PROCURAREA HRANEI, ASPECTE MATERIALE ŞI SPIRITUALE ÎN CADRUL CULTURII LEPENSKI VIR – SCHELA CLADOVEI

Aurelian Rusu Facultatea de Istorie şi Patrimoniu, ULBSibiu

rusu_aurelian@yahoo.co.uk

Key words: paleoenvironment, fauna, flora, bone, horn and boar tusk tools, Lepenski Vir – Schela Cladovei culture, sculptures and finery Abstract: Within Lepenski Vir – Schela Cladovei culture, people used to secure their food supplies directly from their environment (the Danube area called nowadays the Iron Gates), and from the river itself. The river was of such value to them, that they embedded their believes towards it by producing stone sculptures which combine the human face with fish-like elements. Their observance for the environment was also expressed through the use of tools obtained from animal bones, horns and tusks which were decorated with certain patterns, demonstrating their understanding of the utility of such tools and their believes in the “powers” which they carried in providing them with food. The animals provided humans not just with food, clothing or tools, but also with finery, made out of bones, snail and mollusk shells, as well as bird feathers. This article discusses the material and spiritual aspect of food procurement in Lepenski Vir – Schela Cladovei culture.

În Clisura Dunării (Djerdap) sau în ceea ce este numit în zilele noaste zona PorŃilor de Fier, care include defileul Dunării ce separă România de Serbia, a fost descoperită arheologic în anii '60 - '70 ai secolului XX, cultura Lepenski Vir – Schela Cladovei, într-o serie de aşezări situate pe ambele maluri ale Dunării.

Cercetările arheologice care au surprins resturile acestei culturi in 17 puncte, până în momentul de faŃă, au adus la lumină o cultură ce-şi avea aşezările în imediata apropiere a malurilor fluviului, ducând o viaŃă tributară acestuia, fiind o cultură de pescari – vânători – culegători a mezoliticului târziu.

Resturile arheologice ale acestei culturi dovedesc importanŃa acestui mediu pentru purtătorii ei. Aceştia practicau pescuitului intensiv, datorat bogăŃiei apelor în marea diversitate a speciilor, precum sturionul beluga (morun) - cel mai mare din specie, cega, crapul, cleanul, somnul, şalăul, plătica, prin culesul scoicilor şi a melcilor. De asemenea vânătoarea cerbului, căpriorului, porcului mistreŃ, în special, şi a altor specii de animale mai mici, reprezenta o importantă sursă de hrană. Iar nu în ultimul rând, culesul de fructe, extragerea seminŃelor şi rădăcinoaselor (44% din speciile contemporane, care prezintă un număr mai redus de specii faŃă de cele întâlnite în nivelurile de locuire ale culturii Lepenski Vir – Schela Cladovei fiind comestibile pentru om şi 59% pentru animale) aflate în pădurile situate pe ambele versante ale defileului.

DependenŃa de acest mediu se manifestă atât material cât şi spiritual. Material prin faptul că acei oameni îşi procurau unelte din oasele animalelor, din coarnele cerbilor, căpriorilor şi din colŃii porcilor mistreŃi, după cum foloseau şi pielea acestor animale pentru a-şi crea veşminte (presupunem acest ultim aspect pe baza analogiilor, tipul de sol ne permiŃând prezervare acestor materiale). Iar spiritual, deoarece un număr însemnat al uneltelor acestor

oamenii, erau decorate prin incizie. În plus, făureau podoabe (coliere, brăŃări, amulete şi pandantive) din oase, cochilii de melci şi scoici şi din diverse roci, şi, poate cel mai important, realizau sculpturi din piatră care reprezintă fie capete de om cu trăsături de peşte, fie doar peşti. Aceste sculpturi se aflau în strânsă relaŃie cu modul de distribuŃie a spaŃiului locuinŃelor (în special în jurul vetrelor de foc) din aşezarea Lepenski Vir1.

În această lucrare vom prezenta paleomediul ce forma habitatul acestei culturi, iar apoi manifestările materiale şi spirituale legate de procurarea hranei, aflate în strânsă corelaŃie cu mediul înconjurător. Cultura Lepenski Vir – Schela Cladovei, o scurt ă prezentare

Cu ocazia realizării barajelor PorŃile de Fier I şi II, malurile Dunării (care urmau să fie inundate de viitorarele lacurile de acumulare) au fost cercetare arheologic, pentru a se salva ştiinŃific trecutul ce-l ascundeau. Astfel, atât românii cât şi iugoslavii, au constituit echipe de cercetare arheologice, a căror muncă a scos la iveală o lume aparte, unică şi totodată parte integrantă a evoluŃiei omeneşti. Aceste cercetări s-au desfăşurat, în mare, în deceniul al 7-lea al secolului XX e.n. Cercetători precum, D.Srejović, C.S.Nicolăescu-Plopşor, Z.Letica, V.BoroneanŃ, B.Iovanović, Fl.Mogoşanu, R.Vasić şi Al.Păunescu, au desoperit o veche lume, care făcea trecerea din paleolitic în neolitic, aparŃinând mezoliticului european.

Această lume a fost denumită de către cercetătorii iugoslavi cultura Lepenski Vir2 luând termenul după aşezarea cu acelaşi nume, de pe malul sârbesc, care prezenta cele mai excepŃionale descoperiri, iar cercetătorii români au numit-o cultura Schela Cladovei3 după aşezarea eponimă, aflată pe malul românesc. Confruntând cercetările de pe ambele maluri, după o serie de interpretări a rezultatelor, s-au observat asemănările dintre cele două culturi, şi astfel a apărut termenul cultura Schela Cladovei – Lepenski Vir4, respectiv cultura Lepenski Vir – Schela Cladovei5. Noi preferăm ultimul termen, care respectă ordinea apariŃiei celor două denumiri separate în istoriografie.

