[_]r"j,tl[l RLr ALMAS

- a:

.{

r*

., ]:

'4 .a7

PT T PlI 5F 5 LARI-5 g E g EIE 5g F][ tiRt *

*; \

DUMITRU ALMAS

PENTRU COPII $ SCOLARI-SOIMI AI PATRIEI SI PIONIERI-

Partea a lll-a

Copertd 9i ilustra!ii: VALENTIN TANASE

EDITURA DIDACTICA SI PEDAGOGICA

d.A UR!RE

LA ACEAS RTE A ll!-a

storia cea noua, din care am culesciteva din povestirile cuprinse ?n aceasti a

treia parte a ,,Povestirilor istorice pentru co-pri si gcolari - goimi ai patriei ql pionieri", seoesfasoard sub ochii nogtri. Este vorba decidespre fapte, evenimente, oanreni, eroi ai..:otei pentru dreptate gi iibertate, despre3amenii care au triit gi au muncit ?n ultimiicincizeci-gaizeci de ani.

Este o vreme in care s-au petrecut aEa de'rulte gi de felurite fapte mari, insemnate,eroice, incit mi-a fost foarte greu sa aleg"Arn povestit doar cite ceva din acelea pecare le-am crezut rnai pe inlelesul vostru,Ta pilduitoare.

Cind vd vefi face mai rndrigori, de bunaseama cd veli afla rnar multe" De pildd, curnpoporul nostru a luptat impotriva fascigtilor,qum am biruit greutalile rdzboiului din'1941-1945 9i foametea din 1946-1947. Sau:rr-n am construit marile uzine gi marile hi-Crocentrale. Cum am cooperativizat agricul-:Jra si am inceput sa lucram pdmintul cu-as nile: tractoare, semAnatori, combine.3-- am construit peste munli, pind la

2 :€CI .n inaltime, goseaua numita Trans-'3tr:"asarrJl, Sau cum am sdpat Canalullr-r-ar*fularea Neagra gi cum am inalfat sute# de blocuri, in zeci $i zeci de orage

noi. Curn ann construit grridinite gi scoli infiecare sat gi multe, multe case de odihnd Si

uzine, la munte gi pe ldrmul mdrii, sa aibaunde ?nva{a, unde munci gi unde se odihnitoti copiii 9i toii locuitorii Romdniei,

La toate acestea, pentru infaptuirea lorasa mdrete Si strdlucitoare cum le vedef i, aumuncit milioane qi milioane de oameni,orintre care se numara bunicii, pdrin!ii Si

chiar fra!ii vogtri rnai mari. Dacd gti!i acestlucru, dacd-l intelegefi bine, qi voi ve!i res-pecta gi iubi tot ce au construit inaintagii si

veti fi foarte dornici gi mindri sa-i urmati si

sd-i intrece!i.insugindu-va, incd de pe acum, aceasta

invafAturd, lmbinata cu o fierbinte dragostede !ana, cind ve{i fi mari veti izbuti sd-i intre-cefi. $i ve{i ajunge sd facefi RomAnia incamai bogata, mai mindra, mai stralucitoareintre ldrile lumii gi mai iubitd 9i mai respe€-tata de toate popoarele.

Spre acest lel ne calauzegte PartiduComunist RornAn, in f runte cu tovardsi-rNicolae Ceaugescu, pregedintele firii noas-tre, Flepublica Socialistd RomAnia. $i voi totcregteti ocrotifi gi privegheati de dragosteaiui. Nu vd eere decit sd cregte{i mari, votnrci,frumogi, muncitori, seriogi, dirji, indrdzneftgi iubitori de fard qi popor.

lr

a

VITEJII FAURITORI AI MARII I,JNIRI

PEtroNALE TREC GLORTO$/SU8 ARCIJL DE TRIIJMF

ragii mei, Oana, Dorina gi Andrei,vreau sd vd oovestesc desore lrn mrrment ie-

NATTONALE TREC

povestesc despre un moment is-toric trdit fle mine, cind eram ceva mai md-rigor ca voi. Adicd aveam zece ani.

Vd amintiti cd v-am istorisit despre citevafapte vitejegti gi eroice din vremea rdzboiu-lui cel mare, din anii 1916-1919. Ve spu-neam atunci cd, prin jertfa acestor viteji gieroi, s-a implinit visarea cea mare gi de tot-deauna a romdnilor: Unirea Romdniei intr-osingurd fard mare, cu hotare minunat derotunde gi intinse pind acolo unde oameniivorbesc aceeagi limbd, limba romAnd.

Arcul de triumf. Acest monument este unsimbol al marilor biruinfe dobindite depoporul romAn de-a lungul veacurilor.

A trece in pas vioi, pas de defilare, pe subArcul de triumf, impodobit cu steaguri trico-lore gi cu numele tuturor marilor bAtelii,este cea mai mare cinste pentru orice ostag9i pentru orice romdn care igi iubegte tara $ineamul.

Din satul meu s-au bucurat de aceastdmare cinstire trei ostagi, luptdtori in bdtdli-ile de la Mdrdgegti 9i Oituz. printre ei s-aaflat 9i tata, sergent in armatd.

Degi locuiam intr-un sat departe, in Mol-dova, conducdtorii fdrii au dat poruncd sdfie adus la Bucuregti gi cite un copil din sa-tele unde locuiau vitejii alegi a trece pe subArcul de triumf. M-au ales pe mine: ,,fecio-rul sergentului", cum imi spunea invdfdtorul.Atunci am aflat cd tata, fiind sergent, cumam zis, se purtase cu vrednicie 9i curaj intot timpul acelui greu gi lung rdzboi. Eramtare bucuros gi mindru cd am un astfel depdrinte gi cd merg gi eu sd vdd sdrbdtoareasau parada, adicd defilarea pe sub Arculde triumf.

O datd cu noi a fost invitat sd meargd 9iun ,,mare mutilat" de rdzboi, sergentul Mo-canu Dumitru. Era ,,mare mutilat", pentru cd,in lupta de la Cagin, o explozie de obuz iismulsese bratul sting gi-l orbise. Pentru cdnu vedea sd meargd gi-a luat fiica, sd-l cd-lduzeascd. O chema Rodica gi era o fetitd

4

bdlaie gi cuminte, de-o seamd cu mine,amindoi gcolari in clasa a lll-a. Ne-am im_brdcat ca de sdrbdtoare, cu portul de la noidin sat.

Am caldtorit deci impreund pind la Bucuregti,cu trenul. Aveam bagaj doar trdistufa cu citepatru pldcinte gi cite un buchet mare detrandafiri.

Drept sd vd spun, cum am ajuns, ne-a ui-mit marele orag, Capitala RomAniei intre-gite: forfota mulfimii, clddirile inalte, strd-zile, tramvaiele, statuile. Nu mai vdzusemniciodatd aga ceva. parcd eram pe altdlume.

A doua zi, cr,t alfi mulli oameni gi copii dinsate 9i orage, am fost dugi la $osea gi urcaliin tribunele din preajma Arcului de trigmf.Acolo, ce de lume: veseld, imbrdcatd sdrbd-toregte! Ce de flori! Ce de cintece! Fanfarernari, cu aldmuri strdlucitoare, sunau taremarguri inaripate, iar zeci de tobe bdteautact puternic, bdrbdtesc, cutremurind vdzdu-hul.

Mulf i copii 9i tineri se cdfdraserd in arbori,de-a lungul $oselei, sd vadd mai bine pa-rada.

La tofi ne tremura inima de emofie. Nesimfeam grozav de bine, de bucurogi; parcdsufletul ni se indlfa pind intr-al noudlea cer.Ne impresionau generalii in uniforme strdlu-citoare gi alfi ofiferi cdldri pe cai focogi; dar,mai ales, ne minunau soldafii cu armele peumdr, cu baionetele lucind ca nigte fulgere,cu mina dreaptd legdnatd pe lingd trup, pd-gind fanfogi, dirji, to{i la fel, intr-un tact, custingul pe tobd: bum!... buml... buml... gicdgtile lor, ca nigte pdldrii de fier, strdluceauin lumina soarelui. Ofiferii defilau in frunte,impodobifi cu galoane gi nasturi luciogi, caargintul gi ca aurul. Salutau cu sdbiile minu-ite cu indeminare gi repeziciune. Toatd lu-mea din tribune gi de pe trotuare aruncaflori, bdtea din palme gi strigg din rdsputeri:

,,Ura! Uraaa! Trdiascd vitejii nogtri os-tagi!... Trdiascd eroii neamului!... Trdiascdfduritorii Romdniei unite!"...

Fanfarele cintau ,,Degteaptd-te, romdne,, 9i,,Pe-al nostru steag e scris Unire!"

Totul gi toate clocoteau de entuziasm gide inaltd bucurie. Marele mutilat MocanuDumitru se strdduia gi el, incerca sd in!e-

leaga, dupd auz, ce se petrecea in jur, dar

nu putea. $i-a cuprins fetifa de mind 9i a ru-

cu fala inainte, ca 9i cind ar fi vdzut'

,,Taicd, tdtqfd, acum trec soldafi cildri pe

cai roibi, murgi 9i albi". Poartd sulite cu ste-gulef rogu in virf . Caii tropotd, parc-arjuca"...

,,Cavalerigtii, Rodical... suspind pdrintele'

l-am vdzut in garja de la Robdneqti..' Cura-jogi bdrbati!..."

,,Acum trec soldati pe ios, in pas falnic"'..,,lnfanteria noastrd, regina bdtdliei!"... su-

ridea sergentul Mocanu Dumitru',,in frunte un ofiter inalt salutd cu sabia,

continud Rodica. Urmeazd drapelul strdjuitde trei ostagi... E cam zdrentuit"...

,,D€ gloanfe, Rodica!"...,,Ce de soldati cu semn de rdnit pe brafl...

se mira Rodica. Tdtufd, acum se apropie un

ofifer fdrd mina dreaptd; fine sabia in minastingd... E subfirel, tindr, cu par galben."

,,Se gtii cd aista-i dom' cdpitan al meu,Rodico!... a suris Dumitru Mocanu. Dom'cd-pitan Stdnescu Petre"... 9i clipea des dingene, parcd ar fi vrut sd alunge impdienieni-rea ochilor, ca sd-gi vadd cdpitanul. Vorbi ingoaptd:

,,Viteaz ca dinsul, mai rar! El m-a scos dinpdmintul cu care md acoperise exploziaacelei ghiulele ce md orbise cu fldcdrile. $itot el, cdpitanul meu, m-a purtat in bratepind la brancardieri"...

Mie parcd nu-mi venea sd cred cd, in ade-vdr, acesta ar fi ofiferul de care vorbea tatdlRodicdi. Cum sd-l cunoascd, md intrebameu, cind nu-l vedea? Dar bddifa Dumitru agrdit, parcd mi-ar fi auzit gindul:

,,Nu, nu-l vdd, dar il simt... in ce bdtdliegi-o fi pierdut bratul drept?"...

in clipa aceea Rodica a sdrit de lingd noi,s-a strecurat prin nrulfime, a alergat inainteaofiferului gi i-a presdrat in cale florile adusedin satul nostru. Ofiterul i-a dat onorul, iarlumea a bdtut din palme gi-a strigat:

,,Bravo, fdrdncufol"...'Defilarea pe sub mdretul Arc de triumf a

urmat mai departe, ceasuri intregi. Au trecutgi artilerigtii, cu tunurile lor grele, pe rotiinalte, trase de cai mari, zguduind pdmintul.Fantarele au cintat mai rar, iar aplauzele gi

Jlr'@tirs{E tl'-ir,le de stegulefe, strigdtele deIil-.[.JrE mar COnteneau:

*-raesc= Fc*inia intregitd!"... ,,Slavd ar-

matei romAne!", ,,Glorie vitejilor fduritori a

Unirii naf ionale!"Bucuria multimii, ca 9i a noastrd, parca nu

mai avea margini. La sfirgitul pardzii, arn

fost poftiti la o intilnire cu ostagii romanlRodica, bddita Dumitru Mocanu, tata gi ctlmine ne-am plimbat printr-un parc mare.unde cintau muzici. Acolo ni s-au dat pa-

chete cu mincare 9i bomboane.Dar cea mai mare bucurie a fost pentru

bddifa Dumitru int?lnirea cu cdpitanul lui:era in adevdr ofiferul tdrd mina dreapti,doar cd nu mai era cdpitan, ci maior: incd ordsplatd pentru vitejia lui. S-au recunoscutgi s-au imbrdfigat cu multd dragoste gi emo-

fie. Apoi au povestit cite se mai intimplaserdde cind nu se mai intilniserd. Ofiferul iqipierduse mina intr-o luptd pe riul Tisa' Bd-

difa Dumitru i-a mulfumit Tncd o datd cd l-ascos de sub fdrna care-l acoperise, c6 nu

l-a ldsat sd piard acolo, in iadul bitdliei'Acum, chiar dacd nu vedea, trdia totugi cumare bucurie sdrbdtoarea cea mai strdluci-toare 9i mai mdreatd din istoria poporuluiromAn: sdrbdtoarea Unirii celei mari, pe

care el, ca gi maiorul, o pldtiserd aga descump.

Dupd-amiazd,o datd cu multe sute de os-tagi gi ofiteri, au fost decorafi 9i MocanuDumitru, 9i maiorul Stdnescu Petre, gi tata.La intoarcerea in sat, am fost primifi sdrbd-toregte, iar invdf dtorul 9i toti copiii dingcoald ne-au cerut sd povestim despre md-refia 9i frumusefea acelui momentrcind fdu-ritorii Unirii nafionale romdnegti au trecut,gloriogi, pe sub Arcul de triumf.

$i pot sd vd mai spun, dragii mei, cd sergen-tul invalid Mocanu Dumitru, orbit in bdtdlia dela Cagin, gi maiorul Stdnescu Petre, ca-re-gi pierduse braful drept in bdtdlia de laTisa, au rdmas prieteni,gi-au scris scrisori gi

s-au ajutat, la nevoie, cit au trdit. $tiuaceasta de la Rodicaf ea citea qi scria scri-sorile tatdlui sdu, mhre mutilat de rdzboi.

Azt, pe' mormintul lor scrie: ,,Fduritori ai

marii Unitdfi nafionale romAnegti".

$i v-am povestit toate acestea ca sd infe-lege!i gi voi, dragii mei, chiar dacd s?ntefimicufi, cd Romdnia, iubita noastrd fard, s-afdurit cu mari jertfe, cu viafa-a zeci gi sutede mii de viteji.

Sd nu-i uitafi gi sd-i sldviti din toatd inimavoastrd! Ori de cite ori facefi o excursie prinlocuri unde s-au dat lupte pentru libertate,ori de cite ori vd aflati in fata unui monul-ment indltat in cinstea eroilor, oprili-vd slpdstrafi o clipd de ticere; iar daci putetl"punefi cite o floare. ASa-i bine Si frurmos!

J

-1

/ 7rf,t*-*A

-atr*

i

IF

in TAM DESP RE TARA$ / MARE

d amintiti, dragii mei, Oana, DorinaSi Andrei, cd in anul 1918, Marea AdunareNafionald de la Alba-lulia a hotdrit unireaTransilvaniei cu Patria Mumd. prin aceastdUnire, harta Romdniei s-a schimbat mult.inainte semdna cu un fel de ciubotd: Mol-dova era tureatca, Dobrogea, cdlciiul, iarMuntenia, cdputa. Era frumoasd gi aga, cdera fara noastrd, fara in care ne-am ndscut,unde trdiam, muncind gi bucurindu-ne deviatd. Degi micd, ne era totugi dragd, pentrucd noi, romdnii, ii aram gi-i semdnam ogoa-rele, ii sddeam livezile 9i podgoriile, ii creg-team turmele de oi gi cirezile de vite, iiocroteam pddurile, riurile cele repezi gi lim-pezi, munfii inalti, cu frunfile de stincd in-fipte in cer.

Dar acum Romdnia ne era incd gi maidragd, pentru cd, prin jertfa celor mai vred-nici dintre noi, o fdcusem mare gi rotundd,aproape ca un cerc, cuprinzind in granifelesale pe tofi romdnii. Hotarele ei se inchid curiuri mari cum este Dundrea 9i se sprijind pefdrmul Mdrii Negre, cel bdtut de valuri al-bastre gi luminat de soarele fierbinte al verii.

Mindrd gi frumoasd {ard avem!Mi-aduc aminte, dragii mei, cd pe-atunci,

eu, bunicul povestitor de acum, eram gcolarin clasa a lll-a. $i, intr-o zi, invdldtorul nos-tru ne-a spus:

,,Copii, haidefi in curtea gcolii, sd dese-ndm pe pamint harta tdrii!"

Am iegit din clasd bucurogi, dar qi cumvanedumerifi. Vrefi sd gtili cum am desenatharta fdrii in ograda gcolii? Sd vd spun, cdmeritd.

invdldtorul ne-a dus in partea dreaptd aogrdzii din fala gcolii. A luat o sfoard devreo trei metri. L-a pus pe Mihdifd, unul dincolegii mei, intr-un loc ai i-a spus:

,,Tu, Mihai, stai aici gi fine sfoara de capd-tul acesta. Tu, Ancufa, prinde capdtul cestd-lalt. Aga! intinde bine. Acum, Mihai, stai peloc, iar tu, Ancuta, cu sfoara intinsd, te ro-tegti incet, ?ncet cu pagi mici. Agaal... peunde calci tu, Dumitru infige cite un fdrug."

$i ne-a intins vreo zece fdrugi, pe care totnoi ii cioplisem, pe mdsurd, din ramuri derdchitd, tdrd sd gtim la ce-or folosi.

Bucurogi de acest fel de joacd, am fdcutun cerc larg, insemnat cu fdrugi.

8

Apoi, iubitul nostru invdfdtor a zis:,,Aici, unde a stat Mihai, infigem un fdrug

mai inalt. Agaa! gi sd zicem cd aici e oragulBragov, agezat in mijlocul fdrii.,,

Apoi, acolo unde ne-a ardtat invdfdtorul,noi am agezat pietre, mai mari gi mai mici.

,,Aceste pietre inchipuiesc mun!ii Carpafi9i Munfii Apuseni, ne-a invdfat dumnealui.lnfelegef i?"

$i, cind a$eza cite o piatrd mai inaltd gimai ascufitd, ne spunea cu mindrie:

,"Acesta e muntele Ceahldu. Acesta-i virfulnumit Omul. Cestdlalt, piscul Negoiul, aici zi-cem cd-i muntele Retezat, cel mai impresio-nant dintre toti muntii nogtri. Dincolo, spre as-finfit, vidul Detunata. lar aici, spre miazd-noapte, falnicul pisc numit pietrosul,,...

Ne uitam gi lucram la aceastd rinduire demunfi, ca la o treabd foarte ispititoare, se-rioasd gi plind de invdtdminte.

Mi-aduc aminte cd tocmai piatra adusd decolega noastrd Ancufa a fost agezatd in par-tea dinspre miazdnoapte, acolo unde am in-semnat muntele Pietrosul. Dar eu mi um-flam in pene de mindrie, cd piatra adusd demine a insemnat muntele Ceahldu, muntecare se vedea gi din ograda gcolii noastre,acolo, departe, in zarea dinspre apus. Eramaga de mindru, de parcd ag fi fost uriagulcare a purtat un munte in brafe gi l-a pus lalocul lui de vegnicie.

Dar s-a mai intimplat un lucru de neuitat:cind invdfdtorul a luat un bdt lung gi a ur-mdrit cu el girul pietrelor ardtindu-nemunfii care se ?nchideau intr-un fel de cercmai mic, cuprins in alt cerc mai mare, euam exclamat:

,,Parcd-i o cetate. ",,Adevdrat, Dumitre! a zimbit invdtdtorul;

muntii nogtri sint ca nigte ziduri care inchidla mijloc cetatea sau Podigul Transilvaniei."

Apoi, cu o sdpdligd, am trasat nigte gdnfu-lele pe direcfiile ardtate de ?nvdfdtor.

,,Pe aici curg riurile fdrii noa5tre. Cele maimulte se varsd in Dundre, iar Dundrea duceapa lor in Mare. i'

Ne privea iscoditor, dragul nostru invd-fdtor gi, vdz?ndu-ne dornici sd gtim munf ii 9iriurile !drii, ne-a intrebat:

,,Ve place acest ioc?"

UNITA

Il

//l{rl

f/,

\

,,Da!,., Da!... Da!..." am strigat noi, intr-unglas, de rasuna ograda gcolii.

,,Atunci, a zis mai departe bunul nostrudascdl, hai sd punern cite un semn pe loculunde sint agezate oragele cele mari."

Am fdcut-o gi pe aceasta.$i, ,,Romdnia" din ograda gcolii a cdpdtat,

repede, cite un semn, un cerculef din nu-iele, infipt acolo unde dumnealui ne-a ardtatcd ar trebui s6 fie acele orage: Bucuregti,l4i, Cluj, Timigoara, Craiova, Suceava... $iapa mai departe.

Eram foarte mindri cd ,,harta" noastrdprindea viafd Ei nu mai conteneam sd po-vestim acasd cTt de frumos aratd.

Mulli pdrinfi au venit s-o vadd.A venit gi mog llisei, cel megter la cioplit

in lemn. A vdzut harta gi peste citeva ziles-a intors cu un paner de sculpturi. Ne-a in-trebat:

,,Copii, unde,zicefi voi cd-i Suceava?",,Aicil" am ardtat noi, cu grdbire.,,Bun! Aici agezam cetatea Sucevei gi pe

$tefan cel Mare, cdlare. Aga.,. Dar Tirgovig-tea, unde-i?"

,,Aici, aici!" ,,Bun! Agezdm gi aici o cetategi pe Mircea cel Bdtrin tot cdlare. $i-acum,ce mai urmeazd?"

,,Alba-lulia!" am zis noi, gindindu-ne pecine sd agezdrn acolo gi negdsind, invdfdto-rul ne-a venit in ajutor:

.,,Mo$ llisei, acolo, la Alba-lulia, agazd-l pe

Mihai Viteazul, cd el a fdptuit cea dintiiunire a tuturor romAnilor".

,,Dar, aici, la Bucuregti, ce punem?" amintrebat noi nerdbddtori.

,,Are mogul o sculpturd gi pentru Cetateade Scaun, adicd Bucuregti, capitala Romd-niei intregite."

$i, din panerul lui plin de surprize, a scosun frumos Arc de triumf. Ni l-a ardtat, zicindcu zimbetul blind:

,,Aga m-a povdtuit dom' invdfdtor: aici, incetatea Bucuregtiulr"li, sd ridic Arcul detriumf, pentru cd el sldvegte pe vitejii gi eroiicare au luptat, fdrd preget, ca sd fdureascdUnirea cea mare, sd intregeascd Romdnia,aga rotundd gi frumoasd cum au visat-ostrdmogii gi cum ati desenat-o voi aici",

ln zilele urmdtoare, tot cu ajutorul lui mogllisei, am insemnat cetatea Clujului, TirguMureg unde am pus statuia lui Avramlancu Craiova, lagi, Sibiu. Pentru Con-stanfa, megterul cioplitor in lemn s-a str6-duit sd facd un vaporag, A ieSit ca o jucdrie,la care ne uitam cu mare pldcere, in vremece inv6fdtorul ne povestea cum vor pluti va-poarele cele mari pe Marea Neagri, ducindgi aducind bogdtii dinspre intreaga lume.

$i iaca aga, dragii mei, am inceput, eu gicolegii mei, sd invdfim despre fara ceanoud, unitd, mare, cuprinzind pe tofi romA-nii in brafele aceloragi hotare. gi, invdfind-o,o iubeam cu tot mai multd infldcdrare.

o MARF $/ FRUMOASA PR|ETEN|E

ragii*mei, poporul roman are multiscr"-iitori gi poeli. Ei au scris povestiri Ei poe-z i deosebit de frumoase, citite de oameninari gi de copii, cu mare pldcere gi bucurie.Voi o sd-i citifi gi-o sd-i invd{ati pe tofi cusrag. Nu-i aga? $i citindu-i o sd fifi mai in-va{a[i, mai degtepti, mai plini de simfire.

