1.)Religiile în antichitate. Egiptul.  

Religia egipteană este considerată ca având cea mai lungă perioadă de existenţă dintre toate religiile lumii. Izvoarele referitoare la religia acestei ţări sunt destul de multe: texte din piramide, din sarcofage, monumente arheologice, „Cartea morţilor" etc.      Ţara Egiptului este numită de Herodot "un dar al Nilului", fără Nil, Egiptul nu ar fi decât un colţ din imensul pustiu al Saharei. Religia a jucat un rol important in viaţa egiptenilor antici, dominând întreaga lor istorie. Herodot scria despre egipteni că sunt "cei mai religioşi dintre toţi oamenii" (Istorii, II, 37). Privita în general, religia egipteană constă din adorarea sub diferite forme a naturii şi în special a soarelui. Este deci o religie a naturii. Această religie nu se prezintă însă ca fiind ceva unitar, ci ca un complex format din elemente eterogene, uneori chiar contrare. Înainte de anul 4000 î. Hr., deci înainte ca Menes să fi realizat unitatea Egiptului, fiecare trib era independent, având zei proprii, temple, preoţi, rituri si credinţe specifice. După unificare, fiecare trib a păstrat o oarecare autonomie religioasă, care a fuzionat într-o structură religioasă; au fost pastraţi zeii fiecărui trib, formându-se un panteon, însă fiecare zeitate locală îşi avea cultul ei aparte. Trebuie spus ca multiplicitatea zeilor se datora de multe ori numelor pe care le aveau şi nu zeilor. Zeul creator suprem era numit Atum la Heliopolis, Ptah la Memphis, Thoth la Hermopolis în Egiptul de Mijloc, Amon la Theba, Horus la Edfu şi Khnum la Elephantina. Toate aceste zeităţi au aceleaşi atribute, aceeaşi natură si aceleaşi funcţii. Diferenţa lor constă doar în reprezentarea externă şi în câteva trăsături accidentale.

Religia egipteană este considerată ca având cea mai lungă perioadă de existenţă dintre toate religiile lumii. Izvoarele referitoare la religia acestei ţări sunt destul de multe: texte din piramide, din sarcofage, monumente arheologice, „Cartea morţilor" etc. Egiptenii aveau o religie politeistă. Faraonii erau consideraţi ca fiind fii şi moştenitori ai zeilor. Fiecare faraon se năştea printr-un fel de concepţie supranaturală, ca fiu al unei pământence şi al zeului Ra. Urcarea faraonului pe tron era asemănată cu urcarea soarelui pe tronul lui Horus. Zeii înşişi luau parte la ceremonia încoronării, purificând pe noul rege şi transmiţându-i puterea divină.

1

Omul a fost creat de zei, de aceea, e numit fiu al zeului. Ei îi ajută pe oameni, îi ocrotesc, îi iubesc, iar omul este un slujitor, un rob al zeului. Egiptenii iubeau viaţa şi considerau că viaţa viitoare e o continuare a vieţii de pe pământ. Călătoria sufletelor după

moarte aveau ca ţintă împărăţia lui Osiris, unde ele duceau o viaţă fericită. Pentru a ajunge aici, treceau prin mai multe pericole: monştri, capcane, ape etc. Pentru a sfătui şi călăuzi sufletele în timpul acestor călătorii postume, s-a compus „Cartea morţilor", un adevărat ghid al lumii de dincolo. În acesta carte, sufletul mortului găsea indicii despre tot ce trebuia să facă şi să spună pentru a izbuti să ajungă in fericita lume a morţilor.  Foarte importantă în înţelegerea eshatologiei egiptene este Judecata lui Osiris.

