Premiul Nobel economie.doc

qwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwerty

uiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasd

fghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzx

cvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmq

wertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyui

opasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfg

hjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxc

vbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmq



hjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxc

vbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmq



Laureaţi ai Premiului Nobel pentru Economie

UNIVERSITATEA “ŞTEFAN CEL MARE” SUCEAVA

2010

Cuprins

Cuprins.......................................................................................................................................2

Prezentarea Generală a Premiilor Nobel....................................................................................3

Oameni de Ştiinţă Români, laureaţi ai Premiului Nobel............................................................4

Premiul pentru Economie...........................................................................................................6

Prezentare sumară a laureaţilor..................................................................................................7

Instituţiile cu care au colaborat Laureaţii Premiului Nobel pentru Economie.........................21

Ţările în care şi-au desfăşurat activitatea laureaţii Premiului Nobel pentru Economie...........22

Grafic pe Domenii....................................................................................................................23

Clasificare laureaţilor pe domenii............................................................................................24

Scurtă Biografie.......................................................................................................................30

Gruparea Lucrărilor în funcţie de Domeniu.............................................................................70

Prezentarea Generală a Premiilor Nobel

Premiile Nobel sunt distincţii anuale acordate de comisii scandinave, ca

recunoaştere a progreselor ştiinţifice şi culturale. Acestea au fost stabilite în

1895 de către chimistul suedez Alfred Nobel, inventatorul dinamitei. Premiile

pentru Fizică, Chimie, Fiziologie sau Medicină, Literatură, şi Pace, au fost

decernate pentru prima oara în 1901. Premiul Sveriges Riksbank în ştiinţe

economice în memoria lui Alfred Nobel a fost instituit de către Sveriges

Riksbank în 1968 şi decernate pentru prima oara în 1969. Deşi acesta nu este

tehnic un Premiu Nobel, anunţurile şi prezentările sunt făcute similar. Fiecare

Premiul Nobel este considerat ca cel mai prestigios premiu în domeniul său.

Fiecare laureat, al Premiului Nobel, este onorat cu o medalie de aur, o

diplomă şi o sumă de bani care depinde de veniturile Fundaţiei Nobel ale acelui

an. În 2009, fiecare premiu a fost în valoare de 10 milioane SEK (aprox. 1.4

milioane dolari SUA). Premiul nu poate fi atribuit postum şi nici nu poate fi

partajat decât în maximum trei persoane.

Premii acordate până în anul 2009 (inclusiv)

Acordate unei singure persoane

Acordate la două persoane

Acordate la trei persoane

Total

Fizică 47 28 28 103

Chimie 62 22 17 101

Medicină 37 31 32 100

Literatură 98 4 - 102

Pace 61 28 1 90

Economie 22 15 4 41

Total : 327 128 82

Sursa: http://nobelprize.org/

Maria Shklodoska-Curie, Linus Pauling, John Bardeen si Frederick

Sanger au fost cele patru persoane au primit două premii Nobel. Maria

Skłodowska-Curie a primit Premiul pentru Fizică în 1903 pentru descoperirea

radioactivităţii şi Premiului pentru Chimie în 1911 pentru izolarea pură de radiu.

http://nobelprize.org/

Linus Pauling a primit Premiul pentru Chimie în 1954 pentru cercetările sale în

legături chimice şi structuri de substanţe complexe. Pauling a câştigat, de

asemenea, Premiul pentru Pace în 1962 pentru activismul său anti-nuclear,

făcându-l singurul câştigător a două premii neîmpărţite. John Bardeen a primit

Premiul pentru Fizică de două ori: în 1956 pentru inventarea tranzistorului şi în

1972 pentru teoria supraconductibilităţii. Frederick Sanger a primit Premiul de

două ori în Chimie: în 1958, pentru determinarea structurii moleculei de

insulină şi în 1980 pentru că a inventat o metodă de determinare a secvenţelor

de bază din ADN.

Oameni de Ştiinţă Români, laureaţi ai Premiului Nobel

În decursul istoriei numai trei români au primit Premiul Nobel.

George Emil Palade (n. 19 noiembrie 1912, Iași – d. 8 octombrie 2008)

a fost un medic și om de știință american de origine română, specialist în

domeniul biologiei celulare, laureat al Premiului Nobel pentru Fiziologie și

Medicină în anul 1974. De asemenea, Dr. George E. Palade a fost premiat în

1986, în Statele Unite, cu Medalia Națională pentru Știință -- în biologie

(National Medal of Science) pentru: „descoperiri fundamentale” ('pioneering') a

unei serii esențiale de structuri super-complexe, cu înaltă organizare, prezente în

toate celulele vii (inclusiv cele umane).

Elie (Eliezer) Wiesel (KBE) (n. 30 septembrie 1928, Sighetu Marmației)

scriitor și ziarist în limbile franceză, engleză, idiș și ebraică, eseist

și filozof umanist, activist în domeniul drepturilor omului, evreu american,

supraviețuitor al Holocaustului, a fost distins in anul 1986 cu Premiul Nobel

pentru Pace. În anul 1996 a fost numit membru al Academiei Americane de

Artă şi Literatură și din anul 2001, este membru de onoare al Academiei

Române. Este autorul a 57 de cărți - cea mai celebră fiind ”Noaptea”, o

descriere autobiografică despre viața în lagărele de exterminare.

Herta Müller (n. 17 august 1953, Nițchidorf, Regiunea Timișoara) este

o scriitoare de limbă germană și de limbă română, laureată a Premiului Nobel

pentru Literatură pe anul 2009.

Tatăl ei a fost un șvab bănățean și, ca mulți alți cetățeni români de

naționalitate germană, a fost înrolat în Al Doilea Război Mondial în Waffen-SS,

iar după război își câștiga existența fiind șofer de camion. După venirea la

putere a comunismului în România, a fost expropriat de autoritățile statului

comunist român.

Mama scriitoarei, ca marea majoritate a populației de naționalitate

germană din România (cei între 17-45 de ani), după accederea comuniștilor la

putere, a fost deportată în 1945 în Uniunea Sovietică. Acolo a fost deținută timp

de cinci ani într-un lagăr de muncă forțată.

În romanul său, Atemschaukel (Leagănul respirației), publicat la

München, în anul 2009, Herta Müller a prelucrat aspecte privind deportarea

germanilor originari din România în Uniunea Sovietică. Acest roman, care prin

„Fundația Robert Bosch” a fost nominalizat pentru Deutsche Buchpreis, a ajuns

în 16 septembrie în finala celor șase.

Herta Müller a făcut studii de germanistică, de limbă și literatură

română la Universitatea din Timișoara, în perioada 1973–1976.

Premiul pentru Economie

Premiul pentru Ştiinţe Economice în memoria lui Nobel, denumit în mod

obişnuit Premiului Nobel pentru Economie este o distincţie pentru contribuţia

remarcabilă la ştiinţele economice şi este considerat, în general, unul dintre cele

mai prestigioase premii pentru ştiinţă. Numele oficial este „Sveriges Riksbank

Prize in Economic Sciences in Memory of Alfred Nobel” (română: Premiul

Sveriges Riksbank pentru Ştiinţe Economice în memoria lui Alfred Nobel;

suedeză: Sveriges riksbanks pris i vetenskap ekonomisk pana Alfred Minne

Nobels).

Acesta nu este unul dintre Premii Nobel instituite prin voinţa lui Alfred

Nobel în testamentul său din 1895, dar este de obicei asociat cu ele. Premiul

pentru Economie, aşa cum este prevăzut la de către Fundaţia Nobel, a fost

înfiinţat şi alimentat de Sveriges Riksbank, banca centrală a Suediei, în 1968 cu

ocazia aniversării a 300 de ani de existenţă. A fost decernate pentru prima oara

în cursul 1969.

Prezentare sumară a laureaţilor

1969

"Pentru descoperirea şi utilizarea modelelor dinamice în analiza proceselor economice"

1970

"Pentru lucrări ştiinţifice prin care a dezvoltat o teorie economică, statică şi dinamică şi pentru participarea activă la

ridicarea nivelului analizei în ştiinţele economice"1971

"Pentru explicaţiile sale în legătură cu creşterea economică, bazate pe experienţa sa vastă, explicaţii care au condus la perspective vaste in

structurile economice şi sociale şi au condus procesele de dezvoltare"

1972

"Pentru lucrările deschizătoare de drumuri în teoria generală a echilibrului economic şi în teoria bunăstării"

1973

"Pentru elaborarea metodei Input-Output, ca şi pentru folosirea acesteia la rezolvarea unor probleme importante de

economie"1974

"Pentru lucrările deschizătoare de drumuri în domeniul teoriei banilor şi teoriei conjuncturii şi analizelor amănunţite ale dependenţei alternative de relaţiile economice, sociale şi

instituţionale"

1975

"Pentru contribuţia acestora la teoria folosirii optimale a resurselor"

1976

"Pentru contribuţia la analiza consumului, la istoria banilor şi teoria banilor, cât şi pentru o clarificare a complexităţii politicii de

stabilizare"

1977

"Pentru lucrările deschizătoare de drumuri în domeniul teoriei comerţului mondial şi mişcării internaţionale a capitalului"

1978

"Pentru studiul deschizător de drumuri al proceselor de decizie în organizaţiile economice"

1979

"Pentru lucrările deschizătoare de drumuri în studiul dezvoltării economice, prin luarea în considerare a problemelor ţărilor în curs de

dezvoltare"

1980

"Pentru construcţia modelelor economice conjuncturale şi utilizarea acestora în analizele politicilor economice"

1981

"Pentru analiza pieţelor financiare şi a efectelor acesteia asupra deciziilor de cheltuire şi astfel asupra ocupării forţei de muncă,

producţiei şi formării preţurilor"

1982

"Pentru studiile sale asupra modului de funcţionare şi structurile pieţelor, dar şi pentru cauzele şi efectele regularizării mâinii publice"

1983

"Pentru introducerea metodelor analitice noi în teoria economică şi pentru o riguroasă reformulare a teoriei echilibrului general al

pieţelor"

1984

"Pentru realizările sale la dezvoltarea sistemelor generale de calcul economic, prin care el a îmbunătăţit radical fundamentul analizei

economice empirice"

1985

"Pentru analiza sa asupra comportamentului de economisire de pe piaţa financiară"

1986

"Pentru dezvoltarea teoriei contractuale şi constituţionale fondate pe studiul procesului de pregătire şi luare a deciziilor politice şi

economice"

1987

"Pentru lucrările sale despre teoriile creşterii economice"

1988

"Pentru contribuţiile sale la teoria pieţelor şi la folosirea eficientă a resurselor"

1989

"Pentru formularea fundamentelor teoretico-probabilistice în econometrie"

1990

"Pentru dezvoltarea teoriei portofoliului""Pentru contribuţiile sale fundamentale la teoria finanţelor firmei"

"Pentru contribuţiile sale fundamentale la teoria formării preţurilor în cazul problemelor financiare"

1991

"Pentru descoperirea şi explicarea însemnătăţii costurilor de tranzacţie şi a drepturilor de dispoziţie pentru structura instituţională şi funcţionarea economiei"

1992

"Pentru largirea teoriei microeconomice într-un domeniu larg al comportamentului uman şi al muncii în colaborare a oamenilor"

1993

"Pentru înnoirea cercetării economice prin folosirea teoriei economice şi a metodelor cantitative, pentru a explica schimbările economice şi instituţionale"

1994

"Pentru analiza fundamentală a echilibrului în jocurile ne-cooperative ale teoriei jocului

1995

"Pentru formularea teoriei expectanţelor raţionale asupra comportamentului diferiţilor participanţi la schimbările economice"

1996

"Pentru contribuţiile sale fundamentale la teoria economică a stimulentelor pentru participanţii pe piaţă care sunt informaţi în mod

diferit"

1997

"Pentru expansiunea unei formule matematice întrebuinţată la exprimarea valorilor opţionale la bursă"

1998

"Pentru contribuţiile sale fundamentale la teoria economică a bunăstării, teorie aplicabilă şi în ţările în curs de dezvoltare"

1999

"Pentru analiza politicilor fiscală şi monetară în diferite sisteme ale cursului de schimb şi pentru analiza domeniilor optimale ale monedei"

2000

"Pentru dezvoltarea teoriilor şi metodelor analizei pe eşantioane selective""Pentru dezvoltarea teoriilor şi metodelor analizei opţiunilor alegerii discrete"

2001

"Pentru analiza pieţelor cu informaţie asimetrică"

2002

"Pentru introducerea unei perspective asupra cercetării psihologice în ştiinţele economice, în special cu privire la evaluările şi deciziile în caz de nesiguranţă"

"Pentru introducerea experimentelor de laborator ca unealtă a analizei economice empirice, în special în studiul diferitelor mecanisme ale pieţii"

2003

"Pentru metodele analizei seriilor economice temporale cu trenduri schimbătoare (cointegrare)

"Pentru metodele de analiză a seriilor economice temporale cu volatilitate temporală variabilă (ARCH)"

2004

"Pentru contribuţiile acestora la macroeconomia dinamică: consistenţa temporală a politicii economice şi puterea impulsionantă a ciclurilor

conjuncturale"

2005

"Pentru analiza lor in teoria jocului"

2006

"Pentru activitatea sa în domeniul macroeconomiei"

2007

"Pentru lucrările legate de teoria concepţiei mecanismelor"

2008

"Pentru analiza structurii comerţului şi a amplasării activităţii economice"

2009

"Analiza guvernării economice"

