Poezii de Tudor Arghezi

Tâlharul pedepsit

Într-o zi, prin asfinţit, Şoaricele a-ndrăznit Să se creadă în putere A pradă stupul de miere.

El intrase pe furiş, Strecurat pe urdiniş, Se gândea că o albină-iSlabă, mică şi puţină, Pe când el, hoţ şi borfaş, Lângă ea-i un uriaş.

Nu ştiuse ca nerodul Va da ochii cu norodulŞi-şi pusese-n cap minciunaCă dă-n stup de câte una.

Roiul, cum de l-a zărit C-a intrat, l-a copleşit. Socoteală să-i mai cearăNu! L-au îmbrăcat cu ceară, De la bot până la coadăTăbărate mii, grămadă,Şi l-au strâns cu meşteşug,Încuiat ca-ntr-un coşciug.

Nu ajunge, vream să zic,Să fii mare cu cel mic,Că puterea se adunăDin toţi micii împreună.

Zdreanţă

L-aţi văzut cumva pe Zdreanţă,Cel cu ochii de faianţă?E un câine zdrenţurosDe flocos, dar e frumos.Parcă-i strâns din petice,Ca să-l tot împiedice,Ferfeniţele-i atârnăŞi pe ochi, pe nara cârnă,Şi se-ncurcă şi descurcă,Parcă-i scos din câlţi pe furcă.Are însă o urecheDe pungaş fără păreche.Dă târcoale la coteţ,Ciufulit şi-aşa lăieţ,Aşteptând un ceas şi douăO găină să se ouă,Care cântă cotcodace,Proaspăt oul când şi-l face.De când e-n gospodărieMulte a-nvăţat şi ştie,Şi, pe brânci, târâş, grăbiş,Se strecoară pe furiş.Pune laba, ia cu botulŞi-nghite oul cu totul.

- "Unde-i oul? a-ntrebatGospodina. - "L-a mâncat!""Stai niţel, că te dezvăţFără mătură şi băţ.Te învaţă mama minte."Şi i-a dat un ou fierbinte.Dar decum l-a îmbucat,Zdreanţă l-a şi lepădatŞi-a-njurat cu un lătrat.

Când se uita la găină,Cu culcuşul lui, vecină,Zice Zdreanţă-n gândul lui"S-a făcut a dracului!"

Nu mai zaresc...

Nu mai zaresc si-as sta s-ascultPoteca merge inca mult?

Si cine-ar fi croit-o prin mohorPentru un singur calator?

Nici apele, nici vantul n-o-ntrerup.E pas de sfant, e pas de lup?

Se duce, doar se duce si nu vine,Carare-aleasa numai pentru mine.

De cand o umblu fara de rascruce,Nu vreau sa merg si ea ma duce.

M-as odihni... Secunda cu secundaPoteca inapoi mi se scufunda

Pe o piatră

Pe o piatră, subt un pom,Îmbuca pâine un om,Şi din pom un titirezCerea fărâme de miez.Acum, după-nvăţătură,Vine şi le ia din gură.

Titirez ori vrabieZboară către albie,Unde maica spală rufe.Ar avea şi el o scufeŞi-o batistă de clătit,Care s-au cam murdărit.

Vrăbioiule vecine,Rogu-te treci pe la mine.Stai de-un an la noi în casăŞi de chirie nu-ţi pasă.Mă tot ţii într-o minciunăŞi n-ai dat măcar arvună.

Vrabia cum să plăteascăLa casă gospodărească?Ea n-are în buzunarDouă parale măcar.Toată lumea doar o ştieCă nu plăteşte chirieŞi stă-n pod pe datorie.

Creion

Obrajii tăi mi-s dragiCu ochii lor ca lacul,În care se-oglindesc Azurul şi copacul.

Surâsul tău mi-i drag,Căci e ca piatra-n fund,Spre care-noată albiPeşti lungi cu ochi rotund.

Şi capul tău mi-i drag,Căci e ca malu-n stuf,Unde păianjeni dorm,Pe zori făcute puf.

Făptura ta întreagăDe chin şi bucurie,Nu trebuie să-mi fie,De ce să-mi fie dragă?

Fetica

Ce duh ai şi ce putere.Să-mpleteşti ceara cu miere,De la floarea din gradină,Ostenită de albină?Tu aduni de pe meleaguri, Pentru stupi şi pentru faguri, Pulberi, roua, stropi şi leacuri, Poate că de mii de veacuri. Ca din lână, ca din ace,Ţesi reţeaua de ghioace,De celule-n care puiMierea dulce şi un pui.Scule, numere, cântare Au pus la măsurătoare Ca-ncăperea cea mai mare În găoacea cea mai micăE ghiocul tau, fetică Eşti, pe lumea de subt cer, Cel mai mare inginer. Pe-ntuneric, făr' să ştii, Ai făcut bijuterii Şi minuni în toată clipa Cu musteaţa şi aripa.Şi, cum ştii, muncind, să taci, Nu te lauzi cu ce faci.

Miere Si CearaFetele, albineleAu furat sulfineleT;arâna de soareDe pe flori usoare, Pulberea de luna, De pe matraguna.

Paza bunaS-a întors cercetatoarea Sa le spuie la surori Ca-i deschisa toata floarea Si câmpia, de cu zori.

Si-au plecat aproape toateLa cules, cu mii si mii, Lasând vorba la nepoate Sa-ngrijeasca de copii.

Caci muscoii si bondariiSi-alte neamuri de padure, Pe soptite, ca tâlharii, Umblau mierea sa le-o fure.

Însa paza-n stupi e buna, Ca târziu, dupi apus, Colo jos, subt stupi, la luna, Ei zaceau cu burta-n sus.

PitigoiiPitigoi, pitigoi, Nu mai treci si pe la noiUmbli prin copaci streiniSi te vad pe la vecini.Aveam doua randuneleSi-au plecat din cuib si ele.Va feriti de prispa meaParca v-am facut ceva, Pe cind eu. mereu, destept, Toata noaptea va astept, Toata ziua, toata, vara, Sa v-ascult- ciupind vioara.Pitigoi. ma simt sortitSa ma stiu tot parasit.