Liliana TrohinPrincipiul sinergismului n educatia
religios-moralaPasirea n arena a modernitatii coincide cu
intronarea individului si a drepturilor sale, asumate nu fara
putine riscuri, si denumite vag drepturile omului. Astfel
umanitatea si aroga o serie de libertati care duc pna la disperare
si dezorientare axiologica. La fel se ntmpla si cu libertatea
religioasa.n lume snt o multime de religii bazate pe autoritate,
fie ca este vorba de venerearea unei persoane sau a unei
organizatii. Multe din aceste religii au un continut foarte
abstract si greu de surprins, cum ar fi, spre exemplu, teosofia sau
budismul. Cu parere de rau trebuie sa spunem ca toate aceste forme
de religiozitate au invadat tara noastra.Aceste organizatii
religioase si recruteaza membrii mai ales dintre tineri. De aceea
de multe ori parintii, trimitndu-si copilul la scoala nu pot fi
asigurati de integritatea personalitatii lui, deoarece el poate
deveni ntr-un timp foarte scurt adeptul unui guru, de care va
asculta mai degraba dect de parinti.Deoarece toate aceste forme
stranii de religiozitate fagaduiesc mntuirea si dragostea, vom
ncerca sa schitam n cteva cuvinte doctrina ortodoxa despre
aceasta.Mntuirea se da numai n Biserica, care este trupul mistic al
lui Hristos. Sfntul Ciprian nca n secolul al treilea sustinea ca
celui carui Biserica nu-i este mama, aceluia nici Dumnezeu nu-i
este Tata. Parintii Bisericesti ne asigura ca nafara Bisericii nu
este salvare, asa dupa cum nu s-a putut salva nimeni din cei care
s-au aflat n afara corabiei lui Noe. Sectantii nu pot mosteni
mparatia Cerului, respectiv nu pot sa-si mntuiasca sufletele,
deoarece nu au harul Duhului Sfnt.Sa examinam ce este harul si cum
poate el sa transfigureze pe pacatos ntr-un om nou. n teologia
Sfintilor Parinti lucrarea harului Duhului Sfnt este prezentata ca
fiind parte integra a desavrsirii. n acest sens Sfntul Grigore de
Nazianz scrie: Harul umple toate cu fiinta si contine toate. El e
plinitorul lumii sub raportul fiintei, dar nu poate fi cuprins de
lume sub raportul puterii, e bun, e drept, conducator prin fire; el
sfinteste, nu e sfintit El se mpartaseste la multi, dar el nu se
mpartaseste de la nimeni (Facerea 1, 2; In. 3, 5; II Cor. 4, 17).
El lucreaza catre Dumnezeu. El e tot ce poate fi mai ntelept, e
explicator a toate, e Atotputernic si Supraveghetor.Lucrarea
sfintitoare si mntuitoare a Sfntului Duh, mpartirea harului
Dumnezeiesc credinciosilor se realizeaza prin trupul mistic al lui
Hristos Sfnta Biserica, avnd ca mijloace Sfintele Taine (Botezul,
Mirungerea, Marturisirea, mpartasania, Cununia, Sfntul Maslu si
Preotia). Sectantii au ignorat rolul Bisericii si al Sfintelor
Taine. Sprijinindu-se doar pe ratiune, ei nu snt n stare sa-l
ridice pe om din fagasul pacatului, tocmai pentru ca nu au har.
Consecintele primirii n suflet a harului snt pe ct de puternice, pe
att de transformatoare. Harul este astfel acel care produce prima
fisura n carapacea n care s-a nchistat sufletul celui robit
pacatului. El produce acea nmuiere a inimii, facnd-o sensibila la
valoarea iubirii jertfelnice a lui Hristos. El este cel care
trezeste la viata noua germenii puterilor depusi de Creator n
natura fiintei umane, aflati n stare de latenta si somnolenta din
cauza pacatului originar si a pacatelor personale. Harul elibereaza
energiile aflate n lanturile patimilor, nebanuite de omul pacatos,
dar att de stralucitoare si evidente n viata Sfintilor
Marturisitori lui Hristos.Mentionam ca harul e o putere pe care
crestinul o poate pune n miscare si pe care o poate lasa si n
nelucrare, dupa a sa libera vointa. Sfntul Maxim Marturisitorul
afirma: Omul are nevoie de doua aripi ca sa ajunga la cer:
libertatea si, cu ea, harul - Cred, Doamne, ajuta necredintei mele
(Marcu 9, 24).Daca pentru creatie a fost suficienta doar o singura
vointa (a lui Dumnezeu), pentru ndumnezeire snt necesare doua.
Iubirea lui Dumnezeu e asa de mare ca nu vrea sa constrnga pe om.