Instituţiile cu care au colaborat Laureaţii Premiului Nobel pentru Economie

Ţările în care şi-au desfăşurat activitatea laureaţii Premiului Nobel pentru Economie

Grafic pe Domenii

Clasificare laureaţilor pe domenii

Analiză Economică

Nume: Wassily Leontief Anul primirii: 1973

Tară: Statele Unite

Nume: Richard Stone Anul primirii: 1984

Tară: Regatul Unit

Comportament Economic

Nume: Vernon L. Smith Anul primirii: 2002


Nume: Daniel Kahneman Anul primirii: 2002

Tară: Israel

Drept Economic

Nume: Ronald Coase Anul primirii: 1991

Tară: Regatul Unit

Econometrie

Nume: Jan Tinbergen Anul primirii: 1969

Tară: Olanda

Nume: Ragnar Anton Kittil Frisch Anul primirii: 1969

Tară: Norvegia

Nume: Simon Kuznets Anul primirii: 1971


Nume: Lawrence Klein Anul primirii: 1980


Nume: Trygve Haavelmo Anul primirii: 1989

Tară: Norvegia

Nume: Vernon L. Smith Anul primirii: 2002


Nume: Daniel Kahneman Anul primirii: 2002

Tară: Israel

Nume: Robert F. Engle Anul primirii: 2003


Nume: Clive W. J. Granger Anul primirii: 2003

Tară: Regatul Unit

Economie Internaţională

Nume: Paul Krugman Anul primirii: 2008


Economie Politică

Nume: Franco Modigliani Anul primirii: 1985

Tară: Italia

Nume: William F. Sharpe Anul primirii: 1990


Nume: Harry Markowitz Anul primirii: 1990


Nume: Merton Miller Anul primirii: 1990


Nume: James Mirrlees Anul primirii: 1996

Tară: Regatul Unit

Nume: William Vickrey Anul primirii: 1996

Tară: Canada

Nume: Myron Scholes Anul primirii: 1997

Tară: Canada

Nume: Robert C. Merton Anul primirii: 1997


Nume: Robert Mundell Anul primirii: 1999

Tară: Canada

Nume: Elinor Ostrom Anul primirii: 2009


Nume: Oliver E. Williamson Anul primirii: 2009


Finanţe

Nume: Gunnar Myrdal Anul primirii: 1974

Tară: Suedia

Nume: Friedrich Hayek Anul primirii: 1974

Tară: Austria

Istorie Economică

Nume: Douglass North Anul primirii: 1993


Nume: Robert Fogel Anul primirii: 1993


Macroeconomie

Nume: Paul A. Samuelson Anul primirii: 1970


Nume: Milton Friedman Anul primirii: 1976


Nume: James Meade Anul primirii: 1977

Tară: Regatul Unit

Nume: Bertil Ohlin Anul primirii: 1977

Tară: Suedia

Nume: Theodore Schultz Anul primirii: 1979


Nume: William Arthur Lewis Anul primirii: 1979

Tară: Regatul Unit

Nume: James Tobin Anul primirii: 1981

Tară: statele Unite

Nume: George Stigler Anul primirii: 1982


Nume: James M. Buchanan Anul primirii: 1986


Nume: Robert Merton Solow Anul primirii: 1987


Nume: Maurice Allais Anul primirii: 1988

Tară: Franţa

Nume: Robert Emerson Lucas Jr. Anul primirii: 1995


Nume: George Akerlof Anul primirii: 2001


Nume: Joseph E. Stiglitz Anul primirii: 2001


Nume: Michael Spence Anul primirii: 2001

Tară: statele Unite

Nume: Edward C. Prescott Anul primirii: 2004


Nume: Finn E. Kydland Anul primirii: 2004

Tară: Norvegia

Nume: Edmund Phelps Anul primirii: 2006


Management

Nume: Herbert Simon Anul primirii: 1978


Matematică

Nume: Gerad Debreu Anul primirii: 1983

Tară: Franţa

Nume: Reinhard Selten Anul primirii: 1994

Tară: Germania

Nume: John Harsanyi Anul primirii: 1994

Tară: Ungaria

Nume: John Forbes Nash Jr. Anul primirii: 1994


Nume: Robert J. Aumann Anul primirii: 2005

Tară: Germania

Nume: Thomas Schelling Anul primirii: 2005


Nume: Leonid Hurwicz Anul primirii: 2007


Nume: Roger Myerson Anul primirii: 2007


Microeconomie

Nume: John Richard Hicks Anul primirii: 1972

Tară: Regatul Unit

Nume: Kenneth Arrow Anul primirii: 1972


Nume: Leonid Kantorovich Anul primirii: 1975

Tară: URSS

Nume: Tjalling Koopmans Anul primirii: 1975


Nume: James Joseph Heckman Anul primirii: 2000


Nume: Daniel McFadden Anul primirii: 2000


Socio-Economie

Nume: Gray Becker Anul primirii: 1992


Nume: Amartya Kumar Sen Anul primirii: 1998

Tară: India

Scurtă Biografie

Ragnar Frisch

Ragnar Frisch Anton Kittil a fost un

economist norvegian care a câştigat alături de

Jan Tinbergen primul Premiu Nobel pentru

Ştiinţe Economice în 1969.

Ragnar Frisch s-a născut pe 03 martie

1895 la Oslo, tatăl său Anton Frisch fiind

bijutier. Părinţii se aşteptau ca el să continue

afacerea familiei sale. Frisch a devenit un

ucenic într-un atelier din Oslo. Cu toate acestea, la sfatul mamei sale, în timp ce îşi făcea

stadiul de ucenic, a început să studieze la Universitatea din Oslo. Subiectul ales de el a fost

economia, aceasta fiind stagiul de pregătire "cel mai scurt şi mai uşor de studiu" de la

universitate. În 1919 a terminat studiile universitare, obţinând titlul de economist, iar în 1920

a trecut, de asemenea, teste de ucenic şi a devenit un partener în atelierul tatălui său.

În 1921 Frisch a primit o bursă din partea universităţii, care ia permis să petreacă trei

ani studiind economie şi matematică în Franţa şi Anglia. După întoarcerea în Norvegia, în

1923, deşi afacerea de familie era în dificultate, a continuat activitatea ştiinţifică. A început să

predea la Universitatea din Oslo în 1925 şi, în 1926, a obţinut titlul de doctor cu o teză în

domeniul statisticii şi matematicii.

Frisch a primit o bursă de la Fundaţia Rockefeller pentru a vizita Statele Unite ale

Americii în 1927. Acolo, el a încercat să se asocieze cu alţi economişti interesaţi de noi

abordări matematice şi statistice pentru economie. În 1927 şi 1928 Frisch a publicat o serie de

articole privind statistica seriilor de timp. În 1929 el a publicat primul său eseu important

asupra metodologiei econometrice, urmat în acelaşi an, prin "Statica şi dinamica în teoria

economică", care a introdus conceptual de analiza dinamică economică. Frisch a devenit

profesor titular la universitate în 1931.

Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Ragnar_Anton_Kittil_Frisch

http://en.wikipedia.org/wiki/Ragnar_Anton_Kittil_Frisch

Jan Tinbergen

Jan Tinbergen (12.04.1903, Haga –

09.06.1994, Haga), este un economist olandez,

care a câştigat primul Premiu Nobel pentru

Economie în 1969, care l-a împărţit cu Ragnar

Frisch. Aceştia au primit premiul pentru că au

dezvoltat şi a aplicat modele dinamice de analiză

a proceselor economice.

Tinbergen studiat matematica şi fizica la Universitatea din Leiden sub tutela lui Paul

Ehrenfest. În 1929 a obţinut diploma de doctorat la această universitate, cu teza de doctorat

intitulată "Probleme Minimizarea în Fizică şi Economie”. Din 1929 până în 1945, el a lucrat,

alături de profesoratul lui de la Universitatea Erasmus Rotterdam, pentru biroul de statistică

din Ţările de Jos. El a fost, de asemenea, consultant al Ligii Naţiunilor. Din 1945 până în

1955 acesta a fost primul director al Biroului Ţările de Jos pentru politică economică şi

analiză. Jan Tinbergen a fost membru al Academiei Regale Olandeze de Arte şi Ştiinţă. În

1956 a fondat Institutul econometric din cadrul Universităţii Erasmus din Rotterdam,

împreună cu Henri Theil. Institutul poartă astăzi numele său.

Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Jan_Tinbergen

Paul Samuelson

Paul Anthony Samuelson a fost un

economist american, si primul american care

a câştiga Premiul Nobel pentru

Economie. Academia Roială Suedeză a

declarat, atunci când acorda premiul, că "a

http://en.wikipedia.org/wiki/Jan_Tinbergen

făcut mai mult decât oricare alt economist contemporan a ridica nivelul de analiză ştiinţifică

în teoria economică".

El a intrat la Universitatea din Chicago, la vârsta de 16 ani, în timpul Marii Recesiuni,

şi a primit titlul de doctor in economie la Harvard. După absolvire, el a devenit un asistent

profesor de economie la 25 de ani la Massachusetts Institute of Technology (MIT) şi un

profesor titular la vârsta de 32. În 1966, el a primit cea mai inalta distinctive din cadrul MIT.

El a petrecut cariera la MIT, unde a fost esenţial în transformarea Departamentului de

Economie într-o instituţie de renume mondial prin atragerea de alţi economişti, cum ar

fi Robert M. Solow, Paul Krugman, Franco Modigliani, Robert C. Merton şi Joseph E.

Stiglitz.

Samuelson s-a născut în Gary, Indiana, la 15 mai 1915, tatăl său Frank Samuelson (un

farmacist) şi Fosta Lipton Ella. În 1923, Samuelson s-a mutat la Chicago, el a studiat la

Universitatea din Chicago. La Harvard, a studiat economia sub tutela lui Joseph Schumpeter,

Wassily Leontief, Gottfried Haberler, şi "American Keynes" Alvin Hansen.

Samuelson este considerat a fi unul dintre fondatorii economie neo-keynesiană şi o

figură esenţială în dezvoltarea economiei neoclasice.

Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Paul_Samuelson

John Hicks

Sir John Richard Hicks a fost un

economist britanic şi unul dintre cei mai

importanţi şi influenţi economişti ai secolului

al XX-lea. Cel mai cunoscut pentru

contribuţiile sale în domeniul economiei au

fost lucrarea sa de microeconomie referitoare

la cererea de consum şi modelul LM (1937).

În 1972 a primit Premiul Nobel în

ştiinţe economice pentru contribuţia sa de pionierat la teoria echilibrului general şi teoria

bunăstării.

Hicks s-a născut în 1904 pe 8 aprilile, la Warwick, Anglia. Tatăl său a fost un jurnalist

la un ziar local. El a fost educat la Clifton College (1917-1922) şi la Balliol College, Oxford

(1922-1926), finanţat de burse matematice. S-a specializat în matematică, dar a avut, de

asemenea, interese pentru literatură şi istorie. În 1923, el s-a reorientat studiind economie,

http://en.wikipedia.org/wiki/Paul_Samuelson

filozofie şi politică.

Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/John_Hicks

Kenneth Arrow

Kenneth Joseph Arrow este un

economist american, laureat în comun a

Premiul Nobel pentru Economie alături de

John Hicks în 1972. Până în prezent, el este

cea mai tânără persoana care a primit acest

premiu, la 51 de ani.

În economie, el este considerat o figură

foarte importantă. Pentru mai mult de

cincizeci de ani el a fost unul dintre cei mai influenţi economişti. Cele mai importante

lucrări ale sale sunt cele legate de teoria alegerii sociale şi analiza echilibrului general.

Arrow s-a născut la 23. august 1921, la New York din părinţi de origine evreo-român,

aceştia susţinându-i foarte mult educaţia. A absolvit Liceul Townsend Harris şi a obţinut apoi

o diplomă de licenţă de la City College din New York în 1940 în matematică. De la

Universitatea Columbia, el a primit o diplomă de master în 1941. De la 1946 la 1949 a fost

colaborator de cercetare la Comisia Cowles de Cercetare în Economie la Universitatea din

Chicago. În acest timp a deţinut, de asemenea, gradul de asistent profesor de economie la

Universitatea din Chicago. În 1951 a obţinut titlul de doctor de la Columbia.

Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Kenneth_Arrow

Wassily Leontief

Wassily Leontief Wassilyovich (în

limba rusă: Василий Васильевич Леонтьев;

08.05.1905, München, Germania - 05 02

1999, New York), a fost un economist rus-

american cunoscut pentru cercetările sale

privind modul în care schimbările într-un

http://en.wikipedia.org/wiki/Kenneth_Arrow

http://en.wikipedia.org/wiki/John_Hicks

sector economic ar putea avea un efect asupra altor sectoare. Leontief a câştigat Premiul

Nobel în Ştiinţe Economice în 1973, şi trei studenţi (Paul Samuelson 1970, Robert Solow

1987, Vernon Smith 2002), de doctorat au fost de asemenea distinşi cu premiul.

În 1921, Wassily, Jr., s-a înscris la Universitatea din Leningrad în ziua de azi Sankt-

Petersburg. El a obţinut diploma de tehnician în economie în 1924, la vârsta de 19 ani. El a

continuat studiile la Universitatea din Berlin şi, în 1928 a obţinut titlul de licenţiat în

economie, sub conducerea lui Werner Sombart, cu lucrarea „Circulara fluxurilor în

economie”.

De la 1927 la 1930, a lucrat la Institutul de Economie Mondială de la Universitatea

din Kiel. Acolo, el a cercetat derivarea cererii statistice şi curbe de aprovizionare. În 1929, el

a călătorit în China pentru a asista ministerului de cai ferate în calitate de consilier.

