CAPITOLUL I: NOȚIUNI GENERALE

Poluarea reprezintă contaminarea mediului înconjurător cu materiale care interferează cu sănătatea umană, calitatea vieții sau funcția naturală a ecosistemelor (organismele vii și mediul în care trăiesc). Chiar dacă uneori poluarea mediului înconjurător este un rezultat al cauzelor naturale, cum ar fi erupțiile vulcanice, cea mai mare parte a substanțelor poluante provine din activitățile umane.

Există două categorii de poluanți:Poluanții biodegradabili - substanțe, cum ar fi cele conținute în apa

menajeră, care se descompun rapid prin unele procese naturale. Acești poluanți devin o problemă când se acumulează mai rapid decât pot să se descompună.

Poluanții nedegradabili - substanțe care nu se descompun, sau se descompun foarte lent, în mediul natural. Odată ce apare contaminarea, este dificil sau chiar imposibil să se îndepărteze acești poluanți din mediu. Compușii nedegradabili cum ar fi diclor-difenil-tricloretanul, dioxina, bifenilii policlorurați și materialele radioactive pot să ajungă la nivele periculoase de acumulare și pot să urce în lanțul trofic prin intermediul animalelor. De exemplu, moleculele compușilor toxici pot să se depună pe suprafața plantelor acvatice fără să distrugă acele plante. Un pește mic care se hrănește cu aceste plante acumulează o cantitate mare din aceste toxine.

Un pește mai mare sau alte animale carnivore care se hrănesc cu pești mici pot să acumuleze o cantitate mai mare de toxine. Acest proces se numește „bioacumulare”.

Omul a inceput sa inteleaga mai ales in ultimele decenii ca progresul societatii umane s-a transformat treptat in instrument de distrugere, cu efecte dezastruoase asupra naturii.

Odata cu aparitia civilizatiei umane a aparut si interventia brutala a omului prin exploatarea nerationala a naturii si alterarea mediului prin poluarea produsa de activitatile industriale, agricole, menajere. Efectul de sera, distrugerea stratului de ozon, ploile acide au avut consecinte din ce in ce mai dramatice in ultimii ani.

Poluarea naturala - are importanta secundara in conditiile in care aportul antropic de poluanti devine tot mai grav:a) eruptiile vulcanice elimina gaze, vapori, particule solide, care sunt transportate pe mari distante de vant si curenti de aer.

1

b) Eroziunea solului, eoliana sau cauzata de ploi, este cu atat mai intensa cu cat solul este lipsit de vegetatie, in panta sau intr-o zona cu retea hidografica bogatac) Reziduurile vegetale si animale degaja in urma descompunerii o serie de substante gazoase poluante. Polenul sau fungii pot constitui arosoli naturali care sa influenteze negativ sanatatea populatiei umane.

Poluarea artificialaInitial produsele poluante erau de natura organica si usor

biodegradate de bacterii si ciuperci. Pe masura dezvoltarii industriale si exploziei demografice au aparut deseuri nebiodegradabile, pentru care nu exista in natura enzime capabile sa le descompuna. Poluarea artiiciala este de natura: fizica (sonora, radioactiva, termica), chimica, biologica (agenti patogeni (virusuri, bacterii, fungi).

2

CAPITOLUL II: FORMELE POLUĂRII

Principalele forme de poluare sunt:

• Poluarea aerului – se referă la in troducerea substanţe lor ch imice ş i par t icu le lor inatmosferă. Substanţele uzuale variază de la monoxid de carbon până la oxizi de nitrogenşi sunt produse în urma proceselor industr ia le ş i a consumulu i de carburant de către automobile.

• Poluarea apei– se referă la deversarea în apele curgătoare sau băl ţ i de substanţecontaminante, cel mai adesea rezultate în urma unor procese industriale.

• Poluarea solului– pr inc ipale le  substanţe  care  poluează solu l  sunt  h idrocarbur i le ,metalele grele, erbicide, pesticide.

• Contaminarea radioactivă– rezultată în urma testelor nucleare, accidentelor nucleares a u   p u r   ş i   s i m p l u   r e z u l t a t ă   î n   u r m a   e x p l o a t ă r i i  c e n t r a l e l o r   n u c l e a r e .   E s t e   c e a   m a i “modernă” forma de poluare, apăruta in secolul XX.

•Poluarea fonică– apare îndeosebi în zonele urbane aglomerate sau in apropr iereaaeroporturilor, şoselelor şi zonelor industriale.

