Primul pas in cresterea increderii in sine –

acceptarea de sine

Nu putem schimba ceva pana cand nu acceptam acel lucru. Condamnarea nu elibereaza, ci asupreste – C. G. Jung

Povestea acceptarii melePrimul lucru pe care l-am facut in clipa in care mi-am acceptat cele mai

mari defecte, a fost sa plec capul in jos, umil. Nu umilit, dar umil.

Cred ca este aceeasi senzatie pe care o ai cu o clipa inainte de moarte

cand iti dai seama ca de fapt esti doar un muritor ca orice alta vietate ce a

umblat pe Pamantul asta. Stii ca nu esti asa smecher cum te credeai, dar

ca exista o bucurie in toata povestea asta. Asa fragil si vulnerabil , ai

indraznit sa visezi si sa incerci sa cuceresti pamantul si cerul.

Acceptarea de sine este o moarte si o renastere in acelasi timp.

Pentru ca ceva nou sa se nasca, ceva vechi trebuie sa moara.

Cand la varsta de 30 de ani mi-am dat seama ca tatal pe care nu il

suportam,  il uram pentru ca era alcoolic si ne-a parasit era la fel ca mine,

am plecat capul in jos pentru ca intr-o clipa am primit toate raspunsurile.

Stiam in teorie ca atunci cand urasti pe cineva, urasti defapt trasaturile tale

pe care le vezi in celalalt pentru ca e mai usor sa le vezi la altii, decat la

tine. Mult mai usor.

Dar dupa 8 ani de psihologie, eu tot nu stiam ce pot sa am eu din ce are

tata.

Tata era alcoolic si fugea de responsabilitati. Eu nu aveam vicii la prima

vedere si nici dependente si vroiam sa fac ceva cu viata mea.

Tata era impulsiv si strica toate relatiile cu cei din jur, eu incercam sa

lucrez la relatii si sa construiesc ceva durabil.

Eu incercam asa cum puteam sa pastrez cat de cat o relatie cu ambii

parinti, el nu mai vorbea cu parintii lui (bunicii mei).

Daca puteam sa spun ceva clar, era ca sunt total DIFERIT de tata.

Si din nou, minunatele proverbe romanesti in care am gasit atat de multa

intelepciune:

”Aschia nu sare departe de trunchi”

Trecusera deja cateva luni de zile de cand faceam sport, iar eu stagnam in

munca mea de slabire. Slabisem destul de mult dar intr-un punct m-am

blocat si nu mai progresam.

M-am trezit in fata gheretei cu fast-food, avand pofta sa mananc un kebab.

Constiinta mi-a zis ”Parca vroiai sa slabesti”. Iar eu am zis ” Doar azi, ca

acum mi-e pofta”.

Si cu aceasta fraza, intreaga mea lume s-a daramat.

Am realizat ca ”doar azi mai beau un pahar” spune tata de 30 de ani.

Eram la fel ca el, singura diferenta era substanta pe care o bagam in mine.

El alcool, eu mancare.

De asta eu nu mai progresam, pentru ca mancam zilnic cate o prostie si

ma minteam cu ” mai azi, doar acum, asa s-a nimerit ca mi-e foame si nu

am ce sa manc in alta parte”.

In acel moment, stii cum m-am simtit?

Eram in plin razboi, si eu cu tata eram amandoi raniti in transee, doar ca el

mai batran si mai neputincios iar eu mai tanar si mai in putere.

Eram doi camarazi, raniti in acelasi razboi, incercand sa scapam cu viata

din ororile razboiului.

Mi-am dat seama in acea clipa ca tata nu are internet, antrenori de sport,

coach, psihologi, terapeuti, nu stie ce e aia dezvoltare personala si nu ii

intelege rostul, locuieste singur de 20 de ani, nu are un grup de sprijin, nu

are perspective de a-si schimba viata, toata lumea de la parinti, colegi,

fosta sotie l-au certat si acuzat ca e slab, ca e alcoolic si tot ce mai are

acum la 55 de ani este un fiu care trece 20 de minute pe saptamana la el,

il vede beat, il uraste si fuge de el, asa cum au fugit toti ceilalti.

Mi-am dat seama ca si eu, si el dam aceeasi lupta. Iar eu am atatea

avantaje si tot nu castig batalia. Cat de greu trebuie sa ii fie lui?