In 1931, el a plecat în Statele Unite şi a fost angajat de către Biroul Naţional de Cercetări

Economice.

În timpul celui de al doilea război mondial, Leontief a servit în calitate de consultant

la Oficiul SUA de Servicii Strategice.

Leontief s-au alăturat departamentului de la Universitatea Harvard de economie în

1932 şi în 1946 a devenit profesor de economie acolo.

Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Wassily_Leontief

Gunnar Myrdal

Karl Gunnar Myrdal a fost un

economist suedez laureat al Premiului

Nobel. El este cel mai bine cunoscut în Statele

Unite pentru studiul său de relaţiile rasiale. În

1974, el a primit Premiul Nobel în ştiinţe

economice cu Friedrich Hayek, pentru "munca

lor de pionierat în teoria banilor şi fluctuaţiile

economice, precum şi pentru analiza lor a

interdependenţelor dintre fenomenele economice, sociale şi instituţionale."

http://en.wikipedia.org/wiki/Wassily_Leontief

Myrdal s-a născut la 6 decembrie 1898 în Gustafs, Suedia, tatăl său Karl Adolf

Myrdal era un muncitor de cale ferata.

Gunar Myrdal a absolvit cu o diplomă în drept la Universitatea din Stockholm în 1923

şi un doctorat în economie în 1927.

În teza de doctorat Gunnar Myrdal a examinat rolul încrederii în formarea

preţurilor. Între 1925 şi 1929, a studiat în Marea Britanie şi Germania. El a fost un bursier

Rockefeller şi a vizitat Statele Unite în 1929-1930. În această perioadă, el a publicat prima sa

carte. Revenind în Europa, el a servit timp de un an ca profesor asociat în Institutul de Studii

Internaţionale din Geneva, Elveţia.

Profesorul Myrdal a fost un susţinător timpuriu a tezei lui John Maynard Keynes, deşi

el a susţinut conceptul ajustării bugetelor statului în vederea controlării vitezei de creştere a

economiilor. Această idee a fost dezvoltata pentru prima oară de el şi punctata în cartea sa

„Economie Monetară”, publicată în 1932, înainte cu patru ani de a lui Keynes.

Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Gunnar_Myrdal

Friedrich Hayek

Friedrich August Hayek CH a fost un

economist şi filozof austriac, cel mai bine

cunoscut pentru apărarea liberalismului

clasic şi capitalismul pieţei libere împotriva

gândirii socialiste şi colectiviste. El este

considerat a fi unul dintre economiştii cei

mai importanţi ai secolului XX.

În 1974 Hayek a împărtăşit Premiului Nobel în economie cu economistul suedez

Gunnar Myrdal, a primit, de asemenea, Medalia Libertăţii în 1991 de la preşedintele George

HW Bush.

Hayek a trăit în Austria, Marea Britanie, Statele Unite şi Germania, şi a devenit un

subiect britanic în 1938. El a petrecut cea mai mare parte a vieţii sale academice la London

School of Economics (LSE), Universitatea din Chicago, şi Universitatea din Freiburg.

http://en.wikipedia.org/wiki/Gunnar_Myrdal

Hayek s-a născut la Viena, (pe atunci capitala Austro-Ungaria) in anul 1899 pe 8 mai,

fiul unui medic din cadrul serviciului de sănătate municipale. Bunicii lui Hayek au fost

academicieni care lucrau în domeniul statisticilor şi biologie. Linia paternă a fost ridicată la

rangul nobilimii austriece pentru serviciile sale de stat.

La Universitatea din Viena, el a obţinut doctoratul în drept şi ştiinţe politice în 1921

şi 1923. Între 1923 şi 1924, Hayek a profitat de ocazia de a lucra ca asistent de cercetare

a Prof. Ieremia Jenks de la New York University, prin colectarea de date macroeconomice

asupra economiei americane şi a operaţiunilor de Rezerva Federală a SUA.

Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Friedrich_Hayek

Leonid Kantorovich

Leonid Vitaliyevich Kantorovich (în limba

rusă: Леонид Витальевич Канторович)

(19.01.1912, Sankt-Petersburg – 07.04.1986,

Moscova) a fost un matematician rus şi economist,

cunoscut pentru teoria sa şi dezvoltarea de tehnici

de alocare optimă a resurselor. El a fost laureat al

Premiului Nobel pentru Economie în 1975 şi

singurul câştigător al acestui premiu din URSS.

Kantorovich lucrat pentru guvernul sovietic. Lui i-a fost dată sarcina de optimizare a

producţiei în industria placajului. El a venit în 1939 cu tehnica de matematică cunoscut acum

sub numele de programare liniară. Este autorul mai multor cărţi, inclusiv metodele

matematice de planificare şi organizare de producţie şi cele mai bune utilizări a resurselor

economice. Pentru activitatea sa, Kantorovich a fost decernat Premiul Stalin (1949).

În timpul asediului din Leningrad, Kantorovich a fost responsabil de siguranţă pe drumul

vieţii. El a calculat distanţa optimă dintre maşini pe gheata, in functie de grosimea de gheaţă

şi temperatura aerului. În decembrie 1941 şi ianuarie 1942, Kantorovich personal mers între

maşini pe gheaţă din Lacul Ladoga, pe drumul vieţii. Cu toate acestea, multe maşini cu

alimente pentru supravieţuitori ai asediului au fost distruse de bombardamentele germane.

Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Leonid_Kantorovich

http://en.wikipedia.org/wiki/Leonid_Kantorovich

http://en.wikipedia.org/wiki/Friedrich_Hayek

Tjalling Koopmans

Tjalling Charles Koopmans , a fost

câştigătorul în comun, cu Leonid Kantorovich, a

Premiului Nobel în Ştiinţe Economice din 1975.

Koopmans s-a născut în Graveland, Olanda de

Nord. El a început educaţia universitară la

Universitatea din Utrecht, la şaptesprezece ani,

specializarea matematică. Trei ani mai târziu, în

1930, el a trecut la fizica teoretică. În 1933, el la întâlnit pe Jan Tinbergen, şi s-a mutat la

Amsterdam pentru a studia matematici economice. În plus faţă de matematici economice,

Koopmans şi-a extins cercetarea asupra econometriei şi statisticii.

Koopmans s-a mutat în Statele Unite în 1940. Acolo a lucrat pentru o perioada de

timp pentru un organism guvernului de la Washington DC, unde a publicat mai multe articole

asupra transporturilor, concentrându-se pe optim de rutare, apoi s-a mutat la Chicago, unde s-

a alăturat un organism de cercetare Cowles Comisia de Cercetare în Economie afiliată cu

Universitatea din Chicago. În 1946, el a devenit cetăţean al Statelor Unite. În 1955, s-a mutat

la Universitatea Yale, unde a continuat să publice, acum pe economie de creştere optimă şi

analiza a activităţii.

Koopmans a fost acordat premiul Nobel (împreună cu Leonid Kantorovich) pentru

contribuţiile sale în domeniul alocării resurselor, în special teoria utilizarea optimă a

resurselor.

Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Tjalling_Koopmans

Milton Friedman

Milton Friedman a fost un economist

american, statistician, şi un laureat al Premiului

Nobel pentru Economie. Printre oamenii de ştiinţă, el

este cel mai bine cunoscut pentru cercetările sale

http://en.wikipedia.org/wiki/Tjalling_Koopmans

teoretice şi empirice, în special în analiza consumului, istoria şi teoria monetară, precum şi

pentru demonstrarea complexităţii politicii de stabilizare. El a fost consilier economic al

preşedintelui american Ronald Reagan.

Friedman s-a fost născut la 31 iulie 1912 în Brooklyn, New York, părinţii fiind

imigranţi evrei, Jenö Friedman şi Sara Landau Beregszászin din Ungaria (acum Berehove, o

parte din Ucraina). La scurt timp după naşterea lui Milton, familia s-a mutat la Rahway, New

Jersey. Un student talentat, Friedman a absolvit Liceul Rahway în 1928, la scurt timp înainte

să împlinească 16 ani.

Friedman a absolvit de la Universitatea Rutgers din New Jersey, unde s-a specializat

în matematică. În timpul petrecut la Rutgers, Friedman a devenit influenţat de doi profesori

de economie, Arthur F. Burns şi Homer Jones, care l-au convins că economia modernă ar

putea contribui la sfârşitul Marii Depresiuni. Friedman a urmat un masterat la Universitatea

din Chicago, finalizându-l în 1933. El a fost puternic influenţat de Jacob Viner, Knight Frank,

şi Henry Simons. Pe parcursul 1933-1934, el a avut o bursă la Universitatea Columbia, unde

a studiat o statistica sub tutela statisticianului şi economistului Harold Hotelling.

Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Milton_Friedman

Bertil Ohlin

Bertil Ohlin Gotthard a fost un economist

suedez şi politician. El a fost un profesor de

economie la Stockholm School of Economics

1929 - 1965. El a fost, de asemenea, liderul

Partidului Popular, un partid social-liberal, care în

acel moment era cel mai mare partid din opoziţie,

Partidul Social Democrat, 1944 - 1967. El a servit pentru scurt timp ca ministru pentru

comerţ 1944 - 1945, în guvernul de coaliţie suedez în timpul celui de al doilea război

mondial.

Bertil Ohlin a primit în comun Premiul Nobel în Ştiinţe Economice în 1977, împreună

cu economistul britanic James Meade "pentru contribuţia lor la teoria comerţului internaţional

şi a mişcărilor de capital internaţionale".

În 1933 Ohlin a publicat o lucrare referitoare la comerţul international care i-a adus

renume mondial. Ohlin însuşi a folosit modelul pentru a obţine teorema Heckscher-Ohlin, că

naţiunile s-ar specializa în industriile cele mai în măsură să îşi utilizeze mix de resurse

http://en.wikipedia.org/wiki/Milton_Friedman

naţionale eficient. Astăzi, teoria a fost infirmată în mare parte, dar este încă un cadru util

pentru înţelegerea comerţului internaţional.

Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Bertil_Ohlin

James Meade

James Edward Meade CB, FBA a fost un

economist britanic şi câştigătorul din 1977 al

Premiului Nobel în Ştiinţe Economice împreună

cu economistul suedez Bertil Ohlin pentru

"contribuţia la teoria comerţului internaţional şi

mişcările internaţionale de capital ".

Meade s-a născut în Swanage, Dorset.A

fost educat la Colegiul Malvern şi ulterior la Oriel College, Oxford în 1926. Interesul său în

economie a crescut în cadrul studiile postuniversitare de la Trinity College, Cambridge (1930

- 1931), unde a purtat discuţii frecvente cu economişti de frunte printre care şi Dennis

Robertson şi John Maynard Keynes.

După ce a lucrat în Liga Naţiunilor şi Cabinet Office, el a fost economistul principal al

guvernului lui Attlee, înainte de a lua postul de profesor la LSE (1947 - 1957) şi Cambridge

(1957 - 1967).

Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/James_Meade

Herbert Simon

Herbert Simon Alexander a fost un om de

ştiinţă american politic, sociolog şi psiholog, şi

profesor la Carnegie Mellon University, a căror

cercetare a variat în domeniul psihologiei

cognitive, informatică, administraţie publică,

economie, management, sociologia şi ştiinţele

politice. Cu aproape o mie de publicatii foarte

mult citată, el este unul dintre cei mai influenţi oameni de ştiinţă socială a secolului XX.

Herbert Simon Alexandru s-a născut într-o familie de evrei în Milwaukee, Wisconsin

pe 15 iunie 1916. Tatăl său, Arthur Simon (1881-1948) a fost un inginer electrician care a

venit în Statele Unite din Germania în 1903.

http://en.wikipedia.org/wiki/James_Meade

http://en.wikipedia.org/wiki/Bertil_Ohlin

Herbert Simon a fost educat ca un copil în sistemul şcolar publice în Milwaukee, unde

a dezvoltat un interes în domeniul ştiinţei. El a găsit şcoala să fie interesant, dar destul de

uşoară. Spre deosebire de mulţi copii, Simon a fost expus la ideea că comportamentul uman

ar putea fi studiat ştiinţific de la o vârstă relativ tânără. Harold Merkel, care a studiat

economia la Universitatea din Wisconsin-Madison, cu John R.Commons. Simon a absolvit

masteratul (1936) şi doctoratul (1943) în ştiinţe politice, la Universitatea din Chicago, unde a

studiat sub Harold Lasswell şi Charles Merriam Edward.

Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Herbert_Simon

Theodore Schultz

Theodore William Schultz a fost

câştigătorul în 1979 (împreună cu William Arthur

Lewis) a Premiul Nobel pentru Ştiinţe Economice.

El a fost născut în Arlington, Dakota de

Sud, înscriindu-se la Dakota de Sud State College

în 1921 pentru a studia agriculturii, a absolvit în

1927, apoi a intrat la Universitatea din Wisconsin-Madisonearning doctoratul în Economie

agricole în 1930.

A predat la Iowa State College 1930 - 1943, şi apoi s-a mutat la Universitatea din

Chicago. Mai târziu a devenit preşedinte al American Economic Association. El a murit în

Evanston, Illinois, în 1998.

Schultz a primit Premiul Nobel pentru munca sa în economie de dezvoltare, cu accent

pe economie agrară. El a analizat rolul agriculturii în cadrul economiei, iar munca sa a avut

implicaţii ajungând departe cu privire la politica de industrializare, atât în ţările în curs de

dezvoltare cit şi in ţările dezvoltate.

Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Theodore_Schultz

Arthur Lewis

Sir William Arthur Lewis (23.01.1915-

15.06.1991) a fost un economist din Saint Lucian,

bine cunoscut pentru contribuţiile sale în domeniul

http://en.wikipedia.org/wiki/Theodore_Schultz

http://en.wikipedia.org/wiki/Herbert_Simon

dezvoltării economice. În 1979 el a câştigat Premiul Nobel pentru Economie, devenind prima

persoană de culoare care a câştiga un Premiu Nobel într-o categorie, altele decât pace.

Lewis s-a născut în Saint Lucia, atunci încă un teritoriu britanic în Caraibe, părinţii săi

au emigrat recent din Antigua. În 1937 a finalizat masteratul şi ulterior doctoratul în 1940 la

London School of Economics. Lewis a predat la Universitatea din Manchester, înainte de a fi

numit vice-cancelar de la Universitatea din Indiile de Vest în 1959. În 1963, el a fost numit

un profesor universitar (o poziţie în care va rămâne până la pensionarea sa în 1983) şi în 1970

a devenit director al Băncii de Dezvoltare din Caraibe. În 1963, el a fost înnobilat şi a primit

premiul Nobel în 1979. Între 1964-1991 a fost profesor titular la Departamentul de economie

la Universitatea Princeton. El a murit pe 15.06.1991 în Bridgetown, Barbados.

Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Arthur_Lewis_ (economist)

Lawrence Klein

Lawrence Robert Klein (n. 14.09.1920) este

un economist american. Pentru munca sa in crearea

de modele computerizate pentru a prognoza

evoluţia economică, desfăşurată în cadrul Wharton

School a Universităţii din Pennsylvania, a fost

distins cu Premiul Nobel pentru Ştiinţe Economice

în 1980.

Klein s-a născut în Omaha, Nebraska şi a absolvit de la Los Angeles City College. La

Universitatea din California, Berkeley, a finalizat studiile de master în economie în 1942, el a

obţinut titlul de doctor în economie la Massachusetts Institute of Technology (MIT) în 1944.

Klein s-a mutat apoi la Comisia Cowles pentru Cercetare în economie, apoi la

Universitatea din Chicago, ulterior la Fundaţia Cowles. Acolo, el a construit un model al

economiei Statelor Unite pentru a prognoza dezvoltarea fluctuaţiile şi pentru a studia efectele

politicii guvernamentale economico-politice.

La Universitatea din Michigan, Klein a dezvoltat şi îmbunătăţit modelele

macroeconomice, în special model celebru Klein-Goldberger, creat alături de Arthur

Goldberger, care s-a bazat pe observaţiile profesorului Jan Tinbergen.

Abordarea lui Klein diferită de cea a lui Tinbergen, acesta folosind o teorie alternativă

economică şi o tehnică statistică diferită.

http://en.wikipedia.org/wiki/Arthur_Lewis_%20(economist)

Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Lawrence_Klein

James Tobin

James Tobin (05.03.1918-11.03.2002) a

fost un economist american, care în timpul vieţii

sale, a servit în Consiliul de Economie şi Consiliul

Guvernatorilor Federal (ambele în cadrul

sistemului public american), a predat la Harvard şi

Yale. El a dezvoltat economia Keynesiană şi a

susţinut intervenţia guvernului pentru stabilizarea

producţiei şi evitarea recesiunii. Munca sa academică a inclus contribuţiile de pionierat în

studiul de investiţii, politici monetare şi fiscale şi pieţelor financiare. El a propus, de

asemenea, un model econometric pentru variabilele endogene cenzurat, bine cunoscut sub

numele de "Tobit model". Tobin a primit Premiul Nobel în Ştiinţe Economice în 1981.

În afara mediului academic, Tobin a fost cunoscut pentru sugestia lui a unei taxe pe

tranzacţiile valutare, acum cunoscut sub numele de "taxa Tobin". Aceasta a fost concepută

pentru a reduce speculaţiile pe pieţele valutare internaţionale. El a sugerat că încasările din

impozitul ar putea fi utilizate pentru finanţarea unor proiecte în beneficiul ţări din Lumea a

treia, sau să sprijine Organizaţia Naţiunilor Unite.

James Tobin s-a născut pe 03.05.1918 în Champaign, Illinois. Tatăl său a fost Louis

Michael Tobin, un jurnalist care lucrează la Universitatea din Illinois. A urmat şcoala la

Liceul de Urbana, Illinois, o şcoală din campusul universităţii.

În 1935, la sfatul tatălui său, Tobin a luat examenele de admitere la Universitatea

Harvard. În ciuda nici unei pregătiri speciale pentru examene, a trecut şi a fost admis cu o

bursă naţională de la universitate. În timpul studiilor sale el a citit prima Teorie a lui Keynes ,

publicată în 1936. Tobin a absolvit summa cum laude în 1939 cu o teză centrată pe o analiză

critică a mecanismului de Keynes pentru echilibrul şomajului.

Tobin a început imediat studii postuniversitare, de asemenea, de la Harvard, obţinând

diploma de masterat în 1940. Aici el la avut printre profesori pe Joseph Schumpeter, Alvin

Hansen, Gottfried Haberler, Sumner Slichter, Seymour Harris, Edward Mason, Edward

Chamberlin, şi Wassily Leontief.

Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/James_Tobin

http://en.wikipedia.org/wiki/James_Tobin

http://en.wikipedia.org/wiki/Lawrence_Klein

George Stigler

George Joseph Stigler (17.01.1911-

01.12.1991) a fost un economist american. El a

câştigat Premiul Nobel în Ştiinţe Economice în 1982

şi a fost un lider cheie al Scolii de Economie din

Chicago, împreuna cu un prieten apropiat, Milton

Friedman. La Chicago, a fost puternic influenţat de

Frank Knight.

Înpreună cu Milton Friedman, Stigler a creat un nou domeniu de studiu pentru

economişti.

Stigler s-a născut în Seattle, Washington şi a absolvit Universitatea din Washington în

1931 finalizându-şi studiile de licenţă şi apoi a petrecut un an la Northwestern Universitatea

unde a absolbit masterul în 1932. Datorita unei burse de şcolarizare, care a primit de la

Universitatea din Chicago, Sitgler s-a înscris la universitate în 1933 pentru a studia economie

şi a obţinut titlul de doctor în economie de la Universitatea din Chicago, în 1938. Experienta

sa de predare a început în 1936, la Iowa State College, unde a predat până 1938.

Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/George_Stigler

Gérard Debreu

Gérard Debreu (04.07.1921-31.12.2004) a

fost un economist şi matematician francez. În iulie

1975, el a devenit cetăţean al Statele Unite. Cel mai

bine cunoscut ca un profesor de economie la

Universitatea din California, Berkeley, unde a

început activitatea în 1962, el a câştigat în 1983 al

Premiului Nobel în Ştiinţe Economice.

În 1941, el a fost admis la Ecole Normale Superieure din Paris, împreună cu Marcel

Boiteux. A fost influenţat de Henri Cartan şi Bourbakiwriters. Când el a fost pe cale să ia

examenele finale în 1944, D-Day a ajuns şi el a fost înrolat în armata franceză. El a fost

transferat pentru formare profesională în Algeria şi apoi a servit pentru forţele franceze de la

până în iulie 1945. Debreu a trecut examenele finale la sfârşitul anului 1945 şi începutul lui

http://en.wikipedia.org/wiki/George_Stigler

1946. În acest timp, el a devenit interesat de economie, în special de teoria echilibrului

general al lui Léon Walras. De la 1946 la 1948, el a fost un asistent în Centrul Naţional de

Cercetare Ştiinţifică. În timpul acestor doi ani şi jumătate, el a făcut trecerea de la matematica

la economie. În 1948, Debreu a venit în SUA pe o bursă Rockefeller, care i-a permis să

viziteze mai multe universităţi americane, precum şi cele din Uppsala şi Oslo în 1949-1950.

Debreu a murit la Paris, la vârsta de 83 ani din cauze naturale în ajunul Anului Nou,

2004, şi a fost înmormântat în cimitirul Père Lachaise.

Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Gérard_Debreu

Richard Stone

Sir John Richard Nicolae Stone (30.08.1913

– 06.12.1991) a fost un eminent economist britanic,

care în 1984 a primit Premiul Nobel în Ştiinţe

Economice pentru dezvoltarea unui model contabil

care ar putea fi folosite pentru a urmări activităţi

economice pe plan naţional şi, mai târziu, la o scara

internaţională. În timp ce el nu a fost primul

economist să lucreze în acest domeniu, el a fost primul care face acest lucru cu contabilitatea

în partidă dublă. Contabilitatea în duble partidă, de intrare în esenţă afirmă că fiecare element

de venit dintr-o singură parte a bilanţului trebuie să fie în corespondenţă cu un element de

cheltuieli pe partea opusă a foii de contabilitate, prin urmare, crearea unui sistem de echilibru.

Stone a fost educat la Westminster School, Universitatea din Cambridge. După ce a

absolvit Cambridge în 1936 şi până la al doilea război mondial a lucrat la Brokerilor

Lloyd's. În timpul războiului, Stone a lucrat cu James Meade ca un statistician şi economist

pentru guvernul britanic. După război, Stone a lucrat la Cambridge, ca director al

Departamentului de Economie Aplicată (1945 - 1955).

Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Richard_Stone

Franco Modigliani

Franco Modigliani (18.06.1918-

25.09.2003) a fost un economist italian-american

http://en.wikipedia.org/wiki/Richard_Stone

http://en.wikipedia.org/wiki/G%C3%A9rard_Debreu

de la MIT Sloan School of Management, Catedra de Economie şi laureat al Premiului Nobel

pentru Ştiinţe Economice în 1985.

El s-a născut în Roma, Italia, a părăsit Italia în 1939 din cauza originii sale evreieşti şi

opiniilor antifasciste. A plecat la Paris cu familia şi apoi în Statele Unite. De la 1942 la 1944,

a predat la Universitatea Columbia şi Colegiul Bard ca instructor în economie şi statistici. În

1944, a obţinut doctoratul de la New School for Social Research. În 1946, a devenit cetăţean

al Statelor Unite, şi în 1948, a intrat la Universitatea din Illinois.

Când a fost profesor la Şcoala de Administraţie industriale de Universitatea Carnegie Mellon

din anii 1950 şi începutul anilor 1960, Modigliani făcut două contribuţii importante ştiinţei

economice:

Împreuna cu Merton Miller, au formulat teorema Modigliani-Miller aplicabilă în finanţe

corporative. Această teoremă a demonstrat că, în anumite ipoteze, valoarea unei firme nu este

afectată de faptul că acesta este finanţat de capital (acţiuni de vânzare) sau de creanţă (a

împrumuta bani).

El a fost, de asemenea, iniţiatorul ipotezei ciclului de viaţă, care încearcă să explice nivelul

de economisire în economie. Modigliani a propus ideea conform căreia consumatorii ar avea

ca scop pentru un nivel stabil al consumului întreaga durată a vieţii lor, de exemplu prin

economisirea în anii lor de muncă şi a cheltuielilor în timpul lor de pensionare.

Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Franco_Modigliani

James M. Buchanan

James McGill Buchanan, Jr. (n.

10.03.1919) este un economist american cunoscut

pentru munca sa la teoria alegerii publice, pentru

care a câştigat în 1986 Premiului Nobel în Ştiinţe

Economice.

Buchanan a absolvit Colegiului

Murfreesboro în 1940. El a continuat studiile la

Universitatea din Tennessee, obţinându-şi masterul în 1941. El a primit titlul de doctor de la

Universitatea din Chicago în 1948, unde a fost mult influenţată de Frank H. Knight.

Buchanan a fost fondatorul unei noi şcoli de economie politică în Virginia. A fost la

Universitatea din Virginia, UCLA, Universitatea de Stat din Florida, la Universitatea din

Tennessee, şi Virginia Institutul Politehnic. Munca Buchanan include scrieri extinse privind

http://en.wikipedia.org/wiki/Franco_Modigliani

finanţele publice, datoria publică, macroeconomie, şi teoria liberală.

Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/James_M._Buchanan

Robert Solow

Robert Merton Solow (23.08.1924) este un

economist american cunoscut în special pentru

munca sa la teoria creşterii economice şi a realizat

modelul de creştere exogenă. A fost decorat cu

Medalia John Bates Clark (în 1961) şi în 1987

Premiul Nobel în Ştiinţe Economice.

Robert Solow s-a născut în Brooklyn, New York, într-o familie de evrei la

23.08.1924. El a fost bine educat în şcolile publice din New York City şi a excelat academic

devreme în viaţă. În septembrie 1940, Solow, a plecat la Harvard cu o bursa.

Până la sfârşitul anului 1942, Solow părăsit universitatea şi s-a alăturat Armatei SUA.

El a servit pentru scurt timp în Africa de Nord şi Sicilia, iar mai târziu a servit în Italia, în

timpul celui de al doilea război mondial.

S-a întors la Harvard, în 1945, şi a studiat sub Wassily Leontief ca asistent de

cercetare. A produs primul set de coeficienţii pentru modelul de intrări-ieşiri, apoi a devenit

interesat de statistici şi probabilităţi.

Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Robert_Solow

Maurice Allais

Maurice Allais Félix Charles (31.05.1911)

este un economist francez, şi a fost câştigătorul

Premiul Nobel în Ştiinţe Economie în 1988

"pentru contribuţiile sale de pionierat la teoria

pieţelor şi a utilizării eficiente a resurselor".

