i^J.00.) in batjocura despre o feta betrana, despre care cânta:

•204: NOTE LA DIS. D. LIT. ROM. N. 4. & 5.

„Mammas&tque tatashabet Afra; sed ipsa tătar-um „Dici et mammarum maxima mamma potest."

Not. 4. Gregor iu U r e c h i a primulu croni-cariu alu Moldovei, alu cărui opu ajunse pana la noi. Din vieti'a lui nu ni este cunoscutu mai multu, decâtu câ a fostu vornicu mare, sî a pe-trecutu in satulu Prigoreni lenga Tergulu-frumosu, unde si-a scrisu sî cronic'a sa sub t i t lulu: „Do­mnii Moldovei sî vieţi*a loru" in X X X I I , de capete, incependu dela Dragosiu (1350) pana la domni'a a dou'a a lui Aronu (1594) . Cronic'a ace'st'a s'a tiparitu mai antâiu de M. Cogalni-cenu in Cronicele Moldovei tom. I.

Not. 5. Produpturile literarie ale lui Mi-r o n u Cos t inu sunt : 1. Descalecatulu antâiu alu Moldovei in VII. capete, dela colonisarea Daciei pana la fundarea principateloru. Se tipări primadata de Cogalnicenu in Cron. Mold. tom. 1. 1. Cronic'a tierei Moldovei in XX. capete, incependu de unde a incetatu Urechia, adeda dela Aronu (1594) pana la Stefanitia (1662) . Tipărita totu in Cron. Mold. 3 . Vieţi a lumii, poema netiparita. 4 . Despre versificarea roma-nesca, traptatu netiparitu inca. 5. Epigrama ca­tra mitropolitulu Dositeiu, asemene netiparita.

NOTE LA DIS. D. LIT. ROM. N. 6. & 7. 206

6. Viersu despre originea sî descălecarea roma­niloru, tiparitu in Psaltirea viersuita a lui Do-siteiu, reprodusu in Orest. s6u Anal. lui Cipariu.

M i r o n u Cos t inu sî D o s i t e i u mitropoli-tulu sunt primii, despre cari avemu urme, câ au facutu se sune lir'a sî in limb'a romana. Dar Dositeiu pestrece pre invetiatulu seu contempu-ranu departe in mânuirea limbei sî eleganti'a espresiuniloru.

Not. 6. N i c o l a u Cost inu ne-a lasatu ur-matoriele opere: 1. Descalecatulu de antâiu alu Moldovei in XVI. capete, amplifieandu scrierea tatane-seu de acel'asi titlu, (not. 5) . Tip. in Cron. Mold. tom. I. 2. Descrierea cronicei lui Urechia cu* adausuri, t ip. totu in Cron. Mold. tom. I. 3. Istoria domniloru Moldovei dela 1 6 6 2 — 1719, care este o continuare a opului tatane-seu, compusa inse pana la 1708 dupa scriptele lui Vasiliu Damianu sî Teodosiu Dubou; era de aci in colo dela sine. Tip. in Cron. Mold. tom. I I . 4 Fragmente istorice din domnirea a dou'a a lui Nicolau Mavrocordatu, tipărita in Cron. Mold. tom. I I .

Not. 7 . D i m i t r u C a n t e m i r u s'a ilustratu prin multe opere pline de eruditiune, sî anume

206 NOTE LA DIS. D. LIT. KOM. N. 7. & 8.

prin urniatoriele: 1, Divanulu lumii romanesce sî nouTgrecespe, t ip. la Jasi 1698 , — 2. Isto­ria Daciei vechie sî noue, t ip. in Jasi 1836 dupa unu njaauseFisu din S. Petrupole in 2. tom. 3. Istoria Brancoveniloru sî a Cantacuzeniloru, fijetipariia. 4 . Introducere la music'a turcesca, ne-tip. A mai serisu un'a rusesce, un'a turcesce, sî sieşa latiuesce, dintre cari mai insemnate sunt: Descriptio antiqui et hodierni status Moldaviae sî Descriptio Moldaviae, aceste din urma tra­duse sî in romanesce.

N o t . 8. Acestu discursu prea elocinte fu publicatu pentru antâia ora de M. Cogalnicem in Archiv'a romanesca (tom. I . 1841.) Elu lu primi pentru publicare dela Const. Hurmuzachi din Bucovin'a, care lu aflase la caval erulu Con-stantinu Stamati.

Câ loculu nascerii acestui manuscriptu este Moldov'a sî anume mitropoli'a, se vede apriatu din epistol'a lui Ant. Sionu, adresata mai tardîu in privinti'a acestui manuscriptu catra redactiu-nea Archivei rom. din care aflâmu, câ acestu manuserisu l'a decopiatu ensusi Ant. Sionu la 1806. ca scrietoriu la visteria din ronduiel'a visteriariului Alesă Balsiu depe o condica vechia scrisa cu man'a vechiului logofetu alu mitropo-

NOTE LA DIS. D. LIT. ROM. N. 8. 207

liei Moldovei, Grigorasiu. Cine este autoriulu acestui cuventu atâtu de frumosu? nu se scie. Cogalnicenu este de părerea, câ acel'a pote fi cam de pe la anulu 1740.

Oratoriulu necunoscutu si-propune a infaci-siâ aseultatoriloru sei mareti'a ieona a lui Stefanu celui mare (1457 —1504) , acestui geniu prodi-giosu, care prevediendu cu sufletulu seu ageru gloriosulu venitoriu, ce a destinatu Ddieu roma­niloru, lupta o vietia intrega pentru de a-i uni pre toti intru o singura naţiune libera si inde-pendinte, sî astfeliu a-i pune pe calea, de a potă corespunde misiunii loru providentali; acestui erou cu braciu neinvinsu sî cu sufletu relegiosu, care din 26 de resbeluri portate cu rusî, turci, tătari, unguri, poloni, reusiesce triumfatoriu, sî dupa fiacare triumfu inaltia câte unu altariu lui Ddieu!

Maretiu subieptu! Sî discursulu stâ la inal-tîmea subieptului.

Ca on. cetitori se fia convinşi, câ in acestu discursu literatur'a nostra posiede unu adeveratu modelu de elocintia, care sustiene comparatiunea chiaru sî cu capd'operele celoru mai faimoşi ora­tori ai lumii, lasâmu a urma aci câte-va pasa-giuri din densulu.

„Intru aceste cuvinte, ce am dîsu, nu ati cunos­cuţii chipulu vitezului, ce plangeniu? Cine ca densulu

208 NOTE LA DIS. D. LIT. ROM. N. 8.

dâ lui Ddieu tota isprav'a lucruriloru? Cine asuda mai multu, ca se nu lase nimicu dintru acele, ce le-ar pote face silinti'a omenesca? Erâ trebuintia de sfatu? Gata erâ se asculte alu totororu. Folosea grab'a? Somnulu nu lu tienea, odihn'a nu lu incalciâ, sbo-râ ca paserea. Erâ indresnela de ajutoriu? Vieti'a nu si-crutiâ, cu sabi'a in mana infruntâ pre ensasi mortea".

„Ddieu, carele ventura ca plev'a coronele impe-ratiloru, iea pre Stefanu sierbulu seu de mana, imbar-bateza animele poporului celui inspaimentatu pana la morte, sî pune biruinti'a in man'a Iui Stefanu. Pur ­cede cu toti ai sei, intempina pre vrăşmaşi, lovescu fer'a, o sparia, o ranescu . . . . ne mantu imu"!

„Mundri'a joca implendu-se de trufia, sî si-perde judecat 'a; era umilinti'a cu manele redicate catra ce­riu, imbracandu-se in santienia, câştiga plăcerea lui Domnedieu".

„Departe de curtea lui tota mintiun'a; zavisti'a legata, pism'a ferecata, insielatiunea isgonita, strimba-tatea impilata detotu; direptatea imperatiâ pe scaunu, sî nu ea lui, ci elu erâ supusu ei sî sierbitoriu. De apuca armele, de ea se sfătuia; de judecă, pre dens'a o asculta; de cinstiâ, ei i u rma ; sî tote le făcea ca unu sierbu din porunc'a ei. Cei vechi basnuiâ, câ dreptatea a fugitu dintre omeni; era noi potemu ade­veri, câ la noi stapaniâ".

Câte-va pasagiuri, sî ce abundantia de idee inalte, de epitete nimerite, de limba alesă sî înflorită î

NOTE LA DIS. D. LIT. ROM. N. 9. 209

N o t . 9. Cronicarii sî istoricii noştri, cari au traitu pana la^ epoc'a renascerii l i to^fareL. natiunali, adecă pană la "epoc'a Sîncaiana, insî-randu aci sî pre cei numiţi mai susu in decur-sulu disertatiunii nostre, sunt următorii:

a) in Moldova: din tempu necunoscuţii: Arbore, sî anonimii, la cari provoca Urechia, operele loru au peritu. Din seci. XVII. Urechia, Eustratiu. fiiulu acestuia Simeonu dascalulu. _sl nepotulu seu MisaUtu^jş^ Petru Dano-viciu, Mironu Costinu, Nicolau Costinu. Din seci. XVIII . Bem. Cantemiru, Vas. Dubau, Teod. Damianu, Acsentiu Uricariulu, Joanuî~ Necul­cea, Nicolau?' Mustea, Alesă ^Amiras, Joanu

.(Janta, Joanu (Enache) Cogalnicenu sî alţii. Toti cronicarii pana la Neculcea au scrisu

mai multu pe urmele lui Urechia, adaugundu fiacare faptele, alu caroru mărturii a fostu en-susi; destingundu-se toti, dar mai alesu Costinii prin o inalta eruditiune.

b) in România: Din seci. XVIII . • Jerodia-conulu Naum?~ Clococenulu, Teodosiu fiiulu lui Stoianu din Tunsi, Constanunu Capitanulu, alti patru anonimi, Radu Grecenulu, Radu Popescu, sî Radu 'Lupescu.

Operele cronicariloru au jacutu tempu înde­lungaţii pierdute prin pulberea biblioteceloru;

14

210 NOTE LA DIS. D. LIT. EOM. N. 10.11. & 12.

publicarea loru o multiumimu mai vertosu lui M. Cogalnicenu, A. Tr. Laurianu, N. Bal-cescu, G. Seulescu sî altor'a.

Not. 10. A scrisu istori'a Moldovei dela 1 7 3 3 — 1 7 7 4 . cu sufletu romanu; dar totuşi sî in densulu sî in betranulu Neculcea, (ist. Mold. 1662—1743) , de sî ei se redica departe peste contempuranii loru j r j n j m ţ ^ ţ i ş ^ ce je^ iu_Qpere le - loru, ici cole" potemu observa acum cu dorere alteratiuuea^ fatale, produsa inca sî in animele celoru mai zeloşi romani prin domnirea despotica sî corupta a fanariotiloru.

Not. 11. Mai tote poporele si-au avutu lăutarii, trubadurii sei. Noi ca alte multe datine frumose o-amu primitu sî ace'st'a moştenire dela romanii vechi, strămoşii noştri, carii — precum dîce unu scrietoriu alu anticitatii — „soliţi qui-dem sunt primis temporibus in epulis canere — — de clarorum hominum virtutibus." (Gf. V. A. Urechia in disc. despre Cron. rom.)

Not. 12. Candu s'a inceputu marea cala­mitate natiunale, usulu limbei slavice la romani ? este o întrebare deschisa inca. Principele Cante­miru (in Bescriptio Moldaviae) sustiene, ca

NOTE LA DIS. D. LIT. ROM. N. 12.13. & 14. 211

acăst'a s'ar fi mtemplatu dupa Conc. din Florin-ti'a (1437—39) su Alesandru celu bunu in Moldov'a, sî probabile câ su Radu celu mare in Romani'a, la instigatiunea contrariloru unirii le­gate intre resariteni sî apuseni in Conc. amintitu; ca nu cumva romanii aducundu-si aminte prin limba de originea loru latina, se se plece a se reuni cu baseric'a Romei. Ar fi lungu, a ne de­mite in desbaterea acestei chestiuni; ne restin-gemu dar a observa, câ se afla grele mărturie, câ romanii ici cola (anume in Moldov'a) scrieau sî inainte de Conc. din Florintia cu slove sî slo-venesce. (Cf. Ciparm in Crest. său Anal. Ut. pag. XXIX.)

Not. 13. Colucratorii eppului Micii. Tor-dasî la traducerea Bibliei din Orestia sunt : Ste­fanu Berce parocu in Caviran-Sebesiu in Banatu, Efremu Zacanu dascalu in Siebesiu, Moise Pe-scisielu parocu in Logosiu, sî Achirie protopo­pul u Unediorei. _

Not. 14. Sub mitropolitulu Varlamu sî la initîativ'a lui se fece in Sinodulu mare din Jasi (1642) hotarirea, de a se scote dela altariele romane limb'a slavica, sî a se reintroduce cea romana. Acestu decretu lu aceptara in scurtu sî

14*

212 NOTE LA DIS. D. U T . ROM. N. 14. & 15.

romanii din Romani'a din coce de Milcovu; era, in Transilvani'a se inteinplâ acesta la 1643 . prin ordinatiunea principelui Giorgiu Bâkotzi I. data in confirmatiunalile nou-alesului archiepiscopu romanu Simeonu Stefanu. Elu redicâ sî o tipo­grafia romanesca in Belgradu, unde se tipariau cârti romane basericesci infectate de erorile lui Calvinu. Le fece aceste principele calvinu nu din iubire catra romani, ci cu intentiunea diavolesca, de a potâ semenâ astfeliu mai usioru pintre ro­mani invetiaturele calvinismului; nu prevediii ne-fericitulu in fanatismulu seu orbitu, câ prin acă-st'a — de sî fora voia — sierbesce cbiaru inte-reseloru romane; pentru câ despre o parte nu i sucese planulu reutatiosu; e*ra despre alta parte recastigandu-si limb'a romana direptulu, ce i competiâ in baseric'a romana, se incepu cu ace­st'a o epoca noua pentru luminarea sî cultur'a natiunale.

Not. 15. Dositeiu raitropolitulu, unulu din­tre cei mai erudiţi sî mai zeloşi romani ai epo-cei sale. La densulu aflâmu multe cuvinte in form'a, ce nu aflâmu la alti scrietori romani depe acele tempuri; p. e. schimba^we, xxmtiwne, ferim?-tia, plininfo'a, deschisa^wra, ucisatfwra, cugetaretiu, v i n d e c a r e a , steveru etc. (Cf. Pumn. Lept. rom.)