Cultura Lepenski Vir – Schela Cladovei denumeşte un fenomen istoric uman, care s-a desfăşurat în pricipal în zona numită Clisura Dunării sau Cazanele Dunării sau PorŃile de Fier. Indiferent de cum se numeşte spaŃiul geografic, în prezent (denumirea de PorŃile de Fier generalizându-se pentru întregul defileu al Dunării) acesta se întinde pe o lungime de aproximativ 130 km de la Baziaş la Gura Văii, în aval, pe parte românească şi Kladovo pe partea sârbească.

Cultura este identificată, în special în situl Lepenski Vir, prin: altare aiconice şi ornamentate; sculpturi aiconice, ornamentate şi figurale realizate din piatră. Sculpturile din bolovani de piatră au o formă alungită, cele figurale reprezentând chipuri umane cu gură de peşte, câteva reprezentând chiar câte un peşte. Acest ultim tip de sculpturi au fost descoperite doar în aşezarea de la Lepenski Vir. Aşa numitele altarele ornamentate au motive meandrice sau motive de os de peşte sau linii de cercuri interconectate, fiind descoperite în mai multe situri aflate pe ambele maluri ale Dunării 6. Iar în situl Schela Cladovei, cultura este identificată în special, prin arme şi unelte din os, corn de cerb şi colŃi de mistreŃ ornamentate sau nu. Aici au apărut primele săpăligi şi brăzdare din corn de cerb în spaŃiul european, piese care vor fi descoperite şi în celelate aşezări ale culturii Lepenski Vir - Schela Cladovei.

1 Srejović 1972, Radovanović 1996, Borić 2005. 2 Srejović 1966, 94-96. 3 BoroneanŃ, 1969, 283-298. 4 BoroneanŃ 1978, 54. 5 Lazarovici 1983, 10. 6 Srejović et Babović 1983; Radovanović 1996,145-159.

Aceste tipuri de unelte vor fi utilizate ulterior de oameni în epoca neolitică şi epoca bronzului7. Pe baza datelor de cronologie relativă, putem afirma faptul că această cultură a evoluat în zona PorŃilor de Fier în perioada cuprinsă între 8770 ± 60 BP şi 6200 ± 210 BP, aproximativ pe o perioadă de 2500 ani. Cadrul fizico-geografic al culturii Lepenski Vir – Schela Cladovei

Pentru a definii habitatul acestei culturi, vom urmări încontinuare, să expunem, în linii mari cadrul fizico-geografic (lăsând imaginea (fig.1) să expună mai clar ce ar necesita fraze întregi din partea noastră) şi, în special paleomediul (flora, fauna, clima) în care s-a manifestat.

Conform cercetărilor întreprinse de-a lungul anilor, în Holocen sau Postglaciar s-au definitivat relieful, aspectul biogeografic şi climatul actual de pe teritoriul României.

Întreaga dinamică externă a Holocenului este dominată de ritmicitatea sezonieră specifică climatului temperat continental (cu cele două anotimpuri extreme, iarna şi vara, ca şi anotimpurile de tranziŃie – primăvara şi toamna), care a contribuit la retuşarea reliefului mai vechi. La aceasta se adaugă influenŃa pe care au avut-o şi o au şi în prezent mişcările seismice asupra dinamicii externe şi în special asupra proceselor gravitaŃionale8.

Datarea începutului Holocenului nu poate fi decât arbitrară, convenŃională, aceasta datorându-se desfăşurării diferite a acestuia în funcŃie de zonele geografice9. S-a convenit că Holocenul a debutat acum 10 000 de ani. Pentru periodizarea Holocenului, cel mai larg sistem de divizare este cel propus de A. Blytt şi S. Sernander. Succesiunea, devenită clasică pentru regiunea Europei occidentale, se prezintă în felul următor: Preboreal, Boreal, Atlantic, Subboreal şi Subatlantic10 .

Cadrul fizico-geografic în care a evoluat cultura Lepenski Vir – Schela Cladovei a suferit în epoca contemporană modificări datorate construirii barajelor PorŃile de Fier I şi II, dar din punct de vedere geo-morfologic şi climatic acesta a rămas, în linii mari, acelaşi.

7 BoroneaŃ 1980, 39. 8 CoteŃ 1973, 148-149. 9 Ciută 2005, 56. 10 Cârciumaru 1996, 9,18.

Fig.1. Clisura Dunării sau ðerdapska klisura (sursă internet).

Purtătorii culturii Schela Cladovei – Lepenski Vir au locuit arealul numit astăzi PorŃile de Fier pe ambele maluri Dunării, atât în interiorul defileului cât şi în afara acestuia.

Fig. 2. O reconstituire a sitului Lepenski Vir, autor G. Caselli 1979.

Paleomediului culturii Lepenski Vir – Schela Cladovei la debutul Holocenului

Omul reprezintă un sistem complex – biologic, social şi cultural – care se manifestă la rândul său ca element component al ecosistemului în care trăieşte, între toate elementele acestea din urmă stabilindu-se o serie de raporturi: relaŃii şi interrelaŃii, condiŃionări şi intercondiŃionări specifice. Omul reacŃionează la mediu prin adaptare şi integrare, astfel că multitudinea modelelor adaptative şi comportamentale sunt urmarea firească a particularităŃilor diferite ale ecosistemelor de la o epocă la alta, de la o zonă geografică la alta.

