CUPRINS

1. Întroducere.

2. Caracteristica generală a sistemului fiscal din Republica Modova.

3. Caracteristica generală a serviciului fiscal din Republica Modova.

4. Organul fisal – organ cu fiscal cu atribuţii de administrare fiscală.

5. Sarcinile de bază şi atribuţiile Inspectoratului Fiscal Centru, secţia

impozitarea persoanelo fizice – cetăţeni.

6. Concluzia.

1

Practica de lucenţă am avut ocazia să o petrec în incinta Inspectoratului Fiscal Centru,

sectia impozitare persoane fizice, situat pe strada Mitropolit Varlaam 65. Astfel am avut

posibilitatea de a aplica în practică cunoştinţele mere teoretice căpătate în timpul orelor, ce ţin de

legislaţia fiscală. Totodată am studiat detaliat procesul de achitare a impozitelor de catre

persoane fizice, şi anume:

Impozitul pe venit;

Impozitul pe imobil;

Impozitul funciar;

Am încercat să pătrund în esenţa atribuţiilor Inspectoratului Fiscal, ca organ de administrare

fiscală şi a colaboratorilor acestuia.

În timpul practicii judiciare am facut cunoştinţe cu documente fiscale utilizate pentru a duce

evidenţa contribuabililor şi a obligaţiilor fiscale, ca bază de date şi modul de utilizare a acesteia.

Am oferit consultaţii juridice contribuabililor pe diferite teme şi probleme ale legislaţiei

fiscale, ce ţin de modul, locul şi perioada executării obligaţiilor fiscale faţă de stat.

Totodată am observat principalele probleme cu care se confruntă colaboratorii

Inspectoratului Fiscal, cum ar fi:

Necunoaşterea legislaţiei de către contribuabili;

Nedeclararea veniturilor;

Greşelile comise de persoanele juridice în depunerea declaraţiei care duc la apariţia unor

informaţii false în baza de date a secţiei impozitare persoane fizice.

În raportul dat voi încerca să descriu aceste greşeli în procedura de soluţionare efectuată

de către inspectorii fiscali, voi descrie în mai detaliat lucrările ce le-am efectuat în timpul

practicii judiciare. Voi încerca sa descriu şi atribuţiile Inspectoratului Fiscal, a lucrătorilor

acestuia (inspectorii fiscali), şi procesul de achitare a impozitelor de către persoanele fizice,

şi modul în care

am participat la realizarea acestui proces.

1. Carcteristica generală a Sistemului fiscal din Republica Moldova

Sistemul fiscal reprezinta totalitatea impozitelor, taxelor, incasarilor si altor plăţi percepute

in conformitate cu legislatia in vigoare.

2

Decenii de-a rîndul sistemul fiscal autohton s-a dezvoltat paralel cu cel al URSS, după

aceleaşi legi şi regulamente, cuprinzînd atît drepturile cît şi obligaţiile, responsabilităţile

inspectoratelor fiscale ca şi în URSS, a fost stabilit un sistem strict centralizat de calculare şi

încasare în buget a impozitelor, plăţilor percepute de la întreprinderile şi organizaţiile de stat,

cooperativele agricole şi de producere , de la populaţie.

Primul document despre crearea inspectoratelor fiscale de stat orăşeneşti şi raionale este

cel numit în luna martie 1990, aprobat de Sovietul Miniştrilor al RSSM. Tot atunci, pe lîngă

Ministerul Finanţelor şi-au început activitatea anumite subdiviziuni fiscale, dar care nu intrau în

componenţa organelor financiare.

Începînd cu anul 1991, în republică a început să se aplice propria legislaţie fiscală ţinînd

cont de specificul economiei şi interesele bugetare naţionale. La 15 februarie, de exemplu,

Sovietul Suprem a adoptat legea privind priorităţile dezvoltării sociale ale statului şi complexului

agroindustrial în care erau evidenţiate particularităţile impozitării beneficiului întreprinderilor,

însoţite de o listă suplimentară de înlesniri a acestor gospodării.

La 17 noiembrie 1992 parlamentul a adoptat Legea privind bazele sistemului fiscal.

Această lege conţine principiile economice, juridice şi organizaţionale generale de constituire a

sistemului fiscal, prevederea impozitelor şi competenţa organelor puterii de stat, drepturile şi

obligaţiile contribuabililor , obligaţiile şi responsabilitatea organelor fiscale, apărarea

contribuabililor, răspunderea pentru încălcarea legislaţiei. Această lege este asemănătoare cu cea

rusească . Sistemul fiscal e voluminos, prevede inspectorate generale de stat şi locale, numărul

cărora este în creştere.

De la 2 decembrie 1992 intră în vigoare Legea privind impozitul pe beneficiul

întreprinderilor la care sunt supuşi toţi agenţii economici – persoane juridice de pe teritoriul

republicii, indiferent de genul de proprietate şi de cadrul juridic, inclusiv întreprinderile cu

investiţii străine, asociaţiile şi organizaţiile internaţionale care îşi exerictă activitatea de

antreprenoriat nemijlocit sau prin intermediul reprezentanţelor permanente şi filialelor.

Impozitului pe beneficiu nu se supuneau sumele de binefacere, susţinerea instituţiilor de

ocrotire a sănătăţii, de cultură, învăţămînt educaţie fizică în valoare de 2 % din beneficiul

impozabil şi 1 % din beneficiul de bilanţ transferat în fondul de susţinere socială a populaţiei.

În aprilie 1992 a fost adoptată legea cu privire la investiţiile străine. Astfel, a fost prevăzut

un şir de scutiri privind impozitul pe beneficiu pentru întreprinderile mixte cu investiţii străine.

Ulterior au fost întroduse modificări care au simplificat considerabil ordinea acordării lor. În

afară de aceasta, întreprinderile se bucură şi de scutirile de bază prevăzute pentru întreprinderile

autohtone.

