Practica agricola de primavara 2011

Universitatea “Dunărea de Jos” din GalaŃi Facultatea de Inginerie Brăila- Specializarea Agricultură Practica de primăvară 2011

1

13.04.2011 ACTIVIT ĂłI:

1. TESTAREA SOIURILOR ŞI HIBRIZILOR 2. PROGNOZA ŞI AVERTIZAREA

1. TESTAREA SOIURILOR ŞI HIBRIZILOR

1.1. NOłIUNI GENERALE In conformitate cu prevederile Legii nr. 266/2002, privind producerea, prelucrarea, controlul

şi certificarea calităŃii, comercializarea seminŃelor şi a materialului săditor, precum şi înregistrarea soiurilor de plante, Institutul de Stat pentru Testarea şi Inregistrarea Soiurilor (ISTIS) examinează tehnic soiurile romaneşti şi străine pentru care se solicită înscrierea în Catalogul oficial al soiurilor de plante de cultură din Romania, în vederea comercializării pe teritoriul Romaniei şi al statelor membre ale Uniunii Europene.

Hibridul este rezultatul oricărei încrucişări între două plante : - din aceeaşi specie (hibridare intraspecifică); - din specii diferite ale aceluiaşi gen (hibridare intragenerică) ; - din specii diferite (hibridare interspecifică); - din genuri diferite (hibridare intergenerică). Descendentul obŃinut prin încrucişarea controlată a doi indivizi homozigoŃi, deosebiŃi prin constituŃia genetică este un hibrid heterozigot. De exemplu, la hibridarea ♀AA x aa♂ rezultă un hibrid F1 cu structura genetică

heterozigotă Aa. Soiul (cultivarul) este un grup de plante sau populaŃie de indivizi dinstinctă, omogenă şi

stabilă, care se cultivă cu scopul de a realiza o anumită recoltă, superioară din punct de vedere cantitativ şi calitativ. În funcŃie de structura genetică şi modul de creare în procesul de ameliorare, exista mai multe tipuri de cultivar (dupa Douglas, 1980):

- cultivar monoliniar = format dintr-o singura linie (la speciile autogame); - cultivar multiliniar = format din mai multe linii asemănătoare (la speciile autogame); - cultivar policross = format din mai multe familii (la speciile alogame); - cultivar sintetic = format din generatia I şi/sau a II-a obŃinută printr-un policross

(încrucişare în amestec) a 6-8 linii consangvinizate (la speciile alogame); - cultivar hibrid F1 = format din generatia I hibridă, obŃinută între două linii homozigote pure

sau consangvine (hibrid simplu), între un hibrid simplu şi o linie homozigotă (hibrid triplu) şi aşa mai departe.

- cultivar populaŃie locală = format dintr-o mare diversitate de indivizi, inclusiv tipuri primitive cu ascendenŃi greu de precizat, în urma unei selecŃii empirice şi/sau naturale într-o anumită zonă de cultură, având o structură influenŃată de condiŃiile de mediu şi de modul de cultivare.

Înregistrarea soiurilor din speciile de culturi de câmp se face pe baza testului de distinctivitate, uniformitate şi stabilitate (DUS) şi a testului de valoare agronomică şi de utilizare (VAU). Un soi este acceptat pentru inregistrare numai dacă este distinct, stabil şi suficient de uniform şi are valoare agronomică şi de utilizare satisfăcătoare.

Valoarea agronomică şi de utilizare a unui soi trebuie considerată satisfăcătoare dacă, comparată cu alte soiuri înscrise în Catalogul oficial, calităŃile lui, luate ca un întreg, oferă, cel puŃin în privinŃa producŃiei, în orice zonă luată în considerare, o îmbunătăŃire clară, fie pentru cultivare, fie pentru modul de folosinŃă a recoltei sau a produselor derivate din ea.


2

Examinarea soiurilor se organizează in cadrul Centrelor de Testare a Soiurilor (CTS), care sunt amplasate in diferite condiŃii ecologice ale Ńării şi care formează reŃeaua oficială a testării soiurilor.

Aceeaşi metodologie de testare se practică şi în cadrul fermelor mari (care au sector de cercetare), în care se urmăreşte testarea unor noi soiuri sau hibrizi, comparativ cu un cultivar zonat (adică adaptat la condiŃiile de mediu zonale şi care obŃine producŃii ridicate, atât din punct de vedere cantitativ, cât şi calitativ), pentru a se putea decide dacă acestea vor putea obŃine producŃii bune şi foarte bune în condiŃiile specifice zonei.

1.2. TERMINOLOGIE În experimentarea agricolă, ca şi în alte domenii ale cercetării aplicative, se lucrează după

anumite reguli bine determinate şi se foloseşte o terminologie adecvată. În cadrul activităŃiii de testare a valorii agronomice şi de utilizare a soiurilor, experienŃele se execută în câmp şi în sere. ExperienŃa de câmp reprezintă o cultură comparativă cu soiuri (monofactorială), cu parcele egale ca mărime, amplasate in condiŃii naturale cat mai apropiate de cerinŃele specifice faŃă de factorii de mediu (sol, climă, etc.), cu scopul de a determina valoarea agronomică şi de utilizare a soiurilor prezentate pentru testare în vederea înregistrării. Câmpul de experienŃă reprezintă porŃiunea de teren pe care se execută experienŃele de câmp (testele), denumite şi culturi comparative. O cultură comparativă este constituită din parcele experimentale, care trebuie observate şi recoltate separat.

Parcela experimentală reprezintă elementul de bază al unui câmp de experienŃă. Fiecare parcelă experimentală a unui câmp de experienŃă constituie o variantă, deoarece pe fiecare parcelă se cultivă şi se urmăreşte un anumit soi. Fiecare variantă dintr-o experienŃă se repetă de mai multe ori, astfel încât aceeaşi parcelă experimentală se va găsi in experinŃă de câteva ori. Parcelele experimentale sau variantele ocupate de acelaşi soi se numesc parcele-repetiŃii . Termenul de "repeti Ńie" este folosit pentru a indica totalitatea parcelelor care cuprind o singură dată toate variantele.

1.2.1. Parcela experimentală In conducerea unei experienŃe, toată atenŃia trebuie să pornească de la elementul ei

fundamental care este parcela experimentală şi să se oprească la ansamblul experienŃei. CondiŃiile unei parcele experimentale sunt:

- suprafeŃe egale pentru toate parcelele experienŃei; - semănat, respectiv, plantat cat mai uniform şi complet, pe intreaga suprafaŃă; - să constituie un masiv de plante uniform dezvoltate şi fără goluri; - să cuprindă un număr suficient de plante recoltabile după eliminarea plantelor vecine cu golurile, inlăturand in acest fel influenŃa individualităŃii acestor plante care deformează capacitatea de producŃie a soiului.

Pentru a indeplini toate aceste condiŃii, parcelele experimentale trebuie să aibă o anumită formă şi mărime şi să se inlăture influenŃele care deformează capacitatea reală a producŃiei.

Forma parcelelor Forma parcelelor in experienŃele de camp poate fi pătrată sau dreptunghiulară, mai

indicată fiind forma dreptunghiulară din următoarele considerente: - parcelele lungi cuprind mai bine neuniformităŃile terenului atat individual cat şi in cadrul repetiŃiilor; - elimină diferenŃele prea mari dintre parcelele experienŃei cauzate de neuniformitatea solului, ca urmare a apropierii in spaŃiu a parcelelor-repetiŃii; - uşurează aşezarea in teren a culturii comparative, semănatul, luarea observaŃiilor care se fac in timpul vegetaŃiei şi recoltatul;


3

- elimină risipa de teren ca urmare a reducerii lungimii drumurilor dintre blocuri şi al lăŃimii faşiilor frontale.

Raportul optim dintre lungimea şi lăŃimea parcelelor variază intre 4/1 şi 10/1, fiind determinat de lăŃimea maşinilor şi de dimensiunile campului de experienŃă.

LăŃimea parcelei trebuie să fie bine aleasă in cazul cand, la unele specii este necesară eliminarea influenŃei marginii sau a vecinilor, asigurand suficiente randuri normale pentru determinarea capacităŃii reale de producŃie. In stabilirea lăŃimii parcelelor experimentale, se are in vedere de asemenea, reducerea incrucişărilor spontane, care sunt mai frecvente in cazul parcelelor lungi.

Mărimea parcelelor In stabilirea mărimii parcelelor se Ńine cont de specie, mărimea lor stabilindu-se in funcŃie

de numărul de plante care trebuie analizat. Principiul fundamental in alegerea mărimii parcelelor este asigurarea posibilităŃii de executare a tuturor lucrărilor ca şi in condiŃii de producŃie şi de a realiza numărul necesar de plante recoltabile după eliminarea influenŃei marginii şi a golurilor.

Factorii care influenŃează producŃia parcelelor In literatura de specialitate aceşti factori se mai numesc şi "deformatori", intrucat ei

deformează producŃia medie obŃinută de pe parcelele – repetiŃii ale aceleiaşi variante. łinand seama că experienŃele urmăresc să determine in mod exact şi real capacitatea de producŃie a unei variante, in timpul vegetaŃiei sau la recoltare trebuie să se elimine influenŃa marginii, a vecinilor şi a golurilor, iar la prelucrarea rezultatelor să se recunoască erorile accidentale şi să se inlăture cele sistematice şi grosolane.

Influen Ńa marginii. După cum se ştie, plantele situate la marginile parcelelor suferă modificări privind vigoarea, coloraŃia şi in final producŃia, ca urmare a unui aflux mai mare de apă, lumină, hrană, etc. InfluenŃa marginii este mai mare la capetele parcelelor, ca urmare a drumurilor şi aleelor, şi mai redusă pe laturile lungi ale parcelelor.

InfluenŃa marginii longitudinale este mai mare, cu cat aleile separatoare sunt mai late, soiurile sunt mai rapace, parcelele sunt mai lungi sau mai reduse ca suprafaŃă.

La plantele prăşitoare, la care de obicei nu se lasă cărări separatoare intre parcele, nu există o influenŃă a marginii. Eliminarea influenŃei marginii se face prin recoltarea plantelor frontale şi laterale (acolo unde este cazul) inainte de recoltarea experienŃei. Prin eliminarea influenŃei marginii se inlătură simultan şi influenŃa vecinilor.

La marginile frontale se elimină cate o bandă de 1 m la plantele care se seamănă des şi cate două plante sau cuiburi pe fiecare rand, la plantele prăşitoare.

Prin eliminarea capetelor şi marginilor parcelelor, rezultatele devin mai reale, dar nu măreşte exactitatea şi nu se reduce eroarea experimentală.

Influen Ńa vecinilor trebuie luată in considerare la parcelele experimentale prevăzute cu cărări separatoare şi la variantele care se deosebesc mult ca talie, precocitate şi mai ales, capacitate de nutriŃie (rapacitate). In experienŃele cu soiuri, influenŃa vecinilor trebuie eliminată prin aşezarea grupată a soiurilor asemănătoare ca precocitate, port, rapacitate etc. Parcelele experimentale trebuie să fie suficient de late, astfel ca după scoaterea randurilor care au suferit influenŃele marginale, suprafaŃa recoltabilă a acestora să rămană "normală", adică in limitele admise de tehnica experimentală.