Dezvoltarea şi modificarea diferitelor forme de relief, a diverselor tipuri de soluri, a ariilor de răspândire a faunei şi florei aflată într-o permanentă dinamică – ca urmare a răspunsurilor oferite de ele la mai profundele sau mai discretele modificări climatice – la care se adaugă şi modificările reŃelei hidrografice, au constituit mediul specific desfăşurării vieŃii omului în Holocen11.

Holocenul a înregistrat frecvente variaŃii ale climei, suficient de ample pentru a lăsa mărturii în diverse medii. VariaŃiile climei au stat la baza evoluŃiei faunei şi florei, influenŃând fluctuaŃiile nivelului mărilor şi oceanelor, şi nu în ultimul rând, evoluŃia omului şi a relaŃiilor sale cu mediul12. Pentru reconstituirea paleomediului specific comunităŃilor Lepenski Vir – Schela Cladovei (fig.2), este nevoie să aflăm informaŃii cu privire la floră, faună şi climă, urmând

11 Cârciumaru 1996, 5. 12 Tomescu 1998, 249.

astfel să ne formăm o imagine relativă asupra elementelor naturale ce interacŃionau şi determinau modul de viaŃă al oamenilor din acea perioadă şi loc.

a. b. c.

d. e. f.

g . h i. j.

k. l. m.

n. o. p. r. Fig.3.a.cireşe salbatice (Prunus avium); b.c.alune de padure (Corylus avelleana); d.cireşe sălbatice (Prunus mahaleb); e.scoruşă (Sorbus domesticus); f.nuci (Juglanus regia); g.porumbele (Primus spinosa L.); h.sorb (Sorbus Torminalis); i.funducul sau alune turceşti (Corylus colura); j. sorb (Sorbus austriaca); k.gherghin (Crataegus pinnatifia); l.iunupăr (Juniperus communi); m.seminŃe de Prunus mahaleb; n.struguri salbatici (Vitis vinifera L.); o.măceşul (Rosa canina); p. fructe de ulm (Celtis australis); r. Coarne (Cornus mas).

Flora Datele au fost prelevate din aşezări aparŃinând culturii Lepenski Vir – Schela Cladovei, precum Ostrovu Corbului – Botu Cliuciului13, Vlasac14 şi Icoana15. Acestea relevă existenŃa

13 Păunescu 2000, 434-435. 14 Cârciumaru 1978, 31-34.

predominantă a vegetaŃiei de pădure: Quercus (stejar), Ulmus (ulm), Tilia (tei), Pinus (pin), Corylus (alun), şi alte tipuri de copaci, iar pe lângă aceştia se disting pomii sălbatici, care produc fructe comestibile pentru om precum, cireş, măr, păr, prun, şi vi Ńa-de-vie sălbatică precum şi leguminoase şi rizomi16 (fig.3). După cum putem vedea, vegetaŃia oferea oamenilor culturii Schela Cladovei – Lepenski Vir o alimentaŃie variată şi în plus, pădurea fiind bogată şi variată în tipul de arbori, oferea lemne de foc şi de construcŃie a locuinŃelor şi a ambarcaŃiunilor (acum apare monoxila – documantată arheologic (în alte zone georgrafice) şi putem presupune că tot acum a apărut şi pluta), precum şi lemn pentru făurirea unltelor necesare vânătorii, pescuitului şi recoltatului de scoicii de pe malurile fluviului şi a rădăcinoaselor comestibile. Fauna

Fauna din aşezările mezolitice de tip Lepenski Vir – Schela Cladovei, prezintă o serie de specii animale. Analize faunistice au fost efectuate pentru aşezările Ogradena – Icoana17, Ostrovu Corbului – Botu Cliuciului18, Padina19, Vlasac20, Lepenski Vir21.

Fauna din aşezarea Gura Văii – Ostrovul Banului sau Ostrovul Golu era formată din oase de mamifere Cervus elafus şi Sus scrofa şi de peşte precum Acipenser ruthenus (cega), Huso huso (morunul), Cyprinus carpio (crapul), Leuciscus cephalus (cleanul), Silurus glanis (somnul), Stizostedion lucioperca (şalăul) şi Abramis brama (plătica)22.

În nivelurile de locuire de la Ogradena – Icoana, V. BoroneanŃ a găsit multe resturi de peşte, mamifere şi chiar pasăre, precum şi numeroase cochilii de gasteropode. După Al. Păunescu, este foarte greu de precizat, dacă resturile osoase aparŃin numai nivelului de tip Schela Cladovei sau şi celorlalte, având în vedere numeroasele bulversări de natură antropică23.

Resturile osoase de peşte aparŃin următoarelor specii, conform lui Teodor Nalbant:

Acipenser ruthenus, Huso huso, Leuciscus cepfalus, Abramis brama, Cyprinus carpio, Silurus glanis, Stizostedion lucioperca 24. Eugen Kessler indică două specii de pasăre: Strix aluco şi Corvus corax25. Privitor la oasele aparŃinând mamiferelor, paleontologul Alexandra Bolomey indică, în dreptul speciei şi numărul probabil de indivizi: Cervus elaphus (26

15 Cârciumaru 1973, 5-14. 16 Radovanović 1996, 32. 17 Kessler 1985, 488; Bolomey1973, 41-52; Păunescu 2000, 407. 18 Haimovici 1987, 123-138; Păunescu 2000, 432-433. 19 Radovanović 1996, 44-59. 20 Bökönyi 1978, 36-37; Radovanović 1996, 44-59. 21 Bökönyi 1969, 219-229; Radovanović 1996, 44-59. 22 Păunescu 2000, 387. 23 Păunescu, 2000, 407. 24 Păunescu 2000, 407. 25 Kessler 1985, 488.

