Neculai Bercaru

POEZII

Semănătorul – Editura online “SEMĂNĂTORUL TISMANA”

Aprilie 2012

CHEMAREA DRAGOSTEI

În cânt de flori noi ne-am trezitDin somn străin nelegiuitPetale albe curg din caisO noapte sfântă ne-a atinsIzvoare plâng. Se zbat în pieptVenirea ta mereu aştept.Pluteşti desculţă printe floriCu luna-n păr şi roua-n zoriPe rochia albă curg din stele Lumini virgine şi rebele.Beau buzele de roşu macIn vifor şi surâs şi leacMă pierzi în vrajă şi descântŞi rătăcim prin flori şi cântÎn zbor nebun nemăsuratDe patimă şi de păcat.E noaptea aceasta ca un visCu fericirea ne-a atins.Beam buzele de roşu macŞi ne îmbătăm şi n-avem leac.

LACRIMILE

Lacrimile nu ajung pe pământVâltoarea din suflete suntCând se înalţă spre cerInsoţesc mereu un misterNu pot fi prinse în cuvinteSunt neştiute, sunt sfânteCei rai nu ştiu lacrima

Cum florile nu ştiu supăraDurere, vifor, plăcereLacrimile urcă-n tăcereSe întorc la locul lor sfântLacrimile nu ajung pe pământSuferinţa schimbată în luminăLacrimile sunt fără vinăCurg dar nu ajung niciodatăSă lase o urmă udată.

EMINESCU

Eminescu e un cânt Vraja nopţii, un descântFloare de nu mă uitaIubire, vifor şi steaUn cuprins de necuprinsUn foc viu de neatinsEmoţii sunt perindateIn gânduri nemăsurateŞi ne poarta-n somn de teiÎn mireasmă de pe aleiE simplu şi atât de greuDestinul lui e şi-al tăuSuflet mistuit de dorE trecut, e viitorDa simbolul unui visUn atins de neatins Este hrana unei ţăriCurcubeu rupând culoriLumină, vuiet, veninUn destin fără destinRisipit în căutareSorbindu-şi purificareTaina lui nemăsuratăN-o descoperi niciodatăNe dorim la fel iubireaEminescu-i mântuirea

2

E divinul zbor din noiCu păr lung pe umeri goiUluieşte-n grai fierbinteDin ochi trişti, cu glas fierbinte.E de neatins de timpFace parte din olimp.

RUGACIUNE

Doamne aruncă-mă de vreiÎn vâltoarea dragosteiSă mă pierd printre suspineAlintat de braţe fineRochia albă s-o desfacÎntr-o muzica de BachSânii să-i simt tremurândPatimă-n buze arzândDoamne aruncă-mă-n beţieEu aşa aş vrea să fie!

E TOAMNĂ

E toamnă roşie în cântPlâng frunzele în vântMiroase trist şi a târziuA putred încă viuSe adună păsările în stolŞi plouă, mult, domolDin struguri curge un suspinVăd sânge din nou vin.Am ruginit şi mă sfărâmRoşind pe caldarâm.Băuţi de galben monotonTrec vânători sunând din corn.Un sânge ceţos ireal Se înalţă val din val.E toamna în amurg de blândZbor frunzele plângând.

VRAJA NOPŢII

Floare albă, floare sfântă De cireş în vânt cernutăFloare roşie de macTrezită de pit-palacFloare albastră, floarea meaFloare de nu mă uitaTrandafir şi garofităFlori de câmp şi lamâităVântul va aduna-n soapteŞi vă împrăştie în noapteÎn lumina sfântă clarăDe lună în plină varăGreierii se scaldă în floriÎn mireasme şi culoriSalcia plânge luminăTăcută, albă, strainăLacul tremura plăpândNoaptea-n lună adunândBroaştele-s în recitalSe înalţă val din valVara aceasta e divinăFloare albă, floare finăFloare de nu mă uitaAm sorbit din vraja ta

ORAŞUL

Oraşul e invadatDe miros de om spurcatCurge sângele în vitriniToţi aleargă ca nebuniSe împuşcă pe la spateMaşinile sunt furateDrogaţi sunt cei normaliCei reali sunt ireali

3

Vezi bărbat cu alt bărbatTravestiţi îşi găsesc vadDragostea este pierdutăPudoarea-i necunoscutăTotul pare irealEşti nebun de eşti normal Cel ce strigă-i ascultatCel ce tace-i spânzuratNebunia-i generalăÎntr-o alertă totalăOraşul e invadat De miros de om spurcat.

TRISTEŢE

Sunt trist, bonlav de tristMă mir că mai existE toamnă, e târziuMi-e sufletul pustiu De ploaie anulat Mă descompun treptatCad frunzele în vântReci venele îmi suntAproape am murit De trist, de putrezitSunt singur şi ascult Cum plouă trist şi multSunt trist, bonlav de tristMă mir că mai exist!

DOINA

Vin din rai şi vin din iadZbor un pic apoi iar cadMă fărâm şi mă adunSunt lucid apoi nebunMă împraştii, sunt incertÎn iubire de mă pierdPloile imi curg din ochiPătimesc şi mă deochiOs şi carne-s, ard în joc

Şi mă ştiu fără norocElena-i icoană vieEu o ştiu din veşniciePlâng pe rădăcini de fag Nu pot avea ce mi-e dragMă închid ca melcu-n casăCând durerea mă apasă- De unde vii măi străine?-Vin din timp şi din suspineCalc mireasma florilor Beau patimă zorilor Sunt amar precum pelinulTulbure ca toamna vinulSunt nebun de spânzurat Sunt virgin şi sunt spurcat

DANS

În dans nebun m-am aruncat Cântec străin am ascultatDe m-am aprins plutesc uşorÎn vraja sunt şi simt că zborSuspine adânci imi ies din pieptAcest fior de mult aşteptPatima zborului e visÎn minte şi în piept incinsDorinţa a crescut nebunăSpre clipa aceasta ce-n furtunăFiinţa mi-a descătuşatMă simt ferice şi curatSpiritual mă simt mai bunPrin flori mă pierd şi mă adunCa fluturi trăiesc iubireaÎn zbor îmi găsesc fericireaÎn dans nebun în dans curatFiinţa mi-am descătuşat

UN ALT DESTIN

4

Am fost atins de somn divinPurtat de vrajă în alt destinEram cu aripi de luminăMateria findu-mi străinăÎn altfel de spaţiu pluteamMăsura timpului n-aveamMă desparţisem de pământSpiritual simţeam că suntUimindu-mă ca ce-mi doreamPrin simţuri mi le transferam.Am devenit sfera de focEu am avut acest norocDe frică nu eram lovitMaterial nedefinitNu pricepeam ce-i suferinţaIdeea imi era fiinţa.S-a duplicat destinul meuÎn alte sfere trăiesc euFac parte din regnul divinŞi nu-mi doresc om să revin.

ALERGÂND PRIN FLORI

Alergând prin floriEu m-am pierdutÎn zbor străinSpre neştiutCu roua lorDe m-am scăldatÎn taina sfântăM-am botezatPetale albe De flori de crinNu mi-au soptit-Eşti un străin!Plutirea meaDeasupra lorÎn mângierea stelelorPrin somn divinMi-a arătatCă zborul meuEste curat

PRIN FLORI DE CÂMP

Prin flori de câmpAm alergatCântec divin N –am alungatMireasma lorO port în piept Din somnul meuCând mă deşteptAdorm din nouCu luna-n gândCu roua –n visMă simt plângândŞi zbor în cânt Alerg prin floriŞi vraja simt Şi simt fioriPlutesc curat Spre vis şi sfântCu glasul lorCând mă alint

DIALOGURI

CU MINTEA :-Zbori cu mine pân’ la cer!-Eu cobor. Mă simt stingher-Zbori cu mine pân’ la stele-Eu cobor. Nu sunt din ele.-Zbori cu mine pân’la soare!-Ce caldură, ce dogoare!-Zbori cu mine pân’la lună!-Eu cobor de eşti nebună!-Zbori cu mine pân’la zbor!-Să încerc mă simt dator.-Zbori cu mine pân’la pom!-Am să zbor că doar sunt om.-Zbori cu mine pân’la piatră!-Minte, capul iţi cam latră.

5

CU INIMĂ :-Zbori cu mine pân’ la floare!-Inimă mintea mă doare.-Zbori cu mine la izvor!-Ce frumos! Aş vrea să zbor.-Zbori cu mine la regină!-Zbori prea mult! nu fi nebună.-Zbori cu mine pân’ la ea!-O iubesc! ce mult aş vrea!.-Zbori cu mine pân’la buze!-Le sărut. Să nu s-auze.-Zbori cu mine la iubire!-Ah! ce vraja, ce plutire.

Omule când zbori vezi tuCă trăieşti în da şi nu!?

FLUTURII

Fluturii se înalţă în zborE mister în vraja lorEfemeri în rătăcireFrumoşi sunt pentru iubireColoraţi şi plini de soareSe unesc din floare în floareCântec, vrajă şi luminaZborul lor e fără vinaSunt preludiu zorilorSunt puntea suspinilor-Zbor, lumină şi descântFluturii sunt pe pământRoua florilor trecând Diamante împrăştiindMoartea lor dupa iubireEste ultima împlinire.-Fluturii iubesc în zborŞi se sting cu acel fior

NICHITA STĂNESCU

Eşti Nichita albă steaOu de început şi AFrunza de pelin în vânt

Vifor, cheie şi descântRadacină, vin amarIzvoarele de cleştar.Ai trecut prin viaţă blândPe căi cereşti călărindÎţi văd părul blond prin noriÎnger trist strivind culoriUriaş în alb te ştiuBând în vrajă focul viu.Duci spre stele mioriţaPorţi în sânge peliniţaLăstari din genunchii tăiHrănesc florile de teiFluierul îl porţi pe buzeApele cântând din frunzeEsti Nichita pe pământOu şi început şi sfânt

PRIMĂ DATĂ

Părul negru-n noapteFreamătă spre fapteFrunze roşii-n toamnăVei deveni doamnăO vioara sună În crâşma nebunăBuzele curateCaută însetateUmeri dezgoliţiSuntem doi smintiţiRochia căzând Carnea tremurândPentru prima datăVraja-i destrămatăDorind eşti pătrunsăDe-o putere ascunsăCredeai că-i placereDar e şi durereO vioara sunăÎn crâşma nebunăFrunze roşii-n toamnăCurg lacrimi de doamnă

6

NOAPTE DE SÂNZIENE

Am avut un ceresc traiDe la Dumnezeu în graiS-a oprit timpul în locAm fost atins de norocÎn a sânzienei noapteAm trecut de timp şi moarteCeru-n patru s-a deschisCrucea semnul şi-a trimisMi-a arătat ce-am trăitAm văzut şi al meu sfârşitAcel glas venit de susPrintre tunete mi-a spus‘’Bucură-te! N-ai sfârşitSuflet viu, neostenit!‘’În noaptea de sânzieneAm fost uns cu alta vrere

TOAMNA

Galbenă toamna curge prin viiLuna-i de ceară, munţii-s pustiiFrunze de sânge în vânt rătăcescPăsări în cârduri blajine plutescTrec tineri pe strada şi paşii răsunăSalcia galbenă plânge-n fântânăE toamna sfinţită de ceară curatăOrice mişcare-i domoală, înceatăOrizontul e foc ce-n noapte se stingeLacul e galben cu pete de sângeTotul pluteşte într-o ireală ceaţăPe munte e brumă şi mâna îngheaţăPâlpie focuri tăcute departeMă răscolesc, văd umbre aplecateEfemer le ating, mâinile întindIubesc şi regret, frunze galbene prind

FEMEIA DEMON

Te vreau din nou! Ce nebunie!Şi ce viforniţă o să fie!Pe corpul brun, ce arde-n elSă te sărut, să-ţi simt rebel

Sânge spurcat cum se înfioarăÎn acea dorinţă irealăTu eşti şi noapte şi luminăM-ai cufundat în taina plină Pe care nici n-o bănuiamFemeie demon, nu ştiam Puterea ta şi focul tăuÎn vraja lor sunt prins şi eu.Am inteles întâia oarăSunt neştiuturi ce doboarăFemei arzând nepotoliteÎn dragoste nemarginiteAu sângele vulcan trezitCe poate fi nebănuit-O taină e astfel de femeieUn şarpe, un vifor, o scânteie

SALCÂMUL

În noaptea de început de varăSalcâmul abia înfloritAscunde o lumină bizarăMă atrage, mă simt ameţit Iubirea a venit şi la mine Aş vrea să o strig, dar o tac Mă simt şi rău dar şi bine Sunt tulbure şi nu ştiu ce facÎntreaga poiană-i trezităDe nevăzuţi greieri şi tainici cosaşiCântarea lor mă agităTresar şi sper să aud paşi Salcâmul în freamăt de lună Mă acoperă şi cred că mă simte Miresme în vânt îmi adună Să-mi potolească iubirea fierbinte

IUBIRE

Iubire dulce beţieFericire, nebunieLumină înalţătoareSuferinţă uimitoareIubesc sincer şi fierbinteNemăsurat în cuvinte

7

Doi ochi negri, înşelătoriOchi de diavol şi fioriSomnul îmi e tulburatDe dorinţă încărcatVisez. Nu mă potolescÎntind mâna s-o găsescAdun toată suferinţaÎmi modelează voinţaO vreau necondiţionatViforos, nelimitatMă simt pierdut, fericit După o clipă umilitSunt gelos peste măsurăSimt în piept ca o arsurăSunt posesiv şi obtuzPentru orice o acuzMă condamn şi-i dau dreptateO alint în gând şi-n soapteIi cad la piept şi picioareE o iubire uimitoare-Râzând spune că o mintŞi mă crede un smintit!

PLOI

Ploi de vară în furtunăPloi pe mare, ploi când tunăPloi de rouă-n dimineaţăBurniţă şi ploi cu ceaţăPloi în suflet, liniştiteRăcoroase şi sfinţitePloi pierdute-n amintiriPloi trăite-n fericiriPloi de peşteri şi cotloaneDe oraşe şi cicloanePloi de zi şi ploi de noaptePloi acide şi ploi şoaptePloi murdare, de noroiÎn cimitire cu strigoiPloi ce părul ţi-l mângâieÎn tinereţe şi beţiePrin iubire când te prindMână-n mână alergândPloi prelungi, la nesfârşitCe te descompun tacit

Ploi de porturi şi docheriDe mistere şi bancheriDe război şi de soldatCe stă–n ploaie împuşcatDe gânduri nedezlegateDe dorinţi nemăsurateDe gondole şi de floriDe iubire în fioriPloi bonlave, ploi de toamnăCurgând frunze de aramăPloi în cântec de vioarăAmintind de o anume searăDe taverne cu mult fumCe te tulbură şi acumPloaia când tu ai pierdutFemeia ce ai avutPloi căzute în luminăPloi ce-au fost, ploi ce o să vinăPloi de catifea, răcoarePloi din ochi şi ploi amarePloi dorite, ploi în rugăPloi ce foamea o alungăPloi cu miros de tămâieDe prin strugurii din viePloi în plânsete căzutePloi în păduri nesfârşitePloi de stele, ploi de visPe vapor sau la ParisÎn savane şi deşertTrecătoare-n ritm alertPloi surpriză neaşteptate Ploi de crime-n neagra noaptePloi de munte, de câmpiePloi cu ceaţa, ploi beţie.Sufletul mi-e răcoritCând de ploaie e năvălit.Ploi prin parcuri în tăcereFrunze rătăcind prin elePloi trecute-n mii de aniPloi mistere, ploi de baniPloi legând o amintireCe-a închis viaţa-n iubirePloi şi ploi mereu curgândRăcorind, descompunând

8

ESTI DIVIN ŞI EŞTI SPURCAT

Eşti născut să fii aşaSă arzi cum e flacăraSă n-ai linişte şi somnSă nu fii ca orice omSă trăieşti într-o vâltoareSă bei roua din ogoareZbori spre un necunoscutVrei ştiut ce-i neştiutCauţi izvoare dormind În argint luna rupândTe înalţi până prea susDe nebunia ta dusApoi cazi în joc spurcatDe diavoli înconjuratCauţi femei şi bordeleNebunie şi dantelePatimă, vin otravitEsti ferice şi smintitVrei din nou purificatDe Dumnezeu încărcatPe diavol tu îl înfrângiAi tăria să-l alungiEşti un vis, o nebunieEşti un zbor şi o fantezieSă ştii ce e rău nu poţiEşti naiv, îi crezi pe toţiÎi iubeşti şi îi admiriTrăieşti fară poticniriFără măsuri jumătate La nimic nu stai deoparteTe arunci unde-i vâltoareDe eşti ferice sau te doareEşti născut un libertinGeneros, vesel, seninViforos, nelimitatEşti divin şi eşti spurcat

DICTATURA

Libertatea nu-i cuvântLibertatea-i tot ce suntPicioarele-s în cătuşe

Degetele strânse în uşeMinciuna te înconjoarăDictatura-i o povarăDe gândeşti eşti anulatDe munceşti eşti judecatEşti purtat într-un sicriuDar iţi spun toţi că eşti viuConstruim un idealEşti egal dar nu egalNesigur şi hărţuitEşti pericol de-ai vorbitNu decizi tu pentru tinePorţi pecetea ce iţi vineHotarâtă acolo sus-Nu este de noi adus!E rebel, periculosE întors cu susu-n jos.Dacă lor nu te supuiDevii omul nimănuiSuspectat, bine păzitPână-n clipa ce-ai greşitIar atunci e vai de tineCompromiterea iţi vineOri devii unul de- al lorOri te elimină cum vorApoi eşti publicizatPildă pentru alţii dat.E o frica generalăLibertatea e amarăNu o poţi avea nici cândÎn dictatură trăind