•Poluarea cu lumina– apare tot în zonele urbane aglomerate.

• Poluarea vizuală– e s t e o f o r m a m a i p u ţ i n n o c i v ă , d a r c a r e a r e u n i m p a c t v i z u a l semnificativ. In aceasta categorie intră bannerele outdoor, panourile publicitare, cablurileaeriene etc.

3

•Poluarea termală– este schimbarea temperaturii apelor ca urmare a influentei umane precum folosirea apelor pentru răcirea instalaţiilor industriale.

4

CAPITOLUL III: POLUAREA CHIMICA A MEDIULUI INCONJURATOR

Cea mai mare responsabilitate pentru poluarea mediului o poarta omul, poluarea fiind consecinta activitatii mai ales social-economice a acestuia. Nu se poate neglija totusi faptul ca in mediul inconjurator are loc si o auto-poluare, datorita prezentei unor elemente naturale, care il degradeaza ca, de exemplu ridicarea in atmosfera a prafului de sol sau distrugerea in masa a unor plante acvatice, care urmeaza unei perioade propice de dezvoltare, asa-numita ”inflorire” a apelor. Exemple de acest gen mai pot fi date, dar ele sunt relativ putine fata de frecventa celor care rezulta in urma activitatii omului. Referindu-ne la poluare, in general si la efectele nocive ale acesteia asupra sanatatii omului.

Prin impurificarea mediului se intelege prezenta in mediului inconjurator a unor elemente sau componente care nu se gasesc in mod obisnuit in alcatuirea acestuia. Un exemplu in acest sens il constituie cresterea concentratiei de dioxid de carbon din aer ca urmare a activitatilor industriale ale omului

-Poluare chimica: foarte diversa, poate fi provocata de produse naturale, minerale sau organice, precum si de substante de sinteza, inexistente, initial in natura.Se produce cu: - derivati ai carbonului si hidrocarburi lichide- derivati ai sulfului si azotului- derivati ai metalelor grele(Pb, Cr)- derivati ai fluorului- materii plastice-pesticide-materii organice fermentescibile

Pesticidele, care constituie, astazi cea mai eficace arma de protectie a culturilor nu trebuie deloc considerate ca acea metoda absoluta de confruntare cu daunatorii.

Ele trebuie considerate intotdeauna ca o arma , cu care se poate interveni suplimentar sau auxiliar.

Poluarea soluluiSolul reprezinta acel strat viu de la suprafata litosferei care permite

nasterea ecosistemelor vegetale si face legatura intre litosfera si biosfera.

5

Poluarea solului consta in acele actiuni antropice care, de regula conduc la dereglarea functionalitatii normale a acestuia ca suport si mediu de viata in cadrul diferitelor ecosisteme.

La inceputul secolul 21 dezvoltarea in spirala a omenirii se continua intr-un ritm care devine parca din ce in ce mai ametitor. Suntem confruntati cu descoperiri pe care mintea omeneasca abia si le putea imagina la inceputul secolului trecut. Odata cu aceasta explozie a dezvoltarii tehnologice si paralel cu ea a crescut gradul de poluare a mediului inconjurator cu materiale care interfereaza cu sanatatea umana, calitatea vietii sau functionarea ecosistemelor (organismele vii si mediul in care traiesc).

Sursele de poluare ale mediului inconjurator sunt diferite, dar in mare se pot clasifica in: surse naturale (descompuneri naturale ale materiei organice, eruptiile

vulcanice, erodarea solului, pulberile din meteoriti,etc.) care in prezent au un potential redus de poluare, desi la scara geologica au in mare importanta;

surse artificiale, care genereaza cea mai mare parte a substantelor poluante eliberate in mediul inconjurator.

Principala sursa de poluare a atmosferei o reprezinta procesele de combustie in vederea obtinerii energiei electrice, termice sau mecanice necesare proceselor industriale, incalzirii locuintelor sau functionarii motoarelor.

Dezvoltarea transporturilor si nevoia oamenilor de a se deplasa cu viteze si la distante din ce in ce mai mari a dus la dezvoltarea infrastructurii, la aparitia soselelor, autostrazilor, canalelor de navigatie si cailor ferate care au brazdat in linie dreapta campiile si padurile, au taiat dealurile si muntii. In acest mod au cazut prada topoarelor si utilajelor mii de hectare de padure diminuand astfel capacitatea de absorbtie a dioxidului de carbon si eliberare a oxigenului.