Dar dintre toti scriitorii care au triit acumrrai bine de un veac, pe doi trebuie sd-i cu-noagteti gi sd-i iubi{i gi voi, din toatd inima,incd de pe acum.

Unul se numegte lon Creangd, iar celdlaltMihai Eminescu. $i cred cit o sd-i tinetiminte pentru cd lon Creanga a scris o po-veste minunata, plind de haz, cu Harap-Alb,cu Gerild, cu Flaminzild, cu Pdsdri-Ldf i-Lun-gild; tot el a povestit multe intimpl6ri plinede ndzdrdvdnii deosebit de vesele, oriduioase, din vremea copilSriei gi a tinerefiilui. Mihai Eminescu a scris gi el o poveste in-cintdtoare cu,,Fdt-Frumos-din-l-acrimd"; darmai ales a alcdtuit poezii neintrecut de fru-moase. Acegti doi rnari scriitori au fostfoarte buni prieteni. Se sfdtuiau impreund,is i citeau unul altuia poveEtile oripoeziile. Discutau despre cd(ile citite gi

despre c?te se intimpld pe lume. Se iubeaugi se respectau cum nu se mai afla. Ceasuriintregi le petreceau impreuna, tot vorbind gi

sf dtuind.Ce aga-i prietenia: te simfi foarte bine

cind ai prietenul aproape +i poti schimba cuel o vorbi, despre un gind ori o simfire a ta,ii pofi asculta bucuriile $i durerile lui saupdi face, impreund cu el, planuri despre ziuade miine 9i-l po[i ajuta la nevoie, cum te-ajutdSi el pe tine, cind ai vreun necaz ori vreoamaraciune"

intre dingii, Eminescu gi Creangd Tgi spu-rieau ,,bedita", aga, ca o dezrnierdare: ,,b6-dite loane", ,,bedita Mihai".

Bddila lon era orn voinic, corpolent, cuo'oil-ri pdtrunzalori, deosebit de vioi, de ageri;aurta barbd, iar p6rul ii era des qi eam as-lru: vorba lui era toatd plind de tilc, de in{e-:suri adinci gi adesea incdrcatd de haz,:- ar atunci cind povestea lucruri nu preares?t€. $tia de minune sd facd haz de ne-.az Era ceea ce se cheamd un povestitor

iscusit, fdrd pereche -de iscusit. in preajmalui nu fi se ura niciodatd. Sd tot stai gi sa-lasculfi, sd-l asculfi cum depdna firul faracapdt al celor mai minunate gi mai nAstrus-nice povegti gi povestiri. Potrivea a9a debine vorbele, incit tot ce spunea despre im-pdrafi, despre Fefi-Frumogi, despre lleneCosinzene ori zmei-paralei pdrea aievea. iigi vedeai trecind prin lala ta.

Eminescu, bddifa Mihai, avea o cu toiulaltd fire: era mai tdcut, mai ginditor gi, demulte ori, chiar trist. Frumos cum rar seafld: smead la fafi, cu pdr negrr.l, bogat, cuochi mari, adinci, melancolici, cu zirnbetbun, cu glas pldcut, melodios, cald Ei blind,cumpdnit, mingiios, cind vorbea despre lu-cruri f rumoase 9i f urtunos cind povesteafapte sdvirgite de oameni rdi gi netrebnici.

Am?ndoi acegti scriitori s-au ndscut la

fard: Creangd in satul Humulegti de lingdTirgu -Neamf, Eminescu in lpotegti, lingaBotogani.

Au umblat ei mult in plimbare prinsate, pe dealuri, prin tirg. Au urcat chiarla Cetatea Neamf, a$a dupd cum s-auscdldat in Ozana, riul cel limpede care treceprin satul Humulegti.

Seara, intorgi acasd, s-au agezat pe prispdgi au urmat neintreruptele lor povestiri. Soralui Greangd le-a adus cite o strachini Ce

lapte cu mdmdligut6 caldd gi i-a poftit sd os-pdteze, zicindu-le:

,,Miine o sd vd tai cite un pui gi-o sA vi-lfrig la frigare, cu mujdei de usturoi",..

CTnd au terminat ospdful, amurgea, zareadinspre asf inf it lucea portocalie gi rogie,Vaca rumega, linigtitd, in ocol. Gdinile seculcaserd sub pdtul. Rindunelele gopteaucite un ciripit cdtre puigorii din cuib. Pedrum trecea, arareori, cite un om intirziat incimp. Stelele incepeau sd licareasca pebolta inaltd a cerului, ca nigte^scinteiufe deaur.

invdluit in frumusefea firii, cuprins de cJu-iogia amintirilor, Creangd a ?ndreptat poves-tirea spre intimpldri din viafa lui, zicind: ,,Nugtiu alfii cum sint, dar eu, cind mA gindescla locul nagterii mele, la casa parinteascadin Humulegti, la stilpul hornului unde lega

11

mama o gfare cu motocei la capdt, de crd-pau mifele jucindu-se cu ei, la prichiciul ve-trei cel humuit, de care md tineam cind in-cepusem a merge copdcel, la cuptiorul pecare md ascundeam, cind ne jucam noihdiqii de-a mijoarca, gi la alte jocuri 9i jucdriioilrne de hazul 'gi farmecul copildresc, par-ca-mi saltd 9i acum inima de bucurie! $i,Doamne, frurnos era pe atunci: cdci gi pdrin-tii, gi frafii, 9i surorile imi erau sdndtogi, gi

casa ni era indestulatd, gi copiii 9i copilelernegiegilor erau de-a pururea in petrecerecu noi, gi toate imi mergeau dupd plac, fdrdileac de supdrare, de parcd era toatd lumeaa mea!

$i eu eram vesel ca vremea ceb bund 9isturlubatic Ai copildros ca vintul in tulbura-rea sa.

$i mama, care era vestitd pentru ndzdrd'vdniile sale, imi zicea cu zimbet uneori, cindincepea a se ivi soarele dintre nori dupd oploaie indelungatd: "legi, copile cu pdrulbdlan, afard gi ride la soare, doar s-a in-drepta vremea.>, $i vremea se indreptadupd fsul meu"...

Eminescu il asculta vrdjit. Cind Creangd a

terminat vorba, el a zis cu hotdrire:,,Badite loane, md supdr tare pe matale,

dacd nu scrii aceste amintiri. Ele ar puteaalcdtui cea mai atrdgdtoare carte de poves-tiri in limba romAnd, s-o citeascd gi cei mici9i cei mari."

Ascultind sfatul prietenului sdu drag gi alaltora, lon Creangd a scris minunatele sale,,Amintiri din copilirie".

Nu peste multd vreme, Mihai Eminescu l-ainvitat pe lon Creangi la casa pdrinteascddin lpotegti:

',,Sd vezi, bedite loane, cd gi la mine in satsint frurnusefi vrednice de admirat."

$i, in adevdr, poetul a avut dreptate. Po-vestitorul, bddila lon, a vdzut multe pe dea-lurile lpotegtilor: satul cu case bine constru-ite, livezi, iazuri bogate in pegte gi raci, riucu multe izvoare, pdduri de fag 9i plop, teiinflorifi gi stoluri de pdsdri c?ntdtoare. lnse-rarea i-a prins intr-un pilc de pddure, stindjos pe iarbd gi povestind, ca de obicei. Maiales guralivul bddila lon povestea. Eminescui'l asculta zimbind, uitindu-se, din cind incind, dupd cite o pasdre, dupd cite o floare

murmura izvorul ori spre cerul unde inflo-reau stelele 9i rdsdrea luna.

Cind lon Creangd a terminat o povestirehazlie, cum numai el gtia sd ticluiascd, Emi-nescu a ris cu mare poftd.

Apoi, intre dingii, s-a ldsat un moment detdcere. in toatd imprejurimea se instdpinealinigtea gi pacea.

Era rindul bdditei Mihai sd povesteascd,aga cum obignuiau ori de cite ori se aflauimpreund.

Dupd mai multe clipe de tdcere, Eminescua grdit incet 9i rar, mdsurat,ca o mirturisirede taind, dar descriind, poetic, ceea ce sepetrecea in jurul lor, in acea fermecdtoareinserare de vard:

,,Somnoroase pdsdrelePe la cuiburi se adund,Se ascund in rdmurele

Noapte bund!

Doar izvoarele suspind,Pe cind codrul negru tace;Dorm gi florile-n grddini

Dormi in pace!

Trece lebdda pe apeintre trestii sd se culceFie-fi ingerii aproape,

Somnul dulce!

Peste-a noptii feerieSe ridicd mindra lund,Totu-i vis gi armonie

Noapte bund!"...

,,Bdditd Mihai, te rog, mai spune o datdpoezia asta, s-o invdf gi eu" a zis lonCreangd.

Dupd ce a ascultat gi a goptit gi el, o datdcu Eminescu, bddita lon s-a ridicat de jos gigi-a imbrdtigat prietenul:

,,Minunat! Egti un poet genial, beditd Mi-hai!"

,,Nu gtiu cum sint eu, dar gtiu cd mata, bd-difd loane, egti un povestitor fdrd pereche."

Noi rorndnii, care ne desfdtdm, de maibine de un veac, cu cele ecrise de lonCreangd 9i Mihai Eminescu, spunem cdamindoi au avut dreptate.prcurata de rouA, spre locul de un

o zt MAREATAPENTRLJ /STO RIA RO A/IANIEI

-am bucurat, totdeauna, cind am in- Adicd au incrucigat brafele gi au refuzat sdmai lucreze in fabrici ori in mine, Atunciconducdtorii cei bogati au trimis jandarmii?mpotriva lor, ca sd-i sileascd a munci. Pemulfi din cei care se impotriveau i-au inchisgi i-au bdtut. Se spunea, pe drept cuvint, cdacea grevd n-a reugit pentru cd muncitoriin-au avut un conducdtor energic, revolufio-

tilnit copii dornici sd gtie cit mai multe. Sdinvete a scrie, a socoti. Sd vorbeascd fru-mos. Sa cunoascd istoria poporului nostru.Aga sint gi micutii mei prieteni, Oana, Do-rina gi Andrei, cu care m-am intrefinut cupovestiri istorice de fiecare datd cind amavut ceva de spus.

Dar iatd ca, intr-o zi, Oana m-a intrebat: nar.

- Bunicule, ascultind eu aga, pe unul gi La mine in oraq, zeci de muncitori au fostpe altul, am inteles cd acum ne conduce arestati.Partidul Comunist RomAn. Dar mai ales pe unul il cdutau: pe Tudor

- E-adevdrat, Oana, am zis eu. Adicd ne Manea, mecanic la Fabrica de cherestea. ilconduce acea mdreafd adunare alcdtuitd din cdutau gi nu-l gaseau nicdieri. Stdtea as-cei mai vrednici, mai pricepufi gi mai iubi- cuns in casa unui plutag, numit Ghifd Bo-tori de tard dintre tofi locuitorii RomAniei. boc. $tiu aceasta chiar de la bdiatul acelui

- Dar de cind existd partidul comunist? prieten, de la Sandu Boboc. care-mi era co-a vrut sa gtie Andrei. leg de clasd. impreuna cu acel coleg invd-

- De la 8 mai 1921, am rdspuns eU, tam adesea, iar muncitorul Tudor Maneascurt, apoi am addugat: ca sd finefi minte ne-a ajutat, de mai multe ori, sd rezolvdmaceasta dat6, de cea mai mare insemndtate problernele [a matematicd. N-avea el cinein istoria poporului nostru, sd vd povestesc gtie ce $coald, dar era foarte degtept gi ome-o intimplare de atunci. nos, sfAtos gi cumsecade.

Vedeli voi, soldafii, adicd muncitorii, fdra- Odata, intr-o seard, cind iegeam din casanii, cdrturarii,au luptat, au biruit pe dugmani lui Sandu, in poarta, hop! ne-au intimpinatin zeci de bdtdlii gi au unit fdrile romane, fd- doi polif iqti:cind Romdnia Mare. Aga cum am spus gi - Acasd-i tatd-tu, md?, a intrebat unul,altd datA, tot poporul s-a bucurat nespus. A cu glas prefdcut.crezut e-o sd-i fie gi lui bine, sd aibi tot ce-i - Fiu-fiiii! a fluierat Sandu. Pdi mata nutrebuie gi chiar sd ia parte la conducerea fd- qtii, dom' polifist, cd tata-i plutag gi umbldrii. Dar n-a fost tocmai aga" 9i n-a fost de- cu pluta: fiu-fiuuuu! uite-aga, pe valurile Bis-oarece conducerea a incdput pe mina celor trifei! Fiu-fiuuu! gi haida-hail Pleacd luni labogali. Ei se infruptau, cum se zice, din Galafi qi vine vineri. Fiu-fiuuuu gi haida-hailtoate Ei poporului ii l6sa doar eeea ce le - Oe-mi tot fluieri aqa? se rAsti celdlalt,scdpa printre degete, Mai ales muncitorii o holbind ochii incruntati cdtre noi.duceau foarte greu. La mulfi, salariile nu le - Pei aEa fluierAm noi, plutagii, cind mer-ajungeau nici ca sd cumpere hrana copiilor. gem pe Bistri{a la vale gi vrem si gtim, laChiriile erau foarte mari, aSa cd adesea cite un cot, cri-i eale slobodd, sd nu ddmlocuiau in case ddrdpdnate. 9i totugi, ei, peste alte plute,.. Fiu-fiiuuu!... Haida-hai!..,muncitorii, trebuiau se repare stricdciunile dacd-i slobod. Ori: fiu-fiuuu gi stai! dacd-ipricinuite de rdzboi gi sd dea lumind, cdl- cu prirnejdie...durd, sri fabrice magini qi unelte pentru

^ - Taci cd md asurzeqti!... Ori eqti camintr-o ureche, a zis poli{istul, mai supdrat,

- Nu-s '''retr-o ureche, domnule polif ist,ci-s numai ochi 9i urechi, Cri aqa trebuie sA

Ai\\\\\\ ^\ \

."1' .r:'1f

, , '.':

I

!:

+

- 1i.ji

fie un ddlcdug. Ori mata nu gtii ce-i un ddl-cdug? Este cel care fine cirma din spate aplutei 9i rotegte a?a, uite-aga o rotegte:vTj-viiij! cind la dreapta, cind la stinga. gicind a trecut de o stincd ori de un cot pri-mejdios fluierd iard: fiu-fiuuuul... lung, lung,s-audd dragomanul, cirmaciul din frunte gi

sd-i dea drumul mai repede... Pe urmd iar:fiu-fiuuu gi haida-hail...

- Lasd palavrele! s-a rdstit g i mai f u-rios polifistul. Maicd-ta-i acasd?

- Domnule polifist, mama-i totdeaunaacasd. Cd am un frate de trei ani; un plingd-cios gi-un mofturos, de nu-i mai intrd ni-meni in voie. Cind incepe a plinge:hm-hm!.., oa-oaaa! nimeni nu-l mai poto-legte. Doar eu, cind ii fluier aga: fiu-fiuuuu!Atunci se opregte dln plins. ii place fluiera-tul... Trage a plutag. O s6-l invdf sd fluieretare, uite-aga: fiu-fiiiuuu... haida-middd!haida-ha... Ca la plute, dom' polifist...

Vdzind cd n-o mai scoate la cap cu BobocSandu, polifigtii l-au imbrincit la o parte gi-auintrat cu de-a sila in casd. S-au rdstit lamama lui Boboc; au rdscolit toatd casa; s-auurcat gi in pod gi-au cotrobdit in toate un-gherele; au coborit gi in pivnifd. Dar n-audescoperit nimic.

- Pe cine cdutafi, domnilor polifigti? aintrebat mama lui Sandu.

- $tii tu pe cine!

- Dar de unde sd gtiu, pdcatele mele?

- Pe comunistul Tudor Manea il cdutim.Unde l-afi ascuns?

- Pei unde sd-l ascundem, cind nu l-amrnai vdzut de la greva generald?

- Nu cumva l-a luat bdrbatu-tu cu pluta,la Galafi?

- Nu gtiu; dar, de obicei, bdrbatul meu nuia pe nimeni. Cdldtoria pe apele Bistrifei, Si-retului e foarte primejdioasd. Omul meu areinimd bund gi nu vrea sd nenoroceascd penimeni.

Eu cu Sandu am stat in ogradd gi am a9-teptat ca polifigtii sd termine amdnunfita lorcercetare.

Cind au plecat, miniogi cd n-au gdsit ceeace cdutau, l-am intrebat pe Boboc Sandu:

- De ce ai fluierat de atitea ori gi i-ai fi-nut de vorbd atita vreme?

- Aista-i consemnul: fluier de plutag casd-l vestesc pe bddifa Tudor Manea sd fugdpe poarta din spatele casei. lar vorbirealungd e aga, ticluitd, ca sd ajungd departe,cit mai departe...

Mai tirziu, ?ffi aflat cd muncitorul TudorManea a cdldtorit pe pluta lui Boboc pind laGalafi, iar de acolo, peste o sdptdmind, amers la Bucuregti, unde, in 8 mai 1921, s-auintilnit reprezentanfii alegi de muncitori gi

au hotdrit infiinfarea Partidului ComunistRomAn. Adicd sd aibd 9i muncitorii un con-ducdtor, un apdrdtor impotriva nedreptdtilorsdvirgite de cei bogafi, de stdpinii fabricilor,un partid cu adevdrat revolufionar.

Acegti bogafi gi stdpini de fabrici nu s-auldsat insd pind cind nu au arestat pe mulfidintre conducdtorii tindrului Partid Comu-nist Romdn. l-au arestat gi i-au finut mulfiani la inchisoare.

Dar muncitorii, ca gi toti oamenii cinstifi,au de atunci un conducdtor iscusit qi cura-jos, care nu s-a infricogat de nici o primej-die 9i a luptat fdrd nici un r6,gaz cu asuprito-rii, cu cei nedrepf i, cu cei care urmdreau sdinrobeascd lara. Au luptat pind au biruit.

A$a cum v-am povestit, gi un bdietag, uncoleg de al meu, fdrd sd gtie, a dat o mindde ajutor ca aceastd visare a oamenilormuncii sd se implineascd: sd se creeze unconducdtor intelept gi dirz al muncitorilor gi

al intregului popor. De aceea zicem cd ziuade 8 mai 1921 a fost o zi md,reatd pentru is-toria Romdniei.

O INTIMPLARELA RU'A'ELE CETATII NEAMT

rebuie se $titi, am incePut euaceastd povestire, cd satul copildriei melese atld lingd Cetatea Neamf. Despre cetateaaceasta construitd de primii voievozi, inti-r ta de $tefan cel Mare gi apdratd veacuri larrlir,d de cdtre pldiegi, impotriva tdtarilor, tur-c ior 9i a altor jefuitori de fard, v-arn maispus eu nigte ?ntimpldri. Vi le amintifi?

intr-o zi de vard, aga pe la mijlocul lui iu-iile, noi, un cird mdrigor de copii din sat, am.trcat Dealul de la Cetate. Printre noi se aflaEi Rodica, despre care v-am mai povestit eu.Ne minuna priveligtea pind departe, in zareaMoldovei gi a Siretului. Ne impresionau multzidurile acelea groase, bolfile, ferestrele gi

trgile surpate, Pdrea o zidire indltatd de nigteuriagi, acolo, pe un virf de deal, sd se vaddlumea toatd, Dar ne prindea jalea gi triste-lea, vdzind-o in ruini gi risiPd.

Dar iatd cd unul dintre noi a luat de jos obucatd de cdrdmidd desprinsd din zid gi-aaruncat-o in hdul dinspre riul Ozana. Ne-amuitat cum se prdvdlea, cu vitezd; am ascultathuietul gi-am prins a ne bucura, ca de cine$tie ce ispravd. indatd 9i alfi copii au arun-cat alte cdrdmizi qi pietre in ripele de din-colo de ziduri. Ba chiar ne-a apucat, aga,ca un fel de vint rdu. Pdrea cd vrem a dd-rima, intr-un minut, tot ce-au zidit strdbunii,de veacuri.

Cea dintii," Rodica a incercat sd neopreascd sminteala aceea distrugdtoare.Dar, in loc sd ne cuminfim, noi, bdiefii,ne-am trezit impdrfifi Tn doud cete: ,,pldie-sii", care apdrd cetatea,gi ,,tdtarii", care vors€ cucereascd.

Ei, gi de-aici, dd-i luptd intre noi!Vreti sd gtiti cu ce fel de arme luptarn?

Tot cu pietre 9i cdrdmizt din ziduri.Eu m-am rinduit in ceata ,,pldiegilor". 9i

'dr-r imi pdrea cd ,,tdtarii" erau rnai mulfi, maiinruergunati, mai puternici. Gata, gata sd nepirule, lar Rodica, in loc sd ne ajute in luptA,strga la noi, cu deznddejde:

- Astimpdrafi-vd, zdluzilort Ldsali joacaasta prosteascd, distrugitoare gi primej-dioasdl

)/

lt

Dar noi, infierbintafi de luptd..., pasd s-oascultdm.

Noroc cd, indatd, in poarta cetSfii s-a ivitun grup de patru bdrbafi: trei tineri gi unulmai in virstd. Cei tineri, imbrdcati ca devard, aveau cTte un carnet in mind. Cel invirstd, foarte nalt gi subfiratec, purta barbdsurd 9i imbrdca o haini ugoard de pinzdalbd. Pe cap, o pdldrie rotundd, cu borurilate. intr-o mind {inea o geantd, iar in cea-laltd un baston frumos.

- De ce aruncafi cu pietre? a strigat la

noi, mr.rstrdtor, unul din tineri.Mulfi dintre tovarigii mei de joacd s-au pi-

tit dupi zidurile in ruind ori au fugit, ca po-tirnichile, la vale. Eu, Rodica gi alfi trei amrdmas incremenifi de teamd gi ruginafi defapta noastri.

Domnul cel ?nalt, cu barbd gi baston, s-aagezat pe zid, ca pe un scaun, 9i ne-a fdcutsemn cu mina sd venim ling6 dinsul. Ne-amapropiat, cu sfial6 gi rugine,

- Voi sintefi... ,,pldie9ii" ori ,,tdtarii"?ne-a intrebat cu blindete, dar 9i cu ton deocard. Nu rdspundefi? Vdd cd vi pare rdude obrdzniciile pe care le sdvirgifi.

Rostea pe r intr-un fel anume, pe care nul-am uitat toatd viata. Ochii lui, mari 9ifoarte vioi, ne fulgerau tot a dojand. Noi pri-veam in pdmint gi tdceam, ca mufii.

Tindrul care ne mustrase la ?nceput a maiadus incd patru dintre cei care o fdcuserdpe ,,tdtarii". A zis:

- Ar trebui sd-i urechem, domnule profe-sor.

- Ar cam trebui, a suris domnul cel invirstd, greblindu-9i barba cu degete lungi 9imlddioase. Dar cred c-ar fi mai bine, dorn-nule student, sd le ardti de ce joaca lor aicie nepotrivitd, uritd gi chlar pdgubitoare. Aisd fii profesor cufnd, deci trtbr.lie sd gtii a

educa tineretul.

- Da, domnule profesor,a incuviinfat sttr-dentul, cu mult respect.