CUVINTE

Cuvinte de amor pierduteCuvinte fragede, ştiuteDe rugăciune, de credinţăDe spovedanie, căinţăCuvinte de început de veacCuvinte spuse de un dracCuvinte tainice şi releDe jurământ, cuvinte greleCuvinte ce lovesc în plinCa un pumnal în piept străinCuvinte dulci, amăgitoare

9

Cuvântului regelui ce moareCuvinte cheie ce au fostRostite cu un mare costCuvinte de amor nebunŞi altele ce nu se spunCuvinte seci, fără de sensCuvinte cu un rol imensCuvânt de viaţă şi de moarteCuvânt modest. Cuvinte şoapteCuvinte spuse în descântCuvinte ce au fost şi suntCuvânt de foame şi dorinţăDe plictiseală şi voinţăCuvânt şoptit în rugaciuneCuvinte grele şi nebuneCuvânt de întrecere loialăŞi de femeie imoralăCuvânt rostit în sărbătoareCuvânt de importanţă mareCuvânt nebun, cuvânt spurcatCuvânt în noapte împrăştiatCuvânt de început de lumeCuvânt de vraja spus anumeCuvânt flamând, de sărăcieCuvânt de lux şi armonieDe vaduvă în suferinţăDe criminal în pocainţăCuvinte bine lustruiteCuvinte vechi, neauziteSpus într-o noapte de beţieCuvânt ce viaţa ţi-o sfâşieCuvânt de dor şi de iubire De compromis şi de lovireDe om batrân şi de copil De african sau de vechilDe mutilat în suferinţăTraumatizat, fără voinţăCuvinte închise pe vecie Într-un secret de nebunieCuvinte ce-au costat prea multCuvânt ce nu pot să ascultCuvânt minciună, mârşăvieCuvânt parolă ce-o să fieCuvânt delir, de muribundDe înţelept, cuvânt profundCuvânt rostit aproape de izbândă

Cuvânt ce stă mereu la pândăCuvânt de groază, suferinţăCuvânt venit din nefiinţăCuvânt de gheaţă, de ispită De amăgire, de iubităCuvinte adunate, împrăştiateCuvinte vagi, imaginateDe general şi de ţăranDe cărturar şi de maidanCuvinte, cuvinte infiniteCe sunt şi ce n-au fost rostite

IUBIRE

Iubire din iubire sfântăIubire fragedă, plăpândăIubire arzătoare, nebuneascăIubire spusă într-o ceaşcăIubire de copil şi mamăIubire în lanţuri de aramăIubire-n cântec de vioarăIubire înşelătoare amarăFrenetică în libertateSau de femei cu mâini spurcatePrima iubire în fiorIubire mistuiă-n dorIubire avută în orice casăAmor de tânără mireasăIubire apăsătoare nedorităSau alta mereu multumităIubire ce a ruinat o viaţăNespusă niciodata-n faţăIubire aprinsă într-o clipăSau nebunească, de risipăIubire născută pe plajăIubirea nopţilor de vrajăDe cântec şi de primăvarăIubire dulce sau avarăDe brună cu ochii focoşiCu sânii tari armonioşiDe viperă sau de prostieIubire avută la beţieIubire compromiţătoareIubire eternă arzătoareIubire dusă la sfârşit

10

Iubire ce-a nimicitIubire calmă şi seninăIubire fragedă străinăDe om râios şi nespălatDe principe şi de drogatIubire închisă în labirintA celor ce au fost şi suntNeputincioasă, de dorinţăDe neuitat, din nefiinţăDevastatoare, viforoasăIubire aprigă, focoasăNăscută –n cort sau la palatIubire ce a sfâşiat Inimi sensibile, plăpândeIubire ce pe bani se vindeIubire sfântă sau spurcatăIubire-n taină aruncatăIubire de cuţit lovită Iubire din mormânt venităDe haimana, de curajosDe cămătar, de om fricosIubire nascută în ploaieIubire ce în suflet taieIubire veştedă bătrânăIubire tinerească finăIubire de amanţi şi de copiiIubirea celor morţi, a celor viiIubire-n gând de DumnezeuIubire ce o vreau şi euIubirea unui cocoşatIubirea omului bogatIubire de principii interzisăIubire tristă nedecisăIubire de profesionistăIubire sănătoasă, optimistăSălbatică făcută în violPremeditată cu un rolAmeţitoare în cânt de flautRomantică pe care o cautIubire anormală păcatoasăTimidă, pudică, sfioasăFacută cu un mare preţIubirea ochilor semeţiIubire din iubire sfântăIubire fragedă, plăpândăIubire neînchipuită

Iubire de alţii strivită.Cât de frumos e acest cuvântCând e încărcat în jurământO hrana pentru toţi din plinCombină mierea cu venin

NOPŢI

Nopţi de vară, nopţi de cântNopţi de vrajă şi descântNopţi de vânt şi nopţi de ploi De morminte şi noroiDe triburi în sărbătoareDe tristeţe, de licoareDe cămine şi oraşSubterane şi pungaşiNoaptea sânzienelorNoaptea-n dansul ielelorNopţi de iarnă în plin gerPorţi deschise în misterNopâi de groază, neştiuteŞi de clopote bătuteNoaptea rătăcituluiŞi a infinituluiNoaptea trăită la polNoaptea în strigăt de violNoaptea cucuvelelor Şi noaptea misterelorNopţi pe mare în furtunăNopţi de dragoste nebunăDe patrule, de războiDe voiaj şi nopţi în doiDe celule şi comoriCimitire şi fioriAlbe nopţi de pocheristDe infirm şi de om tristNopţi de toamnă în plin sângeNou născut ce începe a plângeNoapte de femeie mutăNoapte vrajă, noapte slutăDe cutremur şi de groazăDe hoţie şi de pazăDe bancher şi de om gras Contrabanda şi de haz

11

De bonlavi, de ucigaşiDe frunze pierdute-n paşiNopţi de licurici târziiDe bodegi şi focuri viiNopţi de nuferi şi de floriLună plină şi fioriNopţi de bogat sechestratDe revoltă la palatDe pirat ce pradă împarteŞi de condamnat la moarteNopţi de sâni albi alintaţiNopţi de lagăre, gazaţiDe stafii şi de castele De parfum şi de danteleNopţi de început de anFemei goale sau can-canNopţi de suferinta, boalaOameni luaţi ca din oalăChinuiţi şi împuşcaţiNopţi de travestiţi, pudraţiDe virgine, nopţi de baniŞi de homosexualiNopţi de rău şi nopţi de bineNopţi de groază, de ruşineCâte taine? Câte sunt?Noapte-n noapte adunândCe trăiri şi ce mistere?De încerci să ştii de ele

OCHI

Ochi de vrajă şi descântOchi de diavol scânteindOchi de apă amăgitoareDe ispită, de pudoareOchi albaştri de te omoarăDe nebuni şi de avarăÎngereşti, nevinovaţiŞi de conţi degeneraţiOchi de lupi priviţi din casăScânteind noaptea geroasăOchi de mamă suferindPâine la copii neavândLacrimi pentru ochi secaţi

De batrâni abandonaţiDe azile şi orfaniDe şacali şi şobolaniDe tristeţe, suferinţăIgnoranţă, neştiinţăOchi nepăsători şi răiOchi de-ai mei şi ochi de-ai tăiCe nu vor să înţeleagăCe-i durerea.Vor să aleagăFericirea, bucuriaLibertatea, nebunia.Pe cât pot ei ocolescDurerea, pân’se lovescDe aceeaşi soartă rea.Ochi destin şi ochi de steaOchi spurcat şi de vadanăOchi de tânară codanăDe sportiv pe culoarDe noroc cu-n ochi de zarOchiul mafiei la pândăOchi de far şi de izbândăDe hamal şi ochi de sticlăDe poet şi ochi de siglăOchi de înger protectorOchi de doctor salvatorOchi de liliac în noapteDe soldat târâş pe coateOchi de comunist smintitŞi de unul urmăritOchi de vultur, de om chelDe rechin şi porumbelOchi parşiv de securistDe paznic şi de rasist-Câte aţi văzut voi oare?Şi câţi ochi privesc spre soare?Purtând taine şi păcateŞi dorinţi neîncercate.Se împrăştie, se adunăIntr-un tot a lor lumina.Ochi neştiutor şi orbOchi ce-n patimă te sorbOchi de faraon găsitConservat, neputrezitDe vampir dornic de sângeDe fosfor ce noaptea învingeDe şogun echilibrat

12

De tânăr amorezatOchi limpezi şi ochi crucişiOchi de învingători, de învinşiOchi de te înnebunescCând la tine ei privescOchi deochi şi ochi din ochiOchi de draci şi ochi de pochiOchi de melc şi ochi descântOchi apele tulburândVin la mine, se adunăŞi-mi duc sufletu-n furtunăPână când a lor privireMă va găsi-n nesimţire

CE-I DRAGOSTEA ?

Cum pot să ştiuCe-i un foc viu?Cum pot aflaCe-i dragostea?Mă perpelescCând te întâlnescSunt un nebunCuib de lăstunGăndul meuZboară mereuNu te găseşte Nu se opreşteVisez şi vreau Vraja să beauSunt rătăcitFără sfârşitTe văd în zborÎntr-un fiorEu sunt flămândIubire vrândSufletul meuUn curcubeuSorbind luminăDin apa linăAi chip străinCe-mi dă venin Ca să mă îmbătSă nu mai vadCă eşti pierdută

De mulţi avutăEu poate ştiu Ce-i focul viuSimţind aşaVâltoarea ta

DOINA DE DRAGOSTE

Mi-a zis mie o vecinaCă dragostea e nebună Când te prinde nu ai leacDe eşti inger sau eşti dracEsti cuprins de-a ei vâltoareŢi-e şi cald ţi-e şi răcoareVrei să zbori şi să vorbeştiDragostea să-ţi povesteştiTe consideri fericitDupă o clipă prăbuşitCrezi că nu e altu-n lumeSă trăiască aşa ca tine.Dragostea e o nebunăCând te prinde în a ei mânăDe eşti înger sau eşti dracDe eşti bogat sau sărac

SĂRBATOARE ROMÂNĂ

Bat tobele un cânt străbunÎn ritm latin, în ritm nebunUrmaşii Romei se adunăVechi lovituri de tun răsunăBlazoanele-s în sărbătoareSânge albastru reapareImpresionant acest convoi De prinţi şi principese noiCe defileaza spre tribunăVenind din gloria străbunăSpade temute în trecutCare ce –i frică n-au ştiutS-au adunat. Sunt din TraianUrmaşii imperiului RomanTrec în tăcere şi respectCe stranii sunt şi ce efect

13

Produc prin simplitatea lorSfioşi în linişte nu vorSă tulbure acel trecut-Ce mare faimă au avut!Răspund la aplauze modeştiÎn altă lume din nou eştiApoi se pierd, parcă n-au fostÎn vechea cetate e a lor post.Sunt luptători neînfricaţiPe caii negrii aliniaţiAcum întrecerea-i sportivăŞi ziua aceasta e festivăStrămoşi răscolesc în al lor sângeDorinţa aprigă de a învingeLoiali şi bravi precum înaintaşiiIntră-n arenă acum arcaşiiSe aprinde iar vechea privireDe vulturi neinfricaţi din fireIar sângele s-a rascolitCând arcul bine a ţintitPentru o clipă acea luminăDe nepătruns, ageră, finăO regăseşti în ochii lorAdevăraţii soimi nu mor!Bat tobele în cetatea sfântăRomâni în sărbatoare cântă

MAGIA

E vraja aceasta cred făcutăDîntr-o magie neştiutăSunt stăpânit de o femeieŞi spiritual sunt o scânteieCe s-a aprins în negru focDe păcură şi nenorocDoresc cu patimă şi urăMă simt confuz peste măsurăO greutate e al meu pieptÎn somn tresar şi mă deşteptDe transpiraţie scăldat Şi de dorinţă încărcatMă umilesc şi sunt nebunEu suferinţa-n van adunMă doare capul şi dorescAcea faptură să întâlnesc

O linişte nu pot aveaMă tulbură mereu doar eaSimt diavolul cum mă apasăMă vrea al lui şi nu mă lasăSă mă desprind de acest focSă-mi caut spre divin un locEu mă sufoc în suferinţăDe Dumnezeu am trebuinţăPentru a putea fi salvatŞi din vâltoare alungatDar de magie sunt pătrunsŞi de întuneric sunt cuprinsEu caut, caut o luminăNeprihănită şi divinăMi-e dor de linişte şi vreauDin nou cu DUMNEZEU să stauŞtiu sufletul nu mi-e vândutDar sunt de diavol cunoscut Şi nu mă lasă, mă doreşteSunt prins de el, mă ameţeşte.Blând îmi promite mult norocDacă aş vrea cu el să jocSe ştie aproape de izbândăMă caută şi stă la pândăDar cred va fi dezamăgitEu încă nu sunt pângăritŞi mă gândesc la DumnezeuŞi văd lumină în jurul meu

PURIFICAT PRIN FLORI

Din ceaţa câmpului în zoriEu m-am hrănit de sărbatoriAm ascultat din flori de macCântec timid de pit-palacCămaşă albă am îmbrăcatDe al meu destin am fost chematEu sunt şi vrut dar şi nevrutÎn lan de grâu neînceputÎmi bate-n piept vifor nebunFlorile câmpului supunCu sângele din tâlpi şi buze.Le-am deşteptat vor să mă acuzeCă liniştea le–am tulburatMireasma le-am împrâştiat

14

În rouă, taină şi suspinNu se aşteptau ca să mai vinSunt un străin şi un intrusVirginatatea le-am distrusMă dezgolesc şi sunt curatDe rouă sunt purificatÎn corpul lor eu sunt primitSunt şi respins dar şi doritAceastă dragoste nebunăEu o cunosc, nu mi-e străină.De-al meu destin eu sunt chematCu vifor divin încărcat.Îmi curg în sânge flori de macŞi mă îmbat de pit-palac

DOR

Dor de ducăDor nalucă Dor de zborŞi de fiorDor de dragoste nebunăDor de codru, dor de lunăDor de ochi negri focoşiŞi de sâni armonioşiDor de fină mângâiere Dor de patimă, durereDe beţie viforoasăDor de linişte, de casăDor de cânt, de primăvarăDor de muncă, de povarăDor de stele şi strămoşiDor de anii norocoşiDor de femeie pierdutăDor de bani şi de valutăDor murdar şi dor spurcatDor de sânge împrăştiatDor de aur, aventurăDe virgină, dor de purăDor hoinar şi dor de ducăDe fior şi de nalucăDor bolnav, de pshiopatŞi de vaduvă de patDor de fii şi dor de mama

Imprevizibil, cu teamăInocent, copilăresc Vulcanic sau nebunescDor de oraşe visateDe locuri imaginateDor de femei, jaluzele De amante şi casteleDe fapte nedezlegateDe iubiri nemăsurateDor de toamnă, dor de frunzeDor de ochi şi dor de buzeDor de galben, dor de griDor de negru şi stafiiDe comori şi jurăminteDe rude şi de morminteDe crăciun şi de ninsoareDe libertate, de soareDe parcuri bătătoriteDe suspine neîmpliniteDrumeţii şi jurăminteDor latent sau dor fierbinteDor confuz, amestecatDe sânge înfierbântatDor sacru de libertateDe dreptate-n nedreptateDor de ducă, de nalucăDor de patimă, de fugăDor de dor şi dor din ochiDor de vraja, dor de pochiDor de spirit, de înălţareDe lumină-n sărbătoareDor cu dor s-au adunatÎn divin şi în păcat

CUM SUNT?

Sunt renegat de cer şi iadIar pe pământ nu vreau să sadÎmi place zborul şi luminaÎmi place patima şi vinaVreau să traiesc în DumnezeuDar şi-n ispita celui răuSunt om în tot ce pot să facŞi doar cu atâta nu mă împac

15

Sunt tulbure şi mă frământNu-s mulţumit aşa cum suntMi-e dor de-o fericire purăDe-o patimă fără măsurăVreau să cunosc tot în urgenţăSă ştiu ce-i viaţa în esenţăMă rog la Dumnezeu fierbinteŞi întradevar fiinţa îl simteMă învaluie plin de iubireÎntr-o lumină-n fericireTrăiesc ceva ce-i minunatAtâta timp cât m-am rugatCând însă încep a întrebaAcea lumină nu-i a mea.Dispare totul. S-a sfârşitSunt iar din nou un chinuitOare de ce-s născut aşa?Spre a fi contrar, spre a căuta? Când Dumnezeu ce ma făcutMă vrea în rugă neîntrecutŞi mă întreb unde găsescRăspunsuri să mă mulţumesc?Mă arunc cu voia-mi în desfrâuÎn mâna răului să fiuSă văd de aici ce pot aflaCe diavolul îmi poate daMă simt într-un virtej purtatDoresc păcat după păcatMă hăituiesc, mă descompunDevin mai rău şi mai nebunE o beţie neştiutăO patimă ne mai avutăE o plăcere ce îmi fugeNu-i omenească, mă distrugeMă lasă gol, degeneratFără de forţă şi uzatAici umanul nu-i stapân!Trebuie să fii de forţă plinSpre a ieşi din acest joc Ce-i destructiv precum un focŞi am apelat la Dumnezeu Spre a ieşi din focul răuDin care multe am învăţatÎnsă acel răspuns eu n-am aflatDe ce mă aflu în contrar?Sunt şi curat, sunt şi amar

Nu pot în bine existaMă macină şi altcevaNu sunt făcut un unicatDin bine sau din rău formatEu fericirea am băutDoar când durerea am ştiutSimţindu-i gustul întreg divinDoar după acela de venin.-Vreau să mă rup de cer şi iad Vreau să trăiesc, să nu mai cadDin zborul meu ce mă frământăDin nebunia ce mă încântă.-Lumina m-a purificatSunt un nebun nevinovatCe-şi caută un drum deschis Intr-un sistem ce e precisŞi mă întreb ce-am câştigatSunt mântuit sau renegat?