Milioanele de autoturisme care sunt o prezenta permanenta pe sosele si avioanele care brazdeaza cerul zi si noapte si in general toate mijloacele de locomotie trebuiesc alimentate cu milioane de barili de petrol care prin ardere elimina in atmosfera alte milioane de tone de gaze care polueaza atmosfera.

Industria este un alt mare poluator atat prin emisiile sale in procesul de productie cat si prin elementele finite, in special ingrasamintele chimice. Toate acestea polueaza aerul, apa si solul cu urmari grave asupra sanatatii populatiei si a climei.

6

Incalzirea locuintelor si prepararea hranei se adauga la marii consumatori de hidrocarburi si implicit isi pun amprenta asupra emisiilor poluante in mediul inconjurator.

Atunci cand se vorbeste despre efectul poluant asupra mediului se au in vedere si sunt analizate urmatoarele componente afectare: aer, apa, sol, biodiversitatea si zgomot si vibratii.

Riscurile de mediu pentru sanatatea umana sunt clasificate in riscuri:- ridicate (fenomene meteo periculoase, degradarea stratului de ozon, degradarea habitatelor naturale, scaderea biodiversitatii);- medii (ploi acide, poluarea apei cu substante toxice, poluarea aerului cu gaze de sera, poluarea solului cu pesticide, poluarea radioactiva);- scazute (poluarea termica, poluarea fonica).

Poluarea chimica este de departe cea mai periculoasa pentru sanatatea oamenilor prin actiunea directa a poluantilor asupra organismului uman. Riscurile pentru sanatatea populatiei se cuantifica prin:

aerul poluat; mediul de lucru toxic; remanenta si concentratia pesticidelor in hrana; prezenta substantelor toxice in bunurile de consum; apa potabila poluata.

Dintre poluantii chimici cu actiune directa asupra solului pe primul loc se afla ingrasamintele chimice si pesticidele.

Pesticidele sunt produse chimice folosite pentru combaterea daunatorilor plantelor si a produselor agricole stocate, precum si pentru combaterea vectorilor biologici ai bolilor omului si animalelor. Ele sunt substante sau amestecuri de substante ce contin ingrediente biologice active impotriva daunatorilor. Ingredientele biologice active sunt in general substante toxice cu potential de degradare a mediului. Multe pesticide sunt toxice, inducand afectiuni acute si cronice pentru om.

Dintre poluantii de origine chimica frecvent intalniti in aer, cu actiune directa asupra organismului uman si implicit al sanatatii populatiei pot fi enumerati:

pulberile cu actiune iritanta care actioneaza la nivelul cailor respiratorii care provoaca sau agraveaza bolile plamanilor ducand intr-un final la aparitia afectiunilor cronice;

oxizii ai diferitelor substante prezenti in aer sub forma de gaze rezultate din arderea proceselor de combustie sau din procesele industriale. Acestia produc iritatii ale cailor respiratorii, expectoratii, salivari permanente, iar dupa o anumita perioada la bronsitele cronice. In combinatie cu hemoglobina din sange duce la aparitia

7

methemoglobinei care impiedica transportul oxigenului dinspre plamani catre tesuturi;

poluanti gazosi cu actiune asfixianta, rezultati din arderile incomplete ale combustibililor fosili, dintre care cel mai cunoscut este oxidul de carbon, gaz care a facut numeroase victime. Prin combinarea cu hemoglobina se formeaza carboxihemoglobina care blocheaza irigarea sangvina si provoaca in forme usoare cefalee, somnolenta, greata, aritmii, iar la o expunere indelungata decesul;

poluanti cu actiune toxica sistematica, cum ar fi plumbul care produce boli grave in special la organismele slabe sau in formare;

poluanti cu actiune cancerigena prezenti in atmosfera in zonele industriale care degaja prin arderi incomplete hidrocarburi aromatice sau arsenele, sau metale grele (As, Cd, Cu, Ni, Pb, Zn, Hg)Poluantii care se intalnesc in apa si ii afecteaza calitatea, devenind