Sufletul mortului era dus în faţa unui tribunal compus din 42 de judecători, condus de Osiris, în faţa căruia el trebuia să-şi mărturisească curăţia morală. Adresându-se lui Osiris, îl saluta ca pe un zeu al dreptăţii, asigurându-1 că n-a făcut nici o faptă rea, nu şi-a omorât rudele, n-a minţit, n-a trădat, n-a pârât, n-a bârfit, n-a făcut pe nimeni sa sufere de foame, n-a

făcut pe nimeni sa verse lacrimi, n-a comis adulter. Atunci, judecătorul suprem pronunţă hotărârea. Locurile de cult erau templele, „locuinţele zeilor". în ele se păstrau statuile zeilor şi erau instalate animalele lor sfinte. În templul propriu-zis nu se celebrau niciodată ceremonii publice. În templu intrau numai preoţii principali ai templului şi, în anumite împrejurări, faraonul. Zeul era tratat ca un rege căruia nu trebuia să-i lipsească nimic. I se făcea toaleta zilnica, i se ofereau mâncăruri alese, i se aduceau flori din abundenţă. Jertfele si ofrandele formau partea principală a riturilor cultului egiptean. Singurul preot în înţelesul strict al cuvântului era faraonul, în calitatea sa de zeu si de fiu al zeilor. Ceilalţi preoţi îşi împlineau funcţia ca înlocuitori, ca împuterniciţi ai regelui. Egiptenii conservau cadavrelor prin îmbălsămare. în ceea ce priveşte mormintele, oamenii obişnuiţi erau înmormântaţi în gropi, iar persoanele de vază şi, mai ales, faraonii erau îngropaţi în piramide. Cele mai renumite dintre

2

ele sunt marile piramide de la El Giseh, înălţate pentru a adăposti mumiile a trei faraoni: Kheops, Khefren si Mykerinos. 

Zeii

•    Re (Ra), zeul care se plimba cu barca pe oceanul cerului într-o nesfârşită călătorie cerească, însoţit de suita zeilor, a zeiţelor si a sufletelor celor morţi. Călătoria sa de la răsărit la apus era socotită ca plină de peripeţii şi lupte, totdeauna victorioase, împotriva puterilor întunericului. •    Horus, fiul lui Re (Ra), unul dintre cei mai populari zei ai vechiului Egipt.•    Ptah a fost la început un zeu al pământului. Apoi a fost asociat cu alţi zei ai morţii, luând forma unui om mumificat.•    Osiris, tatăl lui Horus şi soţul zeiţei Isis, marele şi puternicul prieten al morţilor, reprezentat printr-un om înfăşurat în panglicile mumiei. •    Seth, reprezentat ca un animal hidos, cu urechi mari şi cu coada despicată,

sau sub forma unui om cu capul acestui animal, era zeul furtunii. •    Toth, zeu al lunii, era scribul şi consilierul zeilor.•    Amon a devenit cu vremea zeu solar, combinându-se cu Re şi, sub numirea Amon-Re, a fost cel mai puternic zeu egiptean. El a fost deci zeul suprem al epocii de apogeu politic, cultural si religios al Egiptului.

Morala

3

La egipteni, căsătoria era liber consimţită, divorţul era permis, iar femeia era considerată egală cu bărbatul, fiind numită stăpâna casei. Sclavii aveau multe drepturi: să se căsătorească cu egiptence, să posede bunuri şi funcţii publice. Fiecare egiptean avea îndatoriri faţă de semeni: „niciodată n-am păcătuit împotriva bogăţiei cuiva"; „am înmormântat pe cei bătrâni"; „am dat pâine celor flămânzi"; „linişteşte pe cel care plânge"; „fereşte-te să pedepseşti pe nedrept" etc.

2.)Tradiţii şi obiceiuri pascale

Sărbătoarea Paştelui este marcată de obiceiuri străvechi ce ţin de credinţa unei curăţiri şi înnoiri interioare, manifestată prin primenirea casei şi înnoirea hainelor, alături de alte tradiţii, printre care şi forme de curtare, cum ar fi stropitul fetelor.

Pentru români, pregătirea Paştelui înseamnă mai întâi curăţenia şi bucatele care se fac în casă. De "curăţenia de Paşte" orice gospodină trebuie să se achite în timp util şi să aibă casa lună pentru primirea musafirilor pe parcursul a trei zile de sărbătoare.