NOTE LA DIS. D. LIT. ROM. N. 16. & 17. 213

Not. 16. Coresi diaconulu a tradusu Psal­tirea t ip. in Brasiovu la 1577. (era nu cum se dîce in Arai. lui Cip. la 1560. său 62.) sî Evangelia cu invetiatura, t ip. totu acolo la 1580. la care din urma mai colucrara inca si preoţii dela baseric'a schiailoru de lenga Brasio­vu, anume pop'a Jane sî pop'a Michaiu. Pote câ sî cele alalte cârti romane publicate totu in Brasiovu, precum: Tritevangelulu, PraviVa, Tel-culu Evangelieloru, (tote la 1580.) inca au fostu fruptulu osteneleloru acestui diaconu zelosu, des­pre care dîce editoriulu Evangeliei cu invetia­tura in praefat. câ erâ meşter invetiatu intru acestu lucru. Psaltirea lui Coresi este pr ima carte romana esita desub tăsculu tipograficu. Direptu câ Cipariu amintesce o J^etiMura crestinesca, jare__s'ar_fl Jlipariiu cu 30 de ani maiTaînfe (la 1546.) in Sabiiu. Acăst'a carte inse ' nu o-a vedfutu "inca hîmene; deca va fi esistatu intru adeverii, apoi trebue câ e de una data mai tardia, djcâfrL-SJisiifîiie^^ pe tempulu acel'a (1546) nu_scimu se Jia_esis­tatu tipariu romanu j n Sa/biiţu (Cf. Bev. Pom. Maiu 1862. pag. 107—1207)

Not. 17. Nu se pote nega, câ parte din eaus'a greutăţii, ce o intempinara traducătorii

214 NOTE LA DIS. D. LIT. ROM. N. 17. * 18.

cartiloru sânte de a esprime diversele idee mai inalte in limb'a noglesa romana, cu a căruia mâ­nuire literaria nu erau dedaţi deplinii; parte din caus'a pietăţii reu intielese, dupa care multe cuvinte slavice le priviau de santîte sî incetatia-nite prin usulu indelungatu basericescu, incâtu înlocuirea loru prin cuvinte romane l'aru fi so-cotitu de unu atentatu profauatoriu in contra celoru sacre; nu numai câ au retienutu caracte­rele, cirilice in scrierea limbei romane, ci totu odată au lasatu a se stracurâ in cărţile baseri­cesci o mulţime de cuvinte sî frase slavone. Ou tote aceste limb'a loru ne presinta multe cuvinte sî structure de frase originali romane, cari noi le pierduramu in urma; din care privintia stu-diarea opereloru loru nu numai câ e folositoria, ci e chiaru necesaria spre cunoscerea organismu­lui sî a legiloru limbei. Alu lui Cipariu este meritulu, de a fi adunaţii celu autâiu — incâtu i-a fostu cu potintia — aceste opere pretîose, devenite acum forte rare (Orest. seu Anal. lit.), sî de a le fi desemnatu in campulu filologiei romane loculu, care li se cuvine.

Not. 18. Pentru ce se stinse iu seci. 18. in Romani'a lumin'a, ce o aprinseră Urechi'a, Costinii etc. ? Pentru ce câ reaparendu acea lu-

215

mina, ea reapăru in alta parte a romanimii, in Transilvania, sî de aici incepu a-si respandî cu incetulu radiele sale sî pe ceriulu intunecatu alu României lM . . . Istori'a ne respunde cu dorere, pentru câ in Romani'a domniau fanarioţii, (1716 —1821) aceşti venetici fora sufletu sî conscim-tia, aceşti despoti lacomi, corupţi, cari aruncaţi in Ciipulu romaniloru fora neci o controla, au umiliţii naţiunea sî o-au iugerunchiatu la petio-reie loru. Institutele de cultura ale romaniloru, redicate i n ^ r o i n p y F m a j ^ r i c i t e . fusera prefiţcjiţe , in scole gracnsci RÎ slavone, ca-p—e. scol'a (aca­demia) din Bucureşti. Astfeliu sî cele alalte pucine scoTereolcafe~seu restaurate prin fanari­oţi, ca scol'a Jacademi'a) din Jasi, Romanu, Rad cruţ},' fhjţ>% Ikijîsîuvi, Galaţi, _ Facsiani^..

l~ <33^adjţi_JJ^^ dascăli stră­ini, "au fostu totu atâte propagande de grecismu si slavismu, era nu isvore de cultura sî lumina pentru naţiunea romana. Blin'a sî slavic'a ducea in ele rol'a principale, era limb'a romana se priviâ numai de sclava tolerata. Ouventulu ener-giosu, ce redicara unii dintre bărbaţii mai cura-giosi, deosebitu mitropolitulu din J a s i ^ JacdbuJE Stamati f i 792 —1808) in ^contra acestei sisteme ucid atorie, peri in vanu, fora resultatu. Intre atari impregiurari nu e mirare, deca romanii de

216 NOTE LA DIS. D. LIT. ROM. N. 19.

peste Carpati ajunseră la ruina totale, atâtu in privintia materiale, câtu sî spiretuale. (Cf. Mi-sailu despre scotele sî inv. la romani su fana­rioţi in Bule i Inst. publ. an. I. 1866.)

Not. 19. Ce jocu alu sortii! Panace pa­mentulu romanu depeste Carpati lu inundau ve­neticii fora patria, greci sî slavi, din cari si-tragu originea multe din cele mai de frunte fa­milie boiaresci de astadi ale României, cari pro-tegiati sî redicati de guvernurile antenatiunali la cele mai inalte posturi ale tierei, in urma se romanisara, fora de a se fi lapedatu iu se de sentiemintele loru străine de catra interesele ro­mane, lovindu astfeliu in corpulu naţiunii o rana veninosa, ce lu ustura sî rode inca sî as tadi ; pana atunci la noi din coce de Carpati mulţi fii ai naţiunii, din cari descindu cele mai ve-diute dintre familiele aristocratice magiare a'e Ardeiului, atraşi de favorile, cari li se imbiau, se smulseră de catra corpulu natiunale, renegaţi de credintia sî limba trecură in castrele străine, sî devenira duşmanii cei mai aprigi ai mamei loru părăsite. Cari fecera ore mai mari sierbi-tiuri i ntagonistiloru noştri ? Cari causara mai multa stricatiune causei nostre 1 Aceia său ace­ştia ? Comparatiiinea ar fi ni se pare pe câtu

NOTE LA DIS. D. LIT. ROM. N. 20. & 21. 217

de trista, pe atâtu de interesante si in instrup-tiva.

Not. 20. Nemoritoriulu archiepiscopu Jo-anu Inocentiu Miculu (Olein) fu primulu, care tramise teneri romani (pre Aronu, G-reg. Maioru sî Silvestru Caliani) la isvorele de cultura ale Romei, pentru de a-i cresce profesori la scolele din Blasiu, cari incepuse a le redicâ densulu spre luminarea naţiunii. Sucesorii sei pe scau-nulu archiepiscopescu i-au urmatu esemplulu atâtu de nobile in intentiunea sa, sî atâtu de fruptuitoriu in resu'tatele sale. Pecandu scolele din patria erau totu atâte institute de desnatiu-nalisare sî demoralisare pentru romani, este in-vederatu, câ fora Rom'a nu aveamu pre unu Sîncai, Greg. Maioru, Petru Maioru, nu aveamu pre cei alalti consoci ai loru, cari lucrară cu atât'a abnegatiune sî insufletire pentru latîrea culturei intre romani. Rom'a ne-a nascutu, sî candu eramu morţi sufletesce de suferintiele se-cularie, ea ne-a renascutu !

Not. 21. Cronica lui Sîncai se tipări numai la 1853. in Jasi, chiaru cu unu seclu dupa nascerea lui (1753). Elementa linquae Daco-Romame fusera publicate in doue editiuni

218 NOTE LA BIS. D. LIT. ROM. N. 21. & 22.

la 1 7 8 0 in Vieu'a sî 1 8 0 5 in Bud'a. După prob'a de ortografia alui Luc\i Stroici (vedi not. 3 pag. 2 0 0 ) Sîncai ne dă prima ora re­giile sistematice despre ortografi'a romana cu litere latine, pe basa strinsu etimologica. Ca di-rectoriulu scoleloru romane gr. cat. din tota Transilvani'a, ( 1 7 8 2 — 1 7 9 4 ) in care diregatoria i sncese a infiintiâ vre 3 0 0 de scole comunali, din ordinea imperatului Josifu II . scose la lu­mina mai multe cârti scol. parte traduse, parte compuse de nou, precum : la 1 7 8 3 . Gramatec'a latina romana, (cu lit. lat.) Unu catecJiismu, (cu slove). Doue abecedarie (unulu cu lit. lat.) si la 1 7 8 5 îndreptare catra aritmetica. Avenm dela densulu sî o Elegia latina (autobiografia) compusa pe candu petrecea in Oradea-mare la 1 8 0 2 . Ooleptiunea lui de documinte istorice se pastreza inca si astadi in bibliotec'a eppesca din Oradea-mare, nefolosita de nimene.

Not. 22. Operele lui Sam. Mictdu (Clein) tipărite: o disertatiune despre căsătoria lati-nesce (Vien'a 1 7 8 1 ' ) disert. despre ajunurile bas. grec. or. latinesce (ib. 1 7 8 2 ) sî romanesce (Buda 1 8 2 8 ) . Gramatec'a rom. locupletata de Sîncai; Invetiature la morţi {Blasiu 1 7 8 4 ) Bi­blia sânta (Blasiu 1 7 9 5 ) . Teologia morale (Bla-

NOTE LA DIS. D. LIT. ROM. N. 22. & 23. 219

sin 1796). Logic'a (Buda 1799.) Etic'a sî Bre-pkdu firii (Sabiiu 1800). Acatistu cu lit. lat. (Sabiiu 1801.) Tom1 a de Campu (a Ohempis) despre urmarea lui Cristosu (Blasiu 1812). Brevis notitia historiae Valachorum etc. tip. in fragmentu de Laurianu in Instinct, publ. 1 8 6 1 . Istori'a, lucrurile sî intemplarile roma-niloru etc. a cărei publicare o începuse ensusi autoriulu in Colindariulii de BiwVa din 1806. etc. A mai scrisu: Ist. polit. sî bas. a roma-niloru din Ardelu, din care a scosu P. Maioru pre a sa, sî din care publica sî Cipariu in Act. sî fragm. Ist. soborului din FlorinWa; ist. bas. universale; canonele stloru sobore; tractaţii de-osebitu filosofieu teologica despre credinti'a cres-tinesca cea descoperita, si alte multe traduceri din Ss. Părinţi, needate inca. Sî tote aceste sunt monumintele ing-eniului prodig'iotu sî ale dilig-in-tiei neobosite a unui singuru omu!

î f o t . 2 3 . Petru Maioru sociulu lui Sincai in colegiulu ,,de propaganda fide" din Rom'a, unulu dintre cei mai invetiati apostoli ai rege-neratiunii romane. Operele lui: Propovedanie la morţi (Buda 1809). Bidachie la prunci morţi (idem). Prulice pentru tote dominecele sî serha-torile anului (Buda 1810). Istoria pentru ince-

220 NOTE LA DIS. D. LIT. ROM. N. 23. & 24.

putulu romaniloru in Dacia (Buda 1812). Isto­ria basericei romaniloru dincoce sî dincolo de Dunăre (Buda 1813). Telemachu trad. (Buda 1818). Orthographia romana una cum clavi (Buda 1819). Lesiconulu romanu lat. ung. aerm^ inceputu de Miculu^j£$&\xtân. ,-sL jtmplifi-catu de Maioru cji^pj^fjindfl^jîr^^ cari

Joanu Gorneliu canonicu in Oradea-mare, Joanu Teodoroviciu parocu gr. or. in Pest'a sî Ales. Teodori mediculu, aparii la 1825 in Buda. Mai sunt dela densulu trei brosiure disputatorie in limb'a lat. despre originea romana (1814—1816) sî Protopapadichia tipărita in Sionulu rom. din Vien'a 1865 .

Not. 24. Dem. Cichindelu primulu fabu-listu romanu, ca si contempuranii sei, Sîncai, Miculu, Maioru, apostolii inflacaratu alu româ­nismului renascundu, sî alu infratîrii totororu romaniloru. ,Ce dulcetia sî fericire ar fi — dîce densulu in invetiatur'a dela fab. 154 — a vede asia mare numeru de romani (in Banatu, Ungari'a, Ardealu, Romani'a, Moldov'a si Buco-vin'a) că se iubescu ca fraţii si se omenescu." Din operele lui insemnâmu aci: Sfaturile intie-legerii cei sanetose trad. (Buda 1802). Adunare

NOTE LA DIS. D. U T . ROM. N. 24.&25. 221

de lucruri moraliceşti trad. (Buda 1808). Asu­pra infiintiarii scotei pedagogice in Aradulu vechiu (1813). Fabule filosoficesci sî moraliceşti in doue editiuni (Buda 1814 sî Bucureşti 1827). Afora de aceste a lasatu dupa sine mai multe scrieri parte finite, parte incepute numai. Fini te : Teologia dogmatica, Teologia pastorale sî Isto­ria basericesca. începute numai: Telculu fapte-loru Sstiloru Apostoli, Filosofia, Ist. naturale, Ganonele saboreloru a tota lumea. Mai avea elu inca adunate sî pregătite pentru tipariu pre-dicele sale sî unu opu su t i t lulu: Creştinismului cum este sî cum ar trebui sî ar potă se fia dupa glasulu Evangeliei. In ale cui mane au ajunsu tote aceste dupa mortea lui ? nu se scie.

JVot. 25. Dela Giorgiu Lazaru, care meg-nitu pana in sufletu de intuneciinea, ce acoperiâ orizontulu României, striga adese batendu-si pie­ptulu sî redicandu-si manele la ceriu: „Domne! pana candu anii blastemulni ? /" nu ne-a re­masu alta tiparitu, decâtu unu cuventu scurtu, compuşii de densulu, sî rostitu de părintele Da-vidu, economnlu mitropoliei, in adunarea boiari-loru cu ocasiunea instalării lui Diomsiu^ mitro­politului României. In care aducundu-si aminte de mărirea vechiloru romani, a strabuniloru nos-

222 NOTE LA DIS. D. LIT. ROM. N. 25. & 2G.

tri , de strălucirea sciiutieloru sî a maiestrieloru la densii, sî privindu la naţiunea sa decadiuta, escliiama frantu de dorere:

„Orecandu s'ar redicâ duhn,1"/'m tierin'a aeelor'a, (a strabuniloru) sî aru privi peU,e" strănepoţii marelui Cesaru, măritului Aurelia sî înaltului Traianu, ore in dîu'a de astadi mai cunosce-i-ar ? Negresîtu i-ar caută in palaturile cele mari imperatesci, sî i-ar afla in vidiuinele sî bordeiele cele proste sî întunecate; i-ar cautâ in scaunulu stăpânirii, sî i-ar află amariti sub jugulu robiei; i-ar caută mariti sî luminaţi, sî cum i-ar ailâ ? l rupt i , goli, amariti, sî asemenati dobitoce-loru, cadiuti de totu in prapasti'a orbirii, bine gatiti spre slujb'a duşmanului omenirii, rapitoriului casei parintesci. Ajungă lacomele patriei, ajungă jugulu ro­biei, vreme este, decandu cu oftare ascepta cadiut'a sementia cuviintios'a mântuire" etc.

Câta dorere, câta elegantia, câta energia! Asia sentiâ, asia vorbiâ Lazaru intru unu tempu candu totulu era amortiela sî degeneratiune.

Not. 26. Trebue se coregemu o gresiela provenita din identitatea numelui. Altulu este banulu Joanu Văcar eseu gramateculu, carele dupa marele Sîncai presintâ primulu o grama-teca romana conatiunaliloru sei, care an i sî elu câteva f.iumose creatiuni poetice, păstrate inse numai in memori'a contempuraniloru sei; sî altulu este Joanu Văcar eseu poetulu, nepotul u din fliu

NOTE LA DIS. I). LIT. ROM. N. 26. & 27. 223

alu celui de mai nainte, care incependu-si earier'a poetica pe la 1818, prin poesiele sale usiore. armoniose, dede nou lustru limbei sî literaturei romane. Au esîtu J. densulu: Poesie originali ( B u c u r e s c i l 8 3 0 ) sî Colecţie din poesiele lui J. Văcar eseu. J\h. 1848.) Tatalu acestuia Ales. Vacarescu, fiiuTu" mâî~*mare alu gramatecului Joanu Vacarescu, care pentru patriotismului seu fu esilatu din tiera, sî stinsu inca in florea vie-tiei in prinsorile Turciei, avii sî elu mai multe fericite iuspiratiuni poetice, din cari se publi­cară o parte su t i t lulu: Poesie originali (Buc. 1789.) Fratele acestui din urma, Nicolau Vaca­rescu inca s'a deprinsu cu poesra, de sî cu mai pucinu sucesu. (Of. Prefati'a la Col. din poes. lui J. Vacarescu sî la JDisert. despre tip. rom. de Dr. V. Popii; Vieţi'a lui Sincai de Papiu pag. 8 1 . sî Bepert. biblio-cltron. de D. Jarcu).