3

Legea cu privire la Taxa pe Valoare Adăugată a văzut lumina zilei în 1994. Ea prevede

impozitul indirect de stat, aplicat la suma valorii adăugate, formate la fiecare etapă de producere

şi vînzare, de executare a muncii şi acordarea serviciilor. Plătitorii de impozite sunt

întreprinderile şi cetăţenii, inclusiv cei străini, care desfăşoară activităţi de întreprinzător,

excepţie făcînd cetăţenii care obţin un venit din comercializarea mărfurilor mai mic de 400

salarii minime, şi instituţiile finanţate de la buget. Cota impozitului TVA este aprobată în

mărime de 20 % din volumul operaţiunilor impozabile şi poate fi precizată în timpul aprobării

bugetului pentru anul viitor.

La sfîrşitul lunii decembrie 1994 Parlamentul a adoptat Legea cu privire la accize. Accizele

sunt un impozit indirect de stat, inclus în preţul mărfii (producţiei) şi este achitat de consumator.

Plătitori sunt persoane fizice şi juridice care produc şi realizează mărfuri supuse accizelor (nu

de primă necesitate: băuturi alcoolice, produse din tutun, obiecte din metale preţioase cu sau fără

nestemate ş.a.). Începînd cu 1995, accizele au fost stabilite prin taxe fixe în exprimare bănească

la o unitate a mărfurilor supuse accizelor în loc de care se aplicau înainte la preţul de realizare.

Nesupuse accizelor au fost mărfurile fabricate în Republică şi exportate, spirtul utilizat în

medicină, inclusiv în cea veterinară.

Pe parcursul anilor anumite modificări a suferit şi Legea cu privire la impozitul funciar şi

modul de impozitare, adoptată în decembrie 1992. Plătitori ai acestui impozit sunt persoanele

fizice şi juridice care deţin terenuri de pămînt cu titluri d proprietate, posesiune şi binefacere.

Din 1995 întreprinderile agricole au început să plătească un impozit funciar unic, care

includea impozitele imobiliar şi rutier, plătite anterior separat. Impozitul imobiliar, conform

decretului Preşedintelui RM, a început să fie plătite de toate persoanele fizice şi juridice cu

fonduri fixe de producţie şi neproductive, precum şi de cetăţenii posesori de clădiri şi

automobile.

Conform Legii cu privire la impozitul rutier din iunie 1993, cetăţenii au început să achite

anumite impozite pentru exploatarea autostrăzilor, diferitor construcţii auto, pentru procurarea

autoturismelor, altor mijloace de transport, impozitul de tranzit şi un impozit rutier special. Din

1996 însă a început să acţioneze Legea cu privire la fondul rutier. Semnificativ e că ea, în

comparaţie cu cea anterioară, omite nedreptăţile „ repartizarea egalatoare a impozitului rutier”

pentru toţi posesorii şi neposesorii de mijloace de transport.

Pentru întregul sistem fiscal şi nu numai, de fapt, important s-a dovedit a fi adoptarea Legii

cu privire la impozitul pe veniturile persoanelor fizice. Această lege a fost adoptată odată cu

punerea în funcţiune a titlurilor I şi II ale Codului Fiscal. Drept că în decursul anilor cotele

impozitului, precum mărimea venitului neimpozabil, în repetate rînduri s-a modificat.

4

Istoriceşte, ca să zicem aşa, ne-am oprit doar la anumite momente, date, cifre din arsenalul

sistemului fiscal, care, timp de un deceniu, a suferit mai multe schimbări, mai ales calitative.

Redresarea sistemului, ca atare, continuă.

Toate funcţiile şi trăsăturile sistemului fiscal a început să prindă contur în procesul înnoirii

şi aşezării pe baze noi a sistemului fiscal din Republica Moldova, dar mai sînt însă mulţi paşi de

făcut pînă la atingerea parametrilor necesari.

2. Caracteristica generală a serviciului fiscal din Republica Moldova

Serviciul Fiscal de Stat a fost format în baza hotărîrii Consiliului de Miniştri al R.S.S

Moldoveneşti nr. 68 din 7 martie 1990 “Cu privere la inspectoratele fiscale de stat din

R.S.S.Moldovenească” şi şi-a început activitatea de sinestătător ca organ de control fiscal

începînd cu 1 iulie 1990. Bazele sistemului fiscal a statului independent Moldova, au fost puse în

1992-1994.La această etapă a formării sistemului fiscal al Republicii Moldova, au fost puse în

acţiune actele legislative şi normative de bază privind impozitarea, menite , pe de o parte să

stimuleze activitatea economică a producătorilor de marfă, să contribuie la stabilizarea sferei de

prodocţie, iar pe de altă parte – să asigure stabilitatea veniturilor bugetului întru realizarea

politicii sociale a Guvernului.

Au fost elaborate şi adoptate legile:

cu privire la bazele sistemului fiscal, care determină principiile de bază ale sistemului de

stat de impozitare şi unitatea tuturor actelor normative privind impozitarea în republică,;

cu privire la Serviciul fiscal de stat, care determină drepturile şi obligaţiunile

Inspectoratelor fiscale de stat.

Tot în acestă perioadă au fost adoptate legi pe fiecare tip de impozite, care formează cadrul

sistemului fiscal al RM:

- impozitele indirecte: taxa pe valoare adăugată, accizele;

- impozitele directe : impozitul pe beneficial întreprinderilor, impozitul funciar,

impozitul pe venitul persoanelor fizice, etc.;

- impozitul rutier;

- impozitlele şi taxele locale; taxele vamale, etc.