Preparatele de Paşti care în general nu lipsesc de pe masă sunt ouăle roşii, drobul de miel, pasca şi cozonacul. Ouăle se vopsesc în Joia Mare, considerându-se un păcat mare orice lucru făcut în casă vineri, când la Biserică are loc Prohodul.

La ţară, românii aleg ouă proaspete de găină şi raţă prin scufundarea lor în apă (ouăle proaspete cad la fund, cele vechi se ridică la suprafaţă) şi pregătesc uneltele de ornamentat. Cele mai vechi "condeie" au fost lumânarea - cu al cărui capăt încins la foc se desenau pe ou anumite semne - şi pana de gâscă. Oamenii topesc ceara de albine în care se adaugă puţin cărbune pisat, încondeiază ouăle cu motivele dorite şi le pun apoi în vopsea pentru colorarea fondului. Local, se folosesc metode noi de decorare, mai mult sau mai puţin legate de încondeierea cu ceară: ouă pictate, decorate în relief, încondeiate cu frunze de plante, împodobite cu mărgele.

4

În comunităţile tradiţionale, ciocnitul ouălor se face după reguli care diferă de la o zonă la alta, dar, oricum, respectarea lor este obligatorie: cine are prima lovitură (de obicei, bărbatul mai în vârstă), ce părţi ale ouălor să fie lovite, ciocnitul să fie "pe luate", "pe schimbate", "pe văzute" sau "pe nevăzute". Ciocnesc mai întâi soţii între ei, apoi copiii cu părinţii, după care părinţii cu celelalte rude, cu prietenii şi vecinii invitaţi la masă.

Şi în Bulgaria, ca şi în România, se obişnuieşte ca ciocnitul ouălor să se transforme într-o competiţie între meseni, cel mai rezistent ou fiind numit "borak" (în bulgară, "luptător" n.r.).

În unele zone, cojile ouălor sunt aruncate pe pământ pentru fertilizarea holdelor, viilor şi livezilor, se păstrează pentru vrăji sau descântece sau se pun în hrana animalelor.

După slujba de Înviere de la miezul nopţii, are loc de loc prima masă de Paşte în familie.

În prima zi de Paşti, exista obiceiul ca toată familia să se spele într-un lighean în care au fost puse ouă roşii şi bani de argint sau de aur, crezându-se că toţi vor fi astfel sănătoşi şi prosperi.

La catolici, există o serie de obiceiuri specifice, care se regăsesc în Transilvania. Cel mai spectaculos şi mai bine cunoscut este Stropitul, practicat de popoarele cu origine germanică în amintirea zeiţei fertilităţii şi a primăverii. Această zeiţă se numea "Ostera", de unde provine şi denumirea Paştelui -"Ostern".

5

Băieţii şi bărbaţii stropesc fetele şi femeile, în a doua zi a Paştelui, potrivit unui obicei străvechi originar din Germania. Scopul este ca acestea să rămână frumoase pe tot parcursul anului. Grupuri de săteni colindă prin sat până seara târziu, pentru ca nicio fată să nu rămână nestropită. La origine, pentru stropit se foloseau găleţi cu apă de izvor, simbolul purificării încă din precreştinism, acestea fiind înlocuite în prezent cu sticluţe de parfum. În satele populate de nemţi există obiceiul împodobirii fântânilor cu ouă colorate de Paşte.

În Ardeal, tinerii maghiari obişnuiesc să împodobească, de sâmbătă noaptea, cu crengi de brad porţile caselor unde locuiesc fete nemăritate. Fetele care au pândit toată noaptea la ferestre ştiu pe cine să răsplătească, astfel că flăcăii primesc în ziua de Paşte bucate sau bani.

În Cehia şi Slovacia, stropitul femeilor poate fi înlocuit cu aplicarea unor lovituri uşoare, cu un bici special, împletit din opt, 12 sau chiar 24 de ramuri de salcie şi decorat cu panglici colorate. Se crede, şi în acest caz, că femeile "curtate" astfel vor rămâne frumoase şi sănătoase, iar cele care au fost neglijate se pot simţi jignite.

