Prajñāpāramitā Sūtra

Discursul despre perfecţiunea transcendentă a înţelepciunii-cunoaştere

versete şi proză de 8,000 de rânduri

Reprezentare a Divinului Buddha predând Dharma discipolilor, aflată în Chanthaburi, Thailanda

1

Notă introductivă Această lucrare se poate găsi la adresa web: http://www.AryaDharma.ro (click pentru a o vizita) Pe acest site veţi găsi multe traduceri ale unor texte esenţiale din Buddha-

Dharma, atât Sutre (discursuri sau învăţături ale Divinului Buddha) cât şi tratate fundamentale derivate din aceste Sutre, adnotate sau comentate, după caz.

Toate textele de pe site (inclusiv acest text) sunt disponibile gratuit, se pot

descărca gratuit, se pot folosi în mod gratuit, se pot tipări, şi se pot distribui ca fişiere sau ca documente tipărite, oricui doriţi, dacă şi numai dacă nu faceţi nicio modificare asupra lor, şi dacă şi numai dacă le oferiţi celorlalţi în mod gratuit.

În caz contrar, toate drepturile sunt rezervate. Dacă aveţi nevoie de alte drepturi, de alte formate ale textelor sau de alte

variante ale lor, vă rugăm să luaţi legătura cu noi. Traducere, prefaţă, introducere, comentarii, note, îngrijire: Alin Tocaciu Versiunea: decembrie 2019 Prin virtutea meritelor acumulate prin a traduce, a corecta, a adnota, a

comenta, a publica şi a răspândi această lucrare, fie ca toate fiinţele să atingă Trezirea Perfectă.

http://www.aryadharma.ro/

2

Prefaţă În budism, Prajñāpāramitā Sūtra este considerată cea mai importantă şi mai

profundă Sutra. De altfel, este şi singura care conţine această afirmaţie. Numeroasele lucrări ale lui Ārya Nāgārjuna, şi un număr foarte mare de lucrări ale multor alţi maeştri au ca obiect de analiză sau de comentariu tocmai această Sutra, şi ceea ce indică ea.

În acest document veţi găsi varianta fără prefaţă (adică fără alta decât acest

rezumat), fără adnotări, fără dicţionar şi fără anexe a „Prajñāpāramitā Sūtra în 8.000 de versete” – aici este numai textul acestei minunate Sutre.

Pe aceeaşi pagină web cu această traducere puteţi găsi şi varianta care

include o prefaţă extinsă care explică în detaliu noţiunile fundamentale din Dharma în general şi din această Sutra extrem profundă în particular, numeroase adnotări, un dicţionar cuprinzător pentru termenii folosiţi în Sutra, precum şi două variante ale „Prajñāpāramitāhṛdaya Sūtra”, adică ale versiunii de 25 de versete.

După ce aţi citit varianta de faţă şi aţi ajuns la propria înţelegere directă, este

posibil ca prefaţa amănunţită, adnotările şi dicţionarul de termeni să vă ajute în înţelegerea mai precisă a Sutrei.

Tot pe aceeaşi pagină web mai puteţi găsi şi „Vajracchedikā Prajñāpāramitā

Sūtra”, adică versiunea în 300 de versete a acestei Sutre, precum şi numeroase alte texte care vă pot ajuta în înţelegerea şi urmarea Dharmei, adică a învăţăturilor Divinului Buddha.

3

VERSETE DESPRE PERFECŢIUNEA ÎNŢELEPCIUNII Prajñāpāramitā – Ratnaguṇasaṃccayagāthā

4

Omagiu tuturor Buddhaşilor şi Bodhisattvaşilor! Divinul, pentru a bucura cele patru adunări şi pentru a lumina şi mai mult

această perfecţiune a înţelepciunii [şi a-i uşura înţelegerea], a predicat următoarele versete:

Capitolul I

Îndemn preliminar

„Generaţi cât de multă iubire, respect şi încredere vă stă în putere! Înlăturaţi mizeriile [minţii] care produc blocaje şi curăţaţi-vă toate petele! Ascultaţi Perfecţiunea Înţelepciunii, a blânzilor Buddhaşi, Predată pentru binele lumii, destinată spiritelor eroice!

Sursa autorităţii lui Subhūti

Toate râurile din această Jambudvīpa, Care fac să crească florile, fructele, ierburile şi copacii, Toate izvorăsc din puterea şi măreţia regelui Nāga-şilor, Din puterea magică a Dragonului care vieţuieşte în lacul Anopatapta. Tot aşa, orice dharme expun şi demonstrează discipolii lui Jina, Orice predau şi orice explică cu atât de multă pricepere Despre activitatea sfinţilor care duce la fericirea şi la extazul suprem Şi despre fructul acestei activităţi – toate sunt acţiunile lui Tathāgata. Pentru că orice învăţături a predat Jina, Ghidul către Dharma, Discipolii săi, dacă sunt autentici, au fost bine instruiţi în ele. Ei predau din experienţa directă, apărută din antrenamentul lor; Învăţătura lor răsare numai din puterea Buddhaşilor, şi nu din propria lor

putere.

Învăţăturile de bază

[Nu există] nici înţelepciune, nici perfecţiune supremă, Nici Bodhisattva şi nici Mintea Trezirii. Dacă nu se tulbură şi nu simte nicio urmă de frică atunci când află asta, Un Bodhisattva urmează înţelepciunea celui Bine-Plecat.

5

În formă, în senzaţie, voinţă, percepţie şi conştiinţă, Nicăieri în aceste [agregate], ei nu găsesc vreun loc pe care să se sprijine. Ei rătăcesc fără casă, dharmele nu-i ţin niciodată, Şi nici nu aderă la ele – ei vor câştiga inevitabil Trezirea (Bodhi) lui Jina. Srenika rătăcitorul, în cunoaşterea adevărului Nu a putut găsi nicio bază, deşi agregatele (skandha) nu au fost distruse. La fel şi Bodhisattva, atunci când înţelege dharmele aşa cum trebuie, Nu se retrage în Odihna Binecuvântată. El sălăşluieşte apoi în înţelepciune. Ce este această înţelepciune, a cui şi de unde, întreabă el, Şi apoi află că toate aceste dharme sunt complet goale. Neintimidată şi neînfricată în faţa acestei descoperiri, Această fiinţă a iluminării nu este departe de Trezire. A urma agregatele: forma, senzaţia, percepţia, Voinţa şi conştiinţa, şi a nu reuşi să le înţelegem cu înţelepciune Sau a imagina aceste agregate ca fiind goale, Înseamnă a urma semne, a ignora calea non-producerii. Însă, când el nu urmează forma, senzaţia sau percepţia, Voinţa sau conştiinţa, ci rătăceşte fără casă, Nefiind conştient că înaintează ferm în înţelepciune, Gândurile sale [fiind] la non-producere – atunci cea mai bună dintre

meditaţiile calme îşi croieşte drum către el. Prin ea, Bodhisattva sălăşluieşte acum liniştit în sine, Starea sa viitoare de Buddha fiind asigurată de Buddhaşii de dinaintea sa. Fie absorbit într-o meditaţie, fie în afara ei, pentru el este indiferent. Pentru că el cunoaşte natura esenţială, originară a lucrurilor, aşa cum sunt.

Urmând această Cale, el urmează înţelepciunea Buddhaşilor, Şi totuşi nu percepe dharmele pe care le urmează. El cunoaşte cu înţelepciune această parcurgere ca non-parcurgere, Aceasta este practica sa a înţelepciunii, cea mai înaltă perfecţiune.

6

Ceea ce nu există, acel non-existent, cei proşti îl imaginează; Ei îşi închipuie atât non-existenţa, cât şi existenţa. Ca adevăruri ultime, nici existenţa şi nici non-existenţa nu sunt reale. Atunci când înţelege asta cu înţelepciune, un Bodhisattva merge mai

departe. Dacă el cunoaşte cele cinci agregate [ca fiind] asemeni unei iluzii, Însă nu consideră iluzia un lucru şi agregatele un altul, Şi dacă, eliberat de ideea de multiplicitate, el înaintează în pace, Atunci aceasta este practica sa a înţelepciunii, cea mai înaltă perfecţiune. Cei care au atât învăţători buni cât şi o introspecţie profundă Nu pot fi speriaţi atunci când aud învăţăturile profunde ale Mamei. Însă cei cu învăţători răi, cei care pot fi îndrumaţi greşit de către alţii, Sunt distruşi din aceste motive, ca un vas de lut nears atins de umezeală.

Trei termeni-cheie definiţi

Care este motivul pentru care vorbim despre „Bodhisattva”? Dornici să facă să dispară toată ataşarea, să o reteze cu totul, Destinul lor este adevărata non-ataşare, sau Trezirea Victorioşilor. De aceea, ei sunt numiţi „Fiinţe care fac eforturi pentru Trezire” (Bodhi-

sattva). Care este motivul pentru care „Fiinţele Măreţe” sunt numite astfel? Ele se ridică în cel mai înalt loc, deasupra unui număr imens de persoane, Şi unui număr imens de persoane ei le retează vederile greşite. De aceea am ajuns să vorbim despre ele ca „Fiinţe Măreţe”. Măreţ în dărnicia sa, măreţ ca gânditor şi ca putere, Bodhisattva se urcă pe corabia Victorioşilor Supremi. Înarmat cu măreaţa armură, el îl va înfrânge şi îl va supune pe vicleanul

Māra. Acestea sunt motivele pentru care „Fiinţele Măreţe” sunt numite astfel. Această cunoaştere îi arată toate fiinţele ca pe o iluzie, Semănând cu o mare mulţime de oameni, făcută să apară la o răscruce [de

drumuri] De către un magician, care taie apoi multe mii de capete; El cunoaşte toată această lume vie ca pe un spectacol fals, şi totuşi rămâne

neînfricat.

7

Forma, percepţia, senzaţia, voinţa şi conştiinţa Sunt neunite, niciodată legate, nu pot fi eliberate. Neînfricat în gândul său, el merge spre propria Trezire (sau Iluminare), Care este cea mai bună armură pentru cei mai presus dintre oameni. Din nou, care este „corabia care duce la Trezire”? Suit pe ea, Bodhisattva ghidează toate fiinţele către Nirvana. Măreţ este acel Vehicul, imens, vast ca vastitatea spaţiului. Cei ce călătoresc pe el sunt duşi la siguranţă, încântare şi tihnă.

Natura transcendentă a Bodhisattvaşilor

Astfel transcenzând lumea, el scapă înţelegerii şi percepţiei noastre. „El merge în Nirvana”, dar nimeni nu poate spune unde s-a dus. Un foc este stins, dar unde, întrebăm, a plecat acel foc? Tot aşa, cum l-am putea găsi pe cel care a găsit Odihna celor

Binecuvântaţi? Trecutul, prezentul şi viitorul unui Bodhisattva trebuie că ne scapă, Cele trei dimensiuni ale timpului nu îl ating cu nimic. El este chiar pur, liber faţă de condiţii, nestânjenit de nimic. Aceasta este practica sa a înţelepciunii, cea mai înaltă perfecţiune. Bodhisattvaşii înţelepţi, mergând astfel, reflectează la non-producere Şi în acelaşi timp generează în ei înşişi măreaţa compasiune, Care este însă lipsită de orice noţiune sau idee de fiinţă. Astfel practică ei înţelepciunea, cea mai înaltă perfecţiune. Însă când noţiunile de suferinţă şi de fiinţe îl fac să gândească: „Voi înlătura suferinţa, voi lucra pentru binele lumii!” Atunci fiinţele sunt imaginate, un sine este imaginat, Iar practica înţelepciunii, a celei mai înalte perfecţiuni, lipseşte. El cunoaşte cu înţelepciune că tot ceea ce trăieşte este neprodus, aşa cum

este şi el însuşi; El ştie că tot ceea ce este, nu există mai mult decât el însuşi sau decât

oricare fiinţe. Neprodusul şi produsul nu sunt distincte, [nu se pot deosebi], Aceasta este practica înţelepciunii, cea mai înaltă perfecţiune.