Începînd cu sfîrşitul anului 1994 a început etapa a doua a reformei fiscale , care prevede

perfecţionarea impozitării, întărirea administraţiei fiscale şi computerizarea Serviciului fiscal de

stat. La etapa aceasta se prevede sporirea încasărilor pe impozite, în urma reformării

admnistrării fiscale, ce va permite stabilirea unor cote de impozite relative mai joase, folosindu-

5

se înlesnirile care stimulează dezvoltarea diverselor forme de întreprindere – temelia economiei

de piaţă.

3. Inspectoratul Fiscal – organ cu atribuţii de administrare fiscală.

În timpul practicii judiciare am luat cunoştinţă cu Serviciul Fiscal de Stat, care nu este

altceva decît: sistem centralizat de organe fiscale şi totalitatea funcţionarilor fiscali care deţin

funcţii în aceste organe, orientaţi spre exercitarea atribuţiilor de administrare fiscală, conform

legislaţiei fiscale. Structura organizatorică a Serviciului Fiscal de stat se aprobă de Guvern.

Oficiul Fiscal Centru este un Inspectorat Fiscal de stat teritorial sau un organ fiscal

teritorial.

Astfel modul de funcţionare a Organului Fiscal, de aprobare a structurii, a personalului

scriptic şi a fondului de retribuire a muncii precum şi modul de atribuire a gradelor de calificare

a funcţionarilor, sunt stabilite de regulamentul acestuia, aprobat de Guvern; iar raza de activitate

a organelor fiscale teritoriale şi raza de deservire a contribuabililor – de către Inspectoratul Fiscal

Principal de Stat pe lîngă Ministerul Finanţelor; sarcina de bază a organului fiscal constă în

exercitarea controlului asupra respectării legislaţiei fiscale, asupra calculării corecte, vărsării

depline şi la timp la buget a sumelor obligaţiunilor fiscale.

Totodată am studiat care sunt atribuţiile unui organ fiscal de stat teritorial:

Întreprinde măsuri pentru asigurarea stingerii obligaţiunilor fiscale;

Efectuează controale fiscale;

Sigilează maşinile de casă şi control a contribuabililor, şi de evidenţa lor;

Popularizează legislaţia fiscală şi examinează scrisorile, cererile şi reclamaţiile

contribuabililor;

Efectuează executarea silită a obligaţiunilor fiscale;

Efectuează timbre de acciz;

Asigură evidenţa integrală şi conformă a contribuabililor şi a obligaţiunilor fiscale;

Asigură gratuit contribuabilii cu formulare tipizate de dări de seamă fiscale, elaborate în

conformitate cu instrucţiunile respective;

Eliberează, contra plată, subiecţilor impunerii formulare de facturi fiscale, timbre de

acciz.

Am aflat că în procesul de exercitare a atribuţiilor sale, organul fiscal şi colaboratorii

acestuia au anumite drepturi şi obligaţii, şi anume:

Drepturi:

6

a. să efectuieze controale asupra modului în care contribuabilii respectă legislaţia fiscală;

b. să constate încălcările legislaţiei fiscale, şi să aplice măsurile prevăzute de legislaţie;

c. în procesul controalelor fiscale, să ceară şi să primească gratuit de la orice persoană

informaţiii, date, documente, necesare în exercitarea atribuţiilor;

d. să aibă acces la sistemul electronic de evidenţă a contribuabililor;

e. să controleze autenticitatea datelor din documentele de evidenţă şi din dările de seamă

fiscale; etc.

Obligaţii:

a. să acţioneze în strictă conformitate cu Contituţia Republicii Moldova, şi prezentul cod

şi cu alte acte normative;

b. să trateze cu respect şi corectitudine contribuabilul;

c. să popularizeze legislaţia fiscală;

d. să informeze contribuabilul despre drepturile şi obligaţiunile lui;

e. să efectuieze controale fiscale şi să întocmească actele de rigoare; etc.

Pentru a-şi efectua cît mai competent atribuţiile sale organul fiscal colaborează cu autorităţile

publice care exercită atribuţii de administrare fiscală, acordîndu-le asistenţă la determinarea,

modificarea şi asigurarea stingerii obligaţiilor fiscale, la aplicarea măsurilor de executare silită şi

de tragere la răspundere pentru încălcări fiscale, elaborînd indicaţii metodice în domeniul

administrării impozitelor şi taxelor locale; organul fiscal controlează şi cu alte organe publice şi

organizaţii de stat, cum ar fi:

oficiul cadastral – de unde organul fiscal poate obţine informaţii cu privire la:

costul imobilului;

suprafaţa imobilului;

suprafaţa lotului deţinut de contribuabil.

Ministerul Afacerilor Interne,

Primăria Municipiului Chişinău,

Inspectoratul Municipal Chişinău.

Tot organul fiscal utilizează informaţiile de la întreprinderile private.

Deci aceasta a fost unul din punctele pe care le-am realizat în timpul practicii judiciare –

cunoaşterea atribuţiilor organului fiscal.

În următorul capitol al raportului dat voi încerca sa descriu mai detaliat cum îşi

îndeplineşte sarcinile de bază şi atribuţiile organului fiscal.

7

4. Sarcinile de bază şi atribuţiile Inspectoratului Fiscal Centru, sectia impozitarea

persoanelor fizice – cetăţeni.

Cum am menţionat mai sus, sarcina de bază a organului fiscal constă în exercitarea

controlului asupra respectării legislaţiei fiscale, asupra calculării corecte, vărsării depline şi la

timp la buget a sumelor obligaţiilor fiscale.

Obligaţiile de serviciu al unui inspector în cadrul Scţiei Impozitarea persoanelor fizice

sînt următoarele:

1. Ca funcţionarul fiscal să acţioneze în conformitate cu Legislaţia RM , în special a Codului

Fiscal.