Influen Ńa soiurilor este asemănătoare cu cea a marginii, plantele din jurul golurilor profitand de afluxul factorilor de vegetaŃie, energetici şi nutriŃionali, aceasta reflectandu-se in producŃiile mai mari cu 10-20% faŃă de plantele normale. Cand golurile depăşesc anumite limite, producŃia parcelei experimentale este influenŃată cu atat mai mult, cu cat procentul golurilor este mai mare.

Golurile produse de anumiŃi factori, in special gerul, bolile, se manifestă sistematic in fiecare parcelă-repetiŃie şi de aceea se numesc goluri sistematice.


4

InfluenŃa golurilor sistematice nu se inlătură nici la recoltare, nici la valorificarea rezultatelor.

Golurile datorate altor cauze cum sunt: semănatul sau plantatul greşit, atacul de insecte, tăieturile şi călcările in timpul lucrărilor de intreŃinere a culturilor, etc., se numesc goluri întâmplătoare.

InfluenŃa golurilor intamplătoare trebuie eliminată atat prin prevenirea cauzelor menŃionate, cat şi prin metode speciale, astfel:

a) La plantele care se seamănă rar (porumb, floarea soarelui, etc.), parcelele cu peste la 10% goluri se elimină din calcul. La parcelele cu pană la 4% goluri, recoltarea se face normal, iar influenŃa golurilor nu se ia in considerare. La parcelele cu 5-10% goluri, influenŃa acestora se elimină, prin aplicarea metodei Roemer. Prin această metodă, plantele vecine golurilor se elimină, lăsandu-se numai plantele "normale". Din numărul plantelor "normale" rămase se calculează producŃia medie a unei plante care se inmulŃeşte cu numărul total de plante al unei parcele (considerand că parcela nu are niciun gol), aflandu-se astfel "producŃia" parcelei.

b) La plantele care se seamănă des (cereale păioase, etc.), parcelele cu peste 10% goluri se elimină. La parcelele cu pană la 10% goluri, recoltarea se face fără a considera influenŃa golurilor, avand in vedere că infrăŃirea mai puternică a plantelor vecine golurilor corectează in bună parte pierderile provocate de lipsa plantelor.

1.2.2. RepetiŃia Prin repetiŃie se inŃelege reluarea intr-o experienŃă a aceleiaşi variante, in scopul

cuprinderii cat mai complete a neuniformităŃilor terenului şi a variaŃiilor intamplătoare. Cu cat numărul repetiŃiilor este mai mare, cu atat factorii care favorizează sau defavorizează producŃia se compensează, iar eroarea experimentală se reduce. Pentru testul VAU, numărul de repetiŃii este in general 4 + 1, a 5-a repetiŃie pentru măsurători şi observaŃii. Numărul de repetiŃii se stabileşte in funcŃie de specie.

1.2.3. Blocul

Blocul constituie grupa de parcele ocupate de toate variantele din cadrul unei repetiŃii inşiruite orizontal. FuncŃie de prezentarea tuturor variantelor se deosebesc blocuri incomplete (fig. 1°) şi blocuri complete (fib 1b).

Fig. 1.a Blocuri incomplete Fig. 1.b Bloc complet

La blocurile complete, toate variantele sunt aşezate liniar. In experienŃele VAU, cele mai utilizate aşezări in blocuri complete sunt metoda blocurilor randomizate, pătratul latin şi dreptunghiul latin.

1.2.4. Durata experienŃelor Testarea soiurilor pentru determinarea valorii agronomice şi de utilizare dureaza trei

cicluri de producŃie efective (3 ani), fără intrerupere. Testarea poate dura numai doi ani (două cicluri), in cazul soiurilor la care in aceşti doi ani rezultatele sunt superioare soiurilor martor, in toate localităŃile de testare.

La soiurile modificate genetic a căror forme normale sunt deja inregistrate, testarea se execută un singur an. La aceste organisme, in paralel se va verifica in cadrul unei instituŃii abilitate şi rezistenŃa indusă care a facut obiectul modificării genetice.

Soiurile ameliorate prin metode clasice pentru un singur caracter (rezistenŃa la organismele dăunătoare, androsterilitate, etc.), a căror formă normală a fost deja inregistrată, se testează un singur an. La aceste soiuri se verifică in paralel caracterul indus care a facut obiectul ameliorării.


5

1.3. PARTICULARIT ĂłILE METODICII EXPERIMENTALE Avand in vedere rolul important pe care il joacă experimentarea in definirea tehnicii

culturale in general şi in promovarea soiurilor valoroase in special, apare necesară cunoaşterea tuturor particularităŃilor metodicii experimentale, mai importante fiind următoarele: a) randomizarea variantelor pe teren; b) reducerea erorii experimentale, prin aşezarea randomizată a parcelelor experimentale; c) compararea directă a numeroaselor variante.

Randomizarea - Intr-o cultură comparativă soiurile (variantele) sunt aşezate randomizat. Metoda este indicată in testarea valorii agronomice a soiurilor, uşurand semănatul, luarea observaŃiilor şi recoltatul.

Aşezarea randomizată a variantelor reprezintă şansa ce se oferă fiecărei variante de a fi amplasată intamplător in condiŃiile neuniformităŃilor terenului, evitand subiectivismul experimentatorului. De asemenea, in experienŃele cu soiuri prin randomizare se oferă posibilitatea plasării diferitelor variante in diferite repetiŃii, alături de diferite soiuri. Cu alte cuvinte, se poate evita aşezarea repetată alături, a două variante in blocurile experienŃei. Metoda porneşte de la un plan de bază in care prima repetiŃie este aşezată sistematic, iar următoarele repetiŃii sunt randomizate. La aşezările perfecŃionate, prima repetiŃie are coloanele şi blocurile in aşezare sistematică, iar repetiŃiile următoare au coloanele şi blocurile randomizate intre ele, aşa cum se poate observa in figura 2 (a şi b).

Fig. 2.a Fig. 2.b Un mod de amplasare randomizat este acela după care criteriul de bază este

"imprăştierea" pe teren a variantelor in aşa fel, incat aceeaşi variantă să se găsească amplasată pe cele mai diverse locuri ale campului experimental, cuprinzand cat mai complet diferitele neuniformităŃi, astfel ca media repetiŃiilor să reflecte cat mai fidel capacitatea de producŃie a soiului in condiŃiile medii ale locului de experimentare.

Conform acestei metode practicată la aşezarea in blocuri etajate, primul bloc are variantele dispuse in ordine. In următoarele blocuri, prima parcelă este ocupată de o variantă purtand un număr superior, majorat cu o "raŃie" egală cu 3, 4, 5, etc., in funcŃie de numărul variantelor experienŃei. Numărul primei variante din blocul al doilea este urmat cronologic de celelalte numere, iar ultima variantă este urmată de cele din capul de serie al primului bloc, egale la număr cu raŃia. In al treilea bloc, "raŃia" se dublează, continuand aşezarea ca in blocul al doilea. In al patrulea bloc, raŃia se triplează.

Conform acestei metode, o experienŃă cu 15 variante la care se adoptă raŃia = 4, va avea următoarea aşezare randomizată: Bloc 1: V1 V2 V3 V4 V5 V6 V7 V8 V9 V10 V11 V12 V13 V14 V15 Bloc 2: V10 V7 V4 V13 V2 V14V12 V15 V3 V5 V6 V8 V11 V1 V9 Bloc 3: V8 V15V14 V7 V10 V1 V2 V4 V11 V13 V9 V3 V6 V12 V5 Bloc 4: V5 V9 V11 V15 V8 V12 V1 V13 V6 V2 V7 V14 V10 V3V4

Aşa cum se poate observa, in această aşezare, una şi aceeaşi variantă ocupă diferite poziŃii din teren, îmbrăcând destul de bine câmpul de experienŃă şi sesizând eventualele neuniformităŃi ale solului. La acest mod de aşezare se favorizează realismul rezultatelor.


6

1.4. METODE DE AŞEZARE A EXPERIEN łELOR 1.4.1. Aşezarea în blocuri randomizate Metoda blocurilor randomizate are următoarele caracteristici: - fiecare bloc (b) cuprinde toate variantele, astfel incat blocul corespunde cu repetiŃia, numărul repetiŃiilor (n) fiind deci egal cu numărul blocurilor (b=n); - variantele se aşează randomizat, cu excepŃia primei repetiŃii (bloc), in care acestea se aşează sistematic; - metoda cere ca solul din interiorul blocului (repetiŃiei) să fie cat mai uniform.

Aşezarea blocurilor (repetiŃiilor) in teren se face astfel: a) cand blocurile sunt pe un singur rand (fig. 3);

Fig. 3. Blocuri pe un singur rând

b) cand blocurile sunt pe două sau mai multe randuri (fig. 4 a, b).

Fig. 4.a Blocuri etajate pe 2 rânduri Fig. 4.b Blocuri etajate pe 3 rânduri

O variantă a aşezării etajate este aşezarea cap la cap (Fig. 5)

Fig. 5. Blocuri aşezate cap la cap

c) dispersat, cand blocurile unei experienŃe nu vin in contact unul cu altul (fig. 6).

Fig. 6. Blocuri dispersate

1.4.2. Aşezarea în pătrat latin Pătratul latin are următoarele caracteristici:

- parcelele sunt astfel aşejate incat, atat blocul (orizontal) cat şi coloana (vertical) reprezintă repetiŃii complete, fiecare variantă fiind deci reprezentată cate o dată atat in fiecare bloc cat şi in fiecare coloană (fig. 7); - numărul repetiŃiilor (n) este egal cu numărul variantelor (v);


7

- forma parcelelor trebuie să fie pătrată, dar se pot folosi şi parcele dreptunghiulare; - numărul maxim recomandat este de 12 variante, de obicei, se folosesc 6-8 variante.

Aşezarea in pătrat latin se recomandă atunci cand se urmăreşte aflarea diferenŃelor foarte mici intre variante puŃine, cum este cazul la experienŃele cu soiuri de graminee şi leguminoase furajere.

Fig. 7. Pătratul latin

1.4.3. Aşezarea în dreptunghi latin Spre deosebire de pătratul latin, aşezarea in dreptunghi latin permite creşterea numărului

de variante, pană la maximum 30. dreptunghiul latin prezintă blocuri şi coloane complete care cuprind fiecare toate variantele experimentale. Coloanele nu au toate variantele aşezate pe un singur rand ca la pătratul latin, ci pe 2-4 subcoloane care impreună formează o coloană completă. In acest fel, la acelaşi număr de variante, numărul repetiŃiilor poate fi de 2-4 ori mai mic decat la pătratul latin (fig. 8).