Noi agteptam, cu Tngrijorare, sd vedem

e

gem toti in jurul lui. $i, in loc de urecheald,ne-a povestit a9a de emof ionant, de calct, de.rscator despre zidirea Cetdf ii Nearnt, de-s.pne Stefan cel Mare, despre eroismul 9i jert-re e cL,t care au apdrat-o strdbunii, desprer a es care au murit pe aceste ziduri bd-:--e ca sd pdstreze libertatea fdrii, inc?t noi::; a- plecat frun{ile spre pdrnTnt, cu ininna'--:.Jr td de"pdreri de rdu. $i a incheiat vor-

- 6vd.

- Zidurile acestea au fost indlfate cu"-ta nespus de mare; fiecare piatrd gi fie-:are cardmidd a fost cdratd gi urcatd aici cuso narea. Mortarul care !eagd pietrele e

a'nestecat cu sudoarea gi singele strdbuni-or. Sute de ani, aceste ziduri au stat de

s:n'ajd impotriva ndvdlitorilor, a dugmanilorpoporului. lar voi, in loc sd le respectafi, sde ocrotifi, le surpali ca zdnaticii? Adicd stri-cati ceea ce nici dugmanii cei mai rdi ai fdriir-au stricat? De aceste ziduri se cuvine catoti sd ne apropienn cupringi de respect 9ievlavie, ca gi cum ne-am afla chiar in fafastrdbunilor, a celor care s-au jertf it pe

aceste ziduri, in luptd cu dugrnanii fdrii'Avea profesorul un glas atit de cald, de

melodios, cd ne atingea drept in inirnd 9i ne

cutremura pind in strdfundul fiinfei noastre.De rugine gi negtiind cum sd-gi ceard ier-tare, Rodica s-a agezat in genunchi. 9i,dreptsi vd spun, a plins cu lacrirni mari' 9irnie-mi venea a pl?nge de ruginei dar ziceamcd sint bdiat gi nu se cade sd nnd ardt prea

slab,in schimb am sdrit cu tolii gi, impreund

cu cei trei studen{i, am adunat toate pietrelesi cdrimizile aruncate in ripd, ca sd tie la in-demina celor care aveau sd vind gi sd res-taureze cetatea.

du

munte, ne-au luat gi pe noi, adici pe mine 9ipe Rodica. De ce? Ca sd le ardtdm cdrdrilemai de-a dreptul, cd le gtiam bine,

La acel schit, Rodica avea o mdtugd, cdlu-gdrifd. Se nurnea Melania. l-am spus profe-sorului cd maica Melania are o carte mare 9ifoarte veche, cu scoa(e groase din pielecastanie. CTnd a vdzut acea carte, fata pro-fesorului s-a luminat de mare bucurie. A zis:

- E o tipdriturd interesantd 9i frumoasd,rndicufd. Ddruiegte-o pentru Biblioteca Aca-demiei.

Maica Melania a ddruit-o cu bucurie.

- Acolo o vor cerceta oamenii de gtiinfdgi vor afla lucruri noi 9i vrednice a fi gtiutedespre istoria noastrd.

De la schitul Agapia veche, profesorul,impreund cu studentii lui, 9i-a continuatdrumul spre alte locuri, unde bdnuia c-o sd

afle documente, c5(i rare 9i obiecte dinvremuri vechi, sd scrie istoria lor.

La despdr!ire, profesorul ne-a mulfumit 9ine-a mingiiat pe obraji cu atita dragoste, citnici nu se poate spune.

De atunci, cind vdd o carte veche sau trecpe lingd o cetate strdbund, simt nevoia sd lemingii cu evlavie, ca pe nigte lucruri de celmai mare pret.

Feste cTteva sdptdmini, pogtagul ne-aadus, mie gi Rodicdi, cite o carte de-a profe-sorului, pe care scrisese: ,,Rodicdi gi lui Du-nritru, sd le citeascd atunci cind vor fi maimdrigori gi vor infelege gi mai bine de ce is-toria trebuie $tiutd 9i invdfatd, iar cetifilestrdbune pdstrate cu sfinfenie".

Dar poate vreti sd gtiti cine era profesorulpe care noi l-am cdlduzit 9i autorul cd(ilortrimise noud?

Era Nicolae lorga, mare cdrturar, istoric aineintrecut profesor. Era cel care m-a invdfatistoria cind am fost'.student.

/r

PCYESTIREDESP RE,,D U AT BRAVA M I N IJ NATA"

ihail Sadoveanu este un mare scrii-tor, iubit gi de cei mari, gi de cei rnici. Ascris multe, multe cdrfi, deosebit de fru-moase. in ele povestegte sute $i sute de in-timpldri foarte atrdgdtoare gi pline de invd-tdturd, care incintd gi bucurd atit pe cei ti-neri, cit gi pe cei bdtrini.

Eu, dragd Oana, Dorina gi Andrei, l-arncunoscut pe Sadoveanu, la gezdtorile lite-rare, la vindtoare prin Muntii Ceahldului orila pescuit pe malul iazului de la MdndstireaNeamfului. Acolo, aproape de acel iaz, ma-estrul avea o casd, unde sta mai ales vara,sd lucreze sau sd se odihneascd,

Se vd povestesc o intimplare, petrecutdmai de mult, devenitd azi... fapt istoric.

Cind eram student, aveam o vecind a$acam de virsta voastrd. O chema Tudorila.l-am citit ,,Dumbrava minunatd", o povestirescrisd de Sadoveanu. l-a pldcut aga de rnult,incit m-a rugat sd i-o citesc Ai a doua oard9i a cincea oari. Aproape o gtia pe de-arostul. S-a intimplat ca, in vara aceea, sdtrecem, eu 9i micufa mea vecind, pe lingdcasa lui Sadoveanu de la Mdndstirea Nearn!.Vdzindu-l cd scrie la masa din cerdac, nul-am deranjat. $i curn vremea era caldd, iarcerul senin, ne-am plimbat prin ?rnprejurimivreo jumdtate de ord, pind cind Sadoveanua luat undita gi s-a agezat la pescuit pe rna-lul iazului. Vdzindu-|, Tudorita se mira ingoaptd:

- Ce om nalt gi voinicl Ai crede cdsfarmd undita in pumn. Ar trebui sd aiba uncondei de fier ca sd nu-l fringd intre de-gete...

Cind ne-am apropiat, maestrul Sado-veanu, cum ii spuneam €U, ne-a privit cuochii lui blinzi, albagtri, a suris, a rdspuns,in goaptd, la ,,bund ziua" noastrd gi apoi atdcut indelung, afintindu-gi privirea spre un-dite, al cdrui plutitor incepea sd se migte,

1nuEcat". in ade-

vdr, indlfind undila, la capdtul firului, deasu-pra apei s-a zbdtut un pegte mdrigor, cusolzi lucitori ca argintul. Maestrul a invirtitugor, cu indeminare, mulineta gi a apropiatpegtele prins pind l-a luat cu mina, i-a scoscirligul din gurd gi l-a pus in cdlddruga dealdturi. Noi ne-am agezat, cuminfi, pe iarbdSi am privit. Scriitorul, ,,maestrul", a prinscinci pegti. La al gaselea a strins compiet fi-rul unditei, apoi a zis, surizino subtirel;

- Gata, pe ziua de azi ajunge.Cu undila intr-o mina gi cu calddruqa in

cealalta, ne-a f icut semn sd-i urmim ?n

drum spre casi.in cerdac am stat mujt oe vcrbd, Tudo-

rifa, toata numai ochi sr urechi, ne-a privit gine-a ascultat cu mare luare -aminte, chiardacd nu pricepea tot ce vorbeam noi.

Vizind-o asa de atentd, maestrul Sado-veanu a intrebat-o, spre sfirgitul convorbirii:

- Tu, gigiliceo, ai cetit vreo povestirescrisa de mine?

-- Mi-a citit dumneaiui, adicd eu, ,,Dum-brava minunatd". Da!'eu n-o gtiu toatd, cd-iI u ngd.

- Da? s-a prefdcut Sadoveanu a se mira.Dar, ia spune-mi tu mie: ce-ai.., invafat dinacea povestire?

Tudori{a a rdspuns cu mult curaj, drept cala gcoalS:

- Am invdtat lntii cd nu duduia Lizucaera soi rd,u, ci doamna Mia,

- Bravo, a z?mbit maestrul. 9i altceva?

- Altceva, am invdtat cd bunicii o iubeaurnult pe Lizuca. $i-au fdcut bine c-au luat-ola ei. Au scdpat-o de ocdrile gi bdtdile Ele-nei, care-i zicea, cu ciudd, ,,gingania dracu-lui", ,,dihanie" gi ,,soi rdu" gi-o ameninfa cuvorbe de spaimd: ...,,ifi spinzurdm noi che-lea-n bdf". Ba ii facea gi gurub cu unghia, inmoalele capului.

- Nu mai spune!".. Aga-i f6cea?

- Daaaa... Dar eu zic cd, dacd n-ar fi fostzvicnit, semn cd peg

\-.

!l

..: l

,l ..: ,,

prietenul ei, Patrocle, cdfelu, gtifi! Lizuca nupleca de la doamna Mia, care o ura. Nici nuputea gdzdui in casa mdtugii rdchita, la lu-mina licuriciului. Cd nu era ea chiar aga decurajoasd. Ca 9i mine, s-a speriat de iepu-rele cel urecheat. lar toate intimpldrile cucei gapte prichindei, crj Domnifa, cuFdt-Frumos, cu zina cea frumoasd cum n-amai fost gi cu glas ferrnecat ca o strund deaur sint din visul Lizucdi. Cit a dormit, inscorburd, adicd in casa mdtugii rdchita, ea avisat. $i cred c-a dormit bine gi a visat agafrumos, vis cu Statu-Palmd, cu zina gi cuFdt-Frumos, pentru cd a pdzit-o Patrocle,prietenul ei credincios. Numai aga a pututpdtrunde, cu vistrl, in impdrd{ia minunilordin Dumbrava minunatd.

Tudorita s-a oprit aici. Sadoveanu a pri-vit-o indelung cum cduta sd-gi potoleascdemofia. Mai avea ceva de zis, dar parcd numai cuteza. Privirea stdruitoare a maestruluia incurajat-o:

- 9i gtili ce mi-a mai pldcut? Cum albi-nele bunicilor le-au in!epat pe Mia gi peElena, care veniserd s-o ia pe Lizuca de lacasa unor oameni buni gi iubitori gi s-o

ducd la casa unde n-o iubea nimeni...Aici am intervenit eu gi am zis:

- Maestre, de cind i-am citit ,,Dumbravaminunatd", Tudorila iubegte gi mai mult co-pacii, gizele pddurilor, albinele gi povegtile.Crede cd existd in adevdr o dumbravd mi-nunatd.

Scriitorul s-a rasucit oleacd spre Tudorifa,i-a cuprins mina ei micd in palnna lui mare gi,afintind-o cu privirea, a grdit rar gi dornol:

- Aga, copliito, sd le iubegti din ioatd pu-terea inirnii tale. Cii toatd ara noastrd este odumbravd minunatd, und trdiesc fel de felde vietd{i gi de oameni, gi mai buni, si mairdi decit in povestirea mea. Trdiesc aife!i-frumoEi gi zine ca tine. lar {ara aceastaa noastrd au fdcut-o strdbunii, cu voievoziilor, cu vitejii lor. Despre multi dintre ei amscris gi eu cite o povestire. Sd le citegti cindvei fi mai mdrigoard...

Tudorila n-a uitat, gi nu va uita, cit va trdi,int?lnirea cu maestrul Mihail Sadoveanu,marele nostru scriitor $i neintrecut povesti-tor despre ?ntimpliri din istorie sau din viafade toate zileie a poporului nostru,

,,COruCERTUL" DE LA TESGANI

reau sd va povestesc, dragii mei

Cana, Dorina gi Andrei, o intimplare legatdJe numele lui-'George Enescul' Cine a fostGecrge Enescu? A fost 9i este marele nos-trr.r violonist gi compozitor. Adicd el a scrisrnuzicd gi a clntat minunat la vioard. Pentrumarele lui talent a fost gi este 9i azi cunos-sut in intreaga lume. Ceea ce vreau sd vdpovestesc s-a intimplat acum peste o jumd-tate de veac.

O invdtdtoare cu qcolarii ei se aflau in ex-

cursie la Tescani, sat in judeful Bacdu.-Era vard, in iulie: vremea ciregelor" O zi

senind gi caldd, numai bund de mers in dru-nnetie. Urc?nd dealul de la marginea satuluiTescani, lnvdfdtoarea gi-a oprit copiii in fafaunei curfi largi, cu copaci mari, stufogi, bd-rrini, seculari. l-a aqezat in cerc, in jur, 9ile-a vorbit:

,,Dragii rnei, aceastd casd albd a fost con-struitd acufi't mai bine de un veac, de familiaFtosetti-Tescanu. De multi ani, marele nos-tnu muzician GeorEe Enescu vine vara aici.Se odihnegte dupd ?ndelunga trudd pentru

Fregdtirea 9i desf d9u rare-a numeroaselorturnee in fard gi in strdindtate. Cdci, pretutin-oeni pe gtobul pdrnintesc, el este chemat 9iaplaudat cu entuziasm pentru felul lui nein-trecut de a c?nta la vioar6, de a dirija 9i de acompune muziOd, Aici, in casa asta albd,George Enescu a cornpus nnulte din lucrd-r,ile lui, care inc?ntd sufletul a milioane deoameni. Vedeti voi, dragi copii, cintecele,'nuzica zimislitd de un om genial, aici, incasa aceasta, in fafa acestor copaci bitrini,se plimbd gi se face auzitd prin Tntreaga fardsi chiar prin ?ntreaga lume. Ea lncintd ure-ct'lea gi bucurd inima a mii gi milioane deoameni. Aceasta insearnnd ci muzica inspi--ata din cintecele poporului nostru romAn,scrisd gi cintatd de un mare maestru, sexazd aldturi de operele cele mari ale muzi-c enilor iumii. A$a, prin vioara lui GeorgeEnescu, lumea ne cunoagte, afld cd sintem

-n popor talentat, inzestrat, cu multe insu-s r frumoase, vrednice de toatd lauda"'

Oam aga a vorbit Tnvdfdtoarea cdtre gcola-5 d!.tcii copiii a ascu ltat-o

o vrdbiutd care ciripea pe o craca a teiuluidin ograda casei lui George Enescu.

- Sanda, pe tine nu te intereseazd cespun eu? Nu-!i Place muzica?

- Nu, a mormdit feti{a. V-am spus cd md-tuga zice cd n-am ureche... muzicald. $i rna

ocdrdgte dacd rn-aude cintind..'

- Vad, totugi, cd asculti cum ciripegtevrabia.' - Ei, vrabia-i altceva decit vioara, nu s-aldsat gcoldrila.

Vorbind ctl eleva sa, invdfdtoarea n-a bd-gat de seamd cd, pe lingd dinqii, s-a strecu-rat un bdrbat de indlfime miilocie, cu chipfrumos, cu pdr bogat, cu ochl adinci, cuzimbet buR, copildresc, cu miini gi degetelungi, cu pagi mdrunti 9i repezi' Purta o pe-lerind largd, neagrd 9i o pdldrie tot neagrd,cu boruri late.

Un elev a intrebat:o Pe ?nvdfdtoare, cu oa-recare sfiald:

- Ear noi il putenr vedea pe domnulEnescu?

- L-am putea vedea, copii, dar nu ne-amanuniat vizita din vreme. Deci nu ne a9-

teaptd. 9i... nu:l frumos sd-l deranjdm de lalucru.

- Dar eu doresc mult sd-l aud cintind, a

suspinat alt gcolar.

- Copii, a p!'opus Tnvdtdtoarea, vd fdgd-duiesc ca, atunci cind George Enescu va daun concert in oragul nostru, o sd mergem 9inoi sd-l auzim cTntind.

Copiii se intristard, Unul Tngind cu multdpdrere de rdu:

- Ei, dacd trebuie sd c?nte Prin multe

fdri, cine gtie cind poate veni 9i in oragulnostru...

Dar, in clipa aceea, din casa albd, pe fe-reastra larg deschisd, se auzird primele notela un pian. $i repede se incheg6 o melodie,sprintend, veseld, incTntdtoare.

Copiii gi invdldtoarea se intoarserd tofi cufafa spre casd.

Citeva minute ascrJltard cu multdluare-aminte.

Cind pianul a tdcut, in cerdacul casei a ie-git o femele imbrdcatd cu rochie lungd, al-

strd, cur pdr galben, frumoasd ca o cosin-zeand. A privit citeya Qlipe copiii carg.1e#

.: r --rr-..9i de ultau-ane-aminte. Nu

gasise o altd oco g",coldrifd,

cu mareSanda, i$ i

e: ,/urmdrea de gard, gi

*

? -i**:.--'" :'aFs

E:j:'

t!,

tf* ,.;..

t

1t

t

*'. '=.*.--€

.l

'r{I!& ;

t.<'.1

t-.

"F. r

ir-1:r

ir:'A

- Ce gcoald sintefi? a intrebat, cind a in-teles cd gcolarii sint cu invdfdtoarea.

- $coala Nr. 3 din Bacau, doamnd, a rds_puns invdfdtoarea.

- $i a{i venit sd-t vedefi gi sd-l auzifi peGeorge Enescu?

- ltu indrdznim sd-! deranjdm, doarnnd,a suris invdfdtoarea, dar dacd...

- MaeStrul iubegte mult copiii... pottilirnai aproape.

_ C?nd au ajuns lingd cerdac, GeorgeEnescu s-a ivit in ugd, cu vioara intr-o mina9i cr.i .arcugul in cealaltd. A scuturat d!n cap,ca sd dea spre spate pala grea de pdr ne_gru, a sur?s gi a ?ntrebat:

- Ve place muzica, dragi gcolari?

- Da!... au rdspuns copiii cu glasuri in-cete, intirnidate.

-- Degi parcd vd cam ingdimafi, nu spu-nefi tare, rdspicat, am sd vd clnt totugi cevacu scripca mea. Veniti aproape, aici, lingdcerdac. Aga...

Doarnna Enescu s-a agezat pe un fotoliu,a chemat inva{dtoarea lingd dinsa, sd aibdcopiii in tafd. George Enescu a ctus vioara laurn6r gi, cu arcugul lui miraculos, a scris pestrune o rnelodie vrdjit de frumoasd. Copiiiau ascultat lncremenifi.

l-a sf?r9it, Enescu a intrebat:

- Ei, v-a pldcut?

- Da, da! strigard copiii, aplaudind.

- Sa vd mai cint?

- Vd rugdm!... Vi rugdm mai cintafi-ne!Maestrul !e-a implinit dorinfa gi a nnai cin-

tat ?ncd trei clntece. Copiii sorbeau sune-teNe, ferrnecali. Dar, cintind, Enescu a ob-servat cd o fetifa s-a tras rnai de-o parte, s-aagezat jos, pe iarbd, gi, rupind un fir de trifoia[b, il tot invirtea intre degete, Ardta foartetristd.

Zimbind, Enescu a coborit spre d?nsa gi-aintrebat-o:

- Tie, fetilo, nu-fi place muzica?

- Nu...

- De ce?

- Pentru cd n-am ureche muzicald.

- Cine ti-a spus cd n-ai... ureche rnuzi-cal6?

- Mdtuga care md cregte.

- N-ai pdninfi?--. Nu; au murit, tdiafi de tren...

- lrni pare foarte rdu,.. -te in pi-cioare. Agal... Acum dd cu d ln struna

26

asta!... Mai tarel Zbangt Acum in ceastdlaltd.Zingl... Care sund mai gros gi'care mai sub-f ire?

- Asta mai gros... Ceastdlaitd rnai sub_{ire...

- Bravo! Aga-i... Tu ai invdfat cintecul,,Hai la gcoald s6-nvd!dm?,,

lnvdfdtoarea, oarecum ruginatd cd are ogcoldritd care nu cintd, zise:

- Ce oameni! se mird Enescu. Curn techeamd, fetifo?

- Melinte Sanda...

- Sanda, e i zic cu scripca; tu sdcinfi ctr glasul gcoaid, hai la gcoald,sd-nvdfdm, sd

$i maestrul, cu rdbdare td, oincurajd Ei o ajutd sd-gi d gla:sul. Dupd ce o ascultd c

- Ai ureche muzicald, Sanda. la, acumcintd impreund cu colegii tdi. Eu dau tonul9i bat mdsura, aga, cu arcugul in vioard.

Copiii se strinserd, repede, in jurul luiEnescu gi cintard: ,,Hai la gcoald,,,.. de vreopatru ori.

- Eu vdd cd avefi glasuri foarte pldcute,..Ce-ati zice dacd mi-ati da Si voi un concert...Se poate, doamna invdtdtoare?

- Nu prea indrdznesc, maestre...

- indrdznegte, ddscilifo, sd-mi amintescgi -eu de cind eram gcolar, la Liveni.

invdtdtoarea a fdcut semn copiilor, a dattonul, iar copiii au cintat cu insuflefire treicintece.

Enescu gi-a pus vioara sub braf gi a as-cultat. Apoi a mai cintat gi el incd doud bu-cdfi. La sfirgit a zis:

- Am dat ?mpreund un adevdrat concert,dragii mei.

La despd(ire, doamna Enescu a adus co-piilor un paner cu cirege mari, ochioase Sidulci.

George Enescu a m?ngiiat-o pe Sanda pecregtet, grdind:

- Se spui, Sinduco, mdtugii tale, cd nu-mai pietrele nu cint6, Od a cinta e cea maicuratd, rnai frumoasd gi mai ihaltd bucurie aoamenilor.

Peste mai multi ani am aflat, tot de la ?n-vdfdtoare, cd Sanda Melinte a ajuns profe-soarA de muzicd. lar cTnd a terminat conser-vatorul a venit cu un buchet mare de tran-dafiri la Tescani, sd mulfumeascd maestruluiGeorge Enescu.

EROISMUL MUNCITORILOR

ragi copii; hotarele rotunde, paceas tinigtea tdrii noastre infdptuite prin MareaAdunare de la- Alba-lulia n-au durat prea.nult. Nigte conducdtori ai unor tbri mariaL,r trimis armate care ne-au cdlcat hota-rele gi au rdpit pd(i din pdm?ntul romanesc.tsa au mai impins 9i lara noastrd intr-unr.azboi nedorit.

Dar poporul n-a indurat multd vreme ase-.r'nenea nedreptdti qi nelegiuiri.

in ziua de 23 August 1944, el s-a ridicat 9ia inceput o lungd gi grea bdtdlie pentrualungarea fascigtilor.

Vd istorisedc azi despre eroismul cu careau luptat,pentru alungarea acestor dugmanitnnruncitori ca Gheorghe Ldpugan gi DumitruCodig. Ei lucrau la o uzind electric e lingdoragul Cluj-Napoca. Soldatii fascigti je-fu.riau .gi distrugeau tot ce intilneau in cale.Stricau podurile. Ardeau casele. Prddau fa-hricile gi magazinele. Ucideau oameni fdrdapdrare.

Veneau cu arme multe gi cU camioane cunnunilii sd distrugd gi uzina unde lucraur:muncitorii Ldpugan 9i Codi9. Ei gtiau cd,

dacd fascigtii distrugeau uzina electricd,oragul Cluj-Napoca rdminea fdrd lumind gi

fird apd. De aceea au hotdrit s-o apere cuorice pref. Mai intii au cerut arrne de la sol-dafii romdni aflafi prin apropiere, in luptdaprigd cu fascigtii. Apoi au agteptat sd seapropie fascigtii cit mai mult de uzind. Au

deschis focul numai atunci cind ii puteauochi bine.

,,Foc!" a strigat Gheorghe Ldpugan.

9i toti muncitorii au tras, cu sete, 9i auoprit inaintarea fascigtilor.

Cind au terminat cartugele au aruncat cugrenade gi chiar cu pietre. Lupta a durat, in-verqunatd, multe ore.

