View
213
Download
1
Embed Size (px)
DESCRIPTION
Prezentare Vrancea
Citation preview
JUDEŢUL VRANCEA
Aşezat în zona de sud-est a
României, judeţul Vrancea este unul din cele 41 de judeţe ale ţării, are o suprafaţă de 4863 de km² şi o
populaţie de 390.596 locuitori. După anul 1989 fenomenul migraţiei
populaţiei s-a făcut simţit şi în judeţul nostru, o parte importantă din populaţia activă deplasându-se la
muncă în diferite ţări europene. Locuitorii judeţului Vrancea
sunt de religie ortodoxă - 97,26%, de religie romano-catolică - 1,32% şi restul, de alte religii.
Structura administrativă
Judeţul Vrancea cuprinde
două municipii, Focşani şi Adjud, trei oraşe, Mărăşeşti, Panciu şi Odobeşti şi 68 de comune.
Structura administrativă a judeţului este reprezentată de Consiliul Judeţean Vrancea, Prefectura Judeţului Vrancea, consilii locale şi primării pentru fiecare localitate.
Stema Judeţului Vrancea reprezintă vechi simboluri ale heraldicii româneşti, însemne ale puterii şi ale specificului regional: acvila cruciată, capul de bour, şi butoiul înconjurat de ciorchini şi frunze de viţă de vie. Deviza
este «Onoare şi Patrie» şi trimite la rolul important al judeţului nostru în istoria României.
Vrancea – geografie
Zonele de câmpie care au destinaţie agricolă se completează cu zona colinară, ocupată
de podgorii şi livezi şi cu Munţii Vrancei având înălţimi cuprinse între 960 şi 1783 m și sunt străbătute de peste 1756 km de reţea hidrografică, alcătuită din râuri şi alte cursuri de apă.
Flora cuprinde peste 1500 de specii, din care unele, cum este floarea de colţ, sunt considerate monumente ale naturii. În zona montană se află o faună cinegetică diversă şi sunt organizate 44 de fonduri de vânătoare. La altitudinea de 480 m deasupra mării este situată Staţia de
seismologie de la Vrâncioaia, regiunea Vrancea fiind cunoscută drept cea mai activă zonă seismică din România.
Vrancea – Coordonate economice
Creşterea animalelor şi viticultura reprezintă
ocupaţii tradiţionale. Vinurile spumante de Panciu, dar şi podgoriile Odobeşti şi Coteşti sunt renumite
în afara graniţelor ţării. Prin suprafaţa de vie şi producţia de vinuri, Vrancea este cel mai mare judeţ viti-vinicol al ţării.
După Revoluţia din 1989, economia judeţului a început să se adapteze rapid pieţei libere.
Au fost privatizate o serie de unităţi economice şi au apărut societăţi comerciale noi.
S-a extins libera iniţiativă, s-a revitalizat potenţialul tehnic şi
tehnologic. Dezvoltarea relaţiilor de parteneriat cu firme străine a dus la sporirea investiţiilor. Municipiul Focşani este unul din cele
mai importante centre de afaceri din zonă. Primele cinci sectoare economice din Vrancea sunt: industria uşoară, viticultură-vinificaţie, prelucrarea metalelor, construcţii şi materiale de
construcţii, prelucrarea celulozei şi a hârtiei.
Vrancea - scurt istoric
Cu dovezi certe de viaţă şi cultură începând cu mijlocul paleoliticului superior, acest ţinut, aşezat la graniţa a două mari
provincii româneşti, Moldova şi Muntenia, cunoscut şi ca Ţara Vrancei, cum era numit în vechime, Vrancea este un loc al
legendelor şi un spaţiu de referinţă în istoria şi spiritualitatea românească.
Numele său este atestat din 1431, sub
forma de Varancha şi înseamnă, în opinia celor mai mulţi cercetători, pădure, loc
întunecat. În epoca modernă, Vrancea devine,
prin capitala sa, Focşani, un simbol al unităţii
naţionale, prin rolul important pe care l-a avut acest oraş în Unirea Principatelor Moldovei şi
al Munteniei, la 24 ianuarie 1859. Tot în Vrancea, în timpul Primului Război Mondial, în iulie-august 1917, Armata Română a
obţinut importante victorii împotriva Puterilor Centrale, la Mărăşti şi Mărăşeşti sub deviza Nici
pe-aici nu se trece. Aceste victorii au contribuit la desăvârşirea Statului Unitar Român, la 1 Decembrie 1918, dată devenită, după anul 1989, Ziua Naţională a României.
Vrancea este locul cu importante mausolee, grupuri statuare, obeliscuri, monumente și
case memoriale, ridicate în onoarea eroilor Primului Război Mondial sau pentru a marca diferite momente istorice importante.
Vrancea turistică
În Vrancea sunt numeroase biserici şi
mănăstiri, unele din lemn, ctitorite mare parte, cu sute de ani în urmă.
Măgura Odobeştilor (1001 m altitudine) şi împrejurimile sale sunt un reper turistic important al Vrancei, prin
relieful deosebit și prin bisericile şi mănăstirile de o inestimabilă valoare
culturală, cum ar fi Mănăstirea Mera şi Schitul Tarniţa.
În Vrancea sunt 16 rezervaţii
naturale printre care se numără: o rezervaţia geologică Focul
viu de la Andreiaşu – emanaţie spontană de gaze care ard singure
Hrube stravechi Podgoria Panciu
Mausoleul Eroilor Mărăşeşti
Mănăstirea Mera
o rezervaţia forestieră Cenaru – exemplare
gigantice de fag şi tisă cu vârste între 130 şi 200 de ani
o rezervaţia complexă Lepşa – Zboina - păduri protejate şi faună piscicolă: păstrăvul indigen auriul de Vrancea.
O atracţie a acestei zone turistice este şi renumita Cascadă a Putnei.
Aceste zone atrag numeroşi turişti şi au determinat dezvoltarea multor pensiuni, aşezări hoteliere şi zone de agrement.
În zonele de podgorie se află pivniţe din evul mediu cum sunt Hrubele domneşti de la Panciu sau
Beciul domnesc de la Odobeşti unde se află valoroase colecţii de vinuri.
Vrancea etnofolclorică În Vrancea s-au păstrat
ritualice jocuri cu măşti, dintre care amintim Chipăruşul, un impresionant dans funerar.
Ţara Vrancei păstrează, mai ales în comunităţile rurale montane,
forme de folclor autentic, obiceiuri şi meşteşuguri tradiţionale. Printre altele, prelucrarea artistică a
lemnului, olăritul, confecţionarea portului popular şi a renumitelor
măşti de la Nereju, au adus meşterilor vrânceni, premii naţionale şi internaţionale.
În apropiere de Focşani, este organizat
Cascada Putnei
Tradiții cu măști
Costme populare vrâncene Păpuși de caș
Muzeul Satului Vrâncean, veritabilă rezervaţie a locuinţelor
rurale din diferite zone ale judeţului. Alecu Russo a descoperit în ținutul Vrancei, la
Soveja, în primăvara anului 1846 varianta baladei Mioriţa (se cunosc peste 1500 de variante), care conține toate cele patru mituri fundamentale ale literaturii româneşti, publicată
în volum de Vasile Alecsandri în 1852. Miorița a fost tradusă în toate limbile europene de mare circulație
(franceză, engleză, spaniolă, germană, rusă) și arată lumii unitatea etnolingvistică și spirituală a poporului român.
Miorita
Ilustratie de Marcel Olinescu