POPORULUI Lmnineazâ-fe ţfi vei fi! — Voest« şi vei putea!

o. A . Лшшсгт

Г Л І ^ Prim-weacwr: H B E U A C Ţ I A : S T H I D A Л І С О І Ь А К IuRttA Urni в. B 4 1 | • « S I I 1 1 m î l i a i ' U * > 4 п і У І і < і # I Q ^ M I A i»SII* lS lbA 1 1 \ : ft 1 K 1 U A N I C O L A E І О К С І А 6 . T E L E F O N N o . 1 5 - 7 5 .

A » C L Uli. , 4 - K l í í . 7 5 A p a r e I n flecare D u m i n e c i

A v r a m I a n c u ş i I¥. B ă l c e s c u Aceste două figuri luminoa­

se ale istoriei noastre au ajuns, bi toiul evenimentelor măreţ* din anul 1849 să stea alături. Inflăcăratul naţionalist de peste Carpaţi după-ce a luptat cu to­varăşii săi pentru Ideile nobile *i generoase, de cari se inspi-r a atunci toată Europa, a fost nevoit a se refugia din ţară. In Muntenia revoluţia tinerilor a fost biruită, iar Muscalii, cari uu intrat din nou în principa­tele române, prigoneau pe toţi apostolii libertăţii naţionale. Cu * T e P t cuvânt erau socotiţi a-tunci Ruşii, ca cel mai mare dfŞnian al poporului nostru.

_ Bălcescu aparţinea grupei DE *foeri, cari combăteau pe Mus-С а И şi căutau să se alieze eu MI adversarii lor. Astfel ajun-e e el, în primăvara anului 184Í, îa licbriţiii, unde Îşi avea reşe­dinţa guvernul lui Kossuth. Dornic de-a folosi ţării sale, el discută cu Unfjurii foarte mult Uiodul, în care s'ar putea răpu­ne puterea Muscalilor. Ei ajun­seră, în sfârşit, la înţelegere prin încheierea unei al ianţe ro-xnâno-magiiiare. Alcătuindu-se o legiune română aici, ea va lupta împreună cu armatele un­gureşti pentru eliberarea celor două principate. Dar execuţia acestui plan înt imnina greutăţi diferite, dintre cari vom pomeni numai două: 1. duşmănia din­tre Românii şi Ungurii din Ar­deal şi 2. slăbirea puterii arma­te a iui KcssmOi, care îu înfrânt pe toata l ima.

Bălcescu în discuţiile sale cu gossuth, pentru a împăca aspi­raţiile poporului român din Ar­deal cu pcîi i ica ungurească re­comandase constituirea unei fe-deraţîuni a popoarelor din Un­garia. Dar această ideia fu com­bătută de bărbaţii politici din Dobriţin. Când însă norocul ar-welor îl părăsi, însuş Kossuth fiJ.Tíivz*"* yo 1?тІ^<ав' ,« ta. MunHI Apuseni, pentru ca să facă pro­puneri de pace şi de alianţă iui Avram Iancu.

Cam prin 20—22 Iulie Ш 9 sosi Nicolae Bălcescu în tabăra lui Iancu din Câmpeni. Pe a-tunci Craiul Munţilor, dupăce bătuse în trei mari bătălii osti­le ungureşti era foarte preocu­pat de viîioriui neamului său. Hotărît de-a nu da crezământ făgăduinţelor umflate ale Un­gurilor, cari, dupăce nu au iz­butit a-1 învinge, îl împresurau acum cu propuneri de pace, în­crederea sa în împăratul deia Viena se clătinase deabinele. Veştile, c e cari le primea delà tovarăşii, cari au fost trimişi la Curtea împărătească orau tot mai slabe: nimeni n u voia să-şi împlinească cuvântul dat popo­rului nostru.

Iancu ascultă deci planurile Iui Bălcescu, care zugrăvea în colori negre despotismul muscă-lesc. In conferenţele ţ inute în Câmpeni, la casa lui Todor Tescu, fruntaşii ardeleni repli­cau descriindu-i tot asemenea teroarea crâncenă a Ungurilor. Discuţiile, ce se urmau erau foarte aprinse, dar tânărul Băl­cescu avea atâta farmec în vor­bă şi punea atâta căldură în planurile croite de mintea sa pentru viitoriul măreţ al popo­rului românesc, încât vajnicii luptători din munţ i îl ascultau uimiţi.

Atunci pentru a da prilej unui număr mai mare de frun­taşi ardeleni să discute cu Băl­cescu, Iancu ţinu o conierenţă şi la Câmpeni, la care veniră Popa Balint, Azente Severu, Vasile Moldovanu, popa Vlăduţ, prefecţii legiunilor române, pre­cum şi un număr însemnat de tribuni. Bălcescu înfăţişă pla­nurile sale şi ceru Românilor ardeleni, să-şi uite o clipă de ura lor în potriva asupritorilor unguri ş i să ajute pe fraţii de Peste Carpaţi. Dar oricât de meşter a fost Bălcescu, n'a pu­tut îndupleca pe prefecţi. Nu-uiai Avram Iancu 1-a înţeles, iară să-i aprobe nici el, fireşte, îu întregime planurile DE cola­borare cu Ungurii. Dar eroul nostru vedea bine din desfăşu­rarea evenimentelor, că E de Prisos să mai moară şi numai un Român pentru cauza împă­ratului ori a lui Kossuth şi îi veni bine să primească u n ar-^ is t i ţ iu cu Ungurii, pentru a încunjura orice vărsare de sân-8e, în toiul marilor lupte ce se dedeau acum şi în Ardeal, în-J» Muscali şi Unguri. Astfel Bălcescu pornind prin Ighiu la

Alba-Iulia, ducea scrisoarea ur­mătoare lui Kossuth:

„Văzând propunerile de pace, pe cari n i le-a adus d-1 Băl­cescu, agentul emigraţiei româ­ne din partea guvernului un­gar, trebue să n e exprimăm pă* rerea de rău că în împrejurările de faţă n u putem negocia cu fraţii Unguri in chestiunea pă­cii, fiind împrejurările foarte critice. Armata ungurească se îndepărtează, iar cea rusească se apropie. Fe urmă am avea nevoie de foarte mult timp, până să convingem poporul pentru a se înfrăţi cu voi. To-tuş pentru a Vă dovedi siinţe-minîele frăţeşti, pe cari le nu­trim faţă de poporul maghiar, am hotărît să rămânem, în cursul acestor lupte, neutrali. Armata ungurească n u o vom ataca şi numai în cazul, că am fi atacaţi noi, ne v o m apăra. Sperăm, eă această neutralita­te va fi respectată, atât din par­tea guvernului maghiar, cât şi din partea şefilor armatei sale. Câmpeni, 3 August 1849, Iscălit Iancu, prefect."

După c i t se vede, Iancu pro­mitea a n u se amesteca în lup­tele dintre Unguri şi Ruşi, da­ca Românii vor i i lăsaţi în pa­ce. O făcea aceasta, cu atât mai vârtos, deoarece Bălcescu vor­bise, eă dacă s'ar împăca cu Iancu, Ungurii ar avea de gând să se retragă în Munţii Apuseni pentru a se lupta împreună cu Moţii în contra Muscalilor. Dar aceasta ar fi fost o nebunie. Ro­mâni i n'ar fi îngăduit-o nici în­tr'un chip.

Autenticitatea scrisorii lui

QOOP

A v r a m I a n c u ş i M. SL R e g e l e F e r d i n a n d Acolo nade simţirea

romanească vibrează puternic şi se mani­festă cu emoţia ce numai îu moment? le hotăiîtoare din viaţa паеі naţiuni le pot eterniza îu suflrtul poporului, — acolo e aproaoe, e una şi aceeaş simţire a râr-uiuitorului ţării : Re­gek,

Ia Mnuţii Apnseui — cuibul C U V U l í ü í ' J ,

nade în enrgvrea veacurilor s'an putut pá-ítra neatinse de «bi o fa tună a vre­mi lor vitrege, a?a cum au fost bărbăţia şi obârşis neamului românesc, —se piăz-nueşte şi se cinsti şte, cam se cuvine, în bbgirsîoviia vară pe sfâi-siteaani!luil924, de către ţară, popor şi R ge, nn veleat deia naşterea lui Avram Iancu.

D«?»ä<älicarea M. S. Regélni,— făuritorul prin a i me a răscum­părării libertăţii şi a îiupiăştierii pentru totdeanna a unui cal­var ce nu ştim dacă alt popor 1-a pătimit în lume, — pe locu­rile unde a văzut lumina zilei, şi a purtat vitejia de Crai al Munţilor, Avram Ianeu, înseamnă o pecetluire, o consfinţire, o închegare de-apurnri a reenuoştinţii pornită din înţelegerea

AVRAM IANCU LA VÂRSTA?DE 24 DE ANI

de sărbătoare, şi lângă el sisnt co­morile cu aur, comori cari totdeauna au hrănit diu belşug pe alţii, numai pe băştinaşi, nn.

» Deseăliearea Regélni, în mijlocul

Moţilor, pe Incurii* unde a trăit şi a murit Avram Iancu, prăznuit acum de tot românul oriunde s'ar afla el împins de soartă, are o dt osebită în­semnătate. Voevodul însuş erou al armelor, ѵ і п р şi intră în casa din Vidra de sus, unde a cesent Avrăsiuţ; cercetează Câmpenii, loagărul de tinde Craiul Munţilor, îşi conducea cu malta iscusinţă militari, ostile victorioase ; şi 1 impresionează satele pe unde odi uioară trecuse prăpădul pastiirei a focului, pe undo se înălţau furcile, pe un île rămâneau leşurile în ţi rână, ale bătrânilor, manslor şi copiilor neştiutori de rău omlneác. înfăptui-

ta. S. REGINA MARIA

Iancu a fosf trasă la îndoială. Dar fără nici o îndreptăţire. Bălcescu aminteşte de ea în-tr'una din scrisorile sale şi Ni­colae Bălăşescu din Sibiiu dea-semenea.

Bălcescu însă n'a avut noroc cu planul său. In vreme ce el discuta în munţi , Ruşii bătuse­ră pe Unguri pretutindeni. Abia ajunse în Bănat şl trebui să se întoarcă din nou la Iancu, pe C K î 3 - î rugă să-i dea adăpost. Iancu îl ascunse într'o colibă din apropierea Câmpenilor şi îl apără, vreme de-o lună, de ochii iscoditori ai poliţiei austriace. Pe urmă către toamnă, îi dete un certificat, că a luptat în con­tra Ungurilor, în legiunea sa. Travestit plecă in fine Bălcescu şi după multe peripeţii ajunse la Paris .

& І І . Ѵ Ш n p A G O M i R , prof. univ.

deplină Ja faptelor* nemuritoare, din partea poporului român, alături cn Voevodul, care înfaţ şază tradiţia noastră, prin care mereu am ajuns la|birniuţă.

Pe drumul acesta de îuchinare, pentru a lua în inimi tot ce ne-ar şti sä ne povestiască munţii dm jertfa zămislită a Moţilor, o Doamna îşi poarta privirile cercetătoare peste creştetele de siânei şi peste satele sărace, pe la casele de unde au pornit mame ca securea îu mâni să izbă-visseá iobăgia; o Doamna simte şi-şi inviseazä lacrimile in năframă, ia aducerea aminte a tragediei de odi-irioa? à ; — această Doamnă e Regina Maria.

Şi Rfgele de mâine adânceşte îu-ţeksnl chemării codrulni, şi îi neli­nişteşte şi-l doare, văzând povara pe «'ai mânuţi de munte, dncând şi azi sărăcia Moţilor, ca şi îu trecut. Şi Moţul nn are a pâue albă la masa-i

naţionale delà 1848, în Ardeal, omul pro­videnţial care a trecut la fapte pe

I ' calea armelor şi prin 1 el, poporul român — I deşi de puţină înde-I Inngată — şi-a afir-I mat cn p>isos că ştie I sS moară, eă ştie »ă $ lopte, eă şti? sa se I sacrifice pentruliber-I taie, pentru ruperea I buturilor sclaviei şi I a unei iobăxii, strigă-§ toare ia ce \ Avram

Iam-й n'a fost învins de nimeni, a căzut vb'timä împrejurări­lor de atuuci. C»znl loi n'a fost doboiît. Şi eroii cari prin ei consfinţesc o epoeă d;* p cfacere îu viaţa unni popo?, ea şi fap­tele lor, nn se pot ne­socoti şi n#d:rptAţi pesit'-u totdeauna ; lăsplata vine din Cer şi adevărul popoare­lor învinge.

Avram Iancu, a în­vins. L'au răzbunat pe el şi pe toţi tri­bunii, moţii şi victi-mile a'ături cu el, de toată ticăloşia ne­legiuită de atunci,oş­tenii cari ne-au în­făptuit unirea tutu­

ror românilor. Şi eroul care a rătăcit douăzeci de ani, doinind din fluer şi cu mintea întunecată prin munţii lui scumpi unde a purtat vitej a Mo­ţilor în 1848, este răsplătit de toată

QOOP

D o s a r e l e t r e c u t u l u i Am petrecut şi eu îu vara aceasta

câteva zile la o baie modestă din Ardeal. Baie cunoscută şi pe vremea Romanilor vechi, dar mai puţin cu­noscută acum în vremea Românilor noui. Aci puţina lume^ce se adună, de dragul isvoarelor rermale, cu un­dele vindecătoare, se cunoaşte in cu­rând şi intră în vorbă, fără multe formalităţi.

Aşa am avut şi eu norocirea a sta de vorbă mai des cu doftorul băilor, distinsul medic de la Orăştie, Dr. Romulus Dobo. Din vorbă în vorbă aflu, cu plăcută surprindere, că a-micul meu are în posesiunea sa o carte scrisă de mâna bunicului său, care a trăit i i epoca de la 1848.

La rrgarea mea amabilul doctor mi-a adus şi mi a pus la dispoziţie scumpa relicvie familiară.

Două trei zile am avut cea mai in­teresantă lectură.

Cartea din vorbă, un volum, ln cuart de peste 270 padini scrise, este un fel de memoriu adresat de autor fiilor săi şi urmaşilor lor. Ea cuprinde păţaniile părinteiui G-orge Dobo preot în Satul mic (Chsfalâu) de lângă Alba-Iulia, mai târziu paroch in Teiuş.

Părintele Doba, originar de la Ighiu, îşi trage obârşia dintr'o veche fami­lie nobilă românească, eare a dat ţării oameni de frunte, ca şi legendarul erou de la Agria, care cu câteva sute de oameni a apărat la 1552 fortă­reaţa Agriei faţă cu 100 de mii de Turci. După eroul militar proslăvit de atâţia poeţi unguri, ca un erou maghiar, familia, se vede, a scăpătat şi ramura de la Ighiu, ajunsese la sfârşitul veacului 18-lea la o stare modestă, dar totuşi menţinându-se conştiinţa nobilei obârşii.

Tatăl său.^născutîla 1756 era nu-

M. S. REGET. E FERDINAND

A. S. R. PRINCIPELE CAROL, MOŞTENITORUL TRONULUI

torul României îu hotarele ei naturale, ѵше şi-şi pleacă fruntea ia crucea simplă delà Ţrbea şi cinsteşte mor­mântul care cuprinde oasele unui siâut, al eroului Avram Iancn. Regele păstrător de datini, de cuvioasă răs­plată şi de înţeleaptă dreptate, cu graiul Lni, întocmai ca şi Voevozii cari au domnit înainte-1, preamăreşte şi bla­gosloveşte, credinţa de ţară şi jertfa p «iitru ea, a lui Avram Iancu.

El a fost îu vremea redeşteptării — i ііиіи ІІІМИЦ

durerea pe care a simţit-o trupul fui ds m a r ? r, închis şi schingiuit.

Ce s'a ales din neprietinii cari şi crucea delà Ţebea şi mormântul şi amintirea lui, au persecutat-o?

E o dreptate divină, care pedep­seşte.

Şi deseălicarea Regelui, în Munţii Apuseni, ne îndritueşte să mai cre­dem încă în o îndreptare, care trebue să vie, şi orice întârziere e Sn dauna ţării.

Moţii nu mal p o t r ă m â n e a mereu săraci lipiţi pământului. Moţii nu mai pot fi nimiciţi de boli; Moţii nu mai pat fi speaulaţi de exploata­tori de moda noua. Starea materială a Moţilor trebue înflorită, şi orice jertfă să se reabzeze pentru ei, deoarece ei s'au jertfit prea din prisos, totdeauna, pentru ţară.

CU'-ST CEHAW-*AC-"V-ŢÂ lilllllllll IIIIII ІМІІІІІІІІИІІІІІІІИЯИМВДММИІ

mai cantor şi ep'trop al bisericei unite din Ighiu ; nu apucase să înveţe carte decât vr'o jumătate de an, cam pe fu­riş, la Blaj, dar era vestit de înţe­lepciunea sfaturilor sale, şi stăpân al mai multor realităţi, mori, etc. Aşa că a fost aflat vrednic, ca protopopul Ioan Clain din Cujir, să-1 iee ginere, deşi era văduv. Iar acest protopop Clain era strănepot al marelui vlă­dică românesc Inocenţiu Mlcu Clain delà Sadu, întemeietorul Blajului ro mânesc. El a fost însoţitorul mare­lui său unchiu în exil, la Roma, şi după moartea lui, el i-a păstrat şi i-a adus in patria subjugată puţina moştenire, memoriile exilului şi mar­tirajului său.

Era un om fruntaş între fruntaşi, preotul Cujirului, care a luat ca gr nere al său pe văduvul delà Ighiu, tatăl preotului, care ne-a lăsat acest memoriu preţios pentru două familii mari româneşti, şi icoana fidelă a

unei vieţi de sat din Ardealul anilor revoluţiei Iui Iancu.

Acum în preajma marilor serbări de prăznuire a memoriei lui Iancu, am cetit cu deosebit interes paginile preo­tului de sub poala munţilor lui Iancu, şi nu fără mulţămire. Are şi despre Iancu câteva rânduri de observaţii originale, descriind mai ales prezen­tarea lui, cu ceata de Moţi, la a doua mare adunare de la Blaj, ţinută în toamna anului 1848 Redă —separe — aproape verbal cuvântarea, ce a spue'o Iancu atunci pe Câmpul Li­bertăţii, cuvântare rostită „rotund şi pe scurt" >i în;hei?tă cu detună­tura unui pistoi In aier.

Asemenea - reproduce câteva idei originale din cuvântarea „Clericului Axentie. Sîveru" ţinuta atunci. Peste tot ne dâ o icoana vie a sbuciumului ce î'isoţia viaţa românilor înniinte şi du >ă cinul istoricelor prefaceri de la 1848.

Dosarele trecutului nostru s'au în­mulţit deci cu un act preţios, pe care ne vom da si'inţ» a-1 free cunoscut, în cercuri cât mai largi, graţie moş­tenitorului Dr. Dobo, care ni i'a pus la dispoz:ţie cu acest scop, cu reli-cvia familiară, în cât e posibil, să contribue ia zestrea sufletească a nea­mului întreg.

Prin publicarea acestor memorii se va ridica pe orizontul trecutului o nouă figură de preot inimos, care ie­şit din şcoalele Blajului, ca elev di­rect al lui Bărnuţiu, se prezintă ca un preot-tip, care munceşte cu cuvântul şi cu fapta, spre a ridica moraliceşte poporul unui sat m c ; se luptă cu greutăţi mari de neînvins, şi tot ce a putut clădi — casă şi şcoală — îşi vede distrus într'o zi de furia re­belilor, cu toiagul pribegiei, cutriera munţii, trece din valea Ampoiului spre Cujirul din marginea Câmpului Pânei, cade în prinsoare, unde sufere cu săptămânile, apoi, după potolirea furtunei îşi reia toiagul păstorului da cultură, în parohia Teiuş, distingân-du-se ca om al cuvântului şi al scri­sului.

Dar nu vreau să zugrăvesc aici figura alesului preot contimporan al lui Iancu.

Ceeace aş dori, ca un prinos erou­lui Munţilor, ar fi să ne cercetăm cu toţii arhivele familiare, mari, mici, cum ar fi, şi să scoatem la iveală tot ce priveşte trecutul. Mai sunt, trebue să mai fie, însemnări necu­noscute privitoare la anul 1848 şi e păcat să le mai lăsăm acoperite de pulberea uitării. Fiecare filă îngăl­benită aduce o nouă lumină asupra trecutului. Să scoatem lumina de sub obroc.

Dr E. Păianu, protopop.

IANCU ŞI KOSSUTH Scoală Iancule, din somn Dacă vrei să te faci Domn, Şi-ţi ia sabia 'ntr'o mană Şi o spală de rugină! Iancu sabia-şi lua, Din teacă că o scotea Prin duşmani o invărtia De rugina o spăla. Kossuth din gură grăia: — Dă-te Iancule, 'n dărăpt, Să nu-ţi trag un glonţ în piept! Dă-te Iancule, legat, Să nu-ţi trag un glonţ în cap!

Iancu din grai îi grăia Şi din gură aşa zicea:

— Nu's muere învălită Să-mi fie de unguri frică Ci-s voinic ţi comandant Cu ungurii să mă bat.

Publicată de T. Frăno.u şi Gh Candrea în cartea „Românii din Munţii Aputeni".

Bucureşti 1888.

PÂNĂ FUIANCU Pană fu Iancu 'n domnie Mâneam pită ca 'n câmpie, De când Iancu s'a lăsat Iar mâncăm mălai uscat. Iancu cu fluer de vie Ne scoase din iobăgie. Iancu cu fluer de soc Umplu ţara de noroc. Mulţumesc secure, coasă, Că-mi ţineţi sufletu 'n oase. Mulţumesc codrii şi văi Că scăpăraţi fraţii mei.

Vuleasă din Şohndol

INTRE ANII 1840 ŞI 1848 ÎN TfiANSILVANIA Ca să ne putem da seamă mai

bine de însemnătatea cea mare a eroi­lor ardeleni din Transilvania, fie că au luptat cu arma în mână ca Avram Iancu, fie cu peana, fie cu graiul, tre­buie să cuoaştem loviturile, cari se pregătiau mai ales între ani 1840 şi 1848 în contra Românilor. Nu-i vorbă, întreaga viaţă a neamului românesc a fost, delà începutul pătrunderii Ma­ghiarilor în Dacia noastră veche, o luptă neîntreruptă contra asupririi tot mai înteţite. Asupririle mai vechi ţin­teau însă mai mult la degradarea noastră socială, la siluirea de-a ne părăsi legea cu ob-ceiurile ei strămo­şeşti şi la jefuirea averii şi muncii Românului. In deceniul dinainte de 1848 se pregătea lovitura cea mare, care să răpească Românilor cel mai însemnat element, care constituie fiinţa unui neam, limba. Afară de aceea, prin o nouă lege ţăranul român avea să fie jefuit şi mai mult de rodul muncii lui.