Printre cei mai curajoqi in aceastd luptds-a dovedit mecanicul Dumitru Codig. El a

luptat insolit de cei doi feciori ai sdi, unulde 19 ani, iar altul de 15 ani.

Datoritd curajului muncitorilor, fascigtiin-au putut pdtrunde in uzina electricd.

Dar, lovit de un glont fascist, Dumitru Co-diq a cdzut. Feciorii lui au continuat luptaaldturi de ceilalti muncitori, cdutind sd-girdzbune pdrintele cdzut la datorie.

Vdzind cd nu pot cuceri uzina, fascigtiis-au addpostit sub un pod, intr-un gantadinc. Dar n-au mai stat mult acolo. Dinspremiazdzi au venit soldafii romAni in ajutorulmuncitorilor. Nemaiavind incotro, dugmaniis-au predat. Cei cifiva muncitori gi-au apd-rat, cu eroism, uzina electricd de lingdCluj-Napoca. Ba au luat 9i peste 100 de pri-zonieri fascigti, intre care se aflau gi gapteofiteri.

Vedefi, dragii mei, cd pentru alungareafascigtilor au luptat gi s-au jertfit nu numaisoldafii, ci 9i muncitorii 9i feciorii lor. 9iaceasta pentru cd-i insufletea o mare dra-goste de lard,, de dreptate 9i de libertate.

FlrF*

i

F?ttF

l;tI

'.trt*iF

F

hii

-&{r

CURAJUL UNE! TELEFONISTE

ragii-.,mei, sint multe, foarte multeleluri de a-fi face datoria cdtre |ard, de asluji poporul gi de a apdra libertatea lui gi apatriei.

Voi gtiti ce este 9i cu ce se ocupd o ope-ratoare telefonistd? Este o funcfionard caretucreazd intr-o centrald telefonicd. Adici?ntr-o clddire unde se afld acele aparate dela care pornesc firele telefonice spre multe,multe direcfii. Telefonista poartd la ureche ocascd Tn care aude comanda fdcutd la tele-fon, din diferite locuri, de divergi doritori afolosi acest mijloc de legdturd, de comuni-care, lar ea, telefonista, pune o figd in ta-bloul din aparatul centralei gi anuntd:

,,Aveti legdtura! Vorbifi!".r'.infelegefi foarte bine c6 este o indeletni-

cire cit se poate de pagnicd. Cere doar in-deminare, iuteald ?n migcdri, voce pldcutd,polite{e gi rdbdare. De aceea mai ales feteleSi femeile implinesc meseria de operatoaretelef onistd.

Uneori insd, mai ales in vremuri grele, secere ca telefonistele sd nu-gi piardd firea, sdaibd curaj, bdrbdfie chiar.

Sd vd dau o pildd, din vara anului 1944,cind RomAnia a inceput rdzboiul cu fascigtiigermani, care ne ocupaserd {ara gi ne im-pinsesera intr-un r4pboi nedorit.

Faptele s-au intirnplat in seara zilei de 23August, acea zi de iea mai mare insemnd-tate pentru istoria patriei, ziua cind armataromAnd a intors armele impotriva fascigtilorgermani. Locul intimpldrii pe care vreau sdv-o povestesc este centrala Oficiului telefo-nic din comuna Mislea, din apr,opierea ora-sului Ploiegti.

Aici se afla o unitate militard romdneascdde artilerie antiaeriand. Adicd tunari care

cdatd, se aflau acolo, la Mislea, gi mulficati fascisti care ne incdlcaserd f ara.

cunoscut de comandanf ii tuturor unitaf ilormilitare care apdrau zona petroliferd. lispuneau, cu multd placere, ,,Buna ziua.Steliana".Ori: ,,Sdrut mina, Steliana". $i o ru-gau sd le facd repede legdtura cu telefoa-nele de care aveau nevoie. Degi n-o vitzu-serd niciodatd in carne 9i oase, cum se zice,o cunogteau tofi dnpd vocea ei caldd, dupdvorba clard gi o indrdgiserd foarte mult.

,,Steliana, spuneau cei care telefonau, decind egti mata la telefon, viafa-i mai veseld.Parcd nici nu mai sintem in rdzboi".

Dar iatd, cum am zis, a venit gi ziua aceeagrea, hotdritoare, de 23 August 1944. Ste-liana auzise la telefon cd romdnii au incetatrdzboiul, in care fuseserd tir?fi, cu fara numitiUniunea Sovieticd, vecina noastrd de la rdsd-rit, gi cd arn indreptat armele impotriva asupri-torilor fascigti. Se bucura mult gi se gindea:

,,Cum pot fi eu de fclos, cu meseria meade telefonistd, intr-o treabd aga de insem-natd gi de grea ca aceasta?"

Chiar in acel rnoment, un ofifer rom6n dela artileria antiaeriand a sunat-o la telefon Si

i-a spus:,,Dragd. Steliana, doud lucruri trebuie sd

faci neapdrat: sd nu mai dai nici o legdturatelefonicd fascigtilor gi sd nu pdr6segti nicio clipd centrala! Va fi o noapte grea gi pri-mejdioasd pentru to!i. $tiu insa cd ai sufletdirz de romAn 9i cd-!i iubegti !ara. Curaj, Si

vom birui!"ln adevdr, in noaptea aceea, zeci 9i zeci

de telefoane de la ofiterii gi ostagii romanii-au cerut sd le facd legdtura telefonica re-pede, cu alfi ofiferi ori unitdli de artilerie, deavialie, de tancuri, care trebuiau sd ia md-suri pentru a se apdra de fascigti. Cum au-zea toate convorbirile in cascd, Steliana cu-

regtiul, Pl.oiegtiul gi toatd zona petroliferaaveau nevoie de centrala unde servea Ste-.liana. Mulfi cereau, cu minie, !egdtura teie-

pazeau, cu tunurile, ca nu cumva avioane tea gi participa la toatd frdmintarea ar-cusmane sd bombardeze sondele sau de rnatei romdne, din momentul cind pornise la

luptd impotriva fascigtilor. $i, cu mare inde-minare, repeziciune gi grijd, indeplinea toatecerer'ile. Nu mai era o telefonisti oarecare,

z tele de petrol aflate in acea zond. Dar;

n seara aceea de 23 August 1944, la cen- c!,'un adevdrat' ostaq pe ciinpul de lupta.i:aia telefonicd din Mislea era de serviciu ofata: Steliana Axente. Avea doar gaptespre-zece ani. Era frurnugic6, vioaie 9i foarte pri-ceputd in meseria ei. Glasul ei pldcut era

Dar gi fascigtii care voiau sd atace Bucu-

ii:i-

rert5iit

fr'/=

fonicd, sd transmitd ordine:curn gi unde sd-iatace pe rorndni, cu tunurile, cu tancurileori cu avioanele.

Dar aga curn avea srdin, Steliana nu le-afdcut nici o legdturd. Le rdspundea scurt gi

hotdrit:,,Centrala defectd! Deranjament!"intre alfii, un ofifer fascist, care locuia ?n

apropierea cet'rtralei telefonice, a cerut dezeci .de ori legdtura cu Bucuregtiul. De totatitea ori Steliana i-a rdspuns scurt:

,,Deranjamentl... lmposibil... Deranja-ment!"...

Ofilerul fascist s-a infuriat, a ocdr?t-o, aarneninfat-o cu impugcarea.

$i, in adevdr, bdnuind cd telefonista ilamdgegte, el a luat o grup6 de solda{i de-ailui gi a venit sd ocupe centrala telefonicd.Ajuns la uge, a strigat furios:

,,Deschide, Freulein! Dacd f,u, pu$c latine!"

lzbea cu picioarele in ug5, fdcind zgomotmare; dar Steliana n-a deschls. S-a addpos-tit intr-o carnerd aldturatd, lu?nd cu dinsa fi-gele cu care fdcea legdtura telefonicd.

Fascigtii au spart uga gi au ciuruit perefiicu gloanfe de pistoale autornate.

.Vd inchipuifi cum trernura inima bieteiSteliana. Sta pititd intr-un col! gi agtepta.Ofiterul fascist gi-a impdrfit solda{ii in doudgrupe: unii o cdutau pe teletcnistd, iar alfiiurmdreau sd ajungd la centrala, sd telefo-neze unitdtilor lor sa porneascd atacul im-

potriva rorndniior, sa distrugd sondeie $i ie-zervoareie de petrol.

Printre rafalele de gloanfe, Steliana a au-zit soneria telefonului. Degi spairna nu i sepotolea ?n nici un chip, totugi se t?rl 0e-abugilea pind la aparat, ?Ei puse casca la ure-che gi fdcu leEdtura intre unitdtile romane,ca gi cu!"n nLr s-ar fi intimplat nirnic. Cind ia

telefon recLrnoscu glasul ofi{erului rie !a an-tiaeriana rorndnd dln apropiere, Steliana ?l

ingtiinfd cu grabd gi cu dunere rnare:

,,Centrala e atacatd de fascigti, dornnuiemaiorl... Veni{i-nni Tn ajutor! Repede!"

,,Venim, Steiiana! Fii tare!... Veninnl"in adevdr, peste c?teva rninute, o ga'upd de

ostagi romdni apdrurd ?n jurul centralei tele-fonice.

Fascigtii s-au temut sd nu fie pringi Ei aufugit prin pddurea din prea,!md.

Telefonista Steliana Axente gi-a neiuat lo-cul lingd aparatele ei de telefonie gi, apdratdde ostagii rorndni, a manevrat, cu gi nrairnultd repeziciune gi indeminare, figeNe delegdturd ?ntre unitdfile militane rornAne. Toi-odatd, a refuzat, cu dlrzenie, sd mai asculteordinele tascigtilon.

9i iatd aga, o fatd de gaptesprezece ani,fdrd alte arme decit curajul gi indernlnareaei de operatoare telefonistd, a contribuii lasalvarea sondelor gi a depoziteior de peti'ol,adicd a ccntribuit la apdrarea bunurilor gi a

libertdfii scurnpei noastre idri.

?'a:l

7"1

T

[}

alegerea faptelor, a vitejilor, aqa dupd cumse cere mult megtegug in potrivirea cuvinte-lor care sd le cuprindd gi sd le invie faptele

latd, de pildd, cdpitanul Vasile Teodo-

EROUL DE LA MALINI

u-i ugor, dragd Oana, Dorina gi An-drei, sd povestegti eroicele lupte gi jertfe aleostagilor nogtri in marele rdzboi impotrivafascigtilor nemfi. Trebuie multd pricepere in

reanu, din Regimentul 3 grdniceri.ln seard de 23 august 1944, el comanda o

companie de soldafi grdniceri, in apropierede satul Mdlini. Era un bdrbat tindr, indrdz-net, frumos, bun prieten cu tofi ostagii pecare-i comanda. in seara aceea a fost anun-tat, la telefon, cd Romdnia se afld in starede rdzboi cu Germania fascistd. Comandan-tul regimehtului i-a ordonat:

,,Treci neintirziat la acfiune impotriva fas-cigtilor nemfi!"

Urgent, cdpitanul Teodoreanu gi-a agezatostagii in ordine de bdtaie gi a pornit la atac.Plutonul condus de plutonierul Tudor i-aatacat pe fascigti prin surprindere qi a luatprizonieri vreo gaizeci dintre ei.

Vdzind cd sint infrinfi, fascigtii nemfi aurecurs la o viclenie. Au pindit cind la postulde comandd se afla numai cdpitanul Teodo-reanu gi citiva ostagi care pdzeau prizonieriigi au trimis un ofifer de-al lor, chipurile sdlimureascd lucrurile gi sd afle o cale de im-pdcare.

Acel ofifer fascist a zis cdtre cipitanulTeodoreanu:

,,Dacd eliberezi prizonierii, ne retragem inlinigte".

Cdpitanul Teodoreanu i-a rdspuns:,,Sintem in stare de rdzboi, deci nu ddm

prizonierii!"Auzind aga, of if erul fascist s-a inf uriat

grozav 9i a ameninfat:,,O sd vd impugc pe tofi!"Degi gtia cd fascigtii sint mai numerogi gi

cd lui, deocamdatd, nu-i putea veni nici unajutor, dirzul cdpitan romAn nu s-a speriat,A spus doar atit:

,,$tiu cd sintefi capabili de cele mai mariticdlogii!"

incd gi mai furios, ofiferul fascist a porun-cit ostagilor lui sd-l dezarmeze pe cdpitan gipe cei cifiva soldafi romdni.

Dar, pe cind se pregdtea sd-i impugte, aapdrut plutonierul Tudor cu oamenii lui.

La un semn al cdpitanului Teodoreanu,ostagii grdniceri au indreptat arrnele citrefascigti, iar plutonierui Tudor a strigat des-au cutremurat toti:

,,Miinile sus! Predafi-vd!"Fascigtii s-au supus: zeci de miini s-au ri-

dicat in sus.

9i aga grdnicerii romAni au mai fdcut oserie de prizonieri.

Dar bucuria cea mare era eliberarea cdpi-tanului lor, om iubit de tofi ostagii 9i admiratpentru curajul lui.

Bucuria le-a fost insd scurtd: un numdr gimai mare de fascigti au inconjurat a douaoard postul de comandd al grdnicerilor ro-mAni. Totugi, cdpitanul Vasile Teodoreanunu s-a speriat nici acum. A ordonat pluto-nierului:

,,Tudore, pregdtegte ostagii de luptd! Re-zistdm pind la ultimul cartug.l'

Vdzind cd romAnii erau hotirifi sd lupte,fascigtii au oprit inaintarea gi iar au cerutromdnilor sd se predea.

Drept rdspuns, cdpitanul Teodoreanu aordonat:

,,Foc asupra inamicului!"9i lupta dintre romdnii care ig i apdrau

tara gi libertatea gifascigtii nemti a duratmai multe ceasuri. Au cdzut mul! i

morf i 9i rdnif i de ambele pd(i. Totu$i, ostagiigrdniceri, comandafi de cdpitanul Teodo-reanu, au rezistat pe pozifiile lor, cu multdbirbdfie. Dar, de la o vreme, li s-au terminatcartugele. Atunci cdpitanul le-a spus:

,,Citi puteti, strecura{i-vd printre inamici gi

ajungefi la trangeele Regimentului nostru, 3granrceri. Eu nu pArdsesc locul de luptd".

Mai mulfi osta$i n-au vrut sa se despartdde cdpitanul lor. CopleSiti de numirul mareal fasci$tilor, cdpitanul gi cei cifiva ostagi aufost luafi prizonieri.

in furia lor nebund, nemtii s-au dedat lafapte migelegti, la fdrddelegi 9i la crime. Auimpugcat tofi prizonierii romAni, degi, decind e lumea, prizonierii sint ocrotiti de le-gile omeniei.

Dar mai ales asupra cdpitanului Teodo-reanu fascigtii gi-au vdrsat toatd ura lor sel-baticd. L-au legat cu miinile la spate, l-audus intr-o cdrutd, la marginea satului PoianaMdrului. Acolo l-au schingiuit in /chip bar-bar, l-au impugcat gi apoi l-au spinzurat deun copac, ca sd sperie pe romAni.

Agafascigtii gi-au dovedit incd o dat6 cru-zimea lor, osinditd de intreaga lume.

Cdpitanul Vasile Teodoreanu, ostag ne?n-fricat, patriot infldcdrat, s-d jertfit pentrudrepturile poporului roman, pentru liberta-tea fdrii. El ocupd, dragii meT, un loc de cin-ste printre eroii neamului nostru gi tofi neamintim, cu rnult respect,'de faptele lui vite-jegti.

TJN AVIATOR VITEAZ

cA tJN V\JLTIJR DIN CARPATI

n lupta impotriva fascigtilor, mii 9i

mii de soldafi au sdvirqit minuni de vitejie.Unii au luptat cu pugca. Altii au tras cu tu-nul. Unii au condus tancurile, iar alfii, avia-torii, au apdrat pimintul 9i cerul patriei cu

avionul. Nu vd pot povesti despre tofi.Totugi, dragii mei, vreau sd aflati despre

fapta eroicd a unui aviator. il chema TraianDirjan.

Mare megter in zborul cu avionul mai era

Traian! il conducea, il manevra cu atita pri-cepere gi uQurinti, ci parca ar fi fost aripilelui, nu ale aparatului. Cind urca in carlinga.pornea motorul. minuia cirmele si-i da dru-mul, ziceai ca nu-i avion, ci goim adevdrat:

soim urras care zboara cind lin si drept'cind se repede ca Lin fulger, in zigzag, asu-pra prAzi. trazn nd€ cu Eloante de mitra-lierd. Cu acest dr orrr Traian fdcuse multeisprdvi in luptA, n':r1r3 nsf soldatii fascistori doborind avioane de a e lor. De aceeasoldatii ii spuneau ,,9oimul vdzduhului" ort

,,vulturul CarPatilor",intr-o zi de iarnd din acel razboi cu fascig-

tii, grupul de aviatori, din care fdcea parte siTraian DirJan, a primit ordin sd atace tru-pele dugmane care veneau sd-i loveasci pe

romAni. Cind au ajuns deasupra soldafilordugmani, avioanele romdne au descdrcatpeste dingii sute de bombe. Au aprins multemagini gi tancuri dugmane. Au lovit mulfisoldafi inamisi.

Dar, cind avitatorii nogtri se pregdteau sdse intoarcd, la orizont au apdrut opt avioanefasciste. Aviatorii romAni le-au atacat ldrdgovdire. Au doborit unul din ele. Speriali deindrdzneala gi priceperea in luptd a aviatori-lor romdni, aviatorii fascigti s-au retras.

Dar, dupd o vreme, cind aviatorii noqtrierau in altd misiune, deasupra aeroportului

romAnesc au apdrut paisprezece avioanefasciste. Pe aeroport nu se aflau decit doudavioane de ale noastre. Ofiferul comandanta urcat repede intr-unul, iar Traian Dirjan inceldlalt. $i in vdzduh, s-d incins o bdtdlieinegala. dar foarte inve6unata: paispre-zece contra doi. Dupd multe rafale de mitra-liera, aviatorii dugmani au lovit avionul co-mandantului. Atunci Traian s-a repezit cuavionul lui, ca un vultur, sd-gi apere coman-dantul, Cu ajutorul lui, comandantul a izbu-tit sd alerizeze: s-a salvat 9i pe el,9i apara-tul.

Furiogi, aviatorii fascigti s-au ndpustit, tof i,

co nbte corbi turbati, asupra lui Traian:paisprezece contra unu.

Dar acel unu era aviatorul Traian Dirjan'Nu s-a ldsat ripus prea uQor. Degi era com-plet incercuit, a lovit doud avioane fasciste,doborindu-le in fldcdri. insd din miile degloanfe trase de dugmani, multe au gdurit 9i

avionul lui Traian. Ba un glonf l-a rdnit 9ipe el in piept. Vdzind cd avionul incepe sa

cada, simtind cd singele din rand il indbugd,a inleles cd nu mai are nici o scdpare.Atunci, intr-o frinturd de secundd, Traians-a gindit: ,,Tot mor... Sd mor, barem, culos pentru fara mea". incordindu-9i toputerile, gi-a indreptat avionul, in fldcari,spre o pozitie fortificatd a dugmanului. Prd-bugindu-l peste acele intdrituri, le-a aprins gi

le-a fdcut sd explodeze. in fldcdrile aceleiexplozii a ars gi el, aviatorul Jraian Dirjan.

S-a purtat in adevdr curajos 9i eroic ca unvultur din Carpati.

S-a jertfit pentru libertatea tdrii.Distrugerea acelor fortificatii fasciste a fo-

losit foarte mult armatei romAne: ea a pututinainta mai departe, biruindu-i pe fascigti.

-H;'-

ltt

f*.'

CEL MAI TIIVAN CAPORAL

A^

und cu prietenii mei,Oana, Dorina gi Andrei, am vizitat MuzeulMilitar. Multe, foarte multe lucruri, care maide care mai impresionante, am vdzut noiacolo: arme, steaguri, uniforme, heni' foto-grafii, tablouri cu scene de luptd, chipuri devoievozi, de generali ori de soldafi-eroi.Pentru fiecare am primit sau am dat expli-calii. Astfel ne-am incredintat cd multe in-timpldri din istoria fdrii se invati vizitind unmuzeu.

La un moment dat, Dorina a vdzut, intr-ovitrinS, fotografia unui biiefag, imbrdcat inuniformi militard: veston, epoleti, centurd,bonetd... md rog, ostag in toatd regula. M-aintrebat:

- Poate fi un bdietag ostag, bunicule?

- Pei, iaca, se poate, am zis eu' $i gtifivoi ce scrie aici, sub aceasti fotografie?Scrie aga: ,,Caporalul Marin Lungu, in virstide 9 ani, luptdtor in cadrul Diviziei 9 infan-terie". $i-acum vrefi, desigur, sa gtifi de ceacest bdiefag s-a fdcut soldat. Sd vd poves-tesc.

Era in vremea rizboiului cu fascigtiinemfi. Copilul Marin Lungu rdmdsese singurpe lume, orfan, Ce sd tac6? S-a apropiat deo unitate militard care fdcea exercifii pecimp, undeva, in Dobrogea. Soldatii, ome-nogi gi buni la inim6, au vorbit cu el, l-aumingiiat, i-au dat si minince din porfia lor.Pentru cd nu avea unde dormi, l-au luat cueiin azarmd. in scuil timp a ajuns sd-l iubeascdtofi, pentru cuminfenia, hdrnicia, istefimea 9idisciplina lui" Cazarma a devenit casa, iarostagii, familia lui.

L-au cunoscut gi ofiterii gi l-au indrdgit gi

ei. Vdzindu-l imbrdcat mai mult in zdrenfe,comandantul batalionului a dat ordin sd i secroiascd o uniformi militard pe m6sura lui.Aga a devenit Marin, ,,fiul batalionului", os-tag la opt ani. A invdfat sd minuiascd arma,sd arunce grenada; dar mai ales a deprinscum si implineascd misiunea de cercetaq.Adicd a invdfat cum sd se apropie de liniiledugmane, tirindu-se pe brinci, 9i cumo aiunsacolo intre dugmani, sd observe dacd sintmulti, ce fel de arme au gi cit de numeroase.

De asemenea, la serbdrile ostigqti,.Marin

recita frumos poezii gi tofi Tl aplaudau 9i-lldudau.

Auzindu-|, generalul comandant al divizieii-a strins mina gi i-a .sPus:

,,Lungu Marin, egti indltat la rangul def runtag".

lar clnd batalionul lui a pornit in rdzboitllcu fascistii nemti, micul fruntag Lungu Marina iegit la raport, ca orice ostag, zicind:

,,Domnule comandant, vreau sd merg 9ieu pe front".

Cdpitanul s-a uitat la el, i-a admirat cura-jul, dar s-a impotrlvit:

,,Lungu Marin, te cred ostag vrednic, daregti prea mic pentru un rizboi aga de mare".

Vdzind cd nu-l ingdduie si meargi cuprietenii lui soldati, Marin s-a gindit si iasila raportul generalului care comanda divi-zia. igi zicea: ,,Dumnealu! mi-a dat gradul defruntag; nu se poate sd nu md infeleage".Deci, cind a venit generalul in inspecfie, aficut trei pagi inainte gi a raportat tare, rds-picat, curaios gi din toatd inima:

,,Si trdili, domnule general! Sint fruntaqulLungu Marin, in virstd de opt ani. Am iegit laraportul Domniei voastre si vd rog a ordonasd fiu gi eu trimis Pe front!"

Generalul gi-a amintit de el, a zimbit 9i alncuviinfat:

,,Bine, fruntag, dacd aceasta fi-i dorinta,eu ordon sd mergi cu batalionul pe cimpulde luptd. N-o sd fie ugor, dar cei bravi biruietoate greutdfile".