*

Not.' 27. Fluidulu electricii alu românis­mului era in aeru, sî trecii rapede peste totu corpulu natiunale. Pe lenga unu Sincai, Miculu sî Maioru vedemu ivindu-se in tote părţile lo­cuite de romani, pana sî intre macedo-romani unu numeru insemnatu de bărbaţi mari. cari lucrau pare pe intrecute pentru desceptarea ro­mânismului, pentru cultur'a sî l i teratura natiunale.

224 NOTE LA DIS. D. LIT. ROM. N. 27.

Astfeliu a) la r o m a n i i d in co lo d e Carpati , (Tier'a romanesca sî Moldov'a): 1) DascaluTu Da-maschinu, mai tardîu eppu la Buzeu (1703) sî la Romnicu (1710—1726) , omu eruditu, care a lucratu cu mare zelu la traducerea cartiloru ba-sericesci. Operele lui posthume le-au tiparitu mereu următorii lui, eppii Inocentie (1726) sî Clemente (1733—1748) cari au continuatu sî ei oper'a bravului loru antecesoriu. 2) Daniilu mi-trop. României (1720—1731) cu protopopulu Bucuresciloru Nicolae din Prundu, colucratoriulu seu la tipărirea cartiloru religiose. 3) Neofitu Critenu mitr. României, care pe la 1 7 4 1 — 5 0 . tipări mai multe cârti basericesci. 4) Jacobu I. mitr. Moldovei, care la 1752 fece dimpreună cu totu clerulu moldovenescu adunatu in sinodu carte de legătura sî de blastemu asupra totororu aceloru străini sâu pamenteni, cari calcandu da-tin'a tierei, voru pune vre odată in vre o epar-chia a Moldovei eppi seu mitropoliti străini, 6ra nu romani, câtu va trai asfa tiera padîta de Ddieu. 5) Qrigorie I. mitr. României (1760— 1787) su care s'au tiparitu mai multu de 12 opere mari liturgice sî dogmatice, intre cari sî Simeonu ărchiep. Tesalonicului trad. din grec. 1765. la cari au lucratu Jordache Straicoviciu, Mich. Moldovenu, sî mai vertosu lilaretu, pe

NOTE LA DIS. D. LIT. ROM. N. 27. 225

atunci inca archimandritulu mitropoliei din Bucureşti, apoi eppu la Romnicu (1780—1792) sî in urma mitropolitu alu tierei, barbatu de nalta invetiatura sî amicu alu gramateeului Io-cmu Vacarescu. 8) Iacobu II. Stamate eppu in Huşi (1784—1792) apoi mitr. Moldovei (1792—1803) ardelenu de nascere, barbatu plinu de însufleţire sî curagiu, care combătea ageru sistem'a ucidiatoria a dascaliloru greceşti, aduşi sî patronaţi de fanarioţi, sî stăruia pentru invetiarea limbei latine ,,trebultine__sî_spre_in-dreptarea. sî împodobirea limbei moldovanesci," Elu impreuna cu logofetulu seu Gligorasiu con£\ puse unu catalogu cronologicu alu totororu do­mniloru Moldovei dela inceputu pana in dîlele \ sale, tiparitu sî la calcâiulu Geografiei univer- " săli trad. de Amfilochie, arcliiereulu dela Hotinu, sî edate pe spesele sale, sî in editiune separata. Afora de altele mai traduse moral'a opera gre-.cesca Critil sî Androniu, care o sî tipări. 9) Josifu eppu in Argesiu (1793—1820) despre care dîcea Sîncai pe la 1804, câ numai doi cu-nosce, care sciu scrie bine romanesce, pre Sam. Micuhi, sî pre eppulu din Argesiu. 10) jLmfilo-chie eppulu HotinuluL .cjje^ pe la 1795 scria despre originea romana a palmei domnesei din Moldov'a, totu in acelu anu a publicatu o geo-

15

226 NOTE LA DIS. D. LIT. ROM. N. 27.

grafia sî aritmetica; sî a mai lasatu in manu-scriptu o istoria a Moldovei. 11) Dositeiu Fi-liti mitr. României (1793—1810) care a tipa­ritu cârti romanesci sî grecesci cu calugherii Grigorie sî Gerontie, cari lucrau su părtinirea lui la mitropolia. 12) Veniaminu Costache eppu

/ / ^ M , in Husî (1792) in. Romnicu_iI796) apoi mitr. |Moldovei ( 1 8 0 3 — 7 sî 1812—1842) , mare me-

/W***<-.cenate alu literaturei.*) 13) Grigorie II. mitr. României ( 1 8 2 3 — 1 8 3 4 ) care intre anii 1801 — 1832 a lucratu la 21 de opere literarie, parte tipărite, parte manuscrise.**) 14) Iordache_Sla-t hiena boiariu poetu, tipări la 1797 in Sabiiu_

"o traducere in viersuri "a ixd^o^lm^Jdeţ^MaS^ Achileus in Schiros. 15) LogofetuluCkwş^.. Go-^

*) Dela elu avemu traduse sî t ipă r i t e : I s t o r i ' a u n i v e r s a l e b a s e r i c e s c a a lui Meletiu in 4 tom. P i d a l i o n seu canonele totororu sinodeloru basericei resaritului. B u n a m o r i r e o carte filosofica-morale, sî alte multe cârti basericesci sî de sciintia, parte tipărite, parte remase in manuscriptu. Elu a tiparitu ^ sî I ^ t o r i , ' a p r i n c i ^ M J D u j n ^ J J a n t e m i r u . (ov^V " ' ** Dintre cari~alnTntimu aici r T e o T o g i ' a 1 u i ^ I o a n u D a m a s c h i n u (1806) A d u n a r e p e s c u r t u a d o g m e l o r u trad. (1816) E c s a i m e r o n u a l u St . V a s i l i u c e l u i m a r e (1827) C u v i n t e l e S t . I o ­a n u r o s t u de a u r u (1827). D o u e s p r e d i e c e c â r t i cu v i e t i e l e s a n t i l o r u sî cele alalte.

NOTE LADIS. D. LIT. ROM. N. 27. 227

nacMjpoetu cu limba dulce sî armoniosa; debuta cu inceputulu seclului presinte. Afora de poesiele sale originali(ed.Jasi 1856) a lasatuininanuscr iptuunu volumu de traduceri su titlulu: „Alcătuiri sîŢajma-wi.K 16) AlesandriiJBeldimanu poetu, dintre ale cărui creatiuni poetice^ merita destinsa amintire Jelnic'a tragedia seu intemplarile dela 1831. (Buda 1825) sbiciuiudu cumplitu pre grecii ve­netici. 17) Vasiliu Pogoru boiarin poetu. 18) Paris Momulenu poetu, dela care afora de al­tele avemu Plângerea sî tenguirea ValacMei (Buda 1825) in viersuri. 19) Ioanu Pralea de origine din Besarabi'a, asiediatu_in_Jtfoldpx'a, a

"tfadusu sî edatu t o t ¥ ~ ^ ă K r e ^ i n ^ e r e u j i ^ (Bra-siovu 1827) cu o prefatia despm__cursulu poeşiei romane, fora de a pote- inse ajunge armoni'a tra-ducerii mitropolitului JDositeiu, publicate mai na-inte"cu unu seclu sî diumatate. 20) ^ufroşinu Poteca egumenu sî prnfpsnrivj_jie filosofia, dela care avemu : Cuvinte paregirice sî moralice (Buc.

Y82^sTlWmenJe~W'^l^d^ăTxskă. (Buda 1829) sî altele. 21) Giorgiu Asaclii renascatoriulu lite-raturei natiunali in Moldov'a; a scrisu cam dela 1814 neincetatu, poesie, opere teatrali, istorie etc.

Dintre aceştia lucrarea unor'a, precum a lui Gonachi, Pogoru, Momulenu, Asachi, Poteca, se continua sî in epoc'a mai noua, dela 1830 in ccoe.

15*

228 NOTE LA DIS. D. LIT. ROM. N. 27.

Dintre grecii asiediati in tiera inca aflâmu câti-va ocupandu-se cu istori'a tierei, ca fraţii Tunusli, cari au edatu (Vien'a 1806) in limb'a greca Istoria tierei dupa manuscriptulu familiei Cantacuzinu, tradusa de G. Sionu. PMlippid, care publica (Lipsi'a 1816) Istori'a României, sî Dion. Photino, dela care se tipări Ist. Daciei in limb'a greca (Vien'a 1818) trad. de Sionu.

b) in R o m a n i ' a d i n c o c e d e C a r p a t i (Ardelu, Banatu, Ungari'a sî Bucovina): 1) Ata-nasiu archieppu in Blasiu, su care se fece unirea clerului sî poporului romanu din Ard elu cu baseric'a Eomei, care sî inainte sî dupa unire a tiparitu cârti pentru poporulu seu. 2) Ioanu Inoc. Miculu (Clein)carcjuej)pujn__^lasiu (1732— 1751) care nu scimu se fia tiparitu ceva; dar prin fundarea scoleloru din Blasiu, din cari au esîtu atâţia apostoli iluştri ai românismului, sî prin alte lupte neobosite ale sale pentru natiu-nalitate, si-a cascigatu m^t<B@evescedîte pentru cultur'a sî lit. romana. ?>)trv^.Aronu archieppu in Blasiu (1751—1765) mare mecenate alu tenerimii scolastice, sub a cărui păstorire s'au tiparitu mai multe cârti eclesiastice. 4) Grigoriu Maioru archieppu in Blasiu, (1772—1782) care continua tipărirea cartiloru ecles. luptaciu neîn­frânţii pentru progresulu natiunale, sub ale cărui

NOTE LA DIS. D. LIT. ROM. N. 27. 229

aripe protegatorie si-ajunse cultur'a romaniloru din seci. alu 18-le culmea sa. Lenga fundatiu-nea de pane făcuta de densulu pentru 200 de studinti seraci, câţi jurişti, teolog'i, medici inve-tiati s'au crescutu sî se crescu pana astadi. 5) Dr. Ioanu Molnaru autoriu a unei gramatice (Yien'a 1788) sî a unei retorice romane (Buda 1798) prim'a retorica in limb'a nostra. 6) Teo-dom Corbe, care traduse _ i ^ I f e e a _ _ i n _ i i e r s u r i înainte de Pralea, ci nu scimu se se fia tipa-ritu. 7) Paulu Jorgoviciu din Banatu, care dupa Alesandria se"u ist. lui Alesandru Maced. (Sabiiu 1794) tipări Observaţii la limb'a romana (Buda 1799) convinsu, câ „limb'a sî naţiunea cu acel'asi pasu pasiescu." 8) Badu Tempea directoriulu scoleloru romane orient, a scrisu o Gramateca romanesca (Sabiiu 1797) cu profunda sciintia. 9) Samuilu Crisianu (KorOssi) asemene autoriu gramateca romana. 10) Bibanii Cri-sianu T^etiiJ__jL-Jjadusu^_multe_jdin Metastasiu. \~VfTmmu Bt^ai-Bekmu_G^i\&rm_iiLXteopole, mare filologu sî istoricu.*) 12) Ioanu Bobu

*) Operele lui manuscrise se pastreza in Bucu­reşti in bibliotec'a s ta tului ; dintre cari merita de­stinsa amintire: L e si c o n u l u r o m l a t . s î l a t . r o m . — ro m. g er m. s î g e rm. r o m. scrisu fiacare cuventu cu

230 NOTE LA DIS. D. LIT. ROM. N. 27.

archieppu in Blasiu ( 1 7 8 2 — 1 8 3 0 ) care pe lenga edarea de cârti basericesci, se ocupa si cu Lesi-cografi'a limbei.*) 13 ) Giorgiu Farkas canonim prepositu in Oradea-Mare, barbatu forte luminatu, pre care cercetandu-lu Sîncai pe la 1 8 0 2 , pe candu petrecea in curtea bunului si zelosului eppu oradanu Ign. Dorobontu, dice câ lu afla pururea cetindu sî lucrandu. Sîncai vediii la densuln mai multe opere gătite acum pentru tipariu, precum istoria basericesca universale 2 tom. etc. Co­mentariu in Test. nou, era atunci lucra la Co­mentarea Psalmiloru Stului Davidu. 14 ) loanu Barăcii poetu, carele a compusu pentru poporu ffiai multe opere in viersuri.**) 15) Sicolm- Si­mian care ne-a datu o geografia in 2 t o j n ^ B i i d a _ 1 8 1 4 —15) . siJiEeZE^ZcM^M^lQQii&Âii^ASWf^ trad. 1 6 ) Vasiliu Aronu fericitu talentu poe-

lit. cirilice sî latine. 4 tom. finitu la 1818. F u n d a ­m e n t a G r a m t i c e s l i n q u a e R o m a e n i c a e . De o r i g-i n i b u s p o p u lo r ti m D a c i ae. De Va l"ă "cîi 6 î u m o r i g i n e etc.

*) Avemu dela densulu: D i c t i o n a r i u r o m a n u in 2 tom. (Clusiu 1821) D i c t i o n a r i u r o m . l a t . sî u n g . (Blasiu 1821) sî L e s i c o n u (Clusiu 1823).

** Operele lui sunt : I s t o r i ' a lui A r g h i r u sî a prea frnmosei E l e n o (Sabiiu 1800) Re si n i r e a J e r u s a l i m u l u i (Buc. 1821). O d i s e u , L u c r e t i a . e t c .

NOTE LA DIS. D. LIT. EOM. N. 27. 231

ticu; a scrisu Patimele D. N. Is. Cristosu in viersuri plăcute. (Sabiiu 1808) si altele.*) 17) Antonu J fo r^ j foec i_sco l . diu Bucovin'a a scrisu o GrăUiateca nemtiesca-romanesca. (Cernăuţi 1810). 18) Const. Diaconoviciu Loga s'a de-prinsu cu gramatec'a limbei.**) ldlTeod. Bacocea buc tvinenu, a scrisu pucinu, insemnatu totuşi, pentru câfuprimulu, care fece incercare de a publica pe la 1817 o foia lit. romana su titlulu: „ Crestomaticulu ro-manescu" din care inse pentru lips'a părtinirii brosiur'a prima potii esî numai la 1820, apoi incetâ. 20) Dr. VasiMu-Papu unulu dintre cei mai invetiati bărbaţi ai tempului seu, ardelănu, dar asiediatu la 1820 in Jasi ca direct, scole-loru. Fruptulu eruditiunii sale adunce sî alu multeloru sale cercetări este o Disertaţie despre tipografiile romaneşti (Sabiiu 1838.) isvoru de date nepretiuite sî astadi inca pentru toti, cari se ocupa cu istori'a culturei sî a literaturei na-

*) Alte opere poetice ale lui sunt : P i r a m sî T i s b e (Sab. 1808). L e o n a t u sî D o r o f a t a (ib. 1815) A n u l u m a n o s u (ib. 1820.) S o f r o n i m u sî H a r i t e (ib. 1821.) sî E c l o g e l e l u i V i r g i l u , re-mase in manuscriptu.