Banda de nobili (boieri) maghiari, o amestecătură din toate neamurile Ungariei şi Trans lvaniei, chiar şi din neamuri înafară de aceste ţări, a dis­preţuit totdeauna limba maghiară şi mulţi dintre ei nici nu ştiau ungu­reşte, încercarea împăratului Iosif al H-lea (1780—1790) de-a introduce în aceste două ţâri limba germană ca limbă de stat în administraţie şi jus­tiţie, a deşteptat spiritul veşnic răs-vrătit al nobililor şi aceştia au pretins introducerea limbii maghiare în locul celei germane şi al celei latine de mai înainte. Moartea prea timpurie a împăratului Iosif al II-Iea le-a făcut cu putinţa înfăptuirea, şi limba ma­ghiară s'a înstăpânit în administraţia şi justiţia Transilvaniei, cu toate că majoritatea cea mare a populaţiei era românească.

Lupta pentru nimicirea limbii româ­neşti au început o cu mijloace mai blânde şi cu gândul de a-i da răgaz. Unora dintre boieri, felul acesta nu

le convenea şi ei cereau forţa şi g;aba. Intre cei nerăbdători, mai aprins era baronul Wesse ényi, care cerea alun­garea limbii româneşti din biserică şi şcoală şi înfiinţarea de scoale pentru copii mici (grădini de copii), pentru ca maghiarizarea să se înceapă cât mal curând. Aceste scoale să fie obli­gatoare pentru ori ce sat românesc, căci numai aşa se putea aştepta o maghiarizare grabnica, pe care Wes­selényi şi cei de o teapă cu el o spe­rau în două zeci de ani înfăptuită! Chiar începură шгі dintre nobili să ceară uşurarea sau chiar ştergerea sarcinilor iobăgeşti, dar cu condiţia să fie despăgubiţi; pentru iobagii ro­mâni puneau condiţia să se maghia­rizeze, dacă vreau să se bucure şi ei de uşurări.

Camera (dieta) Transilvaniei votă legea, ca toate condicele parohiilor române să fie purtate în limba ma­ghiară, iar în anul 1842 se hotărî un termin de zece ani, până la care Ro­mânii să-şi traducă cărţile lor bise­riceşti în limba maghiară şi apoi toate

serviciile în biserica românească să se cânte şi să se citească numai în limba maghiară. Tot atunci se hotărî, că în şcoaie sâ se înveţe numai ln limba maghiară, preoţi sâ fie numai cei ce voibesc ungureşte.

Camera din 1847/48 votă o nouă lege, numita Urbariu, prin care ţăranii români aveau să fie de nou jefuiţi — ca şi în 1819 — de o parte a pă­mântului lor strămoşesc. S'a găsit în adunare chiar un baron ungur — de altminteri dujman al limbii româneşti şi propovăduitor al maghiarizării Ro­mânilor — care a luat apărarea ţăra­nilor zicând, între altele, că în cârca ţăranului s'au pus sarcini, cari nu nu­mai că întrec venitul moşioarei pe care o lucrează, dar întrec şi puterile lui, căci din ceea ce îi lasă boierul îi ia apoi statul, căruia numai ţăranul îi plăteşte biruri. Acestuia Ii răspunse un alt boier ungur zicând : Desrobirea ţăranilor e ca şi moartea pentru noi (Ungurii). Precum noi nu ştim acum, unde a fost patria strămoşilor noştri veniţi din Asia, aşa să păzim ca nu

cumva, peste 40—50 de ani, să fie cineva silit să caute pe Maghiari în Transilvania cu lampa; pentru, că dacă poporul (român) din Transilva­nia se va libera, ţara aceasta se va preface în ceea ce fusese înainte cu 900 de ani, când au venit aici Arpad şi Tuhutum; uşor se poate preface în D a c i a .

Legea a fost votată, dar aplicarea ei a fost împiedecată de întâmplările anului 1848.

La şedinţa aceasta era de faţă, pe galerie şi tânărul Avram Iancu. Un prieten care era lângă ei, numai cu mare greutate l'a putut împiedeca să nu se arunce între Maghiarii, cari votau mijloace nouă pentru uciderea neamului românesc. Pe drum spre casă îi spunea că nu cu vorba se pot elibera Românii, ci cu lancea lui Horia.

Un alt mijloc de strivire a Româ­nilor a hotărât încă tot înainte de 1848, a fost colonizarea de Unguri printre Români. In scopul acesta a fost tri­mis un boier în Moldova, ca să aducă

de acolo Ciangăi (săcui fugiţi dm Transilvania din cauza asupririi boie­rilor lor), dar nu pe toţi, ci să ră­mână de sămânţă, pentrucă Ungaria voia să aibă pe acolo şi Unguri, cari să o îndreptăţească să ajungă cu tim­pul stăpână şi pe Moldova ! Nici un Ciangău nu a vrut să pără­sească însă Moldova.

Fudulia aceasta a boierilor unguri, firea lor, care Ii îndemna şi îi în­deamnă să trăiască numai storcând munca poporului a adus nu numai anul 1848, ci şi anul 1918, care a împlinit temerea boierului ungur din 1847: Transilvania s'a prefăcut iară în Dacia ! ^ VICTOR LAZÀR

ARMELE IANC ULUI J~ele-i, Doamne, cui fi cui, J~ele-i, Doamne, muntelui, De armele Iancului, Că le plouă fi le ninge, Şi n'are cine le 'ncinge, Că cine mi-le-a avut Mi-a pus faţa la pâmănt Dar n'a pus-o să 'nflorească Ci-a pus-o să putreziască.

Culeasă ie Dr. faleriu Branişte

Pagina 2 CULTURA POPORULUI Numărul 75

Satul şi neamul din care se trage Avram Iancu Puţine sate româneşti sunt aşe­

zate aşa de frumos ca Vidra de sus, în plasa Câmpeni, jud. Turda-Arieş. Casele Moţilor noştri, curate şi întocmite cu gust şi pricepere, risipite pe coastele munţilor, printre cari curge Arieşul mic, par nişte cuiburi de lumină. De-asupra satu­lui, la izvorul Arieşului mic, se ridică muntele Găina, unde din veehimo se ţine, an de an, în Dumi­neca ce urmează după Sân Petru, vestitul „târg de fete", la care se adună totdeauna mulţime de popor, nu numai dintre Moţi, ci şi dintre Crişeni până de pe la Arad şi Oradea-Mare. Dincolo de munţii împrejmuitori, mai spre miazănoapte e Âlbacul, locul naşterii lui Horia, iar ceva mai spre miazăzi, lângă Abrud, Cărpinişul lui Cloşca şi Crişan, mucenicii neamului nostru frânţi pe roată !a 2 8 Februarie 1 7 8 5 în Alba-Iulia. La leagănul lui Avram Iancu încă a răsunat cântecul în­duioşător despre crunta săvârşire din viaţă a celor trei conducători:

Când i-a ars, ieşia o pară de se vedea peste ţară; iar când se sfârşiau pe roată, s'a văzut în lumea toată aşa de mare minune, care nu se poate spune.

Pe hotarul comunei Vidra de sus e „dealul melcilor, un deal cum nu se prea vede ori şi unde. Dealul întreg e din melci de mare petri-ficaţi de mii de ani. Unii au mărimea unui căpşor de copil.

Casa părinteassă a lui Avram Iancu e aşezată pe malul stâng ai Arieşului lângă iazul morii,odinioară proprietatea familiei şi aceasta. Ea se cunoaşte uşor dintre toate casele, fiind cu mult mai înnaltă decât celelalte şi având lângă ea un plop, sădit chiar de mâna lui Iancu pre­cum se spune.

Peste râu delà casa părintească a eroului, сзѵа mai în jos, e vestita cădere de apă numită de Moţi „pişoaia", unde apa se prăbuşeşte în vale de pe o stâncă înnaltă de 1 8 melri. (Ca puterea de apa delà această cădere s'ar putea face lu­mină electrică I-i toata Vidra)

In acest sat şi din acest neam de oameni s'a basent Avram Iancu, Regele Mimţilof, la 1 8 2 4 . Luna şi ziu.4 nu so ştie, pentruca nu e în­demnată în matriculă. Tatăl său. Alexandru, şi mamă sa, Maria Vito, numita si Maria cea mică, fiindcă era o femei:i mititică, erau fruntaşi în comună. El purta cu vrednicie trei slujbe deodată: cea de pădu­rar la erar sau de gornic, apoi cea de jude dominai şi de primar co­munal. Alexandru Iancu era un ţăran voinic, deştept şi cinstit, cu stare bună.

Deşi nu ştia muliă carte — abia putea spune „Tatăl nostru" pe din afară — el totuş era om de seamă şi cu legături frumoase la cei mari. Pe cine voia să-1 scape, îl scăpa. Pe oii)a voia el să-1 piardă, îl pierdea. Dovadă de trecerea deosebită ce avea Alexandru l inca , tatăl ero­ului, ia doctorii şi ofiţerii împără­teşti este şi faptul că el 1-a scăpat pe M lui Gomboş, o rudă a sa, delà miliţie.

Nie-ăii'i nu găseşti la Românii „'S .i patru unghiuri" atâta însufle­ţire, pentru ţară şi neam, ca la Moţii noştri din Munţii Apuseni ai Ard;, aiului. Pe cât sunt de viteji în răsboaic, pe atât sunt de buni, ele blânzi si do muncitori în tim-

C A N A L U I A V R A M I A N C U

puri de pace. Poate să fie adevărat ce se zice, că nicăiri în Dacia îm­păratului Traian sângele roman n'a rămas mai curat ca în acest cuib muntos. Ca să arătăm vrednicia deosebită a acestui popor, va fi de ajuns să amintim părerea slujba­şilor nemţi şi poleci cari după anul 1849, trăiau în aceşti munţi.

Ei ziceau : „Nicăiri n'am văzut un astfel de popor; aceştia nu fură, nu beau, nu se bat, nici nu se îmbată; noi n'avem nici un lucru aici". Cuvintele acestea sunt cu atât mai preţioase, fiindcă Moţilor le ieşise veste slabă între străini, că sunt răutăiîioşi şi sălbatici, şi au omorît în răscoală mii de Unguri nevi­novaţi. Cunoscânclu-i străinii mai de aproape pe Moţii noştri, nu aveau destule cuvinte să-i laude.

Avrămuţ, cum îi ziceau părinţii era un băiat cuminte şi avea fire de Moţ adevărat : gânditor şi scurt la vorbă, dar bun la inimă şi mare la suflst.

Născut în aceşti munţi acoperiţi cu codrii de brad, unde dorul de libertate ardea pururea, ca jăraticul sub spuză, şi de unde au ieşit, atâţia Români vrednici, el de tim­puriu da semne de o bunătate şi agerime de suflet deosebită. ; y y

înainte de 1848 în Munţii Apu­seni erau abia trei şcoaie primare, zidite cum se cade din porunca împăratului Iosif al doilea. Una era în Bucium-sat, a doua în Albac şi a treia în Vidra de jos.

Avrămuţ, cu toate acestea, n 'a învăţat „buchile" în şcoala din Vidra de jos, ci s'a dus la moşul său Ionuţ Candrea din Neagra, unde a învăţat aşa de bine, încât la examen a pus pe toţi oamenii în uimire cu răspunsurile lui dră­gălaşe şi înţelepte. încântaţi de aceste răspunsuri, câţiva fruntaşi l-au cinstit cu nişte galbini. Avră­muţ la început nu vrea să-i pri­mească; pe urmă, la stăruinţele lor, i-a primit, dar i-a strecurat în buzu­narul învăţătorului său cu cuvin­tele: „Nu mi-se cuvine mie, ci învăţătorului meu această cinste!"

Dar în curând veni timpul să plece de acasă, în străini, la în­văţătură mai înaltă.

Când 1-a dus Ghila cel bătrân întăiu la şcoală pe Avrămuţ, s'a întâmplat şi cu el ce se întâmplă cu atâţia băieţi, când se văd mai întăiu între străini: li-se face urît şi fug. М-ді ales, eând ai îndrăgit atât de mult satul tău şi oamenii tăi, cum era Avrămuţ.

Aşa s'a întâmplat şi cu el. Când plecă Ghila bătrânul din

Zlatna înapoi către Vidra, iată că în Valea Dosului se pomeneşte eu băiatul înapoia lui.

— „Da ce-i eu tine măi Avrămuţ? Eu te am lăsat în Zlatna, de ce n'ai rămas acolo?" —-întreabă bă­trânul Ghila.

— „Fiindcă m i e urît !" — fu răs­punsul băiatului.

— „Să te întorci, unde te-am lă­sat!" glăsui bătrânul. „Amândoi

e s p r e v r a i o lată ce ne povesteşte nouă

Maria Ciota născută Băras, ţărancă de 76 de ani. Ea a văzut lumina zilei în 1848 în comuna Calată mare.

Tata, fie ertat, mi-a spus în mai multe rânduri des­pre rebelia (revoluţia) un­gurilor şi despre vitejia noastră, a Moţilor de pe aceste plaiuri.

Când bieţii români nu mai puteau învinge cu io­băgia grea şi ungurii cari le porunceau, s'au răsculat împotriva împăratului, că a veau de gând ca să-1 aleagă de Domn pe Kossuth şi Ardealul să-1 unească cu Ţara ungurească, pentruca să ne facă pe toţi unguri.

Atunci, odată, vine veste şi ia noi în sat, că românii şi-au ales de Crai al Mun­ţilor, pe ficiorul lui Iancu pe Avram, ca să ne scoată de sub jugul ungurilor. Avram Iancu ţine cu îm­păratul şi noi toţi cei harnici la luptă şi viteji, să nu ne perdem vremea în zadar, ci să plecăm la munte, în tabăra română.

Au plecat zilnic oamenii toţi din jurul şi de la poalele munţilor; multe zeci de mii de români erau sus pe munte când plecasem şi eu. In ziua următoare am ajuns în ta­băra română. Aici am întâlnit cu­noscuţi mulţi, aproape toţi fraţi din Munţi, acolo erau prefecţi, tri­buni căpitani, toţi domnii noştri de român. Am păşit înaintea lor ; m'au întrebat multe şi eu la toate le-am răspuns. Atunci eşi din ta­bără Craiul Munţilor, Avram Iancu, T-n om de statură mijlocie, cap

a i i e i i da focuri grozave, dar noi nici însamă nu le băgăm. Ii respingeam întotdeauna cu pagube mari.

In luna Iulie sosi pentru întărire şi luptă hotărâtoare, generalul Vasváry Péter. El comanda tot înainte şi ajun­gând la un loc mai neted numit Grinzi, îşi aşează ta-

A V R A M I A N C U C U T R I B U N I I S À I . T A B L O U A L E G O R I C D E L A S E R B Ă R I L E D I N BLAJ D I N Í922, 15 M A R T I E .

n'avem сз căuta acasă. Ne poto­peşte talăl tău."

— „Eu singur nu mă întorc." — „Atunci, hai cu mine !" L-a luat şi i-a dus şi dus a fost.

Mai mult n'a fugit Avrămuţ de şcoală şi nu s'a mai simţit străin.

Tot timpul, cât a fost la învăţă­tură îofelurite oraşe, a ajuns să fie îndrăgit de toată lnmea. Învaţă bine. Era între cei dintâi şcolari. Avea înfăţişare plăcută ; blondin, modest, sincer, cu inima deschisă; era om de cuvânt. Faţă do alte neamuri şi legi era cât se poate de îngăduitor, însuşirile acestea le-a avut în toată viaţa lui. Dintre studii mai mult îi plăceau matematicele şi istoria. î n ­suşirile lui alese i-au deschis uşile familiior „domneşti", cum se zicea pe atunci, unde apoi s'a poleit şi mai mult. De aceea spun unii scrii­tori unguri : „Iancu avea purtări mai alese decât alţi tineri din părinţi ţărani. "

Dupăce a isprăvit drepturile în 1845, Iancu cu cele mai strălucite; precum ne spune o gazetă ungu­rească („Magyarország és a nagy­világ" iu numărul 1 din 1873) s'a dus la guvernul din Cluj să-i dea o slujba iară plată. Dar bietul Avră­muţ nu şi-a dat seamă, că în ţara ungurească, până la 1848, nu tot omul era om.

„Iancu", zicea numita gazetă, „n'avea înfăţişarea, care t rebuia; el nu ştia să se îndoaie, nici să lin-guşiască. Pe ţinuta lui şi pe faţa iui mândră, bărbătească, se oglinda o conştiinţă, pe care numai propria vrednicie, ţi-o poate da*.

El a fost respins, pentruca era delà ţară ; adecă nu era nobil.

De rana aceasta a suferit mult sufletul lui Iancu. El s'a întors delà guvern nu umiiit,ci revoltat în dem­nitatea sa de om. S'a dus apoi ia Târgul-Mureşului şi s'a scris la tabla regească cancelist, cu scop de a se pregăti pentru concursă de avocat. Avocat putea fi şi dacă nu era nobil. Nobili nu se făceau avo­caţi; ale lor erau slujbele publice cele mai bine plătite.

Din tinereţe îl frământă dorul de-aşi, vedea neamul liber. Sufe­rinţele Românilor îl mişcau adânc.

I. fiECRGESf.U

mare, păr rotunzat, faţs lată, mus taţa subţire, gălbue, bărbi rară, trup bine desvoitat, ţinută de-a dragul şi vorbă bună. El îmi puse câteva întrebări; am răspuns; m'a strâns de mână şi hai la tabărS. Asta era cam intre 1 şi 5 Septemvrie 1848. Lupta se înce­puse pe unele locuri, dar peste tot locul fură alungaţi şi bătuţi ungurii. Noi páraam mu­ţi, cu credinţi în Craiul nostru.

Vine o veste că ungurii din Zam Sàuerai, nu se poartă tocmai cinstit cu cei rămaşi ai noştri, prin sate. Asta ne supără rău. Ba şi mai mult ne su­pără vestea adusă de un prietin care venise şi el la tabără. Spune că uu uugur cu numele Huber din Zam Sâncrai, nemeş, spunea in gura mare: că ei este Dumnezeul Va­lahilor. El îi a învăţa să fluere în mănuşă. Asta făcea mult năcaz fami­liilor românilor, rămasu pe acasă. Atunci noi ce­tăţenii ia vreo 150 de bărbaţi, din care ne ale­gem eu şi „Domnul", aşa s'a numit pe atunci fe­ciorul părintelui proto­pop al nostru Ion Mol­dovan, Simion Iiicea, Lonea, Bara şi alţii. Noi am cerut tribunului no­stru M. Corehiş ca să raporteze Craiului Mun­ţilor, năcazul nostru de acasă. Zis şi făcut.

In ziua următoare, la 6 Noemvrie, ziua de Luni, am iuat cu noi arme şi

- > I V C C

A V R A M I A N C U

deasupra satului Calată Mai e, veniau din Chinţeşî-cu honvezi unguri. Clopotele sif. ш la biserică ; fe­meile cu copţii şi bătrânii satului o luară la fugă din comună prin munţ i ; nu râmăsese în comună decât grecul cel bătrân.

Acesta văzând că vin ungurii pe deal, el le eşi înainte pe drum cu o năframă albă într'o prăjină lungă, şi ie vesti că-i pace.

Cu trupa ungurească, însă, veni chiar ftciorul lui Grecu, fecior în grad de comandant. Cum a văzut că cineva vrea să-şi bată joc de ei, comandantul a dat ordin să-1 îm­puşte. Îndată un glonţ îl şi trânti la pământ şi moaie bătrânul Giec. Ajungând feciorul său lângă el, vtde că este chiar tatăl lu i ; nu zice nimic şi pleacă înainte. El crezu mai întâm că este protopopul Gavril Moldovan, şi pentru asta a poruncit foc, cu care l'a omorât însuşi pe tatăl lui.

De aici a plecat dealungul satu­lui, a ajuna ia biserică, a luat clo­potele şi le-a aruncat jos, s'au sfâ-nmat, iar un clopot n'a avut ni­mic, aceia I au luat şi i'au dus cu dânşii. Au furat din bjserică şi din sat şi apoi ungurii au dat foc gos­podăriilor.

Din toată comuna numai două case au rămas ; celelalte toate s'au făcut scrum. Din Chinteşi cu toată tabăra a eşit ia drumul mare, la câmp. Aici veni călare un domn ungur, se crede că ar fi fost Hat­vani, care i-a îators indărapt spre Huedin şi le a dat voe ungurilor ca să aprindă şi celelalte comune româneşti. Atunci ungurii au ple­cat, iar ai nc'krii ь'аи retias care unde au putui j

Odaia se porniră în tabăra noastră ca pe Dumnezeul Valachiior, adică pe ; Huber, să-1 prindă şi să-1 uducă la munte. S'a ales un căpitan tri­bun şi patru fecioriei t au t mers la

In dimineaţa de 6 Iulie, încep cu focuri, dau cu gloanţe, cu tunuri în chip îngrozitor. Românii erau răsfiraţi: osamăprintre lem­ne, prin pădu.e iar alţii sus la Fântânele, făceau la foc ca să vadă ungurii, că unde sunt românii.

Dupăce trecu muniţiunea ungurilor, românii i-au îa-cunjurat, i-au bătut cum­plit, iar pe generalul Vas­váry Га omorât, acolo. Din această tabără ungurească nu au scăpat nici zece; toţi au rămas morţi, fiind

drumurile închise. Românii :m tă­iat brazii şi-au înpotmolit drumu­rile. Pe Vasváry l-a îngropat acolo ; şi azi i-se vede mormântul.

După lupta aceasta, toate încer­cările ungurilor au fost în zădar. De oarece noi Moţii, sm apărat cu bu­nul nostru tribun Nicolae Corehiş şi cu femeile fugite pe aici, с ш erau conduse de Paladia Roşu si altele. Femeile făceau bravuri alături cu noi.

După aceasta a venit apoi Dra-goş care ţinea cu ungurii, ca să-1 înşele pe regele nostru Avram Iancu, dar nu a putut.

Nu peste mult timp după aerea

0 ° c p

PROCESUL IN AFACEREA FONDULUI IANCU In 30 Noemvre şi 1 Decemvre 1899

s'a pertractat înaintea tribunalului din Alba-Iulia, procesul în cauza colectei ce se făcuse anii trecuţi pentru ridi­carea unui monument lui Avram Iancu. Şlim că de vre-un an şi mai bine decurge cercetare pentru aceste colecte şi că administratorul sumelor încasate T. L. Albini, a fost de pe atunci de­ţinut sub învinuirea că ar fi defrau dat. Pertractarea de faţă avu să aducă lumină asupra acestor grave învinuiri.

Procesul a durat nu mai puţin decât două zile. Acuzat era d-1 Tit. L. Albini, care a avut ca apărător pe d-1 avocat Dr. St. C. Pop din Arad. Martori erau domnii: Dr. E. Dăian, Silvestru Moldovan, Victor Tordăşan, Ion Moţa şi V. Dresnandt.