Fig.5Jder (martes martes) (www.hlasek.com ).

Fig.4.Ursul brun (ursus arctos) (www.hlasek.com).

indivizi), Sus scrofa (40 indivizi), Castor fider (9 indivizi), Lepus europaeus (2 indivizi), Capraeolus capraeolus (14 indivizi), Canis sp. (12 indivizi), Martes sp. (8 indivizi) (fig.5), Rupicapra rupicapra (4 indivizi), Felis silvestis (3 indivizi), Meles meles (3 indivizi), Canis lupus (2 indivizi), Ursus arctus (2 indivizi) (fig.4), Bos / Bison (2 indivizi), Lutra lutra (1 individ), Linx linx (1 individ)26.

Resturile osoase descoperite în ambele niveluri ale aşezării Ostrovu Corbului – Botu Cliuciului constau din peste 2600 de piese. Ele au fost studiate de paleontologul Sergiu Haimovici şi sunt reprezentate astfel:

a) Mollusca (20,11%): cochilii de gasteropode atribuite genului Helix (5,24%) şi valve de lamelibranhiate Unio (14,87%).

b) Pisces (3,76%): oase de teleosteeni: Silurus glanis (provin de la cel puŃin 8 indivizi de somn de talie mare şi foarte mare, având greutăŃi cuprinse între 20 şi 30 kg şi 100 kg, unul atingând probabil, mai mult de 200 kg); alte resturi aparŃin ciprinidelor, unul dintre ele fiind atribuit crapului (Cyprinus carpio), de talie mare având o greutate de 12-15 kg.

c) Reptilia (0,32%). Cu cea mai mare probabilitate fragmentele de carapace aparŃin lui Emys.

d) Aves (0,14%) - oasele indeterminabile de pasăre sunt puŃin numeroase. e) Mammalia (75,67%). S-au identificat următoarele specii: Canis familiaris (2,24%):

resturile osoase de câine provin de la minimum 7 indivizi; Cervus elaphus este specia cea mai frecventă (65,60%); resturile sale osoase aparŃin la minimum 37 indivizi. Dintre aceste resturi, circa 145 sunt fragmente de coarne, la care ar trebui să mai adăugăm încă 116 coarne întregi şi fragmentare care au fost prelucrate ca unelte; Capreolus capreolus (11,90%): resturile osoase de căprioara provin de la minimum 18 indivizi; Bos primigenius (15,40%): resturile osoase de bour aparŃin la minimum 15 indivizi de talie foarte mare; Sus scrofa (2,42%): resturile osoase provin de la minimum 5 indivizi de talie relativ mare; Equus (Asinus) hydruntinus (0,30%); resturile osoase de asin sălbatic european aparŃin la minimum 2 indivizi; Equus sp. (0,24%): resturile osoase de cal provin de la 2 indivizi; Castor fiber (0,24%): resturile osoase de castor aparŃin la cel puŃin 2 indivizi; Lepus europaeus (0,53%): resturile osoase de iepure provin, probabil, de la 3 indivizi; Vulpes vulpes (0,47%): resturile

osoase de vulpe aparŃin la 2 indivizi; Canis lupus (0,30%): resturile osoase provin de la minimum 2 indivizi; Ursus arctos (0,12%): cele două resturi osoase de urs ar putea proveni de la acelaşi individ; Mustelidae (0,24%): resturi osoase atribuite unor mici mustelide, foarte probabil jder27.

Din cele expuse mai sus se poate afirma că vânatul cu predilecŃie al comunităŃilor mezolitice de la Ostrovul Corbului, l-au constituit cerbul şi căpriorul (fig.6). PrezenŃa lor aici presupune, după Sergiu Haimovici, existenŃa în jurul staŃiunii a unor păduri de foioase. Ceea ce reŃine atenŃia este câinele, singura specie domestica cunoscută de purtătorii culturii Lepenski Vir - Schela Cladovei şi folosită

26 Bolomey1973, 41-52; Al. Păunescu, 2000, 407. 27 Haimovici 1987, 123-138.

Fig.6. Căprior (capreolus capreolus)(www.hlasek.com).

atât la vânătoare, paza şi poate, chiar ca hrană conform cercetătoarei I. Radovanović28. Pe baza studiilor paleontologice realizate, se poate afirma ca 11 din cele 13 specii

descoperite la Ostrovu Corbului (excepŃie făcând câinele şi asinul sălbatic) se întâlnesc şi în cele două locuiri epipaleolitice tardigravetiene de tip mediteranean din adăpostul sub stânca Cuina Turcului – Dubova situat în Cazanele Mari ale Dunării şi aflat la circa 60 km vest de aşezarea în discuŃie29. Acest comunităŃii tardigravetiene sunt considerate ca precursoare a celor de tip Lepenski Vir – Schela Cladovei.

În aşezarea Schela Cladovei au fost descoperite numeroase resturi osoase de mamifere şi mai puŃine de păsări şi peşti. Speciile privind fauna de mamifere şi peşte au fost identificate de L. Bartosiewicz iar cele de păsări de Eugen Kessler .