Obiceiurile de Paşte nu diferă mult de la o zonă a lumii la alta, ci ţin în special de specificul gastronomic. Peste tot se prepară mâncăruri tradiţionale, cum ar fi pasca la ruşi şi români, Osterstollen în Germania, Baba Wielancona la polonezi. Cel mai des, aceste mâncăruri sunt binecuvântate la biserică, alături de ouă şi carne.

În creştinismul timpuriu, cei care se botezau în timpul slujbei de Paşti erau îmbrăcaţi în alb. Ei purtau aceste veşminte întreaga săptămână, ca pe un simbol al noii lor vieţi. Cei deja botezaţi nu purtau haine albe, ci numai noi, pentru a arăta că împărtăşesc noua viaţă a lui Hristos. În acest fel, obiceiul de a purta haine noi a devenit o tradiţie de Paşti.

Iepuraşul de Paşte este un simbol păgân, emblemă a fertilităţii, asociat de creştini cu apariţiile lui Iisus după Înviere. Prima menţionare a iepuraşului ca simbol pascal apare în Germania, pe la 1590. În unele regiuni din această ţară se credea că iepuraşul aduce ouăle roşii în Joia Mare şi pe cele colorate altfel în noaptea dinaintea Paştelui.

Printre alte simboluri ale Paştelui se mai numără liliacul, expresie a purităţii, şi fluturele, a cărui ieşire din crisalidă în altă formă aminteşte de Învierea lui Iisus Hristos.

6

Şi pentru că românilor Paştele li s-a părut foarte important, au mai imaginat şi alte "feluri" de Paşti. Peste o săptămână după duminica Paştilor, în prima zi de luni o parte din creştinii ortodocşi obişnuiesc să sărbătorească Paştele Blajinilor. Această sărbătoare mai este numită şi Prohoadele, Paştele Morţilor sau Lunea Morţilor, fiind dedicată dedicată spiritelor moşilor şi strămoşilor.

Şi tot aşa a fost "inventat" Paştele Cailor, sărbătoare cu dată mobilă (ziua de joi din a şasea săptămână care urmează după Paşte), când se crede că, pentru un ceas, o singură dată pe an, se satură caii de păscut iarbă. Importanţa sărbătorii s-a diminuat treptat, căpătând un înţeles peiorativ: a nu înapoia ceea ce ai împrumutat, a amâna până la "Sfântul aşteaptă", a nu te ţine de cuvânt. În legende şi în unele colinde, sensul nou al sărbătorii este pus pe seama blestemului aruncat asupra cailor, animale nerumegătoare, în permanenţă nesătule, de către Maica Domnului, care a fost incomodată de tropotul, nechezatul, mâncatul şi ronţăitul nutreţului în timpul naşterii lui Iisus, în ieslea din grajdul lui Crăciun. Cu variante şi credinţe locale, sărbătoarea a fost atestată pretutindeni in România.

3.)Contribuţia ierarhilor români la dezvoltarea

7

culturii naţionale.

Mitropolitul Andrei Şaguna

       S-a născut în anul 1808, în Miscolt, Ungaria, având la naştere numele de botez Anastasie. A fost numit la data de 27 iunie 1846 vicar general (locţiitor al episcopului) al eparhiei vacante a Sibiului.

      S-a adresat prin numeroase  memorii Curţii din Viena, (unde stă şi insistă timp de şapte luni), prin care se cerea ieşirea Bisericii Ortodoxe Române din Transilvania, de sub jurisdicţia  Mitropoliei sârbeşti din Carloviţ şi reînfiinţarea vechii Mitropolii proprii pentru românii ortodocşi.

      La data de 24 decembrie 1864, se aprobă reînfiinţarea vechii Mitropolii Ortodoxe a Transilvaniei şi numirea lui Andrei Şaguna ca mitropolit.

      Încă din anul 1850 s-a hotărât ca preoţii să funcţioneze ca directori şcolari.Şcolile erau organizate şi întreţinute de Biserică. Preoţii parohiei erau directori, iar protopopii, inspectori şcolari.Profesorii erau pregătiţi, fie în Institutul Pedagogic din Sibiu, fie la Gimnaziul din Braşov, ambele înfiinţate şi întreţinute de Episcopia Ortodoxă din Sibiu.