Tribunalul a fost compus astfel : preşedinte Korbuly Lukács; juzi: Bar-tha N. şi Atjel Béla; procuror sub­stitut contele Lazar Árpad.

Dupăce se ia naţionalul acuzatului T. L. Albini, se citeşte actul de acu-zaţiune Apoi preşedintele expune în mod pătimaş cele premerse. Spune, că organele politice au cerut, ca banii colectaţi din chestiune să fie depuşi la o bancă din patrie. Albini întâr­ziind ai depune, s'a făcut arătare criminală contra lui şi a fost tras în cercetare şi deţinut în arest preventiv (cu totul nu mái puţin de 13 luni!), iar acum e chemat tribunalul a ju­deca, dacă acuzatul este vinovat, ori nu.

După aceasta a urmat interogato­rul acuzatului, ce i-l-a făcut preşedin fele în aşa chip, încât a trebuit să intervină apărătorul şi să protesteze în contra terorizării acuzatului din partea preşedintelui, ba s'a amestecat şi procurorul.

R O Ţ I D E L A T U N U R I L E D E C I R E Ş , R Â M A S E D E L A A V R A M I A N C U

s'a încheiat armistiţiul şi ne am tras pe la ciselé noastre, unde ne-am apucat să dregem gospodăriile.

Pe domnul Ion Moldovan l-a îm­puşcat ş' la rănit rău. Atunci Lo­nea l-a luat pe spate şi la dus până acasă la părinţi, unde s'a vindecat. Până la moarte Ion Mol-dovanu a fost notar comunal.

Culeasă de I. CHiUH^

Acuzatul spune, că colecta s'a în­ceput în 1894 pe timpul Paştilor, că a durat până în Martie 1895 şi că s'au adunat cu totul 3780 fi. 64 cr. şi 334 lei 50 bam. Câud a intrat în arest, ia care a fost condamnat timp de două luni pentru delict de presă, în 1 2 Decemvrie 1894, a trimis lui Slavici în Bucureşti 2500 fl. iar 500 fl. a deous la „Aibina" şî 3 0 — 4 0 FL.

Munţii noştri aur poarta • • • ...iarnoi, noi Moţii cerşim din poartă în poartă să ne agonisim pâinea de toate zilele. Vremuri grele au trecut peste capul Moţilor, băştinaşii Munţilor Apuseni şi aha acum începe a se însenina tot mai mult cerul ior şi faţa lor se face din ce în ce mai deschisă. In 1914 la tâigul de fete de te Găina, cete de jandarmi cu pene de cocoş erau post&te în jurul muntelui ca nu cumva să se scoale deundeva Craiul munţilor, despre care cei mai mulţi credeau că trăieşte încă, dar nu se ştie pe unde, şi va aduna mocănimea la sfat în contia puterii mari a ţării. Atunci dansul vesel, de mu'te ori se încheia cu lacrimi; îmi aduc aminte cum jandarmii din Băiţa de lângă Vaşcău au chinuit pe un fecior voinic ca bradul care ameţit se certa cu altul. îmi aduc bine aminte de privirea neîncrezătoare a fiecărui ţăran din aceste

T . plaiuri, când se uita în ochii

tunuri şi am plecat deia C A S A ™ C A R E S ' A N Ă S C U T ŞI A C O P I L Ă R I T A V R A M I A N C U u n u i domn în haine negre.

FETE DIN CÂMPENI

munte jos până la Cerita Suvara,un câmp întins între Caietele şi Calată Mare. Aici a m aşezat ta­băra noastră română şi gara am plecat cu un tun de doage de cireş plin cu râşână. Când a înserat ne-am aşezat deasupra comunei Sâncrai ; am slobozit tunul plin eu râşână, dând foc comunei.

Ungurii o luară la fugă, lăsân-du-şi toate. Noi am luat comuna

dc-a rândul, am adunat de ce am avut nevoe şi am plecat la tabără, unde ne-ani ho-dihnit până dimi­neaţa, câud ne-a (kt signal cu clo­potul df-la bise­rica noastră din Calată, că au ve­nit îii Chinteşi hoardele ungu­reşti. Noi ne-am retras la munte punnndu-ne îu poziţie de a-i primi.

In ziua deSNo-emvrie, era chiar Sf. Dumitru, di­mineaţa, pe deal

au ansu l

S Ă

nonă ii la c

el acasă. In calc- au întâlnit un biet cojocar, l'a care au intrat în casă şi l'au întrebat înde slă Hubert, cojocarul le-a arătat. Tribunul i-a poruncit cojocarrhii să-i coasă cu­reaua, delà sab ->, deoarece era ruptă, şi într'o clîpu o găti cojoca­rul, si oi au plecat la Dumnezeu! Valahilor.

Ajunşi h\ Hube casă şi fiind acasă runcit ra într'o e l ) să-şi încalţe eizœ» feni, să prindă bh pleca.

Hubert a FĂONL

plece doi r.old ".ţi r brsţelo către loit-м. drum cu el ca r-?. Craiul Munţdor şi r a s p l e .

La câteva luni din nou veniră t-au trfcut pria con) fură tot ce găsef o aprind, Iăsându-!o ţau pe nimeni, Í :. femei, nici copii

intrat în 1, au po­fié gate,

en phi--;r şi vor

c â n d sa legat cu

î-:-are şi • u ţ i L ' - l 'e cu-ului şi la : I şi i-au dus la •icolo şi-я luat

m prin Mai 1849 gurii şi atunci ucle româneşti, în cale şi le

•crum. Nu cru-i••: bătrâni, nici Tot ce le eadea

úr, mai i fete le bat-

în drum omorau şi chinui cu seamă pe femei jocoriau fără milă.

Ajungând Ia munţi încercau a

Nu-i venea par'că la soco teală să creadă că-i Român, ci vre-un străin cu vorba românească, cari sunt mai primejdioşi decât străinii cari nu le vorbea limba. Cu greu puteai să intri în voibă cu Moţii; au păţit-o de veacuri cu încrederea şi cu vorba dulce, — ziceau ei în gândul lor — toate patimile şi su­ferinţele pe cari le au avut au venit peste ei crezând în cinstea şi vorba celor cari se apropiau de ei.

Inima ior era foarte mâhnită, închisă şi cernită de jalea cea de veacuri, nu mai dorea să mai ştie cineva de durerile lor, nădejde numai în Cel de sus mai avea, când va veni vremea... Şi vremea a venit! La 10 ani de când nădejdile zilei de azi au în­ceput a încolţi, Craiul Românilor vine să facă o rugăciune la Troiţa (crucea) care se înf'ge în vârful G ă i n e i, locul de

adunare al armatei A cărei căpe­tenie era Avram Iancu, Craiul Mun­ţilor. Craiul nostru caută încă odată sălaşul eroului din V.dra de sus, scrie A doua O A I A numele în cartea pele­rinilor la casa lui Iancu, vrea să fie mărturie vie la ÎNSUFLEŢIREA şi la pu­terea de viaţă, care va ieşi din piep­turile şi inimile celor 40 mii cari vor veni la Vidra !

Când o grupă de cercetaşi din Cluj, în ziua următoare zilei Eroilor, r.u ajuns după ua drum greu din Abrud peste deal până la Vidra, cu capul plecat au zis o rugăciune pentru cel care nu mai este, lacrimile de durere şi oftatele ieşiau cu suspine, din ini­mile lor, iar când au cântat de înche­iere Deşteapta-te Române, fiecare la­crimă era un mărgean, fiecare suspin un dor de A ne învrednici de aceste momente curate şi de a ne pune în gând să căutam A-1 cunoaşte şi a trăi în sufletul celui pentru care am venit la Vidra.

Iar, când vom mai ajunge să ne uşurăm sufletul la umbra casei lui Iancu din Vidra, momentul să fie unul dmtre cele mai frumoase din viaţă, să fie un moment când ne umplem sufletul de farmec şi de -putere, şi când ne luăm hotărîrea de a fi Român pe aceste plaiuri, alături de Acela care ca'că cu mândrie şi încredere prin locurile tainice ale codrilor de brad, peste culmile munţilor de unde se vorbeşte cu buciume, venind să aducă bucurie, mândrie şi suflet de erou acestor oameni dornici de viaţă bogată în lupte şi vitejie, suflet de aur oţelit de vremuri vechi. AT. PUPA

C A S A L U I A V R A M I A N C U

au rămas In cassă, a cărei cheie a-duso cu sine.

Dupăce a eşit din temniţă se maii adunaseră încă peste 1000 de rf. Dânsul a întregit suma la 150(3? fl. şi a trimis-o prin N. Roman lui Slav viei la Bucureşti. La întrebarea dacă a cerut chitanţa delà Slavici, răspunde că n'a cerut fiindcă a avut deplină încredere în el. Cumcă a depus în diferite rânduri la „Albina", o poate dovedi libelul de depunere, care se. află la acte.

După amiază a urmat ascultarea martorilor. Mai întâi a fost întrebat I. Moţa, care a pretins să fie ascul­tat în limba română. Preşedintele a stăruit să vorbească ungureşte, dar martorul n'a cedat şi a trebuit să f?e ascultat în limba română. Aseme­nea a cerut respectarea dreptului său de limbă martorul E. Dăian şi dupâ încercarea preşedintelui şi a procuro­rului de a-1 teroriza, ca să răspundă ungureşte pe cuvânt că ştie ungure­şte, a declarat că nu va răspunde decât în limba sa maternă. In urmă judele Barta face pe tălmaciul şi aşa martorul continuă a fasiona în limbs? română, declarând decltfel, că nu ştie-nimic despre toată afacerea. Admite-numai, că a adresat o scrisoare d-lui' Albini, în care l-a rugat să declare^ unde şi cum e fondul, ca nimeni să nu mai bănuiască pe cei delà „Tri­buna". Albini însă nu a răspuns la« această scrisoare.

Au mai fost ascultaţi martorii Sil­vestru Moldovan şi V.. Dresnandt,. care a spus că banii pentru fondul1

lui Iancu îi administra Albini separat de ai ziarelor „Tribuna" şi „Foaia Poporului". A mai fost ascultat V. Tordâşanu ca martor, care admini­strase banii câtva timp în absenţa lui Albini. Infine a depus expertul în con­tabilitate Poionyf (ungur), care a spus că rezultatul comisiei, care a exami­nat cărţile de contabilitate a institu« tului tioografic şi sie „Tribunei" şf „Foaei Poporului", n'a putut constata că bani de ai fondului să fi intrat la „Tribuna" şi „Foaia Poporulu". Se ia apoi jurământul martorilor celor români, conform cererii lor, în limba rojnână.

In şedinţa a doua, după citirea tu-, turor actelor, ce se refer Ia cerceta^ rea făcută, precum procesele verbale, luate cu Albini, chitanţa lui Harici des­pre 1500 şi despre 2000 fl. şi acte-v lor, cari arată, cum în cele din urmă s'a depus fondul la „Victoria" în, Arad şi că s'a predat şi primit în, administrarea Asociaţiunei, preşedin^ tele cere să citească ordonanţa," prin, care ministrul Perczel a fost oprif colecta pentru monumentul lui iancu. Preşedintele l-a citit apoi însuşi сц. voce tare şi declamatorică, ca s i arate ce mare însemnătate îi dă.

Au urmat predariile. Procurorul 3 vorbit cu multă patimă şi ură în contra românilor şi vrând să îne-grească memoria lui Avram Iancu, i-a zis „haramia vezér" (căpitan de bandiţi). Aceasta a produs mare in­dignare între românii prezenţi şi apă­rătorul a protestat contra acestei in­sulte, care de alminirea cade numai asupra celu: ce a îndrăznit a o face. Procurorul susţinu, că tot ce a avut să dovediască Albini, e minciună, că banii au fost defraudaţi şi că au fost puşi la loc din banii Ligei. Cere să fie aspru condamnai şi banii să fie confiscaţi.

Apărătorul Dr. St. Pop, respinge mai întâi aserţiunile scandaloase ale procurorului privitor la Iancu, arătând că scriitorii unguri însuşi vorbesc cu multă stima despre el. Dovedeşte apoi cu date juridice, că nu poa+e fi

G I U L E A L U I P I A T R Ă F O L O S I T L A T U N U R I L E L U I A V R A M I A N C U L A A N U L І348, ŞI C A R E G I U L E A S E A F L A Î N M U Z E U L I S T O R I C D E L A A R A D

vorba de defraudare, dovezile lip­sesc. Cere achitarea acuzatului.

După ce a sfătuit două ceasuri, la 6 ora sara, tribunalul a anunţat sen­tinţa, prin care acuzatul T. L. Albini, în lipsa dovezilor, a fost achitat de acuzaţia defraudârii. A fost însă osân­dit pentru călcarea ordinului minis­terial, prin care se oprise colectarea în favorul unui monument pentru Iancu, la 15ziieacest 100fl. amendă şi purtarea cheitue'iior de proces. Arestul însă i se socoteşte ca împli­nit prin cele 13 luni ce le-a suferit în arestul preventiv, iar amenda şt cheltuelile se cons'deră neincasabile d n cauza lipsei de avere. ín urmă sentinţa anunţă confiscarea sumei de 4701 fl. adunată pentru monument şi dispune cu viceşpanul din Arai să sechestreze banii depuşi la banca „Victoria", ca să-i transpună li­belul de depunere la „Victoria".

Acest proces pentru spiritul duş­mănos, cu care s'a condus, poate fi pus cu tot dreptul alături cu faimo­sul procuror, prin cari s'a făcut fai­mos tribunalul din Alba-Iulia. Cazul cu confiscarea prin sentinţă — lucru ne mai pomenit în felul acesta ? după unii chiar ilegal — este notă caracteristică a acestui proces cu atâtea laturi triste.

Din „Gazeta Transilvaniei" din 1898"

ABONAMENTUL: Pe un an 200 lei. Pentru sătenif învăţători, profesori, preoţi, studenţi, funcţionari, mese­riaşi şi muncitori 150 lei pe un an. Abonamentul se plăteşte înainte; se face abonamente şi pe jumătate an wului

Abonamentul pentru instituţii finan­ciare, biblioteci, cluburi şi localuri publice 300 lei. Pentru sprijinitorii foaei minimum 300 lei. In America 3 dolari. In Iugoslavia 100 dinari pe an. In străinătate 300 lei pe an

D e s p r e e r o u l A v r a m I a n c u Cea diutâi datorie a noastră faţă

de figara eroică şi tragică a lui Avram Iancu e să-1 scoatem din negurile unei legende neclare şi naive pentru a» fixa istoric ce a fost el în adevăr, care a fost in­tenţiile şi acţiunile sale, ce legături Şi-a creat el în timpul când — căr­turarii făcând obişnuita diplomaţie Prin oraşe — el singur era, cu pre-tnl vieţii sale, reprezintantul lup­tător cu armele, deşi pregătirea ini era aceia a unui advocat, pentru drepturile poporului său. Atunci, eând se vor face răbdătoare studii Ae arhive în locul frazelor de cir­cumstanţă, când se vor răsfoi, de Pildă, eorespeadenţa din 1848, abia |tinsă pe dinafară de ai noştri, ^are se păstrează în biblioteca Mu­

zeului cultural din Arad, se vor avea solide pagini de istorie despre dânsul.

Pentru acea vreme culeg dintr'o carte franceză, care a avut trei ediţii (a treia, aceea pe care o în­trebuinţam, Ia Paris în 1867) Chré­tiens et Turcs a Iui Poujade, aceste declaraţii ale guvernului rus Lüders, care a mers în Ardeal şi Ungaria gă suprime revoluţia ungară: „Ceux-ci surtout (Ies Roumains) sont à l'état de parias et forment en Transyl­vanie la population le plus malheu­reuse. Ce sont eux qui ont, dés le commencement de l'insurrection, sou­tenu l'armée antriehiene, et les Russes ont eir beaucoup à se limer de leur concurs pour les appro­visionnements. Dès le principe leur union avec les Hongrois aurait probablement donné une autre ton-nure à l'insurrection. Sans les prof-visions que j ' a i trouvées dans les Principautés et sans Janco, le chef-des Valaques en Transylvanie, je ïiau-rais pu réussir. Aussi parmi les cores-pondances que j ' a i interceptées .ai-je trouvé des lettres de Kossuth à Janco, dans lesquelles il disait que les Hon­grois se repentaient d'avoir méconnu les droits de leurs frères valaques et qu'en eas de succès ceux-ci po­urraient compter sur tontes les con­cessions qu'ils demadaient. Les Va­laques ajoutait le général Luders sont très dignes d'intérêt, et j ' a i adressé en leur faveur im mémoire à l'Empereur, qui m'a répondu qu'il ne ponvait pas intervenir en pareille matière, mais qu'il avait transmis le mémoire à le Cour de Vienne. L'Autriche sera obligée de donner aux Valaques de droits ègaus à ceux des autres nationaUtès, mais ils sons dans nn abaissement complet".

Adecă: Aceştia (românii) mai ales sunt în stare de pariaşi şi formează în Transilvania po-

ІлірЕеІе d î n Щ и п і і і A f i u s e n i : H a t v á n y piilaţia cea mai nenorocită. Ei sunt aceia cari, încă delà înce­putul insurecţiunii, au sprijinit armata austriacă, şi ruşii au avut să se laude mult de con­cursul lor pentru aprovizionări Unirea lor cu ungurii delà în­ceput ar fi dat o altă întorsă­tură insurecţiei. Fără proviziile pe care le-am găsit în princi­pate şi fără Iancu, căpetenia românilor din Ardeal, n'aş fi putut reuşi. De aceia printre corespondenţele pe cari le-am prins, am găsit scrisori ale lui Kossuth către Iancu, în care spunea că ungurii se căiau că n'au ţinut în seamă drepturile fraţilor lor români şi că, în caz de succes aceştia ar putea să aştepte toate concesiile pe care le cereau. Românii sunt foarte vrednici de interes, şi am adre­sat în favoarea ior un memoriu împăratului (Nicolae), care mi-a răspuns, că nu putea să intervie în acest domeniu, dar că trans­misese memoriul Curţii din Viena. Austria s'a îndatorat a da ro­mânilor drepturi egale acelor ale celorlalte naţionalităţi, dar ei sunt într'o înjosire desăvâr­şită".

Mărturia e absolut formală. Generalul rus a avut în mână scrisorile, şi cuvintele lui, tran­smise de un consul al Franţei la Bucureşti, căsătorit cu o fe­mee din familia Ghica, nu pot fi puse la îndoială. Va fi scris Kossuth mai târziu ce va fi vrut ; în acel moment acestea eram sentimentele sale. Oe altfel scrisorile lui Bălceseu, din Amin­tirile de pribegie ale lui Ion Ghica, despre négocier le cu mi­nistru Battyănyi şi legăturile cu aceiaşi revoluţionari unguri ale lui Boliac, când tipăria la Braşov „Expatriatul" întăresc existenţa acestui r e v i n i m e n t în po­litica dictatorului. Ei însuşi nu era ungur de sânge; Kossuth nu însemna nimic în ungureşte şi s'a vorbit de origina iui slavă. Intre ţăranii români am găsit de aceia cari se chiamă Coşotă, cu sufixul, foarte obişnuit „otă".

Statuia la Arad e învelită în pânze ocrotitoare, dar şi tăi-nuitoare. Vădirea ei n'ar fi o primejdie — căci vai de statul care s'ar teme de bronzurile mute — dar pepiedestal s'ar pu­tea scrie cuvintele lui Lüders despre căinţa lui şi recunoa­şterea către Avram Iancu a dreptului nostru întreg, N. IORGA

Din revista „Transilvania* 1922.

A m i n t i r i

A v r a m I a n c u Scriu tot sub impresiunea mo­

mentului. La insulta procurorului de paradă, Lazăr Miklós, titulat şi conte, ce ni-o făcu numind „haramia vezér" pe scumpul nostru de pioasă memorie Avram Iancu, regele min­ţilor, eroul nobleţ din 1848, — mi-am revocat în memorie suvenirile, de aeum vreo 55 de ani.

Pe atunci eram prunc, dar ca toţi pruncii foarte bine ţin minte cele petrecute, căci si altcum eram în. şcoală* înaintată. Cuartirul îmi era, înCluj, în uliţa Turdii,sub „temeteu" (cimitir) la octagenarul Andrei De­meter, cetăţean înflăcărat naţiona­list român al timpului său In faţă cu noi era curtea lui Bergai profesor şi prodirector al liceului academic,, mai târziu proprietatea românului avut Molnár. Г

într'o zi de toamnă din 1848, mergând eu la şcoală, aflai pe De­meter vorbind cu Bergai. Salu-tându-i, eram să trec în drumul meu, dar mă agrăi gazda mea, d. Demeter: „Cornedisti?" (ai mâncat) . Atunci Bergai îl întreba: „Quat probes habet in hospicio?" (câţi oopU ai în cuartir) — „Quator" fu răspunsul, „eed omnes pétulantes" (patru, dar toţi sunt neascultători). Iar Bergai îi zise: „et in aula mea sunt très : minor Tobias, ét iile est petulans, — major Tobias probus Abrahamus Шпси autem est hones-tissimus et humanissimus juvenis, vid*ntur habuisse bonam educatio-nem". (Şi i a m j n e s i m t trei. Tobias cel mai mic şi acesta e neascultă­tor; Tobias cel mai mare e un tânăr de treabă, Avram Iancu însă este eel mai cinstit şi uman tânăr, se jette a fi avut ambii bună educa-ţmne). Iancu cu Tobias cel mai mare erau jurişti, iar cel mai mic Tobias fiömnazist.

Aşa s'a exprimat despre Iancu msuşi profesorul său, prodirectorul *»rgai» bărbat da vreo 60 de a n i ;

I. Revoluţionarii unguri

ajunseră stăpânrpe aproape îutreagă Ţara ungurească, cu escepţia Munţilor —• Apuseni.

Cercul de fier se strân­gea tot mai de aproape, tără a putea să sufoce însă niciodată îndârjirea şi vi­tejia luptătorilor lui Iancu. Puternice trupe ungureşti au răsbit îu trei rânduri până în oraşul Abrud — iuima Munţilor Apuseni — dar au fost silite să pără­sească oraşul, foarte repede, retrăgându-se cu pierderi deosebit de mari. Alte trupe ungureşti au fost oprite şi nimicite chiar la treeătorile spre Munţi cum a păţit la Fàntâueie Vasvári cu oa­menii săi. Astfel strîmtoriie din Zarand au foot apărate de prefectul Buteanu: sec­torul Turda—Cluj era apă­rat de prefectul Simion Balint din Roşia; linia Amd — Teiuş era apărată de vice-prefectul Prodan Probu, preot; la Ponorul — Remetei era tribunul Ma­tei Nicola, mai târzm, iar locuitorii din Albac, Manşei şi Someşul reee au aparat cu multă vitejie linia Hue­din şi drumul deia Oradea-Mare— Ciuj. Situaţia luptătorilor din Munţi devine tot mai grea. Bern intră cu trupele iui In Sibiu şi trupei?; austri­aco evadează spre Ţara româneasca. „Deia îucepui*) — scrise Iancu — puţin ajutaţi şi îu mania sacrificării noastre trataţi cu dispreţ, văzuţi ou neîncredere, adese calomniaţi, ba încă şi insultaţi, noi ne văzu­răm dintr'odata, daţi prada furioi unui duşimm barbar"'.

