Polenul din cuvinte

Versuri

de

Gavriil Stiharul

2014

Gavriil STIHARUL, Polenul din cuvinteIlustraţia copertei: Gavriil STIHARULSmashwords EditionISBN: 9781311419989 Copyright © 2014 Gavriil StiharulAll rights reserved/ Toate drepturile rezervate.

TABLE OF CONTENTS

Rosteşte Speranţă… Eu sunt polenul din cuvinate Psalmi din biblia vieţii Zâmbeşte... Voi scrie... Descântecul argintului Dacă pelerin prin viaţă A fi creştin Descântecul descrisului la stea Descântec de toamnă târzie Alean Semnele timpului A fi femeie Cât de mult, sufletul meu Rătăcitor fulg de păpadie Descântec la vămile văzduhului

ROSTEŞTE SPERANŢĂ…

Rosteşte Speranţă când luna e nouăşi fir de păianjen în tremor sfinţitdescântă lumina stropilor de rouăsub ochiul icoanei nicicând aţipit.

Rosteşte Speranţă când mărul dă-n roadeşi gândul ţi-l pune pe un colb de stea,ascultă vârtejul iubirii ce ardecând cerul coboară spălând vina grea.

Rosteşte Speranaţă când frânt este zborulşi vezi cum se zbate pleoapa spre zare,rosteşte Speranţă şi-asculta bujorulcum i se tulbură seva în floare.

Rosteşte Speranţă când pacea-i stăpânăşi vezi licuricii cum umblă pe cer,ascultă îngerii scoţând din fântânăstropi de luceferi pentru ochiul stingher.

Rosteste Speranţă pe-un ascuns regret,rostirea o pune pe visele-nvinse,rosteşte Speranţă şi prive;te atentsărutul răzvrătit pe buzele stinse.

back to top

EU SUNT POLENUL DIN CUVINTE

Eu sunt polenul din cuvinteşi plâng în fiecare floare,o lacrimă de-a ei mă doarecăci toate lacrimile-s sfinte.

Eu sunt polenul din cuvinte

Eu sunt polenul din cuvinte,peste câmpii vântul mă poartăşi bat la fiecare-n poartăşi plâng în ochiul tău fierbinte.

Eu sunt polenul din cuvinte.

Eu sunt polenul din cuvinte,Hristos din slovă mă coboarăşi mă împrăştie prin ţară,balsam pe rană să alinte.

Eu sunt polenul din cuvinte.

Eu sunt polenul din cuvinte,eu vin acum cu vestea bunăsă-ţi fie pavăză-n furtunăşi pentru zilele cumplite.

Eu sunt polenul din cuvinte.

Eu sunt polenul din cuvinteşi plâng în fiecare floarece rodu-n pântecul ei moare,alerg acum printre morminte.

Eu sunt polenul din cuvinte.

back to top

PSALMI DIN BIBLIA VIEŢII

Sapă-n stânca cea mai tareCâte-o vorba ziditoare,Scrie pe cerul infinitVisul tău neprihănit,

Spală-ţi fapta vinovatăÎn albia argintată,Împarte-un zâmbet şi mulţi aniCu cel mai trist dintre duşmani,

Caută-n dumnezeireNe’mplinita ta iubire,Umple ulcioarele de lutCu clipa întâiului sărut,

Zilele înlăcrimateLe aruncă mai departe,Scaldă-ţi ochii pe aleeÎn culori de curcubeie,

Caută în cel ce credeSteaua care nu se vede…

back to top

ZÂMBEŞTE…

Zâmbeşte braţelor sleite de puteri,se vor întinde să prindă licurici;zâmbeşte pleoapelor învinse de dureri,se vor tămădui fără cicatrici.

Zâmbeşte cerului nopţii înnouratîţi va trimite razele de lună;zâmbeşte soarelui cel de curând plecat,se va-ntoarce să-ţi spună noapte bună.

Zâmbeşte toamna tufelor de liliac,vor găsi puteri să mai dea în floare;zâmbeşte frunzelor desprinse din copac,aripi de înger se vor cerne-n zare.