      Pentru apărarea Ortodoxiei şi întărirea vieţii duhovniceşti şi culturale în Transilvania, episcopul Andrei Şaguna a înfiinţat, în anul 1850, o vestită tipografie eparhială la Sibiu. Sub îngrijirea episcopului Andrei s-au tipărit, în decurs de 11 ani, 35 de cărţi bisericeşti, dintre care se pot aminti:    - Elementele dreptului canonic (1854);       - Kiriacodromionul (1855);   - Istoria Bisericii Ortodoxe răsăritene universale (1860), în două volume;       - Ceaslovul, Octoihul, Psaltirea, Penticostarul şi Triodul.        - Apoi cele douăsprezece Mineie (1853-1856), „după originalul îndreptat al Preasfinţitului episcop al Argeşului, Kir Iosif"; Biblia ilustrată (1856-1858), „după originalul celor 72 de tălmăcitori din Alexandria" şi altele.

      Numai la un an de la înfiinţarea tipografiei, se tipăriseră la Sibiu 5.000 de Catehisme, 5.000 de Abecedare, 700 de Ceasloave, 3.000 Istorii Biblice, 3.000 de cărţi despre Datoriile supuşilor şi 1.500 Apostoli.

8

      Odată cu organizarea tipografiei, în anul 1850 a înfiinţat în Sibiu un Institut Teologic şi Pedagogic cu durata de unu până la trei ani, pentru formarea de preoţi buni, acordând celor săraci şi iubitori de învăţătură ajutoare, burse şi cărţi gratuite. S-a îngrijit de soarta elevilor lipsiţi de mijloace materiale,  acordând burse din veniturile proprii, fie prin fundaţiile pe care le-a înfiinţat în acest sens: “FUNDAŢIA GOJDU”-înfiinţată la îndemnul său.

      În 1852, Şaguna a cerut ca fiecare parohie să îşi ridice un edificiu şcolar, iar ca manuale, puteau fi utilizate doar cele care erau editate în tipografia de la Sibiu. Se cunosc un număr de 25 de manuale, scrise la îndemnul lui Şaguna(abecedare, catehisme, bucoavne, cărţi de muzică, de aritmetică, de gramatică, de istorie şi geografie, pentru şcolile săteşti - parohiale, pentru gimnazii şi mai ales, pentru Seminarul Teologic din Sibiu).

      La sfârşitul arhipăstoririi sale, erau în eparhie 800 de şcoli, dintre care cel puţin jumătate au fost înfiinţate la iniţiativa sa. La şcolile primare confesionale predarea se făcea în limba română. În ele se învăţau, atât cunoştinţele religioase, cât şi cele de cultură generală.

      În 1870 a rânduit ca în fiecare parohie să se ţină cursuri serale pentru “neştiutorii de carte”.

      Prin aceste trei mijloace - prin preoţi vrednici şi biserici, prin şcoli confesionale şi prin cărţi tipărite în grai românesc- mitropolitul Andrei Şaguna a întărit peste Carpaţi unitatea credinţei ortodoxe, unitatea etnică naţională şi unitatea de gândire şi acţiune, împotriva atâtor influenţe străine.

4.)Pericolul drogurilor

Prin anii 1980 abuzul de droguri devenise o problema in intreaga alume. Gasirea unei solutii pe termen lung este dificila, deoarece oferta si cererea de droguri ilegale este legata de probleme sociale si economice cu radacini adanci. 

9

Consumul de droguri este o activitate de mare risc. Unele droguri pun direct sanatatea in pericol, atunci cand sunt consumate in cantitati mari si una dintre caracteristicile dependentei este cererea unei cantitati cat mai mari pentru a atinge starea de bine.

Stoparea ofertei.