Oâineuiï curgeau din toate păr­ţile spre Munţi: nădejdea cea din urmă. Preoţi, l inen, cari voiau să scape de serviciul militar sr :b un­guri, toată lumea, care eunoaşt«a

el era numai de atunci căsătorii, avea o nevastă foarte tânără şi fru­moasă ; una din fetele acestuia a fost maritală după românul Alexandru Vele, major de honvezi, pe atunci pensionat.

Ilie Vlassa Cicudi, fostul canonic mitropolitan, în 1848 era paroh în Vereşmort, lângă Mures Uioara. (Ou turbărările da sub episcopul Lemeni Il X- destituise Guganeţ, episcopul rutean, ca comisar; deodată mai destituise şi ps socrul meu Paul Poruţiu, protopopul Almaşului-mare, pe profesori şi pe mulţi alţii. In acele zile de restrişte, dar de un prospect mai de bun al erei liber­tăţii popoarelor, ajungând Iancu cu Iosif Moga şi alţii la Vereşmort, aflară pe posesorul din Vinţul-de-sus Kovács (ungur) şi pe preotul re­format văduv tot de aoolo, încătuşaţi, Iancu şi-a scos sabia din teacă şi i-au apărat de moartea mai mult sigură. Aceasta mi-a istorisit-o nu numai odată acel Ilie Vlassa, care-mi era cumnat (ţinând pe o soră a nevestei mele) şi o spune şi soţia mea, care a cre3cut la dânsul şi e martoră oculară.

Acestea sunt fapte, cari dovedesc nobleţă eroului Iancu, ca să nu mai amintesc şi altele, pe cari le-am auzit din rostul consularilor mei de odinioară Parteniu Raţiu, Morar, etc., fost ѵісѳ-tribuni, — tot fapte de lealitate, de generozitate şi umanitate. Dar istoria naţională este unul din cele mai scumpe tesaure pentru oricare popor. Ea e chemată şi competentă a dovedi şi arăta meritele bărbaţilor jertfiţi pentru libertate- şi nobleţă eroilor noştri

tUiN PAPÎRIU PO", protopop

Din „Gazeta Transilvaniei" anal 1899.

PREFECTUL BUTEANU

barbariile săvârşite de honvezi. Axente Sever şi oamenii săi au fost primiţi ou'muUă bucurie.

Ungurii din Abrud şi Roşia în­cepeau să vorbească pe alt ton, agitând lumea, în aşteptarea lui Hatvány şi a trupelor lui. Munţii trebuiau cuceriţi eu ori-ce preţ, caoi altcum Alba-Iulia nu putea Ö ocupată şi păstrată din partea hon-vezimei. Guvernul unguresc a şi în­cercat o cursă d-i împăciuire, prin I. Dragoş, deputat la dieta ungurească, care a plătit cu vieaţa această în­cercare nenorocită.

Ungurii din Abrud, cari erau în

PREFECTUL AXENTE SEVER

corespondenţă neîntreruptă cu tru­pele honvezimei, prin maiorul Csu­tak din Brad, nu mai aveau răb­dare. Prefecţii Balint şi Axente Sever îl roagă pe Iancu să nu stea de vorbă în ce priveşte împădu­rea cu Ungurii. Dragoş aduce o scrisoare deia Kossuth având data 26 Aprilie 1819, în care se declară armistiţiu; se garantează români­lor libertate şi drepturi, folosirea limbei naţionale, ajutorarea şcoli­lor, a preoţimei, amnestie generală pentru întreg neamul românesc, cu escepţia episcopului Şaguna.

Cu toate aceste promisiuni fă­cute pe hârtie, Iancu şi oamenii lui au fost anunţaţi, că Hatvány înaintează spre Abrud eu trupe considerabile. Romancierul Mauri-ciu Jókai*; în amintirile sale din 1848, îl numeşte pe Hatvány aven­turier, atacând pe români la Abrud fără nici un motiv, în vreme de armistiţiu.

Hatvány intră în Abrud cu 1400 soldaţi şi 3 tunuri, ataşându-i-se

AVRAM IANCU, LA 24 DE ANI.

si ungurii înarmaţi din Abrud şi Roşia. A doua zi — 7 Mai — Iancu primi la Câmpeni provocarea să depună armele. Prefecţii Buteanu şi Dobra au fost puşi sub pază, românii mai de frunte, preoţi şi mireni întemniţaţi. In curând se

AVRAM IANCU LA 43 DE ANI

porniră omorurile, spânzurarile, ja­furile şi inesndiurile atât în Abrud, cât şi în Roşia.

In 8 Mai — după săvârşirea atâtor infamii, Dragoş provoacă încă odată pe iancu, să depună armele. Acesta îi răspunde scurt, că după ce s'a doyedit cu vârf per­fidia maghiară, rupându-se armis­tiţiul oferit, chiar din partea lui Kossuth, deaci înainte numai sa­bia va mai hotăra între români şi unguri.

Planul de luptă se făuri în pripă. Cate trei coloane fură aşezate dea-dreapta şi stânga drumului, ce duce peste Abrud la Ztatna. L i dealul Ştiurţ se postă viceprefectui Simion Groza, preotul din Rovina; mai îu jos, spre Cernita era tribunul Nicolae Coreheşiu şi deeurionul Iambor, iar spre drumul de ţară erau tribunii Rusu şi Aiudanu. In flancul stâng erau pe dealuri de cătră Roşia, tribunul Mihni An-dreica; în faţa Abrudului tribunul Faur cu buciumanii. Tiupa din centru sta sub comanda preotului Viâduţ şi a căpitanului Ivauovich; Axente Sever ocsupă drumul ce duce la Dealul-mare. Lupta a fost foarte cruntă. Hatvány văzându-şi înfrângerea sigură a trupelor, co­mandă să se împuşte foarte mulţi romani în piaţa Abrudului, între cari şi prefectul Dobra. Atacul de­cisiv a fost început de Iancu în-suş, urmat de celelalte coloane, între cari se distinge mai ales bra­vura oamenilor lui Viâduţ. Hat­vány în 10 Mai încearcă sa fugă spre Brad, folosiuduse de întune­cimea ploiei şi a negurei, luând drumul spre Cernita, întovărăşit de mai multe familii maghiare. Co­loanele postate în dreptul Cerniţii îl simţiră cu oarecare întârziere şi se năpustiră asupra lui. Partea cea mai mare a trupelor lui Hatvány au fost măcelărite total, scăpând el cu câţiva oameni spre Bra l . Restul trupelor şi al locuitorilor unguri au fost nevoiţi să se îna­poieze în oraş. Românii văzând în piaţă victimele rămase pe urma lui Hatvány s'au înfuriat grozav. Retorsiunea a fost fără milă: nici un ungur n'a mai scăpat cu viaţa în Abrud, în afară de cei ascunşi de câţiva prieteni ai lor români.

Oamenii strigau din toate păr­ţile după vânzătorul Dragoş, pe care aflându-1 în o pivniţă, l'au scos afară şi l-au tăiat eu lăncile în bucăţi.

II. Hatvány promisese ungurilor din

Abrud, câ îu trei zile se va îna­poia. In 16 Mai, va să zică după o săptămână, s'a şi ţinut de vorbă. Ne putându-i-se opune, pentru mo­ment, rezistenţă, ajunge în oraş, fără multă opintre. La ord nul lui Iancu, s'a dat semnalul de bucium,

pentrucă cei delà comandă să înşiruie poporul îo coloane. Comandaţii s'au postat cu trupele lor, aproape după acelaş plan, ca şi cu prile­jui întăielor lupte cu Hat­vány. El venise de data asta eu 2800 luptători şi 4 tunuri. Lupta începu în 18, atacând vrăjmaşul mai vio­lent spre Roşia şi Corna, ca şi cum ar fi voit să în­cerce siguranţa drumului de ţară spre Zlatna. Hat­vány în furia lui neputin­cioasă a dat ordin să se împuşte sau sâ se spân­zure o mulţime prizonieri români, între cavi marc nu­măr de copii şi femei. In 19 Mai lupta se apropia de t;s za ei hotărâtoare. Către amiaz trupele lui Hatvány au fost respinse spre oraş, dia toate părţile. Imediat el o şi iea la fuga, spre Zlutna.

Fu luat repede la goană, pe când ajunse cu trupele în Gura-Cornii. Aici fu ata­cat de bravii Buciumat)i, sub comanda lui Vlăduţ. Apare pe vârfuri de deal şi prefec­tul Balint, cu trupele sule

proaspete. Trupele ungureşti încun-jurate de două părţi, au fost măce­lărite aproape total,

Măcelul şi-a ajuns culmea la Cer­bii. Hatvány şi câţiva călăreţi reuşită să se strecoare peste podul numit „la Boltii"), şi cotind la dreapta, o luară spre satul „După-piatră". Buciumanii îi ajunseseră din urmă; femeile îi aşteptau în culmea dea­lului cu pietre, la strâmtoare era Groza şi oamenii lui înarmaţi. Cu câţi oameni s'a putut strecura Hat­vány, prin atâtea primej Iii? Unii ţin că cu 14, alţii cu 50 şi iarăşi alţii cu 80 „Este deci) — con­clude Iancu — probabil, că mai mulţi de o sută nu m scăpat; prin urmate trupa întreagă a lui Hat­vány a fost ni-nisită, îu senzul li

Ţ a r a H l o ţ i l o r

| j PREfECTUL POPA BALINT

teral al cuvântului." Dar Alba Iuiia trebuia cucerită

eu ori-ce preţ, prin urmare şi re­zistenţa îndârjită a Moţilor.

A plecat deci Kemény Farkas şi Forró cu 7500 soldaţi de infan­terie, uu esoa irón de cavalerie, 19 tunuri şi' 4 baterii de rachete împotriva vitejilor lui Iancu. în­treagă armata ungurească care apare asupra strâmtorilor din Munţi, în colaborare eu Kemény atingea cifra de 15 mii luptători: şi Ro­mânii din Munţii-Apuseni le-au ţinut piept la început cu 1000 (zic: una mie oameni).

SIMION BÀRNUTIU

In 8 Iunie Kemény pleacă cu oastea spre Abrud, opăcit de Groza în strâmtoarea delà Buceş, luând contact cu trupele române la Vul­can, Ciuruleasa, Sohodol intrând apoi în Abrud. A avut şi el soarta lui Hatvány. In 12 Iunie sa por­neşte atacul general şi Kemény neputând primi ajutoare şi alimente deia B a d — ocupată fiind linia da oamenii lui Groza — în 16 Iu­nie se retrage spre Zlatna. După luptele din ziua precedentă- Ke­mény ar fi exclamat: „Dresă se mai bată cu popii." *

In retragere Kemény a îndurat la Valea-Cerbului aproape acelaş dezastru, ca şi Hatvány. Spre no­rocul Iui, reparase de mai nainte podurile stricate şi sa îngrijise de-a se de lăture baricadele din cale, alt­cum dezastrul lui ar fi întrecut mult pe acel al lui Hatvány.

AL. CIURA Fragment din „ Povestire pe scurt a vieţii

lui Avram Iancu". Broţură editată de co­mitetul pentru ridicarea unei statui lui Avram Iancu, în Cluj.

Cuprinsă intre sinurile munţilor Bi horului, Crişul Alb, munţii Trascăului. muncii Giiăului pânâce se încheie cu munţii Bihorului din regiunea Huedi­nului, această ţară a fost un centru de viaţă românească în toate timpu­rile. Cultura cu greu a putut pătrunde prin văile Arieşului mic şi Arieşului mare, delà Moldoveneşti până la Brad şi Scărişoara. Bogată este Ţara Mo­ţilor în toate celea. In aur, în argint, dar mai ales In suflet şi simţire.

Durerile din trecut au lăsat multe brazde pe faţa lor, portul lor a sufe­rit multe schimbări siliţi să schimbe îa zile de. lucru cătrinţa de lână cu şorţul cumpărat deia străini. Hainele lor de sărbătoare sunt însă cele fru­moase, curate şi aproape de gingăşia celor delà poalele Carpaţilor.

Limba lor este cea mai veche limbă românească, tipul limbei vorbită de Daco Romani din primele zile ale neamului. La ţara lor nu sunt multe porţi de intrare, singur Arieşul te duce In plaiurile cu casele resfirate, sărăcăcioase, fără grajduri şi fără grădini, una pe o culme, alta pe o altă culme de deal.

Cine merge între Moţi, niciodată nu e vesel, ci îngândurat. Nu vezi feţe vesele şi par'că nici n'ai îndrăzni sâ le conturbi starea liniştită, melan­colică a sufletului lor, prin râsete şi glume. Vorba şi umbletul una sunt: iragânate şi mulcome, cum îi este felul de viaţă.

Cheia Turzii dinspre apus de Turda este o deschizătură, o poartă în Munţii Apuseni. Pe Arieş în sus mergem în­cetul cu încetul printre comune şi oameni, cari tot mai mult se deose­besc unii de alţii. La Sâlcina suntem între Moţi, iar la Câmpeni în capi­tala lor. Lupşa cu bisericile cele multe este o comună mare, are o întindere de „şapte hotare", Bistra din apro­piere este paza Balomiresei, muntele care dă hrană cu lemnul ciuberelor la toţi Moni delà Câmpeni până la Sâlcina. Peste Muntele Mare trece cărarea care serveşte drumarului de călăuză spre oraşul mare din Ardeal, spre Cluj. Drumul Clujului vine delà Albac, trece peste munţii Giiăului la Gilău de unde un pas bun (moţănesc) şi eşti ia Cluj. într'o zi dacă mergi bine, il faci.

Câmpenii, Albacul, Vidrele, Soho-dolul, Cărpenişul, Abrudul şi Buciu manii sunt adevăratele comune delà Moţi, fără a mai aminti de Scărişoara, care deşi numele o spune de mică, este una dintre cele mai lungi comune din ţară : delà Cucurbâta Bihorului (m.mte) până la Gura Albacului, nici mai mult nici mai puţin decât drum de o jumătate de zi.

Cme n'a cutreerat Ţara Moţilor va crede că cine ştie ce curiozităţi vor fi pe acolo. Nu sunt. Sunt fru moaşe locurile ca peisaje, ca tablouri, Ţara este bogată dar oamenii săraci. Cel mai important centru este Câm­peni, un târguşor foarte mic, cu câteva case în jurui unei pieţe şi atâta tot. Târguşorul este spălat de apele ce se scurg de pe dealurile dimprejur când ploua bine. Arieşul vine desml de repede, Câmpenii fiind ta stânga, iar în dreapta o prea frumoasă pădure de brad. Cine numai din auzite îl cunoaşte se va mira cât de neînsem­nat a fost şi este.

La 5 km. de Câmpeni, peste satul Mihâieşti se împreună Arieşul mic cu cel mare. Pe Arieşul mic este Pono-relul Vidra de jos, Vidra de mijloc şi cea de sus. Dealungul râului este şoseaua destul de bine îngrijită, care ne duce prin comune cari nimic nu prezintă altă mantie faţă de celelalte regiuni mocăneşti, fără numai că do-minează pădurea de fag şi numai crestele dealurilor sunt acoperite cu brad. Valea Dolii care vine din munţi în Ponorel este o cale sălbatecă, bo­gată, în chei şi în locuri frumoase. Comunele au puţine case, rari, foarte rari ici-colo două case alături, cele­lalte pe dealuri la depărtări de unde numai cu buciumul (tulnicul) se pot Înţelege. Intre casele din vecini este cale odată şi câte 3—4 km. apropi­ere, iar intre cele de pe dealuri şi mai mult. Pe lângă şosea sunt cârciu-mele cari sunt câte 4—5 într'o co­mună, şcoala, la 3—4 sate câte una şi biserica fieeărui sat, bisericuţa din lemn cu foişor pentru sfaturi. In colo casele mai de dai Doamne, sunt mai la o poştă. Mori sunt destule şi le merg bine, mai ales că piatra moale, lasă multă, urmă în făina de grâu şi de porumb. Pâinea lor este neagră de nu Indrăsneşti s'o mă­nânci, grea şi când o mănâncă, ni­sipul din moară sgronţăie printre dinţi. Te miri de rezistenţa acestor oameni, în contra cărora stau to tte relele îm­preunate cu sărăcia şi beţia cari ан mare trecere pe la ei. Nu din vina lor ci a lumii, care a fost atât de rea că nu le-a întins nici o mână de aju­tor să-i scoată la lumină şi la viaţă mai bogată în manifestări culturale.

Deia Câmpeni până Ia casa Iui Iancu deia Vidra sunt aproape 23 km, De aci până la Gâina un drum pe o ramură a muntelui de 3 ore mer­gând cât de comod. Vidra de sus se întinde pe lângă Gâina până aproape de piciorul Cucurbetei celei mici pe care este cărarea spre Băiţa, Vascău înspre câmpie.

Ciuberele le fac acasă la ei, doa­gele le lucrează în pădure, le clădesc, se usucă şi apoi cu căluşeii Ie aduc acasă. Le lucrează cei mai bătrâni,

cei mai tineri le trec peste munte, adună pentru o trăsură şi de cu primă­vară merg în lume să aducă bucate pentru iarna grea, când nici nu pot ieşi din casă atât de mult ninge.

Femeile şi fetele cu furca la brâu cutreeră toată ziua dealurile şi munţii In urma oilor sau cu ghituţele, cari le dă hrana de toate zilele. Nici o comună nu prea are păşune comu­nală nici nu au numai un singur om de pază pentru oi, ci fiecare umblă cu ale lui şi pe locurile lui şi în munţii lor, grijind şi păzind fiecare turma sa.

Puţine case sunt care nu au vite sau oi. Pâine se mănâncă, dar nu este hrana principală. Mămaiiga e mai rară. Caşul, brânza, untul, lap­tele, acestea sunt mijloacele de trai. Păsări de curte nu pot ţinea, n'au cu ce le ţinea, porci nu prea, decât doar câte 1—2 la casele mai bune, totul ce le trebuie aduc din ţară şi delà crâşmele din comună.

Lucru de mână se face mai ales Îmbrăcăminte de rână, postavul lor stă alături de cel lucrat de fabrica delà Cisnădie, pânza lor de asemenea. Lucru de mână femeiesc nu se prea face, femeile nu pot să stea mai mult timp într'un loc, ci sunt nevoite ori să meargă în ţară cu bărbaţii lor, ori cu vitele cari apoi nu le dau răgaz. Casele sunt din lemn de brad toate, cele sărăcăcioase n'au decât o singură încăpere la etaj; în subsol (parter) fiind grajdurile şi coteţul. Curăţenia şi viaţa higien'că lasă mult de dorit, mai ales în timpul ernei, vara trăind zi şi noapte sub cerul liber având In apropiere apa cristalină de munte. Cu atât mai îngrijite şi mai frumoase sunt casele cu stare mai bună, unde găsim covoare lucrate cu o fineţă şi varietate admirabilă. Cu un fest extra­ordinar în combinarea figurilor şi a culorilor.

Cine va merge pe această vale a Vidrelor, va sta de vorbă cu oamenii In casele lor, va cunoaşte destul de bine caracterul general al vifţii acestor oameni, cari într'adevăr trăiesc o viaţă de mucenicie. Vizitând cât de mult aceste regiuni, ne luăm îndemnul de a le fi într'ajutor şi a face să se bucure şi ei acasă la ei de roadele bune ale veacului XX, altcum drumul nostru n'are alt sens decât numai al curiosului, care face călătoria pe picioare fără un îndemn superior in­telectual şi sentimental.

* T POPA

Iată şi două documente, câte au putut scăpa de perire, cari s'au găsit în casa Iui Alexandru Iancu, mort în 2 Octombrt 1855 (tata lui Avram iancu) aceste documente se află la Asocia-ţiune.

Domnului Nicolae Coreheş tribun din oficiu în

Câmpeni „Ştiind că domnul Isncu nu-i în

Câmpeni, am venit a-ţi face cunos­cut, că la Bucium sunt patru tunuri în lucrare, câte de un stângin de lungi şi se fac din fier vărsat cup-tuşit cu lemn. Dudele (ţevile) cele vărsate ie-am căpătat din Bucium deia maşina lui Schlafkovits, de 6 ţoii largi şi de un ţol groase. Meşter avem bun, şi de cumva ne-am putea folosi, «tata fier vărsat, pe aceea seamă, şi mai largi avem, cât şi 30 de tunuri am putea face. Pe Msrţi vor fi gata vre-o două. Ai grija şi ţine praful cel de tunuri, (tata-1 primise din Alba-lulia şi-1 trimise lui Iancu) ţine şi pe seama noastră, precum şi din gloanţele cele mari, ca delà 6-8 funţi şi carteciuri.

„înştiinţează şi pe di Iancu despre acest lucru".

Abrud, 2 Ianuarie 1849. Ion Şuluţiu m. p.

tribun Domnului prefect Avram Iancu *

în Câmpeni „Trimit cei 406 funţi de plumb;

praful încă nu l-am câpâtai. Golescu asarâ veni deia Ziagna, spune că armata lui Bem a pornit catrâ Blaj, cu ce scop nu se ştie, de obşte se vorbeşte, că vrea să atace Sibiiul din nou; destul câ pe unde merg tot pustiesc, şi bărbaţii, cari sunt harnici, Ii duc cu sine. Ce va fi de noi, Dumnezeu ştie; destul de rău stâm; mă mir şi de comitetul naţional, de ce nu scrie. Ar fi bine să trimiţi ex­pres la Sibiu, să - vedem cum stau lucrurile. Se vorbeşte, că Laurian a scris delà Olmiiţ comitetului, mă mir çum nu se împărtăşesc prefecţilor — fi bun trimite încă astăzi expres la Sibiiu; apoi te rog tiimite-1 pe la mine. Scrie şi la Dobra, ca să fii sigur pentru bucate, şl uă-le drum siobod. Numai decât scrie pentru bucate, ca nu cumva Intorcându se barbarii pe acolo, să le pastiasca".

Abrud, 2 Februarie, 1849. Ion Şuluţiu m. p. tribun.

Luat din „Biografia lui Avram Iancu" de losií öterca Şuluţiu de Cărpeniş. ЙіЬііи lsa'if.

Pagina 4 CULT ÜB A POPORULUI Numărul 7S

A V R A M I A N C U IM C R O N I C A A N U L U I 1 8 4 8 P R I E T E N U L M E U Frunzăresc „Cronica anului 1848"

publicaţie interesantă alcătuită de Dr. E. Dăianu, la 1898, pa când era directorul „Tribunei" din Sibiiu.