In clipa aceea am lasat toate rahaturile deoparte si l-am iubit pe tata si m-

am iubit pe mine. Mi-am jurat ca niciodata nu o sa il mai critic, judec, cert.

Daca inainte nu il suportam mai mult de 20 de minute pe saptamana, in

ultimii 2 ani din viata lui, stateam impreuna cate un weekend intreg, in

aceeasi camera, eu lucrand la calculator, el privind la televizor. Eu de

obicei nu suport sa imi fie invadat teritoriul si intimitatea psihologica atunci

cand vreau sa lucrez. Nu suport pe nimeni prea mult pe langa mine mai

ales daca vreau sa creez, sa scriu sau am idei faine pe care vreau sa le

implementez.

Cu tata am stat cu mare placere in aceeasi camera zile intregi, lucru pe

care nu mi-l imaginam posibil in aceasta viata.

Impacarea cu tatal, cu 2 ani inainte ca el sa moara, este una dintre cele

mai mari realizari ale vietii mele. Iar beneficiul a fost dublu. Nu doar ca am

avut un tata din nou la 30, cu toate ca mai mult eu aveam grija de el, dar

m-am recastigat pe mine.

Iubirea pentru el si iubirea pentru mine au aparut in acelasi timp.

Am inteles lupta pe care NOI o dam, dusmanii si obstacolele pe care NOI

le avem de infruntat. Am inteles ca daca NOI nu ne sprijinim intre noi, nu e

nimeni care va misca un deget.

In ziua in care am vrut sa mananc acel kebab si am avut revelatia, m-am

dus la tata si l-am gasit in birt. Pentru prima oara l-am privit altfel, i-am luat

o bere, am baut si eu cu el o bere iar la sfarsit, l-am imbratisat si i-am spus

”te iubesc”. Si l-am tinut in brate. Mi-a zis ceva ce nu stiam cum suna din

gura lui. ”Si eu te iubesc”.

Desi nu i-am mai spus niciodata de atunci sa nu bea, in cateva saptamani

nu a mai baut. Fara sa ii spuna nimeni, nimic.

In multele weekend-uri pe care le-am petrecut impreuna, nu a pus gura

deloc pe bautura.

Pot doar sa banuiesc ca golul acela din interiorul lui pe care incerca sa il

umple cu cisterne de alcool era in sfarsit plin. Cu iubire si acceptare. Iar

alcoolul nu mai era necesar pentru ca nu vroia sa uite de aceasta noua

realitate in care petrecea zile la rand cu fiul, traind poate pentru prima oara

in 30 de ani de la divort, o viata normala intr-o mica familie ( eu locuiam

deja cu Oxana)  in care era acceptat si iubit fara sa i se mai spuna ca nu e

bun asa cum e.

Stiu ca poate povestea asta ti se pare un pic siropoasa insa trebuia sa o

scriu , desi am mai scris-o de vreo 3 ori, sub alta forma.

Am scris-o pentru ca stiu ca o expersie ca ” acceptarea de sine” nu iti

spune foarte multe dar ilustrarea acestui proces intr-o poveste din aceasta,

face lucrurile si pentru tine, mult mai clare.

Cum sa te accepti si ce inseamna astaAcceptarea de sine inseamna ca vine o clipa cand te imbratisezi pe tine,

fizic, mental, emotional, spiritual si iti spui ”Bravo, bai!”

Bravo pentru ca te lupti, bravo pentru ca incerci, bravo pentru ca nu

abandonezi lupta. Bravo pentru ca speri, te ridici dupa ce cazi, te

incurajezi si o iei de la capat din nou si din nou.

Oricine esti si oriunde ai fi, meriti un bravo. Nu esti mai prejos cu nimic fata

de niciun alt om de pe Pamantul asta. Poate ti se pare ca ai o viata foarte

diferita, dar asta doar pentru ca lectiile tale de viata sunt diferite.

Unul trebuie sa invete sa fie fericit fara bani si apoi , dupa ce invata, va

avea toti banii din lume.

Altul trebuie sa invete sa isi umple golul din interior cu iubire, nu cu alcool

sau mancare.

Iar altul desi e copil de miliardar, trebuie sa invete ca nu banii sunt scopul

vietii si nici drogurile.