**) Au esîtu publicate dela densulu: O r t o g r a ­f i a seu d r e p t ' a s c r i e r e (Buda 1818). G r a m a -

232

tiunali.*) 21) Samuilu Vulcanu eppu in Ora-dea-mare, (1807—1839) meeenatele celu mai liberale alu culturoi romane, amieulu, sî in tem­pulu nefericirii inangaiarea sî refugiulu lui Sîn­cai. Sierfele sale mari puse pe altariulu înain­tării natiunali, precum crescerea a mai mulţi teneri talentaţi pe la academie sî universităţi, edarea a mai multe opere lit. romane pe spesele sale, fundarea gimnasiului de Beiusiu, — uniculu gimnasiu romanu iu tot'a Ungari'a — sî alte fundatiuni ale sale voru face numele lui purure neuitatu inaintea romaniloru. Sîncai dîce, câ a vediutu la densulu la 1802, candu erâ inca numai canonicii in capitlulu oradanu, unu volu-mu de Conciuni clogmatice-morali, destinaţii sî gatitu pentru tipariu.

t e c a r o m a n a (ib. 1822). A c e ' a s i cu slove (1823). sî V i e t i ' a l u i C r i s t o s u (ib. 1832).

*) Mai avemu inca dela densulu o brosiura des­pre A p e l e m i n e r a l e d e l a Arpatacu, B o d o c u sî C o v a s n a (Sab. 1821,) s î o e p i s t o l a catra I o a n u P r a l e a compunatoriulu P s a l t i r i i i in viersuri; epi­stola de mare însemnătate literaria. Romanii se nu uite neci odată cuvintele lui din prefat. la disert. despre tipografii; câ : „o n a ţ i e n u se p o t e o s e b î p r i n m u n ţ i i n a l t i , r i u r i m a r i , s eu a l t e h o ­t a r e p o l i t i c e s c i ; ci n u m a i a c o l o i n c e t e z a a fi o n a ţ i e , u n d e i n c e t a l i m b ' a , c a r e o u n e s c e . "

NOTE LA DIS. D. LIT. ROM. N. 27. 233

c) l a m a c e d o - r o m a n i : 1) Teodor u Ca-vallioti protopopu din Moscopoli in Macedoni'a, autoriulu unui Dictiunariu grecu-romanu t ip. 1770. in Veneti'a. 2) Const. Hadgi Cehani, asemene din Moscopoli, dela care primi istoriculu Thunman mai multe notitie erudite raferitorie la macedo-romani si albari. 3) Daniel, se fece cunoscutu prin unu Dictiunariu nou-grecu, ma-cedo-romanu, bulgaru si albanu tip. 1802 in Vien'a. 4) Dr. G. C. Bosa, dela care aparii la 1807 o scriere intitulata: Cercetări despre ro­manii de dincolo de Dunăre, trad. in romanesce de Sergiu Hagiade; e"ra la 1809 o alta carte despre scrierea sî leptur'a romanesca cu lit. la­tine. 5) M. G. Boiadgi, care pe lenga alte doue opere ale sale, scrise mai tardîu, tipări' la 1813 in Yien'a o Gramateca macedo-romana, cu testu grecu sî germanu, edata de nou de Maximu in Bucuresci, (Cf. Viet. lui Sincai de Papiu, Disert. d. tipogr. de Dr. V. Popu, Be-pert. bibi. cron. de D. Jarcu, Lept. rom. I I I . IV. de Pnmnu.)

E unu spectaclu maretiu, a reprivî la ace--t 'a mişcare a desceptarii românismului, pornita de odată ca la unu semnalu tainicu in tote păr­ţile pamentului romauu.

234 NOTE LA DIS. D. LIT. BOII. N. 28.

N o t . "-28. Nu se pote nega, câ presa pe­riodica, adecă diumalistic'a prin ace'a, câ pro-dupturile ei trecu pe fiacare dî in mii sî mii de esemplarie prin mii sî mii de mane, este unulu din midiloceie cele mai poterice pentru lumi-uarea mintiloru, pentru latîrea sî populisarea sciintieloru sî a cunoscintieloru frumose. „Prin presa — sunt cuvintele Dlui Cogalnicenu — totu ce se face, totu ce se dîce, totu ce se de­scopere in vre o parte a lumii, se respandesce pe tota întinderea globului, sî se face propie-tatea omenirii intrege." Dorere! câ diurnalistic'a nostra de astadi in mare parte nu e IM înălţi­mea misiunii sale. Unu numeru insemnatu din foiele nostre de astadi in locu de farina, macină numai teritia, sî in locu de a respandf marile principie de progresu sî cultura, si-implu colonele — mai vertosu cele din Romani'a — cu diatribe personali. Astfeliu nu e mirare, deca si-pierdu creditulu, sî cele mai multe abia si-tragana vie-ti'a, s6u apăru, ca se apună.*)

*) Dintre diurnalele nostre de o odiuiora insemuâmu aci inca câte-va dupa ordulu publicării loru: B u l e t i n u l u o f i c . alu tierei rom. (Buc. dela 1831) B u l e t o f ic . alu Moldovei (Jasi dela 1833) aparendu ambele intru o seria indelungata de ank

NOTE LA DIS. D. LIT. ROM. N. 29. 235

Not. 29. Eliade in Curieulu de ambe secse din 1 8 4 4 . insira mai mul te opere romane, publ i ­cate pJJtTatunci cu l i tere latine. (Prefat ia pag . V.)'

V e s t i t o r i u l u b a s e r i c e s e u (Buzeu 1839—40). V e s t i t o r i u l u r o m a n u de Z. C a r c a l e c h i (Buc. 1839—54. sî 1861.) ci in loculu acestuia dela 1840— 42 C a n t o r u de A v i s u sî de C o m e r c i u de acel'asi red. M e r c u r u dîuariu comercialu (Brăila 1840—41). I n v e t i a t o r i u l u S a t u l u i (Buc. 1843—48). U n i ­v e r s u l u (Buc. 1845—48). P o p o r u l u s u v e r a n i i de B o l i n t i n e n u (-Buc. 1848). E c h o e c l e s i a s t i c u (Buc. 1 8 5 0 — 5 3 ) . J i i n b r u l u (Jasi 1850—56). B u c o -v i n ' a (1850). A n u n c i a t o i î u l u r o m a n u (Buc. 1853—61). T e m p u l u (Buc. 1855—57). I s i s seu N a t u r ' a de fericitulu J u l i u B a r a s i u (Buc. 1855 — 59). N a t i o n a l u l u de V. B o e r e s c u (Jasi 1857— 61). P r e d i c a t o r i u l u , (Buc. 1857—58). D e m b o -v i t i ' a de D. B o l i n t i n e n u (Buc. 1858—64). U n i ­r e a (Buc. 1859—62). I ' l u s t r a t i u n e a R o m a n a (Buc. 1859—61). I n s t r u p t i u n e a p u b l i c a de A. Tr. L a u r i a n u (Buc. 1859—61). A g r o n o m i a (Buc. 1859—61). R e v i s t ' a C a r p a t i l o r u de 0 . S i o n u (Buc. 1859—60). G a z e t ' a T r i b u n a l e l o r u de A r i s t. P a s c a l i i (Buc. 1861—64). B a c e r i c ' a sî D o i n i -n e c a de P . Gr. M u s c e l e n u (Buc. 1862—63.) L u -m i n ' a din Moldov'a de H a j d e u (Jasi 1862—63). R o m a n i ' a m i l i t a r ă (Buc. 1861—64.) A r c h i v ' a i s t o r i c a a R o m â n i e i de H a j d e u (Buc. 1864-67) sî o mulţime altele. Dupa C u r i e r u l u de a m b e s e c s e

236 NOTE LA DIS. D. LIT. ROM. N. 30.

Not. 30. Panace literele străbune si-recasti-gara acii domenulu loru competinte in tota lite­ratur'a natiunale: cărţile nostre basericesci, a fora de pucine editiuni blasiane, ca Orologiulu (1835) Acatistiariul, Octoiculu mieu, Pentecostariulu mieu (editiuni mai noue) sî Euchologionu s6u Mo-litvenieulu (1868), totu uu potura scutura inca neci pana astadi greutatea ieroglifeloru străine, cari ne tienu frumseti'a limbei ascunsa sî umi­lita. Se nu ne inirâmu de ace'st'a. Traducerea sî tipărirea voluminoseloru nostre cârti basericesci ar costa ostenele si spese estraordinarie; edate odată, ele sunt destinate pentru decerne, unele câta pentru unu seclu. Pe candu dar astadi nu aveinu o ortografia staverita, cu vietia asecurata neci celu pucinu pe unu anii doi,*) greutatea

de E l i a d e , sî O r g a n u l u L u m i n ă r i i de C i p a r i u , prim'a, care aparii in eostumu deplinu natiunale, cu litere străbune, a fostu C o n c o r d i a , su j ^ a j ţ i i i n e a J u L Ş i g i s m . V. P o p u , cu colaborarea lui A l e s . R o l n a i î ¥ ~ r P M ¥ ^ 1 8 6 L ) Pe î i Î862—3 — deca ne aducemu bine aminte — incepu a se t ra-vesce intru o demanetia fericita sî R o m a n u l u, sî apoi dupa olalta sî cele al alte foie romane, incâtu astadi numai D r e p t a t e a din Jasi si-mai complace sîe in tiundr'a sloveloru.

*) Nu intielegemu aici, câ uu aveinu de feliu o or-

NOTE LA DIS. D. LIT. ROM. N. .30 237

edarii cartiloru nostre basericesci cu litere la­tine, este învederată. O greutate acest'a in care se impedecâ chiaru sî marele spiretu reforma-toriu alu unui Sîncai sî Maioru.*) Blasiulu pasî pe o cale forte intielăpta, incependu refor­marea dela cele mai mice. Se sperâmu, câ pre­cum ne desceptaramu intru o demanetia cu tri-umpfulu definiţivu alu literei oru in diurnalistica sî in tote produpturile literaturei nostre profane; asia ne va aduce o dî orecare nu prea indepar-

tografia. Ne esprimemu in altu locu alu acestei cârti destulu de lamuritu, câ prin eruditele studie de limba ale lui C i p a r i u , noi credemu chestiunea ortografiei nostre in cele fundamentali decisa pentru totudeun'a. Dar ce se faci, deca alţii, profesori sî autori, prefe-rescu sistemele sale; era invetiaceii sî cetitorii se ieau sî ei dupa densii. Neci la o naţiune nu s'a potutu impune prin a u c t o r i t a t e , se fia ace'a inca atâtu de mare, o ortografia universale, tempulu trebue se o coca.

*) Nu din alta causa, ci spariatu de acest'a greutate va fi dîsu S î n c a i in epist. catra L i p s z k y: „ C i n e n u v e d e , c â i n c e l e b a s e r i c e s c i s u n t d e a f i p ă s t r a t e s l o v e l e c i r i l i c e ? " Sî P . M a i o r u : „ N i c e e u n u d î c u se s e s c h i m b e ! s l o v e l e d i n c ă r ţ i l e b a s e r i c e s c i , c i a f o r a V d e b a s e r i c a s e s c r i e m u c u s l o v e l a t i n e s c i , j c a se c u r a t î m u o d a t a l i m b ' a d e v a r v a r i a " . ' ( In I s t . p e n t r u i n c e p u t u l u R o m . p. 257).

238 NOTE LA DIS. D. LIT. ROM. N. 30. & 31.

tata sî triumfulu unei ortografie solide peste cele alal te; atunci apoi nu ne va sta nimicu in cale, de a intronâ sî pe altariu literele nostre străbune. Sî pana atunci ar fi de doritu, deca bărbaţii chiamati ne aru mai procura cu litere incai operele basericesci mai pucinu com-pendiose, ca Evangelia, Epistolariulu sî Litur-giariulu.

Not. 31. Kii avemu neci unu ramu in Ii­le ra tura^jn care se se Ţfi TITBsToTktu^ ma^muTEă activitate,... deeâtii in ramulu istoricii. Unii scruta sî scotu la lumina monumintele, operele trecu­tului ; alţii era pe bas'a cercetariloru făcute tra-teza in opere speciali istori'a naţiunii intrege, seu a nnei j arti, a unei epoce, a unei cetati etc. Mai multe merite si-au castigatu: 1) Nicolau Balcescu (f 1852) autoriulu unui studiu profundu asupra armatei romane, publ. 1845 in Foia scient. Ut. din Jasi, alu istoriei lui Mihaiu eroulu sî altoru mai mulţi articli ist. publ. in Magazinulu ist. alu Daciei (1845 — 48) ce Iu redaptâ in societate cu Laurianu. 2) Aronu Florianu ardel^nu de origine, care a scrisu Isto­ria princip, tierei romanesci I I I . tom. (Buc. 1836—38) sî alte mai multe opere istorice. 3) A. Tr. Laurianu, dela care avemu Brevis con-

NOTE LA DIS. D. LIT. ROM. N. 31. 239

spectus Romanorum in utraque Dacia degen-tium (Buc. 1846) publicata sî in limb'a rom. franc, sî germ. Istoria' romaniloru I I I . voi. (Jasi 1853 . ed. I I . Buc. 1861) sî altele. 4) J. Eliade Radulescu a scrisu Memoires sur ihistoire de la regenaration roumaine sî Me­moires sur Ies evenementes de 1848 (Paris 1851) Institutiunile României (Buc. 1863). Istoria Romaniloru (Buc. 1868) etc. 5) Giorgiu Ba-ritiu, care prin articlii sei politici-istorici, publi­caţi mai vertosu in Gazet'a Trans. fundata de densulu, a ilustratu mai tota istori'a nostra. 6) Mih. Cogalnicenu autoriulu unei Cronice a Princ. romane I I I . voi. francesce, editoriulu Letopisi-teloru tierei Mold, I I I . t. (Jasi 1 8 4 5 - 4 6 — 5 2 ) redapt. Archivei României (ed. I I . Buc. 1860) etc. 7) Ales. Papiu Ilarianu,. publica Istoria Daciei superiore I I . t. (Yien'a 1 8 5 1 — 5 2 ) . Inde-pendintia constitutiunale a Transilvaniei (Jasi 1863) tradusa in mai multe limbe. Tesauru de monuminte istorice (Buc. 1862 — 65), cu multe monuminte istorice vechie sî. noue, adunate mare parte de densulu de prin bibliotecele străine. 8) Bogd. P. Hajdeu redact. Archivei ist. a Româ­niei (1864—67) . Are multe lucrări istorice pu-plicate prin foie sî in brosiure; reputatiunea lui ca istoricu o redicâ deosebitu Jonu voda

240 NOTE LA DIS. D. LIT. ROM. N. 31. & 32.

celu cumplitu (Buc. 1865) care ajunse acum 5 editiuni. 9) Tim Cipariu, a edatu Acte sî fragm. ist. ecles. (Blasiu 1855) cu anotatiuni pretîose. 10) P. Martîanu (f 1865) care prin opulu seu colosale: Anale statistice si economice ale Ro­mâniei pe 1 8 6 0 — 6 4 . a contribuitu copiosu materi-alu pentru istori'a nostra mai noua; sî alţii mai mulţi.*)