8

Toate cuvintele pentru lucrurile folosite în această lume trebuie lăsate în urmă,

Toate lucrurile produse şi făcute trebuie transcense, depăşite; Atunci este câştigată cunoaşterea nemuritoare, supremă şi incomparabilă. Acesta este sensul în care vorbim despre înţelepciunea perfectă. Atunci când un Bodhisattva îşi desfăşoară practica fără îndoieli, El este cunoscut ca sălăşluind priceput în înţelepciune. Niciuna dintre dharme nu există cu adevărat, natura lor esenţială originară

este goală, vidă. A înţelege asta este practica înţelepciunii, a perfecţiunii supreme.

Capitolul II

Unde stau Bodhisattvaşii

El nu stă în formă, în percepţie sau în senzaţie, În voinţă sau în conştiinţă, în niciunul dintre agregate (skandha). El stă numai în adevărata natură a Dharmei. Atunci aceasta este practica sa a înţelepciunii, cea mai înaltă perfecţiune. Schimbare şi neschimbare, suferinţă şi tihnă, sine şi non-sine, Îndrăgit şi respingător – toate sunt doar o singură Aseitate în această

Vacuitate. Şi astfel, el nu stă în fructul pe care l-a câştigat, care este întreit: Cel al unui Arhat, al unui Buddha Solitar şi al unui Buddha complet iluminat. Conducătorul însuşi nu s-a oprit în tărâmul necondiţionatului Şi nici în lucrurile supuse condiţiilor, ci a cutreierat liber, fără casă: Tot aşa, un Bodhisattva stă fără niciun suport şi nicio bază. Această poziţie a fost numită de către Jina o poziţie lipsită de o bază.

Prin ce se antrenează Bodhisattvaşii

Cei care vor să devină Discipolii lui Buddha Sau Pratyekabuddhaşi, sau Regi ai Dharmei, Nu pot atinge scopurile respective fără a recurge la această Răbdare. Ei traversează, însă ochii lor nu sunt [aţintiţi] pe malul celălalt.

9

Cei care predau Dharma şi cei care ascultă atunci când este predată, Cei care au câştigat fructul unui Arhat, al unui Buddha Solitar sau al unui

Salvator al Lumii, Şi Nirvana obţinută de cei înţelepţi şi de cei învăţaţi, Toate acestea sunt simple iluzii, simple vise, astfel ne-a învăţat Tathāgata. Patru feluri de persoane nu sunt speriate de această învăţătură: Fiii lui Jina, pricepuţi în adevăruri; sfinţii incapabili să se mai întoarcă din

drum; Arhaţii liberi de întinăciune şi de coruperi şi care au terminat cu îndoielile; Cei pe care îi maturizează învăţătorii buni sunt socotiţi cel de-al patrulea

fel. Mergând astfel, un Bodhisattva înţelept şi învăţat Nu se antrenează pentru a ajunge un Arhat şi nici pe nivelul

Pratyekabuddhaşilor. De dragul atotcunoaşterii, el se antrenează numai în Buddha-Dharma. Non-antrenamentul este antrenamentul său, şi nimeni nu este antrenat

prin el.

Creşterea sau descreşterea formelor nu este scopul antrenamentului său, Şi nici nu-şi propune să obţină diverse dharme. Prin acest antrenament, el poate spera să obţină numai şi numai

atotcunoaşterea. Către ea înaintează atunci când se antrenează astfel, şi se desfată în

virtuţile ei.

Adevăruri despre existenţă

Formele nu sunt înţelepciune, şi nici înţelepciunea nu este găsită în formă, În conştiinţă, percepţii, senzaţii, sau în voinţă. Ele nu sunt înţelepciune şi nici nu există înţelepciune în ele. Aceasta este ca spaţiul, fără nicio întrerupere sau crăpătură. Natura originară, esenţială, a tuturor suporturilor obiective este

nemărginită. De asemenea, şi natura esenţială originară a fiinţelor este nemărginită. Aşa cum natura esenţială originară a spaţiului nu are limite, Tot astfel, nici înţelepciunea Cunoscătorilor Lumii nu are limite.

10

„Percepţii”: simple cuvinte, astfel ne-au spus Conducătorii; După ce percepţiile au fost date uitării şi au dispărut, uşa se deschide către

Dincolo. Cei care reuşesc să se elibereze de percepţii, Ajungând Dincolo, împlinesc poruncile Învăţătorului. Dacă, timp de ere nenumărate ca nisipurile Gangelui, Conducătorul însuşi ar rosti necontenit cuvântul „fiinţă”, Nemişcată, pură încă de la început, nicio fiinţă nu ar putea rezulta din

vorbirea sa. Aceasta este practica înţelepciunii, cea mai înaltă perfecţiune.

Concluzie

Şi astfel Jina îşi încheie învăţătura şi ne spune la sfârşit: „Când tot ceea ce am zis şi am făcut a fost în sfârşit în acord cu

înţelepciunea perfectă, Atunci am primit această profeţie de la Cel ce a plecat înaintea mea: «În viitor, vei fi un Buddha, Perfect Trezit!»”

Capitolul III

Meritul care decurge din înţelepciunea perfectă

Cel care se va ocupa de această Perfecţiune a Înţelepciunii, Calea pe care o urmează Salvatorii, şi o va studia consecvent, Nu poate fi rănit de apă, foc, otravă şi sabie, Iar Māra şi oştirile sale nu vor găsi nicio intrare la el. Cineva ar putea să construiască Stupe pentru un Buddha plecat să se

odihnească, Făcute din cele şapte lucruri preţioase, şi apoi să le venereze Până când mii de koti de tărâmuri vor fi pline cu aceste Stupe ale lui

Tathāgata, Care vor fi aşadar nenumărate, ca nisipurile Gangelui; Şi, tot aşa, atâtea fiinţe câte se găsesc în nenumărate koti de tărâmuri, Fără a mai face nimic altceva, să venereze acele Stupe Cu flori paradisiace, şi cu cele mai bune parfumuri şi alifii înmiresmate, În răstimpul eonilor din cele trei perioade, şi chiar mai mult decât atât;

11

Însă dacă altcineva a copiat această carte, Mama Buddhaşilor, Din care izvorăsc Ghizii cu cele zece puteri, Şi dacă ar purta-o în minte, şi ar venera-o cu flori şi cu pomezi înmiresmate, Atunci toţi cei care au venerat Stupele ar avea doar o cantitate infimă din

meritul său.

Înţelepciunea perfectă, o învăţătură măreaţă

Această Perfecţiune a Înţelepciunii Jina-şilor este o învăţătură măreaţă, Oprind, în multele lumi cu fiinţe vii, dharmele care produc suferinţe şi boli. Salvatorii Lumii din trecut, din viitor şi cei [din prezent] din cele zece

direcţii, Prin antrenarea în această învăţătură, au devenit medicii supremi. Şi cei care merg în practica grijii pentru bunăstarea celorlalţi şi a

compasiunii, Ei, înţelepţii, după ce s-au antrenat în această învăţătură, vor atinge

Trezirea. Cei care au fericire condiţionată, şi cei care au fericire necondiţionată, Toată fericirea lor trebuie cunoscută ca izvorând din această [învăţătură].

Înţelepciunea perfectă şi celelalte cinci perfecţiuni

Potenţial, nestematele se găsesc împrăştiate prin pământ, Iar când condiţiile sunt favorabile, ele cresc într-o mare diversitate; Toate calităţile Trezirii, din cele cinci perfecţiuni, Toate cresc din perfecţiunea înţelepciunii. Ştim că, oriunde ar călători un Rege Universal, Acolo se găseşte şi întreaga colecţie a celor şapte lucruri preţioase; [La fel,] oriunde se găseşte această Perfecţiune a Înţelepciunii Jina-şilor, Acolo se află şi toate dharmele de bună calitate.

12

Capitolul IV

Comparaţie între valoarea relicvelor şi valoarea înţelepciunii perfecte

Întrebat de către Jina, Śakra a răspuns: „Dacă aş putea avea Tărâmuri-Buddha la fel de multe ca nisipurile

Gangelui, Toate umplute până la refuz cu relicve ale Jina-şilor, Chiar şi aşa, tot aş prefera această înţelepciune, cea mai înaltă perfecţiune. Din ce motiv? Nu pentru că nu aş avea respect pentru relicve, Însă ele sunt venerate tocmai pentru că sunt generate de înţelepciune. La fel cum orice om care este susţinut de către rege are parte de [respect]

şi de veneraţie, Tot aşa este şi cu relicvele Buddhaşilor, pentru că ele sunt susţinute de

perfecţiunea înţelepciunii.

Analogia cu nestemata care împlineşte dorinţele O piatră preţioasă, având toate calităţile, nepreţuită, [Atât de nepreţuită, încât până şi] coşului în care s-ar afla i-ar trebui aduse

omagii; Chiar şi după ce a fost scoasă, coşul continuă să-i emită strălucirea; Astfel sunt însuşirile acelei nestemate. Tot aşa este şi cu însuşirile înţelepciunii, cea mai înaltă perfecţiune, Care fac ca relicvele unui Jina să fie venerate chiar şi după ce el a plecat să

se odihnească. Aşadar, cel ce voieşte să dobândească însuşirile unui Jina, Să practice perfecţiunea înţelepciunii. Ea este Eliberarea”.

Înţelepciunea perfectă şi celelalte cinci perfecţiuni

[Buddha a spus atunci:] „Înţelepciunea îl conduce pe cel care oferă daruri, Şi [conduce] şi moralitatea, răbdarea, vigoarea şi concentrarea. Ea reţine dharmele virtuoase, binefăcătoare, ca nu cumva să se piardă. Numai ea este şi cea care dezvăluie toate dharmele.

13

Analogia cu umbrele Există mii de koti de copaci în Jambudvīpa, Din diferite specii, de multe feluri, diferiţi ca formă, Şi, totuşi, nu există diferenţe şi între umbrele lor, Ci, atunci când vorbim, le considerăm pe toate drept umbre; La fel, şi aceste cinci perfecţiuni ale Jina-şilor Îşi datorează numele perfecţiunii înţelepciunii: Atunci când sunt transformate în atotcunoaştere, Numele „iluminare” oferă un singur principiu pentru toate şase.

Capitolul V

Perfecţiunea înţelepciunii contrafăcută şi cea adevărată

Atunci când un Bodhisattva arată [în mod greşit] forma, percepţia, senzaţia, voinţa

Sau gândul ca fiind impermanente [susţinând că sunt distruse], El urmează [perfecţiunea înţelepciunii] contrafăcută şi nu înţelege

înţelept; Învăţaţii nu predau niciodată distrugerea vreunei dharme.

Atunci când, în ceea ce priveşte forma, senzaţia, percepţia, Voinţa sau conştiinţa, nu există concepţie sau aderenţă, Prin metoda vacuităţii şi a non-producerii, [el] cunoaşte toate dharmele. Aceasta este practica înţelepciunii, cea mai înaltă perfecţiune.

Înţelepciunea perfectă, mai măreaţă decât oricare alt dar spiritual

Dacă cineva ar antrena ca Arhaţi atâtea fiinţe, Câte sunt în tărâmuri multe ca nisipurile fluviului Gange, Şi dacă altcineva, după ce a copiat această perfecţiune a înţelepciunii, Ar da cartea unei alte fiinţe, al său ar fi meritul mai distins.

14

Din ce motiv? Învăţătorii supremi, antrenaţi în ea, Fac ca toate dharmele să poată fi limpede înţelese în această vacuitate. Atunci când au învăţat asta, Discipolii ajung repede la propriul lor fel de

eliberare, Alţii au experienţa iluminării ca Pratyekabuddha, iar alţii obţin iluminarea

unui Buddha.