După L. Bartosiewicz, resturile faunistice aparŃin următoarelor specii: Bos primgenius Boj; Census elaphus L; Capreolus capreolus L.; Sus scrofa L.; Lepus europaeus Pall.; Bos taurus L.; Ovis aries L.; Caprinae; Sus domesticus Erxl.; Canis familiaris L.; Canis lupus L.; Meles meles L.; Felis silvestris Schreb.; Tortuga graeca Boulanger; Anura sp.; Acipenseridae; Acipenser gentilis L.; Silurus glanis L; Esox lucius L; Stizostedion lucioperca L; Cyprinus carpio L.; Abramis brama L.; Leuciscus idus L.; Cyprinidae; Aves indet.30. După resturile osoase de pasăre care au fost atribuite de V. BoroneanŃ nivelului de locuire mezolitic, paleontologul Eugen Kessler a determinat următoarele specii: Aythya fuligula L.(raŃa moŃată), Mergus merganser L. (ferestraşul mare), Ciconia ciconia L. (barza albă), Circus cf aeroginosus L. (erete de stuf), Corvus corvix (cioară grivă)31.

Observăm că printre speciile de mamifere atribuite nivelului de locuire de tip Lepenski Vir – Schela Cladovei sunt menŃionate şi unele specii domestice ca: Sus domesticus, Canis familiaris, Bos taurus şi Ovis aries. Cu privire la acestea, Al. Păunescu Ńine să precizeze: Dacă resturile osoase ale acestor specii aparŃin, cu adevărat, nivelului de tip Schela Cladovei, atunci această locuire ar putea fi atribuită, mai curând, neoliticului preceramic sau aceramic, decât mezoliticului, în care omul domesticise, în afară de câine, atât porcul cât şi boul şi oaia.....Din datele

28 Radovanović 1999, 81. 29 Al. Păunescu, 2000, 432-433. 30 Bartosiewicz et alii 1996, CCA 1995. 31 Kessler 1985, 485; Jurcsák et Kessler 1988, 647-688; Păunescu 2000, 449-500.

Fig.7. Porc mistreŃ (sus scrofa)( www.hlasek.com).

Fig.8. Lup (canis lupus) ( www.hlasek.com).

prezentate, noi credem că, cel puŃin o partea din piesele osoase identificate de L. Bartosiewicz, provin din amestecuri (complexe, gropi etc.), care stratigrafic, au fost, aşa cum am subliniat mai sus, greu de separat pe niveluri, mai ales dacă Ńinem seama de bogăŃia resturilor de locuire ce s-au succedat în această aşezare32.

La Alibeg – Pescari, resturile de micromamifere, aparŃin speciilor Microtus gregalis, Microtus aeconomus, Lagurus lagurus şi Ochotona pusilla33. Pe lângă acestea găsindu-se obiecte din corn de cerb, de os (nu se precizează specia) şi obiecte din defense de mistreŃ34.

Analizele faunistice descoperite la Vlasac prezintă specii ca Canis lupus L.(lup)(fig.8), Vulpes vulpes L.(vulpe), Ursus arctos L.(urs brun), Felis silvestris L.( pisică sălbatică)(fig.9), Sus scrofa L.(porc sălbatic)(fig.7), Rupicapra rupicapra L.(capră neagră), Bos primigenius L.(bour/zimbru), Cervus elafus L.(cerb), Capreolus capreolus L.(căprior), Castor fiber L.(castor), Lepus europaeus L.(iepure sălbatic)35.

La Lepenski Vir, în nivelurile atribuite culturi mezolitice I şi II, sunt resturi faunistice ale Sus scrofa L.(porc sălbatic), Bos primigenius L.(bour), Cervus elafus L.(cerb), Castor fiber L.(castor)36.

În cel două aşezări de mai sus apar şi resturi de păsări, după I. Radovanović în număr de 1-2 oase per specie, astfel vulturul grifon, vultur negru, vultur cu coada albă, egreta mare albă, acvila de câmp/imperială (fig.10), bufniŃă, raŃă, coŃofană şi corb37.

În aşezarea de la Haijdu ćka Vodenica, au fost descoperite resturi din oase de Ursus arctos L.(urs brun), Sus scrofa L.(porc sălbatic), Rupicapra rupicapra L.(capră neagră), Bos primigenius L.(bour) (fig.11), Cervus elafus L.(cerb)(fig.12), Capreolus capreolus L.(căprior)38.

Cu privire la resturile faunistice a animalelor domestice (vită, porc, oaie/capră, câine) care apar în aşezările Vlasac,

32 Păunescu, 2000, 449. 33 Terzea 1996, 15 apud Păunescu 2001, 159. 34 BoroneanŃ 1973, 5-27; 2000, 129,133,144-145; Păunescu 2001, 156-159. 35 Bökönyi 1978, 36-37; Radovanović 1996, 44-59. 36 Bökönyi 1978, 224-225; Radovanović 1996, 44-59. 37 Radovanović 1996, 49-55. 38 Radovanović 1996, 46-54.

a. b. c. Fig.10. a.Vultur cu coadă albă (www.vydry.org); b. Egreta mare alba Ardea alba (www.wikipedia.ro); c. Acvila imperială Aquila heliaca (www.vydry.org).

Fig.11. Bos primigenius, după o reprezentare din Augsburg-Germania (en.wikipedia.org).

Fig. 9.Pisica salbatica (www.hlasek.com).

Lepenski Vir, Padina, Haijdućka Vodenica , I. Radovanović, precizează că analiza acestora a fost făcută fără diferenŃieri clare pe nivelurile de locuire, şi că nu poate fi atribuit nivelului de locuire mezolitic în mod clar decât căinele, şi, probabil porcul39.

După cum am văzut mai sus, şi pentru aşezările de pe malul stâng, situaŃia este asămănătoare, doar câinele fiind reprezentat clar, ca şi animal domestic, la Schela Cladovei, Ostrovu Corbului şi Ogradena – Icoana, iar Alexandra Bolomey era de părere că s-ar putea vorbi şi de o domesticire probabilă a porcului, emiŃând totodată ipoteza proteguirii vânatului printr-o omorâre selectivă, fiind vânate, îndeosebi, animale bătrâne şi puii40.