Vd intrebafi cum putea sd lupte un copilcare abia trecuse de opt ani? Ei bine, sd gtiticd l-ungu Marin a fost de mare folos acolope front, indeplinind misiuni foarte grele gi

importante. inainte de a se da bdtdliile, el seirnbrdca in straie civile, iar un ostag il con-ducea pind in ,,tara nimdnui", adicd ?n spa-fiul oare despd(ea pe ai nogtri de dugmani.De aici, cu multd indrdzneald, pdtrundea intiniile dugmane. Acolo obserya toate migc*rile inamiculul. N-avea nici o armd la dinzul,ci numai pietricele albe 9i negre, precum gi

chibrituri in buzunarul sting. Ce ficea cuete? Vd spun: vedea un camion inamic, p.t-nea o pietricicd albd din buzunarul din sf,nga?n cel din dreapta. Observa un tun, ptrneaun chibrit dintr-un buzunar in celdlatt ffi

dupd ce scotocea ceasuri intregi terltoriulinamic, el se intorcea in liniile armatei ro-mdne. Aici comandantul batalionului il in-treba:

,,Ei, ce recoltd ai cules, fruntag Lungu Ma-rin?"

El scotea pietricelele 9i chibriturile din bu-zunarul drept, agezindu-le pe pdmint 9i zi-cind:

,,Tancuri, cite pietricele negre: deci gapte;tunuri, cite chibrituri: deci patru; camioane,rnai multe, numdrafi-le dumneavoastra",

,,Cincisprezece!... zicea maiorul. Ai adusrecoltd bund, fruntag. Bravo!"

Aga a procedat de multe ori. De citeva ori,cind l-au intTlnit soldafi inamici, el a fdcut-ope mutul. L-au cercetat $i, negdsind asupralui decit pietricele gi chibrituri, i-au dat dru-mul. Aga a cdpdtat 9i mai mare indrdzneald.,,lnformafiile", adicd gtirile despre dugman,erau deosebit de prefioase pentru ostagii ro-mdni. Cdci in bdtdlie e foarte important sdgtii cite tunuri, tancuri, avioane ori depozite

de munifii are dugmanul.Dar iat6 cd, intr-o zi, pdtrunzind mult in

spatele liniilor dugmane, l-au luat prizonier.Fascigtii l-au bdnuit cd-i cercetag sau poateauziserd de el gi urmdreau mai de multsd-l prindd. $i, degi nu avea nici noud anll-au virit in lagdrul de prizonieri. Nici acumfruntagul Lungu Marin nu s-a inspdimintat: a

indurat, totul, bdrbdtegte, pind cind fascigtiiau fost infrTn[i, iar prizonierii eliberati.

Mare a fost bucuria lui Marin cind, scosdin lagdrul inchis cu sirmd ghimpatd, era li-ber gi s-a reintilnit cu tovardgii gi prieteniilui. Drept rdsplatd pentru purtarea lui in-drizneafd gi viteazd, comarHantul batalio-nului l-a avansat la gradul de."caporal; iar pepiept i-a prins trei decorafii de rdzboi. inacele zile, caporalul Lungu Marin implineanoud ani. Era cel mai tindr caporal pe carel-a avut vreodatd armata romAnd. $i semindrea cd pe umeri ii strdluceau galoanelede caporal, iar la piept cele trei decoratii.

/

v'

c e..

EROTLOR NOSTRI"

in rizboiul impotriva f ascigtilorvreau sd vd ma! povestesc, dragii rnei, incdo iltimplare petrecutd in satul Sdlciua, peValea Ariegului, aproape de oragul Turda.

in luna septembrie. 1944, in timpul rdz-boiului, oarnenii din acest sat erau foafie in-grijorafi. De ce? Agteptau cu nerdbdare sdvind armata rorndnd sd-i elibereze de subfascism, dar aflaserd cd o coloand puternicdde soldati fascigti veneau dinspre apus, gatasd loveascd armata rornAnd dinspre stinga,inainte de a elibera marele ora$ romAnesc,Clujul. Primejdia era foarte mare. Locuitoriidin satul Sdlciua au infeles repede ci tre-buie sd vind in ajutorul armatei romAne. Maiintii s-au adunat ln jurul plutonului de ostagiromdni care fdcea paza finutului. impreundau astupat drumurile cu butuci, pietre, co-paci rdsturna{i, ca sd intirzie cit mai multinaintarea dugmanilor. Apoi, inarmati cuce-au gdsit: pugti, grenade, pietre, lemne,s-au adunat pe culmea ?ndlfimilor care mir-gineau drumul. Aici au sdpat repede tran-gee, au ridicat intdrituri din piatrd ori co-paci. Aga au agteptat ca nelegluifii sd seapropie. $i, cind le-a venit la indernind, cindinamicii nici nu se agteptau, armele romAni-lor au prins a pocni, gloantele a vijii, grena-dele a trosni, bolovanii a se prdvdll ucigdtorpeste ndvilitori. Parci reinviaserd vremurilebdtrine, cind romAnii luptau la Posada ocir-muili de Basarab intemeietorul,

,,Pdmintul romAnesc sd ardd ca fierul topitsub tdlpiie cotropitorilor, indernna cel mai invirsti dintre luptdtori: Nu vd ldsafi, ortaci-lorl... Tragefi, tragefi virtos! Prdvilifi mereubolovani gi stinci in capul dugmanilor["

Au sirit la luptd gi femeile, 9i copiii. Depildd, Ana Bologa sau Eleonora Ghefe pd-trundeau in,pozif iile de luptd, aducind ldditecu cartuge, tgrenade sau piine gi bidoane cuape pentrul luptdtori.

,,Nu vd ldsafi, romAnilor! incurajau ele peluptdtori. Ce au cdutat la noi? Lovifi-i fdrdmili! Sa nu mai cuteze vreodatd a ridicaarma asupra noastrd."

Apoi, surizind mlngiios, dar tdrd si-gipoat6 opri o lacrimd, pansau r6nifii gi-i eva-

42

cuau la dispensarul din sat.,,Nu mergefi spre locul luptei cu tdrgile

goale, sf6tuia Ana Bologa pe celelalte fe-mei; duceti bidoane cu api gi gloanfe, du-cefi grenade 9i pietre, sd aibd ai nogtri cu cepocni pe vrdjmagi!

Aga, micul grup de ostagi rom6ni gi sdte-nii din Sdlciua au oprit inaintarea fascigtilor,degi erau mult mai numerogi gi mai bineinarmafi, cu tunuri 9i cu avioane. Mulfi din-tre romAni au cdzut, riniti sau mo(i, La dis-pensar s-au adunat aga de mulfi rdnifi, cddoctorul a terrninat 9i bandajele, gi medica-mentele. Vdzind asta, multe femei gi-au sfl-giat minecile cdmdgilor 9i au fdcut bandajedin ele, oprind s?ngele celor lovif i degloanfe ori de schije. O samd dintre ostagiibandajafi la dispensar se ?ntorceau iar la lo-cul luptei, ca sd nu se rdreascd prea tarerindurile ronnAnilor gi si biruie potrivnicii,

Trei zile 9i trei nopfi au rezistat vitejii dinSdlciua, impiedicind dugmanul sd atace ar-matele romAne 9i sd le opreasci inaintareaspre nniazinoapte, sd elibereze Clujul. Osta-gii gi sdtenii din acel sat de pe Valea Ariegu-lui au biruit, ajutafi de tot ce le da naturadin jur: munte, prdpastie, copaci, bolovani,folosite impreund cu puf inele arme 9igloanfe pe care le aveau. Au luptat gi au bi-ruit, lncredinfafi cd se bat pentru dreptatea9i libertatea lor gi a intregului pdmint romA-nesc.

Dupd indreptarea hotarului Transilvaniei,ciuntit de dugmani, dupd zdrobirea com-pletd a fascigtilor, dupd incheierea pdcii, insatul Sdlciua s-a ridicat un monument incinstea celor care s-au jertfit in lupta dinseptembrie 1944. Un monument durat dinpietrele cu care luptdtorii au barat drumulsau le-au prdvdlit peste cotropitorii [driinoastre. La baza acestui mortlment megteriiau ddltuit o inscripfie simpl6, dar adincgrditoare: ,,Glorie eternd eroilor noqtri".

V-am povestit aceastd luptd, ca sd gtifi 9ivoi cum igi apdrd romAnii fara 9i sd nu uitatiniciodatd pilda eroilor din satul Sdlciua, eroiasemenea multor altora, vrednici a fi pomenitiin cartea de istorie.

iNyrrEs URILE IUARETULUr MINUMENTDE LA CAREI

arel este unul din oragele agezate lamarginea de apus a fdrii noastre. Un oragde cimpie, cu multe clddiri, cu grddini bo-gate in arbori 9i flori.

in mijlocul Careilor se afld, dragii mei, unmonument cu totul deosebit prin mdrimea,prin forma gi prin intelesurile lui. A fost con-struit in cinstea ostagilor romAni jertfifi, in1944, in rizboiul impotriva fascigtilor. $i s-aindlfat sd stea, ca o straja de piatrd, acolo,spre apus, la hotarul sfint al RomAniei.

Sculptorul care l-a creat se numegte VidaGheza. Fentru impodobirea lui a luat modelede la casele fdrdnegti din Transilvania. Chiarpartea cea mai inaltd, obeliscul, seamdnd cuun acoper$ de casd maramuregeand, indrdz-net infiptd in cerul limpede al patriei.

Jos, la bazd,, megterul sculptor a diltuit,cu litere mari, o inscripfie scurtd, dar adincgrditoare: ,,Glorie eroilor armatei romdnecdzuli in lupta pentru eliberarea patriei".

Ga se infelegeli mai bine semnificafiaacestui monument, iatd, vd povestesc, dragiimei, faptele a doi ostagi romdni, din miilecare au luptat aici, in toamna anului 1944,impotriva fascigtilor.

Era cdtre sfirgitul lui octombrie. Trupelefasciste rezistau, cu mare indirjire, in juruloragului Carei. De doud zile 9i doud nopfi,ostagii nogtri se aflau sub bdtaia gloanfelorgi a ghiulelelor trimise de fascigti asupra lor.Degi dugmanii luptau din trangee 9i din ca-zemate de beton, totugi ostagii romAni nu seldsau infrinti; credeau in dreptatea lor gi invictorie. Mai ales cd ii ajutau multi muncitoridin Carei 9i tdrani din satele din jur: letransportau munifia pe pozifiile de luptd, ?i

cdliuzeau pe cdrdri ferite ca sd ajungd, fdrda fi observafi, cit mai aproape de trangeeledugmane.

Dar, din cazemate, fascigtii trdgeau miigi mii de gloanle 9i nimereau pe oricine ur-mdrea sd se apropie de oragul Carei, sa-lelibereze.

Vdzind cd gloanfele secerau sdlbatic, co-mandantul unei companii rom6ne a hotdritsd ceari ajutorul artileriei. Dar, pTnd atunci,inamicul se pregdtea de contraatac, vrindsd-i respingd gi sd ucidd pe mulfi dintre ai

nogtri. Deci nu era timp de agteptat. ln acelmoment greu, doi ostagi romAni au avut unrol deosebit. Unul, caporalul Andrei, cugrupa lui, a oprit contraatacul inamic, silin-du-i pe nemfi sd se intoarcd f n trangeele lor.acegtia ldsind pe locul luptei mulfi mo(i sirdnifi. Dar fapta aceasta eroicd, viteazul ca-poral a pldtit-o cu viafa.

Celdlalt a fost soldatul Cercel lon. Dupdce s-a gindit citeva minute, el a spus co-mandantului sdu:

,,Domnule locotenent, mitralierele din ca-zematd,, blestematele, ne secerd ca pe nigtespice. Ga sd mai putem inainta, trebuie sddistrugem acel afurisit cuib al mor{ii".

,"Ai dreptate, Cercel. Dar cum? $i cine?" aintrebat ofiferul.

,,incerc eu".,,Bine, ostag. Dar gtii cd-i o treabd foarle

primejdioasd?",,$tiu, dom' locotenent, insd alt chip nu-i".Hotdft, Cercel gi-a luat arma, cinci gre-

nade gi a plecat prin spatele pozi!iei delupti. A mers mai mult tirindu-se pe burtd,pind intr-un pilc de copaci. Aici, cind segindea incotro sd se indrepte, i-a ies itinainte, dintr-un tufan cu frunze galbene detoamnd, un bdiefag.

,,Ce caufi tu pe-aici, mdi fincule?" a intre-bat Cercel.

,,imi caui mieluta, neicd soldatule. S-asperiat de-atita pocnit de mitralierd gi s-apierdut".

,,Du-te acasd, bdietag, cd aici e primejdiemare",

,,Fdrd mielufd nu mi intorc".V6zindu-l aga de hotdrit, soldatul Cercel

l-a intrebat:,,Jincule, nu cunogti tu un loc pe unCe

m-ag putea strecura ca sd ajung colo, pedimbul cela?"

,,La cazematd? $tiu eu o vdjuga mai oco-litd; rdzbale pTnd foarte aproape de dimb,Hai cu mine, cd eu cred cd acolo s-a .as-cuns, de spaimd, 9i mielufa mean'.

Au pornit amindoi, tirig. Apoi, prinvdiuga gerpuitd, au Tnaintat, ?n pas alergator,spre cazematd. intr-un loc addpostit de unmal mai inalt, bdietagul a gdsit mieluta: se

1r

ghennuise Tntr-o groapd gi tremura despaimd.

,,Vezi, biiefag, ai avut norcc!... a suris sol-datul. Cunr te cheam6?"

,,Lucreliu, dar bdiefii imi zic... Cretu".,,9i pe mrelu{d?",,Cerceluga"...,,lda! cd se nirneri. l\ilie irni zice... Cercel

lon",,,Merg cu nrata pind la cazernata, nene

Cercel. Mielufa md agteaptd aici, in add-post".

Gindind cd mai uqor va iegi de aici copilulcu oifa lui dragd, dupd ce va distruge cuibulde rnitralierd, soldatul Cercel lon i-a ing6-duit sd mai rneargd o bucatd de cale, pinds-a aproBiat Ei mai rnult de cazemata. Ve-

deau cum mitralierele, ripdind asurzitor, im-progcau fldciri gi gloanfe, ca mii gi mii desuli{e de foc,

,,Acum intoarce-te la Cerceluga ta, Cre-tule", a spus soldatul gi a continuat caleaspre cazematd, tirindu-se pe genunchi gi pecoate,

Lucretiu s-a ferit lingd malul viroagei, laaddpost, gi a privit curn soldatul se tot apro-pia de cuibul mitralierei, incet-incet, cu gre-

?.nada in mind. li socotea, in goaptd distanfa:,,Mai are vreo doudzeci de Flagi,,. Acum

vreo zece... Acurn... "

in clipa aceea, Cercel lon s-a ridicat gi a

aruncat prima grenadd asupra cazematei, Oclipd de linigte. Parcd gi respirafia, gi inimalui Lucretiu aL! stat.

$i, deodatd, o bubuiturd asurzitoare a

zguduit pdmintul; foc Ai fum a izbucnit pedeschizdturi!e cazematei.

Repede, soldatul Cerce! lon a aruncat a

doua, a treia, a patra gi a cincea grenadi,imbrdcind in foc ai fum toatd cazemata,

Apoi s-a fdcut linigte surdd. Mitralierele au

arn uiit"Din cazemati, prin spate, au ieqit trei sol-

dali fascigti, zdpdcifi 9i innegriti de fum;unul avea automatul in miini'

Ridicat in picioare, soldatul Cercel lon se

pregdtea sd se intoarcd in viroagd. Dar, dinspate, unul "din soldatii fascigti a descircatasupra lui o ratald, de gloanfe, doborindu-|.

tucre{iu a incremenit de spaimd, de ciuddSi de mild. Dar n-a avut timp sd-gi infiripe inminte vreun gind, cd, din dreapta, s-au stir-nit uralele ostagilor romAni, care inaintau inpas vioi.

Ocupind dimbul cu cazemata, ultima re'zisten(d dugmand, oragul Carei era eliberat.

infrinfi, fascigtii au fugit spre apus'

Cind lupta s-a depdrtat 9i au venit bran-

cardierii, lingd trupul ciuruit de gloanfe al

soldatului Cercel lon, l-au gdsit pe Lucretiu,cu mielufa albd aldturi. El a povestit tot ce avdzut despre ,,nenea soldatul Cercel"' Po-

vestea ldcrdmindi d,ar, intr-un fel, se bucuracd fasciqtii au fost infrinfi 9i alungafi peste

hotar.Mdreiul monument de la Carei infdtigeazd,

cum am spus, o casa maramuregeana' cu

muncd 9i de luPtd.Casa semnificd patria pe care o apdrd gi-o

construiegte intregul PoPor.

&^

,,BOABA", coPtLUL MUNTTLOR

ntr-o zi, am venit in fafa micufilormei prieteni, Oana, Dorina 9i Andrei, cu ocarte. Avea un titlu rnai deosebit: ,,Copilulmuntilor Eroul Nicolae Stirc" gi erascrisd de Viorica Nicoard. Cum micii meiprieteni s-au ardtat nerdbddtori sd afle cecuprinde aceastd carte, le-am povestit:

- Nicolae Stirc este odrasla unui minerdin Petrila. Pe tatd-sdu il chema Vasile, pemaici-sa, Salomia. ttu gtiu de ce i s-a zisBoabi. Dar gtiu cd mult i-au pldcut luiostagii.

Cind vedea batalionul de vindtori demunte mergind in marq, tremura de bucurie.ll impresiona nespus pasul hotirit, cadenfatal soldatilor: rap! rap! rap! $i cintecul lor ilbucura foarte mult, 9i cinta gi el:

,,Sintem vindtori de munte;Noi triim pe-nalte stinci;Moartea nu ne infioard,Nici prdpdstiile-adinci".,.

Din marea lui dragoste pentru ostapi,Boabd a pornit, in toamna anului 1944, cuvindtorii de munte la rdzboi impotriva fascig-tilor. E o povestg intreagd, cum s-a strecuratel printre vagoanele care duceau soldafii pec?mpul de luptd. Spunea tuturor:

,,EU merg ca gi dumneavoastrd pe front,sd lupt!"

Nicolae Stirc,zis.Boabd, ca fiu de miner,gtia ce-i suferinfa, lipsa,de hrand, mizeria,durerea. $tia sd indure orice greutdfi gi ne-voi. Dupi mai multe pdtanii a ajuns sd seechipeze cu bocanci, centurd, armd, gdsitede la soldatii fascisti, care fugeau dincalea romAnilor. Voia sd fie gi el ostag. Darsoldafii cei in virstd nu prea infelegeau cumar putea lupta un copil gi ce folos ar aduceel acolo, pe front. Totugi Boabi a induratbombardamente de aviafie, a ajutat cifivardnifi sd intre in addpost. A vizut mulfi prie-teni ucigi de bombardamentele dugmane. Ardtdcit mult prin Transilvania cdutind bata-lionul de vinitori. Cind l-a gdsit, s-a prezen-

tat ostdgegte:,,Sint Stirc Nicolae, zis Boab6!",,C0m ai zis? Stirc o/i Boabistirc?" a ris

un ostag mai hazliu.Dar biiatul nu s-a supdrat 9i a continuat:,,Sint din Petrila. Acasi imi zic Boabd. Am

treisprezece ani impliniti gi vreau si mergpe front voluntar".

Aga, Boabd a ajuns ,,agent de legdturd" albatalionului de vindtori. De la inceput s-aardtat foarte curajos gi birbdtos. A invdfatmulte din megtegugul luptei: sd se strecoarepind la linia intii, acolo unde dugmanul pin-degte orice migcare gi deschide foc ucigi-tor; sd care munifii, adicd gloanfe gi gre-nade; sd aduc6 hrani 9i apd soldafilor aflafiin prima linie. De multe ori se furiga ca go-pirla ori ca potirnichea printre cocenii deporumb, prin ldstdriguri 9i cerceta liniiledugmane. Se intorcea la ostagii lui cu gtirifoarte importante despre lntdriturile dug-rnane. Dup6 unele betelii, Boabd a ajutat lastringerea rdnifilor, mai ales noaptea, cinddugmanii nu-l puteau ochi.

Din multele isprdvi sivirgite de Boabi, po-vestesc numai una. Ascultati-o:

Fe cind ajuta la strins rdnifii, cizufi pe uncimp de lucern6, bdiefagul-soldat a datpeste un cablu telefonic, care fdcea legdturaintre o unitate dugmand gi postul ei de co-mandd. Adicd legdtura cu ofiferii fascigticare conduceau in acel loc al flontului. Azis in sinea lui:

,,P!'in acest fir ofiferii dugrnani dau ordintunurilor sd tragd gi sd fie ucigi sute de sol-dafi romAni. Cum il rup? Cu ce? N-am nicicufit, nici foarfece"...

Auzise el cd un ostag rdnit la m?ini a tdiatcu dinfii un astfel de fir telefohic dugman.

,,Am sd fac la fel"... 9i-a zis Boabd in gind.$i, ducind firul telefonic la guri,ii roase ii-

veligul cu dinfii. Nu-i pdsa cd buzele il ustu-rau, iar gingiile ii singerau. Dupd ce roaseinveligul pe o micd porfiune de jur impreju-rul sirmei, indoi sirma in jos 9i in sus, dezeci 9i sute de ori, pind se infierbintd 9i,

4V

'.: - :t:t.a.',:::: 1 ;,-... :1,: :

I

. . -.ptg-

'nij - :- ...:i:

: -, ]:l] ,

!. :-..t! .:

': llr "i

pac! se rupse. Depdrtd cele doud capetemult unul de altul, zicind iar in gindul lui:

,,Acu mai vorbiti, fascigtilor, la telefondacd puteti,.. Mai dati ordine mitralierelor 9itunurilor sd tragd impotriva noastrd!"

Apoi, cu mare grij6, prin lumina tot mailimpede a zorilor, Boabd s-a strecurat prinlucernd, pe dupd tufe ori copaci prdbugiti debombardament, in direcfia in care bdnuia cdse aflau vindtorii de munte romAni. De multeori l-a cuprins teama:

,,Dacd md prind fascigtii? Me iau prizonierori md ucid!"

Deodatd, in linigtea de la mijirea zorilor, sestirni duruit de motoare:

,,Tancurile!... Dar, oare, or li ale noastre,romdnegti?"

Cind printre crengile copacilor cizuti seapropie de ele, tresdri de bucurie:

,,Uite-i $i pe vindtorii mei!... Merg in urmatancurilor, la atac!"...

Se ridicd in picioare gi strigd:,,NU tragef i, fraf ilor! Sint romdn... Sint

Boabd!"...Nu rdspunse nimeni, dar doud brafe pu-

ternice il prinsera gi-l ridicard de la pdmint;o voce groasd il intrebd cu mirare:

,,TU, Stirc-Cocostircul nostru? Tu, mdiBoabd?"

Era ostagul Stan Vasile, din vindtori, gi elfoarte bucuros, parcd gi-ar fi intilnit propriullui copil:

,,C€ cauf i pe-aici? Egti rdnit, dragdBoab6?"

,,Nu; am fost sd ajut la adunarea rdnifilorgi, din pricina intunericului, m-am rdtdcit...Umblind incoace gi incolo, am dat peste unfir telefonic al dugmanilor."

,,9i?" intrebd soldatul Stan Vasile, foarteingrijorat.

,,L-am rupt, nea Vasile.",,Cum?",,GU dinfii!",,Bravo, Boabd! Egti un ostag istet gi vi-

teaz."Numeroase alte isprdvi a fdcut pe front

Boabd al nostru. Tofi vindtorii il cunogteaugi-l ldudau, il ingrijeau gi-l apdrau de du9-mani. Dar 9i el se purta drept ca un viteaz.