Importanţa gândului (sau minţii) Trezirii

Acolo unde nu există germene, nu poate apărea în lume un copac. Cum ar putea atunci să [mai] aibă loc producerea de ramuri, de frunze, flori

sau fructe? Fără aspiraţia la Trezire, nu există posibilitatea [apariţiei] unui Jina în lume. Cum ar putea atunci Śakra, Brahmā, fructul şi discipolii să se manifeste? Atunci când globul Soarelui împrăştie multă lumină, Fiinţele se străduiesc să îşi facă treburile: Aşadar, când gândul iluminării a apărut de dragul cunoaşterii lumii, Prin cunoaşterea lui, sunt adunate toate dharmele înalte. Dacă nu ar exista un Conducător al Şerpilor în [lacul său] Anopatapta, Cum ar putea avea loc o curgere a râurilor aici, în Jambudvīpa? Şi dacă nu ar exista râuri, florile şi fructele nu ar putea să fie nici ele, Şi nici în oceane nu ar fi multe feluri de nestemate. Aşadar, dacă nu ar fi fost gândul Trezirii, cum ar fi putut avea loc Curgerea cunoaşterii lui Tathāgata, în toate aceste lumi? Şi dacă nu este cunoaştere, nu poate fi nici creştere a virtuţilor, Nici iluminare şi nici Dharmele lui Buddha, asemănătoare oceanului.

Soarele şi licuriciul

Dacă toate animalele care emană lumină, de pretutindeni din această lume,

Ar emite lumină cu singurul scop de a lumina, Totuşi, o singură rază emanată de globul Soarelui le-ar depăşi pe toate la

un loc; Strălucirea nenumăratelor animale ar fi infimă în raport cu ea.

15

Capitolul VI

Meritul suprem al dedicării şi jubilării

Oricât de mult merit ar genera mulţimile de Discipoli, Merit asociat cu generozitatea, cu moralitatea şi cu dezvoltarea [prin

meditaţie], Dacă un Bodhisattva se bucură chiar şi printr-un singur gând, [Atunci, prin comparaţie,] toate miriadele de Discipoli la un loc nu ar avea

[aproape] niciun merit.

Domeniul acoperit de jubilare

Dacă luăm niyuta de koti de Buddhaşi care au trecut, din perioada anterioară,

Şi pe cei ce sălăşluiesc chiar acum în nenumăratele mii de koti de Tărâmuri-Buddha,

Şi pe acei Salvatori ai lumii care, după ce au plecat în Parinirvana, Vor demonstra nestemata Dharmei, de dragul dispariţiei complete a

suferinţei; Şi dacă mai luăm în considerare şi meritul acelor Jina din perioada Care începe cu prima producere a gândului pentru cea mai înaltă iluminare Şi se termină cu momentul dispariţiei bunei Dharma a Ghizilor; Şi dharmele asociate cu perfecţiunile, şi Buddha-dharmele; Şi meritul urmaşilor Buddhaşilor, şi al Discipolilor, Fie în curs de antrenare, fie adepţi, cu sau fără revărsări; După ce le-a adunat pe toate la un loc, Bodhisattva se bucură pentru ele, Şi dedică totul Trezirii legate de binele lumii.

16

Dedicarea şi transformarea corectă şi cea greşită

Dacă în acela care realizează dedicarea şi transformarea are loc percepţia unui gând

Sau dacă dedicarea şi transformarea percepţiei iluminării implică percepţia unei fiinţe,

Atunci, stabilit în percepţii, vederi greşite şi gânduri, [meritul] este legat prin triplul ataşament

Şi nu devine dedicat şi transformat pentru cei care îl concep sau aderă la el.

Însă atunci când cunoaşte astfel: aceste dharme nu sunt produse, Şi în ceea ce sunt transformate este tot un non-produs, Şi nici nu este niciodată, undeva, vreo dharma transformată într-o [altă]

dharma, [Meritul] devine dedicat şi transformat în cel care reflectează cu

înţelepciune în acest fel. Atunci când creează un semn, el nu transformă [meritul] [în iluminare], Însă dacă [vede dharmele ca] lipsite de semne, [meritul] devine dedicat

Trezirii. Aşa cum mâncarea amestecată cu otravă ar fi bună de mâncat, Aşa a vorbit Jina despre luarea dharmelor pure drept o bază. Aşadar, cineva trebuie să se antreneze în transformare şi dedicare astfel: „Aşa cum Jina-şii cunosc în mod înţelept acea [rădăcină] pozitivă şi

virtuoasă, Felul ei aşa cum este, originile ei aşa cum sunt, însuşirile ei aşa cum sunt, Aşa mă bucur şi eu [de acea rădăcină pozitivă] şi astfel o dedic şi o

transform.” Şi transformând astfel meritul în iluminare, Cel care predică ceea ce a expus Jina nu-l supără pe Buddha. Oricâţi Bodhisattva care se sprijină pe o bază ar fi în lume, Pe toţi îi depăşeşte eroul care face dedicarea şi transformarea în acest fel.

17

Capitolul VII

Perfecţiunea înţelepciunii ghidează celelalte perfecţiuni

Cum pot acei niyuta de koti de născuţi orbi, lipsiţi de ghid, Care nu cunosc drumul, să găsească o intrare în oraş? Fără înţelepciune, aceste cinci perfecţiuni sunt oarbe: Cei ce nu au ghid nu pot atinge Trezirea. Abia când ele (perfecţiunile – n.t.) sunt cuprinse de către înţelepciune Obţinând ochii, primesc acea caracteristică [de perfecţiune]. Este ca o pictură [a unei divinităţi sau a unui sfânt] care este completă, mai

puţin ochii: Pictorul îşi primeşte răsplata numai după ce şi ochii sunt pictaţi pe ea.

Atitudinea faţă de dharme şi faţă de Sine

Atunci când cineva care dezvoltă înţelepciunea până la capăt nu aderă nici măcar la cea mai măruntă dharma,

Condiţionată sau necondiţionată, întunecată sau luminoasă, Acea persoană ajunge să vorbească în lume despre perfecţiunea

înţelepciunii, [Care este ca] spaţiul, în care nimic real, de niciun fel, nu este stabilit. Atunci când se gândeşte „Eu înaintez în înţelepciunea Victorioşilor (Jina), Voi elibera mulţimi imense (niyuta) de fiinţe, atinse de multe rele şi

suferinţe”, Acel Bodhisattva este cineva care imaginează noţiunea sau ideea de fiinţe Şi aceasta nu este practica înţelepciunii, cea mai înaltă perfecţiune.

Încredere în perfecţiunea înţelepciunii

Bodhisattva care a studiat această supremă perfecţiune, Şi care a servit în trecut [Buddhaşii], care este învăţat şi nu are îndoieli, De îndată ce a auzit-o, el va recunoaşte din nou Învăţătorul, Şi va înţelege repede Calmul Paşnic al Trezirii.

18

Deşi, în trecut, el a venerat şi a servit milioane de Buddha, Dacă nu are încredere în Perfecţiunea Înţelepciunii a Victoriosului, Auzind de ea, cel cu inteligenţă redusă o va da la o parte, Şi după ce a dat-o la o parte el va merge în iadul numit Avīci, şi nimeni nu-

l poate salva. Aşadar, încredeţi-vă în această Mamă a tuturor Jina-şilor. Dacă vreţi să realizaţi cunoaşterea cea mai profundă a unui Buddha, Lăsaţi-o să fie asemenea unui negustor care a călătorit până pe insula

comorilor Şi care, după ce şi-a folosit bunurile, se va întoarce [oricum pe ea].

Capitolul VIII

Înţelesul purităţii

Puritatea formei trebuie cunoscută din puritatea fructului. Din puritatea formei şi a fructului reiese puritatea atotcunoaşterii; Puritatea atotcunoaşterii, a fructului şi puritatea formei - La fel cum elementul spaţiu este identic oriunde, cele trei nu sunt nici

întrerupte, nici separate. Bodhisattvaşii, după ce au transcens ceea ce aparţine triplei lumi, [Deşi] murdăriile [lor au fost] înlăturate, ei manifestă renaşterea; [Deşi sunt] eliberaţi de declin, boală şi moarte, ei manifestă moartea, Aceasta este perfecţiunea înţelepciunii pe care o urmează cei mereu

înţelepţi.

Această lume este ataşată noroiului numelui-şi-formei. Roata naşterii-şi-morţii se învârteşte la fel ca roata unei mori de vânt. După ce au cunoscut lumea care se învârteşte ca fiind asemenea unei

capcane pentru jivine, Cei înţelepţi colindă prin ea precum păsările prin văzduh. Cel care, înaintând perfect pur, nu înaintează în formă Şi nici în conştiinţă, în percepţie, în senzaţie sau în voinţă, Astfel mergând, se fereşte de toate ataşările. Eliberat de ataşări, el înaintează în înţelepciunea Buddhaşilor.

19

Capitolul IX

Puritatea completă

Astfel înaintând, după ce şi-a retezat ataşările, Bodhisattva cel înţelept şi învăţat înaintează fără a fi legat de lume. La fel cum Soarele, eliberat de planeta Rahu, străluceşte în continuare, Sau cum focul lăsat liber, arde iarba, lemnele şi pădurea. Bodhisattva vede că toate dharmele şi Perfecţiunea Înţelepciunii Sunt pure, perfect pure în natura lor esenţială, originară. Însă el nu se agaţă de cel care vede, şi nici de toate dharmele. Aceasta este practica înţelepciunii, cea mai înaltă perfecţiune.

Capitolul X

Caracterizări pentru înţelepciunea perfectă

Śakra, Regele Zeilor, îl întreabă pe Victorios (Jina): „Mergând în înţelepciune, cum este un Bodhisattva «angajat» în ea?” [Răspuns:] „Cel care nu este «unit» nici măcar cu cel mai mărunt lucru, fie

skandha, fie element, Acel Bodhisattva, «angajat» astfel, este «unit» [cu înţelepciunea]”. Acea fiinţă care, atunci când a auzit că aceste dharme sunt imaginare şi

precum o iluzie, Nu ezită, ci face eforturi pentru a se antrena, Trebuie să fie cunoscută ca cineva care s-a pornit demult în Vehicul, Şi ca cineva care şi-a făcut datoria sub multe niyuta de koti de Buddhaşi.

Analogia cu un sat

Dacă un om [care iese] dintr-o sălbăticie ce se întinde pe mulţi kilometri, Ar vedea cirezi, sau linii de hotar, sau lemne, El şi-ar recăpăta [atunci] suflul şi nu s-ar mai teme de hoţi, [Căci el ştie că] acestea sunt semne că un sat sau un oraş se află destul de

aproape.

20

Tot astfel, cineva care caută iluminarea, atunci când află de această înţelepciune,

Cea mai înaltă perfecţiune a Jina-şilor, şi o dobândeşte, Îşi recapătă suflul şi nu [mai] simte frică, Nici măcar frica de [a cădea pe] nivelul unui Arhat sau al unui

Pratyekabuddha.

Analogia cu oceanul

Cât timp un om, care călătoreşte spre ocean pentru a-l vedea, Încă zăreşte copacii şi pădurile Himalayei, [este încă departe de ţel]. Când însă nu mai vede aceste semne, el se eliberează de îndoială, [şi ştie

că] „Marele ocean este foarte aproape, nu-i prea departe”. Tot aşa trebuie cunoscut şi cel care a pornit pe drumul către cea mai înaltă

Trezire Şi care află despre această perfecţiune a înţelepciunii Jinaşilor. Deşi nu este cineva care a fost prezis direct de către Conducător, El ştie că „nu peste mult timp, voi ajunge la Trezirea-Buddha”.