FEMEI

Femeia-i ceva sfinţitO sperantă, un infinitFericire întruchipată Durere nemăsuratăE linişte şi putereDisperare şi plăcereUneori un idealAlteori ceva normalUn sprijin moral tăcutUn ocean necunoscutTe distruge, e otravăE şi-o lumina suavăUn idol, e o beţieO curată nebunie-Femei !, femei !, ce sunteţi?Câte taine voi aveţi?Femei brune şi focoase Femei reci, femei frumoaseFemei ce te fascineazăAltele ce te uzeazăFemei calde sau fierbinţiFemei curve, femei sfinţiTinere, blonde, virgineAlbe, negre sau străine.

16

Femei ce-s un idealCe se daruie totalFemei ce au născut razboaieFemei alergând în ploaieFemei diavol,vrăjitoareFemei strălucind în soareFemei pierdute –n iubireSau căutând o mântuireFemei cu corp de sirenăFemei cu ochii de hienaCu sâni tari armonioşiÎn ispită viforoşiBlânde, dulci, catifelateDe dragoste animateFemei goale sau pierduteŞi femei pe bani avuteFemei dorite din plin Ce au gustul de veninFemei iubite în pripaAmante pentru o clipaFemei ce te înnebunescCând te vor, când iţi zâmbescFemei tinere –n dorinţăFemei fără de credinţăFemei cu ochi şireţiAlbaştri sau violeţi Femei triste şi curateSingure, decapitatePudice, fară de vina Aşteptând cân’ n-o să vinăFemei nobile-n iubireSau femei în rătăcireFemei ce au înnebunitMulţi bărbaţi au istovitFemei vis, femei dorinţăFemei demon, necredinţăFemei pure şi frumoaseSanguine, viforoaseFemei scoase la mezatCurve ce s-au măritatFemei mândre, orgolioaseEmancipate, luxoaseCerebrale şi de fierŞi femei ce partea-s cerFemei ce s-au săturatSă aiba doar un bărbat

Femei ce sunt pentru casăCu o gândire sănătoasăFemei, femei iar femeiViforoase şi-n scânteiSau blândă şi afectoaseAltruiste, generoase.Faceţi lumea şi o învârtiţiO schimbaţi şi o ameţiţi

RĂZBOI

Cal troian şi cal vândutSoldat mort, necunoscutIarbă hrănită cu sânge Tânăr de iţi vine a plângeChipuri blonde sfârtecateDe obuze împrăştiateVăduve în suferinţăSchiopi şi ciungi în neştiinţăLagăre de concentrareTinereţe-n plină floareCurmată în nebunieAşa a fost !aşa o să fie!Curge sânge în razboaieSe împrăstie-n suvoaieCalcă vieţile-n picioareCel ce împuşcă, cel ce moare Totul e mereu confuzCade obuz după obuzŞi de aici ce ne rămâne?Suferinţa în destine!

PARLAMENTUL

Parlamentul e adunatCu acei ce i-am votatPlânge ţara de dureriDe lipsuri, nemângâieriÎn minciuni promise-n vanSe întăreşte a lor clanSeul le asudă –n ceafăSpun că trăiesc doar din leafă

17

Însă un muncitor de rândE mereu acel flămândAm ales elita ţării Reprezentanţii puteriiCe va fi peste o zi?-Cred mai rău se va trăiAcum cei ce i-am votatÎşi trăiesc viaţa la palatNoaptea nu le este somnVin în aulă şi dorm.Ţara e fără de ţarăTineri au plecat afarăŞi muncesc pe la străiniPreferă de alt neam stăpâniBalamuţi, guşaţi, tâmpiţiNevrotici şi ameţiţiSe ridică la tribunăÎn parlament se adunăŞi vorbesc fără de sensÎntr-un balamuc imens-Cei ce au fost au jecmănit!-Abia acum noi am venit.Rapid poporul uitaţiVă simţiţi înscăunaţi Nu de cei ce sunt de josCi de osul ce-i de rosV-am ales să fie bineAţi promis fără ruşineImediat voi aţi uitatCe a-ţi vorbit s-a spulberatPierde-ţi timpul discutândDespre alţii povestind Că au furat şi sunt mişei.Sunteţi toţi la fel ca ei!Nu aceasta aşteptămDe la voi ca să avemOare cu ce am greşit?Dumnezeu ne-a chinuit!Nu-i poporul nostru aşaRomânul curat se vreaDar săracul pe vecieVa trăi fără să ştieCă acel de la palatNu-i omul care a votat.E parşiv, murdar, mânjitNu-i icoana ce a gândit.

Poporul să ţină mintePuterea pe ea se vinde.Până când nu reuşimContrapondere să fimIntr-un echilibru realVa fi totul un idealAceasta e un ştiutDe aceea ce au vrutSă-şi facă un piedestalFără pericol real De a fi dărâmatPoporul nu-i deşteptatSă înţeleagă aceasta bineÎl minţiţi fără ruşine!Vreţi să-l ţineţi pe vecieFără forţă ca să fieÎl doriţi mereu confuzÎn abuz dupa abuz.Ce-a ajuns săraca ţară!Fug românii, ies afarăÎşi doresc o altă ţară.

DESCÂNTEC

Diavolul m-a încercatCu un descântec neaflatSunt cuprins într-o furtunăLiniştea îmi e străină Ard nopţile, sunt nebunPe mine nu sunt stăpânVisez că m-am prabuşitÎntr-un foc m-am mistuitMă trezesc plin de sudoareCe se întâmplă în mine oare?Nu-l mai ştiu pe DumnezeuÎn piept simt ceva ce-i greuCe mă fărâmă, mă apasăBlesteme din gura-mi iasăVreau răul să mă mângâieFug ca dracul de tămâieÎmi cresc rădăcini din pieptSunt murdar şi nu mă acceptRâd în mine, sunt nebun Coarne de diavol imi pun

18

Dansez pe şerpi şi furtunăMă prind cu dracu de mânăUn descântec ştiu că eFăcut pentru dragoste

LUMINA

Lumină sfântă, lumină finăDe sânziene-n luna plinăCând ceru-n noapte e deschisPământu-n vraja e cuprinsSatanică, lumină reaSă ardă-n pacoste se vreaLumină de drumeţ văzutăLa o fereastră neştiutăDorintă, palidă lumină Născută–n suflet de copilăRiscant voiaj, furtuna-n mareNoaptea cuprinsă de vâltoarePanică, deznadejde, nesperanţăŞi dintr-o dată o lumină-n faţă!Lumină de castele mohorâteDe nopţi târzii şi de femei vânduteDe licurici şi cimitirePerechi frenetice în iubireLumină din lumină sfântăLumină diavolească, cruntăLumina florilor de crinA celor ce au fost şi vinLumină rătăcind în noapteÎn taina gândului de moarte Lumină palidă, bonlavăFără speranţă, de otravăLumina ochilor seniniÎn tinereţe de luminiNaivitate şi credinţăLumina caldă-n biruinţăIubire alergând prin ploaieLumină albă în văpaieLumină de ţăran lipsitŞi de orfan flămând, sleitLumină de obuz şi spadăDe carceră şi promenadăLumina păcii şi-a speranţeiLumina morţii şi-a balanţeiLumină din lumină fină

Lumină rea, lumină plinăDe subterane şi pungaş De stâni pierdute, de oraşLumina zilei ce-a trecutLumină din necunoscut Lumină rea, lumină linăUna mă îmbată, mă alinăAlta mă împinge de la spateCa să distrug, să-mi fac dreptateOf! Doamne, Doamne! ce lumină!Şi ce întuneric o să vină

FEMEIA SUDAMERICANĂ

Venită din profunditatea anzilorPurtând în sânge libertatea cailor sălbaticiCu sânii de tăria pietrelorPrivirea ageră în ochii negrii, nestatici În aparenţă o fiinţă firavă Micuţă şi nehotarâtă pare Dar arde în înterior şi e otravă Bărbatul i se aşterne la picioareDecisă-n toate şi de neclintitCatifelată, brună şi focoasăDe vraja ei te-ai ameţitNeliniştea în sânge o apasă Un zid, o neîmblânzită vezi că e Când arde, clocoteşte, se răzbună În ea găseşti în altfel dragoste Te miri de a ei tărie şi furtunăSensibilă, profundă şi sfioasăÎn vorbe dulci o poţi descoperiiCa melcul se retrage în a ei casăDe simte că o poţi lovi. E o enigmă femeia sudamericană Cu greu o dezgoleşti, o poţi afla Dar de iubeşte e ca o pomadă Liniştea şi fericirea ştie a daDe piatră e de hotărâtăSe sfărâmă şi nu se modeleazăOh! Doamne ce tărie şi ispităMă ameţeşte şi mă anulează.

19

DANS

Dans nebun şi dans spurcatDans de iele încercatDansul dragostei prin floriÎn lumină şi culoriTulbure de te învingeDe viforniţa în sângeDans de maci roşind în vânt De virgină căutândUn fior necunoscutUn avut ce nu-i avutDans de şerpi şi dans de vrajDiavolesc ce scânteiazăDans de păsări în convoaieDansul plopilor în ploaieDans de marinar în portDe copil ce va fi mort De şacal hrana rupândDansul florilor în vântDans de fluturi în poianăDans de cerb în a lui goanăFemei goale în delirÎn arenă de fachirDans curat şi dans spurcatDe ispită şi păcatDans de om plutind pe lunăDans de curvă, de nebunăDans de glorie şi steaDe furtună, vreme reaDe animal abia născutDe beţiv în dans pierdutDansul dragostei în noapteÎn suspine şi în şoapteDans de fluturi, dans în cercDansul coarnelor de melcDansul meduzei de mareDe albini din floare-n floareDansul pescăruşilor Şi a trepăduşilorDansul porţilor blindateDans de taină şi păcateDe nebun şi dans învinsDans de patimă aprinsDansul florilor de tei

În noaptea de pe aleiDans de toamnă plin de frunzeDans de patimă pe buzeDans suav şi dans străbunDans creştin şi dans păgânDe stafii, de cimitireDans de fragede copileDans de moarte de furtunăDans de dragoste nebunăDans divin fără păcat Din pudoare adunat.Floi de dans şi flori de vântToate au fost, vor fi şi sunt

FEMEIA BRUNĂ

Brună şi neprevazutăArzătoare în ispită Cu sânge de spaniolClocotind în pieptul golDe-o tărie de granitImediat te-a înnebunitOchii oblici şi adânciCum au Anzii acele stânciDe contrast, de neştiut De izvor în gol pierdutNu o poţi înduplecaEa gândeşte doar cum vreaSuferă, se zăvorăştePlânge-n ea, se chinuieşteŞi nu vei afla nimicDacă n-o cunosti un pic.Se deschide ca o floareDe-i vorbeşti cu grijă mareBlând, din suflet şi gingaşCu încredere în glas.Iar de începe a iubiFericirea tu vei şti Dă şi sufletul din eaPatimă-n iubire vreaPosesiva şi geloasăNeîmblânzită, viforoasăTrăieşte în joc de ieleŞi eşti prins în cerc cu ele

20

Te arde într-un viu focCe beţie! ce noroc!E femeia de păcatDe patimă şi de patFără măsuri jumătateDe eşti slab să stai deoparte.Câtă forţă şi tărie!Cât fascin şi armonie!Poate această femeieE un diavol, o scânteieE un foc nemistuit.Doamne cât m-a ameţit!

LABIRINT

M-am pierdut în labirintDeşi sunt eu nu mai suntTimpul este deformatSpaţiul dezorientantSpiritual sunt în vidMă lovesc de acelaşi zidLogic nu pot ca să fiuCorelaţie nu ştiuÎnapoi e ca înainteSpaima de închis se simteŞi aşa devin confuzLimitat fără de uzN-am imagini de controlSunt stricat, ieşit din rolNu găsesc o îndrumareEu caut fără scăpareDar simt că deasupra mea Există şi altcevaDecât spaţiul acesta închis.Libertatea e un visE ştiută, căutatăUneori imaginată-M-am pierdut în labirint!Pentru mulţi acest cuvântE străin, fără de sensNeconcret, vag şi nedensDar când eşti încătuşatAre un sens nemăsuratLabirintu-i labirintLibertatea-i lucru sfânt

OAMENI

Câţi au fost, vor fi şi sunt?Oameni, oameni pe pământCe destine, framântăriBucurii şi căutări ?Sunt un nesfărşit în lumeCu a lor nume fără nume.Ce-a rămas şi ce a fost?Ce este şi cu ce rost?Aceste vieţi efemerePulbere sunt şi putereNimic şi totul e a lorCurg în timp, se nasc şi morOameni, oameni fericiţiOameni blestem, chinuiţiOameni genii şi cretiniOameni sclavi, oameni stăpâniCămătari, afemeiaţiFlamânzi, goi, înfumuraţiNegri, galbeni sau schimbiştiLiberali sau comuniştiOameni norocoşi sau buniOameni ce se nasc nebuniOameni curajoşi sau laşiOameni nordici sau mayaşiBrâncoveni, fanarioţiUcigaşi sau oameni hoţiOlogi, orbi sau mutilaţiVinovaţi-nevinovaţiPresedinţi, căprari nebuniŞefi de trib, oameni străbuniFilozofi, oameni poeţiŞmecheri sau oameni isteţiSlabi, pitici sau aroganţiIpotenţi, abandonaţiOameni morţi, accidentaţiTerorişti, alienaţiEroi pentru naţiuneClovni, oameni de acţiuneActori de teatru, văcariFotbalişti sau militariBişniţari, hamali de portSau oameni nascuţi în cort

21

Studenţi la filozofieOm din flori şi din beţieOm simbol, vizionarSecurişti, oameni brutaliCrescători de oi, bandiţiGropari şi oameni faliţiFumători, nefumătoriVăzâtori, nevăzătoriOameni ce joacă pe sârmăOameni goi sau fără mânăOameni frumoşi sau urâţiIntegri sau umiliţiAvocaţi, judecătoriCerebrali şi senatoriCondamnaţi fără de vinăImplicaţi într-o minciunăCerşetori şi industriaşiOameni spâni şi oameni raşiCultivatori de orezOm saxon sau om francezOameni de a doua mânăOm activ fără odihnăVisatori sau cu speranţăPesimişti, cu importanţăDrogaţi, beţivi sau bonlaviRobuşti sau oameni firaviÎndrăgostiţi nebuneşteUriaşi sau oameni pesteOameni vărsători de sângeOmul ce frica învingeOameni reci sau tipicariEducaţi, oameni vulgariIubitori de flori sau câiniÎnspăimântători, nebuniBătrâni, oameni cu pileAlţii cu priviri umile.Înglobaţi o clipă doarAceşti oameni pe cântarEi se nasc, traiesc şi morÎn diversitatea lorSunt totul pân’s-au sfârşitO clipă din infinitCu-n spectru larg de trăiriCu manifestări de firi Cu puteri, cu influenţeCu excese sau carenţe

Ce ramâne la final ?Pulbere şi un gust amarPentru cel ce vrea de afarăSă privească această moarăCe funcţionează-n plinCu destin după destin.Ce-a trecut s-a terminat Individul e unicat

SUNT LIBERTIN

M–am trezit într-o luminăCe mă mângâia divinăOchii mamei o purtauMâinile-i mă legănauAm crescut un falnic bradDrept, curat, neînclinatVânturile mă întărescPloile mă răcorescBeau culori din curcubeuZbor în vis şi curg mereuLa fel ca roua pe floriLumina în sărbătoriMă adun de prin colineSunt virgin şi am ruşineNopţile sunt un pierdutRătâcesc în neştiutGreierii îi ştiu din plinPrintre flori nu sunt străin.Eu am somn de trandafirDe iasomie în zefirIubesc tot ce e curatNu am pe lume păcatAm crescut un libertin Ştiu şi gustul de pelin

LACRIMI

Lacrimi ochi negri scăldândLacrimi în durere arzândLacrimi de copil pierdutLacrimi din necunoscut

22

Unele de bucurieAltele ce-s la mânieLacrimi de înfometatLacrimi de legat de patLacrimi de recunoştinţăDe speranţă, de căinţăDe iubire, despărţireDisperare, înfrăţireLacrimi pure, lacrimi reciLacrimi calde, lacrimi seciLacrimi buzele arzândLacrimi inocente dândOchi albaştri, ochi căpruiOchi de-a ei şi ochi de-ai luiDe revoluţionar rănitLacrimi de suflet strivitLacrimi bonlave şi releLacrimi blânde, lacrimi greleLacrimi de fiinţă brutăDe iubită-n pat avutăDe circar şi de artistDe sudor şi optimist De beţiv, de cancerosŞi de omul puturosLacrimi de adolescentDe copil ce-i repetentDe mamă, de suferinţăVanitate, umilinţăLacrimi tari şi de mândrieLacrimi ce sunt ca să fieLacrimi de analfabetDe bonlav de diabetLacrimi de paralizatDe rănit, de împuşcatDe călugar şi măicuţăDe amantă, de draguţăGrădinar şi de poetDe haiduc, de somnolentLacrimi de orfan plângândCuvânt »mama »neştiindLacrimi de biruitorŞi lacrimi de om datorLacrimi, lacrimi încet curgăndDurerea în ele stândCât plânset în suferinţăDin fiinţă-n fiinţă

Câţi ochi frumoşi au secatCâte vieţi au perindat Lacrimi, lacrimi neştiuteLacrimi curate, pierdute

MÂINI

Mâini firave, mâini intinseMâini cerşind şi mâini atinseMâini înmănuşate fineMâini de tinere copileMâini de molimă umpluteMâini bonlave, mâini cusuteMâini de lagăre gazateLovite şi sfarâmateStrinse-n uşi de securiştiCreatoare de artiştiMâini de hoţi de buzunareDe magie, vrâjitoareMâini grenada aruncândMâini nerăbdătoare vrândSă împlinească o dorinţăSă mângâie o fiinţăMâini de mort, de pistolarDe chirurg şi de văcarDe miner şi sabotorDe învins, de învingatorDe mireasă-n pat avutăDe copil cu fată slutăDe savant, de cleptomanAnormal şi melomanMâini fraţeşti şi mâini de urăMâini purtând pâinea la gurăBraţe avănd albe floriMâini cuprinse de fioriMâini frenetice, nebuneMâini ce banii ştiu să aduneMâini în cerc făcând o horăMâini de soacră, mâini de norăMâini de ucigaş plătitŞi de unu-n cap lovitDe negru, de africanDe arab, de musulmanDe îmblânzitor de leiŞi de tinere femei

23

Mâini întinse-n disperareMâini decise, protectoareMâini simbol unite-n cruceMâini ce totul vor să apuceInfinite mâini întinseDe emoţie cuprinseDe ură sau de păcatCât de mult m-au fascinat !