Sdvirgind aceste fapte intr-un batalion devinitori de munte, s-a ales cu un adaos lanumele lui: ,,Boabd, copilu! munfilor". $ichiar cind a fost rdnit de o schijS, nu s-asperiat; a indurat cu bdrbdfie durerile 9i s-aingrijit pind i s-a vindecat rana gi s-a fdcutsdndtos.

Pentru toate isprdvile sdvirgite, gi StircNicolae, zis Boabd, a fost indlfat la gradul decaporal gi decorat cu ,,Virtutea militard".

49

,,coPlll sEcETEl"

gii mei; dacd n-ar fi, hu s:6r povesti, cumzice o vorbe. De pild6, trebuie sd gtiti cd, in-datd dupd cel de-al doilea rdzboi mondial,prin anii 1946-1947, asupra acelei p6(i din

fara noastrd numiti Moldova s-a abitut osecetd cumplitd. Adicd luni de zile n-a cizutnici o picdturd de ploaie. Pdmintul s:a intdritca piatra. Semdndturile s-au uscat. Copaciigilau pierdut frunza. Multe pdduri au luatfoc Ai au ars. lzvoarele gi rTurile au secat.Mii gi mii de vite: vaci, oi, cai, au pierit defoame gi de sete. De asemenea, mutf i locuitoridin acea parte a firii au murit de foame.Noroc cd statul a venit Tn ajutorul infometa-filor, i-a scos din satele gi oragele lovite desecetd gi i:a dus in locurile unde existahran6. Cei dintii, copiii au fost mutafi dinacele zone ndpdstuite. Chiar eu am cdlduzitun tren cu astfel de copii, in partea de apusa fdrii, in Banat, unde seceta nu bintuise agatare: erau slabi, fldminzi 9i imbricaf i inzdrenfe. Lumea incepea sd le spund... ,,co-piii secetei".

Dintre acei multi, am cunoscut mai binedoi frati: Ticu 9i Gheorghifd 9i sora lor' Ana'Ticu, pe care-l chema de fapt Constantin,avea gapte ani, iar Ana 9i Gheorghifd, ge-meni, abia impliniserd cinci ani 9i jumdtate'Tatd nu aveau; mJrise in rdzboi. La plecare,mamd-sa, Profira Hudif6, spusese:

,,Ticule, eu sint bolnavd; nu gtiu cit o maiduc. Tu sd ai grijd de sora 9i fratele tiu maimic. Sd nu te despa(i de ei nici in ruptulcapului. Cd atita ai 9i tu pe lume: o sord 9iun f rate".

Multe-i invafd nevoia 9i suferinta pe oa-meni,,.

in adevdr, in tren, degi era 9i el tare sl6-buf, Ticu gi-a ocrotit sora gi fratele,, ca un

om mare. l-a imbrdcat cind a fost frig, i-ahrdnit, i-a culcat pe brafele lui, le-a gters la-crimile cind plingeau de dorul mamei. 9iplingeau, sdracii, din bel9ug..,

Satul in care am gdzduit cei peste treisute de copii se numea Teregova. Gospoda-rii au luat fiecare cite un copil. Pentru ci nuvoiau sd se despartd unul de altul, pe Ticu,

Ana 9i Gheorghifd nu i-a luat nimeni. Cinesi-gi inca!'ce, aga, deodat6, casa cLt trei co-pii? Dar, pini la urmd, s:a gisit o femeie,Tudora Clojan, cdreia i s:a fdcut mi16:

,,Mai am doi, cam de-o seamd, a zis ea,zimbind duios, gi acu se cheamd c:o sd amcinci... Oi vedea eu cum i-oi hrini 9i i-oicregte".

$i-i numdra pe degete:,,Radu gi Mdrioara, Ticu, Gheorghifi 9i

Ana... Sd-mi fie sdndtogi 9i sd se facd mari

9i frumo9i".Ticu s-a dovedit repede un bdiefag crl-

minte, curaios, istet gi harnic. S-a ?mpriete-nit cu Radu 9i Mdrioara, la treabd 9i lajoacd. Dar, mai ales a muncit in gospoddrie:la vite, la pdsdri, la adunat fin, la depdnqatporumb, la cules fructe. A invitat gi pe Anagi pe Gheorghi!6, cit erau ei de mici, si se

spele curat, sd mdnince 9i sd vorbeasci fru-mos 9i cuviincios, s6 aibd grijd de puigoriidin ograd6, de vifelul de la vacd 9i de mieiidrdgdlagi gi zburdalnici, din ograda noii lorfamilii.

larna, Ticu gi Mdrioara au mers la gcoald.

Acasd invdlau impreund 9i continuau sdmunceascd in gospoddrie. Clasa au,absol-vit-o printre fruntagi. Mama Tudora gi tataAurel Clojan erau mulfumifi 9i bucurogi cd

,,infometafii",,,copiii secetei", addpostili incasa lor, cregteau aqa cum trebuie sd

creascd orice copii de oameni rnuncitori,cinstifi gi curnsecade.

Aga i-am gdsit eu peste doi ani, cind am

venit in acel sat bdn6fean sd ludm ,,copiiisecetei" gi sd-i ducem in satul lor din Mol-dova.

Ticu era un bdielaq mdrigor, trecuse inclasa a lV-a, iar Ana 9i Gheorghitd, in clasaa ll-a. Dar eu md gdseam intr-o situafiefoarte grea gi tristi: trebuia ba le spun cdmama lor a murit cu Lln an in urmd 9i cd,

deci, aveam sd-i addpostesc intr-o casd decopii orfani. Amarnic au plTns cei trei frati,cind !e-am spus cd nu mai au nici mamd'

Orice mingiieri 9i sfaturi incurajatoare le

dddeam, tot nu-i puteam linigti. impreund cu

Tudora, cu'Radu Ei Mdrioara, i-am scos la

-l

d*

plimbare, p€ ulita satului, sd-i facem sd+i maiaiine amdrdciunea gi durerea, in acea plim-bare copiii s-au depdrtat la vreo cincizeci depagi inaintea noastrd, adicd a mea 9i a Tu-dorei,

Deodatd, un berbec a sdrit gardul staulu-lui pe lingd care treceam. Un berbec mare,linos, puternic, cu coarne groase, rdsucitegi cu ndravul rdu de a impunge copiii. S-arepezit la Mdrioara 9i a trintit-o la pdmint;apoi s-a dat cifiva pagi inapoi, ca sd-gi facdvint, s-o intepe cu ooarnele.

O clipd, toti am incremenit"Cel dintii Ticu s-a dezmeticit, a sdrit gi s-a

prins de lina berbecului, i-a sdrit in spate,l-a incdlecat, l-a ingfdcat zdravdn de coarne9i, cu o putere de care el insugi se uimea,i-a risucit capul gi l-a pus cu botul in pd-mint.

Tudora a alergat gi-a ridicat-o de jos peMdrioara; eu am apucat berbecul de coarnegi, impreuni cu Ticu, l-am tirit gi l-am viritinapoi in staul.

Din acel moment, Mdrioara a socotit pe

Ticu drept salvatorul ei. Emofionatd de cu-rajul bdiatului, Tudora a spus cu glasblind:

,,Eu zic, domnule, si nu-i mai duci la ocasd de copii. Lasd-i aici. O sd am grijd deei, ca gi pind acum. Sint harnici gi cuminli.Vrednicia 9l curajul lui Ticu m-au convinscd o sd fie cineva in viafa lui".

lsprdvind vorba, a luat copiii de mind, i-am?ngiiat gi le-a vorbit cu glas blind, demann6:

,,Rdminefi la mine, dragii mei"...Ticu s-a uitat in ochii ei gi, cu glas tremu-

rat, a zis:,,Nu putem, mamd Tudora. Sintem trei po-

veri gi gospoddria rnatale nu-i prea bo-gatd"...

,,Ne-om descurca noi, bdietag, dacd sin-tem vrednici. Mai ales cd Mdrioara gi Raduvd socotesc frafi de-adevdratelea."

Cind i-am vdzut pe toti gase stringi unullingd altul, m-am induiogat 9i am hotdrit sdlas ,,copiii secetei" in casa Tudorei: formauo familie unitd prin infelegere gi dragoste.

Trecuserd doudzeci gi cinci de ani deatunci, cind, intr-o zi, primesc o scrisoare:inginerul Constantin Hudifd din Regita mdinvita, in numele familiei Clojan, in satul Te-regova, la o aniversare.

M-am dus. $i mult m-am bucurat vdzind-ope Tudora cu tofi cei cinci copii ai ei: Md-rioara gi Ticu-Constantin - ingineri la Re-gita, Ana, lucrdtoare textilistd la Lugoj, Gheor-gh[e, cooperatist in sat, Radu, invif dtor.

chiar in Teregova. Era mindrd cd tofi ceicinci copii ai ei incepuserd sd-i urnple casacu nepoti. Drept sd vd spun, dragii mei, e omare bucurie sd constafi cd, atunci cind oa-menii sint vrednici, inlelepfi, buni, infelegd-tori, gi povestea lor e frumoasS.

,,RASUNA VALEA',...

a sirgitul celui de-al doilea rdzboimondial, retrdgindu-se din Romdnia, fascig-tii germani au distrus multe orage, fabrici,sonde, poduri, cdi ferate. lar eu acuma,dragd Oana, Dorina gi Andrei, vreau sd vdpovestesc ceva despre cei care au reparatstricdciunile pricinuite de rdzboi gi au pornitconstrucfii noi. in aceastd grea muncd dereconstructie a fdrii s-au angajat, indeosebi,tinerii, indemnafi de comunigti; ei s-au orga-nizat in sute 9i mii de ,,brigdzi patriotice".Luau parte tineri muncitori, studenfi, elevi.

Una din cele mai importante 9i mai grelelucrdri executate de asemenea brigdzi de ti-neret a fost calea feratd dintre Bumbegti gi

Livezeni. Constructorii au strdbdtut munfiipe Valea Jiului, ridicind zeci de poduripeste prdpdstii gi sdpind zeci de tuneluri.

Dar a lucra in brigdzile de la Bumbegti-Li-vezeni nu era numai foarte greu, ci gi ade-sea foarte primejdios. Dar tinerii brigadierinu se speriau de greu: munceau cu dirzenie9i entuziasm, degi nu aveau magini mari gi

moderne, cum avem noi azt. Se foloseaumai mult de tirndcoape, lopeti, roabe, iarstincile le spdrgeau cu dinamita. Lozinca deimbdrbdtare pe care o strigau cu tofii era:,,Cu partidul nostru in frunte, spargemmunte dupi munte!" lar seara, cind se adu-nau in tabdrd,la foc, cintau margul brlgadie-rilor: ,,Rdsund valea, de la Bumbegti la Live-zeni"...

$i Tn adevdr rdsuna valea de izbirile tirnd-coapelor, de explozia dinamitei gi de cinte-cele brigadierilor.

Dar iatd cd, o datd cu brigada studentilordin Cluj, venise gi un bdiefag orfan, penume Pascu Floricd. Tatdl ii murise inrdzbot, iar mama in vremea foametei din1946. $tiindu-l singur pe lume, brigadierii ilsocoteau ca pe un frate mai mic ai-l ocro-teau cu griji. Mai ales cd era istef gi harnic.Dar indeosebi il iubea studentul politehni-cian Octav Motroc, geful brigdzii, care acolo,pe gantier, invdtase meseria de artificier,adici pregdtirea gi aprinderea dinamiteipentru spart stincile. Floricd se finea tot tim-pul de dinsul: ii ajuta la indepdrtat pietreledin gdurile unde punea explozivul, ii purta

uneltele gi fitilul dinamitei, ii aducea apd 9ichiar de mincare, atunci cind Octav trebuiasd lucreze mai mult in vreo prdpastie in careera greu de intrat gi de iegit. De multe oriFloricd se cdfdra ca rnifa pe stinci, innodafunia cu care Octav se lega de copaci saude colfuri de stincd gi cobora in prdpastieca sd gdureascd piatra 9i sd monteze dina-mita. Cind lucrarea era gata, Octav il anunfape Floricd:

,,Gata! Aprind fitilul! Strigd, bdietag!",,Aaardeee!" vestea Floricd, totdeauna

bucuros; apoi alergau amindoi intr-un add-post pregitit de mai inainte gi agteptau, fre-mdtind sd simtd cum se cutremurd pdmintulsub teribila putere a exploziei de dinamitd,cum ii asurzegte zgomotul 9i si vadd cumsar pietrele gi bucdfi de stincd, improgcindvdzduhul.

Despre hdrnicia lui Floricd vorbea toatdbrigada. Dar mai ales a vorbit despre intim-plarea din ziua de 14 august. Sd vi spuncum a fost.

Ca de obicei, tindrul artificier Octav gi-alegat funia de tulpina unui brad 9i a coborftin prdpastie pind la locul unde trebuia age-zatd dinamita. 9i pe cind el sdpa gaura instincd, Floricd pdzea sus, lingi brad, cu fiti-lul gi cutia de chibrituri in mind. Se infiorainsd cind se uita in prdpastia ciscatd ca unhdu amefitor de adinc. Dar igi fdcea curaj:,,Ei, am dinamitat noi prdpdstii gi maiadinci"... $i s-a bucurat mai mult ca altd-datd, cind l-a auzit pe Octav:

,,Gata! Strig6, Floricd!"...Dar in clipa aceea bdiatul a bdgat de

seamd cd rdddcina bradului se desprindeade stincd, piriind incet. O clipi a incremenit;apoi, repede, s-a agezat aga fel incit si-ivind funia pe picior, intre genunchi 9i stin-ghie.

,,Ei, de ce nu strigi, Floricd?... Aaardeee!"il auzea pe Octav suflind din greu, cdfdrin-du-se pe funie in sus.

Deodatd rddicina copacului a cedat.Cu un zvicnet, funia s-a oprit invirtitd pe

piciorul lui Florici. Bucdfi de piatrd lunecaupe lingd artificier, pierzindu-se in pripastie.Bradul cdzu la pimint.

53

,.*g

"Rf

Irt

t

,,Ce faci, bdiete?" a vrut Octav sd-l mus-tre. Dar, aruncindulgi privirea in sus, infe-lese primejdia. Grdbi urcuqul; totugi, pind

sus i se pdru o veqnicie. il urmdrea pe bdie-

tag cum incerca si zimbeascd 9i sd-l incura-jeze, degi funia ii zdrelea carnea, singele iitignea prin pantaloni 9i se prelingea pe pie-tre. Se finea cu disperare de stinca pe caresta gi se ruge, in sinea lui, si nu i se rupioasele. Cind l-a v6zut pe Octav lingd dinsul,in culme, pe loc drept, Floricd a gemut dedurere gi a inchis ochii,

,,Florici, mi-ai salvat viafa..." l-a imbr6f igat

Octav gi l-a sdrutat.Bdiatul a deschis ochii 9i a suris:,,Sd nu crezi c:?ITl leginat... Nu... Dar dac6

inchid ochii parcd nu md doare aga tare"..'Dupd trei siptdmini de ingrijire in spital'

rana de la piciorul lui Floricd s:a vindecat. Avenit pe gantier sd munceascd gi si cinte,,Rdsund valea". Dupi ce s-a terminat caleaferatd de la Bumbegti la Livezeni, FloricdPascu a invdfat 9i el meseria de artificier 9ia lucrat pe multe din marile gantiere alesocialismului.

4..:.'.

atl

,,ARDE PADIJREA''

edefi voi, dragii mei, cd Pe lumeaaceasta se intimpld multe lucruri pe care is-toricii nu le scriu in cd(ile lor. Degi ele facparte din viald gi, prin urmare, sint faptevrednice a fi pomenite chiar in istorie. Pe

unele din ele am sd vi le povestesc, pentruci le cred interesante 9i pentru voi. intiipentru cd istoria n-o fac numai voievozii 9iconducitorii, ci gi noi, oamenii de rind. Apoipentru cd gi voi, copiii, sdv?rgifi, uneori,fapte vrednice a fi cunoscute de toatd lu-mea.

Deci am s6 vd Povestesc acum desPrefapta unei fetite din satul Horodnicul de

Sus, judeful Suceava. Dar mai intii, dragiimei, trebuie si gtifi cd pddurile alcituiesc ofoarte importantd bogdfie a fdrii. Copacii

- brazi, stejari, fagi, plopi - cresc in f aranoastrd mai ales in munf i. Acegti arbori ne

sint foarte trebuitori pentru construirea ca-selor, pentru fabricat mobila: paturi, scaune,mese. Tot cu lemhe se incdlzesc iarnamulte case. Chiar hirtia pentru c6(i 9icaiete este fdcutd din lemnul copacilor cres-cufi in pddure. $i mai trebuie sd gtifi cd ar'borii cresc incet: unui plop ii trebuie cinci-zeci de ani ca sd fie un arbore bun de tdiat,iar unui stejar sau unui brad ii trebuie 9i osutd de ani. Deci, vedeti voi, dacd acum atiplanta un brdduf, abia nepofii vogtri dacd arputea face un scaun ori o masd din el.

Dar ce minunat de frumoase sint pddurile!Arborii lor lin rdcoare vara 9i cald iarna;atrag ploile; curdtd aerul; adipostesc cerbii,cdprioarele, u6ii, pdsdrile. Prin poienile co-drilor cregte iarbd bund s-o pascd turmelede oi 9i cirezile de vaci; iar oile 9i vacile al-cdtuiesc ai ele o mare avufie a tdrii'

De aceea trebuie sd ocrotim pidurile cucea mai mare grijd. Sd plantdm, in fiecareprimdvari, alf ri

doborili de fu ri

frunzele, cd g e

ruptd e ca o rand pe trupul unui copac, iar

56

rdnile ii fac sd tinjeascS, sd creascd mai in-cet. $i spun aceasta pentru cd mai sint des-tui copii gi oameni nepdsdtori ori rdi, caredistrug copdceii tineri, aga, din joacd, dinnegtiinfd ori din rdutate.

$i-acum sd ne intoarcem la povestirea fd-gdduitd.

in ziua de 15 iulie 1980, fetita Adriana cu-legea fragi din pddurea de lingd satul ei,Horodnicul de Sus. Avea pe-atunci zece anigi era elevd in clasa a lV-a,

Gdutind fragi, s-a afundat in pddure, dinpoiand in poiand. Se pleca 9i ciugulea frd-gut cu frdgut, punindu-i in coqulef'

Soarele, in amiazd, lumina 9i incdlzeaiarba, florile, frunzele copacilor 9i cetinabrazilor. Fragii roz, cu mireasmd pl6cutd, cugust dulce acrigor, o ispiteau gi-o bucurau.iEi ztcea:

,,Mult o sd se bucure mdicuta, cind o ve-dea cd am cules un panerag plin... Acu-i va-canfd. A9 putea sd md joc. Dar culesul fragi-lor e o joacd mai pldcutd: aer curat, mirosde flori, cintec de pdsdrele... Alti copii nuinfeleg asta. Dar mie imi place, imi place

foarte mult in pddure. Copacii acegtia inalfi'drepfi, mireli mi-s dragi ca 9i florile, ca 9iiarba... 9i chiar mai dragi.'.

Dar, trecind spre o altd poienif6, simfi mi-ros de fum inecdcios. Apoi auzi nigte poc-nete, nigte plesnituri, nigte piriituri ciudate,tot mai dese 9i mai aproape. lnaintind prin-Ve brazi descoperi un loc unde fumega ce-tina uscatd, iar citeva flicdri izbucneau ase-menea unor limbi rogcate de gerpi vicleni,ascungi sub frunzele cafenii risipite pe ios.

lntii s-a speriat:,,Cine o fi aPrins foc aici?... De unde

vine?"Apoi, stringind pumnii, stdpinindu-9i

teama, a lisat ios paneragul 9i, scurmind cudegetele ldrina, a inceput s-o arunce peste

foc. Gemea dureros:,,Foc!... Foc in Pddure!"...

tt:'?

-.t

"

r

,jJi

l1

i

I

!i

ft*

Apoi strigd tare:,,Arde pddurea!"Dar cine s-o aud6, cind pe aproape, in tot

codrul, nu se afla nimeni? Vorbea singur6:,,Dacd ag avea o lopatd... Dacd ag avea

putere... O gileatd cu ape".

9i pe cind se vedea slabd gi neajutoratd infafa flicirilor care se prefdceau in vilvdtiide trei ori mai.inalte decit dinsa, se stirni opali de vint, ca o aripd de pasdre uriagd, iarfldcdrile se agitard de o ramurd de brad, caun stol de veverife rogii, fldminde, siltind totmai sus. Cetina prinse sd ard6, piriind ca omitralieri.

,,Vai! Vai!..." strigd Adriana.$i, uitind de paneragul cu fragi, porni in

goand spre sat. Alerga gi vorbea cu sine in-sdii:

,,lncendiu in pddure.." Cine o fi fdcut focori o fi aruncat un chibrit?... Ciie gtie decind fumegd 9i mocnegte in cetina uscatd...

$i acum, pe cdldura asta... Arde toati pddu-rea".

$optea gi fugea, fugea mereu.Pini in sat erau cifiva kilometri buni. Dar,

ca un fdcut, pe cdrare nu intilnea nici unom. Absolut nici unul. Alerga mereu, mereu,cit putea de repede. Picioarele incepeoU s:odoar6. I se pdrea cd din spate o aiung flicd-rile gi-i aprind rochifa. lqi arunca privireainapoi: vedea cum focul cuprindea tot maimulfi brazi, invdluindu:i in flicdri ca intr-opinzi rogie, zbuciumatd de vintoasd.'lnima iibdtea sd-i spargd pieptul. Pldminii parcd i segoliserd de aer. Dar 9d, Adriana, alerga,alerga goptindulgi:

,,Arde pddurea... Ard brazii cei frumogi...Nu mai pot... lnima... Dar arde pddurea..'Dacd o sd cad, cifi brazi au si cadd 9i ei...Sd nu mi las... Sint pionieri! Sd nu md las...

La gimnasticd am trecut cu bine probele...Fugal Hai picioarelor... Nu te ldsa inimd...Dacd iubegti brazii, ajutdlmd sd ajung in sat,inimd de pionierd... Daci sar oamenii...sting pirjolul 9i salveazd pddurea... Hai!...Hail Un-doi-trei-patru, un-doi:trei-patru"...

Dupd o goand sau, cum zicefi voi, duPdun cros de aproape o jumdtate de ord,Adriana a ajuns la marginea satului. S-aoprit la prima poartd, s-a prins de scinduri sdnu cadd gi a strigat cit o mai fineau puterile

Si glasul:

,,Lele Maria, arde pddurea!... Arde pddu-rea!"

9i cdzu jos, in fafa po(ii, plingind.,,Ce tot spui tu, copilo!" s-a mirat femeia

apdrutd in poartd. Dar vdzind fetita plinsd,sfirgitd de oboseald gi rotind privirea sprepddure, zdri fumul indlfindu-se in suluri rd-sucite spre cer, ca o ndpastd inspdiminti-toare. Zise, ducTnd nnina la gu16:

,,Tu, fetifo, ai dreptate!... Miroane! a strigatea cdtre sof. Vezi: arde pddurea! Anuntd'oa-menii... Tot satul sd sard s-o stingd."

in scurt timp, sitenii se alarmard unul pealtul. Anunfard pompierii. $i, in graba mare,cu lopefi, cu topoare, cu greble de fier, cugdlef i pentru apa, alergard la pidure, zecide bdrbafi 9i femei.

Cind vizurd cum ard brazli, ca nigte fdclii,la mulfi li se umplurd ochii de lacrimi.