*) Spatiulu nu ne ierta a ne deprinde neci cu aceşti citaţi pana aci dupa tota estinderea activităţii loru; cu atâtu mai pucinu potemu întinde firulu loru pana a-i numerâ pre toti. Nu ne potemu retiene to­tuşi de a nu mai insemnâ aci inca câte-va pretiuite nume dintre cei cari s'au ocupatu seu se ocupa cu istoriografi'a natiunale, spre a multiumi interesa-rea celoru cari dorescu a-i cunosce. Astfeliu dintre cei cari au intreprinsu edarea monuminteloru trecu­tului : T e o d , C o d r e s c u ( U r i c a r i u L u — d a c h r i s o v e anaforaledin seci. 18 sî 19. Buc. 1851—52—57.') G. J o a j u d u ( I s t o r i ' a M o l d _ o _ - R o m a n i e i manuscnsfTîstl cu ilustr. TT. voL Buc! l l -SolP 1 ^) . Dintre cei cari au tratatu istori'a universale a toto-roru romaniloru, seu a unei sî altei tiere romane:

J ^ J f V ţ u (I s t o_r Lla—BlP m a n i 1 o r_u_ trad. I I . voi. Galaţi 1854. I s t o r i ' a p o l i t i c a s î s o c i a l e a p r i n c i p , d u n ă r e n e , trad. 1856). G i o r g i u S i -o n u ( I s t o r i a g e n . a JJLa-CLLeJ^_FjjiinJi--Jxad. III . voi. Buc. 18oV^6IL_âî I j r t o r i ' a T i e r e i _ r o m . , deTr^rTlTnirsTTlra^ Î B B ^ r X v T R u s i i

NOTE LA DIS. D. LIT. ROM. N. 32. 241

Not. 32. „Limb'a sî naţiunea cu aceVasi pasu pasiescu," dîcea fericitulu Jorgovici. Cu câtu luâ dar dimensiuni mai mari desceptarea natiunale, cu atâtu rilologi'a limbei castigâ din dî in dî mai mulţi si mai bravi cultivatori. Bar-

( C o m p e n d i u d e i s t . T r a s i l v a n i e i Sab. 1864). Dintre cei cari au publicatu istori'a unoru epoce, tie-nuturi, cetati etc. seu au lumiuatu unele chestiuui speciali: T e o d o r i i A r o n u ( A p e n d i c e l a i s t o r i ' a pentru inceputulu romaniloru a lui P . M a i o r u 1828). D a m a s c . B o j i u c a ( A n t i c e l e R o m a n i l o r u II. t. Buda 1832). A l e s . H a j d e u din Besarabi'a (a publi­catu iu limb'a rusesca mai multe opere privitorie la ist. nostra natiunale; cunoscuţii intre noi mai vertosu dupa discursulu escelinte, ce Ta tienutu cu ocasiunea esaminelui de vera in scol'a din Hotinu la 1837 totu in limb'a rusesca, in care face istori'a scolelou sî a culturei in Moldov'a; tradusu in rom. de poetulu C. S t a m a t i sî publicatu in foiele rom. contempurane.) X e o f i t u S c r i b a n u ( U r d î r i i s t o r i c e 1851. I s t . m i t r o p o l i e i M o l d . 1857. etc.) A. P e l i m o n u ( I s t . B u c u r e s c i l o r u . ) C. D. A r i c e s c u ( I s t o r i ' a C â m p u ­l u n g u l u i II . tom. Buc. 1855—56. sî R o m a n i ' a su princ. Bibescu ib. 1862.) M. A n t . C a n i n i italianu ( S t u d i e i s t o r i c e asupra originii naţiunii romane Buc. 1858.) I o a n u M a i o r e s c u ( S t a r e a i n s t r u p t . publ. in 1859—61. sî mai mulţi articli erudiţi prin foie. Elu lucra sî reporturile lui J a n c u sî A c s e n t e — D i e R o m a n e n d e r o s t r r . M o n a r c h i e Vien'a 1851—despre portarea resboiului.) C e s a r e B o l i a cu

16

242 NOTE LA DIS. D. LIT. ROM. N. 32.

bati de înalta eruditiune continua cu sucesu stra-lucitu cercetările filologice, incepute mai nainte de unu Miculu, Sîncai, Vacarescu, Maioru sî cei alalti consoci ai loru. Unii se ocupa cu che­stiunea originii limbei; alţii aduna tesaurulu

( M o n a s t i r e l e închinate din Eomani'a Buc. 1863 sî M o n a s t i r i l e brancovenesci id.) I. C. B r a t e a n u ( M e m o i r e s u r l a s i t u a t i o n de l a M o l d o - V a -1 a c h i e depuis la trăite de Paris 1857.) D e m . B o l i n -t i n e n u ( V i e t i ' a l u i M i h a i u e r o u l u ; V i e t i ' a l u i V l a d u T i e p e s i u sî M i r c e a c e l u b e t r a n u etc. Buc. 1863. V i e t i ' a l u i v o d a C u z a ib. 1869.) G. M i s a i l u ( E p o c ' a l u i V a s i l i u L u p u l u sî M a t e i u B a s a r a b u . S c o l e l e sî i n v e t i a t u r ' a l a r o m a n i su f a n a r i o ţ i ; i t e m l a r o m a n i i d i n T r a u s i l v a n i ' a 1700—1800.; i t e m m a i n a i n t e de r e g u l a m e n t u , sî alte multe desbateri erudite prin foiele publice). N. P r e d a ( D a c i ' a , r e v o l u t i u -n i l e dela 1848—59—66.) V. A l e s . U r e c h i a ( A l -m a n a c u l u c u l t e l o r u Buc. 1867. I s t . r o m a n i ­l o r u — biografie rom.; — D e s p r e M a u r o - V l a c h i ; C o m e n t . c r o n i c u l u i U r e c h i a , M. C o s t i n u etc.) M e l c b i s e d e c u eppulu Dunării de giosu ( C r o n i c ' a H u s i l o r u sî a eppiei cu asemene nume Buc. 1869.) Istori'a basericesca romana dupa M i c u l u , M a i o r u sî C i p a r i u etc. pre care i amintiramu, afla pucini cultivatori, precum T e o d . A r o n u , P a p p S z i l â g y i , R a t i u , S i a g u n ' a , N i c . V e l i a , P o p e a . Istoria generale ne-au datu G i o r g i u S e u l e s c u ( I s t o r i a sî c r o n o l o g i a u n i v e r s a l e Jasi 1857.) A. C r e ţ i e s e u

NOTE LA DIS. D. LIT. ROM. N. 32. 243

limbei depe buzele poporului in lesicone volum i-nose; unii prin studie adunce de specialitate scru­ta, statorescu sî esplica elemintele sî legile limbei; alţii profitandu de resultatele produse pe terenulu limbisticu de capacităţile mai ilustre, dau manuale corespundiatorie de limba pentru publiculu mare, său pentru scolele in feri ore sî superiore. Dintre cultivatorii acestui ramu alu literaturei nostre natiunali se destingu mai ver-tosu: 1) Ioanu Alexi preotu sî canonicu in epar-chi'a Oradii-mari, repausatu ca eppu in Grherl'a, care la 1826 publica in Yien'a o Gramateca romana scrisa latinesce, cu scopu de a face lim­b'a nostra cunoscuta strainiloru*) 2) Ioanu Eliade

( I s t o r i a gen. dupa V. Duruy Buc. 1858.) G. Ba-r o n z i ( I s t . c i v i l i s a t i u n i i dupa Guidot.) C. A. C r e t i u l e s c u ( S u m a r i u l u i s t . u n i v . a c u l t u r e i pana astadi 1863.) Pe lenga tota acest'a activitate desvoltata pe terenulu istoricu, pana ce avemu o C r o n i c a (cea a lui S î n c a i ) , ne totu lipsesce inca o i s t o r i a u n i v e r s a l e a totororu romaniloru, demna de naţiune, care se cuprindă celu puciuu resultatulu totororu cercetariloru făcute pana aci.

*) Nu face densulu in acest'a G r a m a t e c a des­coperiri noue; din acestu puntu de vedere neci nu s'ar pote aminti intre filologii noştri mai mari. Merita •totuşi amintire destinsa, fiindu câ prin acelu opu alu seu fece cunoscuta limb'a nostra inaintea strai niloru. Din-

16*

244 NOTE LA DIS. D. LIT. KOM. N. 32.

Badulescu, care prin operele sale: Gramatec'a romana (Sab. 1828) Gurieriuhi de ambe secse continuaţii dela 1844 cu litere străbune, Para-lelismu intre UmVa romana sî italiana (in Cu­rier, din 1840). Prescutare de gramatec'a rom. Ital. (Buc. 1841). Vocabulariu de vorbe curatu romane sî străine (ib. 1842 sî 1847) a lucratu cu celu mai mare zelu sî mai multa eruditiune intre toti literaţii de peste Carpati pentru popu-larisarea litereloru străbune, pentru curăţirea sî polirea limbei de rugin'a străina, ce o acoperi in decursulu secleloru. Amblâ pe urmele lui P. Maioru; cari mai in urma parasindu-le necre-dintiosu, si-formâ o noua ortografia destulu de nefericita. 3) A. Tr. Laurianu castigâ mare reputatiune prin Tentamen criticum in linquam Bomanam (Vien'a 1840) o analisa agera ace'st'a, prin care autoriulu se incerca a demustrâ, câ limb'a actuale a romaniloru e mai aprope decâtu

tre tote Gramatecele limbei romane, G r a m a t e c ' a lui A l e x i fu tempu îndelungaţii cea mai latîta intre străini. Literatulu anglesu B r u c e - W h y t e (in re-numitulu seu opu: H i s t o i r e d e s l a n g u e s R o m a ­n e s etc. Paris 1841.) studiandu limb'a nostra dupa Gramatec'a lui A l e x i , se convinse, câ limb'a romana e cbiaea cercetariloru asupra originii totororu limbe­loru romane. ( I s t . R o m . de P a p iu I. 208).

NOTE LA DIS. D. LIT. ROM. N. 32. 245

ori-care alta limba romanica de clasic'a limba latina. Opu de mare însemnătate mai vertosu pe tempulu acel'a, candu asceptau străinii din tote părţile, unde voru se esa romanii cu chestiu­nea originii limbei sî a natiunalitatii loru. Nu vre densulu — asia credemu noi — se se faca prin aeestu opu alu seu creatoriulu unei sdu altei sisteme, ci mai multuse faca pre anatomistulu, care sectiuneza corpulu, desfacundu, scrutandu rărunchii, intestinele, nu ca se lu duca la vietia, ci ca se arate părţile lui constitutive, sî legatur'a naturale, uecesaria a acestor'a. 4) Timoteiu Cipariu, prin­cipele filologiloru romani, ca sî care nu a pe-trunsu inca nimene in spiretulu, in tainele lim­bei nostre, care prin operele sale filologice, com­puse cu agerime geniale sî eruditiime adunca, face epoca in literatur'a natiuuale. Etimologia stemperata mai mulţii s<3u mai pucinu prin ros­tirea fonetica fu uniculu fundamentu, pe care cercau filologii antecedinti a statori formele sî legile limbei. Cipariu nu desconsidera aeestu fundamentu; din contra i dâ noua potere prin acea, câ iea in drepta socotintia sî istoria lim­bei, ale cărei isvore principali sunt monumintele scrise din tote tempurile, sî dialepturile; se dâ cu totu zelulu la studiarea sî esaminarea acesto­r'a, sî creeza o noua sistema, sistewia eUmolo-

246 NOTE LA DIS. D. LIT. ROM. N. 32.

gicu-istorica, prin care arata, cum trebue a cerca sî a statori formele sî legile limbei cu a.jutoriulu etimologiei din monumintele literaturei vechie sî din variatiunile dialepteloru. Operele lui de acdst'a specialitate sunt : Estractu de ortografia rom. cu Ut. lat. (Blasiu 1841.) Compend. ele Gram. limbei rom. (ib. 1854). Eleminte de limb'a rom. dupa dialepte sî monuminte vechie (ib. 1854). Crestomaţia seu Anal. Uter arie dela seci. XVI.—XVIII . (ib. 1858.) Principia de limba sî scriptura, publicate antâiu in Organulu luminării (1847 — 48), apoi revediute sî edate separ atu (ib. 1867) sî Gramatec'a premiata de Societatea academica. Prin operele lui Cipariu noi credemu decisa pentru totudeun'a direptiu-nea, in care e de a se continua cultivarea lim­bei nostre. 5) Ioanu Maiorescu, (f) din ale cărui insemnate studie filologice merita atenţiune destinsa traptatulu: Despre originea sî vechimea limbei romane sî despre inceputulu limbei; am­bele retip. in Lept. lui Pumnu (t. IV. L) . Elu e primulu, care a propusu principiulu, câ orto­grafia romana cu litere latine trebue se aiba atâte semne seu litere, câte sunete are limb'a.*) 6) Aronu Pumnulu (f 1866) regena-

*) S'a ocupatu multu sî cu studiarea limbeloru

NOTE LA DIS. D. LIT. EOM. N. 32. 247

ratoriulu Bucovinei, creatori ui u sî apostolulu in-sufletîtu alu sistemei curatu fonetice, adoptandu sî deducendu in scrierile sale (o Gramateca rom. pentru germani sî Gramateca limbei rom. pentru scolele niidilocie, Vien'a 1864. etc.) pana la estremitate prineipiulu lui Maiorescu, de a scrie fiacare sunetu alu limbei cu semnu său litera deosebita; o sistema acăst'a, care schimo-sesce form'a sî frumoseti'a limbei, care turbura tote, sî nu lumina nimicu. Altcum acăst'a sistema nu afla părtinirea necairi intre romani afora de Bucovin'a, unde invetiacelii lui Pumnu o urma sî o propaga cu unu zelu demnu de lucru mai bunu. 7) I. C. Macsimu se destinge prin scrieri filologice demne de consideratiune, precum: Gra-matec'a romana I I . voi. (Buc. 1854). Elemente de Gram. romana (ed. 7. Buc. 1860). Gra­mateca macedo-romana (Buc. 1862) dupa cea a lui M. G. Boiadgi publicata 1813 in Vien'a. 8) Giorgiu Baritiu a publicatu in FoVa pentru minte din Brasiovu mai mulţi articli referitori la limb'a sî ortografi'a romana. 9) Titu L. Ma-

orientali (arab. sir. e tc ) , pentru de a descoperi afine-tatea, ce aru av6 acele cu limb'a romana; ci precum decbiarâ in E o n i a n u l u pare-ni-se din au. 1862 seu 1863, fora resultatu.