2. Efectuează evidenţa integrală a obiectelor şi subiecţilor supuşi impunerii fiscale , utilizînd

toate sursele informaţionale necesare recepţionate de la OTC Chişinău, Agenţia Teritorială de

Privatizare, IMGFL, CCL şi CCG, Casa Naţională de Asigurări Sociale. În baza evidenţeă

contribuabillilor – operează, în funcţie de rezultatele verificării şi luării la evidenţă, modificările

şi schimbările în datele contribuabililor, conform regulamentului stabilit . Asigură trecerea în

cont ( prin prezentarea borderourilor respective ) a rezuştatelor evidenţei contribuabililor,

trecerea corectă a soldurilor restanţei, efectuarea calculului la impozitele pe proprietate.

3. Efectuează tipărirea , perfectarea şi înmînarea în termen ( nu mai tîrziu de 15 iunie a anului ) a

avizelor de plată la impozitele pe proprietate, conform prevederilor al. (7) p. “b” al art. 4 din

Legea Republicii Moldova nr. 1056-XXIV din 16 iunie 2000 “ pentru punerea în aplicare a

Titlului VI din Codul Fiscal “ şi art. 191-192 al Titlului V din Codul Fiscal ( Legea Republicii

Moldova nr. 407-XV din 26 iunie 2001 ). Asigură colectarea impozitului funciar şi pr bunurile

imobiliare, la sfîrşit de an – nu mai puţin de 96%.

4. Verifică dreptul de acordare a înlesnirilor la plata impozitelor pe proprietate în baza

prevederilor art. 283-284 al Titlului VI din Codul Fiscal, corectitudinea acordării acestora.

5. Efectuează controale fiscale la impozitul pe venit şi să întocmească actele de rigoare, să

verefice documentele de evidenţă şi dările de seamă a contribuabililor. În cazul depistării unei

încălcări fiscale şi neîndeplinirii cerinţelor legale, să emită proiectul deciziei şefului oficiului sau

şefului IFS mun. Chişinău – privind aplicarea de sancţiuni. Să remită contribuabilului sau

reprezentantului acestuia, în termenele prevăzute de legislaţia fiscală, decizia emisă. Să asigure

evidenţa corespunzătoare a materialelor vizînd rezultatele verificării obligaţiilor fiscale,

acţiunilor în vederea licrului cu restanţieri.

6. Să popularizeze legislaţia fiscală, să trateze cu respect şi corectitudine contribuabilul, să

informeze contribuabilul despre drepturile şi obligaţiile acestuia. Să examineze petitiile, cererile

şi cererile şi reclamaţiile contribuabililor în mod stabilit de lege.

8

7. Să nu divulge informaţiile care constituie secret fiscal.

8. Să elibereze la cererea în scris a contribuabilului certificate privind lipsa sau existenţa

restanţelor faţă de buget.

9. Să nu folosească situaţia de serviciu în interese persoanele meschine.

10. Să îndeplinească ordonanţele( inclusiv cele săptămînale ) emise de şeful secţiei şi şeful

oficiului.

11. Efectuează controlul corectitudinii calculării şi plenitudinii încasării taxei de stat.

12.Efectuează controale operative în locurile desfăşurării activitătii de întrprinzător întru

contracararea activităţii ilicite ţi luarea măsurilor de rigoare prevăzute de legislaţia RM.

13. Asigură colaborarea cu Organele autorităţilor publice locale şi autorităţile publice.

14. Participă la activitatea obştească a colectivului.

15. Asigură respectarea cu stricteţe a Codului etic a funcţionarului public.

16. Poartă răspundere în conformitate cu Legislaţia în vigoare.

În decursul practicii am încercat să iau cunoştinţă şi să pătrund în esenţa fiecărei atribuţii

în parte. Şi am urmărit modul în care persoanele fizice (cetăţenii rezidenţi şi nerezidenţi) îşi

îndeplinesc obligaţia fiscală.

Astfel organul fiscal ţine evidenţa contribuabililor, atribuindu-le coduri fiscale, care se

atibuie oricărei persoane fiice – cetăţean al Republicii Moldova, cetăţean străin sau apatrid – care

dispune de obiecte impozabile sau care are obligaţii fiscale, conform legislaţiei fiscale, sau care

au ţinut dreptul de a exercita o anumită activitate în baza patentei de întreprinzător.

Persoanele fizice au obligaţia de a plăti sume ca: impozit (pe venit, imobil, funciar),

majorare pentru întîrziere (penalitate) şi / sau amendă.

Conform Codului Fiscal al Republicii Moldova impozitul este o plată obligatorie cu titlu

gratuit care nu ţine de efectuarea unor acţiuni determinate şi concrede de către organul

împuternicit sau de către persoana cu functii de răspundere a acestuia pentru sau în raport cu

contribuabilul care a achitat această plată.

Deci am constatat că o persoană fizică are obligaţia fiscală de a achita:

Impozitul pe venit;

Impozitul pe imobil;

Impozitul funciar.

În continuare voi descrie modul în care sînt achitate aceste trei tipuri de impozote, bazîndu-

mă pe cunoştinţele obţinute în timpul practicii judiciare.

9

Impozitul pe venit

Orice persoană care obţine un venit e obligată să achite în trezoreria de stat o sumă

numită – impozitul pe venit. Conform legislaţiei fiscale obiect al impozitării este venitul brut,

inclusiv facilităţile acordate de patron.

Astfel, în venitul brut se includ:

Venitul provenit din activitatea de întreprinzător, din activitatea profesională şi din

alte activităţi similare;

Plăţile pentru munca efectuată şi serviciile prestate, facilităţile acordate de patron,

onorariile, comisioanele, primele şi alte retribuţii similare;

Venitul din chirie;

Creşterea de capital;

Royalty;

Dividendele obţinute de la un agent economic nerezident.

Pentru anul 2006 s-au stabilit următoarele praguri şi cote de impozitare pentru persoanele

fizice:

- 8% din venitul anual impozabil ce nu depăşeşte suma de 16200 lei;

- 13% din venitul anual impozabil ce depăşeşte suma de 16200 lei şi nu depăşeşte suma

de 21000 lei;

- 20% din venitul anual impozabil ce depăşeşte suma de 21000 lei.