9i, cu dirzenie, se apucard de lucru.inconjurard focul, doboriri copacii atingi

de fldcdri. Mdturari cetina uscat6, ca sd nuse mai intindd pojarul. Sdpari ganf in jurullocului unde se instdpinise incendiul. Bdturdcu frunzare gi cu mdturoaie flicirile sd lepotoleascd. Aruncard fdrind umedd peste jars6-l indbuge, s6-l sting6. $i aga, muncind dezor, tofi intr-o unire cu pompierii venifi cupompe gi sacale cu ape, incendiul a fostoprit gi stins.

La miezul nopfii oamenii au putut plecaspre sat. Au mai rdmas pompierii de strajd,si observe dacd n-a mai rimas, pe undeva,vreo scinteie.

A doua zi, ducindu:s€ lo locul incendiului,Adriana a pdgit prin cenuga gi scrumul caldinc6. Voia sd vadd dacd nu gdsegte cogule-ful cu fragi. L:a aflat ars; fragii, scrum. li pa-rea rdu dupd cogulef gi dupd fragi; dar sebucura cd a salvat draga ei Pidure.

Fapta Adrianei a impresionat pe tofi oa-menii din satul Horodnic. Comandanta depionieri a ldudat-o pentru fapta ei, iar Orga-nizalia i-a dat, ca rdsplatd, o carte 9i o pere-che de sandale cu o scrisoricd: ,,Sd le po(icu pldcere, Adriana, gi sd fii, totdeauna, totaga de curajoasd, de inimoasd 9i de indrd-gostitd de frumoasa noastrd pddure". Multezile copiii 9i sdtenii din Horodnic au vorbitdespre dinsa, ldudind-o, a$a cum merita 9ise cuvenea.

CASA SMIJLSADE VALURILE FURIOASE

, ::: ,-.

:. I -:

. . 1 , ., ..

,:.-4., ;,

' ":':- amintiii, dragii mei, ca

menii, salveaze vieli, ap6rd bc'gdfia tirii. Ca

sa vd dovedesc, ascultati povestirea unorfapte petrecute in timpul marilor inundatiidin '1972.

Plouase, fdrd intrerupere, dou6 sdpt6mini;

Riul Mureg, de pild6, venise atit de mare

rmafful ilui, nu departe de oragul Deva, apa

tulbune st vijelloasd s-a strecurat repede pe

o w,ale $i a ilnoonjurat o cdsufd cu doud oddi,a+. atd p€ r.ln toc ceva mai inalt. Pringi de ne-oe"zr..,ll'le ror, sdtenii n-au observat nenoroci-rea decit atunci cind au auzit strigdte:

".Fetifele lui Sandu Pomuf sint singure incasa",,.

,,$i n-au nici gapte ani", le cdinard sitenii.in adevdr, pdrinfii lor, plecafi la Deva, nu

se intorseserd acasd tocmai pentru ci apeleMuregului rupseserd Podul.

Primejdia era foarte mare; in fiecare minutapele cregteau cu cite o palm6-doud' De ladepdrtare, oamenii vedeau cum valurileajung la prispa cdsutei. Cum pitrund inoddi. Cum ameninfd sd niruie peretii 9i sd

doboare totul.Nu gtiau 9i nu aveau cum sd le vind in

ajutor. Trebuia si fie cineva stragnic de cu-rajos, ca sd se arunce in valuri 9i sd inoatepind la cisufa inundatd.

Dar cine?Nimeni.Au strigat, totugi, la cele doud fetife:,,Urcafi-vd in podul casei... legiti pe aco-

perig... Nu vd temefi... Vd venim in ajutor!"...Deodatd s:a infdtigat un tindr muncitor,

Augustin Netea; lucra la o uzind din Deva

gi-l prinsese revdrsarea Muregului aici, in

sat, la pdrinti. A zis, cu hotirire:,,Dafi-mi repede nigte funii, un topor 9i o

scindurd lungi de vreo doi metri".,,E primejdios, Augustine, il preveneau oa-

menii. Apa are o vitezd uriagd"...,,Vdd; dar eu sint campion la inot. $i daci

nu-mi dovedesc acum priceperea, degeabaam luat trei premii la concursuri"...

S-au adunat Pe mal, in fugd, vreo ze'ce-doisprezece bdrbafi. Cu funiile invdldtu-cite in jurul trupului, cu toporul infipt in

briu, cu sci.ndura pe umdr, Augustin a aler-gat in susul apei, aproape un kilometru, s-a

irur,cat in valuri 9i a inotat, la vale, pind aajuns la cisuta inundati.

Apa trecuse de ferestre. S-a cdfdrat, cuma putut, in podul casei, unde fetifele'aproape leginate de spaimd, se tineau de

mini, tremurau 9i plingeau, plingeau de fise rupea inima,

Dar Augustin gtia cd nu-i vreme de ?ndu-

iogare ori de compdtimire' A mingTiat, in

fugi, cregtetul copilifelor, apoi a legat funiada o grindd, a spart acoperigul cu toporul, a

iegit la lumind 9i a strigat la oamenii de pe

mal, carc agteptau cu sufletul la gurd:

,,in curind casa se va surpa! CTnd vom in-cepe sd plutim la vale, arunc funia... O prin-defi 9i ne trageti bdrbdtegte la mal"...

,,Bine, Augustine!" au zis oamenii, cu nd-

dejdea cd aga va fi.in adevdr, n-au durat nici zece minute 9i

valurile au desprins acoperigul de perefi 9i'repede, a inceput sd pluteascd, smucit 9i

cldtinat, la vale, ca o cutie de chibrituri invoia valurilor.

Augustin a legat o bucatd de lemn de ca-pdtul funiei gi, cind apa a impins acoperigulmai aproape de fdrm, a aruncat lemnul. Fu-nia s-a desfdgurat spre fdrm. Dar capdtul ei

n-a ajuns pind la sdtenii aflati acolo' Atras-o inapoi 9i a aruncat-o a doua oard. $ia treia oard. Vdzind cd tot n-o pot prinde,un alt bdrbat a intrat Tn apd pind la briu $i

abia a patra oard capitul funiei a ajuns inmina sdtenilor de pe fdrm. Au legat-o, re-pede, de trunchiul unui copac. Acoperigulcasei s-a rdsucit la vale, iar valurile l-au im-pins spre tdrm. Augustin Netea a scos

'r:,iele pe spart,;i'a diir acoperiq, ardtindu-le

-i:tre L-+i d;: pe {arm, care pripcnisera aeope-.:Lrl eaner?te p* tilrni, le-au iuat ferneile- -1 :n,+.ttj{*7 ,rr, l**aur *at haine uscate qi

=-:-r r.iiis ia aelapr:st de rlloaia eare tot nu- 'i ::'i359.

r.:- ilndrLrl Ar-lqusiin l-au feiicitat to{i sate-- ualur"l!e frir"iease aie ilu4ur*sului, e&re..'::, p;&ti? sE ingfrlti d+u6 vie{i de eopii raevi-,:'.,i1:. au fcst:nfrln;* de uln t?nar euraji:s,

.js,,l

care n-a invd{at sa ?noate mLji':lei tleIrii de sportiv.

Va Tnchipuiti gi vo!, dregii rviei.

celor doud copile, f*srte fa:tni*ta.{irea casei, aveau rfi&rsa nt?r:#?lr:'lr:erii le-au salvat feiiteIe

+

ir15,ce iz::

-r _.i!iral ,

ff ,r: q c -

{ .: '::"-#-

'! .o!

I

t.t.u

'ri'

ti;: ffi;;'.jr

il'

coPilt 9/ coMoARA

a aflam in vizitd la interesantul 9ibogatul muzeu din oragul Deva. Dupd cemi-a ardtat niulte din piesele expuse in vi-trine 9i mi-a dat cele mai binevoitoare expli-cafii, cdlduza m-a oprit in fata unei grdmd-joare de monede de argint. Mi-a explicat cdsint de la strdmogii nogtri romani gi cd senumesc denari republicani. Ce sint vechi,foarte vechi, adicd de acum mai bine dedoud mii de ani. imi venea sd-i numdr, darcdldvza mi-a luat-o inainte, parcd mi-ar fighicit gindul:

,,Sint 277 de monede, descoperite de cu-rind".

,,Cine le-a descoperit?" am intrebat eu,nerdbddtor sd aflu.

,,Doi copii: frafii lon gi Adrtan Ciolea, dinsatul Bogorod, judetul nostru, Hunedoara."

9i mi-a povestit, dragd Oana, Dorina gi

Andrei, cum acegti doi bdiefei, harnici 9iacasd, gi la gcoali, lucrau in ogradd, impre-uni cu tatdl lor, la sdparea ganfului pentrutemelia unui grajd. Nu era defel ugor: hirle-fele erau cam grele pentru puterea lor. Pd'mintul tare 9i greu. Dar bdietii nu se ldsau:munceau de zor. Mai ales Adrian, cd eramai mdrigor gi mai puternic. lonel, de, se ti-nea gi el de dinsul, scotind tdrna din gant culopata gi ajezind-o pe mal. Lucrau de maibine de un ceas. Oboseala incepea sd leprindd bratele gi mijlocul. Ba chiar sd-i us-ture palmele, unde incepuserd a se inrogin$te bagici rotunde.

,,Eu nu mai pot"... a zis lonel.,,Nici eu, l-a susfinut Adrian; dar scoatem

toatd f drna asta gi-apoi ne odihnim."$i a mai dat vreo doud-trei hirlef e, tdind in

mal bucdfi mari de p6mint. Deodati gurahirlefului scrlgni, lovind in ceva tare. Luindpdmintul cu lopata, lonel zdri o bucatd micide oald, rogcat-cdrdmizie. infelese cd aceeaa fost pricina scrignirii hirlefului. O lu6 inmind 9i o cercetd citeva clipe:

,,Uf, ciob de oa15"... zise 9i o arunci pemal, ca pe ceva nefolositor. Dar cind Adrianmai dddu o loviturd de hirlet, s-auzird maimulte pocnituri de oald spart6.

,,Ei, ce-o fi?" se intrebard amindoi deo-datd.

lonel infipse gi el lopata sd ridice pdmintulfdrimifat. Dar pe lopatd, in lutul negru, licdri

ceva alb-argintiu. Privi atent: era ceva ca unnasture mai mare de metal. Cercetindu-lmai cu luare-aminte, vdzu cd pe o parteavea diferite semne, ca nigte litere, 9i nigterdmurele cu frunze; pe partea cealaltd, uncap de femeie, cu pdrul frumos pieptdnat gi

legat cu o diademd, ca o cordelufd.Adrian se dddu lingd frate-sdu,lud micul

obiect din mind Si-l jucd in palmd, parcd l-arfi cintdrit.

,,EU zic cd-i un ban vechi, de argint. "

,,Oare?" se indoi lonel.,,Trebuie sd mai fie 9i alfii. Comorile cu-

prind bani mulfi"...$i rdsucindu-se spre locul unde sdpa, ob-

servd oala rogcati, gtirbitd de lovitura hirle-{ului.

,,Aicea-i o oald... cu bani!"...$i, cu mare bdgare de seamd, se apucd de

sdpat imprejur, pind scoase intreaga oald.Era ciobitd, in mai multe locuri; dar, cindaruncard pdmTntul de la gurd 9i o rdstur-nard,, rdmaserd uimifi: se virsd o movilifd debani de acelagi tel; parcd )-ar li ales cineva.

,,Comoara!" a rostit Adrian cu glas tremu-rat.

,,Ce facem cu atitia bani?" a intrebat lenel, oarecum ingrijorat.

,,Sd-i ducem la muzeu", azis Adrian, dupdce s-a gindit citeva clipe.

Dar tocmai atunci a venit un vecin. S-a ui-tat gi s-a minunat:

,,Comoard serioasdl",,Bani de argint", s-a mindrit Adrian.,,Argintul e un metal scump. Dacd topiti

acegti bani, facefi bijuterii, adicd inele, brd-fdri, salbe"...

Auzind asta, Adrian s-a gi gindit cd n-ar firdu. Bijuteriile se vind pe bani buni. $i dacda gdsit o comoard, inseamnd cd-i norocullui.

Dar vecinul a mai zis:,,ErJ vd dau pe ea o pereche de porumbei,

sd-i cregtefi voi, a$a cum am auzit cd v-arpldcea sd avefi".

,,$i dumneata ce-ai sd faci cu comoara?"a intrebat Adrian.

,,Mare lucru... n-am ce sd fac... Aga, nigtejucdrii"...

Apoi s-a rdzgindit, repede:,,Ei, m-am ingelat: nu-s bani de argint.

61

Prea-s negri. Argintu-i mai alb. Or fi de fierprost, ldrd nici o valoare".

,,Dacd ar fi de fier, i-ar fi mincat rugina"s:d impotrivit Adrian.

9i pe cind se tirguiau aga: ba cd sint, bacd nu sint de argint, a trecut pe drum invd-fdtoarea, Adrian i-a dat ,,buni ziua" gi a ru-gat-o sd pofteascd in ogradd, sd-i arate ceau descoperit sdpind temelia pentru grajd.

Pentru cd nu avea ginduri curate, in pri-vinfa cornorii, vecinul s-a supdrat, vdzind cdinvdfdtoarea rdspunde la invitafia copiilor, ludo monedd in mini, o cercd r^Sor cu unghiagi-i incredinfd pe copii cd-i de argint:

,,Sint bani romani, mdi bdiefi. Afi fdcut odescoperire foafte importantd".

in fafa ei, bdiefii au rdsfirat monedele peun ziar 9i le-au numdrat: 277 de bucdfi.

,,Sint nigte nnonede deosebit de frumoase,a zis invdfdtoarea. Miine mergem la Deva sdle depunem la Muzeul de lstorie. Asemenea

rdmdgite arheologice au mai ales valoaregtiinfificd. Ele dovedesc cd Dacia a fost bo-gatd gi cd strimogii nogtri daci au avut legd-turi cu romanii cu peste doud sute de aniinainte de impdratul Traian, care a cuceritaceaste lard"...

$i mdcar cd vecinul cam pufnea de supi-rare gi minie pe ndri, a doua zi, copiii gi in-vdfdtoarea lor au descins la Muzeul dinDeva, cu banii pugi inapoi in oala in carestdtuserd 9i pind atunci, peste doud rtii deani.

Cdlduza de la muzeu le-a explicat:,,Aceste monede, numite denari au fost

ascunse in pdmint ca sd fie ferite de rdufi-cdtori, de cei prddalnici. Pdstrindu-se, eleau adus pind la noi prefioase mdrturii despreviata sfdbunilor, despre istoria veche apoporului nostru. 9i aceasta valoreazd, demii de ori mai mult, pentru orice romdn gipentru fara noastrd, dec?t oricite salbe saubrifdri s-ar fi ficut din ele".

:, : ! ;1i::.

t

Cdci, gindifi-vd 9i voi de citd pricepere, decitd putere, de citd voinfd au avut nevoie ceipeste zece mii de oameni care au muncit laindlfarea acelui baraj intru stdvilirea valuri-lor unui fluviu! Dar nu numai atit: ei auconstruit acolo 9i ecluze, un fel de portimari prin care sd poatd trece vapoarele.Apoi, in acel baraj au instalat turbinele,adicd un fel de rofi mari, pe care apa le ro-tegte cu vitezd. Din rotirea lor se na$teacea forfd uriagd numitd electricitate, pecare noi o folosim ca sd punem in migcaremaginile gi sd lumindm casele gi strdzile.Pentru aceasta am construit Hidrocentrala

O VIZITA DE NEUITAT.r ' rebuie sd gtifi, dragii mei, ca in anii

de cind ne conduce Partidul Comunist Ro-mAn, in frunte cu tovardgul NicolaeCeaugescu, noi am construit opere mdrete,la care altddatd abia indrdzneam sd visdm.Printre aceste opere mdrefe se numdrd 9iHidrocentrala de la Po(ile de Fier. Acoloam construit un baraj, adicd un uriag zid debeton, agezat de-a curmezigul Dundrii, caapa fluviului sd se adune intr-un lac mare,iar cu puterea ei uriagd sd pund in migcareturbinele, pentru ca acestea, la rindul lor, sdproducd electricitate. indrdzneafd qi grea lu-crare, dar foarte folositoare pentru noi tofi.

65

t

de la Porfile de Fier.Dar, cum am spus, aici au muncit mii 9i

mii de oameni, ajutafi de mii 9i mii de ma-

$ini; au lucrat zi gi noapte. Printre acegtias-a rinduit gi Alexandru, un fldcdu dintr-unsat din judeful Sdlaj. Cum a terminat ar-mata, a venit sd munceascd la Po(ile deFier, chiar.-de la inceput. Dupd un an aajuns mecanic pe un excavator. Apoi s-acdsdtorit cu o tindrd electriciand, Octavia,de loc de prin Fdgdrag. impreund au inte-meiat o familie frumoasd. Cu trecerea anilorau avut 9i trei copii: o fatd 9i doi bdiefi. Co-piii au crescut o datd cu barajul, la care pd-

rinfii lor munceau cu multd hdrnicie 9i dra-goste. Fetifei, educatoarea de la grddinitdi-a zis Octavia mic6, aga, ca s-o deose-beascd de altd Octavia, din grupa celormari. La fel i-au spus apoi toti oamenii depe gantier, care o intilneau adesea pe lingdpdrinlii sdi, sus in cabina excavatorului oricu mama ei la instalarea vreunei conducteelectrice.

Dar munca pe acest gantier uriag a trecutprin mai multe momente grele. Acele mo-mente au cerut tuturor muncitorilor o voinfdde fier gi chiar eroism.

Aga, intr-o primdvard, la topirea. zdpezilor,Dundrea a venit mare, cu valuri tulburi, reci

eroice, primeiduindu-9i viafa. Era aga degreu, incit multi igi pierduserd curajul gi nu

mai ndddjduiau sd mai salveze ceva. Se de-moralizaserd, istovi!i in lupta cu furia valuri-lor Dundrii. ii pindea pe tofi o mare nenoro-cire, o catastrofd, cum se zice.

Aflind despre situatia dezndddjduitd de labarajul de la Po(ile de Fier, tovardgulNicolae Ceaugescu a zburat cu elicopterulpind acolo. S-a sfdtuit cu inginerii 9i cumuncitorii gi, cu energia-i 9i priceperea-icunoscutd de intregul popor, a gdsit o cale,

un mijloc de a infrunta Dunirea 9i a-i biruifuria distrugitoa.re, de a inldtura nenoroci-rea, catastrofa.

Cu sfatul bun, cu vorba infeleaptd 9i hotd-ritd, tovardgul Nicolae Ceaugescu i-a insu-flelit pe tofi 9i le.a redat increderea in pute-rile lor, a chemat in ajutor magini 9i munci-

AT

tori de pe alte gantiere. Aga, pentru ocroti-rea barajului, s-a dat bdtdlia cu valurile ne-spus de furioase. Aceea a fost, pentru gantie-

rul de la Porfile de Fier 9i pentru intreaga

lard, o vizitd de neuitat.Printre cei care s-au luptat atunci cu valu-

rile a fost 9i Alexandru, tatil Octaviei mici.Cu excavatorul lui a scos din apd mii de bu-tuci 9i de rdddcini mari de arbori, aduse devalurile Dundrii. Adicd a desfundat mereuun canal de scurgere, ldsind apa sd curgd,slobodd, la vale, sd nu se umfle 9i sd nu do-boare barajul aflat in constructie. La un mo-ment dat, excavatoristul Alexandru a rdmasizolat intre ape, cu magina lui cu tot. Dar nus-a speriat, ci a cerut sd i se trimitd cubarca motorind gi a lucrat fdrd intrerupere.Cind i se fdcea fricd, vorbea cu motorul ex-cavatorului. ,,Nu te ldsa, leule - aSa ii ziceael motoru.lui - biruie, cu focul tdu, miniaapei, cd eu te-oi hrdni cu motorind"...

Apoi adduga: ,,Aga cum cuvintul tovardgu-lui Nicolae Ceaugescu a aprins flacdra in-crederii in inima mea, aga acum eu aprindfocul din inima ta, dragd motorule! Sd numd lagi"...

$i, in adevdr, nu l-a ldsat. Dupd aproape osdptdmind de muncd incordati, istovitoare,apele Dundrii au inceput sd scadd. Valuriles-au domolit. Barajul a fost salvat, prin uria-gul efort al oamenilor. Stricdciunile pricinu-ite de inundatie au fost mici, fatd de ce ar fiputut sd fie, aga cd lucrul a continuat cu 9imai mult elan.

Cind s-a terminat aceastd uriagd lucrare,s-a fdcut, in ziua de 16 mai 1973, o mare

festivitate de inaugurare. Au venit acolotovardgul Nicolae Ceaugescu 9i losip BrozTito, care pe atunci conducea lugoslavia,

fara vecind gi prietend, de pe cel6lalt mal al

Dundrii.in timpul festivitdfii, Octavia micd

tre pionierele care l-au Primit P

Nicolae Ceaugescu 9i Pe tovaCeaugescu, cu buchete de flori. Tot atunci,pregedintele ldrii a prins pe pieptul excava-toristului Alexandru o frumoasd decoratie,spunindu-i: ,,Drept rdsplatd pentru devota-mentul gi eroismul cu care ai muncit la con-struirea gi apdrarea acestui uriaq barai!"

O datd cu Alexandru au fost decor4i $i atti

mulfi ingineri 9i munciiori, constructori ai

Hidrocentralei de la Po(ile de Fier, lucrarecu care lara noastrd se va mindri, totdea-una, ca de o mare victorie a socialismului.

tJN BATETA$ CTJRAJOSragii mei, $tiu cd voud vd creeazd

mari satisfacfii, mari bucurii, vacanfele pe-trecute in sat, la bunici. Bineinfeles, cei careau bunici la fard;'Mai ales fie, Andrei, gtiucd{i place sd te catdri prin pomii din livaddori si cotrobdfbgti toate cotloanele, cdrdrile9i ascunzigurile pddurii. Voi, fetele, sintefioleacd mai potolite; dar 9i voi, cind dafide-o pajigte verde, infloritd, vd zbinluifi peintrecute.

Dar acolo, la fard, la bunici, la unchi saula prieteni, nu-i numai joacd, nepdsare gi ve-selie. Mai este gi treabd: de ingrijit nigte ie-puri de casd, de cules buruieni pentru unporc, de dat grdunte la nigte.gdini, de plivitun strat de ceapd, de adunal o brazdd defin, de cules cirege ori pere din livadd. Darcite treburi, foarte potrivite pentru cei devirsta voastrd, nu se pot face in vacanfd, la

tara... $i gtiu de la Oana cd Tndeplini-rea acestor munci ii produc atita bucurie,incit nici vorbd sd simtd oboseala.

Am spus acestea inainte de a vd povesti,pe scurt, fapta pionierului Cornea llie, elevin clasa a Vll-a. O faptd care intrd in viafade toate zilele, aldturi de infdptuirile celemari ale vremii noastre. O istorioard carepare miruntd, dar care-i foarte insemnatdpentru viata voastrd.

Deci, in vacanfa de primdvard, Cornea llies-a dus la bunicii lui, in satul Mdrtinic. Aumblat gi el, zburdind ca un ied, pe ulifelesatului gi pe cimp. Dar nu nepdsdtor, ciatent, dornic sd vadd, sd cunoascd gi sd in-vefe cit mai multe, din viafa oamenilor, aanimalelor, a plantelor. $i pe llie al nostru ilinteresau mai ales megtegugul cu care pdsd-rile igi fac cuibul. lar acolo, pe cimp, in pd-dure, in livezi, avea ce vedea: era primdvard,adicd tocmai zilele cind cuibdresc pdsdre-lele. Cind adund paie, trunze, puf sau lutpentru cuiburile !or. Multd vreme a privit, depildd, cum gi-a construit cuibul o pereche derindunele 9i o pereche de berze. Dar, vedefi,llie nu umbla numai cu ochii dupd zborulpdsdrelelor prin copacii abia infrunzifi, ciera atent la tot ce se petrecea in jur.