Analogia cu primăvara

În timpul frumoasei primăveri, atunci când dau vlăstarii şi frunzele, Din ramuri vor răsări în scurt timp frunze, flori şi fructe; Cineva care a fost prins în palmă de această perfecţiune a înţelepciunii, Va obţine în curând cea mai înaltă Trezire a Conducătorilor.

Analogia cu femeia însărcinată

Când o femeie însărcinată se agită mult din cauza durerii, Trebuie să ştim că a sosit timpul ca ea să nască; Tot aşa şi Bodhisattva dacă, la auzul acestei înţelepciuni a Jina-şilor O priveşte cu încântare şi cu zel, va ajunge repede la Trezire.

21

Cum să sălăşluieşti în înţelepciunea perfectă

Atunci când yoghinul înaintează în înţelepciune, perfecţiunea supremă, El nu vede nici creşterea formei, nici descreşterea ei. Dacă cineva nu vede Dharma, nici non-Dharma şi nici elementul-Dharma, Şi dacă nu stă în Odihna Binecuvântată, atunci el sălăşluieşte în

înţelepciune. Atunci când înaintează astfel, el nu imaginează Buddha-dharmele, Nici puterile, nici căile către puterile [psihice], şi nici nu-şi imaginează

calmul paşnic al iluminării. Fără a discrimina, fără construcţii [mentale], înaintând hotărât, Aceasta este practica înţelepciunii, cea mai înaltă perfecţiune.

Capitolul XI

Tema

Subhūti îl întreabă pe Buddha, [cel supranumit] Luna Doctrinei: Vor fi obstacole către calităţile preţioase? Vor fi numeroase obstacole, predică Învăţătorul. Dintre ele, voi enumera numai câteva:

Diverse obstacole

Numeroase străfulgerări de idei diferite vor răsări în el, Atunci când copiază această înţelepciune, perfecţiunea Jina-şilor, Ca apoi [ideile] să dispară imediat, asemenea fulgerului, Fără a aduce beneficii lumii. Aceasta este o faptă a lui Māra.

Iar când această înţelepciune este predată, el poate avea unele îndoieli: „Numele meu nu este proclamat în ea de către Conducător, Nici împrejurările sau locul naşterii mele, şi nici neamul meu”. Din această cauză, ei nu o vor asculta, o vor respinge. Şi aceasta este fapta

lui Māra.

22

Calea unui Bodhisattva şi calea unui Discipol

La fel cum cineva, din ignoranţă, ar lăsa la o parte rădăcina, Şi judecând greşit, ar prefera ramurile şi frunzişul; [Sau] cum cineva, atunci când ar avea un elefant, ar vrea în locul său numai

piciorul elefantului, Astfel ar fi cineva care, după ce a ascultat Prajñāpāramitā, şi-ar dori Sutrele

[Discipolilor în locul ei]. Asemeni celui care a primit mâncare aleasă, cu o sută de arome [diferite] Şi, deşi a primit cea mai bună mâncare posibilă, ar căuta totuşi mâncare

proastă, Aşa ar fi un Bodhisattva care, după ce a obţinut această Sutra, Ar căuta totuşi Trezirea pe nivelul unui Arhat.

Mai multe obstacole

[Călugării] vor vrea onoruri, vor vrea câştig, Jinduind după ele în minţile lor, dorind apropiere de familiile

[credincioşilor]. Aruncând cu dispreţ ceea ce este corect [adică Dharma], ei vor face ceea

ce este greşit; Părăsind calea corectă, ei au ajuns pe un drum greşit. Şi aceasta este fapta

lui Māra. Chiar dacă, la început, ei au generat credinţă, Dornici să asculte această cea mai minunată Dharma, Atunci când văd că predicatorul nu este dispus să îşi facă munca, [Laicii] vor pleca, lipsiţi de bucurie şi foarte trişti.

Faptele lui Māra şi ajutorul lui Buddha

Când aceste fapte ale lui Māra vor avea loc, Laolaltă cu multe alte feluri de obstacole, Atunci mulţi călugări vor fi tulburaţi prin ele Şi nu vor păstra în minte această Prajñāpāramitā.

23

Acolo unde există nestemate nepreţuite şi greu de obţinut, Este sigur că posesorii lor vor avea mulţi duşmani. La fel şi această înţelepciune, cea mai înaltă perfecţiune a Victorioşilor

(Jina), Este nestemata-Dharma greu de obţinut, şi [e însoţită de] multe probleme. Când o fiinţă abia s-a pornit în Vehicul şi este limitată ca inteligenţă, Ea nu dobândeşte [imediat] această nestemată-Dharma, greu de obţinut. Māra va fi atunci foarte zelos să-i cauzeze obstacole, Însă Buddhaşii din cele zece direcţii vor fi atenţi să ajute.

Capitolul XII

Înţelepciunea perfectă, mama Buddhaşilor

Dacă o mamă cu mai mulţi copii s-ar îmbolnăvi, Ei toţi, cuprinşi de tristeţe, se vor ocupa de ea; Tot astfel, Buddhaşii din sistemele de lumi din cele zece direcţii Îşi amintesc această perfecţiune a înţelepciunii ca mamă a lor. Salvatorii lumii din trecut şi cei care se află [chiar acum] în cele zece direcţii Au apărut din ea, şi la fel va fi şi cu cei din viitor. Ea este cea care arată lumea [drept ceea ce este], ea este sursa şi modelul,

mama Jina-şilor, Şi tot ea dezvăluie gândurile şi acţiunile celorlalte fiinţe.

Cum cunoaşte Tathāgata lumea

Aseitatea lumii, Aseitatea Arhaţilor, Aseitatea Pratyekabuddhaşilor şi Aseitatea Buddhaşilor – Ca o singură Aseitate lipsită de existenţă, neschimbătoare, A fost înţeleasă de către Tathāgata perfecţiunea înţelepciunii. Fie că înţelepţii stau în lume, fie că au plecat în Nirvana finală, Această înşirare fixă a Dharmei rămâne ferm stabilită: „dharmele sunt

goale”. Este acea Aseitate (Tathātā) pe care Bodhisattvaşii o înţeleg. De aceea au primit Buddhaşii numele de „Tathāgataşi”.

24

Aceasta este sfera Ghizilor, cu propriile lor puteri, Care sălăşluiesc în pădurile încântătoare ale perfecţiunii înţelepciunii. Deşi scot fiinţele suferinde din cele trei tărâmuri ale imensei suferinţe, Totuşi, ei nu au niciodată, nicăieri, noţiunea sau ideea de fiinţă.

Analogii referitoare la Buddha

Atunci când, aflat în peştera sa din munte, un leu Rage neînfricat, animalele mai slabe tremură; Tot aşa, atunci când Leul Oamenilor, susţinut de perfecţiunea înţelepciunii, Rage neînfricat, mulţii eretici sunt făcuţi să tremure. Aşa cum razele Soarelui, susţinute de eter, Usucă acest pământ şi îi dezvăluie forma: Tot aşa, Regele Dharmei, susţinut de perfecţiunea înţelepciunii, Seacă râul jinduirii şi al nesaţului, şi dezvăluie Dharma.

Vederea lui Tathāgata în privinţa Dharmei

Acolo unde nu există vedere a formei, nu există vedere a senzaţiilor, Nici vedere a percepţiilor, nici vedere a voinţei Şi nici vedere a conştiinţei, a gândului sau a minţii, Aceasta a fost expusă de către Tathāgata drept vederea Dharmei.

O fiinţă este o vedere în spaţiu, aşa declară ei. Ca pe o vedere a spaţiului, aşa să consideri acel obiect! Astfel a fost expusă de către Tathāgata vederea Dharmei. Însă nu este posibil să vorbeşti despre acea vedere prin afirmaţii precise şi

clare.

Capitolul XIII

Analogia cu regele şi miniştrii săi

Cel care vede astfel, vede toate dharmele. Atunci când ministrul face totul, regele este calm şi stabil. Orice acţiuni-Buddha şi orice dharme ale Discipolilor ar exista, Perfecţiunea înţelepciunii este cea care le săvârşeşte pe toate.

25

Un rege nu călătoreşte prin sate sau pe câmpuri, Ci locul de întâlnire se află în casa sa, acolo unde îi adună pe toţi; Tot astfel, un Bodhisattva nu se clinteşte de lângă natura dharmică a

dharmelor, Ci adună toate calităţile în Buddha-dharme.

Capitolul XIV

Bodhisattva şi Trezirea

Acel Bodhisattva care are încredere fermă în Buddha, Care este concentrat hotărât pe suprema perfecţiune a înţelepciunii, Plecat dincolo de cele două niveluri ale Discipolilor şi Pratyekabuddhaşilor, Va obţine iluminarea Victorioşilor, sigur, repede şi nestânjenit.

Analogia cu corabia

Atunci când o corabie se rupe în largul oceanului, Cei care nu se agaţă de o ramură, de un buştean sau de un alt corp solid, Merg spre propria distrugere în mijlocul apelor, fără să mai poată ajunge

la ţărm; Însă cei care se agaţă de ceva, călătoresc spre malul celălalt şi ajung acolo. Tot astfel, deşi înzestraţi cu o oarecare încredere şi cu puţină seninătate,

cei care Resping perfecţiunea înţelepciunii, mama [Jina-şilor], Trebuie să rătăcească pentru totdeauna în oceanul naşterii-şi-morţii, În naştere, descompunere, moarte, amărăciune, confuzie şi destrămare. Însă cei care au fost prinşi de suprema înţelepciune, Pricepuţi în a vedea modul de a fi al existenţei, care văd realitatea finală, Sunt persoane demne de Vehicul, care au strâns bogăţia meritului şi a

cunoaşterii. În scurt timp, ei vor avea experienţa minunatei Treziri a unui Buddha.

26

Analogia cu vasul

Este ca şi cum cineva ar căra apă într-un vas de lut nears; El trebuie să ştie că vasul se va sparge repede, pentru că nu păstrează bine

apa. Însă, atunci când apa este cărată într-un vas de lut bine ars, el nu se teme Că s-ar putea sparge pe drum, şi ajunge în siguranţă acasă. Deşi un Bodhisattva poate fi plin de încredere sau credinţă, Dacă are lipsuri în înţelepciune, el va ajunge repede la distrugere. Însă, atunci când este susţinut atât de încredere cât şi de înţelepciune, Plecat dincolo de cele două niveluri, el va atinge iluminarea supremă.

Analogia cu cele două corăbii

O corabie care nu este bine pregătită pentru a naviga pe ocean, Pleacă spre pieire, cu tot cu marfa şi cu negustorii aflaţi la bordul ei. Însă, atunci când o corabie este bine construită şi bine pregătită, Ea nu cedează şi toate bunurile ajung la [celălalt] ţărm. Tot la fel, un Bodhisattva având multă încredere Dar lipsit de înţelepciune, va ajunge repede la un eşec în iluminare. Când însă se întovărăşeşte cu înţelepciunea, cea mai înaltă perfecţiune, El ajunge la Trezirea Jina-şilor, nevătămat şi neatins.

Analogia cu bătrânul

Un om bătrân, bolnav, în vârstă de o sută douăzeci de ani, Deşi se poate ridica, nu se poate plimba singur; Însă, atunci când doi oameni l-au prins bine, în stânga şi în dreapta lui, El nu mai simte nicio frică de cădere şi se deplasează liniştit. Tot la fel, un Bodhisattva care este slab în înţelepciune, Deşi se porneşte [pe cale], cedează la mijlocul drumului; Însă, dacă este apucat de mijloacele pricepute şi de cea mai bună

înţelepciune, Atunci nu se opreşte pe drum, ci ajunge la iluminarea celor mai puternici

dintre oameni.