improprie pentru consum genereaza afectiuni sau conduc la aparitia unor boli infectioase (febra tifoida, hepatita epidemica, etc.) sau a epidemiilor. Foarte frecvente sunt intoxicatiile cu nitrati, cu plumb sau cu mercur. Aceste intoxicatii apar in urma consumului apei din surse necontrolate, in special din fantanile sapate numai pana la prima panza freatica in care s-au acumulat apele contaminate cu pesticidele folosite in agricultura, s-au colectat dejectiile animaliere din combinatele zootehnice sau din fosele nevidanjabile din gospodariile populatiei din mediul rural. In general consumul de apa potabila infestata conduce la reactii patologice generale ale tesuturilor si organelor afectate, conducand la tulburari metabolice si circulatorii, procese inflamatorii, cresteri anormale, procese tumorale, etc. Aceste surse de apa necontrolate au depasite limitele concentratie admisibile de:

arsen, care duce la tulburari metabolice si de digestie, cefalee si ameteli, slabirea generala a organismului si stari permanente de oboseala;

fluor cu actiune asupra sistemului osos si a rinichilor; cadmiu care afecteaza ficatul cu repercursiuni nefaste multiple

asupra starii generale a organismului.Nocivitatea poluarii apei se rasfrange direct sau indirect asupra omului

si de aceea este necesar sa se cunoasca aceste pericole, inclusiv efectele pe care le are asupra sanatatii chiar si cantitatile mici de substante chimice din apa. Desi se poate afirma ca exista tehnologii pentru mentinerea calitatii bacteriologice bune a apei potabile si pentru a indeparta multe din substantele chimice periculoase, din pacate, acestea nu se aplica pe o scara larga, potrivit cerintelor legale.

8

Poluantii chimici se acumuleaza cu foarte mare usurinta in sol, datorita activitatilor neglijente ale oamenilor, dar si prin folosirea substantelor chimice cu rolul de a spori productiile agricole. Solul reprezinta capitalul cel mai pretios de care dispune omul pentru satisfacerea nevoilor lui, deoarece el reprezinta fundamentul tuturor resurselor necesare vietii. De stratul subtire si roditor este legata intreaga productie agricola a omului si reprezinta sursa de hrana pentru toate necuvantatoarele planetei.

Reziduurile petroliere industriale, reziduurile organice, detergentii sintetici proveniti din activitatea casnica si industriala, utilizarea pesticidelor remanente, organoclorurate, imprastierea pe sol a reziduurilor menajere si de origine animala in cantitati excesive, stropirea plantelor cu ape reziduale, impurificate, provenite de la diferitele surse necontrolate din instalatiile industriale se acumuleaza in sol si-i distrug potentialul roditor, anihilandu-i capacitatea de regenerare.

O problema deosebita cu care ne confruntam in prezent este avalansa de deseuri de plastic care au ajuns sa ne asedieze localitatile, infesteaza apa raurilor, lacurilor, marilor si oceanelor, uratesc peisajul si ne provoaca uneori furia la vederea celor care arunca cu usurinta condamnabila peste tot si oricand pungile de plastic si recipientii din PET-uri (polietilena-tereftalat).

Intr-un articol aparut in National Geografic din 2 sept. 2003 se citeaza o constatare a Agentiei de protectie a mediului din SUA – anual, la nivel mondial se consuma intre 500 miliarde si 1 trilion de pungi de plastic. Acestea, dupa o scurta folosire, care uneori poate fi intre o ora si o zi, ajung de multe ori din canalizare in apa raului din apropiere sau le ia vantul si le poarta pana la cel mai apropiat copac unde stau saptamani sau luni si ne obliga sa ne intoarcem capul pentru a nu fi martori la degradarea peisajului. Directorul departamentului de mediu din San Fracisco spunea ca reciclarea unei tone de plastic costa 4000 $, iar aceeasi cantitate de plastic se vinde in magazine, sub forma pungilor la pretul de 32 $. Aceasta discrepanta intre pretul efortul de reciclare si cel al pungilor de pe rafturi face ca o imensa cantitate sa fie aruncata la groapa de gunoi, dar si in locuri unde scapa de sub control si sunt purtate de vant prin parcuri si paduri.

Multe dintre vietuitoarele marine cad prada avalansei de pungi de plastic din apele de coasta si nu numai. Broastele testoase le confunda cu meduzele, hrana lor preferata si mor asfixiate cu plastic. Aceeasi soarta o imartasesc delfinii, focile si pasarile marine.