O optiune mai practica era cea de a opri vanzarea drogurilor prin arestarea asa-numitilor dealeri sau prin interceptarea marfii in momnentul intrarii in tara. In acest scop s-au alocat resurse suplimentare si au existat cateva succese spectaculoase; dar, in ansamblu, volumul traficului de droguri a continuat sa creasca. Inchisorile devenisera supraaglomerate si aceasta se adauga la serioasa problema a combaterii criminalitatii; existau insa tot timpul noi voluntari si cei care controlau comertul puteau fi rareori adusi in fata justitiei. Unul dintre cele mai neplacute aspecte din traficul de droguri era faptul ca acesti criminali ajungeau sa detita asemenea avere si influenta incat, uneori, erau capabili sa corupa politia si sa eludeze sistemul juridic.  Din consumul de droguri se nasc alte pacate: desfranarea, violenta, uciderea sau chiar sinuciderea. Consumul de alcool, tutun, cafea sau droguri, in mod frecvent sin in cantitati mari, provoaca mai intai placere perversa , apoi se ajunge la obisnuinta si in cele din urma devine dependenta. Consumatorul nu poate renunta la ele si actioneaza impotriva propriului trup. El lucreaza la propria-i sinucidere, o sinucidere lenta a organismului. Omul nu mai respecta poruncile lui dumnezeu si savarseste pacate impotriva Duhului Sfant.

Statistica Vitala

· Astazi în toata lumea sunt în jurul 190 milioane utilizatori de drogurilor.· Utilizarea drogurilor sporeste în rândul tinerilor din lume. Majoritatea utilizatorilor au vârsta sub 30 de ani.· În 1999, numarul tarilor care raporteaza utilizarea drogurilor prin injectare a fost de 136, numarul fiind de 80 în 1992. Dintre acestea, 93 de tari de asemenea identifica HIV printre injectatorii de droguri. · Cannabis este cel mai utilizat drog în toate partile lumii.· Costul economic total al abuzului de droguri în Statele Unite se estimeaza aproximativ la 70 miliarde dolari anual. · Abuzul de cocaina printre somerii din Columbia este de 10 ori mai mare decât printre persoanele angajate.· Industria drogurilor clandestina se estimeaza la 400 miliarde dolari pe an.

10

Abuzul de DROGURI

Abuzul de droguri inseamna orice utilizare excesiva, continua ori sporadica, incompatibila sau în relatie cu practica medicala, a unui drog. Consumul poate fi exceptional, în scopul de a încerca odata sau de mai multe ori un drog, fara a continua însa; ocazional, sub forma intermitenta, fara a ajunge la dependenta; episodic, într-o circumstanta determinata; sistematic, caracterizându-se prin dependenta.

Dependenţa

Dependenta se defineste ca fiind starea fizica sau psihica ce rezulta din interactiunea unui organism cu o substanta, caracterizata prin modificari de comportament si alte reactii, însotite întotdeauna de nevoia de a lua substanta în mod continuu sau periodic, pentru a-i resimti efectele psihice si pentru a evita suferintele.

Motive care duc la consumul de droguri

Curiozitatea Nu înseamna ca devenii dependent doar pentru ca ai încercat, dar nu continua – utilizarea sistematica duce la dependenta, iar în cazul drogurilor puternice, prima doza poate fi fatala (heroina, cocaina, LSD, Extasy, amfetamine, fenciclidina)

Teribilismul Consumul de droguri poate fi vazut ca excitant si provocatori. Unii sunt tentati sa înfrunte riscurile implicate, departe de a fi împiedicati de vorbe precum “pericol”. Poti sa iesi în evidenta si în mod pozitiv, fara sa consumi droguri! Cauta alternative!

Presiunea grupului Este important sa stii sa spui "NU" asta dovedeste ca ai o personalitate puternica. Încearca sa fii tu însuti, chiar daca cei din jurul tau au alta opinie .

Probleme (în familie, scoala, prieteni)

11

Unii tineri pot folosi droguri pentru a acoperi problemele existente (divortul parintilor, abuz sau neglijenta din partea parintilor sau a scolii). Trebuie înteles sa folosirea drogurilor rezolva doar aparent si temporar problema, ea continuând sa existe si sa se agraveze.