27

Capitolul XV

Începătorul şi prietenii buni

Bodhisattvaşii care se află pe nivelul de începător, Care au pornit hotărâţi către Trezirea supremă a unui Buddha, Ca discipoli buni, care discern şi care vor să-şi respecte Maeştrii (Guru), Trebuie să aibă grijă întotdeauna de învăţătorii lor spirituali [care sunt

„prietenii lor buni”]. Din ce motiv? Din acea [purtare de grijă] izvorăsc însuşirile învăţaţilor. [Bunii prieteni sunt cei care] instruiesc în perfecţiunea înţelepciunii. Astfel predică Jina, posesor al tuturor calităţilor eminente: „Buddha-dharmele sunt dependente de prietenul bun.”

Cum ajută un Bodhisattva fiinţele

Generozitatea, moralitatea şi de asemenea răbdarea şi vigoarea sau elanul,

Concentrările şi înţelepciunea – toate [acestea] trebuie dedicate iluminării, transformate în ea.

Însă nu trebuie să înşfăcăm iluminarea, considerând-o [ca aparţinând] agregatelor.

Aşa trebuie demonstrată începătorilor. Mergând astfel, Oceanele de Calităţi, [numiţi şi] Lunile Învăţăturii, Devin adăpostul lumii, refugiul şi locul său de odihnă, Mijloacele de salvare, inteligenţa, insulele, conducătorii care îi doresc

binele, Lumina, torţa, învăţători ai celei mai înalte Dharma, netulburaţi. Cei foarte hotărâţi îşi pun o armură greu de purtat, Însă ei nu sunt înarmaţi cu agregatele, cu elementele sau cu domeniile

simţurilor, Ei sunt lipsiţi de noţiunea sau ideea de „Trei Vehicule” şi nu aderă la ea; Ei sunt ireversibili, de neclintit, statornici în caracter.

28

Fiind astfel înzestraţi cu Dharma, nestânjeniţi de nimic, Eliberaţi de ezitări, confuzie şi nedumerire, hotărâţi să facă ceea ce este

benefic, După ce au ascultat această perfecţiune a înţelepciunii, ei nu cad în

disperare. Ei trebuie cunoscuţi ca imposibil de dus pe căi greşite de către alţii,

[cunoscuţi] ca „fără-întoarcere”.

Înţelepciunea perfectă şi antagonismul său cu lumea

Profundă este această Dharma a Conducătorilor, greu de văzut, Ea nici nu este obţinută de cineva şi nici nu se ajunge vreodată la ea. Din acest motiv, atunci când a obţinut Trezirea, Binevoitorul cel plin de

Compasiune Nu mai este îngrijorat „ce mulţime de fiinţe va cunoaşte asta?” Fiinţele găsesc plăcere în a se stabili undeva, jinduiesc după obiectele

simţurilor, Sunt înclinate către a apuca, neinteligente şi aproape orbite. Dharma trebuie obţinută ca nimic în care să te stabileşti şi ca nimic de care

să apuci. Antagonismul ei cu lumea este evident.

Capitolul XVI

Despre Aseitate Elementul spaţiu din direcţia est, din direcţia sud Şi la fel şi din direcţiile vest şi nord, este nemărginit şi lipsit de separaţii; Deasupra şi dedesubt, în cele zece direcţii, atât cât se întinde, Nu există multiplicitate, şi nicio diferenţă nu se găseşte şi nu se observă. Aseitatea trecută, Aseitatea viitoare, Aseitatea prezentă, Aseitatea Arhaţilor, Aseitatea tuturor dharmelor, Aseitatea Jina-şilor - Toate acestea sunt Aseitatea-Dharma, şi nicio diferenţă nu se găseşte şi nu

se observă.

29

Înţelepciunea şi priceperea în mijloace

Dacă un Bodhisattva vrea să atingă această Trezire a Buddhaşilor, lipsită de dharmele diferenţiate, El trebuie să practice perfecţiunea înţelepciunii, împreună cu priceperea în

mijloace. Fără înţelepciune nu poate avea loc realizarea Conducătorilor oamenilor. O pasăre cu o anvergură de două sute cincizeci de kilometri, Ar avea puţină putere dacă şi-ar pierde aripile, sau dacă acestea ar fi lipsite

de vlagă; Dacă din tărâmul zeilor celor Treizeci şi Trei ea s-ar avânta în jos, spre

Jambudvīpa, Ar călători spre propria sa distrugere. Chiar dacă [un Bodhisattva] ar obţine cele cinci perfecţiuni ale Jina-şilor [Şi le-ar practica] timp de multe niyuta de koti de ere, Purtând de grijă lumii în tot acest timp, şi respectând un număr infinit de

jurăminte, Dacă nu are pricepere în mijloace şi are lipsuri în înţelepciune, el va cădea

pe nivelul Discipolilor.

Atitudinea corectă faţă de alte fiinţe

Dacă vrea să înainteze în această cunoaştere a Buddhaşilor, El [trebuie să aibă] o atitudine imparţială faţă de întreaga lume, ideea de

mamă şi de tată [faţă de toate fiinţele], Trebuie să se străduiască având cugetul binevoitor şi mintea prietenoasă; Maleabil şi direct, el trebuie să fie molcom în vorbire.

Capitolul XVII

Tema

Înţeleptul Subhūti îl întreabă pe Salvatorul Lumii: „Învaţă-ne însuşirile Oceanelor de Calităţi, ale celor care sunt retraşi în

Pace, Cum devin ei „ireversibili” şi de o măreaţă putere. Declară, O, Jina, calităţile lor, chiar şi abia schiţându-le!”

30

Calităţile Bodhisattvaşilor „fără-întoarcere” sau „ireversibili”

„Sunt lipsiţi de percepţia multiplicităţii, vorbesc potrivit împrejurărilor, Şi nu intră în refugiu cu Brahmani sau Sramani din afară. Înţelepţii au evitat pentru totdeauna cele trei locuri ale suferinţei extreme, Şi sunt antrenaţi în cele zece acţiuni virtuoase, pozitive. Fără niciun interes personal, ei instruiesc lumea în Dharma. Ei găsesc încântare în Dharma şi vorbesc întotdeauna cu blândeţe. Stând în picioare sau plimbându-se, stând culcaţi sau şezând, ei sunt

complet conştienţi [de ceea ce fac]. Atunci când merg, se uită în faţă doar câţiva paşi, iar gândurile lor nu

rătăcesc la întâmplare.

Poartă haine curate, nepătate. Ei devin puri prin tripla detaşare. Oameni maiestuoşi, ei nu vor câştig, ci întotdeauna [vor] Dharma. Ei au trecut dincolo de tărâmurile lui Māra, şi ceilalţi nu-i pot duce pe căi

greşite. Ei meditează în cele patru concentrări, însă nu folosesc acele meditaţii ca

sprijin. Nu vor faimă, minţile lor nu sunt învinse de mânie. Dacă sunt capi de familie, ei rămân întotdeauna neataşaţi de niciuna dintre

proprietăţile lor. Nu caută să-şi câştige existenţa într-un mod greşit, Prin vrăji sau prin formule magice care sunt ocupaţia femeilor, Şi nici nu [îşi câştigă existenţa prin] a spune minciuni demne de crezare

bărbaţilor şi femeilor. Antrenaţi în înţelepciunea detaşată, cea mai bună dintre perfecţiuni, Eliberaţi de certuri şi de dispute, gândurile lor fiind ferm stabilite în

prietenie, Ei vor atotcunoaşterea, mintea lor este întotdeauna înclinată spre Dharma.

31

Ei au evitat populaţiile barbare din ţinuturile mărginaşe, din regiunile de hotar.

Sunt lipsiţi de îndoieli despre propriul stadiu şi întotdeauna sunt frumoşi ca muntele Meru.

De dragul Dharmei, concentraţi în practica lor, ei renunţă la propria viaţă. Acestea trebuie să fie înţelept cunoscute drept caracteristicile celor

„ireversibili”.

Capitolul XVIII

Locuri profunde

Profunde sunt forma, senzaţia şi voinţa, Conştiinţa şi percepţia; în natura lor esenţială, originară, [ele sunt] calme

şi lipsite de semne. La fel ca atunci când cineva încearcă să atingă fundul oceanului cu o

prăjină, Când agregatele (skandha) sunt analizate cu înţelepciune, nu se poate

ajunge la capătul lor. Când un Bodhisattva înţelege [prin această analiză] că acele dharme Sunt, în vehiculul profund, în sens ultim, imaculate, fără nicio pată, Acolo unde nu există nici skandha, nici câmp al simţurilor şi nici element, Cum poate exista pentru el, undeva, dobândirea propriului merit?

Analogia cu femeia

La fel ca un bărbat, preocupat de poftele sale, care a aranjat o întâlnire Cu o femeie şi, fără să o fi întâlnit, s-ar complace în multe gânduri; Atâtea gânduri [pentru acea femeie] câte ar avea el într-o zi, Pentru tot atâtea ere se străduieşte un Bodhisattva să-şi atingă scopul.

Explicaţii despre merit

Dacă un Bodhisattva, timp de multe mii de koti de ere, Ar oferi daruri imaculate şi şi-ar păstra în egală măsură moralitatea, Şi dacă un altul ar predica Dharma asociată cu înţelepciunea, cea mai înaltă

perfecţiune, Meritul din dăruire şi moralitate [al primului Bodhisattva] ar fi infim [prin

comparaţie].

32

Atunci când un Bodhisattva, după ce a meditat la cea mai înaltă înţelepciune,

Iese [din acea meditaţie] şi expune Dharma cea imaculată Şi dedică [meritul din] aceste [acţiuni] Trezirii legată de binele lumii, Nu există ceva minunat în întreita lume care să-i poată deveni egal.

Şi chiar şi acel merit este declarat ca fiind complet lipsit de valoare, Şi tot gol, nesemnificativ, vid şi nesubstanţial. Astfel înaintând, el înaintează în înţelepciunea Buddhaşilor. [Astfel] înaintând, el dobândeşte merite nemăsurate.

Nicio creştere sau descreştere

El cunoaşte ca pe simple vorbe toate aceste dharme, Pe care Buddha le-a demonstrat, practicat şi dezvăluit. Deşi el ar putea preda pentru multe niyuta de koti de ere, Totuşi, elementul-Dharma nu se va epuiza şi nici nu va creşte. Cât priveşte cele cinci perfecţiuni ale Jina-şilor, Şi aceste dharme au fost proclamate ca fiind simple cuvinte, nimic mai

mult. Acel Bodhisattva care transformă [meritul], fără ca mintea lui să adere, Nu eşuează, ci ajunge la Trezirea supremă a unui Buddha.

Capitolul XIX

Apariţia sau producerea dependentă, şi analogia cu lampa

Fitilul aprins al unei lămpi cu ulei – nu prin prima manifestare [a flăcării] Se arde fitilul [de tot]; şi nici nu se arde [de tot] atunci când [acea primă

flacără] nu mai există, în absenţa ei. Şi nici nu se arde [cu totul] prin ultima manifestare a flăcării, Şi nici când lipseşte acea ultimă flacără, fitilul nu este ars de tot. Prin primul gând [de Trezire] nu se ajunge la cea mai înaltă iluminare, Iar dacă acela nu apare, iluminarea nu poate fi atinsă; Nici prin ultimul gând nu se poate ajunge la Beatitudine, Şi nu se poate atinge [Trezirea] nici când acel ultim gând nu apare.

33

Analogia cu sămânţa şi cu fructul

Dintr-o sămânţă răsar copaci, flori şi fructe; Când aceasta este împiedicată [să germineze] sau este absentă, nu apare

niciun copac din ea. Tot astfel, primul gând este, bineînţeles, fundaţia iluminării, Iar atunci când este împiedicat sau absent, nu rezultă nicio iluminare din

el. Orzul, orezul şi altele cresc condiţionate de seminţe; Fructele lor sunt în aceste [seminţe] şi totuşi nu sunt în seminţe. Atunci când apare această iluminare a Jina-şilor Ceea ce are loc este o iluzie, care în sinea ei este lipsită de existenţă.