Dacă vom examina cotele şi pragurile de impozitare din anii precedenţi, vom observa că

statul are tendinţa de a diminua pe cît este posibil povara fiscală a contribuabililor, şi de a mări

scutirile personale.

Oricărei persoane care obţine pentru activitatea sa salariu, i se reţine impozitul pe venit la

sursa de plată. Deci fiecare patron care plăteşte lucrătorului său salariu este obligat să calculeze,

ţinînd cont de scutirile solicitate de angajat, şi să reţină din aceste plăţi un impozit, determinat

conform modului stabilit de Serviciul Fiscal de Stat. Dacă contribuabilul a efectuat şi nişte

servicii, la sursa de plată se opreşte şi se varsă în bugetul de stat numai 5 %, celelalte procente

trebuie să le achite de sinestătător.

Declaraţia pe venit se depune pînă la 31 martie a fiecărui an.

Astfel fiecare întreprindere prezintă Inspectoratului fiscal, secţia impozitare persoane

juridice, Anexa nr. 2 pe personal unde se indică venitul fiecărui lucrător, informaţie care mai

apoi se transmite şi secţiei de impozitare a persoanelor fizice pentru a efectua contribuţiile

fiscale.

10

Contribuabilul se prezintă la Inspectoratul Fiscal pentru a depune declaraţia cu privire la

numai în două cazuri:

- dacă în decursul anului a avut mai multe surse de plată.

- A efectuat anumite servicii pentru care au fost oprite şi vărsate în bugetul de stat numai

5%.

Acest lucru contribuabilul trebuie să-l facă pînă la 31 martie.

Deci am făcut cunoştinţă cu aşa document fiscal ca „declaraţia fiscală” (Anexa 1), aici se

indică veniturile obţinute, impozitul reţinut la sursa de plată, scutirile de care beneficiază

contribuabilul (scutirea personală – 4500, scutirea pentru întreţinerea unui copil minor şi alte

persoane – 840, scutirea acordată soţului sau soţiei), creşterile de capital (de exemplu: venitul

obţinut de la vînzarea acţiunilor) şi altele.

În Declaraţie se indică:

- codul fiscal al contribuabilului,

- numele, prenumele şi

- adresa acestuia.

Sunt cazuri însă, cînd contribuabilul nu se prezintă pentru a depune declaraţia privind

impozitul pe venit. Atunci lucrătorii Inspectoratului Fiscal, cu ajutorul registrului de restanţe

(care se întocmeşte după baza de date utilizată de organul fiscal) verifică situaţia fiecărui

contribuabil considerat a fi restanţier.

Pot fi mai multe situaţii:

1. persoana decade din lista de restanţieri pentru că nu i s-a aplicat corect scutirea şi de

fapt el nu este restanţier.

2. persoana nu este restanţier – întîrziere de date.

3. persoana într-adevăr este restanţier, căci nici nu a depus declaraţia.

4. persoana şi-a declarat venitul, dar nu corect (de exemplu l-a diminuat).

Dacă contribuabilul este restanţier se întocmeşte un document fiscal numit citaţie (Anexa

2), în care se indică:

- adresa contribuabilului

- codul fiscal al contribuabilului

- numele, prenumele contribuabilului

- data şi ora cînd este chemat la oficiul fiscal

- documentele pe care trebuie să le prezinte

- ştampila oficiului fiscal

- semnătura şefului şi a executorului.

11

De fapt citaţia reprezintă un document de control fiscal care se trimite contribuabilului prin

poştă, la ea fiind ataşat avizul roşu.

Dacă contribuabilul primeşte citaţia este obligat să semneze avizul roşu, care se va întoarce

la oficiul fiscal drept dovadă că plicul cu citaţia a ajuns la destinatar.

Persoana este obligată să se prezinte la oficiul fiscal la data şi ora indicată în citaţie. În ziua

în care contribuabilul se prezintă, inspectorul fiscal întocmeşte un act de control, unde se indică

veniturile obţinute în decursul anului fiscal. Totodată se întocmeşte o Decizie cu privire la cazul

de încălcare a legislaţiei fiscale, unde se indică:

- numărul actului de control prin care se constată această încălcare;

- obligaţia care s-a constatat;

- amenda şi penalitatea, conform art. 260, 261 Cod fiscal.

Dacă contribuabilul recunoaşte aceste venituri i se calculează amenda şi penalitatea pentru

nedeclararea venitului şi neachitarea la timp a impozitului pe venit. Pentru anul 2006 s-a stabilit

o amendă de 5% pentru fiecare lună de întîrziere, dar maximumul fiind de 25% (art.260, alin.1)

şi o penalitate de 20%, pentru calcularea căreia este o formulă specială:

20%*imp. ce trebuia achitat*la nr.de zile întîrziate

Penalitatea=--------------------------------------------------------------------------

365 de zile

O altă situaţie frecvent soluţionată de inspectorii fiscali este aceea cînd contribuabilul

respectă termenii de prezentare a declaraţiei fiscale, însă a comis o greşeală în întocmirea

acesteia, anume nedeclarînd toate veniturile pe care le-a obţinut în decursul anului fiscal.

Şi în acest caz i se trimite contribuabilului la domiciliu o citaţie prin care e chemat la

oficiul fiscal, el fiind obligat să se prezinte la data indicată în citaţie. La fel se va calcula o

amendă, însă pentru diminuarea venitului obţinut, care reprezintă 24% (a cîte 2% pentru fiecare

lună de întîrziere, dar nu mai mult de 24 %) şi desigur penalitatea de 20%, pentru suma

nedeclarată.