Zâmbeşte aproapelui ce nu te vede,o lumină nouă în el va străluci;zâmbeşte omului care nu mai credezâmbetul viu prin el se va sfinţi.

Cu-n zâmbet ţii în zbor frunzele ce cad,cu-n zâmbet ţii în zbor puf de păpădii,cu-n zâmbet ţii pe boltă şi stelele ce ard,roadele pe pomi şi strugurii pe vii.

back to top

VOI SCRIE…

Voi scrie Adevăr pe braţele sleiteşi vor putea să ducă poveri nemărginite.Voi scrie Adevăr pe inimi temătoareşi vor porni pe mări cu duh de-mbărbătare.

Voi scrie Adevăr pe lacrimile greleşi boabele de-argint se vor întoarce-n stele.Voi scrie Adevăr pe buze prihăniteşi vor sfinţi cântări, şi vor sfinţi cuvinte.

Voi scrie Adevăr pe chin şi pe durereşi zilele cu nori afla-vor mângâiere.Voi scrie Adevăr pe ii şi pe ştergareşi fiecare zi va fi o sărbătoare.

Voi scrie Adevăr pe duh de rugăciuneşi lumea întreagă va deveni minune.Voi scrie Adevăr pe răni, voi scrie pe spinişi voi culege mană, şi voi culege crini.

Voi scrie Adevăr pe tristeţe şi pe-amarşi voi culege miere, şi voi culege har.

back to top

DESCÂNTECUL ARGINTULUI

Argint pe pământ,astăzi te descântcu ramuri de ploaie,cetină văpaie,cu fire de lună,ţesute-n cununăla o mânăstire,dintre cimitire,să cobori pe-o scară,să cobori comoarăpână la răscruce,unde stă pe cruceDumnezeul veşnicluminat de-un sfeşnic,unde stă cu taină,pe lemn de icoană,Preasfânta Marie,a mea vistierie.

În casa-n ruină,unde nu-i lumină,păsările morţii,în puterea nopţii,ciugulesc din viaţăpână dimineaţă –sufletul meu gemede grele blesteme,de jertfă de sângealtarul meu plânge.

Argint pe pământ,astăzi te descântsă vii pe luminăîn casa-n ruinăsfinţit, la icoană,

şi să-mi fii pe ranăun balsam de sfinte,de bune cuvinte,şi să-mi vii în vise,unde sunt închisegânduri de păcate,patimi îngropate.Dansând prin cuvinteca printre mormintepăsările morţiidau târcoale porţiidincolo de careSfântă Născătoarela viaţă mă cheamă,în chip de icoană.

Argint pe pământ,astăzi te descântsă te duci la stele,să ningă cu ele,s-alunge din noaptepăsările toate.Amin.

back to top

DACĂ PELERIN PRIN VIA Ă

Dacă pelerin prin viaţă vei ajunge într-o searăsă treci prag de mănastire către un tărâm creştin,să-ţi aduci, străine, aminte şi de mine întâia oarăşi, la Sfânta Liturghie, să mă pomeneşti puţin.

Dacă apoi mă vei da uitării, căci mai mult eu nu merit,Domnul sa te răsplătească pentru fapta ta deplin,de chinul veşnic să te scape şi de iadul cel cumplit,căci, la Sfânta Liturghie, tu m-ai pomenit puţin.

Dacă ruga ta de noapte nu mai poate să mai zboare,fie-un înger să-i dea viaţă şi s-o sprijine de-aminşi s-o suie la Părinte, dincolo de nori şi zare,căci, la Sfânta Liturghie, tu m-ai pomenit puţin.

Dacă clopotul cel mare îţi vesteşte într-o noaptesă fii gata de plecare din pământul cel străin,Domnul să te întărească pentru ţară de departe,Căci, la Sfânta Liturghie, tu m-ai pomenit puţin.

Dacă ochiul tău de-afară se va-nchide pe vecieşi oblonul îl vei trage către lumea de suspin,fie-ţi trecerea uşoară, ca pe-un pod, spre veşnicie,căci, la Sfânta Liturghie, tu m-ai pomenit puţin.

back to top

A FI CREŞTIN

A fi creştin înseamnă a iubicu patimă cuvântul ce te-ndeamnăsă arzi în Hristos şi să mai ştiică dragostea nicicând nu se destramă.