Analogia cu picăturile de apă

Picăturile de apă umplu un vas picătură cu picătură, Treptat, de la prima picătură şi până la ultima. La fel, primul gând este cauza [iniţială a] supremei iluminări; Calităţile luminoase se împlinesc treptat în Buddhaşi.

Semnificaţia vacuităţii

El înaintează în dharme ca fiind goale, fără semne şi dorinţe, Însă nu stă în Odihna Binecuvântată şi nici nu urmează un semn, Ca un barcagiu iscusit care merge de pe [malul] acesta pe malul celălalt, Care nu se stabileşte pe niciunul dintre maluri şi nici nu stă în mijlocul

curentului. Astfel mergând, Bodhisattva nici nu gândeşte: „Predestinat de cei care au cele zece puteri, fie să realizez Trezirea!” Şi nici nu tremură [pentru că vede că] iluminarea nu este ceva. Astfel înaintând, el devine cineva care înaintează în înţelepciunea

Buddhaşilor.

34

Atitudinea faţă de locurile care pot cauza frică

Atunci când au văzut o lume care este o sălbăticie plină de foamete şi de boli,

Ei nu simt frică şi merg mai departe punându-şi armura. Întotdeauna înţelepţii sunt una cu limita care urmează. Ei nu produc, în minţile lor, nici cea mai mică urmă de oboseală.

Capitolul XX

Cele Trei Uşi ale Eliberării şi Buddha-dharmele

Mai mult, Bodhisattva care înaintează în înţelepciunea Buddhaşilor Cunoaşte aceste skandha ca neproduse, ca vide sau goale încă de la

început. Până şi atunci când nu se află în concentrare şi priveşte cu compasiune

lumea fiinţelor, El nu devine lipsit de Buddha-dharme.

Analogia cu eroul

Un om iscusit, înzestrat cu toate calităţile, Puternic, invincibil, foarte bine calificat şi instruit în numeroase arte, Perfect în trasul cu arcul, dedicat multor meşteşuguri, Perfect în cunoaşterea diferitelor forme de iluzii magice şi preocupat de

bunăstarea lumii, Îşi ia mama şi tatăl, împreună cu fiii şi fiicele sale, Şi intră într-un ţinut sălbatic, plin de forţe potrivnice. El face să apară mulţi oameni, toţi eroi campioni, Iese de acolo în siguranţă şi se întoarce din nou acasă;

Tot aşa, atunci când un Bodhisattva înţelept Îşi întinde măreaţa prietenie către toţi cei din lumea fiinţelor, După ce a trecut de cei patru Māra şi de cele două niveluri, El stă mereu în cea mai bună dintre concentrări, însă nu realizează

iluminarea.

35

Analogia cu Cosmosul

Sprijinit de spaţiu este aerul şi [de acela] este masa de apă; De apă este sprijinit acest mare pământ şi lumea [vie]. Dacă fundaţia pentru bucuria pentru faptele fiinţelor Este astfel stabilită în spaţiu, cum poate cineva să se gândească la acel

obiect? Tot astfel, Bodhisattva care este stabilit în vacuitate Manifestă o multitudine variată de acţiuni faţă de fiinţele din lume, Iar jurămintele şi cunoaşterea lui sunt o forţă care susţine fiinţele. Însă el nu rămâne în Odihna Binecuvântată, pentru că vacuitatea nu este

un loc în care să stai. Atunci când înţeleptul şi învăţatul Bodhisattva Înaintează în cea mai profundă linişte a concentrării asupra vacuităţii, În acel răstimp, niciun semn nu trebuie să fie evidenţiat, Şi nici nu trebuie ca el să stea în Lipsa Semnelor; căci el este cineva care

merge calm şi tăcut.

Analogia cu pasărea care zboară

O pasăre care zboară nu lasă urme în spaţiul intermediar, Nici nu stă pe el şi nici nu cade pe pământ. Tot aşa, Bodhisattva care înaintează prin „uşile către libertate”, Nu ajunge în Odihna Binecuvântată şi nici nu înaintează în semn.

Analogia cu arcaşul

La fel cum un om, antrenat în trasul cu arcul, trage o săgeată drept în sus Şi apoi alte săgeţi, una după alta, într-o succesiune [rapidă], Fără a o lăsa pe prima să cadă pe pământ, Până când vrea ca acea primă săgeată să cadă pe pământ; Tot aşa, cineva care înaintează în înţelepciune, cea mai bună dintre

perfecţiuni, Şi care realizează înţelepciunea, priceperea în mijloace, puterile [psihice]

şi puterea de a face minuni: Cât timp aceste rădăcini pozitive rămân neîmplinite în totalitate, El nu obţine acea excelentă şi minunată Vacuitate.

36

Analogia dublului miracol

Un călugăr, înzestrat cu cea mai bună putere de a face minuni, Stând pe cer, realizează miracolul dublu: El manifestă [simultan] venirea şi plecarea, statul culcat şi statul aşezat, Însă nu poate fi făcut să înceteze, şi nici nu se simte epuizat, oricât de mult

timp îl manifestă. Tot aşa, înţeleptul Bodhisattva, stând în vacuitate, Perfect în cunoaştere şi în puterea de a face minuni, colindând fără vreo

casă, Manifestă faţă de lume o varietate nesfârşită de activităţi, Însă nu poate să devină istovit, şi nici nu se simte epuizat, timp de koti de

ere.

Analogia cu paraşutele

Este ca şi cu nişte oameni care stau pe o stâncă înaltă: Dacă ar ţine câte o paraşută în fiecare mână, şi ar sări în gol, Corpurile lor, odată ce au părăsit stâncile înalte, Ar continua să cadă, până ar ajunge pe pământ. La fel, înţeleptul Bodhisattva, după ce a sălăşluit în compasiune, Şi după ce a apucat cele două paraşute, a priceperii în mijloace şi a

înţelepciunii, Observă dharmele ca vide, lipsite de semne şi de dorinţe, Deşi nu ajunge la Odihna Binecuvântată, totuşi el vede dharmele.

Analogia cu negustorul şi Insula Comorilor

Cineva, dorind nestemate, a călătorit pe insula comorilor Şi, după ce a obţinut nestematele, s-a întors din nou acasă. Deşi, în aceste împrejurări, negustorul trăieşte foarte fericit, El păstrează totuşi în minte nenumăraţii semeni care suferă. La fel, Bodhisattva care a călătorit pe insula comorii Vacuităţii, Şi a obţinut meditaţiile, capacităţile şi puterile, Deşi ar fi putut intra în Odihna Binecuvântată, desfătându-se complet în

ea, Păstrează[totuşi] în minte toate fiinţele suferinde.

37

Analogia cu negustorul şi călătoria sa

Ca un negustor interesat de afaceri, care merge prin oraşele, Târgurile şi satele pe care le întâlneşte în drum, pentru a se familiariza cu

ele; Însă nu rămâne în ele, şi nici pe insula comorilor, Ci el, care discerne, devine priceput pe calea [care duce] spre casa sa,

La fel, înţelepţii Bodhisattva care devin perfect pricepuţi În cunoaşterea şi eliberarea specifică Discipolilor şi Pratyekabuddhaşilor, Nu rămân acolo, nici în cunoaşterea-Buddha, Şi nici în ceea ce este condiţionat. Înţelept în ceea ce priveşte Calea devine

cel care cunoaşte metoda.

Bodhisattva nedefinibil

În momentul în care [Bodhisattva] a devenit una cu lumea, în prietenie, Şi înaintează în concentrarea asupra Vacuităţii (a Lipsei Esenţei), a Lipsei

Semnelor şi a Lipsei Dorinţelor, Este imposibil ca el să [vrea să] atingă Odihna Binecuvântată, Sau să poată fi definit de condiţionat. Ca un om creat prin magie, sau ca unul care şi-a făcut corpul invizibil, [Oameni] ce nu pot fi definiţi prin cuvinte, Tot aşa, Bodhisattva care înaintează prin uşile către libertate, Nu poate fi nici el definit de cuvinte.

Uşile către libertate şi stadiul de ireversibilitate

Dacă, atunci când este întrebat despre practică şi însuşiri, Un Bodhisattva nu dezvăluie dharmele profunde Care sunt Vacuitatea şi Lipsa Semnelor, dacă el nu reuşeşte să indice

dharmele specifice Stadiului de ireversibilitate, atunci el nu trebuie să fie cunoscut drept

cineva care a fost prezis.

38

Indicaţii ale stării „fără-întoarcere” sau ireversibilităţii

În visele sale, el nu jinduieşte nici după nivelul unui Arhat, Nici după nivelul unui Pratyekabuddha, şi nici după ceea ce aparţine

întreitei lumi; Ci el vede Buddhaşii, şi pe sine însuşi ca cineva care predică Dharma lumii: Atunci, el trebuie cunoscut drept prezis ca „fără-întoarcere” [sau ireversibil

de la Trezirea supremă]. După ce a văzut, în visele sale, fiinţele aflate în cele trei locuri ale suferinţei

extreme, El face jurământul: „Fie ca, în chiar acest moment, să desfiinţez aceste

locuri!” Dacă, prin puterea cuvintelor sale de Adevăr, ar stinge chiar şi un foc

imens, Atunci el trebuie cunoscut drept prezis ca „fără-întoarcere”. Acelora din lumea muritorilor care sunt posedaţi de spirite sau care au

diverse boli, Cel binevoitor şi plin de compasiune le potoleşte suferinţa prin puterea

declaraţiei sale a Adevărului, Însă nu apare în el nicio conştiinţă de sine, şi nicio urmă de mândrie; Bodhisattva trebuie atunci cunoscut drept prezis ca „fără-întoarcere”, ca

ireversibil.

Capitolul XXI

Mândria şi alte fapte ale lui Māra

Dar când în el apare îngâmfarea „Am fost predestinat, [Pentru că] prin declaraţia [mea] a Adevărului se realizează multe lucruri”, Atunci când un Bodhisattva se socoteşte mai presus decât alţi

[Bodhisattva], ca fiind cineva care a fost prezis, Trebuie să ştim că e cuprins de trufie şi că are o inteligenţă redusă. Din nou despre puterea numelui: Māra, abordându-l, [Îi] va spune: „Acesta e numele tău.” El îi va înşira arborele genealogic pe şapte generaţii [şi îi va spune:] „Atunci când vei fi un Buddha, acesta va fi numele tău!”

39

Dacă el a trăit potrivit practicilor ascetice, este un yoghin devotat, [Māra îi va spune]: „Înainte, [în vieţile tale anterioare], ai avut exact

aceleaşi însuşiri.” Bodhisattva care devine îngâmfat auzind aceasta Trebuie cunoscut ca cineva posedat de Māra, şi cu o inteligenţă redusă.

Greşeli în legătură cu detaşarea

Deşi el poate practica foarte departe de sate şi de oraşe, într-o peşteră din munte,

Într-o pădure îndepărtată, sau într-un crâng retras, Bodhisattva care se preamăreşte pe sine, care îi dispreţuieşte pe ceilalţi, Trebuie cunoscut ca cineva posedat de Māra, şi cu o inteligenţă redusă. Deşi Bodhisattvaşii pot vieţui tot timpul într-un sat, într-un târg sau într-o

capitală, Dacă, aflându-se acolo, ei nu generează dorinţă pentru vehiculele Arhaţilor

şi Pratyekabuddhaşilor, Ci sunt devotaţi Trezirii, de dragul maturizării fiinţelor, Atunci aceasta a fost expusă ca detaşarea fiilor lui Buddha. Deşi poate vieţui pentru multe koti de ani În peşterile din munţi întinşi pe sute de kilometri şi plini cu animale

sălbatice, Acel Bodhisattva nu cunoaşte această [adevărată] detaşare Dacă vieţuieşte murdărit de trufie. Atunci când el se simte superior Bodhisattvaşilor care practică pentru

binele lumii, Şi care au obţinut concentrările, eliberările, capacităţile, meditaţiile şi

puterile, Pe baza faptului că ei nu practică în detaşarea unei păduri îndepărtate, Despre el, Jina a spus că „este stabilit în sfera lui Māra”. Indiferent dacă vieţuieşte în apropierea unui sat sau într-o pădure retrasă, Dacă nu are gândul dublului vehicul, şi este fixat pe iluminarea supremă, Atunci aceasta este detaşarea celor care au pornit [pe Cale], spre binele

lumii. Acel Bodhisattva trebuie considerat drept cineva al cărui sine este extinct.