Următorul pas este anularea declaraţiei care a fost depusă iniţial de contribuabil, print-un

blanc special, care se trimite la Centrul de Calcul. Contribuabilul care s-a prezentat la oficiul

fiscal va întocmi o nouă declaraţie, iar inspectorul fiscal va întocmi un jalon unde se indică

amenda şi penaşitatea, acesta fiind un alt document de control fiscal. La acest pachet de

documente se adiţionează şi o decizie care întăreşte procedura dată, semnată de şeful

Inspectoratului fiscal teritorial.(Toate acestea se efectuează la prezentarea copiei chitanţei care

confirmă că şi-a achitat datoria făţă de buget.)

12

Pot fi cazuri cînd contribuabilul să nu recunoască veniturile care au fost introduse în baze

de date a inspectoratului fiscal. Astfel contribuabilul are dreptul de a scrie o cerere de contestare

împotriva informaţiei pe care el o consideră falsă, cu privire la venitul l-a obţinut, prezentată de

inspectoratul fiscal.

Oficiul fiscal efectuează o cerere către persoana juridică care a prezentat informaţia dată

despre contribuabil. Dacă persoana juridică nu se află în raza de activitate a Inspectoratului fiscal

Centru, se cere informaţia de al oficiul fiscal în competenţa căreia se află persoana juridică

solicitată.

Dacă totuşi s-a produs o greşeală şi contribuabilul într-adevăr nu a obhţinut venitul declarat

de persoana juridică, el va achita impozit doar pe venitul obţinut.

Dacă însă se adevereşte că contribuabilulul a obţinut venitul ce nu l-a declarat, acesta va

achita amendă pentru diminuare şi întîrziere de achitare a impozitului, cît şi penalitatea pentru

acest venit nedeclarat.

Această persoană poate beneficia de o scutire de 50%, în cazul în care este gata să-şi achite

datoria faţă de bugetul de stat timp de trei zile. Pentru aceasta e nevoie să scrie o cerere de

reducere, pe care urmează să o prezinte şefului Inspectoratului Fiscal. Acesta va emite o Decizie

privind reducerea amenzii cu 50%, unde se va indica:

- numele şi prenumele beneficiarului

- codul fiscal al acestuia

- data întocmirii deciziei

- numărul deciziei faţă de care se aplică reducerea de 50%.

Conform legislaţiei fiscale termenul maxim în care Inspectoratul Fiscal poate să oblige

contribuabilul să-şi achite impozitul pe venit este de patru ani. În practică, însă, lucrurile stau

altfel. De obicei dacă este posibil, se încasează impozitul pe acel an, fără amendă sau penalitate

care între timp pot deveni nişte sume enorme.

Sunt cazuri cînd are loc o supraplată la bugetul de stat. Aceasta se poate întîmpla dacă:

1. contribuabilul a luat o scutire care nu a fost introdusă în baza de date a oficiului

fiscal.

2. contribuabilul este invalid, dar acest fapt nu s-a luat în consideraţie cînd i s-a

calculat impozitul.

3. s-a comis o greşeală la contabilitate.

În acest caz, contribuabilul are dreptul de a scrie o cerere pentru a i se returna supraplata.

Procedura nu trebuie să dureze mai mult de 37 de zile. Dacă el are datorie faţă de anii

precedenţii, supraplata o va primi numai în cazul cînd îşi va achita rstanţa. Adică supraplata

13

poate fi transferată numai anii viitori. După aceasta contribuabilul merge la Trezoreria de Stat

care-i întoarce supraplata.

Această procedură poate fi efectuată în două moduri:

- cash;

- îi deschide un cont în bancă pe care-i transferă banii.

Dacă totuşi contribuabilul nu s-a prezentat pentru a-şi achita restanţele faţă de bugetul de

stat, după ce i-a fost expediată citaţia sau refuză să achite de bună voie, inspectoratul întocmeşte

pachetul de documente fără contribuabil, în două exemplare (dar fără jalon – deoarece nu şi-a

achitat datoria):

- unul pentru contribuabil pe care-l expediază cu avizul roşu.

- Altul juristului secţiei impozitare persoane fizice.

Astfel urmează acţiunea în judecată.

În cele din urmă aş putea spune că urmărind procesul de achitare a impozitului pe venit, am

obsercat că deseori contribuabilii nimeresc în asemenea situaţii (descrise mai sus), datorită

faptului că nu cunosc legislaţia sau datorită incompetenţei angajatorilor care nu declară corect

informaţii despre angajaţii proprii. De aceea cred că ar trebui de iniţiat procesul de informare a

populaţiei cu privire la obligaţia fiscală, pentru a evita situaţiile de nedeclarare a veniturilor.

Acest lucru ar duce la înbunătăţirea sistemului fiscal al Republicii Moldova.

Impozitul pe imobil

Impozitul pe imobil este o altă obligaţie fiscală a contribuabililor – persoane fizice

(rezidenţi şi nerezidenţi). Conform art. 276 Cod fiscal impozitul pe imobil este un impozit local

care reprezintă o plată obligatorie la buget de al valoarea bunurilor imobiliare.

Subiecţii impunerii sînt persoanele fizice rezidente şi nerezidente ai Republicii Moldova :

a) proprietarii bunurilor imobiliare de pe teritoriu Republicii Moldova

b) deţinătorii drepturilor patrimoniale asupra bunurilor imobiliare de pe teritoriul

Republicii Moldova ce se află în proprietate publică a szatului sau în

proprietatea publică a unităţilor administrativ – teritoriale şi arendaşii care

arendează un obiect al impunerii proprietate privată, dacă contractul de arendă

nu prevede altfel. Pentru bunurile imobiliare ale autorităţilor publice şi ale

instituţiilor finanţate de la bugetele de toate nivelurile, transmise în arendă sau

locaţiune, subiecţi ai impunerii sînt arendaşii sau locatarii.