A arde în iubirea Celui carela ospăţul lumii a întins o pâine,spălând picioarele tremurătoaretuturor înfometaţilor de mâine.

A fi creştin înseamnă a fi încredinţatcă eşti în starea leprosului şi-n tine,creşte neoprit minunea. A fi vindecat,mereu vindecat, de nepământescul Bine.

A fi creştin înseamnă a te străpungespinii durerii şi a zâmbi înţelepciuniicu tăria luată din cel ce mai frângepâinea nemuririi la cina lumii.

A fi creştin înseamnă a urca mereugolgotele, călcând sfios pe colţide piatră, şi a crede că pasu-ţi greue-al lui Hristos Cel înviat din morţi.

back to top

DESCÂNTECUL DESCRISULUI LA STEA

Patruzeci de sfinţice-aşteptaţi smeriţila schit din poiană,unde nu e iarnă,fierbinţi lăcrimăridin mii lumânări,lăcrimări de cearăla slujbă de seară,când sunt pomeniţicei nespovediţi,la priveghere,ceas de tăcere,când până la mines-aude cum vinepasul greu din cer,îngerul stingherfrângând câte-o viaţăînspre dimineaţă.

În nisip de stele,luna printre elestă împotmolităde vrăji împietrită,planete sinistrevâslesc înainte.

Patruzeci de sfinţice-aşteptaţi smeriţila schit din poiană,unde nu e iarnă,aprindeţi tăciuniirupând vrajă lunii-fire de mătasedin raze sunt trase,pe ele coboară

câte-o stea fugarăatunci când mai moareun împărat mare.Rugaţi pe Slăvitulsă-mi vină Ursitulîn zi de Florii,când, peste câmpii,cerul greu de floareplouă cu petale.Iată, El să vinăşezând pe asină,alături de-un mânzsă vină la prânz,petale în zborsă-I facă covor,unde să păşeascăslava Lui cereasca.Răsări soare mare,răsări sfinte tare,nouăzeci de razesă mă lumineze:două la sprâncene,două între gene,restul dintre elesă se facă stele,să-mi fie cununăîn noapte cu lună …

back to top

DESCÂNTEC DE TOAMNĂ TÂRZIE

Gând târziu arzând în tine,demon devorând retina,pe ursitul care vineîl descântă cu lumina.

Noapte veştedă de toamnă:stai în drumul lui şi-aşteaptă,ochiul lasă-l să adoarmă,inima las-o să-l vadă.

Suflet însetat de soartă,ostenit de stele toate,vântul grămădind la poartăfrunzele visării, moarte..

back to top

ALEAN

Ţi-s lacrimile izvoare de demult,ţi-s gândurile dureri din neştiut? –trage cerul spre morminte,să plângă pe oseminte.

Ţi-e zâmbetul oţel de lună nouăculcat pe-un pat de suflet şi de rouă ? –mută nunta de cucoaredin drumul stelei căzătoare.

Se trezesc străbunii-n vise –spre zori, porţile-s deschise…

back to top

SEMNELE TIMPULUI

Aud glasuri din lemn,văd şarpele din râu,curge undelemndin bobul de grâuşi văd semn.

Văd ierburi pe stâncişi fum de polen,şi urme adâncilăsate ca semnde furnici.

Semne-n izvoare,aud în fântâniplânsul din floareşi văd în alunisemn mare.

Scripturile vorbescdespre ape rele,cuvânt dumnezeiescdespre cer şi stele:semn ceresc.

Pe cei osândiţiiadul stă să-i dea,pe cei înghiţiţimarea stă şi ea:semn din sfinţi.

Aud glasul din lemn,văd şarpele pe drumşi eu mai văd un semnîn tot ce e acumsemn din semn.

back to top

A FI FEMEIE...

A fi femeie-nseamnă să arzi într-o iubireşi-a legăna la sân pe pruncul Dumnezeu,să-aduci în viaţă balsamuri din psaltire,să găseşti putere să crezi când ţi-e mai greu.

