Liliana TrohinPrincipiul sinergismului n educatia religios-moralaPasirea n arena a modernitatii coincide cu intronarea individului si a drepturilor sale, asumate nu fara putine riscuri, si denumite vag drepturile omului. Astfel umanitatea si aroga o serie de libertati care duc pna la disperare si dezorientare axiologica. La fel se ntmpla si cu libertatea religioasa.n lume snt o multime de religii bazate pe autoritate, fie ca este vorba de venerearea unei persoane sau a unei organizatii. Multe din aceste religii au un continut foarte abstract si greu de surprins, cum ar fi, spre exemplu, teosofia sau budismul. Cu parere de rau trebuie sa spunem ca toate aceste forme de religiozitate au invadat tara noastra.Aceste organizatii religioase si recruteaza membrii mai ales dintre tineri. De aceea de multe ori parintii, trimitndu-si copilul la scoala nu pot fi asigurati de integritatea personalitatii lui, deoarece el poate deveni ntr-un timp foarte scurt adeptul unui guru, de care va asculta mai degraba dect de parinti.Deoarece toate aceste forme stranii de religiozitate fagaduiesc mntuirea si dragostea, vom ncerca sa schitam n cteva cuvinte doctrina ortodoxa despre aceasta.Mntuirea se da numai n Biserica, care este trupul mistic al lui Hristos. Sfntul Ciprian nca n secolul al treilea sustinea ca celui carui Biserica nu-i este mama, aceluia nici Dumnezeu nu-i este Tata. Parintii Bisericesti ne asigura ca nafara Bisericii nu este salvare, asa dupa cum nu s-a putut salva nimeni din cei care s-au aflat n afara corabiei lui Noe. Sectantii nu pot mosteni mparatia Cerului, respectiv nu pot sa-si mntuiasca sufletele, deoarece nu au harul Duhului Sfnt.Sa examinam ce este harul si cum poate el sa transfigureze pe pacatos ntr-un om nou. n teologia Sfintilor Parinti lucrarea harului Duhului Sfnt este prezentata ca fiind parte integra a desavrsirii. n acest sens Sfntul Grigore de Nazianz scrie: Harul umple toate cu fiinta si contine toate. El e plinitorul lumii sub raportul fiintei, dar nu poate fi cuprins de lume sub raportul puterii, e bun, e drept, conducator prin fire; el sfinteste, nu e sfintit El se mpartaseste la multi, dar el nu se mpartaseste de la nimeni (Facerea 1, 2; In. 3, 5; II Cor. 4, 17). El lucreaza catre Dumnezeu. El e tot ce poate fi mai ntelept, e explicator a toate, e Atotputernic si Supraveghetor.Lucrarea sfintitoare si mntuitoare a Sfntului Duh, mpartirea harului Dumnezeiesc credinciosilor se realizeaza prin trupul mistic al lui Hristos Sfnta Biserica, avnd ca mijloace Sfintele Taine (Botezul, Mirungerea, Marturisirea, mpartasania, Cununia, Sfntul Maslu si Preotia). Sectantii au ignorat rolul Bisericii si al Sfintelor Taine. Sprijinindu-se doar pe ratiune, ei nu snt n stare sa-l ridice pe om din fagasul pacatului, tocmai pentru ca nu au har. Consecintele primirii n suflet a harului snt pe ct de puternice, pe att de transformatoare. Harul este astfel acel care produce prima fisura n carapacea n care s-a nchistat sufletul celui robit pacatului. El produce acea nmuiere a inimii, facnd-o sensibila la valoarea iubirii jertfelnice a lui Hristos. El este cel care trezeste la viata noua germenii puterilor depusi de Creator n natura fiintei umane, aflati n stare de latenta si somnolenta din cauza pacatului originar si a pacatelor personale. Harul elibereaza energiile aflate n lanturile patimilor, nebanuite de omul pacatos, dar att de stralucitoare si evidente n viata Sfintilor Marturisitori lui Hristos.Mentionam ca harul e o putere pe care crestinul o poate pune n miscare si pe care o poate lasa si n nelucrare, dupa a sa libera vointa. Sfntul Maxim Marturisitorul afirma: Omul are nevoie de doua aripi ca sa ajunga la cer: libertatea si, cu ea, harul - Cred, Doamne, ajuta necredintei mele (Marcu 9, 24).Daca pentru creatie a fost suficienta doar o singura vointa (a lui Dumnezeu), pentru ndumnezeire snt necesare doua. Iubirea lui Dumnezeu e asa de mare ca nu vrea sa constrnga pe om. Prin libertate omul dovedeste ca dispune de propria-i persoana, dincolo de orice constrngere, pentru ca virtutea sa-i apartina si ca la Dumnezeu participarea sa fie considerata rod al activitatii sale. Dezvaluind ideea, Sf. Grigore de Nyssa ne avertizeaza: Orice atentat la adresa liberei alegeri, este atentat la puterea de judecata. Din aceasta cauza, chiar n cazul