248 NOTE LA DIS. D. LIT. ROM. N. 32.

iorescu in scrierea sa : Despre scrierea limbei romane (Jasi 1866) opu importante din multe privintie, pledeza pentru principiulu foneticii stemperatu.*)

*) Dintre cei alalti, cari au mai scrisu cu mai multu seu cu mai pucinu sucesu opere de acest'a spe­cialitate, sunt de insemnatu: G. S e u l e s e u ( O b s e r ­v a ţ i i g r a m . asupra limbei rom. Jasi 1834). P . P o -i e n a r i u cu F I . A r o m i sî G. H i l l ( D i c t i o n . romanii francescu I I . tom. Bucureşti 1840.) N. B a -l a s i e s c u ( G r a m . r o m . pentru serninarie, D i c t i o n . lat. rom. Sab. 1848 e tc ) T. S t a m a t i ( Y o c a b . germ. rom. Buc. 1851. V o c a b . de cuvinte tecnice ib 1858). G. A. P o l i z u ( V o c a b . rom. germ.inavutî tude B a r i t i u Brasiovu 1857.) T . . C o s t i n e s c u ( D i c t i o n . rom. franc. Buc. 1859.) T eod. C o d r e s e u (D i c t ion. franc. rom. lat. J a s i l859) . G. M u n t e n u ( f G r a m . r o m . part. I. II . Brasiovu 1860—61. D i c t i o n . germ. rom. in socie­tate cu B a r i t i u ib. 1854.) V. A l e s a n d r i poetulu ( G r a m m a i r e r o u i n a i n e Paris 1863). D. P i s o n e ieromonacu ( D i c t i o n . rom. lat. germ. sî franc. Buc. 1865). V. A l e s a n d r e s c u U r e c h i a ( G r a m . rom.) D i m . A t a n a s e s c u ( G r a m . rom. tra romanilji din drept'a Dunaneljei 1866). V a s . M a n i u trateza in D i s e r t . i s t . c r i t i c a pe largu sî eruditu chestiunea originii limbei. P . P a i c u (Prospectu de t o t e s c h i m ­b ă r i l e a s i a n u m i t e f l e c t i u n a r i e ale cuvinteloru rom. nr. I. I I . Jasi 1867). Catra aceştia inca A. H a j -d e u , V. J a n o v i c i u , L i v i u Pop i i , I o a n u F e k e t e N e g r u t i u , A l e s . R o m a n i i , D. P a s c u t i u , S. P o p o -

249

Not. 33. Mişcările politici-sociali jvUe^in epoc'a„mai nouâTsT i1iîl^^omaDia7~au produsu si

"tar" noi uhii~numeru respectabile _cle_^oJBici__s2 publicişti. Lenga cei amin t i ţ i - - In disertatiune, merita se ne mai aducemu aci aminte Asl Micii. Cogalnicemi^Jonu GJiica, Cristiami^Tell, Ştef1

Golescu, Cohsţ_. Negrişi alţii, caroru detorimu stima sî recuuoscintia pentru sierbitiurile mari, cari le-au facutu sî le facu inca causei natiunali pe carier'a loru publicu-politica.

Not. 34. De sî nu potemu arata scrutări independinti sî invetitiuni noue pe terenulu sciin-tieloru naturali, totuşi activitatea, ce s'a desvol-tatu sî in acestu ramu alu literaturei nostre, e destulu de interesante, spre a nu fi trecuta cu tăcere deplina. Intre cultivatorii acestoru sciin-ties'a destinşii mai alesu fericitulu JuliuBamsm*),

v i c i u B a r e ia n u, E. P r o t o p o p eseu , I. S. P u s c a r iu , Gr. B o n a c h i , sî alţii, a caroru insîrare ne-ar duce prea departe. Asceptâmu, câ lucrările a c a d e m i e i r o m a n e voru dâ unu nou sî potinte sboru cultivării limbei, în­cepute de atâţia bărbaţi iluştri sî cu atât'a însufleţire!

*) B a r a s iu se pote numi creatoriulu sciintie-loru naturali in lit. nostra, spre a caroru respandire a lucratu cu zelu neobositu pana la resuflarea din urma. Onerele lui sunt : M i n u n i l e n a t u r e i (t. I. Craiova 1850. tom. I I . III . Buc. 1852.) I s t o r i ' a n a -

250 NOTE LA DIS. D. LIT. ROM. N. 34. & 35.

care si-a lasatu nume neuitatu intre romani. Ne-au mai datu manuale Dr. Gihacu, (1837) , G. Stamati (1841), A. Marinu ( 1852—52 — 1863.) B. Jarcu (1862) etc. Despre Al.Hajdeu inca se dîce, câ ar fi avutu compusa o Botanica a Moldovei in limb'a rusesca. Dintre cei mai noui destinsu profe­sorii Dr. Esarcu sî D. Ananescu, cari afora de alte opere referitorie la sciinti'a acfet'a, prin diur-nalulu: Natur'a, redaptatu de densii in decursu de mai mulţi ani, au contribuitu multu la lăţi­rea sî popularisarea cunoscintieloru naturali. Pe la 1864 s'a mai constituitu in Bucuresei sî o So­cietate speciale de sciintie naturali, care ince-puse cu activitate frumosa; in tempulu mai nou inse nu mai audîmu despre dens'a.

N o t . 35. Pre câtu tempu in scolele nostre natiunali se propuneau sciintiele in limbe străine, nu e mirare, deca studiulu filosofiei nu si-au aflatu cultivatori intre literatorii noştri. Abia ce devenira inse scolele santuarie santîte cultului limbei natiunali, se incepe sî cultivarea

t u r a l e dupa Beleze (tom. I. Mineralogi'a Buc. 1854 t. II. B o t a n i c ' a ib. 1856 t. III . Zoologi'a ib. 1858). C u r s u de i g i e n i a p o p u l a r e (Buc. 1857). B o t a ­n i c a sî M i n e r a l o g i a pentru clasele gimnasiali(Buc. 1862). Foi'a I s i s sî N a t u r ' a (1855—59. 61—63.) etc.

NOTE LA DIS. D. LIT. ROM. N. 35. & 36. 251

studiului filosolicu in limb'a nostra. Acum G. Lazaru tienea in colegiulu Stului Sava din Bucuresci prelegeri dupa sistem'a filosofica a lui Kant inaintea unui publicu numerosu; sî scimu câ Gichindelu lucra la o filosofia romana, ce inse nu o potii fini. Barnutiu propunea filosofi'a lui Krug in liceulu din Blasiu. Intre cei mai noui A. Treboniu Laurianu publica unu Manualu de filosofia dupa program'a univ. de Paris (Buc. 1840.) Manualu de filosofia dupa A. Dela-vigne (Buc. 1846.) sî Manualu de filosofia sî de istoria filosofiei dupa Krug (Buc. 1847.) Dela G. Seulescu avemu Psicologia sî logica. B. Benescu nc dede Filosofi'a cristiana dupa B. Linadonu (Buc. 1851). Dr. J. Zalomitu com­puse: Elemente de filosofia (Buc. 1857). Cipariu scrise: Elemente de filosofia totu dupa Krug (Blasiu 1862). Dela I. G. Enacenu avemu: Principie de filosofia p . I .—IV. (Buc. 1868). Istori'a filosofiei dupa Suegler (ib. 1869.) T. L. Maioreseu inca a publicatu nesce studie fi­losofice in limb'a germana, cari cetindu-le ca teologu in Vien'a, le-am aflatu dorere! molip­site de veninulu ateismului.

Not. 36. Activitatea literaria a epocei mai noue s'a estinsu sî asutttt-jiretîoseloru tesaure

252 NOTE LA DIS. D. LIT. ROM. N. 3(i. & 37.

industriarie, artistice sî istorice ale trecutului, "cari jalîirTngropate de secle in tote părţile cla­sicului nostrji pamentu, sî cari- redescepta in ani-mele nepotiloru suvenirile glorieloru sî ale lup-teloru străbune. Bărbaţi ca Odobescu, Ces. Bo-liacu, V. Al. Urechia, Hajdeu, gen. Mavru, Papazoglu etc. au pusu acum fundamentulu ar-cheologiei romane. In Bucuresci esista unu Muzeu de anticitati cu multe coleptiuni de mare inte-resu, sî unu comitetu archeologicu, care lucra de mai mulţi ani pentru desgroparea, adunarea sî esplicarea anticitatiloru romane.

N o t . 3Î. De sî ne lipsescu cu totulu ope­rele juridice mai mari, independinti, cari se tra-pteze principiele de direptu sî justiţia intru unu modu scientificu pe basa filosofica; nu se pote nega totuşi, câ epoc'a mai noua provoca mişcare de sî mai restinsa, dar salutaria sî pe terenulu sciintieloru juridice. Unii au lucratu cu la adu­narea se"u comentarea legiloru; alţii au traptatu deosebite chestiuni juridice, politice sî sociali, cari erau la ordinea dîlei.*)

*) Astfeliu: C. N. B r a i l o i u ( L e g i u i r i l e civili ale tierei rom. Buc. 1851—54. L e g i u i r e a Ca-r a g e a sî c o d i c e l e p o l i i alu princ. rom. 1865.

NOTE LA DIS. D. LIT. ROM. N. 38. 253

Not. 38. Cu tote câ fundarea si deschi-derea teatrului natiunale in Bucuresci provocă o activitate viua în literatura nostra dramatica; acestu ramu alu literaturei uostre totu nu se potii inaltia inca la inflorire generale. Cei mai

C o d i c e l e c o m e r c . C o d i c e l e p r o c u r o r i l o r u sî altele). V. P e t r o n i (Corn e n t a r i e l e direptului ci­vile sî C o m e n t . direptului penale Buc. 1857). V. Boe-r e s c u ( C o m e n t a r i e l e direptului comerciale Buc. 1859. sî C o d i c i e l e r o m a n e seu culegere de tote legile României cu auotatiuni etc.) S in i . B a r n u t i u ( D i r e p t u l u publicu alu Komaniloru sî D i r e p t u l u naturale privaţii Jasi 1868). C. 1). A r i ce s eu (De-s p o t i s m u l u sî C o n s t i t u t i u n e a ; R e for m ' a legii eleptorali; C h e s t i u n e a p r o p r i e t ă ţ i i , desbatuta de proprietari sî plugari la 1862). (1. T. C h i t iu (No­ţ i u n i sî p r i n c i p i e gen. de direptulu romanii după Mackeldey etc. Craiova 1864). C. G. B a c a l o g l u (Ce e s t e s e n a t u l u i unu studiu constituţionale. Co­m e n t a r e a asiediamentului eleptorale etc.) I. B r e -z o i a n u ( R e f o r m e l e r o m a n i l o r u seu coleptiune de legile sî regulam, intruduse in admiuistratiuiiea Ro­mâniei dela 1859—64. Buc. 1864). A. C ie t i e s e u ( C o m e n t . legii eleptorali din 1866). C o n s t a n t i n i i E r a c l i d u ( S t u d i e p r a c t i c e asupra direptului cri­minale, cu o schitia despre influiiiti'a reciproca a le-giloru sî a moravuriloru, 2 voi.) G. M i s s a i l u (No­ţ i u n i de direptu positivu dupa codicile romane; C h e ­s t i u n e a p e n s i u n i l o r u sî a recompeuseloru natiu-nali Buc. 1866. O r i g i n i l e legislatiunii romane etc.)

254 NOTE LA DIS. D. LIT. ROM. N. 38.

mulţi au datu traduceri_din autorii străini mai renumiţi*); era piese originali avemu dela pucini. Intre aceştia celu mai produptivu este V. Ale­xandri, care dela 1844 pana astadi a prove-diutu repertoriulu romanu dramaticii cu o mulţime

A. P a p i u I l a r i a n u ( R e s p u n s a b i l i t a t e a m i n i s t e ­r i a l e . ) V. M a n i u propunatoriulu ideei congresului panlatinu ( U n i t a t e a l a t i n a seu caus'a romana in procesulu natiunale din puntu de vedere isto-ricu, juridicu sî politicii. Buc. 1867). B. P . H a j d e u ( U n u c u r s u d e s p r e d i r e p t u l u c o n s t i t u ţ i o n a l e alu romaniloru, din care a publicatu inca numai frag­mente.) sî alţii. Din d i r e p t u l u e c l e s i a s t i c u ne-a datu opere mai mar i : N e o t i t u S c r i b a n u (P i-d a l i o n u 1843.) J o s i f u P a p p S z i l â g y i eppulu Oradii-mari in limb'a lat. ( E n c h i r i d . I u r i s E c c l . or. gr. rit. cath. Oradea-mare 1863) sî A n d r e i u S i a g u n a mitrop. or. diu Sabiiu ( C o m p e n d i u de d i r e p t u c a n o n i c u . )

*) Unii au tradusu din M o l i e r e , ca: I. E l i a d e ' (1834—35) . I. G n i c a (1835). I. V o i n e s c u (1835—

1836). C. R ă s t i , I. R o s e t u , Gr. Sc. G r a d i s c ^ n u fiiulu, I. B u r c h i (1836). M i l t . C o s t i e s c u (1846). I. H. Z o t u (1847). G. S i o n u etc. Alţii din V o l -

i t a i r e , c a : S t a n c i u C a p e t î n e n u , I. E l i a d e (1831.) \ G r . A l e s a n d r e s c u (1834. 47.) S ionu etc. Alţii din i K o t z e b u e , ca: I. V o i n e s c u , A. G. A s a c h i (1837). \C. L e c a (1839). Dr. A. R ă s t i (1847). Alţii din F e -l i c e R o m a n i , ca: G. A s a c h i (1838). I . E l i a d e

/

NOTE LA DIS. D. LIT. ROM. N. 38. 255

de piese originali, precum: Coconulu Jovgu dela Sadagura (1844). Creditoriu corn. (1845). Unu remasiagu eom. (1846). Petr'a din casa corn. (1847.) Nunfa tieranesca (1850.) Cetatea Nem-tiului (1857.) Au mai publicatu in SeWa lit. (1857) sî in Bepertoriulu dram. I I . t. ( 1852— 1863.) unu numeru mare de noue piese teatrali, precum: Lipitoriele satului, Bosalile in satulu Cremine, Sgarcitulu, Ultra-demagogulu etc. Elu a datu teatrului romanu adeverata direcţiune natiunale. Au mai scrisu opere teatrali originali: M. Millo, (BaVa Hârc'a 1851. Mosiu Corbuhi etc.) B. Bolintinenu (Stefanu voda celu Barbantu, Ste-fanu Giorgiu voda Dupa bătaia dela Calughereni in viersuri etc.) B. P. Hajdeu (Domnitia Bu-csandr'a, Basvanu voda in viers. 1867.) V. Al. Urechia (Vorniculu Buciocu, Balulu mor­tului, Oda la Liza etc.) sî alţii mulţi.*)

(1843). B a r o n z î (1845). C a n i n i sî V a l e n t i n e n u (1857—58). Alţii din S c h a k e s p e a r e , ca Cap. S. S t o i c a (1844). T. A. B a g d a t u (1848). sî C a r p u mai multe. Alţii din C o r n e i l l e , A l f i e r i , D u v a l , V. 'Hugo, By ron , C e r v a n t e s , M e t a s t a s i u , S c r i b e , D u m a s , F . P i a n e , G e o t h e etc.