Fig. 8. Dreptunghiul latin

Caracteristicile aşezării in dreptunghi latin sunt următoarele: - numărul variantelor trebuie să fie divizibil atat cu numărul repetiŃiilor, cat şi cu numărul subcoloanelor. De exemplu in fig 8 numărul variantelor (12) este divizibil atat cu 6 (numărul repetiŃiilor) cat şi cu 2 (numărul subcoloanelor); - numărul coloanelor este egal cu numărul blocurilor şi deci cu cel al repetiŃiilor; - fiecare variantă este reprezentată o dată atat in fiecare coloană cat şi in fiecare bloc. Astfel blocurile şi coloanele constituie repetiŃii complete; - planul aşezării parcelelor pe teren trebuie să fie randomizat. Aceasta se realizează prin randomizarea separată a blocurilor şi a coloanelor din planul de bază. 1.5. MĂSURI GENERALE DE EXECUTARE A EXPERIEN łELOR CU SOIURI 1.5.1. Alegerea terenului pentru câmpul experimental

Centrele de testarea soiurilor de pe cuprinsul Ńării sunt situate in zone sau microzone reprezentative din punct de vedere ecologic pentru grupele de specii. Campul experimental trebuie amplasat pe un teren uniform şi omogen in ceea ce priveşte relieful şi profilul, elemente care determină in final uniformitatea fertilităŃii. De asemenea, campul de experienŃă trebuie să fie amplasat pe parcele care au primit o fertilizare corespunzătoare (NPK) şi au fost cultivate cu


8

aceleaşi culturi pe toată suprafaŃa timp de 3-4 ani inainte, intr-un sistem raŃional la lucrare a solului şi de rotaŃie.

In aceeaşi ordine de idei, terenurile care au primit in anii anteriori doze masive de ingrăşăminte minerale şi diverse pesticide cu efect remanent nu pot fi ocupate cu experienŃe. Trebuie evitate de asemenea faşiile de teren care au fost ocupate de drumuri, arii, şire de paie, tarle de animale, etc., precum şi vetrele de pir, pălămidă, viermi-sarmă, etc.

Avand in vedere că uniformitatea solului din campul de experienŃă constituie condiŃia principală in obŃinerea rezultatelor de calitate, experimentatorii vor trebui să-i acorde cea mai mare atenŃie, recurgand chiar la practicarea "culturilor de recunoaştere" sau a metodei "experienŃelor oarbe" .

InfluenŃa terenului se va evita prin aşezarea parcelelor in blocuri mici sau prin introducerea aşa numitelor "parcele oarbe" care nu se iau in considerare la calcularea datelor. 1.5.2. Stabilirea asolamentului

ExperienŃele cu soiuri, ca de altfel toate celelalte experienŃe agricole, trebuie incadrate intr-un asolament raŃional, adecvat zonei ecologice respective. Campul de experienŃă poate fi fix , ocupand in fiercare an acelaşi teren. Campul de experienŃă mobil se mută in fiecare an pe diferite tarlale ocupate de culturi de uniformizare cu specia respectivă. Campul mobil de experienŃe elimină dezavantajele campului fix şi are marele avantaj de a apropia experienŃele de condiŃiile de producŃie ale zonei ecologice respective. De asemenea, campul de experienŃe mobil elimină diferitele efecte remanente ale experienŃelor precedente, efecte care sunt mai accentuate in campurile de experienŃă fixe. Oricare ar fi campul de experienŃe, fix sau mobil, introducerea asolamentului este obligatorie. Pentru campurile experimentale din CTS-uri este preferabilă adoptarea campului fix. In acest caz este nevoie să se intocmească un asolament special, după următoarele norme: - Se prevăd atatea tarlale mari, egale ca suprafaŃă, caŃi ani are asolamentul stabilit. In cazul unui asolament de 4 ani (fig. 9) se imparte intreaga suprafaŃă a terenului destinat experienŃelor in 4 tarlale.

Fig. 9. Schema unui asolament cu experienŃe repartizate pe mai multe tarlale


9

Apoi fiecare din aceste tarlale se imparte in atatea subtarlale caŃi ani de cultură de uniformizare s-a hotărat să urmeze după anul de experinŃă, plus una. De exemplu, dacă s-a hotărat să se elimine prin 3 ani de culturi de uniformizare diferenŃele de fertilitate provocate de diferitele variante şi de prezenŃa drumurilor, tarlaua va fi impărŃită in 3 + 1 subtarlale (deci 4).

In cazul in care se fac experienŃe numai cu 1, 2 plante, se recomandă spre a se evita făramiŃarea terenului, să se concentreze toate experienŃele intr-o singură tarla, in timp ce pe celelalte tarlale se insămanŃează culturi de uniformizare. In fig. 10 este arătată o astfel de rotaŃie, unde experienŃele cu porumb şi cu grau de toamnă urmează după trei ani de uniformizare (grau, porumb, mazăre).

Fig. 10. Schema unui asoloament cu experienŃe concentrate într-o singură tarla

1.5.3. Pregătirea terenului

In experienŃa agricolă, pregătirea terenului trebuie făcută cu mai multă atenŃie decat in condiŃii de producŃie. In primul rand, grija pentru realizarea unui camp fără denivelări este esenŃială in vederea realizării unor condiŃii uniforme de germinare a seminŃelor şi de creştere şi dezvoltare uniformă a tuturor plantelor.

Executarea tuturor lucrărilor de bază şi a celor pregătitoare semănatului trebuie să respecte toate normele, mai ales cele cu privire la epoca şi momentul de execuŃie. Aşa de exemplu, arătura pentru culturile ce se seamănă toamna se execută cu mult inaintea semănatului, iar pregătirea solului pentru semănatul culturilor de primăvară din prima epocă trebuie realizată incă din toamnă.

Arăturile de vară se vor executa cu, sau fără dezmiriştire prealabilă, dar cu grăpare concomitentă, urmată de alte lucrări adecvate care să contribuie la distrugerea cel puŃin a unei generaŃii de buruieni, cu influenŃă negativă asupra producŃiei. Arăturile de toamnă trebuie executate cat mai uniform la adancimea de 25-30 cm pană la 15 august in zonele din sudul Ńării şi 30 august in zonele din nord, după premergătoare recoltate in vară şi pană la 15 noiembrie după premergătoarele recoltate toamna. Pe solurile grele o dată cu arătura se face şi scarificarea o dată la 4 ani. In campul de experienŃă, lucrările cu grapa cu discuri sau cu cultivatorul se vor executa alternativ, oblic şi perpendicular pe direcŃia arăturii, iar patul germinativ se va pregăti diferenŃiat, după cerinŃele fiecărei plante. O altă regulă este aceea de a nu intoarce uneltele agricole (plug, grapă, cultivator, tăvălug) in interiorul campului, ci in afara lui.

Pe solurile grele, impermeabile, se vor lua măsurile necesare de favorizare a scurgerii apelor in exces (arătura in direcŃia pantei oblic faŃă de pantă, arătura de cormană, etc.), cu alternarea de la un an la altul a arăturii "la cormană" cu arătura "la margine" cu alternarea direcŃiei acesteia faŃă de panta terenului. Pe terenurile in pantă se recomandă lucrări suplimentare de protecŃie după semănat, concretizate in şănŃuleŃe sau diguleŃe care să conducă excesul de apă in afara campului experimental sau să-l protejeze de apa de scurgere din afara campului, iar pe terenurile plane se recomandă toate măsurile pentru evitarea umidităŃii in exces.

1.5.4. Procurarea seminŃei

SămanŃa utilizată in testare trebuie să posede o valoare culturală ridicată, in conformitate cu normele in vigoare, fiind una din premizele esenŃiale care conduc la realizarea unor experienŃe reuşite. SămanŃa testată in cei 3 ani trebuie să facă parte din acelaşi lot, nu din loturi sau ani diferiŃi. La infiinŃarea experienŃelor, atat la plantele autogame, cat şi la plantele alogame, sămanŃa se primeşte direct de la solicitant, prin intermediul ISTIS. Se inlocuieşte anual la toate


10

soiurile din categoria alogame. La soiurile autogame, pentru obŃinerea unei seminŃe de bună calitate, in timpul perioadei de vegetaŃie se vor efectua lucrări de purificare biologică.

După recoltare, fiecare centru are obligaŃia de a anunŃa la ISTIS stocul de seminŃe pentru fiecare soi avut in testare, avand astfel posibilitatea procurării din timp a seminŃelor necesare continuării unui nou ciclu experimental.

1.5.5. Aşezarea în teren a experienŃelor

Transpunerea in teren a oricărei experienŃe este precedată de intocmirea planului de testare de către experŃii naŃionali pe culturi. Toate CTS-urile care au in testare aceleaşi soiuri cu aceeaşi grupă de precocitate/tip de grupare vor avea aceeaşi randomizare. La centrele de testare, responsabilul centrului va intocmi un plan general, in care se arată modul de aşezare al tuturor experienŃelor fără detalii asupra variantelor. Pe plan se va insemna prin săgeată direcŃia nordului. Pe baza planului individual se trece la aşezarea in teren a fiecărei experienŃe, determinand fiecare parcelă, conform normelor de tehnică experimentală specifică fiecărei culturi. In general experienŃele se aşează perpendicular pe direcŃia arăturii pentru ca fiecare parcelă să cuprindă in mod cat mai uniform neregularităŃile terenului. Fac excepŃie de la această regulă experienŃele de pe solurile argiloase, impermeabile, unde parcelele se aşează cu lungimea in sensul arăturii pentru favorizarea scurgerii apei. Fiecare centru experimental primeşte de la ISTIS planul tematic care cuprinde totalitatea experienŃelor care se seamănă anual. Planul tematic trebuie să se respecte intocmai.

In general, aşezarea experienŃelor cu soiuri din cadrul ISTIS se face in blocuri randomizate cu 4 + 1 repetiŃii. Variantele sunt dispuse in ordine in prima repetiŃie, conform planului tematic, fiind randomizate in restul repetiŃiilor. RepetiŃia a 5-a nu se foloseşte in calculul statistic, plantele fiind utilizate pentru măsurătorile (determinările) biometrice şi observaŃiile din timpul perioadei de vegetaŃie. In această repetiŃie, variantele se insămanŃează in ordine, iar numărul plantelor, la prăşitoare sau suprafaŃa parcelei se pot reduce la jumătate. 1.5.6. Etichetarea experienŃelor

Etichetarea experienŃelor este obligatorie, aceasta uşurand foarte mult atat observaŃiile care se fac in timpul perioadei de vegetaŃie, cat şi unele explicaŃii care se dau in teren. Această operaŃie se execută primăvara devreme, pentru culturile de toamnă şi o dată cu semănatul pentru culturile de primăvară. Codificarea etichetării se va face de expertul naŃional şi va fi strict respectată in teritoriu.

Etichetele se aşează intotdeauna in acelaşi loc pentru toate variantele şi repetiŃiile, de obicei in partea stangă (privită din faŃă) şi respectă schema de semănat.

1.5.7. Fertilizarea

Aplicarea ingrăşămintelor minerale se face conform tehnologiilor de cultură intocmite pentru cultura mare. In stabilirea exactă a dozelor de ingrăşăminte se va Ńine cont de planta premergătoare şi de conŃinutul solului in substanŃe utile.

Ingrăşămintele minerale trebuiesc aplicate cat mai uniform pe toate parcelele experimentale. Ele se pot aplica inainte de semănat sau in timpul perioadei de vegetaŃie. Cel mai exact insă se aplică manual, prin impărŃirea dozei in două părŃi egale, imprăştierea făcandu-se mai intai de-a lungul parcelei, apoi perpendicular pe lungimea acesteia.

Ingrăşămintele care se aplică in timpul vegetaŃiei se vor cantări şi imprăştia separat pentru fiecare parcelă experimentală.