ÎNCERCAREA DIAVOLULUI

Din spirit sfânt m-am întrupatŞi în iubire m-am aflatAm fost în apă curăţitŞi duhul sfânt ma întregitTot ce-i păcat, desfrâu şi urăNu le ştiam a lor măsurăTrăiam într-o lumină calmăNevinovat şi fără teamăA fost copilăria un visO fericire, un paradisPână când răul ma cuprinsM-a încercat apoi m-a învins.Există în opus mereuCu binele şi DumnezeuNu este om nesfâşiat De răutate şi păcatEu n-am ştiut să mă ferescŞi sufletul să-mi liniştescSă mă gândesc la DumnezeuSă fug de diavol şi de răuVâltoarea vieţii m-a cuprinsŞi răutatea m-a atinsTrăiesc în vrajă şi păcatSunt trist, nebun şi sfâşiatMă pierd în nopţi în rătăcireSunt descompus, nu-mi vin în fireDansez pe şerpi şi pe furtunăMagia nu îmi e strainăMă rog un pic apoi nu pot

Un gol în suflet simt ca portSe înalţă obstacole mereuSă fug de vraja îmi este greuMi-e teamă dar mă simt atrasDe această forţă pas cu pasSunt tulbure, în suferinţăCeva străin e a mea fiinţăMă prind în jocul lui vicleanŞi vreau să port a lui turban.Sigur pe el era convins Cu vraja lui ca m-a învinsCredea că sunt a lui supusŞi-n împărăţia lui m-a dus.Sfidând puterea iaduluiCrucea mi-am scos în faţa lui.Am văzut dracul înspăimântatFără să ştiu am leşinatCând m-am trezit eu am ştiut Că încercarea am trecut

GLOSSĂ DE VARĂ

Plutesc raze-n flori de crinÎn mireasmă şi luminăUmbrele tremură finAlintând gingaşa mânăRochia albă încet o treciTainice cărări pierduteDezgolesc umerii reciLuciri calme şi tăcuteFreamată şi curg izvoareLacrimi rupte în argintFaţa lacului apareTrestiile încet plângănd În aburi luciri albastre Albe flori dau un suspin Nuferii măriei voastre Doar la tine se închin Tu pluteşti în iarba moale Ca un vis senin, plăcut Ţi se scutura pe poale Greierii care au tăcut. Ochii îţi privesc spre maluri Cântecele nopţii vin Salcia tremură-n valuri

24

Plutesc raze-n flori de crinEşti stăpână peste toateTe aşteptau ca să viiRegina nopţii eşti poateŞi ar vrea ca să rămâiSe deschid şi îţi aratăArmonia ce o auŞi florile dintr-o datăRoua tălpilor îţi beauLacul freamătă în murmurÎmbătat de lună plinăŞi te primeşte în tremurÎn mireasmă şi lumină Peste umeri păru-ţi curge În negre valuri săltând Dinspre lac ce-n nuferi plânge Se aud broaştele cântând El îşi aprinde faţa-n noapte Raze –n cercuri se adună Se preling spre tine şoapte De alintare şi furtună Ca în vis privirea-ţi trece Luciri ţi se opresc pe sân De argint tăcut şi rece Umbrele tremură finTe cufunzi în iarba moaleStelele umezi priveştiLumini scutură pe valeLe alungi, le şi gândeştiDintr-o dată în întunericUn nor trecător te lasăNaşte un suspin angelicDe un dor neştiut ce apasăTresari şi taina îţi place Frica e fără de vinăUn cosaş îşi dă de-a faceAlintând gingaşa mână Zâmbeşti! e o mângâiere ! O trăieşti! S-a înspăimântat Şi căldura mâini tale În noapte la alungat. Lacul cauţi din privire Iarba pulpele îţi mângâie Te ridici născând uimire. Lumina din nou e vie Barca tremura pe lac

Născând cercurile reci Prin taine ce veşnic tac Rochia albă încet o treciEşti statuie şi reginăUmbrele se rup în noriGreierii din nou suspinăCalci covorul florilorSparge noaptea, o să cadăUn strigăt pornit din zborUcigaş poate-i sau pradăToate-s în destinul lorNatura e respectoasăMoartea dă clipe tăcuteA trecut ! În urmă lasăTainice cărâri pierdute O renaştere nebună Vrea să alunge tristeţea Viaţa în zbucium şi furtună Îşi trăieşte frumuseţea Totul vine-n valuri, valuri De lumină şi de cânt Trestiile joacă-n maluri Apa-n cercuri şi în vânt Te apleci şi le atingi Mâna-n mângâiere treci Te înfioară şi le alungi Dezgolesc umerii reciÎn umbra încet pătrunziSalcia te şterge-n noapteTrupu-n frunze îţi afunziSe preling în lacrimi şoapteÎţi mângâie faţa finăLacul în taină amoţeşteAlintând barca se închinăCorpul tău încet păşeştePrinzi lopeţile în tremurBarca naşte cercuri multeSe preling în lacul purLuciri calme şi tăcute Ca un vis pluteşti uşoară Ramurile atângând Umbrele încep să moară Salcia ne mai putând Să-ţi ascundă faţa fină Când croieşti în cercuri drum Miraţi nuferii se închină

25

Văd ce şi-au visat acum Albă, cu vifor în vine Făptură-ţi pe lac apare Ajungând până la tine Freamătă şi plâng izvoareTe-au primit în mângâiereŞi-n respect ei te-au primitTotul pâlpâie în tăcereAprobând noul venitOrchestra se pregăteşteDirijor ea vrea de soiSuspicios te priveşte De pe un nufăr un broscoiTe înalţi şi ei tresarCu prestanţa i-ai uimitBaţi lopeţile şi sarLacrimi rupte în argint În concert nume ilustre Se aprind solişti de soi Dirijoarea vrea să muştre Prea-i zelos acel broscoi! Se trăieşte o vraja, un vis Stelele cad neştiute Sunt colţuri de paradis În noapte-s necunoscute Ai ajuns pe celalt mal Pădurea-i în depărtare Într-un altfel de fundal Faţa lacului apare.Te opreşti în umbra vagăPieptu-ţi stinge un suspinÎn raze totul aleargăSfârşind jocul în tremur finPleci capul şi te sărutăCrengile din plopul vechiFreamătă şi te alintă Şoptind frunze la urechiLacul din nou amuţeşteZorile-l prind tremurândBarca singură pluteşteTrestiile încet plângând Trestiile încet plângând Faţa lacului apare Lacrimi rupte în argint Freamătă şi curg izvoare Luciri calme şi tăcute

Dezgolesc umerii reci Tainice cărări pierdute Rochia albă încet o treci Alintând gingaşa mână Umbrele tremură fin În mireasmă şi lumină Plutesc raze în flori de crin

GLOSSĂ DE TOAMNĂ

Ruginit aur în plânsetPlutiri liniştite poartăVântul galben într-un scâncetA redeschis vechea poartăToamna a intrat în şoapteAratându-şi noua hainăS-au copt greierii în noapteÎncărcaţi de vechea doamnăPlopii galbeni stau pe dealuriCeru-i roşu în urma lorAdapa pădurea în valuriAmăgiri ce-n sânge mor La sfat se adună-n valuri Cârdurile în ciorchine Şi în plopii de pe maluri Violetul iar rămâne Roiuri negre se înfioară Rătăcesc şi încep a plânge Iar în amurgul de ceară Bat cu aripi ca de sânge A venit iar vremea poamei Vinul e copil în scâncet Scutura ploile toamnei Ruginit aur în plânsetVerdele se şterge-n zilePurpuriu şi galben moareSalcii nu mai văd idileCând pe lac luna apareRece tremur de aramăTrestile-n foşnet prindCerbii ciutele îşi cheamă

26

Boncăind şi căutândCopacii în amăgireGalbene trăiri aratăFrunze-n zbor de rătăcirePlutiri liniştite poartă Crâşmele studenţi adună A început noul an În cântec şi voie bună Au băut ultimul ban Parcurile se înfioară Paşii răscolind prin frunze Se aude o vioară Bolile îşi pun ventuze Plouă putred, neîncetat Trece o fată fără zâmbet Spre spital ea a purtatVântul galben într-un scâncetDescompusă-i primăriaPeste drum-i un abatorBate vântul puşcăriaCu galben şi cu violSerile sunt ca nebuneSângerează peste totPovara tristeţea îmi puneŞi-s galben şi nu mai pot.Faţa ta-i la fel de gravăToamna aceasta nu te iartăMâna firavă, bonlavăA redeschis vechea poartă Priveşti trist după obloane Frunzele ce rătăcesc Ruginite şi cu toane. Pleoapele încet clipesc E de plumb culoarea lor Sunt vinete, fără sânge Le atingi de geamul gol Şi începi încet a plânge Amintirile-s rebele Te gândeşti la acea noapte Când prin aceleaşi perdele Toamna a intrat în şoapteA pornit şi se afundăVântul rece, nemilosÎn ciubere se încruntă Vin tulbure, durerosCopii au ruginit

Deşi încep şcoala la optTrotuarul e înnroşitDe amurgul iaraşi copt.Lacu-i trist fără fioriPutrezit şi plin de tainăToamna-i combina culoriArătându-şi noua haină Se sting nuferii în val Nu dau nici un semn de viaţă Barca galbenă pe mal Suferinţa încet învaţă E o linişte de ceară Atmosfera e sfinţită Respectoasă, nevulgară Natura e pocăită Aşteaptă sfârşit de drum Care nu-i aşa departe Deşi-n poiana acum S-au copt greierii în noapteLa stâni câinii se audPăzesc oile în cercRâşii în depărtare râdÎşi cară casa un melcDintre frunzele murateA răsărit un ariciÎl ating şi ţepi îşi scoateCe-o fi făcând pe aici?Beciurile îşi fac sumaCu aromele de toamnăSe aleg berbecii-n turmăÎncărcăţi de vechea doamnă S-au redeschis prăvălii Îi saloanele de vin Cară benele din vii Tămâioasă şi pelin Curge de pe caldarâm Toamna iar însângerată La popotă, la salcâmi Violeţi soldaţi se arată Plouă mult şi putrezit Argila se rupe-n maluri Orizontul e înroşit Plopii galbeni stau pe dealuriFrunzele plutesc rebeleSe lovesc plângând în geamuriÎn vârtej, în joc de iele

27

Dezgolesc tristele ramuriO egretă însinguratăGalbenă-i de supărareDupă salciia învânturatăCând apare, când dispareS-a lipit de un convoiSpre necunoscut în zborSe rup strigăte-n suvoiCeru-i roşu în urma lor Se bâlbâe o cucută Cu vântul ea s-a certat Deşi-i bonlava de gută El gâtul i-a fracturat Spânii caută adapost Se rostogolesc nebuni S-au desprins şi nu au rost Se agaţă prin aluni Pârăile se îmulţesc Viforoase ies din maluri Zgomotul lor tineresc Adapă pădurea-n valuriCimitirile sunt pline De strigoi şi arătăriCâte-o bătrănă mai vineSă aprindă lumânăriGalbenă e aplecatăImobilă la pământPare în zare agăţatăDe crucea de pe mormântE din nou nebună toamnaÎn roşu şi în violA readus vechea doamnăAmăgiri ce-n sânge mor Amăgiri ce-n sânge mor Adapă pădurea-n valuri Ceru-i roşu în urma lor Plopii galbeni stau pe dealuri Încărcaţi de vechea doamnă S-au copt greierii în noapte Arătânduşi noua haină Toamna a intrat în şoapte A redeschis vechea poartă Vântul galben într-un scâncet Plutiri liniştite poartă Ruginit aur în plânset

GLOSSĂ DE IARNĂ

Suflarea noastră plăpândăSe afumă în albul ierniiCopii privesc cu jindăSe gândesc la a lor săniiBrazii tăcuţi se îmbracăCu strai nou şi îngrijitLuna apele încarcăÎn cristale şi argintNinge mult pe drum, pe casăPare totul irealCa o rochie de mireasăSe acoperă voal cu voal Pişigoii s-au trezit Cade zăpadă din ram Fulgii au înnebunit Lovesc degetele-n geam Plânge o cioară rebegită Resturi de la abator Hrana e acoperită I-a rămas strigătu-n gol. Ninge mare sau mărunt Toţi se ascund şi stau la pândă Aburi scoate-n gerul crunt Suflarea noastră plăpândăCocoşul a găsit o tainăDin poiata Când s-a datCurios e şi a lui haină Se înfoieşte în cântatSe adună vrăbii stolPe la streşini şi coteţeToate îşi au câte un rolSă reziste or să înveţeE frig şi gerul ne paşteIar eu am doar gândul perniiCoşul vechi al casei noastreSe afumă în albul iernii Au pornit furniculare De pe munte lemnul cară Drujbele neiertătoare Liniştea albă omoară S-a oprit acum ninsoarea Şi-i sărbatoare de soi S-a bătătorit cărarea

28

Derdeluşu e în toi Pârtiile-s în fiori În vijelie se afundă Coboară câte un schior Copii privesc cu jindăMiros de cărbune scoalăÎmprâştie prin ninsoareSe iveşte acum şi boalaGuturaiul reapareS-a format alunecuşCurtea şcolii este plinăÎn şir stau la derdeluşPână rândul le-o să vinăAu dreptul cei măriceiCad pe brinci şi fac mătăniiIar acei mai mititeiSe gândesc la a lor sănii Oraşul când s-a trezit Cu această nouă taină E confuz, neliniştit Nu-şi dorea această haină Sărbătorile-s aproape De crăciun şi noul an Se cumpără cam de toate Şi nu mai rămâne un ban Rudele urări îşi spun În cadouri se încarcă A venit noul crăciun Brazii tăcuţi se îmbracăFascinante aceste orePline de semnificatObiceiuri, vin şi horeToate-n sat s-au adunatCât tradiţia nu moareNu este totul pierdutŞi bătând din poartă-n poartăColindele se audSă te opreşti nu se mai poatePluguşorul a pornitNoul an intră în toateCu strai nou şi îngrijit A trecut şi boboteaza Este un frig nemilos A îmbătrânit zăpada Toate par cu capu-n jos Abatoarele-s murdare

Şi ciorile-s liniştite Au găsit vechea mâncare Nu-i nimic ca înainte A început din nou să ningă Se curaţă toate parcă Frumuseţea vrea să învingă Luna apele încarcăSe înmoaie încet ninsoareaÎn jur e imaculatE deschisă vânătoareaVânătorii-s la vânatPasiunea-i viforoasăRătăcesc în şir pe valeSunt veseli şi nu le pasăNici de frig nici de ninsoareUn susur sparge covorulDar dispare în pământSe rupe-n raze izvorulDe cristal şi de argint Se aud zgomote şirete De înnaintaşi şi câini Vânătorii încep să aştepte Prada, suflându-şi în mâini. Un mistreţ cu nasu-n vânt Miroase! Nu înţelege Capul-şi duce la pământ Apoi drumul îşi alege. Va fi purtat ca trofeu Sânge în zăpadă lasă Pe înserat mersul e greu Ninge mult pe drum, pe casaAu trecut câteva luniTotul e acum schimbatGândurile îţi aduniScurmând jarul înfocatLacul e acoperitMina albă în mănuşăCărările au pieritZăpada e pân’ la uşăTrestile-s dispăruteNu se vede nici un malSalciile-s dezgolitePare totul ireal Nu mai eşti ca o regină Nici statuie nu mai eşti Înfofolită, străină