Era atunci aniversarea^ de 50 ani a revoiuţiunei ardelene şi ca un prinos trecutului directorul „ Tribunei" reînvia, zi de zi, ca într'o cronică a zilei pre­zente evenimentele timpului.

Curios, să văd cum apare Iancu pe scena evenimentelor urmiresc zi de zi „Cronica", care începe cu 1 Martie 1848.

Până la 26 Martie Iancu nu apare. Peste tot Românii târziu se ivesc pe film.

Iată şi câteva spicuiri: Sibiiu, 13 Martie. Măria Sa Andreiu

Şagutia, nou denumitul episcop, plecă ieri la Cluj, unde va petrece 10 zile. După reîntoarcere va merge la Viena spre a-şi face umilita mulţumită, apoi la Carloviţ, spre a se hirotoni. — № d. Tr.")

Blaj, 25 Martie. Azi s'a ţinut o conferinţă în casele canonicului T. Cipariu, spre a se sfătui ce ar fi de făcut in faţa evenimentelor. Consfă­tuirea s'a continuat şi după ameazi şi la aceasta a luat parte şi tinerimea, clericii şi studenţii din clasele gimna­ziale superioare. S'au rostit cuvântări înfocate din partea profesorilor sus­ţinând, că nu fnbue lăsată ocazîunea nefolosită.

Cipariu era de părere, că Românii să recurgă c'o cerere la împăratul; canonicul Raţ4i zicea, că la dieta ţărei şi la împăratul totodată. Profesorul Ioan Turcu — un bărbat ingenios şi cu ştiinţa, însă adict peste măsură al Episcopului Leményi, şi fără încredere înaintea tinerimei — atingând unele momente din istoria veche şi mai re­centă a Românilor, între „vivat"-e entusiaste şi-a înche :at cuvântarea cu propunerea, ca Românii, in virtutea forţei brsţelor, să nu se mai roage ci să pretindă. Din fundul săki strigă atunci clericul Todorat:u, cu vocea lui de basso pătrunzătoare: „Ba nu, onorată conferinţă : Noi nici să cerem, nici să pretindem, ci să luăm, ce este al nostru"...

Sibiiu, 26 Marile. S. Bâînuţiu re­dacta azi a doua proclamaţiune, pe care jurişti o mult plică şi împrăştie prin toate centrele româneşti. Autorul strigă eătra Români : adunaţi-vă în jurul principiuiui naţional, aci să staţi, de aci să porniţi, acesta să-1 pre-tindeţi înainte de toate; chiar pentru aceea nici o uniune cu Ungurii, сьгі nu vreau s l ştie de acest prinipiu.

Tg.-Mureş 26 Martie. Asară tinerimea maghiară fă..u conduct cu 200 torţe pe stradele oraşului cân­tând imnul lui Petőfi. „Ne jurăm pe Dumnezeul Ungurilor, câ robi mai mult nu vom f i". — Samuil Poruţiu, cancelist român, fiind provocat de colegii săi români, cari se aflau de faţă din ctriositate, vorbi şi el, dupăce la adunare fu cu plăcere ascultat de Unguri.

Cerând cuvântul i-se dădu între strigăte de „éljen". „Fraţilor — zise el — pentruce pretindeţi că toate sunt numai ungureşti? Penfruce faceţi chiar şi pe Dumnezeu unguresc? Haid' să zicem şi să jurăm pe Dumnezeul popoarelor !" — Aceste puţine cuvinte ftră respinse cu dispreţ şi cu un sgo-mot t e rb l de cătră Unguri.

Un tinâr, Urházt, şeful lor, se în­toarse cătră Poruţiu cu cuvintele :

„Dar", d-ta ai subscris uniunea, d-ta eşti Ungur acum, concetăţene Poruţiu!"

Dupăce percurseră străzile între strigăte: „trăiască Kossuth, trăiască Maghiarii" se opriră la frumoasa fân­tână din mijlocul pieţei şi deacolo de sus detunară cuvântări înflăcărate cătră mulţime. Ei concludau, strigând cu ton înalt:

„Uniune au moarte ; să ne unim cu ţara ungurească, pentrucă alt-minireri vom peri".

Vre-o doi tineri români erau pe fântână şi se uitau retraşi, câtă în­sufleţire, cât entusiasm, la un popor aşa de mic pentru o cauză atât de nedreaptă. (Papiu Ilarion).

Tg.-Mureş 26 Martie. Azi, sara, sosi aici un tânăr delà Blaj, Nie. Bîrlea, nepot al episcopului şi naţionalist înflăcărat. El spuse, că şi profesorii din Blaj împreună cu tine­rimea studioasă ţinură ieri, şi con­tinua a ţinea conferinţe spre a se sfătui ce ar fi de făcut pentru naţiune.

Cei mai mulţi sunt învoiţi în punctul naţionalităţei, dar ei vreau să ştie ce vreau tinerii de aici, ca să lucreze în consonanţă.

Sara se adunară vre-o 30 cance-lişti români in locuinţa lui Avram Iancu. Entusiasmul şi unirea frăţească împodobi adunarea. După-ce Bîrlea expuse mişcările din Blaj şi să des-bătu puţin se primi conclusul următor :

„Pe Dumineca Tomei, după Paşti, toţi tinerii câţi se află în aceista mică adunare, cu toţi cunoscuţii lor, civili şi preoţi, inteligenţi şi ţărani, pe cari îi vor putea îndupleca, să se afle în Blaj".

Toţi într'un cuget şi o simţire îşi ridicară sus manile şi cu însufleţire română jurară, că pe Dumineca Tomei, prin foc şi prin apă, prin toate reri-colele vieţei, să se întâlnească în Blaj, aducând cu sine pe toţi cei-ce vreau salutea naţiunei române !

Iată numele unora dintre cei de faţă: Avram Iancu, Sam. Poruţiu, Tordăşianu, Tobias, Frâncu, Pinciu, Petru Roşea, I. Margineanu, Vas. Vespremianu, Al. Papiu, şi alţii. — (P. O

Blaj, 6 Aprilie. De când a fost Iancu şi cu colegii sei aici, Blajul ferbe. Mai ales tinerimea din seminar, clericii, sunt cuprinşi de un entusiasm nespus. Profesorul A. Pumnul, cel mai iubit de cătră clerici, a scris o proclamaţiune călduroasă pentru a îndemna pe Români să vie la Blaj, la adunare.

El anunţă, că lanţurile învechite

ale sclaviei s'au rupt, a sunat ora în care suferinţele seculare trebue să înceteze, deci Românii să vină la adu­narea naţională, unde sâ-şi croiască înşişi soartea şi să nu mai sufere, ca străinii să mai decidă asupra lor.

Despre uniunea Transilvaniei cu Ungaria, proclamaţiunea vorbeşte cu un fel de simpatie, dar pretinde în termini energici şi resoluţi, ca iobă­gia să se şteargă, căci cei-ce vor încerca să susţie acest mur al evilor baibarl, de puterea braţelor ro­mâne vor fi cutropiţi sub ruinele lor proprii.

Proclamaţiunea aceasta s'a scris mai întâi în 42 exemplare. Aceasta au fost împărţite printre studenţi şi copiate în 400 exemplare.

Azi, când clericii au ieşit la pre­umblare spre grădina podului mare mulţime de studenţi erau adunaţi acolo, fiecare cu proclamaţiunea în mână.

Aici s'a decis, ca flecare călă­torind cătră locul naşterei sale, să cerceteze cât va putea mai multe sate, încredinţând şi îndatorând poporul, ca şi el să răspândească faima în satele învecinate. Planul peregrinărei este făcut, flecare îşi are designată ruta, ce are să per-curgă.

Unica şi marea durere a tineri­mei e, că feriile de Paşti se încep numai poimâine în 8 Aprilie. Aceste două zile li-se par tineri­lor entuziaşti doi seeoli întregi.

Se naşte ideea, că studenţii să plece de azi, care încotro şi să nu mai aştepte declararea oficioasă a vacanţelor. Unii se opun. Tânărul cleric Todoranu sare în mijloc şi zice :

„Fraţilor 1 Focul aprins în mine şi dorul de a vesti Românilor ziua libe'tăţei, nu-ші pe; mit, ca să aş-

M O Ş U L M A R T A G H . D I L A , " fost servitor pe lângă casa părintească a lui Avram

Iancu. Irăeşte şi azi; are 93 de ani

tept ora, în care ni-se va decreta vacanţa ; sunt silit a rupe disci­plina. Adio, fraţilor, să ne revedem în Dumineca Tomei..."

El să şi depărta cu ochii plini de lacrămile emoţiunei.

Cei rămaşi amuţiră eu toţii şi cu ochii, asemenea scăldaţi în lacrămi, îl petrecură pânăce a dispărut după podul Târnavei-mici, aproape de grădină în direcţiune cătră Alba-Iulia.

In fiecare să deşteptă atunci ideea să urmeze exemplul lui To-doran şi să plece în direcţiunea ce i-s'a prescris.

Intreveni insă profesorul Pum­nul, care observa ce se petrece în sânul tinerimei şi le făcu obser­vări, că dacă s'ar depărta fără concesiunea obicinuită ar compro­mite pe superiorii lor, ou deose­bire pe acei profesori, cari s'a pus în fruntea trebilor. El le spuse, eă urmările ar putea fi fatale atât pentru persoanele angajate, cât şi pentru însăşi cauza, căreia s'au hotărît a-i servi.

Dacă Românul a avut răbdare a suferi secoli întregi — zicea Pumnul — să arătăm, fraţilor, că ne ştim stăpâni, când recere cauza sfântă a naţiunei.

Tinerii s'au domolit ; şi-au supus inima raţiunei şi mai ales iubirei ce aveau faţă cu Pumnul. In tăcere adâncă, doi câte doi, luptând fie­care cu revolta din internul seu, clericii se reîntorc în Blaj şi întră în Seminariu. ф и р а V. Moldovan).

Blaj, 30 Aprilie. La 10 ore dimineaţa soseşte Iancu

şi Butean cu Muntenii. însufleţirea poporului abia se poate descrie. Vivate prelungite răsună în aer şi toată piaţa undulează de mulţimea, care flutura in aer pălării şi batiste. Iancu şi Butean sunt ridicaţi pe umeri şi purtaţi în triumf printre massele poporului. însufleţirea se perde într'un sgomot de bucurie mare, din care nu se pot desluşi decât vivatele pentru împăratul şi naţiune, şi pentru oamenii poporului.

Iancu şi Butean ţin vorbiri salută-toare de pe peatra catedralei.

Blaj, 1 Maiu. După entuziasmul de eri orăşelul pare mort şi pără­sit, de dimineaţă. Ţăranii cei mulţi au plecat de cu noapte spre casă. Inteligenţii obosiţi nu s'au sculat încă. După biserică Papiu, Iancu, Buteanu şi Armatu au mers înso­ţiţi de alţii în Seminar, ca să se întreţină cu clericii.

După amiazi au plecat la Tür (comuna vecină) unde îşi aveau trăsurile, şi unde erau sălăşluiţi Moţii din Munţi, cari au participat la adunare. Până în Tür întreagă tinerimea a însoţit pe distinşii con­ducători. A fost preumblare trium­fală, cu ovaţiuni entusiaste şi cân­

tări eroice, conduse de Beg-nescu, cel mai mare cân­tăreţ, El a întonat pe drum o cântare nouă, un marş, care începe :

Astăzi cu bucurie Românilor veniţi, Pe Dragoş în Câmpie Cu toţii-Tînsoţiţi . . .

Abrud, 8 August. Preotul Simion Balint o maltratat în chip neomenesc. Pe când se află deţinut aici, deodată s'a trezit că arde casa pe el. Ungurii strigau că dân­sul a pus foc şi îl înjurau. Cu deosebire senatorul L. Koncz îl maltrata, lovindu-1 în spate cu patul pustei. Unii voiau să-1 arunce le­gat în foc. Arseră 6 case. Balint fu pus apoi în prin­soare grea între furi şi tâl­hari. (Org. Naţ. nr. 15).

Sibiu, 18 August. Dupăce guvernul Transilvaniei încă în Maiu a desfiinţat comi­tetul naţional al Români­lor; dupăce comisiunea tri­misă la Sibiu pentru a pedepsi pe Românii cei răsculaţi (?) n'a putut face nimic, guvernul şi-a propus să pună mâna pe câţiva fruntaşi români. Aşa a venit aci în 15/3 1. c. Fr. Beldi, corniţele-suprem, tri­misul baronului Vay. Joi, îu 16 1. c., se putea auzi deja, eă vre-o câţiva Români vor fi prinşi ; chiar şi numele celor cari vor fi arestaţi se putea auzi pronunţându- se. Nu­mai cei interesaţi nu ştiau nimic, mai bine zis nu se simţiau vino­vaţi şi aşa nu credeau că vor fi prinşi. La ora 10 seara Beldi eu vre-o câţiva soldaţi a mers la os-pătaria „Mediaşului,"und3 a fost

condus de Dobokai, un Ro -mân renegat, vămaş la Turnu-roşu. Scopul princi­pal al lor a fost să pună mâna pe Bărnuţiu. In toate odăile ospătăriei întrebau de Bărnuţiu. In fino într'o odaie din parter, de cătră uliţă, Dobokai a întrebat chiar pe Bărnuţiu, că n'ar şti spune unde pe află de présent Bărnuţiu? Bărnuţiu s'a îngrijat foarte; deci până incuisitorul cerceta după el în alte cdăi, a sărit afară pe fereastra deschisa, foră a fi oprit de poporul adunat înaintea ospătăriei şi aşa a sr-ăpat ca prin minune, având norocul, că îneuisi-torul r u 1-a cunoscut.

Intr'acestea la cuartirul lui Nie. Bălăşesou erau as­cunşi 5granadiri cu porunca, că îndatăce va întră în casă să-1 prindă dar nici eu apu­cătura aceasta n'au isbutit deocamdată, căci Bălâşescu în noaptea aceea din în­

tâmplare n'a venit acasă. Dimi­neaţa, pe când Laurianu era să plece cătră Braşov, apoi spre Bucureşti, ca să-şi ocupe pos­tul său Dobokai însoţit de locote­nentul Banffy şi o patrolă de sol­daţi întră la Hessler, unde era în-cuartirat Laurianu şi acum era gata de plecare.

„Dă-te jos, ia-ţi bagajul, eşti arestat!" striga Dobokai, apoi îl prinseră, îl duseră la casarmă şi îi luară toate hârtiile. Peste o oră Dobokai cu soţii lui şi cu soldă-ţimea se afla la cuartirul lui Bă-lăşescu. „Eşti arestatul meu!" Peste alt ceas deja sunt vizitate hârtiile lui, şi bibliote-ca-ai prea frumoasă a fost sigilată. Bălăşescu grijit de patrolă era în arest la cuartirul său. Era Vineri spre seară, când se aude, că voesc să prindă şi pe agentul ţărei româneşti, care ve­nise deia Frankfurt, dar a scăpat, Faima arestări­lor a produs indignaţiune în tot oraşul. Românii şi Saşii umblau zăpăciţi, că nu le mai era asigu­rată viaţa.

Sâmbătă dimineaţa o mulţime de grăniţeri ro­mâni veniră la Sibiu conduşi de parochii lor, pentrucă să afle cauza (

arestărilor. „Bărbaţii ace­ştia trebue să fie slo­boziţi din prinsoare, căci ei ne-au adus nouă lumină ; până atunci noi nu ne mişcăm de aci", ziseră bravii grăniţeri, şi numai dupăce li-se făcu promisiunea, că nesmin­tit vor fi liberi peste puţin, se de­părtară. Dar o nouă veste, că noaptea vor transporta pe cei ares­taţi într'o temniţă maghiară, care a pus în mişrare poporul, care împreună cu grăniţerii rămaşi încă la Sibiu toată noaptea a pândit, ca nu cumva să se întâmple ceva.

Se afirmă, că cauza arestărilor este partida reacţionară din Ro­mânia, la care s'a mai adus din partea Ungurilor pofta de a pune mâna pe fruntaşii Românilor.

Blaj, 20 Septembrie. Mulţime de Români se află în Blaj, toţi înarmaţi cu lănci, puşti şi alte arme. Din Orlat au venit 500 inşi, fiecare cu arme, cum şi-a putut câştiga. A venit şi Iancu din Vidra, cu Muntenii săi, oa­meni cu ţinută marţială, bine înar­maţi şi disciplinaţi. In jurul Blajului sunt peste 2000 de Români din toate părţile. Miliţia sosită e pe partea Ro­mânilor; în fruntea ei stă coman­dantul de batalion, majorul Cloco-ceanu. „Şi mereu se perindă evenimentele Iancu fiind în fruntea lor şi sufletul lor, luptând cu armele.

IU I IU ALBU.

A V R A M I A N C U , L A V Â R S T A D E 4 6 A N I

toate

Dormi în pace, nefericite amicei In ziua de azi nu ne este iertat să-ţi ridicăm o cruce la mormânt, nici să-ţi facem o biogrefie, cum ai merita ; dar dormi liniştit, va veni o zi, când vom fi liberi, iar atunci se va găsi condeiul, care să te învie din morţi şi să-ţi facă nu­mele nemuritor. Voi contribui şi eu din parte-mi la nemurirea nu­melui tău, pentru meritele tale şi pentru dragostea şi alipirea ta, pe care ai arătat-o in toetă viaţa ta faţă cu familia noastră. Chiar în ultimii ani ai vieţii tale, când min­tea ta se întunecase, iar sufletul tău s'a frânt, când de nime nu te mai interesa', umbra tatălui meu, a „controlorului Şuluţiu", ţi-se în-făţişea adesea, te impresiona şi-ţi reîmprospăta suveuiri plăcute, căci adesea întrtb:-ti răstit : „eunoscut-ai po controlorul Şuluţiu?" Şi când ţi-se răspundea; ;Da!' ' atunci cu drsg ziceai: „Vezi acela a fost om de omenie şi Român adevărat!"

Rălăciai prin munţi, cântând cu o rară măestrie din fluer doine de jale ; în acei munţi, cari sub co­manda ta răsunau de strigătul de vitejie, iar acuma căutai singmă tatea, alungat de valurile vieţii şi de ingratitudinea oamenilor delà putere. Poporul se aduna în jurul tău şi te asculta în tăcere eu o sfântă pietate, mai ales când cântai din gură doina făcută de tine:

„Frunză lată de pe baltă, Fostu-mi-a şi bine-odatâ; Dar s'a întors frunză pe tău Şi-am ajuk*á la atâta răul"

Când mi-s'a împărtăşit această doină, eu la moment am întrodus-o în ziarul meu cu următorul adaus:

„Fii pe pace Iancule, Om onest si bravule, S'a 'ntoarce frunza pe dos Şi-o să-i vezi fugind pe jos" .

Noi am simpatizat din momen­tul când ne văzurăm întâiaşi dată. Iată cum am descris eu acel episod în „Gazeta Transilvaniei" Nr. 20, a. 1891:

„Era, pare-mi-se, la anul 1834, tatăl meu, care era funcţionar ca­meral reg. cu locuinţa în Câmpeni şi superiorul peste acele comune, într'o zi irumoasă de vară m'a luat cu sine şi m'a dus la Vidra.

— Vino să te duc cu mine, până ce eu îmi gat lucrul meu cu judele

pe

— Bine zici tu Avrămuţ — zise tata — zi-i numai: mèi; el încă e Român ca şi tine.

— Oh bată-vă să vă bată norocul copii, că iute se împrietiniră, zise mama lui Avrămuţ şi apoi intră iarăşi în odaie.

Din acest moment noi am simpatizat totdeauna.

Spun vrăşmaşii neamului românesc, că „Avrămuţ" a murit sub gsrduri, ca eerşitor, în stare de beţie, nebun.

Nu ştiu, n'am văzut. A şa când ar fi, eu totuşi

nu mă lapăd de el : amic mi-a fost când l-am văzut întăiaşi daiă, în cămaşa lun­gă ca unui amic îi păstrez memoria. Dar teamă-se de mânia lui Dumnezeu şi de

L ] urgia istoriei viitoarea nea­l t - . .mu lu i românesc, ceice 1-a Шаа ítdus pe láncul la асѳеа

stare înfiorătoare. De câte­ori îmi aduc aminte de casa Iancului.totdeauna îmi trece

dinaintea ochilor mei sufleteşti o umbră de meianeholie, care pă­trunde atât de adânc în inimă, un farmec, în care inima mea atât de adânc se cufundă, şi fără veste îmi vin aminte cuvintele marelui logo­făt Văcărescu, scrise par că anume pentru de a le pune în gura lui Avrămuţ :

„Acolo am eu căscioara Pe un vîrf de delişor ; ^ Curge 'n vale o apşoară Murmurând încetişor".

Aci în acea „apşoară", un rîuleţ ce curge în dosul gradinei, îl gă-siam adese pe amicul meu prinzând peşti.

Când scrisesem „Memo­riul" meu, atunci acea casă era pustie, ruină monument, de aceea am zis: „Călăto­rule, când vei rătăci prin acei munţi giganţi, căutând desfătare în măreaţa natură, ori singurătatea, alungat de valurile vieţii, nu încunjura acel lőj , intiă îu scea casă pustie, dar mai n.iinte des-văleşte-ţi capul tău si adă-ţi aminte, că în pieptul ace­lui fiu de iobsgiu (sclav), care s'a născut într'însa la anul 1824, a bătut o inimă cel puţin atât de nobilă, încât u meritat numele de : Begeh Munţilor.

IflSIF SîERCA ŞUUIŢ U Din „Bibliografia lui Avram Iancu".

C U L T U L L U I A V R A M I A N C U Cu fiecare pas, pe care 1 făcea

măreţul convoiu funebru spregrospa de sub gorunul istorie, personali­tatea lui Avram Iancu apărea tot mai strălucitoare. Astrucând în ţă­râna scumpă delà Ţebea ceeace până atunci se părea o ruină de viaţă omenească, din s cea clipă eroul nostru deveni un simbol pentru neamul său : al celor mai generoase aspiraţii de libertate, pe c-tri le-au plămădit Românii din Ardeal într'o nouă epocă de asupriri. El fu numit, cu drept cuvânt, în panegiricul ce se rosti la mormân­tul său, zelos apostol martir al li­bertăţii nuţionale şi însufleţit pate eă de un dar profetic. George Secula rosti atunci aceste cuvinte memo­rabile : „mai curând ori mai târziu, dar sigur, va veni ora, când ideea de libertate naţională va recşi mândră şi triumfătoare".