Toti platim pretul daca nu belim ochii la lectiile pe care viata ni le preda, in

mod repetat, cu rabdare si uneori o raceala dura.

Diamantele se nasc sub presiune, iar viata stie asta si te vrea diamant.

Fericirea si implinirea pe care le cauti sunt deja in tine dar sunt acoperite

cu ura, cu acuzatii, cu critica si tot ce trebuie sa faci este sa te accepti cu

adevarat ca fiind o fiinta extraordinara ce se afla aici sa invete lectii, unele

chiar dure.

Acceptarea de sine nu inseamna deloc ca ma accept si apoi ma culc si

mor fericit, ca ma tavalesc ca un purcel in mocirla propriei mediocritati.

( imi cer scuze purceilor reali, ei nu au gresit cu nimic)

Acceptarea de sine inseamna ca aici si acum accept ca sunt o persoana

puternica, plina de iubire si potential de a schimba intreaga lume si in

acelasi timp accept ca de azi vreau sa imi folosesc acest potential mai

eficient.

Sa ma accept inseamna sa imi dau seama ca desi conditiile de viata si

deciziile mele m-au adus in punctul acesta al vietii, toate astea se pot

schimba incepand de azi.

Sa ma accept inseamna sa stiu ca ceea ce deciziile mele si

comportamentele au stricat in ani de zile, nu poate fi reparat intr-o clipa ci

punand in fiecare zi cate o caramida la noua constructie , la noua mea

viata.

Acceptarea nu inseamna ca ii voi tolera tatalui meu comportamente

distructive care ma afecteaza pe mine. Ma protejez impotriva lor si dupa ce

ii ofer imbratisarea si acceptarea mea, ii pun clar in vedere ca este

responsabil de actiunile lui.

Acceptarea neconditionata nu inseamna sa te sabotezi pe tine iar

acceptarea celor din jur nu inseamna ca te lasi sa devii presul lor pe care

isi sterg picioarele.

Nici pe departe. Suntem personalitati alfa si cine ne calca pe coada invata

repede sa nu mai repete greseala.

Te accept insa fiecare dintre noi are granitele sale personale. Accept ca

esti liber sa faci orice iti doresti in limita granitelor tale insa pe teritoriul

meu, doar eu iau deciziile ce ma privesc.

Libertatea ta se termina acolo unde incepe libertatea celorlalti – John Stuart Mill

Sa ma acccept inseamna sa pot avea o fundatie solida de unde sa incep

sa construiesc.

Daca eu nu ma accept azi asa cum sunt si nu ma iubesc asa cum sunt,

inseamna ca eu cred ca sunt altcumva. Astfel, traiesc o minciuna. Cum

poti sa construiesti o cladire solida pe o fundatie din aer?

Cum incepe iubirea de sine si astfel, increderea

in sine?Un lucru il stiu sigur. 

Nu poti decide ca gata, din clipa asta, eu ma iubesc si ma accept asa cum

sunt. Poti sa iti spui asta, poti sa iti si repeti, dar pentru 99.99% din cei

care incearca asta, nu va functiona.

Pentru ca a te gandi la iubire, nu inseamna sa iubesti.

Iubirea inseamna FAPTE si ACTIUNE.

Nu te mai gandi deloc la iubirea de sine, sau acceptarea de sine ci

incepe sa te COMPORTI ca si cand te iubesti si te accepti. 

1. Venereaza-ti corpul. Daca repeti in continuu ”ma iubesc si ma accept”

in timp ce te otravesti, manci ca porcul, ai vicii si abuzezi de corpul tau prin

lipsa de somn, lipsa de miscare si privarea corpului de tot ce are nevoie

pentru a fi in forma , energizat si sa te mandresti cu el in oglinda, te minti la

greu si primul pas pentru a te accepta si a te iubi este sa privesti adevarul

in fata. Da, esti porc sau scroafa dar iti promiti tie ca in ciuda tuturor

dificultatilor, vei face orice e nevoie ca sa schimbi lucrul asta.