1.5.8. Semănatul


11

Semănatul constituie una dintre cele mai importante lucrări care stau la baza reuşitei unei experienŃe, de aceea se cere ca acesta să fie executat cu mare grijă, realizand in campurile experimentale, masive de plante cat mai uniforme şi normal dezvoltate. La realizarea unei bune uniformităŃi a campului experimental contribuie şi modul de pregătire a patului germinativ, viteza de inaintare a maşinilor, repartizarea uniformă a seminŃelor etc.

Deosebit de importantă este de asemenea, respectarea strictă a unor elemente tehnologice specifice fiecărei specii in parte (epoca de semănat, adancimea de semănat, densitatea etc.), conform tehnologiei de cultivare.

Epoca de semănat, în linii generale, este redată in tabelul următor:

Semănatul se poate executa mecanic (cereale păioase, graminee şi leguminoase furajere,

textile, etc.) sau manual (porumb şi alte plante prăşitoare). Pentru semănatul mecanic se pot folosi semănătorile de tip ICMA S.C.E. – 8. In cazul utilizării semănătorii de tip ICMA şi a altor semănători de precizie sunt necesare următoarele lucrări premergătoare: - stabilirea indicilor de calitate la toate variantele; - calcularea şi cantărirea cantităŃii de seminŃe pe fiecare variantă (repetiŃie); - asigurarea probelor de semănat in cutia de seminŃe, incepand din partea numerotată a acesteia, care corespunde cu direcŃia de inaintare; - numerotarea in ordine a pungilor de semănat (de la 1 la numărul ultimei parcele dintr-un parcurs).


12

La semănat participă 3 persoane: 1 mecanic agricol, 1 laborant care alimentează semănătoarea şi un muncitor care asigură curăŃirea brăzdarelor. Se procedează astfel: mecanicul aşează maşina de semănat la prima sfoară, se toarnă sămanŃa primei pungi in alimentator, iar cand brăzdarele sunt la 0,5 m de inceputul parcelei (marcat print-o sfoară) se declanşează curgerea seminŃelor, semănand astfel prima parcelă. OperaŃia se repetă prin restul parcelelor. De reŃinut că o rotaŃie a discului distribuitor corespunde cu deplasarea maşinii pe lungimea unei parcele.

Semănatul porumbului şi a altor plante prăşitoare se poate face manual utilizand plantatoarele, a căror adancime de semănat se reglează cu mare atenŃie.

In cazul in care amplasarea culturilor comparative s-a făcut in solele de uniformizare, pentru ca randurile să aibă aceeaşi direcŃie cu cele din uniformizare, se procedează in felul următor: se calculează exact lungimea experienŃei (5 blocuri + 4 alei de acces), după care, prin 2 şănŃuleŃe făcute cu sapa de-a lungul unei sarme, perpendicular pe direcŃia de semănat, se delimitează conturul experienŃei. Se incepe semănatul cu semănătoarea SFC 6 sau SFC 8 şi se seamănă cultura de uniformizare pană la marginea experienŃei. De aici, la fiecare parcurs, cand mecanicul ajunge la şănŃuleŃe, se decuplează exhanstorul la intrare şi se cuplează la ieşire fără a ridica semănătoarea. In acest fel, in perimetrul experienŃei răman trasate randurile fără a se introduce sămanŃa in sol. Se continuă in acest mod pană cand se obŃine numărul de randuri necesare experienŃei, după care se continuă semănatul in suprafaŃa de uniformizare.

Pe primul şănŃuleŃ se intinde din nou sarma şi se fixează Ńăruşii din 4 in 4 randuri, delimitandu-se astfel parcelele. Se măsoară la capete lungimea parcelei şi din nou se intinde sarma pe care se pun Ńăruşi. Se măsoară apoi 1,5 m reprezentand aleea dintre etaje şi se continuă operaŃia pană la delimitarea celei de-a 5-a repetiŃii. Prima şi ultima alee se delimitează in faŃa şi, respectiv, spatele şănŃuleŃelor. Se marchează numai distanŃa intre plante pe rand, sau, in cazul semănatului pe sfoară, se intind sforile de-a lungul randurilor. In acest fel, pe langă operativitate, campul experimental capătă un aspect frumos, fără goluri, iar lucrările mecanice executate in cultura de uniformizare pot fi continuate şi in experienŃă.

Pentru unele culturi tehnice cum sunt sfecla şi cartoful, care se seamănă primăvara foarte timpuriu, terenul se pregăteşte din toamnă. In primăvară, imediat ce se poate intra pe teren se foloseşte grapa pentru menŃinerea apei in sol şi se face şi combaterea buruienilor.

Inainte de semănat la sfeclă se lucrează cu combinatorul. Se vor respecta de altfel toate normele tehnice cu privire la epoca de semănat, densitatea etc., prevăzute in tehnologiile de cultivare.

1.5.9. Lucrări de întreŃinere In experienŃe se aplică, in general, toate lucrările de intreŃinere cerute de agrotehnica

culturii respective, manuale sau mecanice, cu scopul de a menŃine cultura curată de buruieni. Toate lucrurile se execută cu mare atenŃie, cat mai uniform, fără a provoca goluri sau alte daune care pot influenŃa exactitatea datelor experimentale.

Combaterea chimică a buruienilor şi dăunătorilor se face după normele valabile pentru producŃie, existente la momentul respectiv. Insecto-fungicidele nu se aplică la repetiŃia a 5-a pentru a da posibilitatea efectuării observaŃiilor. De asemenea, nu se execută tratamente cand este necesară determinarea rezistenŃei la boli şi dăunători pentru toată experienŃa.

In cadrul lucrărilor de ingrijire intră şi intreŃinerea drumurilor şi aleilor, precum şi cele privind protecŃia culturii impotriva păsărilor. In perimetrele irigate, aşezarea experienŃelor in teren se va face Ńinandu-se cont de poziŃia antenelor şi hidranŃilor in aşa fel incat prin udările care se fac in timpul perioadei de vegetaŃie să nu producă daune culturilor. Este de dorit ca aripile de ploaie să fie aşezate pe cat posibil pe aleile dintre blocuri.

Trebuie reŃinut faptul că, atat irigarea cat şi oricare altă lucrare de intreŃinere să fie executate in aceeaşi zi in toate variantele unei experienŃe.


13

EXEMPLUL 1. REALIZAREA TESTULUI V.A.U. LA CEREALE P ĂIOASE

La amplasarea in teren a experienŃelor cu soiuri se va Ńine cont de parametrii:

Pentru toate speciile metoda de aşezare este cea a blocurilor randomizate in 5 repetiŃii.

RepetiŃia a 5-a nu se ia in calcul fiind folosită numai la măsurători şi determinări biometrice. Planta premergătoare Cele mai bune plante premergătoare pentru cerealele păioase sunt leguminoasele pentru boabe şi furaje care eliberează terenul in vară, devreme. ObservaŃii în vegetaŃie Pentru caracterizarea sortimentului de cereale de toamnă şi primăvară aflat in incercarea de stat se efectuează observaŃii cu privire la principalele fenofaze, comportarea lor faŃă de factorii nefavorabili de mediu şi la boli, precum şi cu privire la potenŃialul de producŃie al acestora. Principalele fenofaze Data răsăritului: se notează cand 75% din plante au răsărit. Răsărirea are loc din toamnă, in condiŃii normale de umiditate, in perioada de iarnă sau primăvară, cand toamna a fost secetoasă. Data înspicării: se notează cand 75% din plante au format spic. Maturitatea tehnică. Se notează cand umiditatea boabelor a ajuns la 17% in acest moment, lanul fiind apt pentru recoltarea mecanizată. Dinamica umidităŃii Determinările incep după ce boabele au căpătat culoarea galben-inchis, consistenŃa acestora este ceară avansată, iar umiditatea este de aproximativ 27%. Măsurătorile se fac la 2-3 zile pană se atinge cifra de 17% umiditate, acest procent fiind considerat data maturităŃii tehnice. Caractere morfologice Talia plantelor: se determină in camp la cate 10 plante (luate la rand) din fiecare repetiŃie in faza de coacere in ceară. Măsurătorile se fac de la baza tulpinii pană la varful spicului (fără ariste). In fişa 3, se trece media măsurătorilor in cm (in cifre intregi fără zecimale). Desimea plantelor la m.p. a) toamna la incetarea vegetaŃiei sau primăvara la răsărire, se determină desimea in momentul cand randurile sunt incheiate, frunzele au atins 2 cm lungime şi nu se mai inregistrează apariŃia


14

de noi plante. Se consideră incetarea vegetaŃiei atunci cand cel puŃin 3 zile in şir temperatura medie a aerului este sub 00C. Pentru această determinare este necesar să se delimiteze o suprafaŃă de 0,5 m.p. (cu rama metrică) in fiecare parcelă. Rama metrică cu latura interioară de 0,71 m trebuie fixată in aşa fel incat diagonala ei să se suprapună pe unul dintre randurile de plante. Laturile ramei metrice, deci capetele celor 2 diagonale trebuie marcate cu Ńăruşi care se păstrează pana la recoltare. Se determină numărul de plante la m.p. in cele 4 repetiŃii iar in fişe se inscrie media determinărilor. b) Densitatea plantelor (in primăvară, cand plantele au pornit in vegetaŃie) se verifică in aceleaşi puncte stabilite anterior cu rama metrică c) Densitatea spicelor la m.p. la maturitatea tehnică Numărătoarea se efectuează in aceleaşi puncte stabilite cu rama metrică, in momentul cand consistenŃa boabelor se intăreşte. d) Masa a 1000 de boabe (MMB): se stabileşte după recoltare pentru fiecare soi. Se exprimă in grame. Se determină astfel: se numară seminŃele la intamplare şi se grupează cate 10, după care se grupează cate 100 şi apoi cate 500. Cele două probe a cate 500 se cantăresc separat şi se adună rezultatele. Se obŃine astfel masa a 1000 de seminŃe. e) Masa hectolitrică (MH): se determină după recoltare pentru fiecare soi. Se exprimă in kg, fără zecimale. Principiul metodei se referă la cantărirea cantităŃii de seminŃe care umple un vas cilindric cu volumul de 1 litru. Aparatul folosit este balanŃa hectolitrică. BalanŃa hectolitrică are următoarele părŃi componente, conform schiŃei de mai jos:

- un platan (1); - un cilindru (2) cu baza perforată, prevăzut cu o brăŃară de agăŃat; - un cilindru (3) a cărei parte inferioară se poate imbina cu partea superioară a cilindrului (2); - un cilindru (4) prevăzut la bază cu o clapetă de deschidere, necesar pentru luarea probei şi scurgerea seminŃelor in cilindrul (3); - o greutate in formă de disc (5) care se aşază in partea superioară a cilindrului (2), deasupra cuŃitului (6); - un cuŃit (6) de formă specială, care se intercalează intre cilindrii (3) şi (2), prin secŃiunea făcută la capătul superior al cilindrului (2). - cutia cu greutăŃi de la 0,1 g la 500 g, marcate atat cu masă proprie, in g, cat şi cu masă hectolitrică corespunzătoare, ataşată balanŃei. - cutia de lemn care serveşte atat la ambalarea aparatului, cat şi ca suport pentru montarea balanŃei pentru fixarea cilindrului (2) prevăzut in acest scop cu un lăcaş. Pregătirea probei. La determinarea masei hectolitrice se foloseşte o probă de seminŃe din care se elimină corpurile străine ca: frunze, tulpini de plante, bulgări de pămant etc. Proba se omogenizează. Se introduce in cilindrul balanŃei şi se cantăreşte. Modul de lucru. Se asigură orizontalitatea cutiei pe care este montată balanŃa. Se fixează cilindrul (2) in lăcaşul (7). Se introduce cuŃitul (6) prin secŃiunea cilindrului (2), iar peste cuŃit se aşează greutatea in formă de disc. Se imbină apoi cilindrul (3) cu cilindrul (2), iar peste cuŃit se aşează greutatea in fomă de disc (5). Se imbină cilindrul (3) cu cilindrul (2). Se umple cilindrul (4) cu proba de analizat bine omogenizată şi se imbină cu cilindrul (3).Se deschide clapeta şi se


