Logodn de primvar Magda Isanos
Vai, frumusetea ceasului de-acumade ce nu-mi este dat s-o sorb
cu tine,si-alaturi sa simtim sub talpa humade iarba vietii grea,
cum de suspinemi-i inima de cind nu te-am vazut?
Vreau soarele, pe degetele noastreunite, un inel sa
faureasca;albastre zarile-n privirile-ti albastresa le privesc si
dragostea sa creascadin radacini batrine ca gradina(mai mindra
decit cea care s-a dus),
sa-mi ierti, si eu sa-ti iert, de-asemeni vinade-a fi iubit mai
mult decit am spus.
Gndeste-te, n-ar fi pcat... Magda Isanos
Invata-m cu ce s-ncep intaisi-n care vorbe-anume tuturors spun
ce-albastru-i ceru-n ochii tai,si cum, de-atatea lumi
luminatori,
pe gura ta surasu-i ca un soare;ei poate niciodata n-or s
stiedin fiecare clipa trecatoarecum ne-am durat noi cate-o
vesnicie
iubindu-ne; si nu vor sti ca-n glasiti cnt atatea cantece cnd
spuicuvinte ce pe buzele oricuiniste cuvinte simple-ar fi rmas.
Invata-m cu ce s-ncep si cums-i spun aceste-i lumi cat mi-i de
dragaca te-a nscut, cu truda ei intreaga,pe tine, bucuria mea
de-acum.
Ea, poate, niciodata n-o s stiec-a inflorit n flori si-a curs n
ape,ca din pmnt si sura vesnicies mi te-aduca,-asa cum esti,
aproape;
si, fiindca-o s murim si noi odata,gandeste-te: n-ar fi pacat s
moara,cuprinsa-n noi, atata primavara,si dragostea cu inima
deodata?...
De-aceea, spune-mi cum s-ncep anume,si eu voi scrie toate, fir
cu fir,ca dispretuitori de cimitir,s ne iubim de-a pururea pe
lume.
Sarut-m Magda Isanos
Saruta-mi ochii grei de-atta plns,Doar sarutarea ta ar fi n
stareS stinga focul ru ce i-a cuprins,S-i umple de iubire si de
soare.
Saruta-mi gura, buzele-nclestateCe vorba si sursul si-au
pierdut.Iti vor zambi din nou inseninateSi-ndragostite ca si
la-nceput.
Saruta-mi fruntea, gndurile releSi toate indoielile-or s
moara,In loc vor naste visurile meleDe viata noua si de
primavara.
Mna ta Magda Isanos
Mina ta nu-i fara de temei fierbinte,sau rece, grea ca plumbul,
sau usoara ;eu vorba i-o-nteleg, si ea nu minte,cum are obiceiul
stapinul, bunaoara.
E ca o frunza mare, pala, ce s-a scuturatpe fruntea mea, sa
steie racoroasa,si, cind pe umeri citeodata mi se lasa,eu stiu de
esti sau nu esti suparat.
In parul meu ce albe-s degetele miinii tale,si-asa de visatoare,
ca de femeie-mi par,dar ard si dor de brate pina la umar
goale,de-mi zic ca au in virfuri si-n podul palmei jar.
Stiu orice linie sau vinisoara albastriea miinii tale, orisicit
de nensemnata,dupa cum si dinsa pe de rost ma stiesi sa ma uite
n-ar mai putea vrodata.
Magda IsanosCreanga belsugului, necontenitscuturata de noi,
rodeasca.O, ce poveste copilareasca:cum ne-am vazut, ne-am
iubit.
Invrjbire Magda Isanos
As vrea sa mor alaturea de tinesi timpla linga timpla ta s-o
pun,ca, ascultindu-ti gindurile bune,sa stiu daca mai esti si-acuma
bunsi fara ascunzis ca mai nainte,si sa te-ntreb daca-i adevaratca
nu ma mai iubesti si m-ai uitat.E lumea rea pe-aicea si ma
mintec-ar fi asa, dar daca te-as vedea,cu gura, de pe ochi si de pe
guraindepartind oricare vraja rea,iubirea din taciunele de uraas
reaprinde-o si ne-am recunoaste,mirindu-ne c-atita invrajbirein
suflet din cuvinte poate naste.Si-am fi pe urma cum is doua
fireintr-o impletitura, sa nu poatao umbra intre noi sa se
strecoaresi astfel sa-mi intunece c-o patasurisul care-mi tine loc
de soare.