2. Invata si educa-te in continuu. De aceea iubesc dezvoltarea

personala. Nu trebuie sa fii psiholog, om de stiinta, sau vreun mare intelept

ca sa incepi AZI sa te dezvolti personal. Incepe cu cel mai mic lucru

posibil. Citeste zilnic dintr-o carte de dezvoltare personala. Intra intr-o

librarie in orasul tau si vei vedea raftul cu carti de dezvoltare personala. Cu

asta incepe schimbarea ta. Dezvolta-ti abilitatea de a face ceva.

Nu exista nimic mai puternic decat sa faci in fiecare zi cate putin pentru o

viata mai buna.

Citeste, fa sport, dezvolta-ti abilitatile si tot restul zilei iti apartine sa faci ce

vrei tu. Sa dormi, sa te joci, sa te uiti la filme. Si stii ca orice ai face, te culci

implinit ca si azi ai mai pus o caramida fundatiei pentru viitorul tau.

3. Ofera-ti lucrurile care iti fac placere. In masura posibilitatilor, ofera-ti

lucrurile care iti plac. Activitati, timp petrecut in felul tau preferat, lucruri

materiale, muzica sau arta de orice fel. Orice iti place tie mult, ofera-ti

zilnic. Cum se comporta un om care iubeste? Ofera ce are de dat ca sa isi

exprime iubirea. Pai incepe cu tine!

4. Accepta-i pe cei  din jur. Daca te enerveaza cineva in jurul tau, primul

care are o problema esti tu. Oamenii sunt diferiti, cu nevoi diferite si nu uita

ca libertatea ta se termina unde incepe libertatea altora. Vrei respect,

ofera-l! Vrei libertate, ofer-o!

5. Iarta-te cand gresesti sau iti vorbesti urat. Uneori cand facem o

greseala, ne spunem noi singuri „prostule, nu esti bun de nimic, iar ai

gafat, ce va zice lumea?” . E foarte important sa te ierti tu pe tine pentru ca

altfel te devalorizezi singur si incepi sa te comporti incet si sigur ca un om

lipsit de valoare. Poti sa schimbi discursul intr-unul pozitiv. ” Am gresit, imi

pare rau, voi fi mai atent. Incerc sa invat si macar sa nu repet aceeasi

greseala!”

Nathaniel Branden spune ca

Acceptarea propriei persoane este refuzul meu de a ma afla intr-o relatie adversa cu mine. De asemenea, nu ma pot ierta pe mine insami pentru o actiune, daca nu recunosc ca am facut-o.

As continua spunand ca daca e sa ma accept, trebuie sa ma recunosc asa

cum sunt. Poate ca sunt chiar varza pe toate planurile dar hei!

Altii au foat mai rau si s-au ridicat. Si eu pot.

Conditia necesara, desi nu suficienta, este sa incep sa ma descopar pe

mine asa cum sunt, ce imi place si ce nu, ce talente am si ce nu, la ce sunt

bun si la ce nu sunt.

Ce calitati am si ce defecte, ce sunt capabil sa indur si ce nu, cat ma tin

bateriile si cat nu.

Si cu cat ma cunosc si ma accept pe mine mai mult, cu atat ma pot evalua

mai bine si incep sa pot cere de la mine lucruri pe care le pot realiza cu

succes. Si din succes mic in succes mic, imi dau seama ca pot si incep sa

fiu din ce in ce mai multumit de mine iar increderea mea in mine incepe sa

creasca. Si crescand, prind curaj si cer din ce in ce mai mult de la mine

pana cand ma trezesc ca pasesc alaturi de cei mai curajosi si de succes

oameni de pe acest Pamant.

Increderea in noi creste la fel cum creste si un copil mic: cu multa

dragoste, incurajari si cateva cicatrici care sa ii aminteasca sa fie atent la

ce il inconjoara.

ExercitiuVreau sa te gandesti acum la o trasatura, defect sau orice aspect pe care il

negi si nu il poti accepta la tine.

Dupa cum ai vazut, eu nu ma feresc sa iti vorbesc de intimitatea sufletului

meu, pentru ca vorbindu-ti tie despre mine, ma cunosc mai bine si ma

iubesc mai mult.

Intr-un comentariu mai jos vreau sa imi spui ce trasatura, defect sau

aspect al tau esti dispus azi sa  accepti la tine si astfel sa iti cresti

respectul fata de tine si sa incepi sa iti construiesti o fundatie solida pe

care sa iti cladesti o viata minunata.

Per aspera ad astra

Pera Novacovici