Faptul că persoanele specificate mai sus nu deţin un document ce ar atesta dreptul de

proprietate asupra bunurilor imobiliare, precum şi faptul neexecutării obligaţiei de înregistrare a

14

drepturilor patrimoniale prevăzute de legislaâiei nu pot constitui temei pentru nerecunoaşterea

acestor persoane în calitate de subiecţi ai impunerii privind bunurile imobiliare respective, în

cazul în care aceste persoane exercită, de fapt dreptul de posesie, de folosinţă şi de dispoziţie

asupra acestor bunuri.

În cazul în care bunurile imobiliare se află în proprietate comună în diviziune a mai

multor persoane, subiect al impunerii este considerată fiacare dintre aceste persoane, în cota –

parte care îi revine.

În cazul în care bunurile imobiliare se află în proprietate comună în devălmăşie, subiect al

impunerii este considerat, în baza acordului comun, unul din proprietari. În acest caz toţi

proprietarii poartă o răspundere solidară pentru îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Începînd cu anul 2005 impozitul pe imobil achită atît proprietarii imobilului privat cît şi

neprivat.

În decursul practicii am urmarit modul în care se determinase obligaţia fiscală cu privire

la proprietarii de imobil şi modul de achitare a acesteia.

Termenii de achitare a impozitului pe imobil : nu mai tîrziu de 15 iunie şi 15 octombrie a

anului curent. Cei care achită înainte de termenii stipulaţi mai sus, dispun de o reducere de 15 %.

Astfel în luna aprilie inspectoratul fiscal tapează chitanţele în care se indică suma

impozitului pe care o datorează fiecare contribuabil. Aceste chitanţe sunt la numar patru dintre

care două sunt pentru prima perioadă a anului, iar celelalte două pentru cea de-a doua perioadă a

anului, deoarece comform legislaţiei fiscale impozitul pe imobil se achită în două rate. Acest

lucru se face pentru a uşura povara fiscală pe care o au persoanele fizice. Pentru determinarea

acestei obligaţii fiscale, inspectoratul fiscal utilizează informaţii oferite de oficiul cadastral

teritorial, unde de fapt are loc înregistrarea fiecărui imobil, adica dreptul de proprietae a acestuia.

Astfel în baza de date a inspectoratului fiscal sunt date despre proprietarul bunului imobil, costul

acestuia conform căruia se calculează impoyitul datorat pe imobil.

Însă sistemul nu este atît de eficient fiind-că am observat că deseori chitanţele erau tapate

pe numele altei persoane care de fapt nu mai era proprietară a bunului imobil dat.

Acest lucru se întîmplă din cauza că noul prprietar nu prezintă informaţia inspectoratului

fiscal, pentru ca baza de date să fie schimbată. Astfel obligaţia fiscală se majorează,

contribuabilul fiind considerat drept restanţier, uneori cîţiva ani la rînd.

În cazul neachitării impozitul pe imobil contribuabilului i se trimite la domiciliu

avertisment – document de control fiscal, însoţit de aviz roşu, unde este indicat :

Numele, prenumele;

Domiciliul;

Suma datorată;

15

Loicul unde el poate să achite impozitul;

Data maximă de achitare;

Numele executorului;

Telefonul de contact.

În practică des se întîlnesc cazuri cînd contribuabilii comit greşelianume în modul de

achitare a impozitului pe imobil. De exemplu cum ar fi banca la care se achită suma datorată la

bugetul de stat. Achitarea impozirului se efectuiază numai la filialele Bancii de Economii. În aşa

mod, informaţia despre contribuabilii care şi-au onorat obligaţia fiscală va ajunge garantat şi

rapid în baza de date a oficiului fiscal.

O altă contrubuţie a inspectoratuuli fiscal este de a colecta impozitele locale, adică lucrul

pe sector. Astfel am luat cunoştinţă şi cu această atribuţie, participînd la procesul dat. Fiecarui

inspector i se acordă un chitanţier cu ştampila oficiului fiscal. El nu colectează numai sumele

datorate de persoanele fizice, dar şi eliberează chitanţe în mod oficial.

Deci colaboratul inspectoratului fiscal este oibligat să depună toate eforturile pentru a

depista restanţierii şi să-i oblige a lichida orice datorie faţă de bugetul de stat.

Dacă dupa aceasta nu se achită impozitul pe imobil, inspectoratul fiscal are dreptul de a

iniţia procedura de sechestru împotriva restanţierului.

Cota impozitului pe imobil pentru anul 2005 s-a stabilit de 0,3 din costul imobilului, dacă

acesta are o valoare de pînă la 30000 lei şi suprafaţa lui nu depaşeşte 100 metri pătraţi. În cazul

cînd suprafaţa şi costul este mai mare, se utilizează alte cote de impozitare. Astfel conform

legislaţiei fiscale avem:

De la 100 mp la 150 mp – 1,5 ori;

De la 150 mp la 200 mp – 2 ori;

De la 200 mp la 300 mp – 10 ori;

Mai mult de 300 mp – 15 ori.

Acest mod de impozitare se utilizează în special nu pentru apartamente dar pentru case.

O problemă mai majoră este declararea incorectă a costului imobilului şi suprafeţei acestuia

de către contribuabili şi drept reziltat vărsarea în bugetul de stat a unor impozite foarte mici.

Această problemă apare şi datorită unui sistem inefficient a ducerii evidenţei informaţiilor

necesre.

Există totuşi persoane care sunt scutite de impozitul pe imobil:

Persoanele de vîrstă pensionară;

Invalizii de gradul I şi II;

Invalizii din copilărie;

Invalizii de gradul III.

16

Dacă costul imobilului depăşeşte 30000 lei, mai este o categorie de personae care

beneficiază de scutire a impozitului pe imobil:

Familiile participanţilor căzuţi în acţiunile de luptă pentru apărarea integrităţii

teritoriale şi independenţei Republicii Moldova;

Familiile militarilor căzuţi în acţiunile de luptă din Afganistan;

Familiile care au copii invalizi în vîrstă de pînă la 18 ani;

Familiile persoanelor decedate în urma unor boli cauzate de participarea lor la

lucrările de lichidare a consecinţelor avariei de la C.A.E. Cernobîl.