Fiecare epocă îşi are idealul său şi de aceea generaţia delà 1872 vedea în Iancu mai ales pe apos­tolul martir al libertăţii naţionale, pe care împăratul pela Viena o mai jertfi odată de dragul Ungurilor. In acest sens fu transmis cultul lui Avram Iancu şi generaţiilor următoare : „Spiritul lui Iancu", spune Tribuna din 1899, a fost tot­deauna carna şi oase pentru noi. Astăzi ca oricând Iancu înseamnă pentru noi inearnaţiunea cea mai desăvârşită a idealelor poporului nostru. El este suveranul etern al sentimentelor şi aspiraţiilor noastre naţionale. El este duhul nostru sfânt. Spiritul lui politic este spi­ritul mântuirei noastre politice.

De aceea opresorii noştri au cău­tat totdeauna să-i întunece nimbul şi să-i şteargă pomenirea. Alături

POEZII POPORALE Pe drumul Bălgradului Merge oastea Iancului. Iancu merge tot cântând Oastea urmează horind, Că-s cătane voinicele, Merg cu voe'n bătăi grele.

Coalea pe din jos de deal Vine oastea lui Orbeau. Mai în jos pe lângă vale Vine şi-a lui Niculae. Şi de-acum până'n vecie Tot Românul să o şt ie: Să se lupte strămoşeşte Şi să salte voiniceşte 1

* * — Nouraş mândru, frumoşi Ce veste ni-aduci din josl — Colo'n jos pe lângă Tisa Două tabere-s întinsei

Iată Iancu a răspuns : — Eu de frică nu-s pătruns.

Nici de aceea nu mă tem, Măcar că-i acolo Bem.

P R E O T U L I O A N G O M B O Ş , din Vidra-de-sus. A luat parte la înmormântarea lui Avram Iancu.—Trăeşte şi e de vreo .90 de ani

Sus, feciori cu mândră [chică,

Staţi în gledă fără frică ; Sus feciori iară musteaţă, Staţi în gledă fără greaţă, Să ne scoatem din robie, Ţărişoara din sclavie!

C O H O R T A D E C E K C E T A Ş I D I N C L U J L A C A S A L U I A V R A M I A N C U

din sat, tu te vei juca cu băiatul dânsului. Are un băieţel, Avrămuţ îl chiamă, foarte isteţ".

Bucuria mea ; când am intrat în curte „Avrămuţ" stetea în mijlocul curţii, în cămaşă lungă, încins peste mijloc cu un şerpărel neted, cusut frumos, iar în cap avea o pălărie neagră cu ciucuri roşii. Tatăl meu a luat pe judele Iancu cu sine şi a mers în sat. Eu şi Avrămuţ fă­curăm la moment cunoştinţă; am dat o roată peste văi şi peste dâlme, ne era lumea par'că prea îngustă. Dar eu eram totuşi mai sprinten, nu mă putea ajunge.

— Stai pe loc, măi Şuluţiu 1 strigă deodată Avrămuţ.

Mama dânsului, care tocmai fră­mânta pânea, fugi afară cu manile pline de aluat şi striga cât o lua gura.

— Avrămuţ! mişelule! — Ce-i? — Nu-i zice : măi ! că te aude

tatăl Fău. — Dar cum să-i zic? — Zi-i domnişorule. — Dacă el a zis, să nu-i zic

domnişorule; a zis că şi el e Ro­mân ca şi mine.

Intr'aceea — ţop ! nimereşte tatăl meu cu tata lui Avrămuţ şi râdeau cu hohot.

— Iancule, craiu luminat, Dacă mai crezi în păcat, Vino 'n Bihor, fă dreptate, Dacă crezi în cele nalte!

De-ar fl Ungurul cuminte, Cu Românul nn s'ar prinde, Ci-ar băga sabia 'n teacă Şi 1 ar ruga ca să tacă: Şi ar pune sabia 'n cuiu, Şi n'ar spune nimănui;

Ar pune-o să ruginească Şi s'ar pnne să muncească.

ÎNMORMÂNTAREA LUI AVRAM IANCU

Iancu a murit în 10 Septembre 1872 în Baia de Criş şi a fost în­mormântat In 13 la 3 oare p. m. în Ţebea sub uriaşul goron al lui Horia.

Pe casa mortuară a fălfăit un stindard naţional cu fior negru.

30 de preoţi, de ambele confesiuni, au celebrat; iar poporul din cele mai îndepărtate unghiuri în număr imens 1-a petrecut din Baia de Criş până în Ţebea, cel puţin 10,000 de oameni au fost de faţă, mueica cânta un marş funebru; amicii lui şi alţi căr­turari au purtat lângă carul mortuar facle aprinse, iar clopotele s'au tras în întreg comitatul. La mormânt s'au ţinut mai multe cuvântări.

A fost o Imormântare deamnă de el. „Moţii" n'au lăsat să supoarte altcineva spesele, le-au solvit doi „Moţi" tineri. Cine au fost nu se ştie. Epitafiul : Avram Iancu, advocat. Prefect. Leg. Gem. Rom. 1848/9 f 1872.

Din „Bibliografia lui Avram Iancu", de iosif Storca, Şuluţiu de Câmpeni.

de campania infructuoasă a Saşilor şi a ofiţerilor austriaci din anii 1848—52, s'a redactat o întreagă literatură ungurească pentru a po­negri acţiunea românească delà 48 şi in deosebi pentru a răpi lui Avram Iancu aureola de erou mar­tir. Izvoarele cari mărturisesc im­portanţa sa istorică au rămas ză­vorite şi astfel, din lipsă de docu­mente autentice, s'au pus în cir­culaţie informaţii mincinoase, me­nite a servi orgoliul unui popor fanatic, care n'a ştiut să respecte nici sentimentul de pioasă recu­noştinţă a poporului nostru. Dar cu cât cădeau mai grele insulte pentru memora lui Iancu delà tri­buna parlamentului, din gura das­călilor orbiţi de patimă, sau chiar

de pe amvonul bisericilor fanatizatei cu atât mai mult creştea îu ini­mile noastre dragostea pentru „pre­fectul legiunei aurăria gemina", „cea mai frumoasă figură a epo-peei eroice de acum trei sferturi de veae. Iar când un procuror im-pecil îndrăznia să insulte aminti­rea lui Ianeu la o şedinţă a tribu­nalului din Alba-Iulia în anul 1898, se ridică un protest aţâţ de puter­nic din toate colţurile locuite de Români, în cât asupritorii înşişi au rămas uluiţi. Atunci fu depusă pe morcân tu l doJa Ţobea o ad­mirabilă cunună do lauri, cu o panglică de tricolor naţional, învâ-lită în fior negru, de către t r d ti­neri entuziaşti, cu inscripţia: „Dormi în piicţ? 1 Noi veghiăm 1 Tinerimea română lui Avram Iancu*. Şi de fapt, această generaţie cară ştiu să vegheze cu credinţă îa căpătâiul eroului, văzu, şi îndeplinirea ide­alului visat de Avi am Im • u alături de un Alecu Gole-eit, sau Nicolae Bălcescu.

înşirând evenimentele în înlăn­ţuirea lor logică şi aşezând în mij­locul lor personalitatea lui Iancu, el ne apare însă nu numai ca un apostol al libertăţii naţionale, ci mai ales ca eroul, către eare în­tr 'un moment se îndreptau toate nădejdile poporului românesc din Ardeal. De aceea poporul îi câată în poezia sa, iar intelectualii con­timporani, fára să cunoască tot ee a sbuciumut aeest suflet mtVeţ, 1- au pus alături de cele mai mari figuri ale istoriei noastre. Cât do frumos scria Gazeta Transilvaniei în ne­crologul publicat la moartea sa :

„Martir al sorţii naţiunei ! Du-îe la masa cea pompoasă a e tenid memorii, unde cu eroii Ştefan cel Mare şi Mihaiu, mişoaţi zeii, ea să nu fie târziu a împrăştia toţi nourii, ce vor a întuneca otizontele vieţii naţionale politice a fraţilor şt ne­poţilor voştri români din Ardeal, cari cu pietate vă » divinizează. Eternă a ta memorie pe arinele faptelor talc, săpata în istoria na­ţiunei române", sibiu, ORAGOMIR

Testamentul lui Avram îancu „Unicul dor al vioţii mele e t e

să mi văd Naţiunea mea fericită, pentru car.-, după puteri am şi lu­crat până acuma, durere, fură mult succes, ba tocmai acuma cu întris­tare văd, că speranţele mele şi jertfa adusă se prefac în nimica. Nu ştiu câte zile mai pot avea; un fel de presimţire, îmi pare, că rai-ar spune, că viitorul este nesigur. Voieso dară şi hotărât dispim ca dură moartea mea, toată ьverra mea mişcătoare şi nemişcătoare îă treacă în folosul naţiunii, pentru lïjutoriu la înfiinţare unei academii de drepturi, tare crezând, că luptă­torii cu arma legii vor putea scoate drepturile naţiunei mele. Câmpeni» 20 Decemvrie 1850. Avram Iancu, advocat şi prefect emerit".

CANCERUL SE VA VINDECA ;; Chipul acesta ne arată pe profeso­rul G a e t a n o Fi­chera delà Univer­sitatea din Paira, Italia. El a aflat un leac sigur pen­tru vindecarea can­cerului.

Dânsul va ţinea o conferinţă despre aceasta la adu­narea Ligei Naţiunilor. ^

i n a t e n ţ i a d-lor Jandarmi! Nu mai există boale de vite cornuto, dacă flecare gospodar îşi va îngriji regulat vitele cu saroa antiseptică nutritoare

SÜ0S & COMP. Reprezentant pontu toată ţara, firma : Tur ffu-Mureş, Str. Principesa Kărioara ^o 2.

D-nii învăţători şi jandarmi fiind în legătură cu gospodarii sunt rugaţi să răspândească şi explice gospodarilor marele folos aï acestor pre­parate. Pentru acest sprijin le acordam 100 lei remiză după câte un pachet postai conţinând 20 de pacheţele à un sfort de kgram, un pacheţel.

"SC»«

DESINFECTOR a prim-medicu!ui veterinar Dr. Dávid Elemér, care ѳзіе concesionată prin l^ge.

Un pacliot do un sfert de bgr. îm­preună cn i u R t r u o ţ i i asupra modu­lui de întrobuinţare, coata 20 lei.— Pentru rovanziUoi'i trimitem un pa­chet p O B t a l , conţinând 20 pacheţele de oâte un ulert do kgr., contra su­mei de lei 300 trimişi înainte eau

820 lei eu rambure.

La comenzi rugăm a îndica exact c o m u n a , j u d e ţ u l şi p o s t a u l t i m ă .

P l u g u r i ( s c h i m b ă t o a r e |

<e?—-~

rrJ Viii

în toate mărimile, fahr. „FLÖTHEB" din Germania furnisăm cu preţuri eftine.

Adresaţi-Vă pentru preţuri şi cataloage la :

I Departamentul Haşinelor | 4

al renn. agr. s. a. £ 3 . S I B I U , S T R A D A S A R E I No

Sucursale: MEDIAŞ, Piaţa Cazarmei 15. TG.-MUREŞ, Piaţa Mihaiu Viteazul, SIGHIŞOARA, Strada Raier 4 7 .

imrrr't^TiTiiniiiiTTiiTr^r^'rriiir'ri—ШІІІІИШПІІІШІІІГІ

Numărul 75 CULTURA POPORULUI Pagina S.

A V R A M I A N C U I M L U P T A C U K E M É N Y Impresia, pe care a făcut-o în

Debreţin, şi în lumea ungurească dubla înfrângere a Iui Hatvani, a fost deprimătoare. Când Ungurii, după ce proclamaseră republica şi după ce succesele lor militare faţă de imperiali erau tot mai zdrobitoare, se credeau deja în posesia definitivă a victoriei, le sosi vestea despre catastrofa ar­matei lui Hatvani. Kossuth, care purta cea rhai mare parte din răspundere, nu dete publicităţii nici o l ă m u r i r e cu privire Ia luptele din Munţii Apuseni. In schimb însă refugiaţii şi soldaţii unguri rătăciţi răspândiră destul d e repede faima biruinţei strălucite a lui Iancu. De aceea Craiul Munţilor se aşteptă Ia un răspuns din partea guvernului unguresc, c a r e nici nu în­târzie mult.

îndată după cea dintâiu înfrângere a lui Hatvani, Kossuth provoacă p e generalul Getz sâ ia disDoziţii pentru a Suprima pe Români. Textul scrisorii 11 caracterizează perfect atât pe e l , cât şi atmosfera din jurul lui: „Ruşii iu ameninţă Ardealul, nici Puchner : dar rebeliunea valahă e tot mai tur­bată, mai ales în Zărand şi în judeţul Albei şi după informaţiile noastre, kncu a năvălit din nou, cu puteri roări, asupra Abrudului, pe care 1-a Şi aprins. De aceea trebue să repri­măm cât mai curând această revoltă. Çine nu vrea să se supună, piară ! Te provoc deci Domnule General, sâ faci totul cu armata de sub ordinele u-tale, ca prin o păşire energică şi apăsată şi cu orice preţ să se pună Capăt cât mai curând acestui războiu civil, care pluteşte ca un jalnic nor Pe cerul patriei noastre".

O asemenea provocare va fi trimes Kossuth şi generalului Bem, care se lupta atunci în Banat. Cunoaştem 'nasurile luate de acesta din urmă. §Ub îngrijirea sa fu organizată o nouă expediţie In Munţii Apuseni, care avea s 5 fie condusă de către colonelul Lupu (Faikîs) Kerné y. „Problema D-tale va fi") spune Bem „de-a sparge tă­cerile acestor cete de hoţi şi a-i alunga în regiunea neproductivă din spatele Câmpenilor, pe urmă a-i strâm­b a în aşa chip peneuca sä nu li-se poată aduce nici un fel de alimente îiici de către Baia de Criş, nici din Дгсіеаі, nici din Câmpeni şi nici dela Gilău peste munte. Vei g iji mai vâr­tos sä iei dela aceşti tâlhari, întru cât îţi v a s t a ш puiinţă, toate tur­mele de vite".

Pianul de a înfrânge rezistenţi lui Iancu răsărea dinfr'o îndoită necesitate, politică şi strategică. De aceea fu trimes în munţi unul dintre cei mai buni comandanţi si armatei ungureşti, colonelul Kemény, dela talentul stra­tegic al căruia se aşteptau Ungurii acum la izbânda desăvârşită.

Iancu află în 30 Maiu de această expediţie. O parte din legiunea sa uase parte la atacul concentrat îm-jotriva honvezilor, cari împresurau Alba-Iulia. Către sfârşitul lui Mai ei se întoarseră la vetrele lor, obosiţi şi ară de un rezultat favorabil. Acum deci fură din nou chemaţi la arme, pentru a combate pe un duşman cu mult mai puternic şi numeros. Intr'a-devăr trupele lui Kemény reunite la irad cu ale colonelului Forró, care cucerise Deva, întreceau numărul de şase mii, cu un escadron de cavale­rie, 19 tunuri de calibre deosebite şi patru baterii de rachete. Dar, în aceeaş vreme fură întărite şi trupele, care operau în celelalte puncte (Cluj, Turda, Teiuş, Zlatna), ale cordonului tras de Români.

„Ne-am încrezut în Dumnezeu şi în dreapta noastră cauză şi ne-am pregătit ?ă prîmim duşmanul cum se-cuvine", «pune Iancu. El dete poruncă să fie îndoite posturile de pază la cordon, iar pentru a se întări şi în lăimtrul munţilor, puse iarăş să sufle In tulnicul, care răsună acum mai prelung ca altădată. Unde bărbaţii nu

*înai ajungeau, femeile le luară locul, lmplinindu-şi datoria, mai ales Bit-ciumanele, cu un admirabil eroism.

Planul lui Iancu fu să reziste duş­manului cât va fi cu putinţă, ca sâ-1 împedice de-a intra in Abrud iar, dacă va izbuti să inire, să-1 închidă acolo, să-i taie mijloacele de comuni­caţie, să-1 neliniştească fără de înce­tare şi in chipul acesta sä-1 înfrângă. Prefectul Bálint fu chemat în ajutor deasemeni şi Axente, care se afla în regiunea Zlainei.

Astfel după ce grosul armatei un­gureşti fu strâns la Brad încă din 3 Iunie, Iancu trimese pe preotul Simeon Groza, ca sâ-i împiedice de a jefui Şi pustii averea Românilor şi pe urmă să aştepte pe Kemény în pasul Bu-ceşului, unde fură construite baricade şi săpate şanţuri adânci.

Povestind aceste lupte grele ale — ^Românilor din munţi, vom urma

•arăş raportul lui Avram Iancu în care găsim adevărul complet, întărit Şi prin alte mărturii, chiar ungureşti. Acest raport redactat în toamna anu­lui 1849 de către Ion Maiorescu după cura i i-a dictat Iancu însuş, este şi el o dovadă despre sufletul mare şi totuş modest, care împodobea pe «oul nostru.

In 8 Iunie, înainte de răsăritul soa-^lui, Keme'ny a pornii în marş dela Bfad către Abrud. Preotul Groza, în [atâ puterii mari, dar numai după o luptă înverşunată, s'a retras dela 'asul Buceşului. Insă, după ce armata tnRurească trecuse, şi-a reocupat tocul şi in aceeaş zi a bătut o ceată | e honvezi, care escorta un transport

Je Proviant. Două c a r e încărcate de piue au fost prinse, celelalte alungate fa Brad cu escortă cu tot. Kemény Pcupă o poziţie favorabilă la muntele 'ulçan, unde îl aşteptau Românii ?" o poziţie nu mai puţin favorabilă. J u Pă amează între orele 1 şi 2 se •jcepu lupta cu un foc aprig de tunuri • tiraliori, care a ţinut cinci ore fără wèrupere. Când a început a se

ï

înopta Românii s'au retras. In vremea nopţii amândouă armatele au stat în linişte observându-se una pe alta.

In 9 Iunie trupele româneşti, sporite cu ceva, se postară între muntele Vulcan şi satul Ciurileasa. Lupta s'a început la orele 8 dimineaţa şi s'a urmat toată ziua, cu îndărătnicie, din amândouă părţile. Ai noştri In ziua aceasta nu s'au mişcat din loc, după miezul nopţii insă s'au retras către Sohodol.

In 10 Iunie s'au dat lupte de puţină însemnătate şi numai la avantposturi. In ziua aceasta au sosit şi oamenii prefectului Balint din Câmpeni, sub conducerea bravului tribun Ciurileanu. In noaptea spre 11 Iunie ele fură puse în mişcare de Iancu spre câmpul de luptă. Numărul trupelor cari au aţinut calea Iui Kemény în ziua primă nu trecea mult peste 1000, iar a doua zi peste 1600. Kemény credea, că are de luptat cu vre-o zece mii de oameni, atât era de puternică rezistenţa Moţilor.

In 11, dimineaţa, Kemény silit mai mult de foame, îşi ridică lagărul şi plecă Ia Abrud, hărţuit mai puţin de trupele române, care ocupaseră o po­ziţie defensivă pe dealurile dela So­hodol.

Vorbind despre expediţia din zilele aceste, un căpitan din oastea lui Kemény spune: „Să fi văzut voi marşul nostru ! grămezi de arbori, şanţuri, stânci prăpăstioase ; iar Moţii fără încetare neliniştind armata noastră, când In dreapta, când în stânga. Că­rări neumb'afe în adevăratul înţeles al cuvântului şi pe d'asupra trebuia să ne ducem noi tunurile"...

In Abrud Kemény şi-a pus cartierul la preotul şi protopopul Absolon, dar şi-a făcut lagăr şi în afară de oraş. Trupele române au luat atunci altă poziţie, înaintând dela Sohodol la Sti­har cu gândul să nu lase în pace pe duşman. Balint, Vlăduţ si Moldovan, toţi eroi bine cunoscuţi şi tribunul Ciurileanu au pornit la ?tac de pe dealul Suhirului. Z'ua era către a-mi^ză când ai noştri deschiseră focul de tunuri şi de tiruliori. Kemény toc­mai şedea la masă. Când auzi bu­buitul tunurilor, s'a sculat exclamând: „Obraznicii! nu-mi dau pace nici să prânzesc în linişte", şi se grăbi ia locul de luptă. Vânătorii îui hncu fă­ceau minuni de vitejie; duşmanul fu strâmtorat tot mai mult către oraş. Tunurile pe eare le luase Iancu dela Hatvani fură întrebuinţate acum pen­tru întâia dată cu efect. Deoarece nu aveau artilerişti şi nu ştiau trage

WÊÊÈÊÊÊÈsÈÈÊÊÊÊÊÈÈÈ

Pe celelalte cu Săcui cu tot le-a res­pins cu atâta furie, încât nici n'au mai încercat a se opri In Brad, ci au fugit drept către Deva. Această iz­bândă avea să grăbească derutarea duşmanului.

Pană acum Iancu atacase pe Un­guri mai mult din partea de către Zărand, pentru a-i tăia lui Kemény comunicaţia pe linia, unde vroia să se aprovizioneze. Popa Groza îi bătu de două ori şi le luă proviantul. Ţi-nându-se sfat de război, în 12 Iunie, se luă hotărîrea de a întinde frontul atât spre stânga, unde prefectul Balint ocupă poziţie deasupra Roşiei la Vârtop şi de-a stabili contact cu ta­băra tribunului Faur dela Bucium, cât şi spre dreapta, unde preotul Groza, lăsând o mică diviziune pentru pazi Buceşului, avea să opereze către Ştiurţ. Centrul îl formă o trupă sub comanda prefectului Vlăduţ şi anume lângă drumul mare spre Câmpeni ; la Cărpinişi a fost postat preotul Ion Fodoreanu, iar la Sohol tribunul I. Gomboş. Nu departe de Sohodol, Intre satul acesta şi Suhar s'a aşezat pre­fectul Vlăduţ cu tribunii Andreica, 01-teanu şi Russu şi cu centurionul Jám­bor; diviziunile lor se întindeau spre Cernita şi formau aripa dreaptă, căci Simeon Groza avea să opereze ne-atârnător, la dreapta extremă.

Dar acest atac general nu se dete, decât In ziua de 15 Iunie, dupăce planul mai fu desbătut odată în mod serios şi dupăce fiecare prefect că­pătase instrucţii amănunţite. Până a-tunci, în cele două zile care urmară, avură ciocniri între unităţi mai mici, care se luptară cu noroc schimbăcios. Numai în centru- lupta a fost mai ve­hementă. Odată lui Kemény îi reuşise să străbată până în Poduri, brădetul deasupra Câmpenilor, de unde îm~ proşcă cu rachete tabăra lui Iancu, care s'a aşezat către Certeje. A doua zi Insă s'a retras.

Comandantul duşman vedea bine că nu se poate secera biruinţă intre Moţi. In 12 Iunie soldaţii săi au mân­cat ultima pâine. De atunci încoace îşi stâmpărau foamea numai cu tărâţe şi cu grăunţele de porumb găsit în casele părăsite ale Abrudenilor.