15

lasă seminŃele să curgă liber in cilindrul (3). După golirea cilindrului (4) şi umplerea cilindrului (3) se trage repede afară cuŃitul (6), greutatea (5) căzand in cilindrul (2) şi antrenand in acelaşi timp seminŃele din cilindrul (3). In timpul căderii seminŃelor, cilindrul (4) nu trebuie acoperit, nici mişcat. Se introduce apoi la loc cuŃitul (6). Se indepărtează cilindrul (4) şi se elimină surplusul de seminŃe rămas pe cuŃit (6), apoi se indepărtează cilindrul (3) şi cuŃitul (6). Cilindrul (2) plin cu seminŃe se agaŃă la balanŃă şi se cantăreşte punand pe platanul (1) greutăŃile necesare pană la echilibrarea parghiilor. Pentru fiecare probă se vor face două determinări. Se calculează masa hectolitrică corespunzătoare greutăŃilor de pe platanul (1) şi se face media aritmetică a celor două determinări, dacă diferenŃa dintre ele nu depăşeşte 0,5 kg/hl. ObservaŃie: La ovăz se admite o diferenŃă intre două determinări de 1 kg. In caz contrar se fac alte două determinări, iar dacă şi de data aceasta diferenŃa intre ele este mai mare decat aceea de la punctul anterior, se ia ca rezultat media aritmetică a celor 4 determinări efectuate. Comportarea faŃă de factorii de mediu RezistenŃa la iernare. Se exprimă procentual şi se determină prin raportarea numărului de plante găsite primăvara la pornirea in vegetaŃie, la numărul de plante găsite la incetarea vegetaŃiei, inmulŃit cu 100. Determinarea se face pe intreaga parcelă. DiferenŃa intre 100 şi valoarea obŃinută, reprezintă % de plante pierite in timpul iernii. Pentru aprecierea rezistenŃei la iernare se foloseşte următoarea notare: Nota 1 cand nu se semnalează pierderi Nota 2 cand au supraveŃuit 90 - 98 plante Nota 3 cand au supraveŃuit 80 - 89 plante Nota 4 cand au supraveŃuit 70 - 79 plante Nota 5 cand au supraveŃuit 60 - 69 plante Nota 6 cand au supraveŃuit 50 - 59 plante Nota 7 cand au supraveŃuit 40 - 49 plante Nota 8 cand au supraveŃuit 30 - 39 plante Nota 9 cand au supraveŃuit sub 30 plante

RezistenŃa la temperaturi scăzute. Se apreciază după fiecare val de temperatură ce depăşeşte -180C, cand terenul este fără strat de zăpadă. Determinarea viabilităŃii plantelor se face prin metoda monoliŃilor . Dimensiunea obişnuită a lăzilor pentru monoliŃi este de 30 x 30 x 15 cm astfel ca, in ladă să incapă plante de pe trei randuri vecine (aprox. 50 plante). Probele se ridică in cursul zilei din repetiŃia a 5-a in momentul cand temperatura este mai ridicată. DezgheŃarea monoliŃilor se efectuează in incăperi cu temperaturi de +5, + 100C. Nu este indicată trecerea imediată a monoliŃilor ingheŃaŃi in incăperi prea incălzite, deoarece se poate provoca o creştere a procentului de plante traumatizate. Nerespectarea regulilor pentru reluarea vegetaŃiei plantelor in lăzi duce la obŃinerea unor rezultate neconcludente. Pentru pornirea in vegetaŃie a plantelor, monoliŃii se depozitează in incăperi luminoase cu temperaturi de 10- 200C şi se udă cu apă călduŃă la temperatura camerei.

In condiŃii normale, plantele vii, slab traumatizate, pornesc rapid in vegetaŃie, aprecierea viabilităŃii f ăcandu-se după 10-12 zile. In categoria plantelor viabile sunt incluse acele plante care formează frunze noi. La aprecierea generală a viabilităŃii trebuie să se aibă in vedere şi viteza de regenerare a frunzelor şi rădăcinilor.

RezistenŃa la temperaturi scăzute se apreciază in note, utilizand scara descrisă anterior (se raportează numărul de plante viabile la numărul de plante răsărite şi se inmulŃeşte cu 100, diferenŃa pană la 100 reprezentand procentul de plante pierite).


16

RezistenŃa la secetă. Reprezintă o insuşire foarte importantă a plantelor care se apreciază de obicei in perioadele de stres hidric. Seceta din sol, asociată cu seceta atmosferică pot produce efecte nocive, care se manifestă prin uscarea şi răsucirea frunzelor, stagnarea in creştere, reducerea numărului de fraŃi fertili, creşterea sterilităŃii şi şiştăvirea, reducerea numărului de boabe din spic etc. Toate acestea fac ca, in final producŃia să fie substanŃial diminuată, iar toate modificările fenotipice care apar se datoresc reducerii procesului de fotosinteză, ca urmare a uscării şi răsucirii frunzelor. De aceea, pentru notarea rezistenŃei la secetă se vor avea in vedere in principal cele 2 aspecte, care se notează in felul următor: nota 1, cand frunzele bazale sunt uscate; nota 3, cand s-au uscat frunzele din etajele bogate şi cele de sub mijlocul plantei; nota 5, cand sunt uscate etajele de frunze situate pană la mijlocul plantei; nota 7, cand uscarea depăşeşte jumătatea plantei; nota 9, cand uscarea frunzelor se produce sub spic.

RezistenŃa la arşiŃă. Temperatura ridicată (arşiŃa) este dăunătoare indiferent dacă este asociată sau nu cu seceta atmosferică sau cu cea a solului. Efectele nocive ale temperaturii ridicate se resimt incepand cu faza de inflorit cand se produce sterilitatea spicelor şi terminand cu faza coacerii in lapte ceară cand apare evident fenomenul de şiştăvire a boabelor. Stresul termic (temperaturi peste 320C) in lunile mai – iunie, in perioada generativă pentru cerealele de toamnă are un impact negativ asupra producŃiei şi a calităŃiiacesteia. Aprecierea se face in note utilizand scara alăturată:

Şiştăvirea %. Se determină in laborator odată cu efectuarea masei a 1000 boabe şi a

masei hectolitrice. Şiştăvirea se determină la boabele rezultate din recoltarea spicelor de la cate 10 plante de pe 4 randuri diferite ale repetiŃiei a 5-a (total 40-50 spice). Din boabele rezultate de la aceste spice se aleg cele şiştave (zbarcite), care se cantăresc şi se raportează la greutatea iniŃială a acestora.

Se consideră boabe şiştave, acelea care trec printr-o sită de tablă perforată cu ochiuri de 1,75 x 20 mm conform STAS 1069-67. Nu se consideră boabe şiştave, boabele mici caracteristice soiului (provenite de la varful spicului). Exemplu: boabele rezultate de la 40 spice cantăresc 40 g, iar boabele şiştave 2 g.

RezistenŃa la cădere se apreciază in note după următoarea scară:

nota 1 - se acordă cand plantele au poziŃie verticală; nota 3 - unghiul de aplecare al plantelor faŃă de sol este mai mare de 600; nota 5 - unghiul de aplecare al plantelor faŃă de sol este de 30-600; nota 7 - unghiul de aplecare al plantei faŃă de sol este de 300; nota 9 - plantele sunt complet căzute pe sol.


17

Notarea rezistenŃei la cădere se face pentru fiecare repetiŃie in parte, in fişă trecandu-se media celor 4 notări. Notarea rezistenŃei la cădere se face la inspicat şi la maturitatea tehnică.

RezistenŃa la frângere a spicului. Se determină la maturitatea tehnică prin raportarea spicelor frante la numărul total de spice. Determinarea se face in punctele stabilite cu rama metrică, se exprimă in % cifre intregi cu o zecimală. Această insuşire se notează numai la orz şi orzoaică.

RezistenŃa la încolŃirea în spic IncolŃirea in spic este un fenomen caracteristic zonelor umede cu ploi frecvente in

perioada de maturitate a boabelor. Fenomenul apare indeosebi in Transilvania, zona colinară şi in estul Ńării. Se exprimă in %. Pentru a aprecia rezistenŃa la incolŃirea in spic se recoltează din camp la maturitatea tehnică (coacere deplină) cate 10 spice din fiecare soi, al căror peduncul trebuie să fie de 25 cm. Spicele fiecărui soi se vor lega in buchete care se Ńin timp de 2 ore sub apă. Snopii respectivi se trec apoi intr-o incăpere, intunecoasă, cu pedunculele in pahare cu apă. Se stropesc abundent de 2-3 ori pe zi şi se menŃin acoperiŃi cu o folie de plastic (sau cutie) pentru a menŃine umiditatea cat mai ridicată.

Bonitarea soiurilor se va face după 10-12 zile prin determinarea procentului de boabe incolŃite, prin raportarea acestora la numărul total de boabe. Valoarea obŃinută se inscrie in fişa 4 şi se exprimă in cifre intregi.

RezistenŃa la scuturare. ObservaŃiile se fac pe o suprafaŃă de 0,5 m.p. in repetiŃia a 5-a unde plantele sunt lăsate pană trec de maturitatea tehnică. Aprecierea se face vizual in funcŃie de deschiderea paleelor la stadiul respectiv. nota 1 - palee complet inchise – foarte rezistent; nota 3 - palee slab deschise – rezistent; nota 5 - palee deschise mijlociu – mijlociu de rezistent; nota 7 - palee deschise aproape total - sensibil; nota 9 - palee deschise foarte puternic – foarte sensibil.

Comportarea la boli ObservaŃiile pentru notarea atacului de boli se fac intr-o singură parcelă (repetiŃie), unde

agentul patogen se manifestă cel mai puternic. Metodologia de luare a observaŃiilor şi de calcul al frecvenŃei şi intensităŃii atacului este cea indicată in capitolul special, cu privire la efectuarea observaŃiilor fitosanitare . Se au in vedere agenŃii patogeni prezentaŃi pentru cerealele de toamnă şi primăvară.