29

În tuse te perpeleşti Părul şi-a schimbat culoarea Şi-i acoperit de fes Ochii nu-şi mai au valoarea Ridurile încep să ies Regreţi şi pieptul te doare Vara încă te apasă A rămas în amintire Ca o rochie de mireasăStrigă-n noapte cucuveauaMoartea e aşa de aproapeCuiva îi cade steaua Cimitirul să-l îngroapeUrlă lupii în pădureGerul i-a înnebunitLuna pecetea îşi punePe un alb neprihănitSănii copii împingCa să ajungă pâna-n dealDin nou norii negrii ningSe acoperă voal cu voal Se acoperă voal cu voal Ca o rochie de mireasă Pare totul ireal Ninge mult pe drum, pe casă De cristal şi de argint Luna apele încarcă Cu strai nou şi îngrijit Brazii tăcuţi se îmbracă Se gândesc la a lor sănii Copii privesc cu jindă Se afumă în albul iernii Suflarea noastră plăpândă

GLOSSĂ DE PRIMAVARĂ

Verde crud sorbind luminăGâze-n zbor, câte-o albinăPrimăvara e descântFlori albe purtând în vântGărgăriţe de norocFluturi adunaţi în jocIzvoare trezite –n zoriDe mireasmă de prin flori

Învârteli de corn de melcUn vârtej născut în cercPrimăvara a venitVerdele crud a pocnit Salcia e renăscută De motocei e baută Şi apleacă în vânt uşor Mlădiţele în fior Lacu-n tremur atingând Sărutând argint plăpând Egreta e aparută De lac ea e cunoscută Încearcă apa în cioc Şi e mulţumită foc Mă agit şi prind în mână Verde crud sorbind luminaCând întreabă o vecinăDe ce lumina-i virgină?Mă îmbăt şi încep să râdÎn cuvinte mă închidPrimavara e nebunăCânta pe aceeaşi strunăCu pocnetul florilorTrezirea culorilorCântecul de ciocârlieŞi cu albul de pe ieCu mişcări de rochie finăGâze-n zbor, câte o albină Dar nu e numai aşa Începe şi a ploua Şi e frig şi e noroi Verdele dă înnapoi Şi se zgribuleşte-n vânt E firav şi e plăpând Bruma o palmă i-a dat Pe alocuri la ruinat Prea mult el a îndrăznit Şi se vede pedepsit Nu e totul doar un cânt Primavara e descântŞi poartă-n zile rebeleAtât bune cât şi releTimpul e capriciosE întors cu capu-n josNe mirăm că noi româniNu suntem pe noi stăpâni

30

Vremea poate confirmaNoi suntem la fel ca eaDisperarea a trecutRenaşte ca la începutUităm răul, e un nou cântFlori albe plutind în vânt Toate sunt în timpul lor Şi te lovesc în fior Verdele e renăscut A învins, aşa a vrut Se bat potcoave la cai Şi în nări începi să ai Vântul purtând o surpriză Gândurile-şi pierd din miză Ridici ochii, eşti uimit Mireasma te-a uluit Întinzi mâna, prinzi în joc Gărgăriţe de norocAcel e parfum plăcutE ştiut şi neştiutTe frămânţi şi te gândeştiŞi în minte nu-l găseştiTestezi vântul şi te duciPe urma lui o apuciTe-a purtat la un loc sfântUn migdal plutind în vântEsti bonlav şi ameţitÎn oraş te-ai rătăcitTe lovesc de după blocFluturi adunaţi în joc Prinzi petalele în mână Primavara e virgină Ridici ochii din pământ Vezi doar lumină şi sfânt Cucul e amorzat De a lui singular cântat O să fie un an bun! Florile nectar îşi pun În faguri şi în borcane Atârni tei pe la icoane Cauţi roua de prin flori Izvoare trezite-n zoriPrimavara e descântFlori de crin şi flori de vântTe-a lovit în gând un dorDe dezmăţ şi de amor

Coapse goale şi bordeleForme tinere-n danteleTe încearcă iar un dracÎn sânge nu-ţi găseşti leacTe împrăştii în furtuniRătăcirea vrei să aduniTu de acolo vrei fioriDe mireasmă de prin flori De parfum de iasomie De venin şi de tămâie Nu îţi pasă ce-a trecut Vrei mereu un început Baţi la poarta cerului Ai tăria fierului Eşti curat şi luminat Dar eşti şi-n pelin scăldat Te trezeşti cuvinte bând Ai în sânge un descânt Apa-ţi freamătă în cerc Învârteli de corn de melcGâzele au înnebunitPrimăvara le-a trezitAlbine din floare-n floareDau copacii în sărbătoareSe înalţă o cucutăBea din apa neînceputăRândunele case-şi facBabe strâng bureni de leacPrivigetoarea-i reginăPeste pădure-i stapinăDin cuib smulge un pui bercUn vârtej născut în cerc Bat în apa de cleştar Păstrăvii urcând la deal Veveriţa-i curioasă Stă pe o ramură pletoasă Culorile se desprind Petale albe plângând Clopotele–n pragul serii Dau preludiu învierii Pe sfârşite-i postul mare Plugurile încep să are Totu-i nou şi primenit Primăvara a venitOraşul e invadat De verde şi alb curat

31

Vântul sună-n catedraleCireşii albi în icoaneSe pun lumânări, panselePe cuiburi de cucuveleLa abator şi aeroportNu mai miroase a mortTrandafir şi garofiţăOleandru şi-o lamâiţăTotul a întineritVerdele crud a pocnit Verdele crud a pocnit Primavara a venit Un vârtej născut în cerc Învârteli de corn de melc De mireasmă de prin flori Izvoare trezite-n zori Fluturi adunaţi în joc Gărgăriţe de noroc Flori albe plutind în vânt Primăvara e descânt Gâze-n zbor, câte o albină Verde crud sorbind lumină

RUGĂCIUNE

Doamne dă-mi priviri de soareSpală-mă în ploi de mareÎnvaţă-mă ce e răuUrcă-mă în zborul tăuIubirea să port în vineViforul de prin destinePoezia-i boală greaDă-mi puteri să ard în eaCântecele tale toateMi le dai şi mie poateSă mă zvânt să curg în eleNu vreu bune, vreu şi relePoartă-mă doamne prin lumeSă văd plâns, să caut urmeBoli, furtuni, oameni răiAi grijă Doamne de ei!Învaţă-mă Doamne a ştiCe a fost şi ce va fiArată-mi drumul cel drept

Vreau să fiu un înţeleptSpune-mi Doamne de ce oare Greu şi bine, frig şi soareSe adună-n jurul tăuVrei să fiu şi bun şi rău?Dorul dă-mi de neştiuteLacrimile să mă ajuteFă-mă să-mi găsesc şi paceCa ţestoasa-n carapaceDu-mă Doamne-n zborul tăuFereşte-mă de cei răuArată-mi lumea şi chinulRogu-te schimbă-mi destinul.Oare vreau prea mult sau poateO să mă strivesc de toate ?

ANII DE LICEU

Anii de liceu, de visA trecut atâta vremeCe furtuni de nedescrisTineri, vifor, nervi, dilemeAcum am pasul domolŞi privesc după perdeleCurtea, liceul e golAbsenţe, cărti, bune, relePlopii sunt aceeaşi treiBăncile un pic mai vechiSingur e bătrânul tei-Ne aşteaptă în perechiRăscolesc simţurile toateEram tânăr, slab şi răuTulburat aud în şoapte-Aşează-te în locul tău!Amintiri pline şi greleArogantul e învinsCând privesc după perdeleAnii ce încet m-au ninsVechiul glas l-aud şi vreauStrigătul de catalogFetele ce îmi plăceauLe doream în dialog.Priveam pe furiş la unaO alesesem doar pe ea

32

Deşi-mi va purta cununaAtunci nici nu mă privea.Acum nu mai e de locA rămas a noastră faţăŞi în vechiul catalogE un semn cu negru iată-Anii de liceu! ce vis!Amintiri, regrete, relePerdelele s-au închisEu sunt singur după ele

DRUMUL DESTINULUI

Eram atât de fericit în călătoria meaMuntele măreţia împrăştiaÎn bulgări mari de lumină şi plăcereDrumul mă purta după a destinului vrereGustam cu vigoare şi speranţă din frumuseţeDorinţa era puternic ancorată-n tinereţeÎn neştiinţă păcatul mă amăgeaPaşii şi cugetul uneori îmi însoţeaMergeam fără de grijă pe acel drumLa început era frumos, uşor şi bunApoi a devenit din ce în ce mai greuUrcuşul anevoios şi drumul tot mai răuŞi-am început să-mi fac mustrari de conştiinţăCă am greşit calea şi a ei consecinţăAm înţeles că a mă întoarce nu se mai puteaUrcam greoi fără dorinţa meaPrăpăstii ameţitoare se deschideauDe o parte şi de alta a drumului mă însoţeauNesiguranţa, spaima apoi încercamSă mă agaţ de stânci, ând eu mă târamAlergam disperat să scap de acea straneţeTranspiram de teamă şi nu vedeam ce-i frumuseţeMuntele s-a ridicat imprevizibil ca un scutŞi un tunel în el a apărutDispariţia prăpăstiilor m-a bucurat nespus

Simţeam o siguranţă la acel punct ajunsTunelul era atât de fascinant şi misteriosÎncăt m-am bucurat de acel frumosIzvoare cristaline îşi împlineau menirea-n tainăStâncile uriaşe nu mai produceau spaimaFărâ de grijă am intrat în acel tunelDar încet, încet se îngusta şi elLumina a început să păleascăSub paşi-mi piatra devenea nisip şi iascăPicioarele se afundau ântr-un material lunecos, greuIar teama mă însoţea din nouAm privit inapoi fără speranţăTot mai uşor mă aştepta în faţăTunelul se astupa în urma meaŞi din tavan nisip în val curgeaOboseala şi nepăsarea m-au cuprinsÎnaintam mecanic şi mă simţeam învinsAerul era încărcat de nisipÎmi umplea gura şi nu puteam să ţipMă împleticeam nesigur şi-am căzut Voinţa şi dorinţa de a trăi nu le-am pierdutMă tiram în continuare fără conţinutCreierul de nisip mi s-a umplutGândurile încet, încet dispăreauInerţia şi voia de a fi mă târauNu mai ştiam că existÎntunericul era absolut şi tristEu mă târam fără odihnăApoi am bănuit o rază de luminăEra nepământească, de altfelNu mai eram, nu aveam ţel.Am înţeles că sufletul nu doareVa fi atins de acea lumină orbitoare

LA MORMÂNT

La mormântul tău când vinMă primesti ca pe un străinOchii negrii, părul tăuLe-am pierdut pentru mereuVântul îţi este glas pe cruce

33

Trandafirul îmi aduceAmintiri de-al tău parfumTe-am iubit ca un nebunLa mormântul tău de floriVin acum adeseoriChip de înger îmi esti străinDumnezeu e al tău stăpân

POEM

PĂCATUL ORIGINALSă se facă lumină! A fost zisŞi Adam a fost întâiul trimisÎn acea grădină minunatăUnde totul era fără păcat odatăUn singur loc era ca fruct opritŞi singurul Adam era de păcălitStăpân pe Eden şi pe moarteAdam suferea de singurătateŞi-a fost născută din a lui coastăA lumii peste timp năpastăFemeia! ce l-a înşelat pe însuşi DumnezeuE condamnarea omului pentru mereuAu fost sortiti atunci prin semnÎn fericire să trăiască în EdenDar şarpele viclean, de neopritPe Eva cu un măr a păcălitŞi-a coborât păcatul pe pământEste femeie acum şi Adam un sfântCu dezmierdări şi vorbe de înşelatEva pe Adam în vraja la purtatLa pomul cel oprit şi iatăCa Dumnezeu de om e înşelat întâia datăCu toate ca Adam la începutA refuzat păcatul neştiutDar viclenia, viciul şi minciunaPe Eva o rodea acum într-unaMereu era la ea acel îndemnIar diavolul făcea într-una semnPe Adam sa-l amăgească îi era ţelulŞi şarpele îi susţinea-n tărie zelul

Adam din fructul păcatului de începutDe Eva amăgit să muşte a vrut.Atunci un glas din cer mâhnitFără reproş dar tare chinuitPeste grădina sfânta a răsunat:-Pe lume ve-ţi purta mereu păcatVeţi şti ce-i moartea, chinulVă veţi împlini de acum altfel destinulVeţi fi nelegiuiţi şireţi şi răiVă veţi înmulţi în patimi şi nevoiDeşi veţi fi copii mei mereuSunte-ţi şi fii păcatului cel greu!VIAŢA ISTORICĂ S-au înmulţit a neamurilor seminţiiÎn desfrâuri, minciuni şi neomeniiEra o viaţă de amăgire pe pământIar sufletele erau pustii, în vântToţi căutau o alinare, o credinţăDar n-o trăiau neştiind ce-i pocăinţaDin când în când de la Dumnezeu veneau semnePrin prooroci la fapte bune să îndemneSe bucurau îngerii cei răi şi îşi doreauSă stăpânească lumea dar lumina n-o aveauDădeau puteri deşarte, chinuiteÎn amăgiri, nelinişti, vorbe poleiteEra pustiu, în suflete îşi găseauIdoli lumeşti, străini care amăgeauEra o lume fără lege pe pământFără lumină, dragoste şi lucru sfântDoar diavolul stăpânul celor negreÎşi culegea din roadele integreDeşi ştia ca lumea-i chinuităEra o desfătare în a lui ispităSe bucura văzând războaie, bube, moarteMinciuni, desfrâu, nebuni şi rele toateAcestea spre mai rele se adânceauDuhurile necurate în lume triumfauEra un chin de nedescris pe acest pământAcel ce s-a născut atunci cu duhul sfânt Primi-ta de la Dumnezeu porunca şi însemnO arca să dureze la a lui îndemnSă ceară omeniri pocainţă şi îndreptareDupă potopul ce va clădi o lume viitoare.

34

Dar sufletele lor pentru vecie erau spurcateNu mai ştiau lumina, erau în lanţuri nu în libertatePierduţi erau în echilibrul dintre rău şi bineDoar răul stăpânea şi în a lor slăbiciuneNelegiuiţi trăiau şi calea lor spre moarteDe diavol se întărea prin a lor fapte.Atunci păcatul Dumnezeu să spele a vrutŞi a facut din Noe un începutSămânţa lui s-a întins peste pământDumnezeu trimi-sa semn şi îndemnul sfântSpre binele suprem ca toţi să tindăDar răul a început din nou să se întindăNoi prooroci lumina în lume au purtatVoind clădirea unui om prin el curatDin sămânţa lui Avram iubit de DumnezeuS-a proorocit o izbăvire de păcat prin om pentru mereuPuterea diavolul şi-a văzut-o zdruncinatăDar setea lui de rău era nelimitatăEl ştia că omul e slab, firav din fireFără a şti deplin a lui menireŞi-n slăbiciunea omului el a lucratŞi iaraşi mulţi în lume de partea lui a datLe era stăpân prin îndemnuri rele şi vicleşugTrăgând cu îngerii cei răi în acelaşi jugS-a întristat iar Dumnezeu când a văzutCă ce-a clădit în lume dintr-un începutVrea diavolul ca să dărâme şi-a trimisPe Moise calea lui Isus de a deschisŞi-a încercat atunci a lumii izbăvireNu prin potop, urgii ci mântuireISUS HRISTOSPrimi-ta magii de la rasarit în vis un semnCă se va naşte prunc ceresc în BethleemMaria Duhul Sfânt purta în pântecele fecioreştiVestit de Dumnezeu şi semnele cereştiÎn lumină s-a nascut în iesle Domn IsusI se închinau trei magi şi îngerii de sus

Dar diavolul de atunci a vrut să-l piarăPrin vicleşug ceru irod magilor să treacă iarăSă-i vestească naşterea acestui nou stăpânCrezând că e lumesc şi nu divinDar într-un vis un semn le-a arătatCă gândul lui irod nu e curatAu plecat magii înapoi pe altă caleSlăvind pe Dumnezeu şi ale saleIrod a vrut să-l omoare pe Isus atunciUcigând cei patruzeci de mii de prunciUn semn de sus pe Iosif la vestitSă fugă în Egipt a fost sfătuitDupă moartea lui irod din nou prin semnSă se întoarcă la Ierusalim a primit îndemnA postit Isus patruzeci de zile în pustiuDe diavol încercat pe căi lumeşti până târziuApoi a început să facă câte o minunePe cei doisprezece apostoli să-i adune.Predica în lume voinţa lui DumnezeuCare doar bine vrea şi mântuire pentru mereuPurtat de Duhul Sfânt şi de lumina cea de susMinuni făcea, scula din morţi şi vindeca Domnul IsusMergea pe mare şi vântul i se supuneaÎn numele lui Dumnezeu la demoni porunceaSimon-Petru pe munte din cer pe Dumnezeu l-a auzitCu glas de tunet pe Isus fiu la numitÎn rugaciunile lui Isus Hristos la a lui tatăLumină şi Duh Sfânt coborau din cerul fără pată.Au ascultat atunci mulţi poruncile smeriţiDar cei de diavol şi de duhurile rele chinuiţiÎn gânduri negre voiau a lui pierzareIsus îi cunoştea cu puterea lui cea mareŞi-i ocolea, spunând apostolilor cereşti Că de aluatul fariseilor să te fereşti