S-a născut în Paris, Franţa, a absolvit

Ecole Polytechnique din Paris şi a studiat la École Nationale Supérieure des minele de

Paris. Ca un economist el a adus contribuţii la teoria deciziei şi politica monetară. A fost

reticent să scrie sau să traducă opera sa în limba engleză, precum şi izolarea economică, este

http://en.wikipedia.org/wiki/Robert_Solow

http://en.wikipedia.org/wiki/James_M._Buchanan

demonstrat de faptul că multe dintre contribuţiile sale majore a devenit cunoscut doar atunci

când au fost redescoperite în mod independent sau popularizat de economişti vorbitoare de

limba engleză .

Numele lui este asociat în special cu ceea ce este cunoscut sub numele de paradoxul

Allais, o problemă de decizie prezentată pentru prima dată în 1953, care contrazice ipoteza

utilităţii aşteptate.

Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Maurice_Allais

Trygve Haavelmo

Trygve Haavelmo Magnus (13.12.1911-

26.07.1999) a fost un economist axat pe domeniile

econometrie şi teorie economică. În timpul celui

de al doilea război mondial a lucrat în cadrul

Departamentului de Statistică din New York City.

A primit titlul de doctor în 1946 pentru munca sa,

privind abordarea probabilistică în econometrie

(1944) si a fost distins cu Premiul Nobel în Ştiinţe Economice în 1989.

S-a născut in Skedsmo, Norvegia, a studiat cu Ragnar Frisch la Universitatea din

Oslo.A plecat în Statele Unite în 1939 ca savantul Fulbright, unde a rămas până în

1947. Haavelmo a petrecut o mare parte a şederii sale la Comisia Cowles, înainte de a reveni

la Oslo. Acolo, el a lucrat prima data în calitate de şef de divizie în cadrul Departamentului

de Comerţ 1947-1948, şi, ulterior, a fost numit profesor la Universitatea din Oslo. A rămas

acolo până la pensionare, în 1979.

A fost în timpul şederii sale în Statele Unite, care Haavelmo a scris lucrarea sa cea

mai influentă - un articol din 1944 care introducea abordarea "probabilitatea" pentru a

econometrie. Abordarea probabilitate a susţinut că ar trebui să ne imaginăm existenţa seriilor

de date ca fiind "un eşantion selectat de natură".

Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Trygve_Haavelmo

http://en.wikipedia.org/wiki/Trygve_Haavelmo

http://en.wikipedia.org/wiki/Maurice_Allais

Harry Markowitz

Max Harry Markowitz (n. 24.08.1927) este

un economist american şi un laureat al Premiului

Nobel în Ştiinţe Economice (1990).

Markowitz este un profesor de finanţe la Rady

School of Management de la Universitatea din

California, San Diego (UCSD). El este cel mai

bine cunoscut pentru munca sa de pionierat în portofoliu, Teoria moderna, studiind efectele

de risc a activelor, returnare, corespondenţă şi diversificarea privind investiţiile de portofoliu.

Harry Markowitz s-a născut pe 24 august 1927, în Chicago. În timpul liceului,

Markowitz a dezvoltat un interes în fizică şi filozofie, în special, ideile lui David Hume,

interes care a continuat în timpul anilor săi de licenţă la Universitatea din Chicago. După ce a

primit licenţa, Markowitz a decis să-şi continue studiile la Universitatea din Chicago, alegând

să se specializeze în economie. Acolo a avut ocazia să studieze cu economişti importanţi,

inclusiv Milton Friedman, Koopmans Tjalling, Marschak Iacov şi Leonard Savage. În timp ce

încă era student, a fost invitat să devină membru al Comisiei Cowles pentru Cercetare în

economie, în cadrul acestei comisii realizând cercetări importante.

Markowitz este de asemenea, co-autor al manualului Teoria şi Practica Managementului

Investiţiilior cu Frank J. Fabozzi de la Yale School of Management.

Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Harry_Markowitz

Merton Miller

Howard Merton Miller (16.05.1923-

03.06.2000) a fost co-autor a teoremei

Modigliani-Miller, care a propus irelevanţa a

structurii datoriei de capital. El a împărţit Premiul

Nobel în Ştiinţe Economice în 1990, împreună cu

Harry Markowitz si Sharpe William.

http://en.wikipedia.org/wiki/Harry_Markowitz

Miller s-a născut în Boston, Massachusetts. A lucrat în timpul celui de al doilea război

mondial ca economist în cadrul diviziei de cercetare fiscale din Departamentul de Trezoreriei

si a finalizat doctoratul în economie la Universitatea Johns Hopkins, 1952.

În 1958, de la Carnegie Institute of Technology (acum Carnegie Mellon University), a

colaborat cu colegul său Franco Modigliani pentru a scrie lucrarea despre costul de capital.

El a devenit un membru al societăţii econometrice în 1975 şi a fost preşedinte al Asociaţiei

Americane de Finanţe in 1976. Lucrările sale au stat la baza "Modigliani-Miller financiar

Theory".

Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Merton_Miller

William Forsyth Sharpe

William Forsyth Sharpe (n. 16.06.1934)

este un profesor de Finanţe, de la Stanford

University's Graduate School of Business şi

câştigătorul din 1990 al Premiului Nobel pentru

Ştiinţe Economice. A fost unul dintre iniţiatorii

modelului de capital.

William Sharpe s-a născut la 16.06.1934 în Boston, Massachusetts. Sharpe a petrecut

restul copilăriei şi adolescenţei în Riverside. În 1951 s-a înscris la Universitatea din

California la Berkeley să urmărească o diplomă in medicina. Cu toate acestea, în primul an, el

a decis sa se concentreze si s-a mutat la Universitatea din California, la Los Angeles pentru a

studia Administra Afacerilor. În timpul studiilor sale universitare, doi profesori au avut o

mare influenta asupra lui: Armen Alchian, un profesor de economie care a devenit mentorul

său şi J. Fred Weston.

În 1961, după terminarea studiilor universitare, Sharpe început să predea la

Universitatea din Washington. A început cercetarea privind generalizarea rezultatelor, în

lucrarea sa a pornit de la teoria echilibrului, urmărind stabilirea preţurilor activelor, lucru care

a dat modelul de stabilire a preţurilor de capital activ.

În 1968, Sharpe, s-a mutat la Universitatea California, dar a rămas acolo timp de doar doi ani

şi, în 1970 s-a mutat din nou, de data aceasta la Universitatea Stanford. Sharpe a continuat

http://en.wikipedia.org/wiki/Merton_Miller

activitatea de cercetare în domeniul investiţiilor, în special cu privire la alocarea de portofoliu

şi fonduri de pensii.

Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/William_Forsyth_Sharpe

Ronald Coase

Ronald Coase (n. 29.12.1910) este un

economist britanic. După ce a studiat la

Universitatea din Londra, în 1927-1929, Coase a

intrat la Scoala de Economie din Londra, unde a

urmat cursuri cu Arnold Plant. El a primit

Premiul Nobel pentru economie în 1991.

Coase este cel mai bine cunoscut pentru două articole, în special: "Natura firmei"

(1937), care introduce conceptul costurilor de tranzacţie pentru a explica natura şi limitele

firmelor şi "Problema costului social" (1960), care sugerează că drepturile de proprietate bine

definite, ar putea depăşi problemele externalităţilor.

Ronald Coase s-a născut în Willesden, o suburbie din Londra, pe 29 decembrie 1910.

Tatăl său a fost un telegrafist pentru oficiul poştal, aşa cum a fost mama lui înainte de

căsătorie. Coase a absolvit London School of Economics, în 1932, şi a obţinut un doctorat la

Universitatea din Londra în 1951. El a emigrat în Statele Unite, care în acelaşi an şi-a început

activitatea la Universitatea din Buffalo. În 1958 s-a mutat la Universitatea din

Virginia. Coase s-a stabilit la Universitatea din Chicago în 1964 şi a devenit editor al

Jurnalului Economie.

Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Ronald_Coase

Gary Becker

Gary Stanley Becker născut la 02.12.1930,

este un economist american şi un laureat al

Premiului Nobel. Acesta s-a născut în Pottsville,

Pennsylvania, si-a finalizat studiile de licenţă şi

masterat la Universitatea Princeton în 1951 şi-a

http://en.wikipedia.org/wiki/Ronald_Coase

http://en.wikipedia.org/wiki/William_Forsyth_Sharpe

obţinut doctoratul la Universitatea din Chicago, în 1955. Becker a câştigat Medalia John

Bates Clark în 1967, a fost distins cu Premiul Nobel în Ştiinţe Eonomice în 1992, şi a primit

"Medalia Libertatii” de la preşedintele Statelor Unite în 2007.

Opera sa pot fi clasificate în patru domenii:

investiţii în capitalul uman

comportamentul de familie (sau de uz casnic), inclusiv distribuţia de muncă şi alocarea de

timp în familie

crima si pedeapsa

discriminare pe piaţa forţei de muncă şi a mărfurilor

Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Gary_Becker

Robert Fogel

Robert Fogel William născut la

07.01.1926, este un istoric specializat pe economie

americană, om de ştiinţă, şi câştigător (cu

Douglass North) a Premiul Nobel în Ştiinţe

Economice 1993.

Fogel s-a născut în New York City, fiul

unor imigranţi evrei din Rusia. În New York a absolvit Stuyvesant High School în 1944. El a

participat la Cornell University, unde s-a specializat în istorie, studiind de asemenea şi

economia. El a finalizat doctoratul la Universitatea Johns Hopkins în 1964. Fogel a predat la

Universitatea Johns Hopkins (1958-1959), Universitatea din Rochester (1960-1965 şi 1968-

1975), Universitatea din Chicago (1964-1975 şi 1981 - prezent).

Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Robert_Fogel

Douglass North

Douglass North (n. 11.05.1920) este un

economist american cunoscut pentru munca sa în

istoria economică. El este co-beneficiar (cu Robert

William Fogel) din 1993 al Premiului Nobel în

Ştiinţe Economice.

http://en.wikipedia.org/wiki/Robert_Fogel

http://en.wikipedia.org/wiki/Gary_Becker

Douglass North s-a născut în Cambridge, Massachusetts, pe 11.05.1920. Nord s-a

mutat de mai multe ori ca un copil să lucreze din cauza tatălui său.

North a fost educat la Şcoala Choate în Wallingford, Connecticut. El a fost acceptat la

Harvard, în acelaşi timp tatăl său a devenit şef al MetLife pe coasta de vest, astfel încât de

Nort a optat pentru a merge la Universitatea din California, Berkeley. În 1942, a absolvit

studiile de licenţă.

North a decis să se întoarcă la şcoală la Berkeley să urmărească un doctorat în

economie. El a terminat studiile în 1952 şi a început să lucreze ca un asistent-profesor la

Universitatea din Washington. El a fost profesor de economie la Universitatea din

Washington 1950 - 1983.

Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Douglass_North

John Harsanyi

John Charles Harsanyi (maghiară:

Harsányi János Károly) (n. 29.05.1920,

Budapesta, Ungaria; 08.09.2000, Berkeley,

California, Statele Unite) a fost un economist

maghiar-australian-american şi laureat al

Premiului Nobel pentru Ştiinţe Economice.

El este cel mai bine cunoscut pentru contribuţiile sale la studiul teoriei jocurilor şi

aplicarea acestuia la economie, în special pentru dezvoltarea analizei extrem de inovatoare de

jocuri de informaţii incomplete, aşa numitele jocuri Bayesian. El a făcut, de asemenea,

contribuţii importante la utilizarea teoriei jocurilor şi raţionamentul economice în filosofia

politică şi morală (în special etica utilitara). Pentru munca lui, el a fost co-beneficiar,

împreună cu John Nash şi Reinhard Selten al Premiului Nobel în Economie 1994.

John C. Harsanyi s-a născut în Budapesta, Ungaria pe 29.05.1920. A urmat liceul la

Gimnaziul luteran din Budapesta, ulterior a studiat în Franţa.

Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/John_Harsanyi

http://en.wikipedia.org/wiki/John_Harsanyi

http://en.wikipedia.org/wiki/Douglass_North

John Forbes Nash, Jr.

John Forbes Nash Jr. este un matematician

american ale cărui lucrări în teoria jocurilor,

geometrie diferenţială, ecuaţii diferenţiale au

furnizat o introspecţie în forţele care guvernează

şansă şi evenimente în interiorul sistemelor

complexe din viaţa de zi cu zi. Teoriile sale sunt

utilizate în economia de piaţă, biologia

evoluţionistă, inteligenta artificiala, contabilitate, teoria politică şi militară. Servind ca un

matematician cercetător principal la Universitatea Princeton, în timpul ultima parte a vieţii

sale, el a împărtăşit din 1994 al Premiului Nobel în Ştiinţe Economice cu teoreticienii jocului

Reinhard Selten Harsanyi John.

Nash a fost născut la 13.06.1928 în Bluefield, West Virginia. Tatăl său a fost un

inginer electrice pentru Apalachian Electric Power Company. Mama sa, Margaret, a fost un

profesor de şcoală înainte de căsătorie. Nash a acceptat o bursa la Carnegie Institute of

Technology (acum Carnegie Mellon University) şi a absolvit un master în numai trei ani.

Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/John_Forbes_Nash

Reinhard Selten

Reinhard Selten (n. 05.10.1930) este un

economist german. Selten s-a născut în Breslau

(Wroclaw) în Silezia de Jos, acum în Polonia.

Pentru teoria jocului, Selten a câştigat în 1994

Premiul Nobel în Ştiinţe Economice (partajate cu

John Harsanyi şi John Nash). El este, de

asemenea, bine cunoscut pentru munca sa în raţionalitate limitată, şi poate fi considerat ca

unul dintre părinţii fondatori de economie experimentale.