18


19


20

Recoltarea Recoltarea cerealelor păioase se incepe (in cazul recoltării mecanice), cand umiditatea

boabelor a ajuns la 17% la cel puŃin 70% din variante, urmand ca restul variantelor tardive să fie recoltate pe măsura ajungerii lor la maturitatea deplină, respectiv la 17% umiditate. In cazul recoltării manuale (cu secera) recoltarea se incepe in faza de lapte ceară. Inainte de recoltarea propriu-zisă se elimină perdelele de protecŃie şi marginile frontale ale parcelelor. In cazul recoltării manuale, plantele se leagă in snopi şi se etichetează, după care se aşează in clăi. Treieratul se execută cu batoza. Pentru calculul producŃiei la ha, in fişe se mai inscriu şi următoarele date:

SuprafaŃa parcelei. Se vor trece suprafeŃele recoltabile ale parcelelor in cifre intregi. Cand suprafaŃa recoltabilă a fost afectată parŃial (distrugerea plantelor din cauza temperaturilor scăzute, stagnării apei, etc.) se va lua in calcul suprafaŃa efectivă de pe care s-a valorificat producŃia.

ProducŃia la parcelă. Se vor inregistra producŃiile obŃinute de pe fiecare repetiŃie in kg. Notarea se face in cifre cu o zecimală.

Umiditatea la recoltare. Se determină cu umidometrul. Se inscrie la recoltare pentru fiecare parcelă procentual, in cifre cu o zecimală. Determinarea insuşirilor chimice şi tehnologice se execută la ISTIS. Probele se trimit pe adresa ISTIS pană la data de 15 septembrie pentru cereale de toamnă şi pană la 15 octombrie pentru cele de primăvară. Probele vor fi etichetate indicandu-se CTS-ul expeditor, specia şi soiul.


21

EXEMPLUL 2: RAPITĂ DE TOAMNĂ ŞI PRIM ĂVARĂ PENTRU ULEI – Brassica napus L. partim. DestinaŃia soiurilor în examinare: producŃia de seminŃe, producŃia de ulei. Parametrii parcelei experimentale - suprafaŃa semănată ............................................................. ........12 m2 - suprafaŃa recoltată ...................................................................... 10 m2 - lungimea parcelei semănate …………………………….…… ...12 m - lungimea parcelei recoltate …………………………………… .10 m - lăŃimea parcelei .............................................................................. 1 m - lăŃimea recoltată ............................................................................. 1 m - numărul randurilor semănate ............................................... ...........8 - numărul randurilor recoltate ................................................. ...........8 - densitatea plantelor la m2 …………………………………..… ......80

Metoda de aşezare este blocuri randomizate in 5 repetiŃii (4 repetiŃii pentru determinarea producŃiei şi a V-a repetiŃie este destinată observaŃiilor şi măsurătorilor). Planta premergătoare

Plante bune premergătoare pentru rapiŃă sunt mazărea, borceagul de toamnă, cartoful, orzul, trifoiul roşu, graul. La amplasarea experienŃelor cu rapiŃă se va avea grijă să se evite monocultura şi să se asigure un spaŃiu de izolare de 500 m faŃă de solele cu rapiŃă furajeră. Elemente de tehnologie Semănatul Epoca optimă de semănat este 1 – 10 septembrie pentru soiurile de toamnă şi 1 – 10 martie pentru soiurile de primăvară. Adancimea de semănat este de 2 – 3 cm. Lucrările de întreŃinere MenŃinerea experienŃei curată de buruieni este o cerinŃă obligatorie şi se realizează pe cale chimică şi manuală. Pentru reuşita experienŃelor in timpul vegetaŃiei se face combaterea dăunătorilor. Se aplică tratamente impotriva dăunătorilor. ObservaŃii în vegetaŃie Principalele fenofaze Data răsăritului: se notează cand randurile sunt bine incheiate, fiind răsărite 75% din plante Ex: 18 IX 1809 Începutul înfloritului: se consideră data la care 10% din plante au inflorit Ex: 15. V 1505 Sfârşitul înfloritului: se notează data la care 75% din plante au inflorit Ex: 30. V 3005 Maturitatea tehnică: se notează data la care umiditatea seminŃelor a ajuns la 10% Ex: 10 .VI 1006 Desimea plantelor: se determină la soiurile semănate in toamnă după răsărire, in primăvară şi la recoltare. La soiurile de primăvară se determină după răsărire şi la recoltare. Se foloseşte rama metrică. Determinările de umiditate se incep in faza de maturitate fiziologică (16-18% umiditate) caracterizată prin uscarea frunzelor, cand tulpina capătă culoare inchisă, silicvele de la bază se brunifică, sămanŃa este maronie şi capătă un luciu specific. Analizele de umiditate se fac din 2 in 2 zile, in repetiŃia a 5-a pană cand fiecare variantă atinge valoarea de 10% umiditate. Însuşiri fiziologice RezistenŃa la iernare. Se determină pentru rapiŃa de toamnă. Se determină prin raportarea numărului de plante existente in primăvară la reluarea vegetaŃiei, la numărul de plante inregistrate toamna la incetarea vegetaŃiei. Determinările se fac cu rama metrică in toate cele 4


22

repetiŃii, după care se face media statistică. In funcŃie de procentul de plante pierite in timpul iernii se acordă note utilizand următoarea scară: nota 1 plante pierite 1 - 20% nota 3 plante pierite 20 - 40% nota 5 plante pierite 40 - 60% nota 7 plante pierite 60 - 80% nota 9 plante pierite 80 - 100% RezistenŃa la temperaturi scăzute. Se determină prin raportarea numărului de plante existente in primăvară, la cele de toamnă in funcŃie de procentul de plante pierite. Determinările se fac cu rama metrică in toate cele 4 repetiŃii, după care se face media statistică. Se acordă note utilizand următoarea scară: nota 1 plante pierite 1 - 20% nota 3 plante pierite 20 - 40% nota 5 plante pierite 40 - 60% nota 7 plante pierite 60 - 80% nota 9 plante pierite 80 - 100% RezistenŃa la secetă. Se apreciază pe toată perioada de vegetaŃie, avandu-se in vedere toate modificările suferite de plante cum sunt: uscarea frunzelor, pierderea turgescenŃei acestora, gradul de fructificare, mărimea seminŃelor corelate cu MMB şi producŃia obŃinută. Notarea se va face in funcŃie de uscarea frunzelor, ingălbenirea şi uscarea tulpinilor, inainte de inflorit şi se va folosi următoarea scară: nota 1 - uscarea frunzelor pe 2-3 cm de la colet nota 3 - uscarea frunzelor pe 5-8 cm de la colet nota 5 - uscarea frunzelor pe 9-15 cm de la colet nota 7 - uscarea frunzelor pe 16-25 cm de la colet, iar tulpina este mai mult de jumătate ingălbenită nota 9 - frunzele sunt in totalitate uscate, iar tulpina ingălbenită pe toată lungimea RezistenŃa la cădere. Se apreciază vizual pe toate repetiŃiile, dar determinările propriu-zise se fac in două repetiŃii inainte de recoltare prin numărarea plantelor căzute la m2 şi raportarea lor la numărul de plante existente.

Pentru calcul se utilizează formula:

unde n = nr. plante căzute N = nr. total de plante/m2

Procentul de plante căzute se inscrie in cifre intregi. Ex: 18% RezistenŃa la scuturare. Se apeciază după numărul de silicve deschise inainte de recoltare. Pentru determinarea pierderilor prin scuturare se vor analiza cate 10 plante din repetiŃia 5. In funcŃie de de procentul de pierdere se vor acorda note după următoarea scară: nota 1 - Silicve deschise intre 0-2% nota 3 - Silicve deschise intre 3-10% nota 5 - Silicve deschise intre 10-15% nota 7 - Silicve deschise intre 15-20% nota 9 - Silicve deschise peste 20% Comportarea la boli şi dăunători


23

Recoltarea

De obicei rapiŃa se recoltează in 2 faze; tăierea plantelor se face in faza de maturitate fiziologică, cand seminŃele au 18-20% umiditate, urmand să se batozeze cand seminŃele ajung la 10% umiditate. Se trece in fişă suprafaŃa parcelei. Ex: 10 m2 10 ProducŃiile cantărite pe fiecare parcelă se inscriu cu o singură zecimală. Ex: 4,9 kg 49 Umiditatea se determină pe fiecare repetiŃie şi variantă in momentul cantăririi producŃiei. Se inregistrează cu o singură zecimală. Ex: 12,5% 125 Masa a 1000 de boabe (MMB): se stabileşte după recoltare pentru fiecare soi. Se exprimă in grame. Se determină astfel: se numară seminŃele la intamplare şi se grupează cate 10, după care se grupează cate 100 şi apoi cate 500. Cele două probe a cate 500 se cantăresc separat şi se adună rezultatele. Se obŃine astfel masa a 1000 de seminŃe. Masa hectolitrică (MHL): se determină după recoltare pentru fiecare soi. Se exprimă in kg, fără zecimale. Pregătirea probe şi modul de lucru - sunt aceleaşi ca cele prezentate la cereale păioase Determinarea conŃinutului de ulei. Din sămanŃa omogenizată pe fiecare variantă se extrage o probă medie de 250 g care se trimite la ISTIS, pentru determinarea conŃinutului in ulei, acid erucic şi glucozinolaŃi.


24

2. ACTIVITATEA DE PROGNOZ Ă ŞI AVERTIZARE

2.1. SERVICIUL DE PROGNOZA SI AVERTIZARE

Prezentarea retelei de prognoza si avertizare

Reteaua de prognoza si avertizare a fost infiintata in luna ianuarie 1963 pe intreg teritoriul tarii si la toate categoriile de culturi. Activitatea retelei a fost pusa in slujba productiei, pe de o parte pentru ca stabileste din timp hartile de raspandire si de prognoza a invaziilor de daunatori si boli, pe plan national in vederea prevenirii pagubelor, iar pe de alta parte pentru ca organizeaza aplicarea rationala a tratamentelor la avertizare.

Reteaua de prognoza si avertizare se compune din aproximativ 197 centre teritoriale, fiecare UFJ dispunand de cel putin doua sau mai multe centre teritoriale.

Prognoza si avertizarea in cazul organismelor daunatoare are ca punct de pornire conditiile de loc definite ca factori de previziune (prognoza) iar cele de timp ca termen de aparitie (avertizare).

Prognoza reala este prognoza de scurta durata, stabilita pe fondul hartilor pentru prognoza de lunga durata, in functie de influenta factorilor de fluctuatie (conditiile climatice) si a celor de reglare (a zoofagilor) a densitatii numerice a populatiei in cadrul biocenozei, intr-o perioada scurta de timp.

Hartile de raspandire si prognoza - reflecta inmultirea in masa a organismelor daunatoare in functie de diversitatea conditiilor de loc, acestea se exprima prin densitatea numerica si prin gradul de atac.

In functie de densitatea numerica sau de gradul de atac, hartile cuprind 5 potentiale de atac care sunt diferite si specifice fiecarui organism daunator. Hartile de raspandire indica cele 5 scari de estimare a densitatii numerice si a gradului de atac in perioada in care s-au facut sondajele, iar cele de prognoza, care reprezinta hartile de raspandire corectate, densitatea populatiei in perspectiva in functie de mersul conditiilor pedoclimatice, trofice si biocenologice. In concluzie hartile de raspandire, intocmite pe specii de daunatori si boli, stau la baza intocmirii hartilor pentru prognoza.