„De patru ziie", scrie Kemény, „sol­daţii mei n'au primit pane, rechizi­ţiona nu puteam, căci nu aveam unde; Românii au transportat totul adânc în munţi şi aşa mă temeam, că sol­daţii vor contracta o boală conta­gioasă din cauza cărnii goale, fără sare, căci au slăbit foarte mult". El

ÎNMORMÂNTAREA LUI AVRAM IANCU LA ŢEBEA

cu ele, un vânător din Roşia cu nu­mele Jurca Todoruţ, avu ideea inge­nioasă să pună mai întâi puşca pe gura tunului să ţintească cu ea şi apoi să îndrepte după puşcă şi tunul. Aşa a şi făcut şi cu loviturile sale sigure a dus moarte în rândurile Un­gurilor. Odată a ţintit asnpra lui Ke­mény, şi cum spune mărturia ungu­rească „un glonţ de şase funţi a ni­merit frâul dela calul colonelului, care cu gândul să încalece alt cal îşi dă­dea pe al său unui husar; o giulea de 12 funţra zburat abia de-o palmă peste capul meu şi al colonelului Ke­mény".

In chipul acesta a ţinut lupta până seara la orele 6, când ungurii fură respinşi în toate punctele spre oraş De atunci se schimbă norocul. Un Sas, care se luptă alături de Români, a trecut la unguri şi a trăd.tt lui Ke­mény poziţia şi tăria trupelor româ­neşti. Fără veste duşmanul se aruncă cu putere mare asupra aripei din stânga, a Iui Ciurileanu, unde erau mai slabi şi îi constrânge să se re­tragă şi prin aceasta ameninţă să învăluie trupele lui Balint şi Vlăduţ. Ei s'au retras deci rână la dealurile

. Sohodolului, unde au luat din nou contact cu inamicul. Dar şi de astâ-dată au trebuit să cedeze. Pe dealul Heteului s'au oprit pe urmă iarăşi şi dupăce înoptase, lupta se isprăvi.

In aceeaşi zi, două companii de Săcui escortau din Brad un mare transport de bucate spre Abrud. Preo­tul Groza, care se ţinea în defileul dela Buceş, i-a atacat, a omoiât 15 oameni şi a prins 38 de care încăr­cate de pâne şi două care de slănină.

se gândi să angajeze tratative cu Ro­mânii. Scrise pe rând şi trimese prin ştafete oferte lui Iancu, Vlăduţ şi Balint. Răspunsurile toate arătau per­fidia lui Kossuth, cu care nu se poate sta de vorbă. Atunci, ca şi lui Hatvani, nu-i mai rămase nici lui Kemény alt­ceva, decât să-şi asigure retragerea. Isteţimea şi curajul excelentului strateg fuseseră deplin înfrânte prin tactica lui Iancu.

Totuş Kemény nu aşteaptă atacul general al Românilor, ci în ziua de 15 Iunie luă el iniţiativa. latre 10 şi 11 înainte de amiază el trimese un corp de vre o miie de oameni cu două baterii de rachete împotriva aripei dm stânga a lui Popa Balint. Către amiază prefectul din Roşia trebui să se re­tragă până !a Gherghel, unde ocupă o poziţie mai favorabilă. Lupta se în­cinse din nou şi când tribunul Ciuri­leanu sosi cu 400 de oameni ai săi, la timp potrivit, duşmanul începu re­tragerea in debandadă, către Abrud. La amiază atacară pe Kemény atât Gomboş cât şi Fodoreanu, în centru, iar Vlăduţ la aripa dreaptă. Când ziua era pe sfârşite, Ungurii fură siliţi a se retrage în poziţiile din care au plfccat. In toate punctele Românii nu numai că s'au ţmut bine, dar au şi înfrânt puterea ofensivă a duşmanului. Rezultatul ar fi fost şi mai strălucit, dacă Groza ar fi putut sosi la timp Ia locul ce i-s'a hotărât. Dar el veni prea târziu şi Kemény avu timp să evite învăluirea, apărându-se cu un foc ucigător pe care-1 deschise asupra straşnicului tribun.

Seara la masă se spune, că ar fi zis Kemény:

AVRAM IANCU, CU MINTEA ÎNTUNECATA

„Dracul să se mai bată cu popii"! şi desigur atunci hotârî, ca a doua zi să spele putina, căci într'adevăr „popii" noştri făceau minuni de vitejie. La chemarea lui Iancu ei se adunară în dimineaţa zilei ur­mătoare pentru a organiza al doi­lea atac fixat pentru 17 Iunie. Dar Kemény şi de sstădată le strică socoteala. Sleit de puteri el nu mai era în stare eă reziste : „Tru­pa mi-s'a obosit", spune el, „pâine nu avem, muniţia toată mi-a trecut, şi aşa în 16 Iunie m'am retras".

Retragerea lui Kemény a fost mai norocoasă decât a înaintaşului său. In zori de zi el făcu un atac furios în potriva aripei pe eare o comanda Simeon Groza, şi în a-ceeaş vreme trimise către Roşia o coloană puternică, pentru a-şi des-eh de, cu mai multă siguranţă, dru­mul spre Zlatna. Pe urmă, sub protecţiunea unei negure dese, ieşi din Abrud fără zgomot, încă înainte de amează. Iată cum povesteşte însuş Kemény, pe scurt această retragere :

„Am avut o zi norocoasă, dar îngrozitoare (irtózatos). Vreme de opt ceasuri am stat într 'un foc fără întrerupere. Ei construiseră baricade, la spatele meu, pe şoseaua strâmtă, şi au stricat cal mai înalt pod de peatră. Mi-a trebuit un ceas şi ju­mătate până l-am refăcut. Până a-tunci duşmanul atacă trupa din dârăt atât pe şosea, cât şi din pă­dure, din dreapta şi din stânga. Soldaţii mei slăbeau şi astfel îna­intau duşmanii. Observând aceasta m'am întors şi eu cu o companie din regimentul Booskay şi cu 2 companii din batalionul al 11-lea. Le adusei aminte despre Ьаійііа dela Simeria, flăcăii se însufleţiră, porniră la asalt şi îi respinseră. I-au făcut să alerge în dreapta şi stânga pe dealuri şi acolo dease-menea i-au împrăştiat. Iatr'aceea bravul colonel Forró restaura podul. Am plecat la drum şi luptându-mă neîncetat am adus norocos la Zlatna atât pe soldaţii mei, cât şi tunurile şi pe răniţii din luptele dela Abrud, precum şi pe femeile şi pe bărbaţii, cari au voit să se refugieze. Pierderi am avut un o-fiţer mort şi doi răniţi, 15 soldaţi morţi şi vre-o 20 răniţi".

Norocul, căruia de atâtea ori îi atribuie Kemény scăparea sa, con­sista în faptul, că folosindu-se de negura deasă s'a strecurat neob­servat către Zlatna şi astfel n'a putut fi urmărit decât de o parte a trupelor noastre dela aripa stângă, de Buciumani şi Mogoşeni, cari totuş i-au căşunat pierderi cu mult mai mari, decât cum mărturiseşte Kemény: peste 250 oameni. De altă parte norocul lui Kemény fu şi împrejurarea, că Axente nu era, cum prevedea Iancu, la DealuMare, cu armata sa, ci îşi perdea timpul în mici expediţii fâ>ă rost, lăsând astfel să scape din cuşcă duşma-cui bătut,

Cu toate acestea retragerea no­rocoasă a lui Kemény însemna

/ cea mai frumoasă biruinţă pentru Avram Iancu. După luptele grele, cari au ţinut nouă zile, duşmanul obosit, sleit de puteri bătut prin urmare, a fost silit a se retrage. Când a auzit generalul Bem de isprava colonelului său s'a înfuriat peste măsură şi ia poruncit lui Ke­mény să se întoarcă imediat din nou în munţi, dar bietul colonel avu noroc, că pătrunzând Ruşii în Ardeal, fu comandat în altă parte. Când a ajuns la Zlatna făcu raport către comisariul guvernial. El îşi începe scrisoarea cu aceste cuvinte: „Măria Ta te vei mira, că m'am dat îndărăt dar eu m'am retras numai". Această frază e mai mult ca o jumătate de măr­turisire. Vedea şi el că înfrânge­

rea nu se poate ascunde. Iată a-cum ce scuze găseşte Kemény, căci un comandat bătut găseşte, întocmai ca şi un vânător ptost totdeauna scuze :

„Românii au cel puţin 70 mii de oameni, dintre cari vre-o 10 mii înarmaţi cu puşti, ceilalţi eu lănci. Se bat mai bine ca soldaţii lui Puchner, sunt fanatizaţi şi des-nădăjduiţi. Dacă îl dam jos de pe un deal, fugea pe celălalt şi bătea dealurile, de parecă avea hârsoabe pe opinci, fugea bine, până când soldaţii mei îşi scoteau limba şi se rostogoleau de pe muchea dealului. Pe ăştia în chipul acesta nu-i pu­tem învinge. Ori trebue să se urce enorm de multă ostăşime, ori, dacă nu-i cu putinţă, trebue încunjuraţi cu cordon şi înfometaţi; dar să nu fie încunjuraţi la munte, deoa­rece o armată mai mică o fac puz­derie, ci să li-se închidă drumu­rile, pe unde îşi duc cerealele".

Adăugăm la aceste observaţiuni ale duşmanului, care începea a ne cunoaşte, că armata lui Iancu, de­parte de-a fi atins cifra de 70 mii. se compunea din v r e o 5—6000 de oameni, dintre cari abia vre-o 2500 erau înarmaţi cu puşti. E lim­pede, că prin exagerarea cifrelor, Kemény voia să diminueze valoa­rea biruinţei lui Iancu. Dar lup­tele aceste cu un inamic de talia co­lonelului Kemény, instruit şi pre­parat pentru o companie grea, scot în relief geniul militar al Craiului Munţilor. Creerul, care a condus, şi inima mare, care a inspirat curaj şi încredere Moţilor, erau tot a lui Avram Iancu şi dacă vitejia personală a prefecţilor, tribunilor şi Moţilor a devenit legendară, toţi împreună priveau la El, ca la întruchiparea energiei şi eroismului, care au aşteptat o mie de ani so­sirea eroului nostru.

SU VIU DRJG0MIR Din volumul „Avram Iancu" 1924.

POEZII POPULARE Pe dealul Feleacului Merge carul Iancului Carul merge 'mpedecat Iancu merge supărat Pentr'un hoţ de împărat.

Boii-s cu coarne de ceară, Om ca Iancu nu-i în ţară. Boii-s eu coarnele de spume, Om ea Iancu nu-i în lume. Boii-s cu coarnele verzi,

M â n t u i r e a c e l o r b o g a ţ i D U M I N E C A A D O U Ă S P R E Z E C E A Ï I U P A R U S A L I I

Un tânăr, apropiindu se de lisus a îngenunchiat înaintea lui şi a zis : Invăţătorule bune, ee voiu face, ea să moştenesc viaţa de veci? lisus răspunzând i-a zis: Dacă vrei să întri în viaţă, păzeşte poruncile ! Tânărul a întrebat din nou : Cari ? Iar lisus i-a răspuns : Să nu eur-veşti, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb, cinsteşte pe tatăl tău şi pe mamă-ta şi să iubeşti pe de aproa­pele tău ca pe tine însuţi. Celce nu împlineşte, face păcat şi nu poate să moştenească viaţa de veci. Alt­ceva nici nu se pofteşte dela noi pentru moştenirea acestei. Să păzim poruncile lui Dumnezeu, iată, cea dintâi învăţătură a sfintei Evanghelii de astăzi. Despre aceasta însă am vorbit în anul trecut.

Tânărul nu s'a îndestulii cu atâta-A răspuns lui lisus : Toate acestea le-am păzit din tirtereţele mele. Ce-mi mai lipseşte încă?

lisus i- a răspuns : Dacă vrei să fii desăvârşit, vinde-ţi averea şi o împarte săracilor şi vei avea co­moară în cer şi vino după mine !

Tânărul a spus aşadar lui lisus, că el nu vrea să moştenească viaţa de veci aşa, ca ori-ce om de rând. El nu se îndestuleşte cu împlinirea poruncilor, ci vrea să facă ceva mai mult. Vrea să fie desăvârşit, între cei dintâi, cari moştenesc viaţa de veci.

Este o dorinţă bună aceasta, dar nu este dat să şi o poată împlini fiecare om. Sfinţii lui Dumnezeu şi-au împlinit-o, ei au ajuns la cea mai mare desăvârşire pe acest pă­mânt, iar în viaţa cea de veci au fost încununaţi cunevestejita cunună a măririi. Ei s'au deslipit de averile pământeşti, le-au împărţit săracilor şi astfel au câştigat comoară în cer, după cuvintele sfintei Evanghelii de astăzi.

Tocmai, fiindcă nu este dat fie­cărui om să ajungă la atâta desă­vârşire, lisus nu o pofteşte aceasta dela fiecare om. Se poate mântui omul şi fără să şi vândă averea, dacă împlineşte poruncile lui Dum­nezeu. Pe bogatul, care împlineşte poruncile, Dumuezeu îl iubeşte. Averoa unui astfel de om este o isvere curată, pentrucă nu este câştigată cu fui tul, nici cu minciuna sau înşelăciunea. Omul bogat, care îşi foloseşte averea spre lucruri bune 3 spre binele familiei şi a se­menilor săi, nu lucră împotriva

FLUERUL LUI AVRAM IANCU. FLU ERUL SE PĂS­TREAZĂ ÎN MU

ZEUL NAŢIO­NAL DIN ARAD

CRUCEA LUI AVRAM IANCU DE LA BLAJ

Om ea Iancu nu mai vezi.

Jele-i, Doamne, cui i-e jele, Jale-i, Doamne, codrului De armele Iancului. Că le plouă şi le ninge Şi n'are cine le'ncinge. Că cine mi le-o avut Mi-o pus faţa la pământ, Dar n'o pus'o să'nflorească, Ci-a pus-o să putrezească Şi nă nu mai haiducească!

* * Strigă Bărnuţ din Sibiiu, Că Ardealul nu-i pustiu. Strigă Iancu dela munte : Nu te teme măi Axente, Că şi eu vin dela munte Cu opt mii şi nouă sutei

Şi când Iancu se găta Şi dela munte pleca Toată Turda tremura Şi din gură cuvânta: — Iancule, Maria ta, Lasă Turda, n'o prăda, Că ce-i cere noi ţi-ош da, Şi ţi-om da bani cu mierţa, Galbinii cu ferdela !

— Nu-mi daţi voi bani cu mierţa Nici aur cu ferdela ! Puneţi unguroaele Să svârle mănuşele Şi să ţeasă pânzele Cum le ţes româncele!

Cât e dealul de lungat Nu-i ca Iancu de'narmat, Că-şi face tunuri de brad Şi mere la Bălgărad, Şi-şi lace tunuri de fag Şi merge la Cluj ou drag

voinţei lui Dumnezeu. Ba omul chiar are datoria să strângă averi, pentru copiii lui, ca la întâmplarea, când ar muri pe neaşteptate, să nu-i rămână copiii pe drumuri. Omul cuminte şi cu frica lui Dumnezeu nu se alipeşte prea mult de averile pământeşti. El nu socoteşte averea ca pe-o ţintă a vieţii sale, ci ca pe nişte mijloace, cari îl ajută să-şi împlinească slujba pe acest pământ. El şi în câştigarea de averi ur­mează calea cinstei şi nu se abate dela cărările dreptăţii.

Cei cari se alipesc prea mult. de averile pământeşti sunt în stare să-şi piardă chiar şi sufletul, numai să şi-le poată înmulţi. Averile unor astfel de oameni sunt câştigate pe nedreptul ; sunt plămădite dm lacri­mile şi suferinţele celor năcăjiţi. După dreptate, aceste averi nici nu sunt ale lor şi poate tocmai de aceea se alipesc de ele prea mult. Aşa a fost şi tânărul din sfânta Evanghelie de astăzi. lisus poate, tocmai de aceea i a dat sfatul să-şi vândă avei ea şi să o dea săracilor, fiindcă ştia că averile lui au fost câştigate pe nedreptul. Iar celce vrea să fie desăvârşit, trebue să se lapede de tot ce îl leagă de acest pământ. Tânărul a fost bogat foarte, de aceea auzind cuvintele lui lisus s'a dus întristat. Prin aceasta a dovedit, că gâudul, cu care s'a apropiat de lisus n'a fost curat. Ba, când s'a lăudat, că el a păzit po­runcile lui Dumnezeu din tinereţele lui, a spus un neadevăr. Dorinţa lui, da-a fi desăvârşit a fost o do­rinţă lumească. El credea, că lisus îi va da alt sfat, prin împlinirea căruia să-şi câştige mai multă vază şi cinste înaintea oamenilor.

După depărtarea lui, lisus a grăit apostolilor: Adevăr zic vouă, ane­voie vor intra întru împărăţia lui Dumnezeu eeice au bogăţii! Zio vouă, mai lesne este furiei de co­rabie să intre prin urechea acului, decât bogatului să inire întru îm­părăţia Iui Dumnezeu.

Cuvintele acestea sunt cuvinte de orândă, cari au cutremurat chiar şi pe apostoli. Au ş i întrebat pe I i sns : cine dară, se poate mântui? Ei credeau la început, eă după cuvin-•ele lui lisus, ca să se poală omul mântui trebue să fie sărac, să nu aibă niei-o avere pămâ'itească. Fu­ria de corabie întrundevăr nu poate să treacă niciodată prin urechea acului.

lisus răspunzând, le-a zis : Cele ce sunt cu neputinţă la oameni, sunt eu putiîiţă la Dumnezeu. Să vedem aşadar, cum avem să înţe­legem cuvintele de orândă aîui lisus asupra bogaţilor ?

Din capul locului, dacă numai cei săraci ar putea să moştenească viaţa de veci, atunci lisus îndată la început ar fi spus tânărului : vinde tot ce ai şi dă săracilor. El îi spune însă : păzeşte poruncile ! Numai după stăruinţele lui de mai apoi i-o spune sceiisia. Aşadar şi bogaţii se pot mântui, dacă păzesc poruncile. In sfânta Evanghelie tocmai ni-se spune istoria unui bo­gat, care s'a mântuit, al cărui nume era Zaehei. Acesta nu şi-a vândut toată averea şi totuşi s'a mântuit. Ş i a dat numai jumătate din averea sa celor săraci, iar nedreptăţile pa cari le-a făcut le-a întors împătrit. El prin acestea a împlinit numai porunca lui Dumnezeu, caro ne porunceşte să nu furăm şi să în­toarcem înapoi lucrurile furate. A împlinit şi porunca iubirii de aproapelui, iijutà.d dm averea lui pe cei săraci. Dar i-a rămas şi lui avere, ca să-şi crească copiii şt să le lasă moştenire şi t o tuş i lisus i-a zis : Astăzi s'a făcut mântuire e?isei acesteia ! Ce eă facă aşadar cel bo­gat, ca să moştenească şi el viaţa de veci? Să-şi foreetcze averea şi dacă cumva află, ox are şi avere câştigată pe nedreptul, aceasta să o întoarcă, pentrucă celor cari fură şi înşeală numai ч şa li-se iartă pă­catul, dacă întorc pagubele făcute. Să muncească cinsüt, siiindu-se, ca toata averea lui să fie câştigată pe cale cinstită. Să ajute pe cei săraci, muiţumiud lui Dumnezeu, că lui i-a dat putere, sănătate şi minte, ca să-şi poată câştiga averea.

Dreptatea şi mila subţiază furia de corabie acelui sărac, g şa încât poate să încapă prin urc-bea acu­lui. Auziţi dar bogaţilor : fiţi drepţi şi miloşi şt atunci ve-ţi moşteni şi voi împărăţia lui Dumnezeul

Vedem. însă de mvlteori, că sunt oameni bogaţi, cari nu au niei-o milă de cei săraci şi nici simţ de dreptate. Nu sunt în stare să în­tindă nici mă'iar o etaje de pâne celui sărac. Rglreenia lor e mare, în Joc să întindă vre - un sjutor celui sărac sunt buni bucuroşi să le ră­pească şi brum'i de avere ce o mai au, ca eă şi-o îmulţeaseă pe a lor. Despre un as'fel de bogut ne spune şi lisus, eă a sjuns în munci, îu iad, pentrucă n'a fest în stare să dea măcar o co?.je de pâ-ie lui L;z'ir cel sărac, ori măcar o zdranţă cu care să-şi acopere trupul plin de bube.

lisus Hristos a zis odată : Fericiţi sunteţi sărăciilor, că a voastră este împărăţia lui Dumnezeu. Bogatul încă poate să fie sărac, fă ă să se lapede de averi. Dacă eel bogat împlineşte poruncile lui Dumnezeu, atunci este sărac de p a c t e ş i atunci moşteneşte împărăţia lui Dumnezeu, lisus ne-a poruncit să n-. îmbogă­ţim în fapte bune. Ni m o nu are atâtea prilfgiuri să se îmbogăţească în - fapte bune, ta -л1) gaţi în averi pământeşti. F p'oi b -re duc po cei bogaţi î u i 'Ч ă 'ăţia lui Dumnezeu. Să?a> de p a c t e sub­ţiază funia de c ir. b i . , bogăţia fap­telor bune lărgeşte urechea acului. După legile omeneşti aceasta este cu neputinţă. Sărăcia păcatelor ş i bogăţra faptelor bune smulge însă pe cel bogat din braţele dia­volului şi îl apropie de Dumnezeu. Dar la Dumnezeu,, — după cum vă spune sfânta Evanghelie de astăzi, — toate sunt cu putinţă.

SEPTi'IU POPA

Nu mai există bcafè ûb poc, epidemie şi boalele de gură!

Dacă fiecare gospodar îşi va îngriji regulat vitele saie cu sarea antiseptică nutntoare

„ D E S I N F E C T 0 R " a pritnmedîcului veterinar dr. DÁVID ELE­VER, care este coneesior'ată orin lege şi cu folosirea acestuia fiecere gospodar tş !

poate asigura o prăsire de porci sănă­toasă, bine mâncătoae şi bine desvolta*à, mai iute ingr&sătoare şi bine mâacăcioî'Să

Un paohet de an efer: de kgr împreună ea Instrucţie! авирга modului d« întrabuinţare, costă 20 lei. Peotru comercianţi şl cooperative în paeh«te de 20 bucaţi a on sfert de kgr. trimite contra sumei de lei 300, trimişi înainte sau B20 lei cn ramburs în toată ţara. Repreiontantul nostru general pentru toată România : Urma

T . - M r R E Ş , тт. P r i n c i p e s a №. Z La comenzi rugăm a indica punotuos ad­resa exactă (judeţul noşta ultimă) <o> a» Interesul fiecărei gospodar este ca tn fle­care eomuna, cooperativelor şi сотегсіяп-ţilorsă comunise această publicaţie şieăvln-

Pagina 6. CULTUKA POPO H v r m Numărul 75

R Ă V A Ş E D E L A S A T E Din Dobriceni (jud. Vâlcea)

In ziua de 17 August, societatea culturală „F*rul", a ţinut a treia şedinţa literară artistică.