35

Poruncile pentru această lume de la DumnezeuSunt să iubeşti pe El şi pe aproapele tăuAdulter să nu faci, să nu ucizi, să furi este păcatDe vicleşug, minciuni, mânie să nu fii purtatÎn pilde le vorbea Domnul IsusDe înţelepciune, de lumină şi Duh Sfânt în lume adusApoi le-a vorbit Apostolilor despre mântuireDespre vânzarea lui, de moarte, inviere şi iubireS-au intristat atunci cu totii şi au plinsDar vointa lui Dumnezeu e de neinvinsPe munte paharul mortii Isus s-a rugatSă fie de la el dacă se poate luatAtunci voia lui Dumnezeu s-a facutIar Isus tot ce va pătimi a ştiutLe-a spus Apostolilor ce se va întâmplaCă el din morţi a treia zi va învia.Pe măgar fiul omului-Isus a venitAşa cum în trecut s-a proorocitLa cina cea de taină cuvânta Isus apostolilorTulburare mare era în sufletele lor-“Unul din voi de diavol purtătorMă va vinde şi pentru această lume morSpre a vă mântui voi fii lumii de păcatAcesta va fi ultimul meu sfat-Luaţi! mâncaţi! acesta este trupul meuCare pentru voi se frânge. Această pâine sunt eu-Beţi acest vin care îmi este sângeCe curge pentru voi şi lumea noua ce va învinge ‘’ Atunci Iuda pentru treizeci de arginţiSingur purtător de diavol dintre sfinţiPrintr-un sărut făţarnic pe Domnul l-a vândutA lui suflet în iad pe veci va fi pierdutArhireii cu oastea ca pe un tâlhar l-au prinsUnul dintre slujitorii lui Isus sabia a întins

Spre a-l apăra pe fiul lui Dumnezeu IsusDar cel ce va pătimi mâhnit i-a spus‘’ Nu ridica sabia că de sabie vei pieri ‘’Nici când la împărăţia lui Dumnezeu nu vei putea râvniÎn batjocură şi vorbe de ocară ei l-au dusLa Ana şi Caiafa. O ramură de spini pe frunte i-au pusApoi l-au purtat în alai mare la PilatAcesta ascultându-i a găsit că-i nevinovatDar s-a spălat pe mâini când poporul a cerutSă fie judecat. Mai aprig ei au susţinutPilat a făcut voia arhireilor şi a fost dusPe cruce răstignit Domnul nostru IsusAu împărţit a lui veşminte toţiCum s-a proorocit cămaşa a fost trasă la sorţiA pqtimit şi cuie-n palme i-au batutVina lui au căutat şi alta n-au avutDecât Isus regele iudeilor era scris Îl huleau, batjocoreau şi-l chinuiau de nedescrisAtunci cerul întreg s-a întunecatIsus cu glas puternic a strigat“Părinte în mâinile tale încredintez duhul meu”Pământul a cutremurat şi cerul DumnezeuA cerut Iosif, de neam iudeu, de la PilatTrupul cel sfânt şi-n giulgiu de in l-a înfăşuratÎn mormânt în care nimeni n-a fost dusL-au coborât şi la intrare o piatră au pusA doua zi arhireii şi fariseii la Pilat umblândL-au rugat să pună straja la mormântPentru că şi-au adus aminte că s-a proorocitCă va învia a treia zi cel răstignitDe frica mulţimii oaste au pus de pazăNelegiuirea lor prin diavol se păstreazăÎNVIEREA DOMNULUI A trei-a zi Maria Magdalena la mormânt s-a dus

36

Dar piatra era prăvălită negăsindu-l pe IsusLa mormânt un înger le-a vorbitCă a înviat Isus de Dumnezeu iubitA îndemnat să meargă să spună ucenicilorCă Isus în Galileia se va arată înaintea lorCu spaimă au fugit femeile de la mormântŞi bucurie mare că a înviat Isus cel sfântPrima l-a văzut Maria Magdalena în grădinăEa a căzut la picioarele lui în tinăN-a fost lăsată să se atingă de IsusUcenicii nu credeau când li s-a spusApoi în alt mod s-a aratat la doi din sfinţiPe când mergeau la ţărână. Cu vorbe fierbinţiEi au povestit celorlalţi ucenici, dar şi acumS-au îndoit şi nedumeriţi se întrebau cumSe poate aşa minune mare întâmpla? Că până atunci nu mai înviase altul aşaLi s-a arătat Isus şi i-a mustrat pe toţiSpunând că numai iubind pe Dumnezeu ai să poţiSă fii purtat de Duh Sfânt şi luminăSă ai har, putere şi viaţă divinăApoi a spus să propovăduiască Evanghelia în lumePrin botez mântuirea pentru a neamurilor turmeI-a încărcat cu Duh Sfânt şi har cerescSă spele tot păcatul şi răul lumescCei ce nu cred vor fi osândiţi pe vecieDe diavol fiind purtaţi în pribegieÎn lumină multă la cer s-a ridicatCerul de lumină sfântă s-a încărcatÎn dreapta Tatălui ceresc s-a aşezat IsusBucurie mare a fost şi pe pământ şi acolo susFAPTELE APOSTOLILORÎn lumea întreagă ucenicii au purtatCuvântul Domnului şi-a fiului Isus Hristos curatIar în locul lui Iuda de suflet vânzător

A fost ales apostol Pavel de cuvânt purtătorDuhul Sfânt a coborât asupra lui de susSe numise Saul şi prigonise învăţătura lui IsusDar prin cuvânt i-a spus Isus că a fost sortitSă râspândească învătătura la neamuri negreşitDintre Apostoli în lume cel mai mult s-a dusSlăvind pe Dumnezeu şi fiul său IsusHar ceresc la cei aleşi de Dumnezeu şi FiuPrimi-ta şi alte seminţii şi Duhul Sfânt cel veşnic viuAu clădit în lume biserica pentru popoareSpre mântuire veşnică şi în lumină viaţa viitoareAu proorocit vremurile ce vor veniCând diavolul din nou va stăpâniVor cobori din cer noi semne Se vor scula prooroci mincinoşi la rău să îndemneDiavolul va fi din nou îngenunchiatDe Dumnezeu de pe pământ va fi îndepărtatVor fi aleşi să aibă viaţă veşnică cei cu Duh sfântA căror fapte au fost fără prihană pe pământAtunci au fost prigoniţi ucenicii lui Isus şi umiliţiDe alţii îmbrăţişaţi şi slăviţiPrin botez mulţi s-au izbăvit de păcatePoruncile Domnului au fost în lume împrăştiateIar în Apocalips, Ioan Teologul spuneCă i s-a arătat din cer mare minuneSă povestească vremea viitoareÎn văzduh a văzut pe Isus cu lumină mareAvând în mâna şapte stele iar brâul de aur eraDin gură îi ieşea o sabie şi veşminte albe purta

37

Ochii ardeau ca focul, picioarele erau de aramăA strigat la Ion să nu aibă teamăCă el e cel dintâi şi cel de pe urmăA poruncit să aibă grijă de a lui turmăScriind la cele şapte biserici îndrumarePentru slăvirea celui de sus şi buna purtareApoi o uşa s-a deschis în cerŞi un glas de trâmbiţă şi de misterL-a chemat pe Ion şi în duh pe tron a văzut şezând cinevaDouazeci şi patru de bătrâni în jur el aveaEi cununi de aur şi haine albe purtauFulgere, glasuri şi tunete din tron ieşeauÎnconjurau tronul patru fiinţe de ochi plineToţi slăveau pe cel de pe tron făcând închinăciunePurta în mână o carte de şapte peceţi tăinuităDoar de Mielul din rădăcina lui David a fost depecetluităAvea şapte coarne ce duhurile lui Dumnezeu erauLuând cartea toţi în slavă mare îl purtauA desfăcut patru peceţi cu slavă mareIon a văzut câte un cal în fiecareCe aduceau Biruinţa, Pacea, Dreptatea şi MoarteaCulorile lor erau: albă, roşie, galbenă şi neagră ca noapteaA cincea pecete când Mielul a deschisSufletele celor jerfiţi pentru credinţă s-au aprinsCutremur mare, stele pe pământ au căzutCând cea de-a şasea pecete s-a desfăcutÎn peşteri şi stâncile munţilor s-au ascuns cei de pe pământŞi a fost zi mare cu mânie şi vântAu fost aleşi o sută patru zeci de mii din a lui Isus seminţieCare vor avea viaţă sfântă, fără nevoi pentru vecieA şaptea pecete Mielul când a desfăcutÎn cer tăcere mare un timp s-a făcut

Apoi şapte îngeri pe rând au trâmbiţatŞi multe chinuri şi urgii peste pământ s-au împrăştiatÎşi doreau moartea cei de pe pământDar n-o puteau avea spune a lui Ion cuvânt Un înger s-a arătat ţinând în mâna o carteSpunând că puţin de taina Domnului îi mai desparteCartea s-o înghită pe Ion l-a îndemnatGura-i era dulce şi pântecul amar dupa ce a mâncatPorunca a primit Ioan templu să măsoareCurtea de afară o vor călca necredincioşi în picioarePatruzeci şi două de luni apoi doi martori vor lua putereaProorocind o mie două sute şaizeci zile a Domnului vrereaDin adâncuri se va ridica fiara şi în război Îi va răpune apoi vor învia cei doiDupă ce al şaptelea înger a trâmbiţatCei douazeci şi patru celui de pe tron i s-au închinatS-a ridicat templul lui Dumnezeu în cerÎn fulgere, cutremure şi tunete-n misterS-a arătat o femeie cu o cunună de douăsprezece steleCe va naşte stăpânul cu toiag de fier, peste toate neamurile celeAlt semn a arătat balaurul roşu cu şapte capete şi zece coarneVoind pe cel născut din acea femeie să-l răstoarneÎn cer de sfîntul Mihail a fost biruit şi înfrântApoi aruncat satan’ cu îngerii cei răi pe pământAsupra femeiei şi a ei semenţie de Duh sfânt purtătoriA încercat diavolul prigoana de nenumărate oriDin mare s-a ridicat o altă fiarăCu şapte capete purtând nume de hulă şi ocară

38

Oamenii ieşeau la ea ca să se închineDar cei ce i se supuneau nu erau în cartea celui care vinePentru întărirea puterii acestei fiare în avântS-a ridicat o alta cu două coarne din pământProorocea minciuna şi deşertăciunea în lumeTot ce se vindea şi se cumpăra se făcea în a ei numeNumărul ei lumesc era şase sute şaizeci şi şaseAtunci Mielul lui Dumnezeu pe muntele Sion urcaseCu cei o sută patru zeci şi patru de mii de Duh sfânt purtătoriÎnsoţiţi de îngerii din cer ce au devenit secerătoriS-a făcut secerişul şi culesul viei pe pământSânge mult a curs din teasc la a lor cuvântŞapte pedepse de la şapte îngeri au urmatCu aceasta mânia lui Dumnezeu s-a terminatCând a şaptea cupă s-a vărsat pe pământCetatea cea mare şi cetăţile neamurilor în trei s-au frântCutremur ce nu a mai fost până atunci s-a pornitGrindina a curs în hulă şi de babilonul cel mare s-a pomenitPe-o fiară roşie cu şapte capete şi nume de ocara stăteaPurta chip de femeie şi o cupă cu desfrâuri în mâna aveaEra beată de sângele sfinţilor şi mucenicilor lui IsusCapetele fiarei împăraţi sunt ce vor veni iar alţii s-au dusCele zece coarne sunt împăraţi cu a fiarei putereCe vor porni razboi împotriva Mielului şi a lui vrere

Dar Mielul va învinge împreuna cu cei aleşi pe cei răiÎnsăşi femeia va fi distrusă de fiară satan’ cu împăraţii eiNumele femeiei era cetatea cea mare babilon care a cazutDumnezeu pe fii lui să-i scoată a vrutPentru desfrâul şi păcatul ce a ajuns până la cerÎntr-o singura zi dispare cetatea răului lumesc în eterCel de pe tron era în veci de cântece slăvitIoan a văzut un cal alb cu-n călăreţ din cer ivitSe numea cuvântul lui Dumnezeu şi era cel chematSă stăpânească cu toiag de fier. El fiara a răsturnatDiavolul e legat pe mii de ani în adânc pecetluitCând va fi dezlegat pe Gog şi Magog i-a amăgitNeamurile de peste tot le-a adunatCetatea sfinţilor de Dumnezeu iubită a înconjuratAtunci foc din cer a coborât şi i-a mistuit pe toţiS-a făcut din cărţi judecata celor vii şi a celor mortiS-a zămislit cer nou, nou pământ şi un nou IerusalimÎn locul soarelui lumina Dumnezeiască se împrăştia sublimÎn cetate era zi veşnică, întunericul a dispărutNimeni pângărit, spurcat şi în minciuni să intre n-a pututDin tronul lui Dumnezeu curgea apa vie ca de cleştarIar pomul vieţii avea roade în fiecare lună şi nectarFrunzele lui tămăduiau neamurile de blestemeAceasta a vrut cuvântul lui Dumnezeu să însemne.

39

Ioan a fost sfătuit de îngeri atunciSă nu pecetluiască proorocirea acestor porunciPentru că vremea-i aproape şi lumii e de spusDespre diavol, desfrâu, Dumnezeu şi IsusCel ce va adăuga la cele spuse minciuniVa fi pedepsit şi lovit de minuniIar cel ce nu va propovădui tot ce-i scrisVa fi de asemenea de domnul respinsAceasta a văzut Ion şi-a proorocit prin cuvântSă se ştie că tot ce-i legat de Dumnezeu şi Isus e sfântNiciodată prooroci ce au slăvit a lor numeMinciuna au spus şi aşa a urmat în lumeCuvântul lui Dumnezeu întotdeauna drept şi bun a fostDar popoarele lumii au alungat mereu a lui rostLa diavol mulţi se închină şi au inima neagrăLoviţi de blestem spre întuneric aleargăDIAVOLULDin îngerii din cer de mult la începutUnul purtat de întuneric şi răutate s-a născutŞi-n blestem lui Dumnezeu nu i s-a supusDornic de sânge, de moarte şi ispită era dusMult la mâniat pe Dumnezeu atunciÎn cer s-au auzit aprige dispute şi porunciNumele lui diavol era şi chipul-i era slutMult de furca cu el cei curaţi au şi-au avutŞarpele întunericului din cer a fost aruncatDoar întuneric şi hulă cu el a căratChin pentru om spurcăciune şi blestemDoar spre rău şi distrugere era a lui îndemnScăldat în sânge, în moarte şi groazăPuterea lui cea deşartă vegheazăSă se întărească în fluvii de sângeDesfrâuri, urgii numai astfel va învinge

Tremură a lui mâdulare când vede luminăÎi scade puterea când fapta e bună.Pe pământ a adus distrugere în vorbe deşarteCredinţa lui este întuneric şi moarteE chinuit de lumină, nu poate să trăiascăClădeşte întuneric pentru a putea să creascăA lui împărăţie pe pământ s-o făurească a începutNumai după ce Eva din măr să muşte a vrutA pătruns în sufletul ei întuneric şi chinPentru a ei seminţie şi toate care vinSălaş pentru el şi îngerii cei răiSunt sufletele pierdute ce ard în văpaiS-a înmulţit minciuna, ura şi-a lumii desfrânareSorbite din cupa celui ce astâmpăr n-areProoroceau îngerii lui răul ce se intindea pe pământFugeau de lumină şi de cei purtători de Duh SfântSingura lor teamă era de binele supremDe aceea semănau răul cu a lor îndemnAcolo unde puterea lui rădăcini prindeE scrâşnet de dinţi şi focul de smoală se întindeDiavolul puterea şi-o hrăneşte cu sânge spurcatBăut de pe strada sau de la palatMare blestem şi vai este pentru acel poporCând un diavol în frunte e conducătorS-au ridicat pe lume împăraţi cu puteri deşarteChinuiţi de razboaie, aducători de moartePecetea lor a fost în iad să trăiască În întuneric viaţa celui rău să hrănească.Însă omul a fost dat pe lume de DumnezeuSă crească în Duh sfânt şi lumină mereuÎntunericul şi răul de diavol făcutÎl va pierde pe om, îl va face moarte şi lut

40

E gerul ca singur omul pe diavol să alunge Cei purtaţi de Duh Sfânt la Dumnezeu vor ajungeDe aceea când Isus a venit mântuirea să poarteDiavolul s-a pierdut şi a fost scuturat de moarteDar întunericul lumii are multe taineIar diavolul prin el îşi poartă multe haineDupă a lumii mântuire omul a avut alt ţelŞtie să se ferească de deşărtăciune şi de elCând însă păcatul, minciună, desfrâul în lume nu dispar Întunericul şi chinul cu diavolul aparA lui slujitori se întind pe pământPrecum boala în corp pătrunzândÎn unii multe duhuri rele au sălăşluitEle peste puterea omului de multe ori au biruitDiavolul cel negru cu nume de fiarăÎntinde întuneric puterea să nu-i moarăFemeile în descântec şi vraja poartă a lui hranaDucând sufletele celor pătimaşi în veşnica iarnăSe bucură când numele lui este chematAjută întunericul pe cei răi şi a lui aluatEl ştie că roadele de aici le culegeDe la vrăjitori, tâlhari, desfrânaţi şi fără de legeAceasta-i doar o amăgire pentru toţiSpre a-şi pierde sufletele atât vii cât şi morţiPe pământ diavolul poartă chip de om sau de fiarăDe lup, câine, liliac, înşelători pe dinafarăEl bate la poarta sufletelor noastre mereuCei ce-l primesc se mântuiesc de a lui urgie cu greuDoar prin credinţa şi dragoste în Duh şi luminăE greu să fugi de păcat şi neagră jivinăCând hrana lui eşti te simte în toate