Chiar dacă, fauna domestică este reprezentată sigur doar de câine, şi posibil de porc (cu rezerva ce se impune în lipsa unor date sigure arheologice), per total, resturile faunistice descoperite în nivelurile de locuire ale culturii Lepenski Vir – Schela Cladovei, se prezintă într-o formă bogată şi diversă, fiind o sursă de hrană, unelte, arme şi podoabe (precum în cazul vulturilor si egretelor). Observăm faptul că, toate aşezările prezintă diverse obiecte din corn de cerb, de oase animaliere şi din defense de mistreŃ, acestea contribuind la identificarea culturii în sine, care se diferenŃiază de restul culturiilor contemporane tocmai prin aceste uneltele. Domesticirea câinelui este un atribut al omului din mezolitic, arheologic acest fapt fiind surprins pe cuprinsul întregii Europei, după cum ne arată şi datele expuse mai sus, cu privire la cultura Lepenski Vir – Schela Cladovei. Unelte întrebuinŃate pentru procurarea hranei

În cadrul culturii Lepenski Vir - Schela Cladovei oamenii au folosit unelte din piatră, corn, os şi defense de mistreŃ (identificate arheologic), precum şi din piele animalieră, lemn şi alte plante rezistente pentru produs funii, sfori şi împletituri (neindentificate arheologic, dar logice prin modul cum au fost produse uneltele ce au fost descoperite, puŃine din acestea putând fi folosite fără o parte auxiliară). ActivităŃiile prin care îşi procurau hrana erau vânătoarea, pescuitul şi recoltatul fructelor, seminŃelor şi rădăcinoaselor comestibile, precum şi zdrobirea oaselor şi a învelişului dur al sâmburilor comestibili. În rândurile de mai jos vom prezenta diversele tipuri de artefacte pe care le-au confecŃionat purtătorii acestei culturi pentru obŃinerea hranei.

Unelte litice Industria litică aparŃinând culturii de tip Lepenski Vir - Schela Cladovei se prezintă sub următoarele forme: racloare pe aşchii, piese cu encouche şi burine diedre, piesele esquillése, encouche, şi cele de tip racletles, într-un număr mai mic sau foarte mic, cum sunt gratoarele, burinele denticulatele, lamele retuşate, ş.a. Industria a fost cioplită în cea mai mare parte din cuarŃit (cca. 90%) asta explicând diversitatea relativ mică a tipurilor de unelte41. Această rocă metamorfică se află sub formă de galeŃi în prundişurile Dunării. Datorită structurii, texturii şi desprinderii sale neuniforme ale cuarŃitului a dus la realizarea unui număr destul de redus de tipuri de unelte, rudimentar prelucrate, ce contrastează tipologic cu unelte cioplite din silex sau din alte roci de bună calitate ca gresia silicioasă, şistul negru marnos, radiolaritul, precum şi cristalul de stâncă.

39 Radovanović 1996, 57. 40 Bolomey 1973, 41-52. 41 Păunescu 2001, 52-62.

Fig.12. Cerb (cervus elafus ) (www.hlasek.com).

Pentru situl Ostrovu Corbului – Botu Cliuciului Al. Păunescu menŃionează faptul că şi industria litică aparŃinând locuirii de tip Starčevo-Criş, de aici, cuprinde un mare număr de piese de cuarŃit, fapt ce a îngreunat separarea materialului litic neolitic de cel mezolitic, mai ales datorită numeroaselor gropi aparŃinând culturii neolitice de tip Starčevo-Criş care pătrundeau până la baza depunerilor de locuire mezolitică de tip Lepesnki Vir - Schela Cladovei42.

În legătură cu materia primă utilizată de mezolitici la Ostrovu Corbului – Botu Cliuciului, Fl. Mogoşanu, care a efectuat săpături între anii 1972-1976, a Ńinut să precizeze următoarele: La Ostrovu Corbului – şi acest fapt dorim să-l subliniem în mod deosebit – nu a fost utilizat silexul43. Acest fapt a fost infirmat de către Al. Păunescu, cercetător ce a efectuat săpături în anii următori, şi anume 1977-1980, care suŃine că silexul a fost utilizat în proporŃie de 5%44.

Sărăcia, cât şi gama restrânsă de forme puŃin tipice de unelte, din nivelurile mezolitice de tip Lepesnki Vir - Schela Cladovei în aşezările descoperite în zona PorŃilor de Fier, se explică prin folosirea cuarŃitului, care este o rocă de calitate inferioară, dar care spre deosebire de silex se află în imediata vecinătate a siturilor. Acest fapt i-a determinat, probabil, pe oameni să întrebuinŃeze la scară largă unelte realizate din material dur animal de os şi corn, din moment ce sursele de silex se aflau la o distanŃă mare de zona PorŃilor de Fier.

Unelte din corn de cerb, os şi din defense de mistreŃ Industriile mezolitice de tip Lepesnki Vir - Schela Cladovei, prezintă grupe de unelte şi

arme realizate din corn de cerb, os şi din defense de mistreŃ, unele din ele cu decor incizat. Principalele grupe de unelte şi arme de corn de cerb, conform lui V. BoroneanŃ45, care este preluat şi citat de Al. Păunescu sunt: săpăligi simple, săpăligi cu gaură pentru coadă, brăzdare, plantatoare şi pumnale. Industria de la Ogradena – Icoana prezintă cel mai mare număr de piese de corn de cerb, 188, urmate de cea de la Schela Cladovei – Drobeta-Turnu Severin, 95 piese şi apoi ultima aşezare cu un număr de piese ce merită a fi menŃionată e cea de la Ostrovu Banului – Gura Văii (nivelul III) cu 57 piese. Aşezările mezolitice de la Veterani – Terasă (nivelul II), Ogradena – Răzvrata (nivelul II), Ostrovu Mare – punctele Km. fluvial 873 şi 875 şi Alibeg – Pescari a oferit un număr mic de piese de corn46.