40

Capitolul XXII

Prietenii buni şi perfecţiunile

Aşadar, învăţatul care a ucis mândria, Care, cu o hotărâre fermă, caută cea mai bună iluminare, Trebuie, aşa cum cineva merge la un medic pentru a fi vindecat de o

multitudine de boli, Să frecventeze nedescurajat bunul prieten. Buddhaşii, Bodhisattvaşii care au pornit către cea mai bună Trezire Şi aceste perfecţiuni, au fost proclamaţi ca „bunii prieteni”. Ei sunt cei care îi instruiesc [pe Bodhisattvaşi] în aceste stadii treptate, [Bodhisattvaşii] înţeleg [repede] iluminarea lui Buddha, dintr-un dublu

motiv.

Jina-şii din trecut, din viitor, şi cei care se află [chiar acum] în toate cele zece direcţii,

Toţi [au] această perfecţiune drept Cale, şi nicio alta. Aceste perfecţiuni au fost descrise celor care au pornit către cea mai bună

iluminare, Ca o splendidă Trezire, ca o torţă, ca o lumină, ca Învăţătorul. Aşa cum cunoaşte perfecţiunea înţelepciunii prin semnul vacuităţii, Tot prin acelaşi semn, cunoaşte toate aceste dharme; Atunci când cunoaşte cu înţelepciune dharmele ca goale, vide, fără semne, Mergând astfel, el înaintează în înţelepciunea Buddhaşilor.

Murdărire şi purificare

Dorind mâncare, complăcându-se în imaginaţie, fiinţele Rătăcesc mereu prin naştere-şi-moarte, cu minţile ataşate. Ca dharme, atât „eu” cât şi „al meu” sunt ireale şi goale, vide. De unul singur a ajuns prostul încâlcit în spaţiu. Aşa cum cineva care bănuieşte că a fost otrăvit Se poate prăbuşi la pământ deşi nicio otravă nu a ajuns în stomacul său, Tot aşa, prostul care a acceptat [ideile de] „eu” şi [de] „al meu” Este forţat, de chiar acea idee foarte ireală de „eu”, să treacă prin naştere-

şi-moarte, încă o dată, şi încă o dată.

41

Acolo unde cineva observă, este confuzie – aşa a fost arătat; Non-conceperea şi non-perceperea lui „eu” şi „al meu” a fost numită

purificare. Însă nimeni nu este murdărit sau curăţat prin acestea. Atunci Bodhisattva a înţeles perfecţiunea înţelepciunii.

Meritul suprem al înţelepciunii perfecte

Dacă atâtea fiinţe câte sunt în întreaga Jambudvīpa, Toate, aspirând la cea mai înaltă Trezire, Şi după ce au oferit daruri timp de multe mii de koti de ani, Le-ar dedica pe toate Trezirii legate de binele lumii, Şi dacă altcineva, priceput în înţelepciune, cea mai înaltă perfecţiune, S-ar conforma acesteia chiar şi pentru o singură zi, Atunci întreaga generozitate ar genera [prin comparaţie] un merit infim. Aşadar, neînfricatul trebuie întotdeauna să se cufunde în înţelepciune.

Înţelepciunea perfectă şi compasiunea

Atunci când yoghinul înaintează în înţelepciune, cea mai bună dintre perfecţiuni,

El dă naştere măreţei compasiuni, însă nu şi noţiunii sau ideii de fiinţă. Atunci, înţeleptul devine demn de ofrandele întregii lumi; El nu consumă niciodată fără rost hrana tărâmului. Bodhisattva care vrea să elibereze zeii şi oamenii Legaţi de atâta timp, precum şi fiinţele din cele trei ţinuturi ale durerii, Şi să manifeste, în lumea fiinţelor, calea largă spre celălalt ţărm, Trebuie să fie devotat zi şi noapte perfecţiunii înţelepciunii.

Analogia cu perla de mare preţ Un om, care a câştigat odată o foarte frumoasă nestemată, Pe care nu a avut-o înainte, ar fi bucuros. Dar dacă, imediat ce a câştigat-o, ar pierde-o din nou, din neatenţie şi

delăsare, I-ar părea rău, şi ar jindui tot timpul după ea.

42

Tot aşa, yoghinul care a pornit către cea mai bună iluminare Nu trebuie să se despartă de perfecţiunea înţelepciunii, care este

comparabilă cu o nestemată. Apucând cu o energie crescândă nestemata pe care a câştigat-o, El înaintează, şi ajunge repede la Beatitudine.

Capitolul XXIII

Poziţia superioară a Bodhisattvaşilor

Atunci când Soarele răsare pe un cer senin, un singur mănunchi de raze, Împrăştie întregul întuneric care produce orbire şi confuzie, Şi străluceşte mai tare decât orice animale, cum ar fi licuricii, Şi mai tare decât toate stelele, şi decât Luna. Tot aşa, înţeleptul care înaintează în înţelepciune, cea mai înaltă

perfecţiune, După ce a distrus jungla vederilor, [Acel] Bodhisattva care înaintează în Vacuitate şi în Lipsa Semnelor, Depăşeşte foarte mult întreaga lume, şi pe Arhaţi, şi pe Pratyekabuddhaşi.

Analogia cu regele şi cu prinţul moştenitor

Aşa cum fiul unui rege, care dăruieşte bogăţii, dorind bunăstarea [celorlalţi],

Devine foarte căutat, o persoană cu autoritate în faţa tuturor: Dacă, încă de pe acum, el face [multe] fiinţe fericite, Cu atât mai multe va face atunci când va deveni [conducătorul] plin de

resurse al regatului! Tot aşa şi înţeleptul Bodhisattva, care înaintează în înţelepciune, Care dăruieşte ceea ce nu are moarte, [care e] drag zeilor şi oamenilor, Încă de pe acum, el este interesat de fericirea fiinţelor, Cu cât mai mult va fi atunci când va deveni rege al Dharmei!

43

Capitolul XXIV

Cum este Māra tulburat şi înfrânt

Dar Māra simte în acel moment ca un spin în propria-i carne, [Este] bolnav de supărare, nefericit, neîmpăcat şi fără vlagă. [El manifestă] un incendiu la orizont, sau azvârle un meteorit, pentru a

înspăimânta: „Cum poate fi făcut acest Bodhisattva să devină descurajat,

deznădăjduit?” Când înţelepţii devin concentraţi cu hotărâre, Contemplând zi şi noapte înţelesul înţelepciunii, cea mai înaltă

perfecţiune, Atunci corpurile, gândurile şi vorbirea lor devin [libere] ca o pasăre pe cer. Cum ar putea Fratele Întunericului să mai găsească vreo intrare la ei?

Ce îl mulţumeşte pe Māra

Atunci când un Bodhisattva ajunge la certuri şi dispute, Şi când gândurile [a doi Bodhisattvaşi] sunt furioase şi în conflict, Māra devine mulţumit şi plin de însufleţire, [gândind:] „Amândoi rămân foarte departe de cunoaşterea Jinaşilor, Amândoi rămân foarte departe [de ea], la fel ca demonii plini de ură; Amândoi îşi vor cauza declinul propriilor legăminte. Cei care sunt plini de ură, lipsiţi de răbdare, cum ar putea obţine

iluminarea?” Atunci Māra e mulţumit, laolaltă cu hoardele sale.

Mândria şi căinţa unui Bodhisattva

Dacă un Bodhisattva care nu a fost prezis Ar avea gânduri furioase faţă de cineva care a fost prezis, şi ar stârni o

ceartă: Atâtea momente câte stăruie cu încăpăţânare în gândurile sale greşite, Pentru tot atâtea ere, el trebuie să-şi pună din nou armura.

44

Apoi devine atent, şi [reflectează] „Acestea sunt gânduri negative, răufăcătoare;

Prin perfecţiunea răbdării, Buddhaşii ajung la Trezire.” Îşi recunoaşte greşeala, şi apoi se stăpâneşte, Sau încetează, şi se antrenează în Buddha-Dharma.

Capitolul XXV

Cum este antrenat un Bodhisattva

Atunci când se antrenează, el nu practică niciun antrenament, Şi nici nu ajunge la cel care se antrenează, sau la dharmele care [constituie]

antrenamentul. Cel care se antrenează fără a face diferenţa între cele două: antrenament

şi non-antrenament, Se antrenează în această Buddha-Dharma. Bodhisattva care îşi cunoaşte astfel antrenamentul, Nu devine niciodată insuficient antrenat, sau imoral. După ce a găsit plăcere în ele, el se antrenează în aceste Buddha-dharme. El se antrenează, priceput în antrenament[ul superior], dar fără să

perceapă şi să conceapă nimic. Atunci când înţelepţii care revarsă lumină se antrenează astfel în

înţelepciune, Nu le apare nici măcar un gând care să nu fie virtuos: La fel cum, atunci când Soarele merge pe cer, înainte de atingerea razelor

sale, Nicio întunecime nu se poate menţine în spaţiul intermediar.

Înţelepciunea perfectă cuprinde toate perfecţiunile

Pentru cei care au urmat un antrenament în perfecţiunea înţelepciunii, Toate [celelalte] perfecţiuni sunt conţinute în el. Aşa cum, în vederea greşită a individualităţii, toate cele şaizeci şi două de

vederi greşite Sunt incluse, aşa sunt şi aceste perfecţiuni [incluse în perfecţiunea

înţelepciunii].

45

Atunci când însuşirea de a trăi a fost oprită, Odată cu ea sunt oprite şi toate celelalte însuşiri care pot exista: La fel, atunci când cei mai buni dintre înţelepţi merg în înţelepciune, Toate aceste perfecţiuni au fost descrise ca fiind cuprinse în ea.

Bodhisattva şi Discipolii

Înţeleptul Bodhisattva devine antrenat În toate însuşirile Discipolilor, şi în cele ale Pratyekabuddhaşilor, Însă nu rămâne în ele şi nici nu jinduieşte după ele. „[Şi] în asta trebuie să fiu antrenat” [gândeşte el]. Astfel se antrenează.

Capitolul XXVI

Bucuria sau jubilarea, şi înţelepciunea perfectă

Dacă cineva se bucură, fără să ezite, de producerile gândului [Unui Bodhisattva care] a apucat-o ireversibil pe drumul către cea mai

bună Trezire, Munţii asemenea lui Meru dintr-un întreg trichiliocosmos se pot [măsura

cu vârful unui pai], Dar nu şi meritul produs prin [această] bucurie sau jubilare. Ei se bucură de mulţimea de merit a tuturor fiinţelor Care doresc ceea ce este virtuos, [şi] care vor Eliberarea. Atunci când, pentru binele fiinţelor, ei au atins calităţile infinite ale unui

Jina, Ei vor dărui Dharma lumii, pentru încetarea completă a suferinţei. Bodhisattva care, fără a discrimina, înţelege Toate dharmele ca fiind goale, vide, lipsite de semne, şi nestânjenite de

nimic, Fără niciun dualism, el caută Trezirea în înţelepciune. Acel practicant este devotat celei mai înalte perfecţiuni a înţelepciunii.

46

Analogia spaţiului şi a firmamentului

O împiedicare a elementului spaţiu de către firmament Nu poate fi găsită nicăieri, de către nimeni. Tot aşa, mergând în înţelepciune, înţeleptul Bodhisattva Este asemenea spaţiului deschis, şi merge calm şi în tăcere.

