Politica agricola comuna Politica Agricolă Comună (PAC) este una dintre primele politici comune ale Uniunii Europene, fiind fundamentată pe principiile pieţei unice, preferinţei comunitare (favorizarea consumului de produse originare din Uniunea Europeană) şi al solidarităţii financiare (măsurile comune sunt finanţate dintr‐un buget comun). Agricultura a fost domeniul pentru care s‐a prevăzut aplicarea unei politici comune încă din primele etape ale construcţiei europene. Politica agricola a Europei se decide la nivelul UE de către guvernele statelor membre şi este pusă în aplicare de catre statele membre. Politica agricolă a UE (politica agricolă comună) serveşte mai multor scopuri: îi ajută pe agricultori să producă alimente în cantități suficiente pentru toată Europa garantează că alimentele sunt sigure, de exemplu, prin intermediul trasabilității îi protejează pe agricultori împotriva volatilității excesive a prețurilor şi a crizelor de pe piață îi ajută pe agricultori să investească în modernizarea fermelor susţine comunitățile rurale viabile, cu economii diversificate creează şi menţine locurile de muncă din industria alimentară protejează mediul şi bunăstarea animalelor. Evoluția politicii agricole Politica agricolă a UE a evoluat în mod considerabil în ultimele decenii, pentru a-i ajuta pe agricultori să facă faţă unor noi provocări şi pentru a ţine cont de schimbările intervenite la nivel de atitudine publică. Datorită reformelor succesive, agricultorii pot acum să îşi organizeze producţia în funcţie de cererea de pe piață şi nu de deciziile luate la Bruxelles. Cele mai recente reforme, întreprinse în 2013, pun accent pe: practici agricole mai ecologice cercetare şi difuzarea cunoştinţelor un sistem mai echitabil de sprijinire a agricultorilor un rol mai important acordat agricultorilor în cadrul lanţului alimentar. De asemenea, reformele îşi propun: să îi ajute pe consumatori să facă alegeri în cunoştinţă de cauză, cu ajutorul sistemelor europene de etichetare a calității. Aceste etichete, care indică originea geografică şi utilizarea unor metode sau ingrediente tradiţionale (inclusiv organice) contribuie şi la creşterea competitivității produselor agricole europene pe piețele internaționale.
Politica agricola comunaPolitica Agricol Comun (PAC) este una
dintre primele politici comune ale Uniunii Europene, fiind
fundamentatpe principiile pieei unice, preferinei comunitare
(favorizarea consumului de produse originare din Uniunea European)
i al solidaritii financiare (msurile comune sunt finanate dintrun
buget comun). Agricultura a fost domeniul pentru care sa prevzut
aplicarea unei politici comune nc din primele etape ale construciei
europene. Politica agricola a Europei se decide la nivelul UE de
ctre guvernele statelor membre i este pusn aplicare de catre
statele membre.Politica agricol a UE (politica agricol comun)
servete mai multor scopuri: i ajut pe agricultori sproduc alimente
n cantiti suficientepentru toat Europa garanteaz c alimentele
suntsigure, de exemplu, prin intermediultrasabilitii i protejeaz pe
agricultori mpotrivavolatilitii excesive a preurilori acrizelor de
pe pia i ajut pe agricultori sinvesteasc n modernizareafermelor
susinecomunitile ruraleviabile, cu economii diversificate creeaz i
meninelocurile de muncdin industria alimentar
protejeazmediulibunstarea animalelor.Evoluia politicii
agricolePolitica agricol a UE a evoluat n mod considerabil n
ultimele decenii, pentru a-i ajuta pe agricultori s fac fa unor noi
provocri i pentru a ine cont de schimbrile intervenite la nivel de
atitudine public. Datorit reformelor succesive, agricultorii pot
acum s i organizeze producia n funcie decererea de pe piai nu de
deciziile luate la Bruxelles.Cele mai recente reforme, ntreprinse n
2013, pun accent pe: practici agricole mai ecologice cercetare i
difuzarea cunotinelor un sistem mai echitabil de sprijinire a
agricultorilor un rol mai important acordat agricultorilor n cadrul
lanului alimentar.De asemenea, reformele i propun: s i ajute pe
consumatori s fac alegeri n cunotin de cauz, cu ajutorulsistemelor
europene de etichetare a calitii. Aceste etichete, care indic
originea geografic i utilizarea unor metode sau ingrediente
tradiionale (inclusiv organice) contribuie i la
cretereacompetitivitii produselor agricole europene pe pieele
internaionale. s promovezeinovarea n agricultur i n prelucrarea
alimentelor(cu ajutorul proiectelor europene de cercetare), pentru
a crete productivitatea i reduce efectele asupra mediului, de
exemplu prin utilizarea subproduselor i a deeurilor agricole n
producia de energie s ncurajezerelaii comerciale echitabile cu rile
n curs de dezvoltare, prin suspendarea subveniilor la export pentru
produsele agricole i prin facilitarea exporturilor rilor n curs de
dezvoltare ctre UE.Provocri pentru viitorProducia mondial de
alimente va trebui s se dublezepn n 2050, pentru a face fa creterii
populaiei i cererii tot mai mari de produse de origine animal, innd
cont, n acelai timp, de efecteleschimbrilor climatice(pierderea
biodiversitii, deteriorarea solului i a calitii apei).Politica
noastr i propune s le ofere agricultorilorconsiliere n materie de
investiii i inovarepentru a-i ajuta n aceast misiune.Finanarea
agriculturii europeneAgricultura este unul dintre domeniile de
aciune n care rile UE au convenit s-i pun n comun att
responsabilitatea, ct i finanarea public. Aceasta nseamn c
sprijinul politic i financiar nu este gestionat de fiecare ar n
parte, ci de UE n ansamblu.Ponderea cheltuielilor agricole n
bugetul UE a sczut foarte mult (de la nivelul record de aproape 70
% n anii '70 la38% n prezent). Aceast evoluie reflect att
extinderea celorlalte responsabiliti ale UE, ct i faptul creformele
ntreprinse au fcut posibil realizarea de economii. Din 2004 i pn
azi, UE a primit n rndurile sale 13 noi state, fr ca aderarea
acestora s antreneze o cretere a fondurilor alocate
agriculturii.