Activitatea serviciului de prognoza si avertizare intocmeste anual lucrarile:

1. "Informare privind raspandirea principalelor org anisme daunatoare vegetalelor, evaluarea atacului, suprafetele pe care s-au aplicat tratamente in anul in curs si suprafetele estimate a se trata in anul urmator".

Lucrarea cuprinde informatii privind un numar de 46 organisme daunatoare 8 dintre acestea fiind pe lista de carantina : (Diabrotica virgifera virgifera, Heterodera schachtii, Globodera spp., Eriosoma lanigerum, Erwinia amylovora, Plumpox potyvirus, Frankliniella occidentalis, Meloidogyne spp.) 2. "Starea fitosanitara a culturilor" Cuprinde boli la urmatoarele culturi: cereale, plante de nutret, radacinoase si tuberculifere, plante tehnice, leguminoase, legume, plante medicinale, vita de vie, pomi si arbusti fructiferi, plante ornamentale, antofite si buruieni


25

"Situatia daunatorilor” Cuprinde daunatori la urmatoarele culturi: cereale, plante tehnice, leguminoase, radacinoase si tuberculifere, plante de nutret, legume, vita de vie, pomi si arbusti fructiferi, daunatori polifagi.

Cunoasterea "Starii fitosanitare" si a "Situatiei daunatorilor " din culturile agricole precum si evolutia acestora , in timp si spatiu, asigura datele necesare pentru fundamentarea, teoretica si practica, necesara in vederea adoptarii celor mai adecvate masuri de prevenire si combatere a organismelor daunatoare.

Aceste lucrari ("Informarea", "Situatia daunatorilor" si "Starea fi tosanitara a culturilor" ) sunt prevazute in "Instructiunle privind noul sistem de evidenta a organismelor daunatoare, de evaluare a atacului produs de acestea la plantele cultivate".

Situatia plosnitelor cerealelor Eurygaster spp. Lucrare complexa care se efectueaza anual incepand toamna si terminandu-se la sfarsitul perioadei de vegetatie a culturii de grau, dupa recoltare. Plosnita cerealelor a fost, este si ramane inca daunatorul de temut al graului chiar daca densitatea acestuia a scazut foarte mult in ultima vreme. Intepatura produsa de plosnita, in bobul de grau duce la transmiterea toxinelor, care influenteaza negativ cantitatea, calitatea recoltei precum si a panii. De asemenea o importanta deosebita este acordata de catre MAPDR in acest scop, oferind sprijin financiar Unitatilor Fitosanitare Judetene (UFJ) pentru efectuarea la momentul optim a tratamentelor necesare, care sa previna cresterea densitatii plosnitelor peste pragul de daunare. In acest scop exista Ordinul nr.27 din 1995, referitor la completarea Normelor metodologice privind finantarea actiunilor de protectia plantelor si carantina fitosanitara. Situatia plosnitelor cerealelor se intocmeste pe baza mai multor date furnizate din teritoriu (UFJ), acestea fiind:

• rezerva biologica de toamna la Eurygaster spp. • rezerva biologica de primavara si procentul de mortalitate la Eurygaster spp. • biologia speciei si situatia tratamentelor la Eurygaster spp. • procentul boabelor intepate de Eurygaster spp.

Datele sunt furnizate de cele 24 judete principale cultivatoare de grau situate in zona de S si S-E a tarii ( Arges, Bacau, Botosani, Braila, Buzau, Calarasi, Constanta, Dambovita, Dolj, Galati, Giurgiu, Ialomita, Iasi, Ilfov, Mehedinti, Neamt, Olt, Prahova, Teleorman, Tulcea, Vaslui, Valcea, Vrancea.)

Verificarea emiterii si intocmirii buletinelor de avertizare sosite de la statiile de prognoza si avertizare Inscrierea perioadelor optime de aplicare a tratamentelor in graficele anuale urmareste dinamica aparitiei bolilor, daunatorilor si stabileste oportunitatea efectuarii tratamentelor. Efectuarea graficelor cu evidenta avertizarilor emise de statiile de prognoza si avertizare pe categorii de culturi: samantoase, samburoase, legume, vita de vie, culturi de camp.

urmarirea zilnica a evolutiei bolilor si stabilirea efectuarii tratamentelor fitosanitare la momentul optim folosindu-ne de sistemul AgroEXPERT. Venturia inaequalis - Rapanul marului Phytophthora infestans - Mana cartofului Plasmopara viticola - Mana vitei de vie si altele


26

efectuarea de deplasari de cate ori este necesar in scopul relizarii schimburilor de experienta, pentru solutionarea unor probleme aparute. Cunoasterea situatiei daunatorilor si a starii fitosanitare a culturilor pe ansamblul tarii si la nivel judetean permite stabilirea zonelor atacate de organismele daunatoare precum si importanta efectuarii la timp a tratamentelor necesare.

Lucrari care trebuie expediate anual la serviciul de prognoza si avertizare de catre UFJ-uri.

Nr. Crt.

Numele Lucrarii Termenul

I Buletine de avertizare emise de cele 197 de statii de prognoza si avertizare din tara

imediat de la emitere

II Fise de evidenta lunare centralizate pe judet a bolilor si daunatorilor pana la 5 a lunii urmatoare

III Situatie centralizata pe judet privind acarienii si Paduchele din San Jose 20 ianuarie

IV Situatie centralizata pe judet privind rezerva biologica a plosnitelor cerealelor - primavara la locurile de hibernare si procentul de mortalitate.

15 aprilie

V Harti cu aria de raspandire a bolilor si daunatorilor, etapa I + comentariile 1. Eurygaster spp.- Plosnita cerealelor (cereale) 2. Haplodiplosis marginata - Viermele rosu al paiului (grau) 3. Cephus pygmeus - Viespea graului (grau) 4. Zabrus tenebrioides - Gandacul ghebos (grau ,orz) 5. Lema melanopa - Gandacul balos (grau, orz ,ovaz) 6. Tanymecus dilaticollis - Gargarita frunzelor de porumb (porumb) 7. Bothynoderes punctiventris - Gargarita sfeclei (sfecla) 8. Cercospora beticola - Cercosporioza (sfecla) 9. Sitona lineatus - Gargarita frunzelor de mazare (mazare) 10. Hoplocampa minuta - Viespea neagra (prun) 11. Hoplocampa testudinea - Viespea merelor (mar) 12. Anthonomus pomorum - Gargarita florilor de mar (mar) 13. Rhagoletis cerasi -Musca cireselor (cires) 14. Microtus arvalis - Soarecele (diferite culturi) 15. Cricetus cricetus - Harciogul (diferite culturi) 16. Citellus citellus - Popandaul (diferite culturi) 17. Agriotes spp.- Viermii sarma (diferite culturi) 18. Agrotis segetum - Buha semanaturilor (diferite culturi) 19. Eurytoma schreinerii - Viespea samburilor de prun (prun) 20. Tilletia controversa - Malura pitica (grau)

20 iulie

VI Situatie centralizata pe judet privind rezerva biologica a plosnitelor cerealelor - toamna la locurile de hibernare.

15 octombrie


27

VII Harti cu aria de raspandire a bolilor si daunatorilor etapa a II-a + comentariile 1. Diabrotica virgifera - Viermele vestic al radacinilor de porumb

(porumb) 2. Heterodera schachtii - Nematodul sfeclei (sfecla) 3. Phomopsis helianthi - Patarea bruna si frangerea tulpinilor de

fl.soarelui 4. Grapholita delineana - Molia canepii (canepa) 5. Bruchus pisorum - Gargarita mazarii (mazarea) 6. Leptinotarsa decemlineata - Gandacul din Colorado (cartof) 7. Globodera spp.- Nematodul cartofului (cartof) 8. Phytophthora infestans - Mana cartofului (cartof) 9. Septoria lycopersici - Patarea frunzelor de tomate (tomate) 10. Mamestra brassicae - Buha verzei (varza) 11. Chorthophila breassicae - Musca verzei (varza) 12. Hylemia antiqua - Musca cepei (ceapa) 13. Frankliniella occidentalis - Tripsul californian (sera) 14. Meloidogyne spp. - Nematodul radacinilor (sere) 15. Plasmopara viticola - Mana vitei de vie (vie) 16. Uncinula necator - Fainarea vitei de vie (vie) 17. Laspeyresia pomonella - Viermele merelor (mar) 18. Eryosoma lanigerum - Paduchele lanos (mar) 19. Erwinia amylovora - Focul bacterian al rozaceelor (mar, par, gutui) 20. Venturia inequalis - Rapanul marului (mar) 21. Laspeyresia funebrana - Viermele prunelor (prun) 22. Plum-pox potyvirus - Varsatul prunului (prun) 23. Anarsia lineatella - Molia vargata a fructelor (piersic) 24. Quadraspidiotus perniciosus - Paduchele di San Jose (mar) 25. Hyphantria cunea - Omida paroasa a dudului (diferiti pomi) 26. Xanthomonas campestris p.v. juglandis - Bacterioza nucului (nuc)

20 octombrie

VIII Fise biologice la Eurygaster ,situatia tratamentelor efectuate si situatia procentului de boabe intepate

1 septembrie

IX Situatia rezultatelor obtinute in urma sondajelor: daunatorilor de sol (exempl/mp.) 1. Agriotes spp. 2. Agrotis spp. 3. Bothynoderes spp. 4. Gryllotalpa spp. 5. Leptinotarsa 6. Melolontha spp. 7. Tanymecus spp. 8. Zabrus spp.

1 septembrie

X Date privind lotul de alarma la cartofi 1 octombrie

XI Situatie centralizatoare pentru Ostrinia spp. 15 octombrie

XII Situatie centralizata a capturilor de Laspeyresia pomonella si Laspeyresia funebrana la capcanele luminoase, feromonale, vizuale.

15 noiembrie

XIII Starea fitosanitara (anexa 4) si situatia daunatorilor (anexa 5) - situatii anuale centralizate pe judet in care sunt, inscrise fiecare organism daunator nominalizat in fisele de evidenta (anexa 1 si 2)

20 decembrie


28

2.2. ORGANIZAREA ACTIVIT ĂłII DE PROGNOZĂ ŞI AVERTIZARE

Din punct de vedere organizatoric, activitatea de prognoză şi avertizare se desfaşoară după cum urmează :

- CENTRAL – Prin laboratorul de carantină fitosanitară de pe lângă serviciul de protecŃia plantelor din Ministerul Agriculturii, având ca verigă de lucru un sector de prognoză şi avertizare, care exercită funcŃia de organizare şi coordonare tehnico-administrativă a întregii reŃele din Ńară, formată din 176 staŃii.

- Prin Institutul de cercetări pentru protecŃia plantelor, care are un laborator de prognoză şi avertizare în care sunt abordate cercetări pentru continua îmbunătăŃire a metodologiei existente şi pentru elaborarea de noi metodici de prognoză şi avertizare la boli şi dăunători cu pondere economică importantă. Cercetări privind elaborarea de noi metodici de prognoză şi avertizare se fac, de asemenea, la institutele de profil care au secŃii şi laboratoare de protecŃia plantelor.

- Prin antrenarea tuturor cercetătorilor din unităŃile de cercetare şi de învăŃământ superior agricol, precum şi prin luarea în consideraŃie a cercetărilor de protecŃia plantelor, Institutul de Cercetări pentru ProtecŃia Plantelor exercită un control metodologic al reŃelei operative de la judeŃe, îndrumă personalul reŃelei în abordarea noilor metode şi transmite cele mai noi rezultate obŃinute în cercetare.