SEMNELE ŞI SIMPTOMELE CONSUMULUI DE DROGURI

Semne fizice :

- pierderea /creşterea poftei de mîncare, o inexplicabilă scăderea sau creşterea în greutate, orice schimbare a obiceiurile alimentare.

- schimarea ritmului mersului, o încetinire sau o înţepenire a mersului, o slabă coordonare a mmişcărilor

- insomnie, trezirea la ore neobişnuite, o lene neobişnuită

- ochii roşii şi înlăcrimaţi, pupile mai mari sau mai mici decît de obicei, blank stare

- palme umede şi reci, mîini tremurătoare

- faţă roşie sau palidă

- miros de substanţe la expiraţie, din corp sau de pe haine

- foarte activ, excesiv de vorbăreţ

- secreţii nazale ca la răceală, extremităţi reci

- urme de înţepături pe antebraţe sau picioare

- mereu mucos, greţuri şi vome frecvente, sau transpiraţii excesive

- tremurături ale mîinilor, picioarelor sau capului

- puls neregulat

Semne comportamentale:

12

- schimbare în atitudine, comportament sau personalitate fără o cauză aparentă

- schimbarea prietenilor sau evitarea celor vechi, nu vrea să vorbească despre prietenii cei noi sau aceştia sunt cunoscuţi ca şi consumatori de droguri.

- schimbare în activităţi, hoby-uri sau interese

- scăderea performanţelor şcolare, sau la muncă, întîtzieri la şcoală, absentări nemotivate sau abandon şcolar

-schimbarea comportamentului acasă, pierderea interesului pentru familie şi activităţile de familie

- dificultăţi de concentrare, distrat, uituc

- o lipsă de motivaţie în general, pierderea energiei, a stimei de sine, o atitudine de nepăsare

- frecvent hipersensibil, îţi pierde repede cumpătul, sau are resentimente puternice

- stări de iritabilitate sau mînie

- stare de prostraţie sau dezorientare

- comportament excesiv de secretos

- accidente de maşină

- necinste cronică

- o nevoie inexplicabilă de bani, fură bani sau obiecte pentru a fi vîndute

- paranoia

- scimbări ale obiceiurilor de toaletă

Desii este greu de crezut,pe langa toate drogurile care sunt si ilegale,tot in aceasta categorie(a drogurilo)putem include si tutunul,Coca-Cola,ceaiul si cafeaua.Diferenta dintre ele este ca aceatea sunt legale si nu produc dependenta care sa duca la stari ca atunci cand am fi consumat droguri precum heroina,cocaina,etc.

13

Nicotina din tutun este un drog consumat pe scara larga in societate.Fumatul frunzelor este din punct de vedere fizic foarte nociv,Fumatul poate provoca unele forme de cancer,cum ar fii cel de la plamani si gat si poate de asemenea unele boli la nivelul inimii si vaselor sangvine.

Consumatorii de tutun pot devenii dependenti din punct de vedere psihologic,chiar daca sunt constienti de riscurile la care se expun,nu se pot lasa de fumat.

Sevrajul

Acest termen se refera la simptomele fizice si psihice care apar atunci când un individ este privat de un drog de care el a devenit dependent.

Abuz de droguri Expresia desemneaza auto-administrarea repetata de droguri, în scopuri medicale.

Bibliografie:

14

Material bibliografic: Biblia sau Sfânta Scriptură, Ene BRANIŞTE, Ecaterina BRANIŞTE, Dicţionar enciclopedic de cunoştinţe religioase, Editura Diecezană, Caransebeş, 2001, pp. 29, . Ştefan POMIAN, Principii morale în literature sapienţială, egipteană antică şi cea vechitestamentară, Editura Umbria, Baia Mare, 1999, pp. 54-66;  Corneliu MUHA,Religie Clasa a IX-a – Auxiliar didactic pentru elevi, Editura Sfântul Mina, Iaşi, 2009, p. 37; Emilian VASILESCU, Istoria Religiilor, Ed. IBMBOR, Bucuresti, 1982, pp. 95-117.

www.crestinortodox.ro

www.scribd.com

www.wikipedia.org

www.relicnis.blogspot.ro

www.realitatea.net

15