Selten este profesor emerit la Universitatea din Bonn, Germania, şi deţine mai multe

diplome de onoare de doctorat. El este un membru şi co-fondator al Academiei Internaţionale

de Ştiinţe San Marino.

Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Reinhard_Selten

http://en.wikipedia.org/wiki/Reinhard_Selten

http://en.wikipedia.org/wiki/John_Forbes_Nash

Robert Lucas, Jr.

Emerson Robert Lucas, Jr. născut în

15.09.1937, Yakima, Washington este un

economist american de la Universitatea din

Chicago. A primit Premiul Nobel în Ştiinţe

Economice în 1995. El a finalizat studiile de

licenţă, specializarea istorie în 1959 şi

doctoratul în economie în 1964, ambele de la

Universitatea din Chicago.

Unul dintre cei mai influenţi economişti din 1970, el a contestat bazele teoriei

macroeconomice (anterior dominate de abordării keynesiene economie), argumentând că un

model macroeconomic care ar trebui să fie construit ca o versiune agregată a modelelor

microeconomice (în timp ce observând faptul că agregarea nu poate fi posibilă, în cadrul unui

anumit model). Aceasta a condus la dezvoltarea economiei New keynesian şi reformat bazele

teoriei microeconomice şi macroeconomice.

Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Robert_Lucas, _Jr.

James Mirrlees

Sir James Alexander Mirrlees, FBA născut

la 07.05.1936 este un economist scoţian, câştigător

în 1996 al Premiului Nobel în Ştiinţe

Economice. El a fost numit cavaler în 1998.

Născut in Minnigaff, Wigtownshire,

Mirrlees a fost educat la Universitatea din

Edinburgh şi Trinity College, Cambridge. Intre

1968 si 1976, Mirrlees a fost profesor invitat la MIT de trei ori, predat atât la Universitatea

din Oxford şi la Universitatea din Cambridge. În timpul petrecut la Oxford el a publicat

lucrări pe modele economice, pentru care a primit Premiul Nobel. Cercetările s-au centrat în

jurul situaţii în care informaţiile economice sunt asimetrice sau incomplete, ceea ce determină

măsura în care acestea ar trebui să afecteze rata optimă de economisire într-o

economie. Printre alte rezultate, acestea au demonstrat principiile de "hazard moral" şi

http://en.wikipedia.org/wiki/Robert_Lucas,%20_Jr.

"impozitul pe venit optim" discutate în cărţile lui William Vickrey. Metodologia a devenit

standard în domeniu.

Vickrey şi Mirrlees au partajat în 1996 Premiul Nobel pentru Economie "pentru

contribuţiile lor fundamentale la teoria economică a stimulentelor în conformitate cu

informaţiile asimetrice".

Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/James_Mirrlees

William Vickrey

William Vickrey Spencer a fost un profesor

canadian de economie şi laureat al Premiului

Nobel. Vickrey fost distins cu Premiul Nobel pentru

Economie alături de James Mirrlees pentru cercetarea

lor în teoria economică a stimulentelor informaţiei

asimetrice. Anunţarea premiului a fost făcută doar

trei zile înainte de moartea sa.

Vickrey s-a născut la 21.06.1914 in Victoria, British Columbia şi a studiat la

Academia Phillips în Andover, Massachusetts. După obţinerea licenţei în matematică de la

Universitatea Yale, în 1935, el a finaliza masterul, în 1937, şi studiile de doctorat în 1948, de

la Universitatea Columbia, unde va rămâne pentru cea mai mare din cariera sa.

El a formulat, de taxarea a congestiei din trafic, ideea că drumurile şi alte servicii ar

trebui taxate. Teoria lui a fost ulterior parţial pusă în acţiune în Londra.

Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/William_Vickrey

Robert C. Merton

Robert Merton Carhart este un economist

american, profesor universitar, laureat al Premiului

Nobel pentru economie.

Merton s-a născut în New York, la

31.07.1944. A crescut în Hastings-on-Hudson, New

York. El a urmat studiile de licenţă la Universitatea din

http://en.wikipedia.org/wiki/William_Vickrey

http://en.wikipedia.org/wiki/James_Mirrlees

Columbia, a urmat un masterat la Institutul de Tehnologie din California, şi doctoratul în

economie de la Massachusetts Institute of Technology în 1970 sub îndrumarea lui

Paul Anthony Samuelson. S-a alăturat apoi facultăţii de la MIT Sloan School of

Management, unde a predat până în anul 1988. Ulterior, Merton s-a mutat la Universitatea

Harvard

Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Robert_C._Merton

Myron Scholes

Myron Scholes Samuel este un economist

american de origine canadiană, care este cel mai

bine cunoscut ca unul dintre autorii ecuaţia Black-

Scholes. În 1997 el a fost distins cu Premiul Nobel

în Ştiinţe Economice „pentru o nouă metodă

pentru a determina valoarea de instrumente

financiare derivate”.

Myron Scholes s-a născut la 1 iulie 1941, Timmins, Ontario, un oraş în Canada, unde

familia sa s-a mutat în timpul Marii Depresiuni. În 1951 familia s-a mutat la Hamilton,

Ontario. Scholes a fost un elev bun, deşi lupta cu deficienţe de vedere. Prin intermediul

familiei sale, el a devenit interesat în economie devreme. Hamilton a urmat studii universitare

şi a obţinut o diplomă în economie de la Universitatea McMaster din 1962. După ce a

finalizat studiile de licenţă el a decis să se înscrie în studii postuniversitare în economie la

Universitatea din Chicago. Aici, Scholes a fost un coleg cu Michael Jensen şi Roll Richard, şi

a avut ocazia să studieze cu Eugene Fama şi Merton Miller. El a obţinut un MBA în 1964 şi

titlul de doctor în 1969 cu susţinerea unei disertaţii în scris, sub supravegherea Merton Miller.

Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Myron_Scholes

Amartya Sen

Amartya Sen Kumar, CH (bengali: অমর্ত্য� �

কু� ম�র সে�ন, Ômorto Kumar Shen, este un eminent

economist şi filizof indian. În 1998, Sen a câştigat

Premiul Nobel în Ştiinţe Economice pentru

contribuţiile sale în domeniul economie socială.

http://en.wikipedia.org/wiki/Myron_Scholes

http://en.wikipedia.org/wiki/Robert_C._Merton

Sen s-a născut la 3 noiembrie1933 în Santiniketan, Bengalul de Vest. Sen a început

studiile de liceu la Şcoala St Gregory's la Dhaka, în 1941, pe teritoriul de azi Bangladesh. El

s-a mutat la Trinity College, Cambridge, unde şi-a finalizat studiile de licenţă în 1956. Sen s-

a înscris pentru un doctorat în economie la Trinity College, Cambridge (care l-a finalizat în

1959).

El a prezentat teza de doctorat despre "alegerea tehnicilor" în 1959 sub supravegherea

lui Joan Robinson. Între 1960-1961, a predat la Massachusetts Institute of Technology, ca

profesor invitat. Asemenea, el a fost profesor invitat la Stanford, Berkeley, şi Cornell.

El a predat de asemenea economia la Universitatea din Calcuta şi la Şcoala de Economie din

Delhi unde a fost profesor 1961 - 1972, o perioadă care este considerat a fi o perioada de aur

din istoria DSE. În 1972 el sa alăturat London School of Economics ca un profesor de

economie, unde a predat până în 1977. Din 1977 - 1986 a predat la Universitatea din Oxford,

unde a fost profesor de economie.

Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Amartya_Sen

Robert Mundell

Robert Mundell, CC este un profesor de

economie de la Universitatea din Columbia şi

laureat al Premiului Nobel în Ştiinţe Economie în

1999. Mundell a pus bazele pentru introducerea

monedei euro, prin munca sa de pionierat în

analiza dinamicii monetare, pentru care a câştigat

Premiul Nobel. Mundell este cunoscut pentru

modelul Mundell-Fleming şi efectul Mundell-Tobin.

Mundell a fost născut la 24 octombrie 1932, in Kingston, Ontario, Canada şi este

absolvent al University of British Columbia din Vancouver. El a urmat studiile de masterat la

Universitatea Washington din Seattle. A urmat apoi Institutul de Tehnologie din

Massachusetts (MIT), unde a obţinut doctoratul în economie în 1956.

Din 1974 el a fost profesor la Departamentul de Economie de la Universitatea

Columbia, din 2001 el a deţinut Columbia, cel mai înalt rang universitar, profesor-

universitar. În anii 1970, el a pus bazele pentru introducerea monedei euro, prin munca sa de

http://en.wikipedia.org/wiki/Amartya_Sen

pionierat în domeniul dinamicii monetare. În acest timp el a continuat să servească în calitate

de consilier economic al Naţiunilor Unite, FMI, Banca Mondială, Comisia Europeană,

Consiliul Federal Reserve, Statele Unite, Departamentul de Trezorerie si guvernele din

Canada şi alte ţări.

Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Robert_Mundell

James Heckman

James Joseph Heckman este un economist

american, laureat al Premiului Nobel. Heckman a

partajat Premiul Nobel în Ştiinţe Economice în

2000, cu Daniel McFadden pentru munca lor de

pionierat în microeconomie şi econometrie. El

este considerat a fi printre cei mai influenţi

economişti din lume.

Heckman s-a născut Chicago, Illinois, la 19 aprilie 1944, a urmat cursurile Colegiului

din Colorado specializarea matematică, şi a primit titlul de doctor de la Universitatea

Princeton în economie în 1971. Heckman a servit ca asistent universitar la Universitatea din

Columbia, ulterior trecând la Universitatea din Chicago, în 1973.

Munca lui Heckman a fost dedicată dezvoltării unei baze ştiinţifice pentru evaluarea

politicii economice, cu accent deosebit pe modele de indivizi şi grupuri defalcate, precum şi

problemele şi posibilităţile create de eterogenitate, diversitate, şi statele neobservate

contrafactual.

Heckman a contribuit la analiza politicii lui Barack Obama prezidenţiale campaniei din 2008.

Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/James_Heckman

Daniel McFadden

Daniel Little McFadden nascut la 29 iulie

1937, este un econometrician care au primit

(împreună cu James Heckman) în anul 2000,

http://en.wikipedia.org/wiki/James_Heckman

http://en.wikipedia.org/wiki/Robert_Mundell

Premiul Nobel în Ştiinţe Economice. El este in prezent profesor de economie la Universitatea

din California, Berkeley.

McFadden s-a născut în Raleigh, Carolina de Nord. A studiat la Universitatea din

Minnesota, unde a primit o licenţă in fizică, la vârsta de 19 ani, si un doctorat în

Comportament Economic, cinci ani mai târziu (1962). În timp ce la Universitatea din

Minnesota, a fost consiliat de Leonid Hurwicz, care a fost distins cu Premiul Nobel pentru

Economie în 2007.

În 1964, McFadden s-a înscris la Facultatea de UC Berkeley şi concentrat cercetările

sale în domenii precum comportamentul alegerea şi problema de a face legătura teoriei

economice şi de măsurare. El a câştigat Medalia John Bates Clark în 1975 şi Erwin Plein

Premiul Nemmers în economie în anul 2000. În 1977, s-a mutat la Institutul de Tehnologie

din Massachusetts, dar a revenit la Berkeley în 1991.

Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Daniel_McFadden

George Akerlof

George Arthur Akerlof născut la 17 iulie

1940, este un economist american şi profesor de

economie la Universitatea din California,

Berkeley. El a câştigat în 2001 Premiul Nobel în

economie (în comun cu Michael Spence şi Joseph

E. Stiglitz).

Akerlof este, probabil, cel mai bine cunoscut pentru articolul său, "Piata pentru lămâi:

Incertitudinea de calitate şi mecanismul de piaţă", publicată într-un Jurnalul de Economie din

1970, în care el a identificat anumite probleme grave, care afectează pieţele caracterizate de

informaţii asimetrice, articol pentru care el a fost distins cu Premiul Nobel.

Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/George_Akerlof

Michael Spence

Andrew Michael Spence născut la 7

noiembrie 1943, este un economist american-

canadian destinatarul Premiului Nobel în Ştiinţe

Economice din 2001, împreună cu George A.

Akerlof şi Joseph E. Stiglitz, pentru munca lor

http://en.wikipedia.org/wiki/George_Akerlof

http://en.wikipedia.org/wiki/Daniel_McFadden

asupra dinamicii fluxurilor de informaţii şi dezvoltarea pieţei. El a condus această cercetare în

timp ce era la Universitatea Harvard. În prezent tehnologia actuală generează tot mai multe

fluxuri de informaţii cu privire la dezvoltarea pieţei, preţuri, marje de profit, instrumente de

investiţii şi ratele de rentabilitate a lor, acest lucru fiind mai relevant decât oricând.

În 1966, el a fost distins cu Bursa Rhodes de la Universitatea Oxford. A studiat

matematica la Universitatea Oxford. Spence este un fost decan al Stanford Graduate School

of Business şi este în prezent preşedinte al Comisiei cu privire la creştere şi dezvoltare.

Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Michael_Spence

Joseph Stiglitz

Eugene Joseph Stiglitz, economist

american şi profesor la Universitatea Columbia

născut la 9 februarie 1943, este un destinatar al

Premiului Nobel în Ştiinţe Economice (2001) şi a

Medaliei John Bates Clark (1979). El este, de

asemenea, fostul Vice-Preşedintele şi Şef

Economist al Băncii Mondiale. Este cunoscut

pentru viziunea sa asupra globalizării şi a pieţei libere, precum şi unelor instituţii

internaţionale precum Fondul Monetar Internaţional şi Banca Mondială. În anul 2000, Stiglitz

a fondat Iniţiativa pentru Politica de Dialog (IPD), un think-tank de dezvoltare internaţională

cu sediul la Universitatea Columbia. Din 2001, a fost un membru al facultăţii Columbia, şi a

deţinut rangul de profesor universitar din anul 2003. Stiglitz este una dintre cei mai frecvenţi

citiţi economişti din lume.