Inspectoratele fiscale în baza datelor cadastrale, organizează ţinerea cadastrului fscal şi

monitoringul informiâiei privind fiecare subiect şi obiect al impunerii. Forma şi metodele de

ţinere a cadastrului fiscal, de eliberare a informaţiei pe care o conţine se stabilesc către

Inspectoratul Fiscal Principal de Stat.

Impozitul funciar

Se efectuiază tot aceeşi procedură ca şi în cazul impozitului pe imobil, cota de impozitare

însă diferă, şi anume:

Pentru loturile din regiunile urbane 100 mp – 10 lei;

Pentru loturile din localităţile rurale 100 mp – 1 leu.

Diferenţa de impozitare este foarte evidentă. Probabil statul a luat o decizie ca aceasta

pentru a susţine populaţia acestor regiuni, care se ocupă în special de prelucrarea pămîntului.

Ca şi în cazul impozitului pe venit, imozitul funciar se achită în două rate, pentru a uşura

obligaţia fiscală a cotribuabililor, iar inspectorii fiscali efectuiază aceleaşi acţiuni pentru

lichidarea restanţelor.

În atribuţiile secţiei persoane fizice intră şi dreptul de a elibera patente. Pentru

acesta este numit un colaborator al secţiei care îndeplineşte această funcţie, activînd în

baza Constituţiei R. Moldova, a Codului Fiscal şi a Legii “cu privire la patenta de

întreprinzător”. Patenta se eliberează în baza Legii respective contra plată, reglementată la

fel prin Legea dată, fiind o taxă fixă şi bine determinată. Taxa pentru patentă poate fi

achitată lunar, patenta prelugindu-se la fel lunar. Cînd se achită pe o perioadă mai mare

de timp (6 luni sau 1 an), patenta la fel se eliberează pe aceiaşi perioadă.

Persoana responsabilă de eliberarea patentelor, trimestrial informează Direcţia de

venituri a IFS mun. Chişinău informaţia privind încasările date şi eliberarea şi prelungirea

patentelor. Pentru înstrăinarea proprietăţii contractul dat se notifică la biroul notarial.

17

Tranzacţia respectivă se face numai în cazul prezentării de la organul fiscal a unui

certificat , care confirmă lipsa restanţei la impozitul pe proprietate pe o anumită perioadă

de timp.

Persoana fizică poate beneficia de restituirea impozitului pentru bunurile imobiliare

achitate în plus, aceasta se face prin cec, în baza registrului de evidenţă a avizelor

privind restituirea acestora .

Ca persoană fizică - cetăţean al R.Moldova, acesta poate să se domicilieze peste

hotarele ei. În acest caz este nevoie să prezinte la organele de resort un certficat care

confirmă lipsa restanţei faţă de bugetul public naţional. Pentru aceasta, iniţial depune o

cerere , la care se anexează documente confirmative a onorării obligaţiunii faţă de buget.

După depunerea cererii , aceasta se examinează şi în termen de 10 zile lucrătoare

se eliberează certificatul privind lipsa sau existenţa restanţelor faţă de bugetul naţional .

18

6.Concluzie.

După trei luni de practică în incinta inspectoraului fiscal, am ajuns la concluzia că nu e

necesar a poseda numai cunoştinţele teoretice; ele trebuie aplicate nemijlocit în practică pentru a

pătrunde în esenţa legislţiei fiscale şi procedurii de aplicare a acesteia.

Totodată practica ma ajutat să cunosc mai bine sistemul fiscal ce ţine în special de

achitarea impozitelor de către persoanele fizice.

Am luat cunoştinţă cu documentele fiscale utilizate pentru ducerea evidenţei

contribuabililor şi obligaţiei lor fiscale; pentru a constata încălcările legislaţiei fiscale.

Am văzut cît de important este de a cunoaşte prevederile legislaţiei ca fiind viitor

contribuabil, în deosebi de a cunoaşte modul în care se completează o declaraţie privind

veniturile obţinute. La prime vedere pare a fi un lucru fără importanţă, dar de fapt deseori apar

probleme legate anume de depunerea declaraţiei pe venit. Mulţi contribuabili nu cunosc ce

prezintă venitul impozabil şi ca crezultat nu declară unele venituri, ceea ce duce la: restanţe,

amenzi, penalităţi.

Ca să nu se întîmple satfel de situaţii e necesar, după părerea mea – ca populaţia să fie

informată ma detaliat în ceea ce priveşte legislaţia fiscală.

În general am observat că aceasta nu e unica problemă a sistemului fiscal. Una destul de

majoră ar fi eschivarea de la plata impozitelor, cu care colaboratorii inspectoratului fiscal luptă

mereu.

Pentru ca sistemul fiscal să funcţioneze mai bine este nevoie de a se înlătura lacunele

existente în legislaţie, dar acest lucru nu e destul de uşor, deoarece relaţiile sociale se modifică in

continuu, iar situaţia economică a Republicii Moldova nu este destul de stabilă.

O altă concluzie pe care am dedus-o după petrecerea practicii este că oficiul fiscal

reprezintă o celulă importantă a sistemului fiscal, că lucrul pe care îl efectuiază lucrătorii

inspectoratului fiscal este foarte necesar şi util.

Statul nostru se bazează în primul rînd pe impozite, deaceea acest sistem trebuie să

funcţioneze foarte bine. Astfel lucrătorii trebuie să-şi respecte în mod strict obligaţiile de

serviciu.

În cele din urmă pot spune că perioada de practică este importantă pentru un student,

dîndu-i posibilitatea de ase afirma şi a-şi aplica cunoştinţele teoretice.

19