*) Dintre aceşti mai mulţi amintimu aci pre C. B o-l i a c u ( M a t i l d ' a , prim'a drama scrisa sî jocata inlimb'a rom. 1836.)E. V i n t e r h a l d e r ( T r i u m f u l u a m o r u l u i

256

Kot. 39. Epocei mai uoue (dela 1840) comj2etie^c^__gj;ori'a, de a fi redicatu poesi'a ro­mana la aă^veraţâ~Tulr^i i^ Potemu arata in to te^g^^^g^produptur i demne de consideraţii:

1836.) I. V o i u e s e u ( R e c r u t u l u r e s c u m p a r a t u 1842.) 6 . A. B a r o n z i ( E l e o n o r ' a 1844. M a t e i u , B a s a r a b u seu dorobanţii sî seimenii 1858.) C. H a -lepl iu ( C u m p l i t u l u amagitu 1847. S e r a c u l u cin-stitu 1851. etc.) I. D u m i t r e s c u ( B a d e a D e f t e r e u seu vreu se tiu actoriu la Jasi 1849. R a d u C a l o n i -f i r e s c u 1851. L o g o f e ţ i i l u s a t u l u i 1852.) N. I s t r a t i ( M i h u l u , o trăsura din resbelulu lui Şte­fanii celu mare cuMath fa Corviiiulu 1850.) A. P e i i -monu ( F i i u l u M a z i l u l u i 1851. C u r t e a l u i V a -s i l i u voda; A c t r i t i ' a de Moldov'a 1852. P a e a l ' a sî T a n d a l ' a 1854. etc.) T. S t r i m b e n u (O c ă s ă ­t o r i a 1851. R a d u L e o n u voda sî miniştrii sei fana­rioţi 1856.) I. M. B u j o r e n u ( P e t ' a s u b e p i t r o p u 1853. Judeeafa lui Brandusiu 1864.) I. N. S i o i -m e s c u ( M o r t e a lui lî a du VIL dela Afumaţi 1854.) C. N e g r u z z i ( C â r l a n i i 1857.) G. T e u t u ( U n u a j u t o r i u la tempu 4863.) A. D e p a r a t i e n u (Gr i -g o r i u voda in viers. 1864.) P a n t . G h i c a ( S t e r i a n u pat î tulu; A l e g a t o r i u sî g i n e r e 1867.) Afora de aceştia inca A. G a v r a (1843.) C. B a l c e s c u (1845.) C. C a r a g e a l i (1847.) V. B o e r e s c u (1850.) A. M a -no l i (1851.) A. L a z a r e s c u (id.) I. C. L e r e s c u (id.) V. H a l e (1854.) I. L u p e s c u (1855.) G. M a v r o d o l u (1858.) C o u s t a n t i ' a U u n c a , J o s i f u V u l c a n u sî alţii.

NOTE LA DIS. D. LIT. EOM. N. 39. 257

iai bine e ropresentata totuşi poesi'a lirica. Cea

Dravi cultivatori. (Despre cea dramatic i amu vor-bitu mai susu.) Precursorii acestui periodu de in-florire, afora de cei amintiţi in noi. 21. au fostu: Vas. Fabianu, Daniilu Scavinu, Mich. Cuciu-regnu, Ant. Panu, Const. Stamati, unic'a Musa romana in Besarabi'a, C. Aristm, Nic. Istrati, .C, Joanif?Mff Van Carma^JuMiade, etc. dintre cari unii au continuatu a lucra sî in periodulu mai nou.*) In urm'a acestor'a au pasîtu pe par-

*) Se punemu su vederea cetitoriţoru noştri sî câte-va editiuni publicate de unii s&i alţii dintre den­sii. Dela C u c i u r e a n u : P o e t i c e c e r c ă r i (1839.) P o e s i e orig. (1840.) Dela P a n u : P o e s i e d e o s e b i t e seu cântece de lume (1834.) E r o t o c r i t u din grec. V. t. (1837—38.) F a b u l e sî i s t o r i o r e II. voi. (1839— 1841.) P o v e s t e a vorbei (1847.) etc. Pela S t a m a t i : Mas'a român esca, compuneri orig. sî imitatiuni (1868.) Dela A r i s t i a : Omeru, prima ora tradusu ro-manesce in viersuri albe; s'a tip. o parte numai (1837. 1838.) Pj j in t iu lu r o m a n a stantie epice (1843.) etc. Dela I, E l i a d e : E u i n e l e T e r g o v i s c i i stantie eroice; C h e t u v i m u l u sî S e r a f i m u l u (1826.) M e d i t a t i u n i poet.-,din Lamartine (1830.) Cu legere de scr ier i in prosa sî in viersuri (1836.) Mai multe Traducer i din Bousseau sî Byron (1832—34—38.) Căderea dra-c i l o r u (1840.) M i e h a i a d ' a poema epica, începută (1846.) dar nefinita inca etc.

17

258 NOTE LA DIS. D. LIT. ROM. N. 39.

nasulu romanu poeţi ca V. Alesandri neajunsu in doine sî baladele poporali; D. Bolintinenu creatoriulu sî maiestrulu baladei istorice; A . Mu-resianu potericu, sublimu in ode sî resunete; A. Bornei, La Fontoine-vlu romaniloru; Ges. Bolianu, care se insuftetiesce, a cânta adese che­stiunile politice sî sociali ale dîlei; C. Negru/zi fericitu in naraţiunile istorice; Gr. Alesandrescu, care ingbimpa cu satirile sale, ca se vindece. G. D . Aricescu, G. Baronzi, C. Bascalescu, G. Sionu, G. Cretianu, G. Teutn, H. Grandea, 1. G. Fundescu, au creatu in diverse genuri ale poesiei produpturi, din cari nu lipsesde neci in-splratîiihea, neci eleganti'a compusetiunii.*) Catra

*} Editium. Dela V. Alesandr i : Poesie noue, Sî Balade , poesie pop. cântece betranesci, culese pri* tiera '(1852.) Doine sî lacrimior,e (1853. 63.) B a l I a d e s e t c h a n t s pop. de la Rou*ma-n i e , traduse de autoriulu (Paris 1855.) Poe­sie pop. ale romani loru (1867.) etc. Dela Bolin­t i nenu : Colept iune de poesie (1847.) ţ â n ţ a r i sî p l â n g e r i (1852.) Poes i e v e c h i e sî noue (1855.) M e l o d i e r o m a n e (1858.) B a t a l i e l e r o m a n i l o r u (1859.) L e g e n d e n o u e (1862.) P o e s i e atâtu cu­noscute câtu sî inedite II. t. (1865.) Gonradu poema in 4 canturi. T r a i a h i d ' a epopea etc. sî % r i s e s d ' o r i e n t poesie traduse in franc, de ensusi autoriulu. (1866.) Dela M u r e s i a n u : Din poes ie le lui A. M.

NOTE LA DIS. D. LIT. ROM. N. 39. 259

aceştia se adauge inca unu lungu sîru de autori, spre a completa cunun'a poetiloru romani. Ast-feliu: C. A. Boseti, G. Guşti, 1. Cătina, Jac. Muresianu, A. Pelimonu, Aîecu Busso^Jjxmu Ser-

Jm.ăhi Besarahj'a, P. M. Georgescu^A. Lazarescu, B. Ionescu, A. Sichlenu, A. Costiescu^JM:. ZâmJT

(1862.} Dela A l e s . D o n i c i : Ţ i g a n i i poema de A. P u s c h i n , trad. din rusesce (1837. 38.) F a b u l e in viersuri p. I. II. edit. 2. (1842.) S a t i r e sî alte com­puneri poetice de A n t . C a n t e m i r u trad. din rusesce (1844.) Dela B o l i a c u : O p e r e l e lui C. B. ode, sa­tire sî legende (1835.) M e d i t a ţ i i ^opere originali (1842.) P o e s i e originali (1843.) P o e s i e sociali, P o e s i e noue (1847.) P o e s i e natiunali, C â n t e c e patriotice, publicate la Paris dimpreună cu o poema istorica: Domnulu T u d o r u V l a d i m i r e s c u l u (1852.) C o l e p t i u n e d e , p o e s i e vechie sî noue etc. Dela C. N e g r u z z i : A p r o d u l u P u r i c e , anecdota istorica din 1486, in viers. (1837. 46.) B a l a d e trad. din V. H u g o (1845.) M u s ' a dela Burdusieni (1850.) P e c a t e l e t e n e r e t i e l o r u colept. de operele sale poetice sî prosaice (1857.) Dela A l e s a n d r e s c u : P o e s i e originali (1-838.) P o e s i e vechie sî noue (1842.) S u v e n i r i sî i m p r e s i i , popsie (1847.) M e ­d i t a ţ i i , e l e g i e , e p i s t o l e , s a t i r e sî f a b u l e (1863.1 Dela A r i c e s c u : C â t e v a o r e de c o l e g i u (1844. 64.) H a r p ' a r o m a n a (1852.) L i r ' a (1858.) S i o i -m u l u C a r p a t i l o r u , poesie istorice (1860.) T r o m -b i t i ' a u n i r i i , poesie etc. Dela B a r o n z i : " C u g e t ă ­r i l e s i n g u r ă t ă ţ i i , R o m a n ' a , trilogia epica (1847.)

260 NOTE LA DIS. D. LIT. ROM. N. 39. & 40.

rescu, At. M. Marienescu, Z. Boiu, V. Al. TJrechia, I. Vulcanii, T. L. Maiorescu, A. Candianu, Aronu Densusianu, D. Petrino, 1. Grozescu, I. C. Dra-gescu, I. Badescu, M. Pompiliu, I. Negruzzi, F.Sier-banescu, 8. Bodnarescu sî alţii mai mulţi, ale caroru nume le vedemu figurandu in dîlele nostre prin foiele publice.*) Poesi'a romana a culminatu in

N o p t u r n e l e (1853.) D i n e l e C a r p a t i l o r u (1860.) H e p t a m e r o n u (1861.) L e g e n d ' a R o m â n i e i (1862.) O r e l e d a l b e , poesienoue (1864.) Dela D a s c a l e s c u : S c r i s o r i d i n t i e r ' a t î n t i a r e s c a sî p o e s i e noue (1847.) D i o r i l e , poesie (1855.) Dela S i o n u : O r e (câsuri)de m u l t i u m i r e , poesie (1845.) C o l e p t i u n e de p o e s i e vechie sî noue (1857.) O s u t a s î u n ' a de f a b u l e (1869.) Dela C r e t i a n u : M e l o d i e i n ­t i m e (1855.) Dela T e u t u : P o e s i e (1862.) P o e s i e noue (1864.) Dela G r a n d e a : P r e l u d a r i , poesie (1862.) M i o s o t i s , editiune completa din poesiele sale (1865.) Dela F u n d e s c u : V o c e a A r g e s i u l u i , poesie (1859.) F l o r i de c a m p u (1864.) B a s m e , p o e s i e , p a c a l i t u r e sî g a c i t u r e ete.

*) E d i t i u n i . Dela C. A. R o s e t i : Ore ' ' — cesuri — de m u l t i u m i r e , poesie (1840.) Dela Că­t i n a : P o e s i e orig. (1846.) Dela P e l i m o n u : P o e ­s i e fugitive (1846.) P o e s i e (1847.) B a f a l i ' a d e l a C a l u g h e r e n i (1848.) C o l i b ' a i n d i a n a sî p o e s i e diverse (1850.) C o l e p t i u n e de p o e s i e noue (1854.) F a p t e l e e r o i l o r u , poesie cu ilustrat. (1857.) T r a -i a n u in Daci'a, poema ist. (1860.) F l o r i din Moldo-

NOTE LA DIS. D. LIT. ROM. N. 39. 261

operele lui Alesandri, Bolintinenu, sî A. Mure-sianu.

Poesi'a prosaica se*u pros'a poetica (roma-nuri, novele) nu au aflatu mare părtinire la

Romani'a (1864.) Dela I o a n u S e r b u : Poesie (1852.) Dela G e o r g e s c u : M o m e n t e c a m p e -n e s c i seu poesieleunui satenu p. I .—IV. (1852. 55.) Dela L a z a r e s c u : O r e de r e p a u s u , poesie (1853.) Dela R a d u I o n e s c u : P o e s i e (1854.) Dela S i c h l ^ n u : A r m o n i e i n t i m e (1857.) Dela A. Co-s t i e s c u : C â n t e c e l e a u r o r e i , suveniri sî doine (1857.) Dela Z a m f i r e s c u : A u r o r ' a , poesie (1858.) Dela M a r i e n e s c u : P o e s i ' a p o p o r a l e , balade (1859. 62.) item, colinde (1861.) Dela Z. B o i u : S u ­n e t e sî r e s u n e t e (1862.) Dela V. A l . T J r e c h i a : F l o r i u s c a t e , colept de poesie. Dela J. V u l c a n u : P o e s i e (1866.) Dela C a n d i a n u : C a n d u nu a v e a m ce f ace , poesie (1866.) Dela P e t r i n o : F l o r i d e m o r m e n t u (1867.) Dela B a d e s c u : P o e s i e (1868.) Dela G r o z e s c u : P o e s i e (1869.) Dela D r a g e s c u : A m o r u sî p a t r i a , poesie de B r u t u C. H o r e a (1869.) D e l a P o m p i l i u : B a l a d e pop.romane (1870)etc.

M a n u a l e de v e r s i f i c a t i u n e a r o m a n a a-vemu dela I. E l i a d e : R e g u l e l e s e u g r a m a t i c ' a p o e s i e i , adausu lit. la Curier, rom. (1831.) Dela G. R. M e l i d o n u : R e g u l e s c u r t e de v e r s i f i c a t i u ­n e a r o m a n a (1858.) Dela T. C i p a r i u : E l e m e n t e de p o e t i c ' a m e t r i c a sî v e r s i f i c a t i u n e (1860.) etc. l§ra T. L. M a i o r e s c u in opulu seu: P o e s i ' a r o m a n a , cercetare critica, ne-a datu o critica a poe-

262 NOTE LA DIS. D. LIT. ROM. N. 39.

scrietorii noştri. Cei mai mulţi ne-au datu tra­duceri din autorii străini, atâtu de reu alese, sî atâtu reu traduse, incâtu merita se incarcâmu asupra capeteloru loru tote imputările, cari le face V. Al. TJrechia in opusiorulu seu tiparitu la Jas i : Despre literatur'a desfrenata, ce se încerca a se intruduce in Ut. romana. Opere originali de ace*st'a specialitate avemu dela I. Eliade, Vas. Alesandri, I. M.' Bujor enu, C. Negruzzi, C. J. Romanu, D. Bolintinenu, I. Dumitrescu, A. Pelimonu, G. Baronzi, A. 1. Odobescu, C. D. Aricescu, N. M. Filimonu, N. D. Popescu, At. M. Marienescu, Const. Boe-rescu, Vas. Ales. TJrechia, Constantina Dun-ca, B. P. Hajdeu sî alţii prin foiele publice.*)

siei romane, care inse ocupandu-se mai multu cu cri­ticarea produpturiloru unoru poetastri de pucina repu-tatiune, ne face a conchide, câ autoriulu nu avu curagiulu, a face o seriosa critica a poesiei romane.