Prin libertate omul dovedeste ca dispune de propria-i persoana,
dincolo de orice constrngere, pentru ca virtutea sa-i apartina si
ca la Dumnezeu participarea sa fie considerata rod al activitatii
sale. Dezvaluind ideea, Sf. Grigore de Nyssa ne avertizeaza: Orice
atentat la adresa liberei alegeri, este atentat la puterea de
judecata. Din aceasta cauza, chiar n cazul unei rele alegeri si
caderi, omul nu este lipsit de respectul Creatorului sau. Orice
interventie ar fi mai rea dect caderea: ar nsemna distrugerea
demnitatii chipului. Libertatea este o functie bipolara a
sufletului. Prin ea se decate din libertatea ontologica, ori se
realizeaza virtutea n sensul clasic al cuvntului: n aceasta si
consta paradoxul libertatii. Dumitru Staniloae afirma: Baza ntregii
maretii a chipului dumnezeiesc n om este libertatea lui. Dar n ea a
fost implicata si putinta caderii. Ca sa poata mplini ordinul de a
deveni dumnezeu dupa har, spune Sf. Vasile cel Mare, omul trebuia
sa-l poata si refuza. Dumnezeu nu-si foloseste atotputernicia Sa n
fata libertatii umane, pe care nu voieste sa o ncalce, pentru ca ea
provine din atotputernicia Lui.La nceputul secolului XX pedagogia a
facut progrese considerabile: se nfiinteaza institutii speciale, se
cheltuiesc sume enorme pentru cercetari stiintifice. Copilul e n
centru educatiei. Tot n acest timp se editeaza cartea Elenei Key
Secolul copilului. Ea preconizeaza educatia libera contra
dresajului si supunerii. Se porneste de la gndul luminos ce prevede
respectarea personalitatii copilului; si totusi, printre sugestiile
pretioase, n aceasta teorie se strecoara erori. Se confunda eul
simturilor (instinctelor) cu Eul spiritual (personalitatea). Nu e
justa ideea ca supunerea, ascultarea duce la lipsa de vointa si de
caracter. Rennan remarca: Noi sntem liberi cnd ne mpotrivim
naturii. Omul care nvata sa se dezlege de el nsusi, se ridica la o
viata mai nalta. Liber e omul pe masura ce se curateste de patimile
egoiste. n acest sens pacatul e robie, nstrainare si moarte, iar
sfintenia, ca iubire curata si nepatimasa fata de Dumnzeu, oameni
si de ntreaga natura este nceputul vietii vesnice, nca din lumea
aceasta.Educatia nu se poate lipsi de constrngere, dar scopul ei
trebuie sa fie supunerea libera a copilului.Unul din pedagogii
romni contemporani* explica cum trebuie sa fie educati copiii: n
ziua de azi se spune ca noi educatorii, trebuie sa dam copiilor
libertate absoluta. Prin aceasta se ajunge la tirania copiilor
asupra parintilor si asupra ntregii societati. Cel mai bun lucru
este ca disciplina si libertatea sa se ntrepatrunda, altfel
educatia nu-si are rostul. Trebuie sa-l facem pe elev sa lupte
contra raului si sa-l nvinga. Nu-l putem tine pe copil n turn de
fildes. El trebuie sa se nvinga mai nti pe sine, dupa ce a nvatat
sa deosebeasca binele de rau. Profesorul este numai un aliat, un
prieten la nevoie. Aceasta este disciplina libera.Se stie ca
libertatea este autonoma. Sa te poti stapni singur n ntelesul moral
al cuvntului este conditia oricarei autonomii. Iar cel ce a fost
creat dupa chipul lui Dumnezeu, cu siguranta trebuie sa aiba o
natura suverana si stapna pe sine.Necesitatea colaborarii harului
cu vointa omului n vederea desavrsirii sta la temelia conceptiei
ortodoxe despre educatie, numita principiul sinergiei. Firea umana
cazuta, nu se putea depasi dect fiind naltata printr-o interventie
Divina.Harul este acordat omului prin Taina Botezului si a
Mirungerii, desemnnd nceputul lucrarii Duhului Care rodeste n fapte
bune. Duhul nu anuleaza vointa omului, pe care tot El, ca Dumnezeu,
ne-a daruit-o prin creatie. Libertatea e cea mai proprie
caracteristica a Duhului: Unde este Duhul Domnului, acolo este
libertate. Duhul ne ajuta sa ajungem la libertatea maririi fiilor
lui Dumnezeu.Colaborarea omului cu harul divin l ajuta cu att mai
mult sa-si dobndeasca adevarata libertate, cu ct harul e energia
lui Hristos prin care vointa umana a fost cu adevarat restabilita
dupa asemanarea Lui. n acest context Sf. Maxim Marturisitorul
afirma: Si daca Cuvntul a avut vointa naturala ca om, a voit cu
siguranta aceea pe care El ca Dumnezeu ne-a sadit-o n fire, cnd a
nfiintat-o prin creatie.Lucrarea sfintitoare si mntuitoare a
Sfntului Duh, mpartasirea harului Dumnezeiesc credinciosilor si
realizarea legaturii ntre oameni si Dumnezeu se face prin trupul
mistic al lui Hristos Sfnta Biserica.Pedagogii au doar vointa ca sa
educe o generatie morala, noi crestinii avem harul Duhului Sfnt,
fara de Care este imposibila desavrsirea morala; pedagogii au doar
metode, scheme, principii, noi l avem pe Dumnezeu care ne poate
sfinti prin tainele Bisericii Sale.E timpul ca pedagogii si
teologii sa colaboreze.1