- TERITORIAL – Prin inspectoratele judeŃene de protecŃia plantelor pe lângă care funcŃionează câte un sector de prognoză, avertizare şi diagnoză condus de un inginer sau biolog, acesta fiind şi şeful staŃiei model pe judeŃ pentru prognoză şi avertizare.

Pe lângă unele staŃii cu rază de acŃiune mai extinsă funcŃionează puncte de sprijin (informare) care culeg şi transmit date climatice, de fenologie şi apariŃia unor focare de boli şi dăunători.

DOTAREA REłELEI DE PROGNOZĂ Dotarea cu aparate, instrumente, instalaŃii şi mijloace diverse, care să asigure întreaga

activitate a reŃelei de prognoză şi avertizare este asigurată pe plan central de către sectorul de prognoză din laboratorul central de carantină fitosanitară, precum şi pe plan judeŃean de către inspectoratele de protecŃia plantelor.

Fiecare staŃie de prognoză şi avertizare este dotată cu :

● Statie meteorologica de gradul II cu o platforma tip-26/26 sau 26/16 m cu dotare pentru înregistrarea temperaturii, precipitaŃiilor, vitezei vântului, etc., unele dintre aceste statii de prognoza si avertizare găsindu-se în imediata apropiere a staŃiilor meteorologice IMH, care preiau datele de la aceste staŃii. ● Platforma pentru material biologic în care sunt amplasate microculturi de plante pentru crearea de focare artificiale de infecŃii, cuşti pentru conservarea şi creşterea dăunătorilor şi agenŃilor patogeni, instrumentar şi utilaje pentru executarea sondajelor, instrumente şi aparate meteorologice care înregistrează condiŃiile de microclimat. ● Lot demonstrativ, reprezentat de o suprafata variabila, în care sunt amplasate culturile reprezentative din zona de deservire, unde se fac tratamente recomandate, se urmaresc rezultatele care servesc drept etalon si loc de instruire a personalului tehnic din unitati. Multe din loturile demonstrative ale statiilor sunt amplasate direct în unitati productive. ● Laborator de protectia plantelor, înzestrat cu aparate si instrumente pentru diagnoza expeditiva si urmarirea ciclului-biologic al agentilor patogeni si daunatorilor. Minimum de utilare în laborator este: microscop, lupa binoculara (stereo microscop), lupe de mîna, instrumente si sticlarie pentru executarea de preparate microscopice, capcane pentru colectat insecte si pentru urmarirea curbei de zbor, întinzatori de fluturi, insectare, ierbare, borcane pentru prepararea exponatelor, rigle gradate pentru urmarirea cresterii plantelor etc.


29

La unele din statii, în special la centrele judetene, se executa si lucrari mai de profunzime si în acest scop mai exista în dotare autoclave, termostate, aparate de distilat apa, sticlarie, chimicale si reactivi pentru cultivarea agentilor patogeni si cresterea insectelor pe medii nutritive sintetice.

In fiecare laborator de la statii se organizeaza prin dotare centralizata o biblioteca de specialitate si un fond de registre tip pentru urmarirea bioecologiei testelor, la care se dau avertizari, si fenologia plantelor gazda. METODOLOGIA DE LUCRU

Activitatea de prognoza si avertizare în protectia plantelor din România se caracterizeaza printr-un sistem organizatoric si metodologie de lucru unitara si se încadreaza în legislatia de protectia plantelor, ordine, instructiuni, planuri si metodici de lucru specifice pentru fiecare agent patogen sau daunator.

Pe plan central se planifica activitatea pe timp de un an privind combaterea bolilor si daunatorilor în care este inclusa si activitatea de prognoza si avertizare.

Conform cu specificul zonei si planul de culturi, fiecare statie primeste o lista a testelor pentru care se face prognoza aparitiei în masa, respectiv dinamica populatiilor si avertizarea tratamentelor. In acest sens se întocmesc grafice pentru efectuarea sondajelor, culegerea si conservarea materialului biologic. Se planifica, de asemenea, formularistica, harti, materiale curente, instrumente etc.

Pe baza datelor meteorologice, a elementelor din biologia testelor urmarite, a fenologiei plantelor gazda si în conformitate cu metodica de prognoza si avertizare, personalul de la statie (inginerul si cadrul tehnic) stabileste oportunitatea aplicarii masurilor de combatere în fiecare caz. Pentru siguranta seful statiei are datoria sa se consulte cu personalul de specialitate de la statiunea experimentala (daca exista) si cu biologul sau inginerul specialist în prognoza si avertizare de la statia etalon judeteana.

De îndata ce s-a stabilit necesitatea aplicarii tratamentului împotriva unui daunator sau unei boli, la o cultura, se emite buletinul de avertizare (exemplele 1, 2 şi 3) care trebuie sa cuprinda pe scurt conditiile în care s-a declansat atacul, termenul sau perioada în care trebuie aplicat tratamentul (de la data … pana la data) substantele si utilajele cu care sa se aplice tratamentul, masuri speciale pentru prevenirea intoxicatiilor sau altor accidente, masuri de protejarea faunei utile inclusiv albinele, eventuale preveniri asupra fitotoxicitatii si remanentei produselor recomandate, precum si modul de urmarire a eficacitatii tratamentului.


30

EXEMPLUL 1 S-au întrunit condițiile atmosferice și de sol care favorizează apariția la cerealele păioase a unui complex de boli foliare dar și a gândacului ovăzului (Lema melanopa) si a ploșnitelor cerealelor (Eurigaster spp.). Tratamentul se executa in 4-5 zile. La apariŃia adulŃilor hibernanŃi – peste 3 adulŃi/m².

BULETIN DE AVERTIZARE NR. 7/06.04.2011

BOALA ŞI AGENTUL PATOGEN: Complex boli foliare

AGENTUL DE DĂUNARE: Gândacul ovăzului (Lema melanopa) + Ploșnițele cerealelor (Eurygaster spp.)

PLANTELE DE CULTURĂ: Cereale păioase MOMENTUL EFECTUĂRII TRATAMENTULUI: Tratamentul se execută în 4 – 5 zile.

La apariŃia adulŃilor hibernanŃi – peste 3 adulŃi/m².

PRODUSE RECOMANDATE/DOZA, pentru boli ACANTO PLUS (picoxistrobin 200 g/l + ciproconazol 80 g/l): - 0,5 l/ha sau BUMPER SUPER 490 EC (procloraz 400 g/l + propiconazol 90 g/l): - 0,8 l/ha sau GAT TESSLA 25 WG (tebuconazol 25%): - 0,5 kg/ha sau ZAMIR 40 EW (procloraz 267 g/l + tebuconazol 133 g/l): - 0,75 l/ha PRODUSE RECOMANDATE/DOZA, pentru dăunători LAMDEX 5 EC (lambda-cihalotrin 50 g/l): - 0,15 l/ha sau PYRINEX QUICK (clorpirifos 250 g/l + deltametrin 6 g/l): 1 l/ha sau SUMI-ALPHA 5 EC (esfenvalerat 5%): - 0,2 l/ha CONSIDERAłII şi RECOMANDĂRI: Se complexează fungicidul cu insecticidul. Se recomandă executarea tratamentului odată cu erbicidarea sau cu fertilizarea foliară. Poza 1. Erysiphe graminis Poza 2. Rhyncosporium secalis Poza 3. Septoria tritici Făinarea grâului Arsura frunzelor de orz -Septorioza grâului


31

EXEMPLUL 2

Sumar buletin:

S-au întrunit condițiile atmosferice și de sol pentru apariția la rapița de toamnă și la culturile de muștar a gandacului lucios al rapiței(Meligethes aeneus). Tratamentul se execută la atingerea PRD: 1 adult /plantă în faza de dezvoltare a mugurelui floral şi 2 – 3 adulŃi / plantă în faza apariŃiei primilor muguri galbeni.

BULETIN DE AVERTIZARE NR. 6/06.04.2011 AGENTUL DE DĂUNARE: Gândacul lucios al rapiței (Meligethes aeneus) PLANTELE DE CULTUR Ă: Rapiță de toamnă, Muștar MOMENTUL EFECTU ĂRII TRATAMENTULUI: Tratamentul se execută la atingerea PRD: 1 adult /plantă în faza de dezvoltare a mugurelui floral şi 2 – 3 adulŃi / plantă în faza apariŃiei primilor muguri galbeni. PRODUSE RECOMANDATE/DOZA: LAMDEX 5 EC (lambda-cihalotrin 50 g/l): - 0,2 l/ha sau PYRINEX 25 CS (clorpirifos 250 g/l): - 0,75 l/ha CONSIDERAłII şi RECOMANDĂRI: AdulŃii hibernanŃi migrează din locurile de iernare la temperatura de 10 – 12 °C iar la 15°C migrează în cultură. Zborul gândacului se va controla cu capcane galbene de la apariŃia primilor muguri până la înflorire. În momentul în care sunt 10 – 15 insecte / capcană galbenă timp de 3 zile consecutiv, se aplică tratamentul. Se recomandă utilizarea produselor de contact cu acŃiune imediată.

Poza nr.1 Larve Poza nr.2 Atacul adulŃilor hibernanŃi


32

EXEMPLUL 3 Sumar buletin:

S-au întrunit condițiile atmosferice care favorezeaza dezvoltarea la prun a Viespii negre a prunelor (Hoplocampa minuta) și a Moniliozei (Monilinia laxa); Tratamentul se execută când 10 – 15 % din petalele florilor s-au scuturat. Se vor avertiza crescătorii de albine.

BULETIN DE AVERTIZARE NR. 10/07.04.2011 AGENTUL DE DĂUNARE: Viespea neagră a prunelor (Hoplocampa minuta) BOALA ŞI AGENTUL PATOGEN: Monilioza (Monilinia laxa) PLANTELE DE CULTUR Ă: Prunul MOMENTUL EFECTU ĂRII TRATAMENTULUI: Tratamentul se execută când 10 – 15 % din petalele florilor s-au scuturat. PRODUSE RECOMANDATE/DOZA, pentru viespe: CALYPSO 480 SC (tiacloprid 480 g/l): - 0,02% sau FASTAC 10 EC (alfa-cipermetrin 100 g/l): - 0,02% PRODUSE RECOMANDATE/DOZA, pentru monilioz ă: BRAVO 500 SC (clorotalonil 500 g/l): - 0,15% sau DITHANE M 45 (mancozeb 80%): - 0,20 % sau ROVRAL 500 SC (iprodion 500 g/l).- 0,1% CONSIDERAłII şi RECOMANDĂRI: Produsele se pot amesteca pentru a executa tratamentul complexat. Se recomandă ca executarea tratamentului să se efectueze prin îmbăierea pomilor cu soluŃie, în zile însorite, fără vânt. În plantaŃiile pe rod se vor utiliza 1000 l soluŃie/ha. Pentru pomii izolaŃi se vor utiliza între 3 – 5 l soluŃie/pom, în funcŃie de mărimea coroanei.

SE VOR AVERTIZA CRESCĂTORII DE ALBINE Larva care dăunează fructelor

Documents

Practica agricola de primavara 2011