*) E d i t i u n L - Dela I. E l i a d e : C o l e p t . de n o v e l e . Dela V. A l e s a n d r i : B u c h e t i e r ' a d e F l o r e n t i a , novela, primulu opu cu care pasî auto­riulu înaintea publicului. Dela I. M. B u j o r e n u ; M i s t e r i e d e B u c u r e s c i (1852. 62.) Dela C. N e ­g r u z z i : A l e s a n d r u L a p u s n e n u episoda istorica, care e considerata ca unu modelu de prosa romana, sî fu tradusa sî infrancesce de V o i n e s c u in R e v u e

NOTE LA DIS. D. LIT. ROM. N. 40. 263

Not. 40. Cine se aiba curagiulu, a nega folosulu istoriei literaturei natiunali ? Sî cu tote aceste nu se află neci pana astadi unu barbatu. care se nn de" acfet'a carte dorita. Se dîce de­spre eruditulu V. Al. Urechia, câ ar ave" com­pusa o istoria a literaturei romane. Pentru ce nu o publica, spre a stempera setea de luminare sî invetiare a atâte anime romane?! Crescundu tenerimea nostra mai fora neci o cunoscintia a istoriei literaturei natiunali; cine nu vede, câ flacare anu, fiacare dî aduce daune nereparabili 'l „E or'a acum, se ne scolămu din somnul" (S . Pav. la rom. X I I I . ) Credemu, câ Societatea ro­mana academica si-ar iuplini un 'a din detorin-

d' O r i e n t (1854.) sî alte mai multe scene istorice. Dela B o l i n t i n e n u : M a n o i l u , romanu (1855.) E l e n ' a , romanu de datine polit. filos. (1862.) Dela C. J . R o m a n u : I p o o c a n d r i ' a mea, romanu (1856.) Dela I. D u m i t r e s c u : R a d u B u z e s e u , romanu ist. (1858.) Dela P e l i m o n u : C a t a s t r o f a intemplata boiariloru in muntele Gavauuuli la 1821. romanu ist. (1862.) J i d o v u l u c a m e t a r i u , Moldov'a sî Bucovi-n'a (1863.) B u c u r u , istori'a fundării Bucuresci-loru. Dela G. B a r o n z i : M i s t e r i e l e B u c u r e s c i -l o r u (1862.) Dela O d o b e s c u : M i c l i n e a v o d a celu reu; D o m n ' a C h i a j n ' a nov. (1862.) Dela A r i -c e s c u : M i s t e r i e l e c ă s ă t o r i e i (1862—63.) Dela F i l i m o n u : C i o c o i i v e c h i sî n o u i , sâu ce se

264 NOTE LA DIS. D. LIT. ROM. N. 40. & 41.

* tiele sale principali, deca lenga gramatec'a, dictio-nariulu sî glosariulu limbei, ne-ar dâ câtu mai eurendu sî o istoria a literaturei natiunali, opera, spre care este destulu de calificata sî prin capacitatea sî esperiinti'a membriloru, ce intru-nesce, sî prin midilocele, ce i stau spre dispu-setiune. Se sperâmu, câ sesiunea cea mai de aprope nu va trece, fora a lua mesurele cuvenintiose la compunerea sî tipărirea acestei istorie atâtu de

^îecesarie!

îfot. 41. Dintre cei cari au mai adun atu materialu pentru istori'a literaturei nostre natiu­nali, afora de cei amintiţi in disertatiune, me­rita inca de a fi insemnati: I. Eliade, care ne-a

nasce din pisica, siorece manca (1863.) Dela N. D. P o p e s c u : R a d u III. celu frumosu, novela (1864.) Dela M a r i e n e s c u : P e t r u R a r e s i u , novela ist. Dela C o n s t . B o e r e s c u : A l d o sî A m i n t ' a , seu bandiţii, romanu ist. Dela V. Al . U r e c h i a : B a p -t e s t e V e l e l i , nov. publ. in R o m . l i t . V a s i l e romanu natiunale, publ. i n Z i m b r u l u . Dela Con­s t a n ţ i ' a D u n c a : J e s u i t i i (?) R o m â n i e i , o fa­milia din Bucuresci, romanu de moravuri F i i ' a ; a d o p t a t a , d o u e c u n u n e , novele. (1867.) Dela B. P. H a j d e u : D u d u c ' a M i c u t i a , s6u trei dîle sî t re i nopţi din vieti'a unui studinte, novela satirica 1864.) et(c.

NOTE LA DIS. D. LIT. ROM. N. 41. 265

datu lucrări prea bune despre Cichindelu, Paris Momulenu, Giorgiu Lazaru etc. sî a traptatu despre mai multe episode ale literaturei nostre. Mich. Cogalnicenu, care a publicatu unele tra-sure de interesu din vietia cronicariloru noştri, precum sî din vieti'a mitropolitului Jacobu II. Stamati, a literatoriului besarabianu Ales. Haj-deu etc. I . Voinescu, care a publicatu date de­spre scrietorii Vacaresci, sî anume despre I . Vacarescu poetulu. A. I. Odobescu, dela care apăru" in Bev. Pom. (1862.) unu ciclu de ar­ticli forte interesanţi despre unele manuscrise sî cârti aflate in monastirea Bistriţi1 a din Mol­dov'a. Şt. B. Gredarm^ a traptatu to tu ' acolo despre scrierile cTbmcariului Radulu logofetulu; V. Alesandri despre N. Balcescu sî Alecu Russo poetulu; Badu Ionescu despre necrologulu lui Stefanu celu mare; Em. Cretiulescu despre V. Alesandri, etc. Sionu a scrisu in Bev. Carp. unele notitie nimerite despre poeţii romani. T. Cipariu, care afora de biografiele lui Sîncai,

Miculu (Clein) etc. a mai publicatu deosebitu in Archivulu seu schitie de mare pretiu despre filologii romani etc G. Missailu, dela care avemu: Idee despre cultura romaniloru in Besarabia, item a romaniloru transdanubiani, item a romaniloru din Bucovin'a (1866.) sî

266

alti mai mulţi articli referitori la cultur'a na­tiunale. I). Jarcu, care in Bepertoriulu biblio-cronologicu seu Catalogulu generale de cărţile romane (1865.) a adunatu cu multa diligintia datele despre imprimeri'a sî biblio-grafTa romana, incependu dela diumetatea seclului XVI. pana la an. 1864. inclusivu. V. Al. Urechia, care si-a ilustraţii numele prin mai multe studie asupra literaturei romane, parte publicate, parte numai prelese, precum: B^reJUţeratur'a desfrenata, ce se incerca a se mtrljîduce Ja^romcmT; De­spre fabula sî in speciale despre Cichindelu; Despre cronicarii romani; Gomentariulu Cro­nicului ' Urechia, Mironu sî Nicolau Gostinu, sî a croniceloru lui Dubau. Despre elocinWa romana, oratorii moderni, Panu, Barbu Catar­gul, Cogalnicenu, Bratenu etc. B. P. Hajdeu, care publică unu studiu asupra Traptatului lui Necţoia Basarabu despre___artea militară^ o bxoşiura asupra filologului _jU_J$trgic^sî alte mai miiT^lîotTtie literarie, resfirate prin foiele publice. Se dîce, că are compusa sî istori'a lite­raturei romane su Stefanu celu mare in 2 voi. Josifu Vulcanu, care tipări in foi'a sa Fami­lia biografiele mai multora celebrităţi literarie romane, din cari unele retipărite sî in Pante-onulu romanu, edatu totu de densulu (1869.)

NOTE LA DIS. D. LIT. EOM. N. 41. 267

A. Papiu llarianu, care in discursulu seu de receptiune ca membru alu Societăţii romane aca­demice despre Vieti'a, operele sî icleele lui Gior-giu Sîncai (tip. Buc. 1869.) ne-a datu unu adeveratu capu d'opera de arte sî sciintia, de sî nu potemu suscrie tote ideele desfasiurate de densulu in acelu opu. etc. etc.

E p i l o g u . Se nu ascepte nimene, a află intru acfet'a opera a n^stra o istoria sistematica a literaturei natiunali. Ce'a ce amu facutu, este numai o revisiune simpla, fugitiva; care inse nu va fi lipsita de totu pretiulu in ochii acelor'a, cari in defeptulu altoru manuale mai bune, voru cerca a-si culege unele cunoscintie despre lite-ratur'a romana din ace^t'a opera a nostra. Nu amu aratatu cetitoriloru noştri edificiulu litera­turei natiunali in mărimea sî frumoseti'a sa in-trega, la ce ne-au lipsitu sî spatiulu, sî isvorele; amu datu numai unele franture din acelu edifi­ciu, lasandu maiestriloru cu pregătire mai inalta, a redicâ din franturele adunate de unii s î . de alţii edificiulu intregu!

-joi-

268 CTJPRINSULU.

C u p r i n s u l u . P o e s i a .

pagina.

I. Stefanu celu mare sî mam'a lui. . . 5 II. La mormentulu lui Carolu Grama. . . 10

III . Catra romanii din Ungari'a 13 IV. Imnulu mieu catra Preacurata . . . . 16 V. Plângere. 19

VI. Oda catra Dieime 24 VII . Oda cu ocasiunea serbării dîlei aniver-

sarie a unirii principateloru romane 24. Jan. 1862 27

"VIII. Oda catra A. St. Siulutiu 32 IX. Imnu pentru Eomani'a 36 X. La unu preotu teneru 39

XI. Mortea lui G. Sîncai 42 XII. Domnisiorei C. Dunca 46

XIII. Oda catra Giorgiu Baritiu 50 XIV. La Vas. Jutiu 53 XV. Unu suspinu la anulu nou 1863. . . 57

XVI. La mortea unei copile. (Catarin'a Mi-hâlyi de Apsia f 25. Jan. 1863.) . . 61

XVII. Rogatiune 64

CUPRINSULU. 269

pagina. XVIII . La mortea poetului I. Vacarescu. . . 67

XIX. îngroparea osteniloru cadiuti pe Va-lea-Alba 70

XX. Cantecu contempuranu. . . . . . 74 XXI. La mortea poetului A. Muresianu. . . 78

XXII. Copil'a frumosa . 84 XXIII . Intru o nopte viforosa 88 XXIV. Psalmulu 136 91 XXV. Meditatiune la aniversaria 94

XXVI. La romanii din Ardelu 99

P r o s a .

O privire fugitiva peste literatur'a ro­mana, sî lips'a unei istorie critice a lit. rom. (Discursu rostiţii la adunarea gen. a Asoc. transil­vane, tieniite la Clusiu 1867.) 103 267

Anume: intruducere. Poporele traiescu prin literatur'a loru. Avemu noi literatura ? Na-tiunalitatea romana pierduta in lupte, re-nascii in literatura. Se aruncâmu o privire peste 1 teratur'a romana. Deschideti-ve mor­minte intunecose. Ce locu e acest'a? Cos-tinu, Scavinu 103—110

Cronicarii betranulu Hurulu, Petru Cla-nau, Arbore ducele campestru. Urme de limb'a romana nainte de Hurulu. Torna, toma fratre. Şerbi, serbula, serbulicmi. Originea articlului in limb'a romana. Pen­tru ce se pune la capetulu cuvinteloru V Teori'a lui I. Maiorescu mai ratiunale, decâtu a lui Cipariu. Articlulu romanu dela pronumele iile, probarea acesteia din

CUPRINSUL!!.

pagina.

limb'a lat. clasica. Limb'a romana de astadi este in fiinti'a ei limb'a poporului Italiei, niam'a nu fli'a limbei latine 110—112

si 159—188 Principele autoriu Kegoia Basarabu. 188—189 Scris'au ore romanii si inainte de seci.

XV. ? Candu voru fi inceputu ore a scrie in limb'a loru ? In Daci'a la inceputu lim­b'a latina, care apoi fu înlocuita prin cea romana. Cârti liturgice in limb'a romana. Crestinirea romaniloru. Doveda de cârti liturgice romane dintr'o carte polona din seci. XII. Preoţii loniani primii doieitori ai limbei 193-200

Filologulu Luc'a Stroici 112—114 sî 200--204

Cronicarii Urechia, Mironu sî Nic. Cos­tinu, D. Cantemiru, anonimulu necrologistu alu lui Stefanu celu mare. Alti cronicari, Dubau, Damianu, Acsentiu, N. Mustea, Neculcea, Cânta, Badu Grecenu, Badu Popescu, Enaelie Cogalnicenu etc. Lăutarii. 114-—121

. sî 204 -210 Limb'a slavica in baseric'a romana. Lim­

b'a romana restituita la altariu. Scrietori basericesci, eppulu Mich. Tordasî, mitr T. Vestemianu, Barlamu, Dositeiu, Coresi diaconulu, Popa Ioane etc. Studiarea ope-reloru scrietoriloru basericesci, de sî sunt molipsite de slovenisme, cuprindiendu inse multe forme originali, e necesaria pentru cunoscerea organismului limbei. . . . 1 1 —125

sî 210-214 Romani'a cadiuta su fanarioţi. Ardelulu

leganulu renascerii natiunali. Tenerii teo­logi din Rom'a reintorna in patria ca apo­stolii românismului. Sincai, Miculu, Ma­iorii, Cichindeht, G. Lazaru, .Vacarescii. Mişcarea literaria pornita in tote tierele ro-

CUPRINSULU. 271

pagina.

mane. La romanii de peste Carpati: archie-reii Damaschinu, Daniilu, Jacobu Stamati, Filaretu, Josifu etc. poeţii Slatinenu, Co-naehi, Beldimanu, Pogoru, Pralea, etc. Grecii Tunusli, Philippid. Photino. La ro­manii din coce de Carpati: archiereii din Blasiu. Dr. Moina m, Corbe, Jorgovici, Tempea, Crisianii, Buday-Delenu, Vas. Aronu, Diaconoviciu, Dr. V. Popu etc. La macedo-romani: Carvallioti; Hadgi Ce-hani, Daniel, Dr. Bosa, Boiadgi. . . 125—136

sî 2 1 4 - 2 3 3 Arborele literaturei nostre incepe a se in-

tinde, ramurele-i se invertosieza. Diurna-listic'a romana. Cârti sî foie cu litere stră­bune. Curierulu de ambe secse. Organulu luminării. Popularisarea litereloru. Cârti basericesci cu litere străbune . . . 136—143

sî 234-238 Laureaţii istoriei, Balcescu, Florianu,

Laurianu, Eliade, Baritiu, Papiu, B. P. Hajdeu, Martîanu, Codrescu, Aronu, Al. Hajdeu, Aricescu, I. Maiorescu, Boliacu, Missailu, Urechia etc. Istori'a basericesca. Istori'a universale 143

sî 238—243 Filologii romani, Eliade, Lauriau, Ci-

pariu, I. Maiorescu, Pumnulu, Macsimu, Baritiu, Titu L. Maiorescu, Muntenu etc. 114

sî 2-11 248 Politici hi publicişti romani, Barnutiu,

Baritiu, C. A. Bqseti, Brateanii, Panu, Cogalnicenu etc 144 sî 219

Naturalisti. Jul. Barasiu, Al. Hajdeu, Dr. Esafcu, D. Ananescu etc. Societate de sciintie naturali. .Filosofi, G. Lazaru, Bar­nutiu, Laurianu. Cipariu, Seulescu, T. L. Maiorescu etc. ^Archeqlogi^ Oăobescu, Bo­liacu, Urechia, Hajdeu e'c. Muzeu de an-

272

B.

pagina. ticitati. Comitetu archeologicu. Jurişti, Brailoiu, Boerescu, Bamutiu, Aricescu, . Chitiu, Cretiescu, Misailu, Papiu, Haj­deu etc. Direptulu eclesiasticu. Dramatici, Alesandri, M. Millo, Bolintinenu, Hajdeu, Urechia, Boliacu, Baronzi, Dumitrescu, P. Ghica etc 145

. sî 249 - 2 5 6 JEaetii romani. Precursorii periodului de

, înflorire, Scavianu, Cuciurenu," Wtamăli, Azişţia, Eliade, Jsira^eîfcLPoesi'a romana redicata la adeverata (înfloriţi Alesandri,

*^olînîinehu, A, MuresidWu, Donici, Bo­liacu, Alesandrescu, Sionu, Aricescu, Cre-tianu, Baronzi, Bascalescu, Teutu etc. 145—147

sî 256—261 Poesi'a prosaica. Scrietori de romanuri sî novele, Eliade, Alesandri, Bujorenu, C. Negruzzi, Baronzi, Urechia. Dunca etc. . 261—264

Avemu dar o literatura.' Ne lipsesce unu panteonu, unu Plutarcu, o istoria a litera­turei natiunali. Folosulu istoriei literaturei. 149—15S . ' . . ., . . sî 263—264

Scrietorii, cari au adunatu materialu pen­tru istori'a lit. rom. Dr. V. Popu, Cipa­riu, Pumnulu, Eliade, Cogalnicenu, Odo-bescu, Grecianu, Missailu, D. Jarcu, Ure­chia, Hajdeu, Vulcanu, Papiu etc. . . 156

sî 264-267 Epilogu 267