A fi femeie-nseamnă să te ridici mai demndin temniţele silei zidite de tirani.Lanţurile urii să-ţi fie semn şi-ndemn,iertarea – balsam duşmanilor de ani.

A fi femeie-nseamnă ca pasărea ce ardesă nu te lase să-ţi pleci genunchii iar şi iar,ci să cheme cerul pentru-un zbor departe,vâslele speranţei bătând şi lin, şi rar.

A fi femeie-nseamnă ca prin pustiul zileisă treci sprijinită de-o îngerească mână,iertând la toţi dispreţul sau pomana milei,zâmbind ticaloasei feţe înjositor de bună.

A fi femeie-nseamnă să crească-o taină-n tine,rod al podoabelor curcubeielor cununi,căci singură nu eşti, arvuna unui bineo primeşti în clipe de priveghi şi rugăciuni.

back to top

CAT DE MULT, SUFLETUL MEU

Trecem prin azi şi prin mâine,cum am trece prin poem,până dincolo de pâine,întru toate e un semn.

Îmbătat de cerbi şi zare,eu împovărez un vers,risipesc în paşi uitareîntr-un cerc de gol imens.

Nu e cine să mă plângăde Craciun cu un colind,numai Cerul nu m-alungă,pasul beznei suferind.

Liniştea din ieslea nopţiimai palpită în cuvânt,stau la sfat viii cu morţiişi se ceartă pe mormânt.

back to top

RĂTĂCITOR FULG DE PĂPĂDIE

Cu mii de braţe-ntinse, Dumnezeu,te rog în fiecare zi şi noapteşi norii îi cuprind în palme eu,dar cuvintele îmi sunt deşarte.

Eu fur din rugăciunea celor sfinţicuvinte bune şi neîntinate,sunt pe lume atâţia oropsiţi,mi le cer să i le dau pe toate.

Le-mpart la toţi, dar mie nu-mi ajung,fur din codru foşnetul de frunze,din nori de puf, fur ploile ce plâng,le sorb cu înfometate buze.

Sunt pe lume atâţia oropsiţi,ei totu-mi cer acuma disperaţi,eu nu păstrez nimica de la sfinţi,cum nici cămaşa Domnul n-a păstrat.

Eu vin azi să-Ţi fur din veşnicie –ruga cu netrebnice cuvinte,rătăcitor fulg de păpădiece vântul îl duce înainte.

back to top

DESCÂNTEC LA VĂMILE VĂZDUHULUI

Bobi de lumânare, boabe arzătoare lacrimi de ceară, fiţi până diseară, fiţi pân-la chindie când ziua e-n genunchi şi urcă seva-n trunchi spre luna-argintie ca o păpădie, când scutură luna pe câmpie bruma, păru-i despletit revarsă argint, boabe descântate pe câmp lăcrimate.

Pe la cântători, cu ciutura-n zări, când peste izvoare plouă cu soare, spicele răsună de argint de lună, eu secer secară şi o duc la moară, şi curge făină, o cern în lumină ,şi-o ud la izvor, cu apă de dor, şi o coc la foc, şi-o scot la soroc, şi-o împart la fire, pentru pomenire, să-mi fie pomană când trec printr-o vamă,unde mă aşteaptă

să o dau ca plată pentru a mea vină îngeri de lumină

Pământul de jale plânge cu izvoare, spre pleoapă-şi revarsă jalea strânsă- casă, când cel la soroc nu are noroc şi când cel drept moare fără lumânare, când la priveghere ceru-i gol de stele, când banul de- aramă nu se dă ca vamă.

Bobi de lumânare, boabe arzătoare ,eu vă descânt iară, descânt de secară,descânt pentru moară,să curgă faină,s-o cern în luminăşi-n ochi de fântânăcu argint de lună,şi-n ochi sfânt de har,de agheazmatar,să o frământ pităpentru a mea ispită,s-o frământ busuiocpentru al meu noroc,să o frământ calepentru-a mea plecare,s-o frământ aramăpentru a mea vamă.

back to top