unei rele alegeri si caderi, omul nu este lipsit de respectul Creatorului sau. Orice interventie ar fi mai rea dect caderea: ar nsemna distrugerea demnitatii chipului. Libertatea este o functie bipolara a sufletului. Prin ea se decate din libertatea ontologica, ori se realizeaza virtutea n sensul clasic al cuvntului: n aceasta si consta paradoxul libertatii. Dumitru Staniloae afirma: Baza ntregii maretii a chipului dumnezeiesc n om este libertatea lui. Dar n ea a fost implicata si putinta caderii. Ca sa poata mplini ordinul de a deveni dumnezeu dupa har, spune Sf. Vasile cel Mare, omul trebuia sa-l poata si refuza. Dumnezeu nu-si foloseste atotputernicia Sa n fata libertatii umane, pe care nu voieste sa o ncalce, pentru ca ea provine din atotputernicia Lui.La nceputul secolului XX pedagogia a facut progrese considerabile: se nfiinteaza institutii speciale, se cheltuiesc sume enorme pentru cercetari stiintifice. Copilul e n centru educatiei. Tot n acest timp se editeaza cartea Elenei Key Secolul copilului. Ea preconizeaza educatia libera contra dresajului si supunerii. Se porneste de la gndul luminos ce prevede respectarea personalitatii copilului; si totusi, printre sugestiile pretioase, n aceasta teorie se strecoara erori. Se confunda eul simturilor (instinctelor) cu Eul spiritual (personalitatea). Nu e justa ideea ca supunerea, ascultarea duce la lipsa de vointa si de caracter. Rennan remarca: Noi sntem liberi cnd ne mpotrivim naturii. Omul care nvata sa se dezlege de el nsusi, se ridica la o viata mai nalta. Liber e omul pe masura ce se curateste de patimile egoiste. n acest sens pacatul e robie, nstrainare si moarte, iar sfintenia, ca iubire curata si nepatimasa fata de Dumnzeu, oameni si de ntreaga natura este nceputul vietii vesnice, nca din lumea aceasta.Educatia nu se poate lipsi de constrngere, dar scopul ei trebuie sa fie supunerea libera a copilului.Unul din pedagogii romni contemporani* explica cum trebuie sa fie educati copiii: n ziua de azi se spune ca noi educatorii, trebuie sa dam copiilor libertate absoluta. Prin aceasta se ajunge la tirania copiilor asupra parintilor si asupra ntregii societati. Cel mai bun lucru este ca disciplina si libertatea sa se ntrepatrunda, altfel educatia nu-si are rostul. Trebuie sa-l facem pe elev sa lupte contra raului si sa-l nvinga. Nu-l putem tine pe copil n turn de fildes. El trebuie sa se nvinga mai nti pe sine, dupa ce a nvatat sa deosebeasca binele de rau. Profesorul este numai un aliat, un prieten la nevoie. Aceasta este disciplina libera.Se stie ca libertatea este autonoma. Sa te poti stapni singur n ntelesul moral al cuvntului este conditia oricarei autonomii. Iar cel ce a fost creat dupa chipul lui Dumnezeu, cu siguranta trebuie sa aiba o natura suverana si stapna pe sine.Necesitatea colaborarii harului cu vointa omului n vederea desavrsirii sta la temelia conceptiei ortodoxe despre educatie, numita principiul sinergiei. Firea umana cazuta, nu se putea depasi dect fiind naltata printr-o interventie Divina.Harul este acordat omului prin Taina Botezului si a Mirungerii, desemnnd nceputul lucrarii Duhului Care rodeste n fapte bune. Duhul nu anuleaza vointa omului, pe care tot El, ca Dumnezeu, ne-a daruit-o prin creatie. Libertatea e cea mai proprie caracteristica a Duhului: Unde este Duhul Domnului, acolo este libertate. Duhul ne ajuta sa ajungem la libertatea maririi fiilor lui Dumnezeu.Colaborarea omului cu harul divin l ajuta cu att mai mult sa-si dobndeasca adevarata libertate, cu ct harul e energia lui Hristos prin care vointa umana a fost cu adevarat restabilita dupa asemanarea Lui. n acest context Sf. Maxim Marturisitorul afirma: Si daca Cuvntul a avut vointa naturala ca om, a voit cu siguranta aceea pe care El ca Dumnezeu ne-a sadit-o n fire, cnd a nfiintat-o prin creatie.Lucrarea sfintitoare si mntuitoare a Sfntului Duh, mpartasirea harului Dumnezeiesc credinciosilor si realizarea legaturii ntre oameni si Dumnezeu se face prin trupul mistic al lui Hristos Sfnta Biserica.Pedagogii au doar vointa ca sa educe o generatie morala, noi crestinii avem harul Duhului Sfnt, fara de Care este imposibila desavrsirea morala; pedagogii au doar metode, scheme, principii, noi l avem pe Dumnezeu care ne poate sfinti prin tainele Bisericii Sale.E timpul ca pedagogii si teologii sa colaboreze.1