Omul să scape de puterea lui nu mai vrea, nu mai poateS-au născut în lume mulţi oameni şi multe femeiCe au cinstit diavolul, moartea şi acele scânteiIar o legenda spune că-n munţii CarpaţiAvea castel voievod din al dracului fraţiUrgie şi moarte pe acest pământ a adusRisipea sânge de om şi mulţi în ţeapă a pusIar după moarte a devenit strigoiBântuind prin lume după sânge şi rele nevoiZiua în mormântul de la castel şedeaIar noaptea după pradă mistuit alergăLua chip de lup, liliac sau altă fiarăAvea puteri asupra întunericului în a lui ghearăDe om cu credinţă în Dumnezeu a fost biruitSufletul lui în veci va fi chinuitA purtat diavolul în lume multe războaieIspitind pe om încât de credinţă să se îndoaieDesfrânări, bordele, minciuni, suflete pierduteDe partea lui pe toate le-a avut trecuteÎn beţii fără sfârşit purta pe cei răi în lumeCulegând spurcăciuni, tâlhării şi sânge în a lui numeS-a instalat pe lume a lui legeLa toţi cei ce numele de el nu vor să-l dezlegeErau prigoniţi cei buni, cu a lor credinţăCei legaţi de Dumnezeu şi a lui biruinţăAu apărut împăraţi şi stăpâni dornici de sângePurtând războaie şi pruncii făcând a plângeMare a fost răbdarea lui Dumnezeu atunciCând a văzut chinul coborând şi la prunciS-a ridicat Hitler purtător de rău şi urgiiPrigonind neamul lui Izdrael şi a lui fii

41

Război mare în lume el a purtatŞi multe vieţi în ghearele morţii a datChiar şi contra balaurului de la răsăritRăzboi în sminteala lui a pornitSe întrebau unii atunci neştiutoriCum poate răul să distrugă răul şi a lui flori?Nu ştiau că diavolul e veşnic nemulţumit deplinDoar moartea el iubeşte, răul şi a lor chinIdeile ce pe conducătorii cei răi i-au călăuzitPrin voia diavolului în lume s-au împlinitSângele ce a curs fără sfârşitMai mult puterea diavolului a întăritIar după ce Dumnezeu a vrut că acea putere să cadăDiavolul pe balaurul de la răsărit a început să sadăHulea numele lui Dumnezeu şi a lui regatMulte biserici şi locuri sfinte s-au dărâmatCapetele balaurului au început să se întindăSă-i crească coarnele şi multe naţii să cuprindăDeşi spuneau că binele vor pentru lumea aceastaMinciuna era şi aşa întindea năpastaA cuprins din nou răul acest pământHulind pe Dumnezeu şi tot ce-i sfântSocietatea care s-a născut acumDin interior era măcinată de minciuna şi fumLumea s-a prăbuşit prin sine în răuSufletele-s negre de satan şi ce e al săuVorbele spuse sunt gândite în alt felDe la mic la mare toţi să înşele au ţelCalcă cei puternici pe cei slabi în picioareAcestea la rând mint şi hulesc tot mai tareNu mai e nevoie ca diavolul mâna să întindăRăul din tată în fiu a început putere să prindă

Desfrâul, minciuna, lăcomia sunt voite prin legeNedreptatea stăpâneşte de la cerşetor la regeEste batjocorit cuvântul lui Dumnezeu şi hulitTrăind între rău şi cei buni au sufletul chinuitTot ce se clădeşte cu intenţii bune Poarta şi reversul spre deşertăciuneE în om tot răul adunat cu trudăCând ne este bine parcă ne este ciudăNu mai ştim pe alţii cum să-i mai lovimTrăim din aceasta dacă mai trăimDiavolul e în oameni acum iar stăpânViaţa e legata de a lui destinDumnezeu se zbate în chinuri pentru noiIubirea din lume-i plină de noroiViaţa e deşartă fără nici un ţelNe zdrobim cu totii, trăim toţi la felBinele din oameni e fără de sensSe aruncă lumea într-un gol imensConflicte armate apar peste totMor copii de foame, scapă care potSe distrug popoare pentru a lor credinţăTrec prin foc şi sabie fără de căinţăA înnebunit lumea de diavol purtatăFără a se gândi ce semne aratăPlâng sfinţii în biserici, icoanele-s viiPeste tot răsar suflete pustiiCerul e mai negru, cenuşă şi scrumBinele suprem nu-l mai ştim acumOrişice idee care se mai naşteChiar de este bună neîncrederea o paşteSunt tot mai puţini la suflet curaţiPar ca şi nebuni pentru cei spurcaţiAtunci Dumnezeu în a lui durereVrea să schimbe lumea cum cartea o cereŞi proorocirea lui Ioan Teologu se va întâmplaPentru salvarea lumii şi renaşterea saIubirea şi binele suprem vor învingeÎntunericul şi diavolul se vor stingeSperanţa în lume e doar DumnezeuEl va călăuzi viaţa spre bine mereu

42

Diavolul şi întunericul ne va aduce doar chinDacă ne hrănim din a lui veninOMUL-Spirit este omul de la Dumnezeu!-Material a evoluat spune un ateu!Setea de a şti e nemăsuratăŞi în contradicţii totul ni se aratăAcest adevăr lumea stăpâneşteUnde apare Bine, răul îl loveşteMenirea pe lume pentru om nu-i clarăEchilibru stabil nu poate să aparăOrişice căutare are un reversSensul acestei lumi poartă şi alt sensViaţa noastră pare o amăgireVrem a stăpâni a noastră trăireDe când Adam in Eden a fost curiosOmul e mereu de mistere rosŞi îşi va clădi în râvna un regatCare tot de el va fi dărâmatE un adevăr că omul există Şi pământul poate este a lui pistăDar lumina aceea de la începutDe n-o va sorbi el se face lutŞi doar Dumnezeu o poate aveaCei iubiţi de El au acces la eaPietrele de căpătâi pentru acea luminăSunt cele zece porunci; dorinţa divinăRespectarea lor este ca un scutCe apară omul de diavolul slutDacă aceste pietre sfinte le-om păstraRăul şi desfrâul în noi n-or intraE esenţa vieţii şi acestei lumiPentru a se naşte oamenii mai buniDacă omenirea va purta lumina Frica de întuneric nu poate ca să vinăIar societatea care se va construiNefiind în contradicţii nu se va putea năruiAtunci cu păcatul a venit în lumeÎntunericul ce a făcut liniştea să curmeNoi trebuie să ne zbatem spre mijlocSă acceptăm jocul, dacă este joc!Conştienţi de noi suntem de forţă pliniHrănim întuneric, naştem şi luminiNe mândrim cu noi când ne este bine

Şi ne hărţuim când răul ne vineConstruim valori, ne înalţăm prin eleCând exagerăm pot deveni releNu suntem născuţi să fim noi stăpâniDar mereu ne zbatem să creăm lumini.Conştient de el de la începutOmul să priceapă cât mai mult a vrutHrana îi era baza care şi-o doreaŞi pentru această nevoie luptaVoia să trăiască în lume uşorNu se frământa pentru viitorCândva a simţit că oameni nu sunt egaliUnii sunt mai slabi alţii sunt mai tariSuportau un şef ce îi comduceauDar şi libertatea din ei şi-o doreauAu văzut că viaţa este un opusOrişice apare are întors şi dusCel la vânătoare e mereu vânatCel în câutare este căutatEi îşi rezolvau interesul în grupŞi îi conduceau cei voinici la trupAcesta avea a leului parteŞi era stăpân pe viaţă şi moarteŞefii se impuneau peste a lor voinţăŞi se selectau dupa biruinţăLupta s-a născut din necesitateSpre a domina sau spre libertateIubirea şi cinstea sunt lucruri supremeDar din interes omul e după vremeCa să stăpânească cât mai mult îi e fireaLimita nu are, nu-şi va şti menireaDecât doar atunci când este opritLoveşte în tot până e lovitGrupuri s-au unit doar din interesŞi aveau conflicte între ei tot mai desBiruiţii în bătălii la început ucişiApoi folosiţi după ce au fost prinşiAşa s-a ivit în lume sclaviaÎmpărţind în două speranţa, trufiaCei ce dominau le aveau pe toateIară cei supuşi visau libertateViaţa socială avea altă faţăFiecare parte trăind altă viaţăStatul s-a născut ca suprastructurăOamenii aveau interes şi urăLumea e băgată într-un angrenaj

43

Aparent stabil; un social etajCare a redus din inprevizibilDar a şi deschis drumul spre oribilS-a înrădăcinat o idee în lumeSunt sortiţi unii ca să îndrumeŞi relativ s-a văzut că-i bineDar din libertate ce ne mai rămâne?Spun unii că omul acum s-a înălţatEl sensul vieţii altfel a căutatFolosind pe alţii pentru a lui nevoiEl s-a aruncat spre tărâmuri noiNăscocind cu mintea a început a ştiCă el este alfa şi omega poate fiIar alţii spun: Nimic nu se schimbă!Totul e în univers, omul doar se plimbăAdevărul întreg existent e unulDar nu-l poate şti, aleargă nebunulRătăcind prin el, dezlegând din taineÎn folosul lui purtând alte haineDar e limitat aceasta toţi o ştimSă ne înalţăm cât mai mult dorim.Cred că pe pământ în viaţa socialăOmul şi-a format propria lui scalăUn microunivers a creeat prin elCare-i doar a lui şi-i este şi ţelAtât cât mersul lui nu e paralelNu există risc de distrugere din zelDar când fără a şti va fi în contrarCu legile bune atunci este clarCă e un pericol ca noi să pierimAsta-i cel mai tragic iară noi o ştimOmul în angrenaj atunci când va fiEste doar un dinte, nu-l poate opriOmenirea şi-a format viaţa-n colectivFiecare are câte un rol activEste clar clădim, noi bine dorimŞlefuim în timp doar când ne lovimŞi vedem atunci ce am construitAre şi altă faţă ce în noi a lovit.Au trecut în lume multe generaţiiS-au nâscut şi au pierit naţii după naţiiFiecare viaţă o taină a purtatŞi speranţă dreptul din ea şi-a luatDar în împlinire omul nu a fostŞi nu şi-a găsit adevăratul rostDecât doar atunci când însuşi Dumnezeu

A împrăştiat lumina peste capul săuS-au născut războaie, au murit eroiAur purtau unii, alţii trăiau goiLumea s-o dezlege şi a ei menireAu vrut filozofii în idei sublimeAu ramificat viaţa căutând noi sensuriChiar de sunt opuşi în a lor înţelesuriS-a pus temelia pentru noi gândiriAlte năzuinţe, suport, premeniriS-a dezvoltat arta, poezia, ştiinţaOmul şi-a înâlţat prin ele fiinţaCivilizaţii înfloritoare au născut mistereAjutaţi poate sau cu a lor putereToate câte au fost au avut opusCe la destrămare şi ruină au dusE în esenţa vieţii cred acest contrarUnde apare bine, răul e pe cântarIubirii, dreptăţii, binelui supremI se opun ura şi răul eternTotuşi pe ansamblu oameni au câştigatChiar când s-au născut în ură şi păcatAceste idei sunt de folositŞi ne arată unde s-a greşitCând omul prin el ştie a se înalţă Fiind raţional poate înlăturaCe îl afectează, dar pe bâjbuiteÎnsă în esenţă sunt nelămuriteTreptele acestea sunt doar în ideiCompletează alţii de vrei sau nu vreiTotuşi ce nu vine de la DumnezeuNu va rezista peste capul săuPentru că în contrarul dintre rău şi bineEl singur e piatra care va rămânePentru că el va hrani cu a lui luminăIubirea, dreptatea şi viaţa seninăCare-n general au mereu contrarNu e vina noastră, suntem pe un cântarRaţionali fiind avem puterea de a alegeDar ne înşelăm, legea este legeDacă însă pătrunde diavolul în noiTulbure e totul, devenim gunoi.Diavolul există, e un adevărŞi ne amăgeşte o ştim de la mărPuterea lui este mare Însăşi universul se luptă în contrariiCe va rezista e partea de bine

44

Diavolul distruge, răul doar rămâneAsta e voinţa şi a lui ţelOmul în această lume e voit de elO parte de salvare e în raţionalOricât am dori omul nu-i totalE angrenat mereu în aceeaşi legeBinele sau răul, total, nu se pot alegeDumnezeu doreşte să fie numai bineŞi-şi alege partea care i se cuvineDe aici salvarea noastră poate ca să vinăRaţionându-l noi putem purta a lui luminăDar numai dacă nu suntem atinşi de întunericEste foarte greu de atins farul feericPentru că trăim într-o lume de contrarii fierbinţiA fi perfecţi a lui Dumnezeu înseamnă a fi sfinţiSă alungăm partea din noi înnegrităCe şi-n univers exisăa şi-l frământăŞi să trăim unilateral în luminăAtunci viaţa veşnica peste noi poate ca să vinăÎnsă pe pământ omul e la mijlocAr fi spulberat de-al satanei jocDacă n-ar avea parte de luminăSau dacă s-ar da în al diavolului mânăÎnsăşi micul univers ce omul a creeat Tot în întuneric vrea a fi dărâmatDepinde cum societatea va evoluaŞi ce noi prin Dumnezeu v-om putea creeaŞi dacă acei ce ne vor conduceVor avea lumină spre a ne aducePe calea cea bună spre a fi salvaţiSau dacă vom fi de diavol purtaţiAtunci va fi rău şi pentru individViaţa socială nu trăieşte în vidE ceva real şi noi aceasta ştimOri ne salvăm toţi ori cu toţii murimA noastră nădejde e la DumnezeuŞi ceea ce va fi e-n cuvântul săuAceasta înseamnă că societatea undeva greşeşteŞi peste ea diavolul va trăi sau trăieşte

Noi ne v-om distruge este clar acumUcidem, minţim, pornim pe acest drum!Dar după cum ştim Dumnezeu ne alegeŞi ne iartă multe însă legea-i legeNu vom ajunge acolo unde ni s-a spusCât timp vom alerga de la întors la dusŞtim salvarea lumii este DumnezeuŞi că ce exista este dar de al săuPentru că-i iubire, dreptate, frăţieŞi acestea în univers nu pot să nu fieDar e greu ca om la El să ajungiSă purtam în noi cele zece porunciUNIVERSUL UMANOmul fiinţă superioară e raţionalŞi îşi construieşte un univers umanCare se supune la aceleaşi legiCe sunt în univers, nu poţi să le alegiTot ce a existat şi va fi s-a născut în bineIar ce ne distruge de la rău ne vineAvem puterea prin raţionament aceasta să ştimŞi lumea cum vrem să ne construimSă evitam răul care indiscutabil existăŞi să ocolim mereu a lui pistăNu avem tăria singuri să lucrăm E un labirint; pe unde apucăm?Dacă nu-i LUMINA ca o călăuzăNe trezim trecând cealaltă ecluzăCa şi-un individ şi societateaAtunci când se naşte poartă doar dreptateaDar trecând prin timp răul o uzeazăSpre a o salva Dumnezeu vegheazăDacă întunericul devine stăpânE de partea morţii, durerii şi-n chinRăul nu există cât este luminăNimic nu distruge voinţa divinăDar în timp se roade din puterea eiVine şi satan de vrei sau nu vreiSalvarea este să ne hranim din lumină aceastaCare e accesibila oricui spre a alunga năpastaDrumul spre lumina are zece porunciCând le respecţi atunci devii sfânt şi numai atunci

45

SĂ IUBEŞTI PE DUMNEZEU ŞI PE APROAPELE TĂUEste primul îndemn de la DumnezeuCe e mai frumos pentru om decât iubirea?Când iubeşti ceva îi dai împlinireaE un bumerang pleacă şi revineDragoste dai, dragoste îţi vineOmul cât iubeşte este fericitŞi în sinea lui se simte împlinitViaţa pentru el nu mai e un chinŞi în fericire îşi poartă a lui destinDorinţa de viaţă este alta atunciCând iubesti din suflet dragoste aduciLumina e alta fără umbre în eaCe pleacă din tine îţi poţi ţie daDumnezeu, se ştie, totul a creeatDe-l iubeşti pe el iubeşti ce e datDragoste reverşi spre a ta împlinireTotul în jurul tău va fi doar iubireAşa s-a născut arta în această lumeUniversul uman are a ei numeCa o împlinire de la DumnezeuTreaptă după treaptă arta-i dar de al săuE arhitectura cred eu primă treaptăDin exterior frumosul în ea poartăNe este utilă pentru al nostru traiEste un frumos pe care îl aiApoi cred sculptura este după eaMult mai concentrată prin puterea saPoartă-n ea lumina celor ce-au creeatNe hrăneşte sufletul cu al ei aluatE pictura în lume o nouă înălţareSuflete curate fac a ei valoareSunt oameni aleşi de însuşi DumnezeuCare-s frământaţi de frumos mereuNoi vedem prin ei lumina sublimăCe s-a revărsat din trăirea intimăAici se face şi diversicarea de idei în binePentru cel ce priveşte, aceasta în interior rămâneLa fel ca pictura este muzicaCe atinge un simţ prin putera saE o comunicare de interioarePentru suflet e o alinarePoate fi şi-un zbucium dar tămăduieşte