Cu privire la terminologia folosită de cercetătorii menŃionaŃi mai sus, o vom folosi şi noi, cu reŃinerea ce se impune (deoarece nu avem analize complete asupra acestor piese care să suŃină într-un mod complet terminologia propusă, dar, pentru a nu introduce terminologii diferite, doar pentru a fi exacŃi în exprimare, păstrăm forma propusă, până când cercetarea viitoare ne va permite o eventuală înlocuire a termenilor).

Brăzdarele erau obŃinute din coarne masive cu un capăt retezat prin tăiere, o talpă (parte activă a uneltei obŃinută printr-o despicare oblică, care apoi era şlefuită) şi picior, cu una (în general) sau două (cazuri rare) perforaŃii circulare. PerforaŃia se află, de obicei, în partea cea mai largă a cornului, mai exact în dreptul zonei de încrengătură a arborelui.

42 Păunescu 2000, 423-426. 43 Mogoşanu, 1978, 342. 44 Păunescu, 2000, 426. 45 BoroneanŃ 2000. 46 Păunescu 2000, 61.

Fig.13. Săpăligă cu găură de înmănuşare (după BoroneanŃ 2000).

În cazul săpăligilor partea lor utilizată este realizată, de obicei, pe o faŃă şi mai rar pe două, cu totul excepŃional pe cele 4 feŃe. La unele dintre aceste piese, cornul era complet sau parŃial golit de Ńesutul osos, iar numai câteva aveau doar baza puŃin golită în interior. Ca dimensiuni, săpăligile întregi se înscriu între 6,7 cm lungimea şi 2,7 cm lăŃimea (cea mai mică piesă) şi 16,5 cm lungimea şi 3,2 cm lăŃimea (cea mai mare piesă). Săpăligile erau fie simple fie cu o gaură pentru coadă.

Săpăligile cu gaură de înmănuşare (mai mult ca sigur pentru o coadă din lemn) erau decupate de la nodul de încrengătură al arborelui cornului, gaura aflându-se la punctul de întâlnire al ramurilor. PărŃile active se obŃineau la unul sau la ambele capete fiind tăiate oblic şi şlefuite (fig.13).

Brăzdarele, săpăligile şi plantatoarele erau folosite, în opinia noastră, pentru a recolta tuberculi, rizomi şi rădăcinoase comestibile. Chiar dacă nu avem analize sporopolinice care să ne lămurească ce fel de plante rădăcinoase comestibile erau în spaŃiul şi vremea culturii Lepenski Vir – Schela Cladovei putem presupune că aceste unelte au fost folosite şi pentru a practica grădinăritul . Adică pentru a exploata un spaŃiu restrâns, aflat în relativa vecinătate a locuinŃelor, prin înlăturarea plantelor necomestibile, întreŃinerea şi chiar sădirea celor comestibile. Totodată aceste unelte puteau fi folosite la recoltarea scoicilor din malurile fluviului, după cum am menŃiont şi mai sus.

Pumnalele au vârful ascuŃit obŃinut prin şlefuirea uneia din feŃe47. Principalele unelte şi arme de os sunt: racloare, străpungătoare, spatule, vârfuri de

săgeată, vârfuri de suliŃă şi pumnale. Dintre acestea cel mai bine reprezentate sunt vârfurile de săgeată în număr de aproximativ 60 piese urmate fiind de străpungătoare şi spatule. Tot aşezarea Ogradena – Icoana e cea mai bogată în aceste unelte şi arme.

Uneltele din defense de mistreŃ sunt sub formă de: racloare, străpungătoare, racloare – străpungătoare, dălti Ńe, acestea fiind prezente într-un număr relativ mic, dar fiind specifice numai acestei culturi sunt deosebit de importante pentru identificarea locuirii mezolitice. Cele mai multe piese (cca. 30) s-au găsit în locuirea nivelului II de la Ogradena – Icoana, şi într-un număr mult mai mic în restul aşezărilor.

Principalele unelte şi arme de os sunt: racloare, străpungătoare, spatule, vârfuri de săgeată, vârfuri de suliŃă şi pumnale. Dintre acestea cel mai bine reprezentate sunt vârfurile de săgeată în număr de aproximativ 60 piese urmate fiind de străpungătoare şi spatule. Tot aşezarea Ogradena – Icoana e cea mai bogată în aceste unelte şi arme.

Obiecte de piatră cu urme de prelucrare

Toate aşezările mezolitice din zona PorŃilor de Fier prezintă obiecte de piatră cu urme de prelucrare. Au fost descoperiŃi galeŃi de râu, de formă în general, ovalară, oval-prelungă şi, mai rar, sferoidală, cvasiparalelipipedică, întregi ori fragmentari, care aveau spre centrul uneia sau ambelor feŃe mici alveolări (gropiŃe). Este posibil galeŃii cu alveolări, aflaŃi, de obicei, în preajma vetrelor de foc, să fi fost folosiŃi pentru spargerea sâmburilor, zdrobirea seminŃelor, etc. Au fost descoperite într-un număr mare aşchii simple şi spărturi (deşeuri de prelucrare), de asemenea lame şi lamele neretuşate sau fin retuşate şi nuclee de diverse tipuri (informe, epuizate, cvsiprismatice, ovalare, discoidale)48.