Stiglitz s-a născut în Gary, Indiana. De la 1960 la 1963, a studiat la Amherst College,

unde a fost un membru foarte activ al echipei de dezbatere şi preşedinte al Guvernului

Studenţesc. El a mers la Massachusetts Institute of Technology (MIT) pentru anul de-al

patrulea ca un student, unde mai târziu a absolvit gradul său universitar. De la 1965 la 1966,

sa mutat la Universitatea din Chicago pentru a face cercetare în cadrul Hirofumi Uzawa care

au beneficiat de o subvenţie FSN. A studiat pentru doctoratul la MIT 1966 - 1967, timp în

care a fost asistent-profesor la MIT. El a fost un cercetător de la Universitatea din Cambridge

1966 - 1970. În anii următori, el a deţinut poziţii academice de la Yale (1970-1974), Stanford

http://en.wikipedia.org/wiki/Michael_Spence

(1974-1976, 1988-2001), Oxford (1976-1979) şi Princeton (1979-1988). Stiglitz este acum un

profesor la Columbia University.

Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Joseph_E._Stiglitz

Daniel Kahneman

Daniel Kahneman (în ebraică: דניאל כהנמן)

este un psiholog israeliano-american şi laureat al

Premiului Nobel, cunoscut pentru munca sa cu

privire la psihologia de judecată şi de luare a

deciziilor, economia comportamentală şi

psihologie hedonică. El a primit în 2002 Premiul

Nobel în Ştiinţe Economice pentru munca sa în

teorie Prospect. În prezent, el este profesor de psihologie si Afaceri Publice la Universitatea

Princeton.

Daniel Kahneman s-a născut în Tel Aviv, la 5 martie 1934. El a petrecut anii

copilăriei în Paris, Franţa, unde părinţii săi au emigrat din Lituania la începutul anilor

1920. Kahneman şi familia sa au fost la Paris, când a fost ocupat Germania în 1940.

Kahneman a finalizat studiile de licenţă în psihologie şi matematică la Universitatea

Ebraică din Ierusalim în 1954. În 1958, el a plecat în Statele Unite pentru a studia pentru

doctorat în Psihologie la Universitatea din California, Berkeley.

Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Daniel_Kahneman

Vernon L. Smith

Vernon Lomax Smith este profesor de

economie la Chapman University California.

Smith a împărtăşit în 2002 Premiului Nobel în

Ştiinţe Economice cu Daniel Kahneman.

Smith s-a născut în în Wichita, Kansas, pe

1 ianuarie 1927 şi a urmat studiile la Liceul

Wichita de Nord şi Universitatea Caltech. El a

obţinut diploma de licenţă în inginerie electrică în 1949, un master în economie de la

http://en.wikipedia.org/wiki/Daniel_Kahneman

http://en.wikipedia.org/wiki/Joseph_E._Stiglitz

Universitatea din Kansas în 1952, şi doctoratul în economie la Universitatea Harvard, în

1955.

O mare parte din activităţile de cercetare realizate de Smith care i-au adus Premiul

Nobel au fost efectuate la Universitatea din Arizona, între 1976 şi 2002. În 2002, Smith a

părăsit Arizona pentru Universitatea George Mason. În 2008, Smith a fondat Institutul de

Ştiinţe Economice de la Universitatea Chapman din Orange, California. El este autorul sau

co-autor a peste 200 de articole şi cărţi despre teoria de capital, finanţe, economie de resurse

naturale şi economie experimentale.

Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Vernon_L._Smith

Robert F. Engle

Robert Engle Fry este un economist

american şi câştigătorul din 2003 al Premiului

Nobel în Ştiinţe Economice, alături de Clive

Granger, "pentru metodele de analiză a seriilor de

timp economice ce variază în timp, (ARCH )".

Engle s-a născut pe 10 noiembrie 1942, în

Syracuse, New York, şi a efectuat studiile la Williams College specializându-se în fizică . El a

obţinut ulterior un master în fizica si un doctorat în economie, de la Universitatea Cornell în

1966 şi respectiv 1969. După terminarea doctoratul, Engle a devenit profesor de economie la

Massachusetts Institute of Technology 1969 - 1977. A intrat la Universitatea din California,

San Diego (UCSD) în 1975, de unde s-a retras în 2003. In prezent preda la Universitatea din

New York, Stern School of Business.

Cea mai importantă contribuţie Engle a fost descoperirea unei metode de analiză a

mişcărilor imprevizibile ale preţurilor de pe piaţa financiară şi a ratelor

dobânzilor. Caracterizarea corectă şi predicţia acestor mişcări volatile sunt esenţiale pentru

cuantificarea şi gestionarea eficientă a riscurilor.

Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Robert_F._Engle

Clive Granger

http://en.wikipedia.org/wiki/Robert_F._Engle

http://en.wikipedia.org/wiki/Vernon_L._Smith

Sir Clive William John Granger a fost un economist britanic, şi profesor la

Universitatea din California, San Diego. În 2003, Granger, a primit Premiul Nobel în Ştiinţe

Economice.

Clive Granger s-a născut în 1934 pe 4 septembrie în Swansea, Ţara Galilor. În timpul

războiului, Granger, s-a mutat cu mama lui la Cambridge, unde a mers la şcoala primară

locale. A început şcoala secundară în Cambridge, dar a continuat în Nottingham, unde familia

s-a mutat după război. În timpul şcolii, Granger, a arătat talentul pentru matematică.

După liceu Granger, a înscris la Universitatea din Nottingham pentru un grad în

economie şi matematică, dar a trecut numai la matematică din anul doi. După ce a primit

licenţa în 1955, a rămas la Universitatea din Nottingham pentru un doctorat în statistică, sub

supravegherea lui Harry Pitt. În 1956, la numai 21 de ani, Granger, a fost numit lector de

juniori în statistică la Universitate. El a fost interesat în principal în statisticile aplicate şi

economie şi a ales ca subiect al tezei sale de doctorat serii de timp. În 1959 a obţinut

doctoratul cu o teză despre "Testarea pentru non-staţionaritate".

Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Clive_Granger

Finn E. Kydland

Finn Erling Kydland nascut la 1 decembrie

1942, un economist norvegian, este in prezent

profesor de economie la Henley University din

California, Santa Barbara. Kydland a fost co-

beneficiar în 2004 a Premiului Nobel în Ştiinţe

Economice (alături de Edward C. Prescott), "pentru

contribuţia lor la macroeconomia dinamică ".

Cu un interes proaspăt trezit în economie teoretică, Kydland a obţinut licenţa de la

Şcoala Norvegiană de Economie şi Administrarea Afacerilor (NHH) în 1968 şi un doctorat în

economie de la Carnegie Mellon, în 1973, teza: Planificare macroeconomică descentralizată.

După doctoratul s-a întors la NHH ca un profesor asistent. În 1978 s-a mutat înapoi la

Carnegie Mellon, unde a servit ca un profesor de economie până în 2004, când a devenit un

membru al facultăţii de la Universitatea din California, Santa Barbara.

Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Finn_E._Kydland

http://en.wikipedia.org/wiki/Finn_E._Kydland

http://en.wikipedia.org/wiki/Clive_Granger

Edward C. Prescott

Edward Prescott Christian născut la 24

decembrie 1940, economist american a primit

Premiul Nobel în Ştiinţe Economice în 2004,

alături de Finn E. Kydland, "pentru contribuţia lor

la macroeconomia dinamică". Această cercetare a

fost efectuat în primul rând, în timp ce atât

Kydland şi Prescott au fost afiliate la Şcoala de

Administraţie industriale (acum Tepper Şcoala de Afaceri), la Universitatea Carnegie Mellon.

Prescott a fost născut în Glens Falls, New York. În 1962, el a primit diploma de

licenţă în matematică la Swarthmore College.A obţinut apoi un master de la Case Western

Reserve University în 1963, şi un doctorat în economie de la Universitatea Carnegie Mellon,

în 1967.

De la 1966 la 1971, Prescott a predat la Universitatea din Pennsylvania. S-a întors

apoi la Carnegie Mellon, până în 1980, când s-a mutat la Universitatea din Minnesota, unde a

predat până în 2003. Din 2003, el a fost profesor la Universitatea de Stat din Arizona.

În prezent lucrează ca un economist de la Federal Reserve Bank din Minneapolis, cât

şi ca profesor la WP Arizona State University's Carey School of Business, el este o figură

majoră în macroeconomie, în special teoriile ciclurilor de afaceri şi a echilibrului general.

Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Edward_C._Prescott

Robert Aumann

Robert John Aumann (în ebraică nume:

אומן (ישראל este un matematician israeliano-

american şi un membru al Academiei Naţionale

de Ştiinţe ale Statelor Unite.

Aumann a primit Premiul Nobel în Ştiinţe

Economice în 2005 pentru munca sa privind

http://en.wikipedia.org/wiki/Edward_C._Prescott

conflictul şi cooperarea printr-o analiză de joc teoretic. El a împărţit premiul cu Thomas

Schelling.

Aumann s-a născut pe 8 iunie 1930, în Frankfurt, Germania, şi a fugit în Statele Unite

cu familia s-a în 1938. A urmat şcoala rabinului Jacob Iosif Yeshiva în New York City. El a

absolvit de la City College din New York în 1950, cu o licenţă în matematică. El a primit

diploma de master în 1952, şi a finalizat doctoratul în matematică în 1955, de la

Massachusetts Institute of Technology.

Aumann a fost primul pentru a defini conceptul de echilibru corelate, teoria jocurilor,

care este un tip de echilibru în jocurile necooperative care este mai flexibil decât echilibrul

Nash clasice.

Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Robert_Aumann

Thomas Schelling

Thomas Crombie Schelling născut pe 14

aprilie 1921, economist american şi profesor de

afaceri externe, securitate naţională, strategia

nucleare, şi al controlului armelor, la Scoala de

Politici Publice de la Universitatea din Maryland,

College Park, a primit în 2005 Premiul Nobel în

Ştiinţe Economice (partajat cu Robert Aumann).

Schelling s-a născut în Oakland, California. El a primit diploma de licenţă în

economie de la Universitatea din Berkeley, California în 1944. El a primit titlul de doctor în

economie de la Universitatea Harvard, în 1951.

A servit cu Planul Marshall în Europa, la Casa Albă, şi Biroul executiv al

preşedintelui, 1948 - 1953. În 1958 a fost numit profesor de economie la Harvard, iar 1969 el

s-a alăturat Kennedy School de la Universitatea Harvard.

El a primit, de asemenea, un grad de doctorat onorific de la Universitatea Yale în

2009.

Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Thomas_Schelling

http://en.wikipedia.org/wiki/Thomas_Schelling

http://en.wikipedia.org/wiki/Robert_Aumann

Edmund S. Phelps

Edmund Phelps Strother, Jr. Nascut pe 26

iulie 1933, este un economist american şi

câştigător al Premiul Nobel în Ştiinţe Economice

din 2006.

Încă de la începutul carierei sale, el a

devenit renumit pentru cercetările sale de la Yale

Cowles Foundation în prima jumătate a anului 1960 cu privire la sursele de creştere

economică.

Opera sa s-a axat pe studierea salariilor, preţurilor şi dinamica preţurilor-salariilor,

pentru a sprijini teoria macroeconomică.

Phelps a fost profesor de economie politică la Universitatea Columbia din anul

1982. El este, de asemenea, director al Centrului Columbia asupra capitalismului şi a

societăţii.

Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Edmund_Phelps

Leonid Hurwicz

Leonid Hurwicz (21.08.1917-24.06.2008)

a fost un economist american şi matematician.

Hurwicz a fost profesor la Universitatea

din Minnesota. El a fost printre primii economiştii

care a recunoscut valoarea Teoriei Jocurilor şi a

fost un Pionier în aplicarea acesteia. Hurwicz a

partajate în 2007 Premiului Nobel în Ştiinţe Economice alături de Eric Maskin şi Roger

Myerson.

Încurajat de tatăl său pentru a studia dreptul, în 1938, Hurwicz a primit master de la

Universitatea din Varşovia, unde a descoperit vocaţia lui de viitor în economie. Apoi a studiat

la London School of Economics cu Nicholas Kaldor şi Friedrich Hayek. În 1939 s-a mutat la

Geneva unde a studiat la Institutul Universitar de Studii Internaţionale şi a participat la

http://en.wikipedia.org/wiki/Edmund_Phelps

seminarul lui Ludwig von Mises. După ce s-a mutat în Statele Unite şi-a continuat studiile la

Universitatea Harvard şi la Universitatea din Chicago.

În 1941, Hurwicz a fost un asistent de cercetare pentru Paul Samuelson la Institutul de

Tehnologie din Massachusetts şi Oskar Lange de la Universitatea din Chicago.

Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Leonid_Hurwicz

Eric Maskin

Eric Stark Maskin este un economist

american, laureate al Premiului Nobel în

Ştiinţe Economice (2007) alături de Leonid

Hurwicz şi Roger Myerson.