A9a, intr-o dimineatd, aflindu-se intr-o li-vad6, aproape de o casd, agezatd lingd oripd, a bdgat de seami cd pimintul din mar-ginea ripei se crapd gi alunecd la vale. intiis-a mirat. Apoi s-a speriat:

,,Sd fug... sd nu md inghitd pdmintul"...gi-a zis 9i a fdcut cifiva pagi, grdbifi.

Dar indatd ce a vdzut casa gi grajdul dinvale, brusc $i-a schimbat gindul. A alergat,mai mult de-a berbeleacul, la vale 9i, ajunsin ogradd, a strigat:

,,le9ifi atardl... se prdbugegte malul!"...A iegit o bdtrind. Cu greu a inteles ce spu-

nea copilul. Dar cind a infeles, a cuprins-o ospaimi aga de mare, cd nu mai gtia ce sdmai facd. Se vdita doar:

,,in grajd, vaca, vifelul... in cote!, gdinile...Giinile mele..."

llie, cu mult curaj, a sdrit, a scos anima-lele din grajd, a deschis portila cotetului sdiasd gdinile 9i sd alerge departe de loculpeste care venea, in lunecarea ei tot mai re-pede, ripa pornitd spre prdbugire. Pind gi peciine l-a eliberat din lanf, ldsindu-l slobod,sd se addposteascd unde gi cum o gti. Tre-buie sd vi spun ce, simfind primejdia, numai ldtra, ci se zbdtea in lant, scheuna giparci se ruga sd fie eliberat.

Dupd ce a minat animalele departe de lo-cul unde i s-a pdrut lui cd se va prdbugi ma-lul, s-a intors, a luat bdtrina de mind gi, re-pede-repede, s-au depdrtat citeva sute demetri.

De acolo au vdzut cum pdmintul, cu toatdgreutatea lui uriagd, a cdzut 9i a acoperitgrajdul, casa, ograda 9i inc6 o bucatd marede loc imprejur. Se auzeau cum pocnesclemnele, cum cad perelii ori gardurile stri-vite de malul prdbugit. intre timp au mai ve-nit gi alfi oameni din sat, care au scos desub ddrimdturi ceva din lucrurile bdtrinei.

La ?nceput, bdtrina plingea, frdmintindu-gimiinile de amdrdciune:

,,Arr rdmas tdrd casd"...Dar indatd s-a intors cdtre llie gi l-a min-

giiat pe cregtet:,,iti mulfumesc, bdiefag, cd mi-ai scdpat

viafa, a mea 9i a bietelor mele animale.Dacd nu veneai tu, acum eram acolo, submovilele acelea de lut negru"...

Avea dreptate bdtrina.Tofi sdtenii au admirat fapta lui Cornea

llie 9i l-au ldudat foarte mult.S-a intors acasd, la bunici, oleacd trist,

dar intr-un fel bucuros cd a sdvirgit o faptdbund, cd s-a ardtat curajos. Nu voia sd selaude, dar vestea despre fapta sdvirgitdajunsese inaintea lui la urechea bunicilor.

,,Ei, nepoate, aga sd te po(i, cuiajos gitotdeauna siritor Tn ajutorul oamenilor".

69

*.*rFF

sus, PE TRANSFA ?ARA$AN

a

' ragii mei, rnuntii Carpati, munf iinogtri cei mari, frumogi gi dragi, sint ca ocetate gi o coloand vertebrald a Romdniei.De-a lungul veacurilor ei ne-au addpostit 9ine-au apdrat de multe, de foarte multe pri-mejdii. Ca bdgtinagi ce sintem, numai noi,romAnii, le cunoagtem bogdtiile gi frumuse-lea. Numai noi le gtim tainele, trecdtorile,pasurile, cdrdrile. $i chiar atunci cind nigteirnpdrdfii mai puternice decit noi ne-au fdri-mifat lara, iar pe culmea Carpafilor au puspietre de hotar, strimogii nogtri au avut po-tecile lor ascunse de st?nci, de codri $i prd-pdstii, pe unde treceau, ca s6 se intilneascdfrate cu fnate, tdrd sd-i prindd grinicerulstn'diln. Treceau" cum se zicea, ,,prin vamacu.raullr.li.' adfrc6 se furigau pe acolo pe under'rruil'nar pasariie se pLlteau strecura spre cui-g'qrr i€ 0r d n stiino6-

Dqup6 ce ta.ra noastrd s-a intregit. prin uni-rffi trt!''er rornn6.n or lln aoelasi stat. subaoeeas ocrrrnnu re treodtonilile Carpatilor au@,rerr r r ste p'ort descii'rlse Si au fost inzes-frate 0u era s firesc. cur gosele bune gi cucE ferate A$a arn construit drumuri pe va-ea Ctulr.ll, a Prahovei, a Oituzului, a Mure-

gr,llui sau a Somegului, Adicd pe valea tutu-ru riurilor mari care izvordsc din munfiinogtri gi-i strdbat cu apele lor limpezi. Con-struirea acestor drumuri a fost o treabd deo-sebit de grea. Dar cu dirzenia gi cu pricepe-rea lor, strdmogii nogtri au izbutit sd le con-struiascd.

Trebuie sd vd spun insd ce, acum, inepoca noastri socialistd, am cutezat sd con-struim o gosea care traverseazd, muntii pesteculrnea lor cea mai semeafd, adicd pestemuntii Fdgdrag. O gosea lungd de aproape30 km, care, pornind din Transilvania, dinsatul Arpag, urcd in zeci de serpentine, pindla 2 000 m indlfime, gi coboard, tot in serpen-tine, la miazdzi, pind la Curtea de Argeg.Este una din cele mai lndrdznefe lucrdri, in-fdptuitd in conditii deosebit de grele. Cenu-i ugor sd sapi in piatrd de granit, oricitde bune gi de perfectionate magini ai avea.La aceastd operd importantd,'dar gi impre-sionant de grea, au lucrat indeosebi tineriostagi. Aici ei au fdcut adevdrate exercifii deincercare a voinfei, a indemindrii, a curaju-lui, a puterii gi chiar a eroismului.

in legdturd cu aceasta, vreau sd vd poves-tesc fapta unui tindr ostag, ostag fruntag, pecare il numim Asandei Petru.

Era in vremea cind se ajunsese cu lucra-rea aproape de culme, la Bilea-Lac, undetrebuia sd inceapd un tunel lung de vreo800 m. Era vard, prin luna iulie. Tof i ostagiimunceau de zor. Maginile nu mai stdteaunici zi, nici noapte: gdureau stTncile, exca-vau pdmintul, cdrau pietrele. Ostagii, ca fur-nicile, lucrau la lopatd, la excavator, la bul-dozere, la compresoare gi la alte maginicare ajutau la spargerea stincilor, la muta-rea munfilor din loc, cum se spune.

Fiecare ficea ceea ce era rinduit sd facd:tdiau gi ciopleau piatra, pregdteau betonul,zideau malurile ripoase ori podurile pe undeavea sd treacd $oseaua. in urmd veneau ceicarc gavau ori turnau asfaltul, ca drumul sdfie bun Ei durabil,

in ziua aceea fierbinte, chiar acolo lapeste 1 800 m, o grupd de ostagi muncea ladesdvirgirea unui dig, a unui parapet, sus lamijlocul unei vdi prdpdstioase, pe unde vara,cind ploud tare, se nasc torente pustiitoare,iar iarna, cind ninge mult, se pot porni ava-lange de zdpadd tot aga de pustiitoare. Unastfel de dig era absolut trebuitor pentru astdvili furia apei ori a zdpezii, care,ndpustitela vale, ar putea rupe goseaua. Chiar acuma,in timpul lucrului, acel dig sau parapetapdra oamenii gi maginile care ajunseserdcu pavarea goselei tocmai aici, la gura vdii.Ostagii indltaserd parapetul din piatrd gi be-ton tare: mai aveau doar de lucrat la canalulde scurgere 9i la panta care sd ducd toren-tul in vale, potolit, pind in albia riului,

Cum am zis, era o zi de vard, foarte cdl-duroasd.

Dar, deodatd, dinspre asfinfit s-a ivit unnor negru, incdrcat de fulgere gi trdsnete, inmai pu{in de un sfert de ceas, asupra mun-telui s-a ndpustit o furtund cumplitd. Apacurgea din cer ca un fluviu, ca un potop. inciteva minute valea s-a umplut de apd, oapd tulbure care a gi pornit-o, vijelioasd, lavale, cdrind pdmint, crengi, pietre. Soldafiiau alergat sd se addposteascd de ploaie inbaraca atlatd sub o stincd, mai la vale. A rd-mas de planton numai fruntagul Asandei Pe-tru, sd supravegheze digul. Sta in ploaie 9iprivea cum ndvdlegte apa, cum se izbegte inpieptul parapetului. Deodatd, o stincd ruptd

1.

'\-

cs s-va s-a pravdlit la vale gi a izbit scnelace emn care f inea locul unde se deschideacanalul de scurgere, incd neterminat. DacdnAvdlea apa pe acolo, distrugea goseaua 9i

multe magini, camioane 9i chiar 9i baracaputeau fi mdturate de guvoiul furios.

Asandei Petru a strigat la ceilalti osta$idupd ajutor, a dat alarma gi a pus umdrul sA

lind parapetul. S-a folosit de drugi, de scin-duri, proptind schela. Cu o vointd de uriag,Petru a !inut parapetul cu toate puterile, in-fruntind mai bine de un sfed de ord ndvalaapei gi a bolovanilor. Peste douazeci de os-tagi, in frunte cu doi ofiferi, i-au sdrit in aju-tor. Unii au ferit maginile din calea guvoiu-lui. Altii, cu lemne, cu pietre au potolit furiaapei gi au indreptat-o pe un fdgag spre albiariului.

Ploaia a durat cam un ceas. in tot acdsttimp 9i incd o vreme indelungatd dupd ce aincetat furtuna, vrednicii ostagi s-au luptatcu minia naturii.

Cind apele s-au potolit, ostagii s-au tras

spre baraca, sd-gi schimbe hainele ude crr

altele uscate. Erau bucurogi cd au izbutit sainfringd furia torentului gi sd salveze go-

seaua gi maginile. Dar bucuria lor le-a fos:umbritd de un fapt neagteptat gi dureros. S

anume, abia acum au aflat cd ostagul Asan-dei Petru, cel care tinuse cu pieptul lui pa-rapetul pind i-au venit tovardgii ln ajutcr,avea rdni mari la picioare, iar la umaruisting i se strivise un os. il durea grozav, darindura cu indirjire.

,,Petre, l-a intrebat cdpitanul, dar tu, desirdnit, ai lucrat pind am zdgdzuil torentul,Cum ai fdcut?"

,,ArTr rdbdat, tovardge capitan... Dacd mdfeream cum am simtit fringerea osului, to-rentul rupea parapetul gi distrugea totul..Osul meu o sd se vindece; pagubele s

poate vietile pe care le-ar fi nimicit vijei a

apei, niciodatd..."Vedeti, dragii rnei, cd gi in timp de pac:

se pot sdv?rgi fapte eroice?

I..,

!t\\T

f

t

L

a

GLASUL DE PIATRAAL BETONULUI ARMAT

rage Oana, Dorina gi Andrei, vreausd vd povestesc acum o intimplare ceva maiaparte, cu un tindr muncitor. il cheamd Mi-hai; celdlalt n{rme nu-l mai spunem. Fiind elun tindr modest, m-a rugat sd-l trec sub td-cere. Tovardgii de muncd, gi mai ales mais-trul lui, i-au zis Mihditd. De ce? Pentru cdatunci cind a venit pe gantierul de la Gerna-vodd, acolo unde incepea acea uriag6 lu-crare care se numegte Canalul Dundre-Ma-rea Neag16, Miheite avea doar treisprezeceani. Abia terminase clasa a Vll-a. Venise,impreund cu pdrintele sdu, sd lucreze laconstruirea acelui canal, care va sd ducd, inlinie dreapta, peste Podigul Dobrogei, apadin fluviul Dundrea spre Marea Neagr6. Lu-crare uriagd, cd nu-i ugor sd sapi pdmintul

stincos zeci de metri in adincime, Si ldtime.pe o lungime de peste 60 de km. Sa sap'pdmintul cu magini uriage, numite excava-toare, sd betonezi totul gi apoi si umpli ca-nalul cu ape, ca sd poatd pluti vapoarele,transportind mdrfuri gi cdldtori.

Dar ca sd fie de folos in munca aceastagrea, Miheite al nostru s-a hotdrit sd inveteo meserie pe gantier, o datd cu invatatu,rradin gcoald. Ce meserie? S-a uitat el la $o-feri, la excavatorigti gi la alfi meseriagi. l-apldcut ?nsd cei care amestecau cimentul cunisipul, fdceau betonul 9i il turnau in co-fraie, unde se aflau bare de fier, ca si inaltepoduri sau ziduri foarte inalte, S-a hotdrit siinvefe a pregdti 9i turna betonul armat;adicd sd se facd fierar betonist. Este o me-serie foarte importantd, pentru cd lArA fie'rari betonigti n-am putea construi nici case.nlci fabrici, nici poduri, nici gosele, nici tu-neluri ori baraje pe marile ape ale tdrii. Ei

bine, Mihaite aga a zis:,,Vreau sd fiu fierar betonist."De la Tnceput a fost uimit cum, dintr-un

amestec de pulbere vindtd de ciment, cu n[-sip 9i cu ap6, dintr-un fel de pldmadd, carecurge ca smintTna din betonlerd in formeiein care se afla un schelet de fier, nu dup-multd vreme, cind se dd cofrajul la o parte.

, .;1-& -^

apare un stilp gros sau un perete inalt 9imai tare ca piatra. Se minuna Mihdifa gi-l

ruga pe maistru sd-i explice cum se intimpldas[a. La inceput n-a infeles el prea bine. Ba,

s-a intimplat 9i ceva mai neobignuit: intr-onoapte a fost pus de strajd, singur, la picio-rul gros gi inalt al unui pod peste Canal, inzoni Cernavodd. Era mindru, in felul lui, cdpdzegte o lucrare aga de importanti. Linig-tea noplii de vard ii pria ca un balsam. Nu

se auzea decit duruitul tot mai stins al unui

tren, care se depdrta. in acea linigte mare,parcd i-a venit somnul pe la gene 9i a cam

inceput sd mofdie. Poate a 9i atipit un pic'

Deodatd insd a auzit un fel de scincet,de geamdt, de vaiet; apoi o goaptd 9i chiar ostrigare ocdritoare, o fluierdturd, un lipdt' Aascultat, a ascultat, cu tot mai multd atenfie'I se pdrea cd viseazd. $i se intreba: pi-

ciorul uriag al podului a inceput sd vor-beascd? Sa se vaite? Se rdcneascd? Se

freca la frunte, la ochi, la timple' Nu visa:

auzea in adevdr" 9i indatd l-a cuprinsspaima. Pdrul i s-a fdcut mdciucd' A inceputsd ttemute. I s-a pdrut cd prin aer au ince-put sd umble stafii. Stringind pumnii Ei fdl-

cile, a izbutit sd fugd pind la cabana unde

dormea megterul. L-a trezit din somn:

,,Megtere, piciorul podului vorbeqte cu

glas de Piatrd.",,Cum adtcd?" a intrebat megterul ridicin-

du-se intr-un cot.,,A,ga cum sPun: se vaitd, scfgneqte din

incheieturi, guierd"'..Megterul a aprins becul 9i l-a privit pe Mi-

hdifd, sd-l vadd citu-i de speriat' Apoi a

spus, aga, in glumd:

,,Ei, nu mai spune!... Dacd-i aqa, sd merg

sd-l aud 9i eu. Poate mi-o spune ceva

despre bdietii fricogi."Mihaita s-a mirat f rarte tare: ,,De ce ride

megterul de mine? Eu l-am vestit despre un

lucru foarte grav"'Cind au aiuns la pod, in adevdr, din cofra-

iul piciorului de pod din beton se auzeau

scincete, gemete gi un fel de guiere ugoare'

,,Auzi, megtere?! a indrdznit Mihaile'cumva mullumit in sinea lui cd avusese

dreptate. Auzi glasul de piatri al betonului?Dacd se Prdbugegte Podul?"

,,Dd, a zimbit megterul, nu m-ai amdgit'Dar sd gtii ci podul nu se va prdbugi' Dim-potrivd, se impietreqte 9i se agazd mai solid'mai temeinic. Zgomotele pe care le auzi sd

nu te mai sperie. Asta-i legea betonului:dupd ce-l turnam, ,,lucreazd". Adicd se

intimpld acea prefacere, imbinare intre ci-ment, nisip 9i apd, ca sd se facd piatrd. Sd

se facd stincd mai tare decit stinc.a. $i sd

creazd", rdspindegte cdldurd 9i murmurd orise vaitd. E glasul de piatrd al betonului ar-

mat, cum ai zis tu. Aga-i bine si fie 9i asta-i

legea, tocmai ca zidurile 9i lucrdrile pe care

le facem din beton armat si fie trainice, ne-pieritoare. Ai infeles, bdiete, viitor betonist?"

Aceasta a fost prima lecfie pe care Mi-

heita a primit-o, in meseria de betonist,intr-o noapte, lingd piciorul podului de laCernavode. 9i, tot in noaptea aceea, megte-

rul i-a vorbit despre marea insemndtate a

Canalului Dundre-Marea Neagrd:,,Se gtii, bdiatule, cd acest canal este o

operd mdreald a vremii noastre. Prin el,

scurtdm cu 400 de km drumul vapoarelor

ginditd de specialiqtii nogtri 9i executati la

indemnul pregedintelui republicii noastre,

tovarigul Nicolae Ceau$escu",De-a lungul anilor, Miheita a invdfat me-

seria de fieiar betonist. A infeles suferinfa 9i

durerea betonului cind se preschimbd instincd mai tare decit stinca. A turnat be-

toane in zeci de locuri, de-a lungul canalu-

maistru. E tindr, puternic, bine pregdtit in

noastrd, din lara noastrd. lar acum, cind pri-

vegte in lungul drumului de apd, lucind insoarele amiezii, ca o pinzd de argint, pe

care trec lin vapoarele, purtind bogdtiile 9i

oamenii dintr-o parte in alth a fdrii 9i a lu-

mii, simte o mare bucurie in inima lui 9i

Ace:

coRUNU cEL rivAn DE LA TEBEA

ulte fapte sdvirgite de tovardgulNicolae Ceaugpscu de cind este la conduce-rea partidului gi a tdrii ar merita povestite.

$i-o sd le auzili voi povestite, dragii mei,

cind vefi fi ceva mai mdrigori. Acum, aci, laincheierea acestei cd(i, a9 vrea sd vd istori-sesc despre un fapt plin de cele mai adinciinfelesuri.

Era prim d,vard. Tovardqul NicolaeCeauqedcu impreund cu tovardga ElenaCeatqescu se aflau intr-o vizitd de lucru prinTransilvania. Ca de obicei, a stat de vorbd,s-a sfdtuit cu muncitorii, cu tdranii, cu toficei care muncesc. $i, tot ca de obicei, a datsfaturi bune 9i infelepte, aga dupd cum a

primit sfaturile pe care muncitorii i le-audat cu respect 9i dragoste.

Dupd ce a vizitat mai multe fabrici 9iuzine, dupd ce a intrat prin gcoli, prin sate,prin gospoddrii, dupd ce a vdzut cum se ardgi se seamdnd ogoarele, tovardgul NicolaeCeaugescu s-a interesat 9i de istoria acelorlocuri.

La Alba-lulia a pagit pe locurile pe unde amers 9i Mihai Viteazul, intiiul fdptuitor al

unirii tuturor romAnilor intr-o singurd fard.A simfit mindria 9i bucuria inaltd, dragosteaoamenilor care-l salutau, entuziagti, ca pe

un continuator al faptelor mdrefe scrise inistorie.

Pretutindeni, tovardgul Nicolae Ceauqescua cercetat cum muncesc oamenii 9i cumpregdtesc viitorul fericit al tdrii. A vizitat ce-tdlile dacilor din vremea lui Burebista gi De-cebal, a lui Menumorut 9i Gelu Romdnul.S-a oprit 9i prin Maramureg, unde Pintea Vi-teazul a cdutat sd facd dreptate poporuluimuncitor 9i unde azi lucreazd, zeci de mii demineri. l-au pldcut costumele 9i obiceiurile,cintecele 9i horele oamenilor din acele lo-curi gi mult le-a ldudat.

S-a oprit gi in satul Jebea, din MunfiiApuseni. Aici a vizitat mormintul lui Avramlancu, acel curajos conducdtor al Revolufieide la 1848, numit de Popor ,,Craiulmunf ilor".

L-a impresionat modestia acelui mormint

9i, de bund seamd, s-a gindit la cit amar desuferinfd a indurat acest erou, luptdtor pen-

tru dreptate 9i libertate.Dar, dragii mei, Parcd 9i mai mult l-a

emofionat pe tovardgul Nicolae Ceaugescugorunul lui Horea din cimitirul de la Jebea.Este un arbore bdtrin, sub umbra cdruia Ho-rea s-a sfdtuit cu prietenii lui sd porneascdrdscoala poporului pentru dreptate gi liber-tate. $i-i aga de bdtrin, incit din falnica luicoroand n-a mai rdmas decit o singurd ra-murd, intinsd ca un brat obosit spre cer' Osingurd ramurd pe un trunchi gros 9i scor-buros. Atit de gros, cd trei oameni nu-l potcuprinde cu brafele. Ca sd nu cadd ros deputregai, oamenii din Jebea i-au umplutscorbura cu ciment. Aga, acel strdvechi ar-bore va mai trdi o vreme, amintindu-ne me-reu de marea luptd 9i jertfd a lui Horea 9i aprietenilor sdi.

Dar nu va mai putea dura sute de ani, cita durat pind acum; de la o vreme se va uscatot. De aceea, tovardqul Nicolae Ceaugescuce s-a gindit: aga cr,tm noi fdurim o fardnoud, bine este sd plantdm 9i la Jebea ungorun nou, tindr, care sd-l inlocuiascd pe

cel bdtrin gi care sd ducd mai departe amin-tirea despre faptele lui Horea. A cerut sd i

se aducd un puiet de gorun frumos, rotat,

robust. $i, impreund cu tovardqa ElenaCeaugescu, l-au rdsddit, drept 9i mindru,acoperindu-i rdddcinile cu pdmint reavdn.

Astfel, de mai mu$i ani, lingd-gorunul lui Herea, cregte tbt mai inalt, mai frumos, mai fal-nic, gorunul cel tindr. Cregte falnic, ca sd

ducd, peste multe sute de ani, pe lingdamintirea faptelor lui Horea, gi amintirea vre-murilor noastre, 9i numele tovardguluiNicolae Ceaugescu, numele celui care poatefi numit cel mai de seamd ziditor alRomAniei socialiste.

Deocamdatd, gorunul cel bdtrin mai ddi-nuie la febea, ca un strdbunic bdtrin-bdtrin'Cind vintul ii clatind frunzele, parcd goptegtenumele lui Horea, al lui Avram lancu 9i al

altor eroi ai poporului nostru. lar cdtre go-runul cel tindr goptegte ca un infelept a

multe gtiutor:,,Fii dirz 9i mindru, tu, urmagul meu. ln-

fruntd, cu crr?i multd putere deeit mine, fur-tunile veacurilor. infruntd-le 9i biruie-le. in-vafd-i pe oameni sd-gi iubeascd 9i mai mult

fara. Fd ca numele de romAn 9i istoria lui deluptd pentru dreptate gi libertate sd nu se

uite. Strdlucegte, rotat 9i puternic, sub cerulsenin, aga cum va sd strdluceascd 9ipoporul romAn 9i lara lui, RomAnia".

77