Analogia oamenilor creaţi prin magie

[Atunci când se uită la audienţă,] unui om creat de un magician nu-i trece prin minte

„Voi mulţumi aceşti oameni!”; şi totuşi, îşi îndeplineşte activitatea; Oamenii îl văd manifestând multe activităţi iluzorii, Deşi nu are corp, minte, sau nume. Tot aşa, niciodată nu-i trece prin minte cuiva care înaintează în

înţelepciune: „După ce voi fi cunoscut iluminarea, voi elibera lumea!” În diversele sale renaşteri, el este legat de multe şi felurite activităţi, Pe care le manifestă ca pe iluzii magice, dar fără să ajungă la greşita

diferenţiere sau discriminare.

Analogia cu creaţiile magice ale lui Buddha

Aşa cum creaţia magică a unui Buddha realizează activităţile unui Buddha Fără să-i apară vreun gând de îngâmfare atunci când le realizează, Tot astfel, înţeleptul Bodhisattva care înaintează în înţelepciune, Manifestă toate activităţile, asemănător cu o iluzie magică inventată.

Analogia cu maşinăria

Un constructor foarte priceput şi experimentat a făcut un aparat din lemn, Asemănător cu un bărbat sau cu o femeie, şi care îşi îndeplineşte aici toate

activităţile. Tot aşa, înţeleptul Bodhisattva, mergând în înţelepciune, Îşi realizează toate activităţile prin cunoaşterea sa, însă fără diferenţiere

sau discriminare.

47

Capitolul XXVII

Bodhisattva demn de omagiu

Pe înţeleptul care înaintează astfel, multe adunări de zei îl vor omagia Împreunându-şi mâinile într-un salut respectuos, Şi toţi Buddhaşii din lumile din cele zece direcţii Vor proclama ghirlanda de laude ale calităţilor lui.

Māra este lipsit de putere în faţa anumitor Bodhisattva

Dacă atâtea fiinţe câte se află în tărâmurile nenumărate ca nisipurile Gangelui,

Toate, să presupunem, ar deveni câte un Māra, Şi dacă fiecare fir de păr de pe corpurile lor ar crea, prin magie, câte o

capcană, Toţi şi toate la un loc nu ar putea să-l împiedice sau să-l întârzie pe înţelept, Deoarece Bodhisattva cel puternic şi înţelept devine inatacabil De către cei patru Māra, [şi] de nezdruncinat, din patru motive: El devine cineva care sălăşluieşte în vid; totuşi, nu este unul care

abandonează fiinţele; Acţionează aşa cum vorbeşte; el este susţinut de Buddhaşi.

Atitudinea corectă faţă de Aseitate

Acel Bodhisattva care crede hotărât atunci când este predată Această perfecţiune a înţelepciunii, Mama Tathāgataşilor, Şi care practică hotărât calea treptată [a unui Bodhisattva], Trebuie să fie cunoscut ca fiind pornit corect către atotcunoaştere. Însă el nu ajunge în vreun loc de şedere în Aseitatea elementului-Dharma, Ci devine cineva asemenea unui nor, care stă pe cer fără un suport pe care

să stea, Un vrăjitor care, asemenea unei păsări, călăreşte vântul care nu-i oferă

niciun sprijin, Sau ca cineva care, prin forţa incantaţiilor, produce în mod miraculos un

copac cu florile complet înflorite deşi nu e anotimpul lor.

48

Bodhisattva sălăşluieşte cel mai presus

Înţeleptul şi învăţatul Bodhisattva care înaintează astfel Nu ajunge la cel care se trezeşte la iluminare, şi nici la Buddha-dharme, Nici la cel care demonstrează, şi nici la cel care iubeşte şi vede Dharma. Acesta este sălaşul celor care doresc calmul, al celor care se desfată în

însuşirile preţioase. Oricâte ar fi sălaşurile Discipolilor şi Pratyekabuddhaşilor, Asociate cu pacea şi cu fericirea concentrării calme, Cu excepţia eliberării [de tip] Arhat a Tathāgataşilor, Acest sălaş este printre cele mai înalte, printre cele de nedepăşit.

Cum şi de ce trebuie cineva să sălăşluiască în Vacuitate

O pasăre sălăşluieşte în spaţiu, dar nu cade. Un peşte sălăşluieşte în apă, dar nu se îneacă. Tot aşa Bodhisattva care, prin meditaţii şi puteri, a trecut dincolo, Sălăşluieşte în gol, însă nu atinge Odihna Binecuvântată. Cel care vrea să ajungă la apogeul calităţilor tuturor fiinţelor, Să atingă cea mai bună, prea-minunata cunoaştere-Buddha, Să dăruiască cel mai bun dar al celei mai înalte, a supremei Dharma, Trebuie să recurgă la acest cel mai bun sălaş al celor care aduc beneficii.

Capitolul XXVIII

Cei care se antrenează în înţelepciunea perfectă, se antrenează în Buddhaitate

Dintre toate antrenamentele ce au fost dezvăluite de către Conducător, Această învăţătură este cea mai bună, este neîntrecută. Cel care, înţelept în toate antrenamentele, vrea să meargă Dincolo, Trebuie să se antreneze în această perfecţiune a înţelepciunii, în

antrenamentul [unui] Buddha.

49

Perfecţiunea înţelepciunii nu poate fi epuizată

Acesta este cel mai bun vas, depozitul supremei Dharma, Comoara fericirii şi a tihnei acelor fiinţe care aparţin clanului Buddhaşilor. Salvatorii lumii din trecut, viitor, [şi cei din prezent] din cele zece direcţii, Toţi au izvorât din aceasta, şi totuşi elementul-Dharma nu se epuizează. Toate florile, fructele, copacii şi pădurile care există, Toate au ieşit din pământ şi îşi au originea în el. Cu toate acestea, pământul nu trece printr-un proces de împuţinare sau

de creştere, Nu oboseşte, nu se consumă, şi nu face nicio deosebire. Urmaşii lui Buddha, şi Discipolii, şi Pratyekabuddhaşii, Zeii, şi numeroasele dharme care duc la tihna şi fericirea întregii lumi, Toate au izvorât din înţelepciune, cea mai înaltă perfecţiune, Şi totuşi, înţelepciunea nu se epuizează niciodată, şi nici nu sporeşte. Toate fiinţele care se află în [regiunile] joase, mijlocii şi înalte [ale] lumii, Toate sunt produse de ignoranţă – aşa a spus Buddha. Maşinăria suferinţei este ţinută în mişcare de întreaga mulţime de condiţii, Şi, totuşi, maşinăria ignoranţei nu se epuizează, şi nici nu sporeşte. Numeroasele rădăcini de procedee iscusite, sau uşi şi metode de

cunoaştere, Toate au izvorât din înţelepciune, cea mai înaltă perfecţiune. Maşinăria cunoaşterii este ţinută în funcţiune de întreaga mulţime de

condiţii, Şi totuşi, perfecţiunea înţelepciunii nici nu sporeşte şi nici nu se

împuţinează.

Apariţia sau producerea dependentă

Însă Bodhisattva care înţelege producerea condiţionată ca non-producere, Şi această înţelepciune ca non-extincţie: Aşa cum razele Soarelui s-au eliberat de acoperământul norilor, Aşa a împrăştiat el acoperământul ignoranţei, şi a devenit Existent-De-La-

Sine.

50

Capitolul XXIX

Perfecţiunea Concentrării

Cei cu o putere măreaţă, care sălăşluiesc în cele patru Meditaţii, Nu fac din ele nici casă şi nici loc în care să se stabilească, Însă aceste patru Meditaţii, cu tot cu membrele lor, vor deveni la rândul

lor Temeiul dobândirii supremei şi nedepăşitei Treziri. Cel care este stabilit în Meditaţii devine cineva care obţine cea mai înaltă

înţelepciune, Iar când are experienţa celor patru excelente Meditaţii Fără Formă, El face ca aceste Dhyāna să folosească celei mai bune şi mai înalte Treziri. Bodhisattva nu se antrenează în acestea pentru încetarea revărsărilor. Uimitoare şi minunată este această acumulare de însuşiri preţioase! Când ei au stat în Meditaţie şi în Concentrare, nu a fost niciun semn. Când personalitatea celor care au practicat acestea se destramă, Ei sunt născuţi din nou în lumea dorinţelor senzuale, aşa cum [şi unde] au

voit. Ca un om din Jambudvīpa care a fost în trecut un zeu, Şi care, după ce ar ajunge din nou în cele mai înalte tărâmuri ale zeilor Şi ar vedea sălaşurile din ele, S-ar întoarce [în lumea oamenilor], şi nu şi-ar face casa acolo;

Tot la fel, acei Bodhisattva înzestraţi cu cele mai bune însuşiri, După ce au stat în Meditaţie şi Concentrare, yoghini care s-au străduit

intens, Devin din nou stabiliţi în lumea simţurilor, imaculaţi, Asemenea lotusului în apă, independenţi de dharmele proştilor. Cu excepţia scopului maturizării fiinţelor, de a purifica tărâmul[-Buddha], Pentru a desăvârşi aceste perfecţiuni, Cei cu Minte Măreaţă Nu năzuiesc la renaşterea în lumea fără formă, Ca nu cumva acolo să aibă loc o pierdere a perfecţiunilor şi a calităţilor

iluminării.

51

Este ca şi cum un om care, după ce a găsit un depozit de nestemate, Nu ar genera dorinţă pentru ele, în intelectul său. La un moment dat, el poate obţine câteva dintre ele; Şi după ce le-a apucat şi a intrat în casă, nu ar jindui foarte mult după ele. Tot aşa, înţelepţii Bodhisattvaşi care au obţinut Concentrarea calmă care oferă bucurie şi uşurare a celor patru Meditaţii, După ce au renunţat la obţinerea de bucurie şi uşurare prin Meditaţii şi

Concentrări, Intră din nou în lumea senzuală, plini de compasiune pentru tot ceea ce

trăieşte. Atunci când un Bodhisattva se află în concentrările Meditaţiilor, El nu generează în intelectul său dorinţă pentru vehiculele Arhaţilor şi

Pratyekabuddhaşilor, [Pentru că atunci] el ar deveni neconcentrat, distras şi arogant în mintea

sa, Ar pierde calităţile unui Buddha, [ar fi ca] un marinar care suferă

naufragiul. Deşi se angajează în cele cinci calităţi ale simţurilor, În formă şi sunet, şi în miros, gust şi atingere, Bucurosul Bodhisattva, eroul, atunci când este eliberat de vehiculele

Arhaţilor şi Pratyekabuddhaşilor, Trebuie cunoscut în mod înţelept ca fiind mereu concentrat.

Perfecţiunea Vigorii

Ei au minţi pure şi curajoase, şi sunt legaţi de alte fiinţe şi persoane, [Atunci când] practică excelenta perfecţiune a Vigorii. Aşa cum o servitoare se supune stăpânului ei, care nu este supusul

altcuiva, Tot aşa, cei statornic înţelepţi se supun tuturor fiinţelor. Servitoarea nu răspunde înapoi stăpânului ei, Chiar dacă este abuzată, lovită şi bătută. Tremurând foarte tare în mintea ei şi învinsă de frică, Ea gândeşte „Cu siguranţă, m-ar omorî pentru aşa ceva!”

52

Tot astfel, Bodhisattva care a pornit pe drumul către cea mai înaltă Trezire Trebuie să se poarte ca un adevărat slujitor faţă de întreaga lume. După aceea, el obţine iluminarea şi are loc desăvârşirea calităţilor. Focul care s-a aprins din iarbă şi din beţe, le arde [apoi] şi pe ele. Renunţând la un destin fericit pentru sine însuşi, Practicându-şi îndatorirea faţă de alte fiinţe, zi şi noapte, cu mintea lipsită

de ezitări, Ca o mamă având grijă de singurul [ei] copil, El persev