Maskin s-a născut, în New York City,

pe 12 decembrie 1950, într-o familie de evrei

şi a crescut în Alpine, New Jersey. El a

absolvit Liceul Tenafly, din New Jersey, în 1968 şi a continuat studiile la Universitatea

Harvard, unde a obţinut o licenţă în matematică şi un doctorat în matematică aplicată. După

ce a obţinut doctoratul, Maskin a plecat la Universitatea din Cambridge în 1976, unde a fost

un cercetător. A predat la Massachusetts Institute of Tehnologiei din 1977-1984 şi din 1985-

2000 la Universitatea Harvard.

Maskin a sugerat că patentele software împiedică inovarea, mai degrabă decât să

stimuleze progresul. Software-ul, cu semiconductori, şi industriile informatice au fost

inovatoare în ciuda protecţie slabe a brevetului, a argumentat el. Inovaţia în aceste industrii a

fost secvenţiale şi complementare, astfel încât concurenţa poate creşte profiturile firmelor

viitoare. Într-un astfel de industrie dinamică, "protecţia brevetului poate reduce inovarea

globală şi bunăstarea sociala”.

Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Eric_Maskin

Roger Myerson

Roger Myerson Bruce este un economist

american, laureat al Premiului Nobel în Ştiinţe

Economice (2007) alături de Leonid Hurwicz,

Eric Maskin pentru ca "au pus bazele teoriei

mecanismului de proiectare". Myerson este

profesor la Universitatea din Chicago.

http://en.wikipedia.org/wiki/Eric_Maskin

http://en.wikipedia.org/wiki/Leonid_Hurwicz

Roger Myerson s-a născut pe 29 martie 1951 într-o familie de evrei. A urmat

Universitatea Harvard, unde a obţinut o licenţă în matematică, si un masterat în matematică

aplicată în 1973. El a terminat doctoratul în matematică aplicată la Universitatea Harvard, în

1976. Teza sa de doctorat a fost O teorie a Jocurilor de cooperare.

Din 1976 până în 2001, Myerson a fost un profesor de economie la Northwestern

University's Kellogg School of Management, unde a efectuat o mare parte din cercetările

sale. În prezent, el este profesor de economie la Universitatea din Chicago.

Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Roger_Myerson

Paul Krugman

Paul Robin Krugman (28.02.1953) este un

economist american, profesor de Economie şi

Afaceri Internaţionale de la Woodrow Wilson

School de la Universitatea Princeton. În 2008,

Krugman a câştigat Premiul Nobel în Ştiinţe

Economice pentru contribuţiile sale la noul

context al comerţului şi Teoria noii geografie

economice.

Este cunoscut în mediul academic pentru munca sa în domeniul economiei

internaţionale (inclusiv teorii comerciale, geografie economică, finanţe internaţionale),

lichiditate şi crizelor valutare.

Începând cu 2008, Krugman a scris 20 de cărţi şi a publicat peste 200 de articole

ştiinţifice în reviste de specialitate şi volume editate. El a scris de asemenea mai mult de 750

de coloane care se ocupă de problemele curente economice şi politice pentru New York

Times. A scris pe teme politice şi economice pentru publicul larg, precum şi pe teme variind

de la distribuţia veniturilor, la economie internaţională.

Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Paul_Krugman

Elinor Ostrom

Elinor Ostrom este un om de ştiinţă

american. Ea a primit în 2009 Premiul Nobel în

http://en.wikipedia.org/wiki/Paul_Krugman

http://en.wikipedia.org/wiki/Roger_Myerson

Ştiinţe Economice, împreună cu Oliver E. Williamson. Este prima femeie care a câştigat

premiul în această categorie.

Ostrom s-a născut la 08.07.1933, în Los Angeles, California. Ea a absolvit de la

Beverly Hills High School în 1951. De la Universitatea din California a obţinut o licenţă în

ştiinţe politice în 1954. La aceeaşi instituţie a finalizat masteratul în 1962 şi un doctorat în

1965.A scris multe cărţi în domeniul teoriei organizaţionale, ştiinţe politice, şi administraţiei

publice.

Ostrom este considerat unul dintre cei mai importanţi oameni de ştiinţă în studiul

resurselor fond comun. În special, modul în care oamenii interacţionează cu ecosistemelor.

Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Elinor_Ostrom

Oliver E. Williamson

Oliver Williamson Eaton născut la 27

septembrie 1932, este un economist american

specializat în economie şi cost al tranzacţiei,

studiat sub Ronald Coase, Herbert Simon şi

Richard Cyert. Williamson a obţinut licenţa în

economie de la MIT Sloan School of Management

în 1955, masteratul de la Stanford University, în

1960, şi doctoratul de la Carnegie Mellon University în 1963. De la 1965 la 1983 a fost

profesor la Universitatea din Pennsylvania şi 1983 - 1988, profesor de economie la

Universitatea Yale.

În 2009 el a fost distins cu Premiul Nobel în Ştiinţe Economie pentru "analiza sa a

guvernanţei economice, în special limitele de firma", distincţie care a împărţit-o cu Elinor

Ostrom.

Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Oliver_E._Williamson

Gruparea Lucrărilor în funcţie de Domeniu

Analiză Economică

"Pentru elaborarea metodei Input-Output, ca şi pentru folosirea acesteia la rezolvarea unor probleme importante de economie" 1973

http://en.wikipedia.org/wiki/Oliver_E._Williamson

http://en.wikipedia.org/wiki/Elinor_Ostrom

Wassily Leontief Statele Unite

"Pentru realizările sale la dezvoltarea sistemelor generale de calcul economic, prin care el a înbunătăţit radical fundamentul analizei economice empirice" 1984

Richard Stone Regatul Unit

Comportament Economic

"Pentru introducerea unei perspective asupra cercetării psihologice în ştiinţele economice, în special cu privire la evaluările şi deciziile în caz de nesiguranţă" 2002

Vernon L. Smith Statele Unite

Daniel Kahneman Israel

Drept Economic

"Pentru descoperirea şi explicarea însemnătăţii costurilor de tranzacţie şi a drepturilor de dispoziţie pentru structura instituţională şi funcţionarea economiei" 1991

Ronald Coase Regatul Unit

Econometrie

"Pentru construcţia modelelor economice conjuncturale şi utilizarea acestora în analizele politicilor economice" 1980

Lawrence Klein Statele Unite

"Pentru descoperirea şi utilizarea modelelor dinamice în analiza proceselor economice" 1969

Jan Tinbergen Olanda

Ragnar Anton Kittil Frisch Norvegia

"Pentru explicaţiile sale în legătură cu creşterea economică, bazate pe experienţa sa vastă, explicaţii care au condus la perspective vaste in structurile economice şi sociale şi au condus procesele de dezvoltare" 1971

Simon Kuznets Statele Unite

"Pentru formularea fundamentelor teoretico-probabilistice în econometrie" 1989

Trygve Haavelmo Norvegia

"Pentru metodele de analiză a seriilor economice temporale cu volatilitate temporală variabilă (ARCH)""Pentru metodele analizei seriilor economice temporale cu trenduri schimbătoare (cointegrare)" 2003

Clive W. J. Granger Regatul Unit

Robert F. Engle Statele Unite

Economie Internaţională

"Pentru analiza structurii comerţului şi a amplasării activităţii economice” 2008

Paul Krugman Statele Unite

Economie Politică

"Analiza guvernării economice" 2009

Elinor Ostrom Statele Unite

Oliver E. Williamson Statele Unite

"Pentru analiza sa asupra comportamentului de economisire de pe piaţa financiară" 1985

Franco Modigliani Italia

"Pentru contribuţiile sale fundamentale la teoria economică a stimulentelor pentru participanţi pe piaţă care sunt informaţi în mod diferit"

1996

William Vickrey Canada

James Mirrlees Regatul Unit

Finante

"Pentru lucrările sale deschizătoare de drumuri în domeniul teoriei banilor şi teoriei conjuncturii şi analizelor amănunţite ale dependenţei alternative de relaţiile economice, sociale şi instituţionale" 1974

Gunnar Myrdal Suedia

Friedrich Hayek Austria

Finanţe

"Pentru analiza politicilor fiscală şi monetară în diferite sisteme ale cursului de schimb şi pentru analiza domeniilor optimale ale monedei"

1999Robert Mundell Canada

"Pentru dezvoltarea teoriei portofoliului""Pentru contribuţiile sale fundamentale la teoria finanţelor firmei""Pentru contribuţiile sale fundamentale la teoria formării preţurilor”

1990

William F. Sharpe Statele Unite

Harry Markowitz Statele Unite

Merton Miller Statele Unite

"Pentru expansiunea unei formule matematice întrebuinţată la exprimarea valorilor opţionale la bursă" 1997

Myron Scholes Canada

Robert C. Merton Statele Unite

Istorie Economică

"Pentru înnoirea cercetării economice prin folosirea teoriei economice şi a metodelor cantitative, pentru a expica schimbările economice şi instituţionale" 1993

Douglass North Statele Unite

Robert Fogel Statele Unite

Macroeconomie

"Pentru activitatea sa în domeniul macroeconomiei" 2006

Edmund Phelps Statele Unite

"Pentru analiza pieţelor cu informaţie asimetrică" 2001

Joseph E. Stiglitz Statele Unite

George Akerlof Statele Unite

Michael Spence statele Unite

"Pentru analiza pieţelor financiare şi a efectelor acesteia asupra deciziilor de cheltuire şi astfel asupra ocupatiei forţei de muncă, producţiei şi formării preţurilor" 1981

James Tobin statele Unite

"Pentru contribuţia acestora la analiza consumului, la istoria banilor şi teoria banilor, cât şi pentru o clarificare a complexităţii politicii de stabilizare" 1976

Milton Friedman Statele Unite

"Pentru contribuţiile acestora la macroeconomia dinamică: consistenţa temporală a politicii economice şi puterea impulsionantă a ciclurilor conjuncturale" 2004

Finn E. Kydland Norvegia

Edward C. Prescott Statele Unite

"Pentru contribuţiile sale la teoria pieţelor şi la folosirea eficientă a resurselor" 1988

Maurice Allais Franţa

"Pentru dezvoltarea teoriei contractuale şi constituţionale fondate pe studiul procesului de pregătire şi luare a deciziilor politice şi economice"

1986James M. Buchanan Statele Unite

"Pentru formularea teoriei expectanţelor raţionale asupra comportamentului diferiţilor participanţi la schimbările economice"

1995Robert Emerson Lucas Jr. Statele Unite

"Pentru lucrări ştiinţifice prin care a dezvoltat o teorie economică statică şi dinamică şi pentru participarea activă la ridicarea nivelului analizei în ştiinţele economice" 1970

Paul A. Samuelson Statele Unite

"Pentru lucrările deschizătoare de drumuri în domeniul teoriei comerţului mondial şi mişcării internaţionale a capitalului" 1977

Bertil Ohlin Suedia

James Meade Regatul Unit

"Pentru lucrările deschizătoare de drumuri în studiul dezvoltării economice, prin luarea în considerare a problemelor ţărilor în curs de dezvoltare" 1979

William Arthur Lewis Regatul Unit

Theodore Schultz Statele Unite

"Pentru lucrările sale despre teoriile creşterii economice" 1987

Robert Merton Solow Statele Unite

"Pentru studiile sale asupra modului de funcţionare şi structurilor pieţelor, dar şi pentru cauzele şi efectele regularizării mâinii publice" 1982

George Stigler Statele Unite

Management

"Pentru studiul deschizător de drumuri al proceselor de decizie în organizaţiile economice" 1978

Herbert Simon Statele Unite

Matematică

"Pentru analiza fundamentală a echilibrului în jocurile ne-cooperative ale teoriei jocului" 1994

John Harsanyi Ungaria

Reinhard Selten Germania

John Forbes Nash Jr. Statele Unite

"Pentru analiza lor in teoria jocului" 2005

Thomas Schelling Statele Unite

Robert J. Aumann Germania

"Pentru introducerea metodelor analitice noi în teoria economică şi pentru o riguroasă reformulare a teoriei echilibrului general al pieţelor" 1983

Gerad Debreu Franţa

"Pentru lucrarile legate de teoria conceptiei mecanismelor" 2007

Roger Myerson Statele Unite

Leonid Hurwicz Statele Unite

Microeconomie

"Pentru contribuţia acestora la teoria folosirii optimale a resurselor" 1975

Tjalling Koopmans Statele Unite

Leonid Kantorovich URSS

"Pentru dezvoltarea teoriilor şi metodelor analizei pe eşantioane selective"

"Pentru dezvoltarea teoriilor şi metodelor analizei opţiunilor alegerii discrete" 2000

Daniel McFadden Statele Unite

James Joseph Heckman Statele Unite

"Pentru lucrările sale deschizătoare de drumuri în teoria generală a echilibrului economic şi în teoria bunăstării" 1972

John Richard Hicks Regatul Unit

Kenneth Arrow Statele Unite

Socio-Economie

"Pentru contribuţiile sale fundamentale la teoria economică a bunăstării, teorie aplicabilă şi în ţările în curs de dezvoltare" 1998

Amartya Kumar Sen India

"Pentru largirea teoriei microeconomice într-un domeniu larg al comportamentului uman şi al muncii în colaborare a oamenilor" 1992

Gray Becker Statele Unite

Concluzii

Premiul Nobel în Ştiinţe Economice a reprezentat şi va continua să reprezintă o

distincţie extrem de prestigioasă. Toate persoanele au primit acest premiu au contribuit la

dezvoltarea economiei şi la progresul civilizaţiei.

De asemenea mai există mulţi economişti care au adus contribuţii notabile, dar care

nu au primit această prestigioasă distincţie.

Documents

Premiul Nobel economie.doc