Ajungand la concluzia ca pungile de plastic au capatat dimensiunea unei calamitati, unele tari au interzis folosirea lor, dar si mai multe au

9

recomandat cetatenilor sa foloseasca pungi din materiale usor reciclabile si biodegradabile (carton, rafie, materiale textile), obligand marile magazine sa introduca o taxa pentru folosirea pungilor de plastic.

Dar concluzia nu poate fi decat una singura: constiinta omului este singura care ne poate salva din marasmul pungilor si sticlelor din plastic.

Poluarea chimică este reprezentată de pătrunderea în apă a unor substanţe diverse, de la cele de natură organică, uşor degradabile, până la cele toxice cu persistenţă îndelungată şi cu remanenţă. Acest tip de poluare poate fi întâlnită în special în zonele avansate din punct de vedere economic. Poluarea chimică a apei se poate produce în mod accidental, dar de cele mai multe ori datorită îndepărtării necontrolate a diverselor deşeuri sau reziduuri lichide sau solide. Sursele de poluare a apei sunt multiple, cel mai frecvent ele fiind reprezentate de rezidurile comunale, industriale şi agrozootehnice.

Poluarea chimică rezultă din deversarea în ape a diverşilor compuşi ca: nitraţi, fosfaţi şi alte substanţe folosite în agricultură, a unor reziduuri şi deşeuri provenite din industrie sau din activităţi care contin plumb, cupru, zinc, crom, nichel, mercur sau cadmiu. De altfel, poluarea apelor cu nitraţi şi fosfaţi a devenit tot mai îngrijorătoare în ultimul timp, mai ales în ţările cu agricultură dezvoltată şi industrializate. Excesul de îngrăşăminte cu azot în sol sau din alte surse poate face ca o parte din nitraţi şi nitriţi să treacă în apa freatică în cantităţi mari.

O cauză principală a poluării apelor o constituie hidrocarburile - prezente în toate fluviile lumii - ca unul din efectele civilizaţiei moderne. Pe de altă parte, ecosistemele apelor curgatoare sunt tot mai ameninţate de reziduurile care se scurg din fermele piscicole şi din cauza produselor farmaceutice, folosite aici pe scară largă pentru a preveni răspândirea bolilor. Silvicultura şi sistemele de îmbunătăţiri funciare cauzează şi ele deversarea unor substanţe toxice în apele curgătoare , mai ales fier, aluminiu şi cadmiu .

Lupta impotriva poluarii nu poate fi opera unei tari sau a unei generatii, ci totul trebuie gandit la nivel universal. Opinia publica trebuie sa se convinga de gravitatea situatiei actuale, deoarece masa substantelor poluante pe care le deversam in natura creste cu fiecare si, ceea ce inseamna ca, daca nu luam acum masuri pentru a preveni pericolul, poluarea de azi nu va reprezenta nimic in comparatie cu poluarea de maine.

CAPITOLUL IV: COMBATEREA POLUĂRII

10

Din cauza poluării mediului înconjurător, de la jumătatea secolului XX, multe națiuni au instituit legi cuprinzătoare proiectate pentru a repara distrugerile anterioare ale poluării necontrolate și pentru a preveni viitoarele contaminări ale mediului. În Statele Unite a fost adoptată „Legea pentru Aer Curat” (Clean Air Act - 1970) prin care se impunea reducerea semnificativă a anumitor tipuri de poluare ale aerului, cum ar fi emisiile de dioxid de sulf. „Legea pentru Apa Curată” (Clean Water Act - 1977) și „Legea pentru Apă Potabilă Nepericuloasă” (Safe Drinking Water Act - 1974) au stabilit norme pentru deversarea poluanților în ape și standarde pentru calitatea apei potabile. „Legea pentru Controlul Substanțelor Toxice” (Toxic Substance Control Act - 1976) și „Legea pentru Conservarea și Recuperarea Resurselor” (Resource Conservation and Recovery Act - 1976) au fost promulgate pentru a supraveghea și controla deșeurile periculoase. După 1980 au fost create programe care alocau fonduri pentru curățarea celor mai contaminate terenuri de depozitare a deșeurilor. Aceste legi, precum și alte câteva legi federale sau statale, au ajutat la limitarea poluării, dar progresele au fost lente și au rămas multe probleme nerezolvate cu privire la zonele cu contaminări severe, din cauza lipsei fondurilor pentru curățare și din cauza problemelor ivite în aplicarea legilor.