D-1 N. Opriţoi, învăţător, a făeut darea de seamă asupra „Sociolo­giei" de Emil Durkhaim. Confe­renţiarul arată regulele ce autorul aduce în formarea nouii sale metode sociologice.

D-1 Traian Z. Tăcău a citit bu­căţi din „Romanţe pentru mai târziu" de I. Minulescu şi a recitat „Cetatea Neamţului" de Gt. Coşbuo.

D-l G. Bobei, acompaniat de d l G. Tănăsoiu, a cântat la vioară „Caravana" de Aseh, şi eu vocea „Pe cărările pădurii" de Traian De-metrescu şi altele.

După pauză, d-1 Marinescu-Pasoi învăţător, a ţinut conferinţă despre „Psihologia mulţimii" arătând în ce fel se manifestă individul aparte, şi în colectivitate, în faţa aoe-luiaş act. D. Oogăroiu

Din Tomeşti (jud. Tutova) Duminecă, 10 August, s'a târno-

sit biserica d;n satul Tomeşti, com. Pogana, căreia i s'a făcut o repa­raţie deaîntregul. Biserica este ve­che — aproape 200 ani — însă acum fiind tocmită, poate să ţie încă mulţi ani. Actul sfinţirei a fost săvârşit de către P. S. Protoiereu C. Hârnea, ajutat de preoţii Ilarion Dodu sub-protoiereu şi Cornel Grumăzeseu. Predica a rostit-o părintele Cornel Grumăzeseu, care a scos în Jumină bogatul cuprins din evanghelia zilei. La sfâşitul slujbei au vorbit: Păr. protoiereu, d-1 prefect Nestian, cari au adus laude sătenilor, eari au luat parte pentru înfrumseţarea sf. locaş. S'au adus mulţumiri şi preo­tului Іогаі Grigore Blinariu, pentru strădania depusă Ja aceasta restau­rare şi pentru donaţia de 7 mii de lei făcută bisericii.

La ora 1 după amsază s'a ser­vit praznicul, după care fiecare e'a retras dueâudu-se întru »le sale. Lăudăm râvna Tomeştilor pentru Casa Domnului şi dorim ea să fie pildă şi satelor Bogeşti şi Pogana a căror biserici au nevoie de grab­nice reparaţiuni. Nădăjduim că preotul Grigore Blinariu va pune în lucrare cât mai curând şi acele două biserici. A. B

Din Tazlău-Lucăceşti (jud. Bacău) In ziua de Sf. Petru a avut loe

la şcoala din satul Tazlău, com. Lucăeeşti, serbarea de fine de an. Această serbare a început prin mar­şul „Trecerea regimeutului". După acest cor a urmat darea de seamă făcută de d-1 Petru Torna dirigin­tele şcoalei, dând totodată şi situa­ţia elevilor.

Elevilor meritoşi, d-na Sofia P. Torna, învăţătoare, le-a împărţit, cărţi şi rechizite şcolare în valoare de o mie lei. Au fost premiaţi elevii: el. 4 Dârliiu Natália, Andrăşoaei Lucreţia şi Ionescu E l e i a ; cl. 3 Comănescu Ioan, Zota To>der şi Moisă Adela; el. 2 Rădulesou Ale­xandru, Dârlău Emil şi Andrăşoaei Ioan ; cl. I. Ionescu Mrcea , Şipoş Elena, şi Lupu Elisabeta.

După împărţirea premiilor, a ur­mat un bogat program format din cântece frumoase pe trei voci, poezii şi jocuri naţionale. S'a jucat de către elevii şcoalei piesa de teatiu „Într 'un alapost" .

PubLcui a lămas adânc mulţămit de felul cam fiecare elev şi-a jucat rolul, plecând delà aceasta serba e cu lacrămi in ochi, pentruca acea­stă serbare ne-a amintit timpul pe­trecut în restrişte în războiul tre­cut, mulţumind din suflet inimoşi­lor învăţători ai şcualei d-na Sofia şi Petru Torna. C. I.

Din Popeşti (Vâlcea) In seara zilei de Duminecă 10

August, s'a ţinut în sala şcoalei din satul nostru o mare şi frumoasa şezătoare culturală a cercului cul­tural „Lumina" din localitate. Lume rnubă a luat parte la cea mai mândră şezătoare care s'a ţinut în satul nostru. Producţia artistică a fost bine compusă şi reuşită.

După deschiderea şezătoarei, fă­cută cu câteva cuvinte pline de avânt şi dragoste de către preotul Emilian Lăstun, parohul comunei şi preşedintele cercului, a urmat producţia artistică, compusa din cântece patriotice şi populare, în care remarcăm pe domnul Alexan­dru Georgescu, învăţător Oleşani, care a cântat cu avânt „Dezertorul" cântec patriotic şi „АЫ codrule Г cântec popular şi pe Gh. Predescu, seminarist, care a cântat „Foae verde de dudău" cântec popular şi „Cântecul Generalului Dragalina", cântec patriotic, poezii recitate, coruri mixte şi o piesă într 'un ect.

Dintre recitări remarcăm pe D. Diaconescu, licenţiat în drept, care a redat mmunat poezia „Sub patra­fir" de Gh. Coşbuc şi pe Nieu Dumitraşcu, elev clasa 6-a liceu, care a recitat „Unul ca o sută" poezie de Gh. Coşbuo şi „Herşcul Boccegiul",vedevil de V. Alecsandri, care a produs veselie printre cei cu conştiinţa curată şi roşcată în faţă pentru cei necinstiţi.

Tot deodată, printre diferite cân­tece şi recitări s'au executat câteva coruri mixte, dintre care notăm : Ciobănaşul şi Seara când răsare luna.

Dar ceeace a mişcat mult mai mult pe publicul a fost piesa „Ari­

ciul şi Sobolul", comedie morală într'un act de V. Eftimiu. Piesa a fost bine jucată. Soarta sărmanu­lui Sobol, reprezentat prin Diman-cea, omul bun şi amical, perfect, executat de d-1 Alexandru Lătun, învăţător înPopeşti, a produs părerea de rău în sufletul celor de faţă, căci sărmanul după ee primeşte eu dragoste şi prietenie pe Părosu, prie­tenul său, care e ariciul, mereu rătăcitor, în casa sa, se vede ame­ninţat ea să fie dat afară din casă, tot ca pe nenorocitul sobol din fabulă.

Producţia artistică fiind terminată D. Diaconescu, vice-preşedintel -cercului, a făcut apel Ia cei de faţă pentru a colecta fiecare după pu­terile sale, la strângerea unui fond pentru biblioteca cercului. Din această colectă s'a strâns mica sumă de 205 lei, care de şi neînsemnată pentru mulţi, nespus de mare şi folositoare pentru cercul cultural. Notăm pe Preotul Emilian Lăstun, Torna Marinescu, I. Barbulescu, învăţător, D. Vuşcan şeful postului, N. Predescu notarul comunei, 1. Bălteauu, primar şi I. Diaconescu licenţiat în drept, cari au dat câte 20 lei. Aducem deasemenea mul­ţumiri şi sătenilor cari au depus ou dragoste micul lor obol, care va produce o dobândă înmiită.

La ora 12 s'a început în sala şcoalei, o petrecere ou jocuri na­ţionale, timp de 2 ore, când ou toţii s'au îndreptat spre casele lor, mulţumiţi şi fericiţi. Ar fi bine ca să se ţină cât mai multe şezători pentruca încetul cu încetul sătenii şi tineretul nostru, să părăsească cârciumile şi localurile nefolositoare de petrecere.

Cum vedem cercul nostru cultu­ral, aşa de bine intitulat „Lumina" aducă pe fiece zi ee trece tot mai multă lumina şi dragoste de cul­tură In satul nostru. Mulţumim cu căldură cercului şi tinerilor; cari cu avânt şi dragoste către satul în care s'au născut, duo o muncă aşa de în­tinsă pentru luminarea sătenilor, pregătindu-i pentru lupta culturală de mâine. Cu toţii se ne rugăm bunului Dumnezeu ca să le dea viaţă lungă, sănătate şi putere pen­tru a putea duce, deşi ou greutăţi mari, că ci sunt mulţi răivoitori ÎD sat, cari văd o mare pierdere pentru ei prin luminarea sătenilor, să poată duce QU dragoste şi avânt opera de luminare a satelor, pe care au început-o aşa de frumos.

MITICĂ DELADAEŞTI

Din Comuna Brabova, G"d. Dolju.) întrunirea cercului cultural-reli-

gios „Renaşterea". De multă vreme se simţea îa aeeaată comună, ca şi in cele din Împrejurul ei, nevoia unui cerc cultural religios. Domnul a voit, cercul cultural-religios a luat fiinţă, şi necredinţa care în­colţeşte din ce în ce mai mult în sufletele locuitorilor, să sperăm oă va fi alăturată prin activitatea aces­tui cerc. Zio necredinţa, deoarece pe aici oamenii au uilat de biseroâ ; biserica lor, atât Dumineca cât şi în celelalte zile de sărbătoare, este cârciuma. Dar ceva şi mai grav; nu numai oă stau In cârciumă şi uit de biserică, care i-ar pregăti pentru viaţa viitoare, însă au înce­put să muncească la câmp în aceste zile lăsate de Domnul, pentru mân­tuirea sufletului. Şi de ce n'ar t aşa, când cârciumile stau deschise în fiecare zi, de dimineaţa până seara tâ rz iu?! Când târgul dumi-necal a fost mutat prin mijlocirea preoţilor acestui eerc, pe lângă cei în drept, Sâmbăta, şi când oamenii banului, cu stăruinţi şi mai multe, au readus târgul iarăşi Dum neea, vâzând că nu ie merg bine aface­rile.

Dar să mergem mai departe, de­oarece nu aceasta voiam să spun.

Cercul cultural-religios „Renaş­terea", de când a luat fiinţă ş până In prezent, a ţinut mai multe în­truniri In fiecare paroohie, al cărei preot face parte din acest cerc.

Pe ziua de 10 August a avut loc a treia întrunire, In comuna B i a bova, ou locuitorii de mai nus. In faţa unui număr prea mic de creş­tini, în proporţie cu comuna, dintre cari autorităţile nu lipsesc, s'a ofi­ciat slujba rislgioasă de către preoţii cercului — câţiva au fost lipsă. După terminarea slujbei, am plecat cu toţii spre şciniâ unde a avut loc întrunirea. Aci, aduşi cu sila de au­torităţi, aşteptau oamenii, mai mulţi ca alltădată, printre cari am văzut câţiva negustori, ale căror prăvălii şi cârciumi fuseseră închise, luoru neplăcut pentru dlor. Preşedintele cereului, Pr. Sendulian (Seacu) urează în numele preoţilor „bun găsit", apoi declară şedinţa des­chisă, dând cuvântul Pr. Mhalache (Predeşti), care, In trăsături generale ne-a arătat însemnătatea Sf. Scrip­turi. Pr. Sandulian arată pe înţe­lesul tuturor, mai amănunţit însem­nătatea Sf. Scripturi. Ca şi la bi­serică, ne-a povestit fapte petrecute, din cari toţi am Înţeles cât de mare este puterea credinţei şi cum sunt răsplătite faptele noastre îa „Lumea cealaltă". Ne-a plăcut ceiace a spus părintele şi toţi am izbucnit în aplauze. Corul cântăreţilor, con­dus de Pr. Mihalache, a cântat mai multe cântece religioase.

întrunirea s'a terminat la ora 1 după ameazi dupăce s'au împărţit

eărţi cu subiecte religioase, şi du­pă asta sm fost îndemnaţi să cerce­tăm biblioteca acestei parohii, în­fiinţată de acest cerc şi care se află l a P r C. Braboveanu. (Despre acea­stă bibliotecă voi scrie mai târziu).

Ce fericire a căzut peste comuna Brabova, odinioară cu un trecut cultural vădit ! Oamenii aduşi cu deasda, au plecat mulţumiţi fiindcă învăţaseră ceva. La împărţirea căr-ţdor toţi au dat năvală, dar prea puţini au fost acei cari au căpătat.

Ceialalţi să vină să ia delà bi-bboteoă.

Să fie oare aceasta un semn spre progres? Vom vedea m*i târziu.

IAN A L I U " M A R T I N

UN NOU $01 DE CUCURUZ ţ Acesta este agrono­

mul american F. D Richey care a des­coperit un nou soi de cuc ruz (popu-şoi), care se face şi se coace în timp de 70 de zile. Noul cu­curuz creşte foarte jos, aproape de pă­

mânt şi îi prieşte şi locuri mai sec1, ca Statele-Unite şi partea de jos a Canadei.

Dacă acest cucuruz se face în 70 de zile, atunci el poate fi sâ mânat de două ori, să dea două recolte într'o vară.

D i n M â m n i c t i - V â l c e a Duminecă, 29 Iulie, a avut loc

pe terenul de sport al Reg. 2 Vâlcea un match de footbil între SSV. (Sor-ietatea Sportivă Vâlceanà) şi HTV. din Sibiiu. înfrângerea a sbferit-o echipa HTV. din Sibiiu cu 2-1.

Cu acest prilej d-1 Ionel Fârcă-şanu, preşedintele SSV., a dăruit acestei societăţi suma de 22 mii de lei.

E o faptă bună ee ar trebui re-peUtă mai adeseori de către toţi acei cu dare de mână, deoarece societăţile noastre de educaţie fiziră şi morală, n'au altceva decât avântul tinereţii şi dorul de mai bine.

O echipă din cohorta de cerce­taşi din Ismail (Basarabia) a sosit »cum o lună la Calimăneşti (jud. Vâlcea) sub conducerea d-lui I. Cristesou, maestru de gimnastică, pentru aer şi apa minei ala din acea localitate.

Joi, 7 August, din iniţiativa d-lui s="b!oeot. Momoael, şeful muzicei Reg. 2 Vàk-e;, s'a dat la Calimă­neşti un concert pentru strângerea unui fond îu folosul cercetaşilor ismaileni. S'au cântat bucăţi fru­moase, iar d l subloßot. Momoeel, care a condus concertul a fost mult aplaudat.

Duminpcă, 10 August, cercetaşii din Ismail au dat o frumoasă ser­bare câmpenească în gradina pu­

blică „Zăvoiul" din localitate. Pro­gramul bogat organizat de d-1 co­mandant al acestei echipe a fost compus din muzică, recitări, gim­nastică suedeză şi egipteană. S'au remarcat cercetaşii D. Criştofor care a condus lucrările şi micul N. Criştofor care a fost îmbrăţişat de public.

Luni sara cercetaşii au plecat, fiind îndelung ovaţionaţi de pu­blicul aflător în gară. т A Z A H T E G .

Către sprijinitori noştri. — Preoţ i , î nvă ţă to r i şi săteni căr­t u r a r i , vă r u g ă m să r ă s p â n d i ţ i această foae cât ma i mu l t . Mij­locul ar fi aces ta :

Să î n d e m n a ţ i pe pr ie teni să o ci tească;

Să ne t r imi te ţ i liste cu n u m e ­le acelor gospodar i car i credeţi că s 'ar abona la foae;

Cineva din sat , iubi tor de car­te, să ne ceară nu n u m ă r de foi, ca să le î m p a r t ă pe bani , la ţă­ran i . Dacă în sat s'ar găsi o pră ­vălie u n d e să v â n d ă foia a r fi şi m a i bine .

O foae costă 3 lei i a r p e n t r u s t r ădan ie , dăm 60 bani , adică să p r i m i m n u m a i 2 lei 40 bani .

Cu felul aces ta de împrăş t i e ­re a „Culturei Poporu lu i " , vom fi în s tare să aducem cât mai mul t e î m b u n ă t ă ţ i r i la ea.

•АААААААААААААААААЛААААААЛАААААААААААААААААЛАд.*.ЛААААІ.Ад.А A A A A A A A A A A A A A A A A A A A A A A A -щ •

92 4-

TEASCUR pentru struguri şi fructe

i v % . \ J ! \ i pentru struguri şi fructe c o m b i n a t e ş i s i m p l e .

Tocătoare de nutreţ şi maşini pt. despicat strujeni de porumb

furnizăm eu preţuri reduse şi imediat

DEPARTAMENTUL « A Ş I N E L O R al Retininnei agr ico le săseşti arde lene

S I B I U , S t r a d a S u r e i Wo. 2 2 . Йагтттттттттттттттѵтттѵтттттттттттттттттттттгттттттттттттттттттттттттттѵтттттттѵттг

Specialităţile fabricei de bere (ZELL df n Cluj

» » « I

« » » » e> » »

»

» » « I » fr »

b e r e i m t r r t o a r e , s p e c i a l i t a t e a X E A G U L Ă d i n m a l ţ d u b l u

U R S 9

«I* »

b e r e A L B A , m u l t a p r e c i a t ă

din c a i M z a căutaţilor lor neîntrecute s ' n u dove­dit ca marca cea mai superioară. Se capaiâ pretutindeni

— " ~ ' - ™ - - •• ' _ _ - - - -

I n v e l i r e d e c a s e e u E T E R N I T !

ЛАААААААААААААААААААААААААААААААААААААААААААААААААААААААААААААААААААААААААААААААА^

AVANTAJELE LWELIREf CASELOR CU ETERNIT SUNT: 1. F o r m a exterioare foarte plăcută. 2. Eterni tül e uşor şi, deci, n u re­

clamă decât o coamă uşoară. 3. Nu e fragil, ci din contră, foarte

elastic. 4. E absolut incombustibil . 5. E nealterabil prin îngheţ şi rezistă

tu turor intemperii lor atmosferei.

6. E absolut impermeabil . 7. E o bună materie izolantă. 8. E de mare flexibilitate, rezistent

şi soliditate. 9. Este imediat şi în orice cantităţi,

fuinizabilă prompt, din depozit. 10. E mul t mai ieftină decât tabla

sau alte materiale de învelit.

IO (zece) ani g-aranţie tn scris pentru cal i tatea materialului !

Mostre, oferte şi prospecte cu preţuri , trimite, la cerere, imediat gratui t :

D E P A R T A M E N T U L M A S i i 87, 4 - 3 SIRIU, STRADA S A I U I No. 2 2 .

a l R . A ST . S . A r d e l e n .

2 Ж *v3P Ж li Г.

Prima Fabrică Româna de Vagoane şi Motoare S. A. DIRECŢIUNEA GENERALĂ :

IIUCUREŞTI, S t r . Lascar Catargiu 11 Telegrame : VA G ON ASTE A BUCUREŞTI.

Scrisori : CĂSUŢA POŞTALĂ 136, BUCUREŞTI. Autobuse de pasageri pentru oraşe şi localităţi balneare. Pro­iecte de exploatare şi de rentabilitate la vérere.

Camioane cu transmisiune prin car­dan, sau lanţuri. Capa­citate ЗѴг tone.

â i i t o m o b i l e - e i s t e r n e

pentru transportul de uleiuri, benzină, şi petrol. Capacitatea 3550 litri.

Automobile cu pompă de incendiu pentru pompieri.

Automobile stropitoare pentru oraşe, lărgimea de stropit 5 metri.

Strunguri de precizie pentru tăiarea de ghevin-duri Withworth, mili­metrice si modal. Dis­tanţă întră vârfuri 1000, 1200, 1600 si 2500 mm.

Piese cu excentric cu cursă de 30 mm. pre­siune de- 8 tone.

Grupuri electrogene de 35 Kw, 110 sau 220 Volţi, putând alimenta 150 becuri de 25 lumini.

Motoare de benzină de 6, 14, 45, 60 şi 90 HP.

Maşini de găurit de 15 mm. şi 35 mm.

Produsele noastre se găsesc cu preţurile originale de fabrică la următoarele firme:

AKAD: întreprindere de Maşini şi Automobile, Str Alexandri 6. BRAŞOV : „Silvani** întreprinderea Teelmică, Strada Spitalului 64. ClùVJ': Blaga Bmil, întreprinderea Te^hnică, Piaja Ştefan cel Mare C. LUGOJ: Schwäbische Zentralbank, Filiale Lugoj. MEDIAŞ i Departamentul Maşinolor al reun. agr. s. a. suc. OR A DJiA-MA RIÎ: .Economia' S. â. Orc er ( şi Indust., V. M. ѴНчксЫ SÄTMAR : Fraţii Priutir Fabrica de Magini şi Turnătorie SIBIU (.Departamentul A'nşinoîor al roim agr. s. a. suc. SIGHIŞOAUA : Hepartamantul Maşinelor al reun. agr. s. a. suc. TÂRGU-MUUEŞ : Biri E„ Ing. mecb. ou diţ.l. întreprind oro» t e h ­

nică, Str, Ştefan Voda l/a. •TIMIŞOARA ! Bohwäbisoher Landwirtacbaftsverein.

Ш

Ш

fi

Cea mai mare întreprindere pentru e x p o r t şi impor t de r i n * k Ä M B WJ1

JL

î n t r e b u i n ţ a t e ş i n o n ă , d e p a t e r i p e n t r u m o t o r i n ă b e n z i n ă , g a z п а ш і - а і ş i ga?, u i e t a » . Not«vr D i e s e l o r i z o n t a l ş i v e r t i c a l .

Construcţium da mori şi di­ferite maşine pentru mori.

Consiliu şi expertise da inginer

arafuit !

.fee.

M a ş i n e e n v a p o r

s e m i s s a b i l e .

Maşine de treerat în con­dition! de plată

favorabile.

Oferte, prospecte se t.-'.tfl-t ,s»«dist.

i n g i n e r TEODOR HOFFiflA. ШШ CLUJ, Str. Regina M a r i a 3 8 .

RECLAMELE «lin „Cultura Poporului*' au cel mai mare ş i mai desăvârşit succes !

Roate de tors poporale farnizează prompt orice cantitate din depozit

Departamentul Maşiuelor al reuniune! agricole săseşti ardelene

S I B I U , STRADA S Ä R E I No. 22.

Firul regalat ! Ca flecare roată de tors se dă un prospect conţinând instrucţiuni pentru în­trebuinţarea ei. No. 89—4—2

/ттттттттттттттѵттттттттттЧттѵттттттттттттѵттттттттттттттѵтттттттттттгттттттѵтттт^

Ga deplini garanţia aa înainta at războia — oala вші aaaa

C U R E L E D E TRANSMISIITrVE H aratiearal« авааіаУК^: Carele tfe alela peatra tfhuuaart, 8at»are> «sare »I ta! felal i a piti atetra iafrabatatare fttkaiea - кЧагенВ

G R A T I I R E N N E R at C O M F . SOCIETATE Атиям e E. v л .

O RECLAMA folositoare se face în „CULTIJRA POPORULUI' care se tipăreşte în 56 mii de exemplare

« y e n i KkMflrafUi „Viaţa", Clm], Steaáa Raataa Жагт Sâ,