Născută-n lumină, lumina hrăneştePoezia-n lume e ultima treaptăE iubirea însăşi faptă după faptăNăscută-n raţiune de frumos e plinăEste o unire de idei şi luminăDeasupra tuturor e din a ei însuşire Ce separa omul de rest; puterea de gândireE o alungare de rele lumeştiŞi o concentrare de fapte cereştiO eliberare pentru cel ce o poartăHrăneşte suflete, schimbă soartă după soartăOmul trăind în poezie nu poate fi răuE de la Dumnezeu, este dar de al său.Deci în lume încă există iubire Şi e folosită spre tămăduire!Al doilea îndemn de la DumnezeuESTE ADULTER SĂ NU FACI SPRE BINELE TĂUDumnezeu a născut omul în această lumeSpre a năzui la perfecţiuneViaţa interioară la început curatăSe vrea spre Dumnezeu a fi înălţatăCând în faţa altarului te legi în jurământTe supui prin el cuvântului sfântTrebuie să-l respecţi, e drumul spre bineE o împlinire pentru ea şi tineFamilia unită e baza unei societăţiSalvarea de rău la fii şi nepoţiCare se vor naşte în dorinţa divinăFără de păcat, fără nici o vinăÎnfrânarea trupului e a sufletului înălţarePentru lumina divină din om o revigorareFamilia este fericirea unui microuniversDacă drept e drumul şi acelor doi mersOpusul este desfrânareaSuflete pierdute îi sorbesc duhoareaE o amăgire ce o vezi în timpAduce ruina în suflet în schimbHrăneşte minciuna şi înselătoriaSlăbeşte în om iubirea, tăriaO altă dorinţă de la DumnezeuESTE SĂ NU UCIZI PE APROAPELE TĂUNu poţi lua ceva ce nu ai dat

46

Şi raţional e un adevăr curatDiavolul trăieşte pentru a distruge în lumeSă ucizi este să lucrezi în a lui numeViaţa este darul divin cel mai bunLa care ţine omul normal, criminal sau nebunE o aberaţie să distrugi ce-ţi doreştiDar şi aceasta face parte din faptele lumeştiDacă luăm această latură ni se aratăRaţional cât logica în om e îndepărtatăNu se naşte cineva să distrugă ce-şi doreşteŞi totuşi ucidem, de multe ori nebuneşteDeci răul e puternic de întrece uneoriRaţiunea şi iubirea, cele două floriŞi chiar şi dorinţa de viaţă ce există în fiecareAre răul în oameni o putere mareE curios că deşi este neplăcutŞtim că ne afectează, e de nefăcutSuntem deasupra lui prin raţionalDar îl săvârşim chiar de ne e fatalŞi ce e mai absurd e că a ucide uneoriE ceva normal şi-n legiuitoriCând toată societatea acceptă un păcatDescompunerea şi întunericul în ea a intratViaţa e o încununare a binelui supremRaţional omul primeşte îndemnSă-şi evalueze trăirea, să îi ştie sensulSă alunge întunericul să-şi creeze universulDar se pierde în sine, nu are tăriaSă alunge negrul, să vadă feeriaCrimă e o faptă neraţionalăCând şi judecata–i pusă la îndoialăOmul în sinea lui nu mai are sensDă de gândit, e un absurd imensRăstoarnă principii privind raţiunea de a fiDe ce să ucizi când vrei a trăi?O ALTĂ PORUNCĂ ESTE SĂ NU MINŢINe-a dat Dumnezeu prin sfaturi fierbinţi

Pilde care arată ce înseamnă minciunaEste o negare a adevărului întodeaunaMinciuna însoţeşte în lume relele toateŞi acoperă crima, ura, celelalte păcateAparent e o scăpare de consecinţe negativeDă o îngrijorare permanentă pentru a ei motiveNoi suntem pe pământ aşa cum putemA minţi înseamna a nu accepta cum suntemE o alta parte a trăirii noastreUn fals ce va duce lumea în prăpastieTot ce s-a construit pe minciuna a dus la ruinăAlungă speranţa şi încrederea cu a ei vinăConstruieşte prăpastii, întuneric, hrană celui răuŞi aceasta doar pentru că nu spui ce e al tăuÎn societate a căpătat nuanţe fineFără a cumpăni ce din ea rămâneDorinţa lui Dumnezeu pentru omenireEste de a salva viaţa spre o înflorireCare nu se poate realiza decât în luminaCe curge în noi din puterea divinăMinciuna este uneori baza unui edificiuConstruit pe interes, afectat de viciuCare produce derută şi revoltă interioarăAstupă o prăpastie ca alta să aparăSĂ NU FURI E O ALTĂ PORUNCĂCe întunericul din lume alungăDacă doresşi mai mult decât ai E o năzuinţă spre un mai bun traiAceastă dorinţă e bine omul să stimulezePentru a avea trebuie să creezeCreând el îşi va lărgi universulSe va împlini găsind vieţii sensulA fura înseamnă a afecta pe cel de lângă tineEste o degradare a ideii de bineŞi această poruncă ajută în societate Construieşte un om moral tinzând spre dreptateCare efectiv e ţelul în omenireTrebuie să existe în a lucrurilor fire

47

Ideea de cinste există ca o năzuinţăŞi frământă fiecare raţională fiinţăDar interesele lumeşti calcă totul în picioareFurtul e păcatul care în diferite forme aparePedepsit de lege pentru cei de rândA fura e altfel la cei în vârful piramidei stândDiversificarea acestui păcat are nuanţe de cinsteÎn idei de acoperire se clădesc raţionale pisteCare înşeală legea prin capacitatea de a gândiŢeluri mârşave, nebănuite de bine a trăiVor produce întodeauna nemulţumiri socialeFurtul contribuie la distrugere cu relele saleCINSTEŞTE PE TATĂL TĂU ŞI PE MAMA TAAceasta Dumnezeu prin cuvântul său vreaOmul lumesc există prin tatăl şi mama luiDacă nu-i cinsteşti eşti în puterea diavoluluiPrin această poruncă Dumnezeu doreşteSă lege în iubire omul sufleteşteDe puterea de a procrea ce vine de susOmul prin aceasta e un mic IsusCe zămisleşte viaţa, dorită-n iubireEste o înălţare, o mare împlinireA urâ părinţii, a nu-i respectaÎn definitiv este a te înşelaCu însuşi dorinţa de a exista fără a fiPentru că în viaţă doar prin ei tu viiDumnezeu doreşte în toate o însănătoşire moralăDar este alungat din viaţa socialăCare uneori merge spre distrugere şi urăDeavolul pindeste şi mereu ne furaPrin această poruncă Dumnezeu ar vreaCa omul în iubire viaţă nouă să deaŞi lanţul iubirii să existe din părinţi în fii

Spre a înflori lumina, spre mări armoniiApropiind omul de însuşirea lui de a creeaDumnezeu a lui mereu ne vreaDegradarea umană cu diavolul vineUnde el pătrunde pulbere rămâneO ALTA PORUNCĂ ESTE UMILINŢAPentru a avea curată fiinţaSă ne amintim de purtarea lui IsusCare temelii pentru această lume a pusEl în umilinţă şi-a trăit întreaga viaţăDeşi puterea lui a fost mare cum Biblia ne învaţăOmul încrezut pe el se preamăreşteŞi pe cel din jur îl dispreţuieşteVanitatea lui nu-i permite să iubeascăÎn centrul atenţiei vrea mereu să trăiascăDorind să fie slăvit şi apreciat de cei din jurLoveşte cum poate, este rău şi durUmilinţa este a judeca lucrurile cu măsurăA iubi aproapele, a nu şti ce-i uraSă gândeşti faptele spre a le schimba în bineNu să arunci necugetari tot de umilinţă ţineDumnezeu doreşte ca omul să-şi apropie fiinţaDe imaginea lui Isus pentru a-şi găsi biruinţaSă fie conştient de putera sa Omul să nu distrugă ci să iubească se vreaUmilinţa nu dă posibilitatea să greşimMăsurăm de zece ori apoi construimŞi prin ea ne ştim limita în toateNu ne aruncăm în fapte hazardateALTĂ PORUNCĂ A LUI DUMNEZEU E SĂ NU HULEŞTIŞi de acest păcat trebuie să te fereştiNoi trebuie să fim judăcători doar pentru a noastre fapteŞi prin ele să ne apropiem de Dumnezeu şi de a lui toateHulind priveşti pe cei din jur cu ură

48

Şi-i defăimezi neştiind ce e măsuraVorbind de rău nu poţi ca să iubeştiAşa încalci şi alte porunci cereştiSufletele şi minţile celor ce hulescPrin întuneric în lume rătăcescAruncând vorbe rele despre aproapele tăuEste propovăduirea în numele celui răuCugetele bune, curate nu pot huliPentru că ele ştiu doar a iubiA vorbi de rău sau nejust a criticaPentru omul bun nu e în puterea saTrebuie să ai întuneric în tine Vorba de hulă pe buze de-ţi vineDe aceea cred este că poruncăDacă tu huleşti, hula în iad te aruncăAceste manifestari care atrag şi alte relePrin porunci vrea Dumnezeu să ne ferim de eleNU TE ÎMPOTRIVI DORINŢEI ALTUIASpune Dumnezeu pe cât stă în puterea taAceasta înseamnă o aprobare a tuturorŞi o încredere în Dumnezeu ca judecătorEste scris în cartea sfântă ca fiecare va primi după fapteNu e omul judecător pe viaţă şi pe moarteNoi trebuie să trăim cât mai curatSă ne ferim de ceea ce ne duce în păcatDacă la altul ceva înseamnă o mare dorinţăNu trebuie să ne opunem cu înverşunare la acea voinţăPentru că-n esenţă omul e raţionalŞtie să separe răul de binele vitalVa alege drumul după cum doreşteDeşi cred destinul mereu îl pândeşteLǍCOMIA ÎN LUME ESTE UN ALT PĂCATŞi cu aceasta poruncile s-au terminatOmul lui Dumnezeu e ponderat în toateŞi îşi gândeşte bine mereu a lui faptePentru că prin ele se va înălţa Sau într-o continuă prăpastie va staZbuciumul interior şi suferinţaÎi va afecta continuu fiinţa

Dacă răul etern îl va stăpâniBinele suprem nu poate râvniOri e de o parte ori de cea opusăDeşi viaţa omenească e spre mijloc dusăCred trăim cu toţi şi în rău şi-n bineCe vrea Dumnezeu ideal rămâneŞi sigur salvarea pentru omenireDacă judecăm ce avem în fireLăcomia este şi ea un păcatSă-ţi doresti mai mult decât iţi este datApelezi la furt şi înşelătorieTe arunci în jaf şi în murdărieSpre a-ţi potoli setea de a vreaŞi de ai de ajuns vrei încă a aveaBunuri care în definitiv sunt fără folosinţăCând macină lăcomia din a ta fiinţăEa poate pune stăpânire pe simţurile toateŞi atunci eşti sigur în cealaltă parteOmul fiinţa superioară e raţionalŞi îşi construieşte un univers uman Care există aşa cum e doritBinele şi răul în el s-au unitFrământarea lumii e nemărginită în toateSe prăbuşesc unii, scapă cine poatePrin faptele noastre noi sigur ne alegemVoinţa lui Dumnezeu de putem să înţelegemAtât timp cât El există în ale noastre gânduriNoi purtăm lumină în ale noastre rânduriDar ne vor macina îndoiala, ura, minciunaDesfrâul, relele toate sau numai una câte unaDacă nu avem puterea să ne rupem de relele lumeştiTraieşti în păcat chiar de te fereştiŞi-l ai şi pe Dumnezeu în gândTe trezeşti şi din paharul răului bândŞi atunci eşti la un pas de întunericSau la un pas de Dumnezeu cel feeric.Este cel mai important pentru om atunciSă-şi găsească drumul ; încotro apuci ?Atârnă totul de o clipă doar

49

Te duci într-o parte ?rămâi pe cântar ?Depinde mult de cine la tine vine întâiAşa-n bună parte în acel areal rămâiDacă ai ajuns în mâna celui răuEsti pierdut în întuneric, se deschide un hăuDorinţa de a ucide, a urî şi celelalte releÎţi dă o sete nesfârşită, o foame nepotolită de eleCe te va duce la descompunere sufleteascăDe toate acestea numai Dumnezeu poate să te fereascăPentru orice viaţă mai degrabă sau mai târziuDumnezeu se arată încercând să-şi facă un nou fiuDacă îl primeşti şi în suflet atunci îl vreiLumina şi iubire din puterea Lui poţi să ieiDar această taină nu-i atât de uşor de primitDacă oscilezi poţi să fii strivitE foarte greu să te rupi de o trăire lumeascăŞi să-ţi porţi sufletul într-o lume cereascăCând interiorul tău se zbate între întuneric şi luminăÎn orice moment diavolul poate ca să vinăDe aceea Dumnezeu a dat cele zece porunciSpre a le cunoaşte de când suntem prunciEle ne vor călăuzi spre lumină şi iubire Ne vor purifica sufletul şi a noastră fireGândurile rele vor fi balast de care ne vom lepăda uşorIubirea va fi floarea fără miros înşelătorÎn noi va sălăşlui întotdeauna o lumină liniştităPacea sufletelor va rămâne neprihănităOrice tulburare a luminii cereştiRaţional arată că trebuie să te fereştiDe ispita diavolului care încearcă mereuSă găsească în fiecare din noi partea lui de rău

Cea mai mare fericire e pentru om atunciCând traieşte în interiorul celor zece porunciFără a se chinui să le respecte din interesŞi aceasta în lume nu se întâmplă desAcei care au atâta lumină sunt a lui Dumnezeu prinţiSunt sfinţi printre oameni şi oameni printre sfinţiPe chipul lor vor sta pacea, luminaIubirea va fi liniştită, neviforoasă, plinăAceştia sunt oameni ce nu pot face în lume răuSă ajungi aici omule este ţelul tău!

SFÂRŞIT

50

CUPRINS

CHEMAREA DRAGOSTEI ................................................................................................. 2 LACRIMILE ......................................................................................................................... 2 EMINESCU ........................................................................................................................... 2 RUGACIUNE ....................................................................................................................... 3 E TOAMNĂ ......................................................................................................................... 3 VRAJA NOPŢII ................................................................................................................... 3 ORAŞUL ............................................................................................................................... 3 TRISTEŢE ............................................................................................................................. 4 DOINA .................................................................................................................................. 4 DANS .................................................................................................................................... 4 UN ALT DESTIN ................................................................................................................. 4 ALERGÂND PRIN FLORI ................................................................................................ 5 PRIN FLORI DE CÂMP .................................................................................................... 5 DIALOGURI ......................................................................................................................... 5 FLUTURII ............................................................................................................................. 6 NICHITA STĂNESCU ........................................................................................................ 6 PRIMĂ DATĂ ..................................................................................................................... 6 NOAPTE DE SÂNZIENE .................................................................................................. 7 TOAMNA ............................................................................................................................ 7 FEMEIA DEMON ............................................................................................................... 7 SALCÂMUL ......................................................................................................................... 7 IUBIRE .................................................................................................................................. 7 PLOI ...................................................................................................................................... 8 ESTI DIVIN ŞI EŞTI SPURCAT ........................................................................................ 9 DICTATURA ........................................................................................................................ 9 CUVINTE ............................................................................................................................. 9 IUBIRE ................................................................................................................................ 10 NOPŢI ................................................................................................................................. 11 OCHI ................................................................................................................................... 12 CE-I DRAGOSTEA ? ........................................................................................................ 13 DOINA DE DRAGOSTE ................................................................................................. 13 SĂRBATOARE ROMÂNĂ ............................................................................................... 13 MAGIA ............................................................................................................................... 14 PURIFICAT PRIN FLORI ................................................................................................. 14 DOR .................................................................................................................................... 15 CUM SUNT? ...................................................................................................................... 15 FEMEI ................................................................................................................................. 16

51

RĂZBOI ............................................................................................................................ 17 PARLAMENTUL ............................................................................................................... 17 DESCÂNTEC ................................................................................................................... 18 LUMINA .......................................................................................................................... 19 FEMEIA SUDAMERICANĂ .......................................................................................... 19 DANS .................................................................................................................................. 20 FEMEIA BRUNĂ .......................................................................................................... 20 LABIRINT ....................................................................................................................... 21 OAMENI ......................................................................................................................... 21 SUNT LIBERTIN ............................................................................................................. 22 LACRIMI ......................................................................................................................... 22 MÂINI ............................................................................................................................... 23 ÎNCERCAREA DIAVOLULUI ......................................................................................... 24 GLOSSĂ DE VARĂ ......................................................................................................... 24 GLOSSĂ DE TOAMNĂ ................................................................................................... 26 GLOSSĂ DE IARNĂ ....................................................................................................... 28 GLOSSĂ DE PRIMAVARĂ ............................................................................................ 30 RUGĂCIUNE ..................................................................................................................... 32 ANII DE LICEU ............................................................................................................... 32 DRUMUL DESTINULUI .................................................................................................. 33 LA MORMÂNT .................................................................................................................. 33 POEM .................................................................................................................................. 34

......................................

52