Înțelegerile internaționale au jucat un rol important în reducerea poluării globale. Protocolul de la Montréal cu privire la Substanțele care Distrug Stratul de Ozon (1987) a fixat date internaționale până la care să fie reduse emisiile de substanțe chimice, cum ar fi CFC, despre care se știe că distruge stratul de ozon. Convenția Basel pentru Controlul Transporturilor Internaționale ale Deșeurilor Periculoase și Depozitarea Lor (1989) servește ca punct de reper pentru reglementările internaționale ce se ocupă de transportarea deșeurilor periculoase și depozitarea lor.

Din anul 1992 reprezentanții a mai mult de 160 de țări s-au întâlnit în mod regulat pentru a discuta despre metodele de reducere a emisiilor de substanțe poluante care produc efectul de seră. În 1997 a fost realizat Protocolul de la Kyõto, chemând celelalte țări să adereze la el pentru a reduce până în anul 2012 emisiile de gaze cu 5% sub nivelul din 1990. Până la sfârșitul anului 2000 Protocolul de la Kyõto nu fusese încă ratificat de mai multe țări; negociatorii încercau încă să ajungă la un consens în legătură cu regulile, metodele și penalitățile care ar trebui să fie folosite pentru a aplica tratatul.

Regulamentul și legislația au dus la un considerabil progres în diminuarea poluării aerului și apelor în țările dezvoltate. Vehiculele din

11

1990 emit mai puțini oxizi de azot decât cele din 1970; centralele electrice ard acum mai puțini combustibili pe bază de sulf; coșurile industriale au acum filtre prin care se reduc emisiile și nu se mai folosește benzină cu plumb. Țările în curs de dezvoltare continuă să se lupte cu poluarea fiindcă nu au tehnologii pentru filtrare și curățare și trebuie să își mărească puterea economică, de cele mai multe ori cu costul poluării mediului.

Problema este că țările în curs de dezvoltare atrag investitorii străini prin forța de muncă mai ieftină, materiale brute mai ieftine și mai puține restricții pentru substanțe poluante. Maquiladoras, uzine de asamblare de-a lungul graniței dintre S.U.A. și Mexic, pe partea mexicană, creează industrie și locuri de muncă pentru Mexic dar majoritatea lor aparțin unor corporații non-mexicane care au fost atrase de forța de muncă ieftină și de lipsa legilor cu privire la poluanți. Ca rezultat, această regiune de graniță, incluzând Rio Grande este una din cele mai poluate zone din America de Nord. Pentru a se evita dezastrele ecologice și sărăcia, țările în curs de dezvoltare necesită ajutor și tehnologie de la țările și corporațiile străine, participarea comunității în inițiativele de dezvoltare și crearea de reglementări mai aspre cu privire la poluare.

Grupuri nonguvernamentale s-au format la nivel local, național și internațional pentru a combate problemele create de poluare din toată lumea. Multe din aceste organizații răspândesc informații și ajută oameni și alte organizații, care nu sunt implicate în procesul luării deciziilor. Rețeaua Acțiunii Pesticidelor răspândește informații tehnice cu privire la efectele pesticidelor asupra agricultorilor care le folosesc. O mișcare bine organizată de justiție pentru mediu s-a ridicat pentru a pleda pentru protecția echitabilă a mediului înconjurător. 

Greenpeace este o organizație activistă care concentrează atenția internațională asupra industriilor și guvernelor care contaminează terenul, apele sau atmosfera cu deșeuri toxice.

CAPITOLUL V: POLUAREA ÎN ROMÂNIA

12

În perioada 2008 - 2012, aproximativ 300 de instalații din România au avut dreptul să emită un total de 379,7 milioane tone de emisii de gaze cu efect de seră, respectiv 75,9 milioane tone anual. România are un disponibil minim pentru comercializarea AAU-urilor (Assigned Amount Units - Unitati ale Cantității Atribuite) de 60 milioane tone CO2echivalent, anual, în perioada 2008-2012, pentru care ar putea încasa până la 2 miliarde euro (1 miliard de euro după alte estimări).

În anul 2010, statul român acorda în mod gratuit aceste certificate pentru 219 companii poluatoare de pe teritoriul țării, în majoritatea lor cu capital de stat. Scopul era de a ajuta acești poluatori să investească în ecologizare. Aceste companii au posibilitatea să vândă certificatele direct altor poluatori, români sau străini, cu capacitate mai mare de producție, să le listeze la bursele specializate sau să le vândă unor intermediari.

13