Rândurile ce urmează vor prezenta aşezările cele mai reprezentative de pe malul stâng al Dunării pentru cultura Lepenski Vir - Schela Cladovei, unde au fost descoperite obiecte de piatră cu urme de prelucrare. La Ogradena – „Icoana”, materialul litic atribuit culturii mezolitice atinge cifra de 11362 piese, doar 176 reprezintă unelte iar restul materialul brut. Acesta se prezintă sub forma de

47 Păunescu, 2000, 427-448. 48 Păunescu 2000, 64.

lamele retuşate şi neretuşate, la fel lamele neretuşate şi fin retuşate, cuŃite à dos natural (cu şi fără cortex), aşchii (fin retuşate, simple şi spărturi), nuclee (cvasiprismatice, cvasidiscoidal, ovalar, globular, cu desprinderi încrucişate, informe şi epuizate) şi galeŃi întregi, sparŃi natural şi câŃiva cu sumare urme de cioplire49. Cei mai mulŃi galeŃi de râu (de gresie nisipoasă, cuarŃoasă şi mai rar de cuarŃit) au fost găsiŃi la Ogradena – „Icoana”. Ca şi cei găsiŃi în alte locuiri de tip Schela Cladovei din zona PorŃilor de Fier, aceşti galeŃi întregi sau fragmentari au dimensiuni diverse şi prezintă pe o faŃă sau pe ambele, una sau mai multe adâncituri (alveolări). Numărul galeŃilor de râu este destul de impresionant, 632 piese, dintre aceştia Al. Păunescu menŃionează studierea unui număr de 34 piese, din care cele mai reprezentative sunt: un galet ovoidal (9,8 x 6,9 x 5,9 cm) având două adâncituri alăturate pe o faŃă largă şi altele mai mici, neregulate şi neordonate pe celelalte feŃe, piesa suferind influenŃa focului; un galet cvasiovoidal (14,2 x 10,6 x 8 cm) cu câte o adâncitură (diametrul acestora fiind de 3-4 cm şi cu adâncimea de 1 cm) dispusă simetric pe centrul fiecărei feŃe largi; un galet oval-prelung (15,3 x 9,9 x 6 cm) având pe una din feŃele largi o alveolare relativ largă (4 x 3,5 cm) şi adâncă de 2-3 cm; un galet cvasicilindric (9,6 x 4,9 x 3,9 cm) cu trei adâncituri alăturate, din care una nefinisată, piesa suferind influenŃa focului; un galet cvasiparalelipipedic (15,8 x 11,4 x 11,2 cm) prezentând câte o adâncitură nefinisată în centrul fiecăreia din cele patru feŃe ale piesei. După cum se observă, unii galeŃi care sa află în apropierea vetrelor de foc prezintă diverse urme de arsură.

Tot aici se menŃionează existenŃa a două percutoare, unul de formă cvasicilindrică cu scrijelituri la capete (9 x 5,4 x 5,4 cm) şi unul de tip oval- prelung (9,8 x 6,2 x 3,8 cm) care are urme de calcinare50.

În Ostrovu Corbului – Botu Cliuciului inventarul litic din nivelurile I şi II de locuire mezolitice se ridică la 2921 obiecte litice, din care doar circa 5,40% reprezintă unelte iar circa 94,60% îl reprezintă materialul brut. Materialul brut rezultat este alcătuit din nuclee (cvasiprismatice, cvasidiscoidale, globulare, informe), lame neretuşate şi simple, vârfuri triunghiulare şi spărturi, percutoare din cuarŃit şi resturi (galeŃi sparŃi sau cu desprinderi sumare de cioplire). Cât priveşte aşchiile, care reprezintă cea mai bogată grupă, acestea se prezintă sub formă de aşchii simple (exterioare cu cortex, cu cortex la bază, cu cortex la ambele extremităŃi, cu cortex la extremitatea distală, tip felie de citrică şi interioare fără cortex)51. Această aşezare prezintă o placă în stare fragmentară din gresie, cu o faŃă netedă care a fost utilizată probabil la râşnit. GaleŃii de râu numără 136 piese şi au, de obicei, o formă sferoidală. Al. Păunescu menŃionează doi galeŃi cu o albiere, doi galeŃi cu câte două albieri dispuse simetric, un galet cu urme de arsură şi două pietre discoidale, plate, una din ele având ambele feŃe şlefuite. Cercetătorul nu exclude posibilitatea ca acele piese cu o faŃă netedă, şlefuită, să fi fost utilizate la râşnitul seminŃelor. De asemenea, au fost descoperite cinci percutoare.

Materialul litic descoperit la Ogradena – Răzvrata şi atribuit nivelului II mezolitic, numără circa 1350 piese, din care doar 12 piese sunt tipice. Materialul brut constă din nuclee (cvasiprismatice, ovalare, discoidale şi cvasidiscoidale, informe şi epuizate), 15 lame simple şi 8 lame neretuşate, circa 1220 aşchii simple şi spărturi,

49 Păunescu, 2000, 401. 50 Păunescu 2000, 401-403. 51 Păunescu 2000, 423-426.

Fig.14. Cerbul în pădure (după Srejović 1972)

acestea reprezentând grupa cea mai bine reprezentată, şi galeŃi sparŃi natural sau cu sumare urme de cioplire52. Din rândurile de mai sus înŃelegem că aceste piese de piatră au fost folosite pentru tăierea pieii şi cărnii animalelor, spargerea sâmburilor fructelor, a oaselor (pentru scoaterea măduvei). După cum puteau fi folosite la prelucrarea lemnului iar piesele de piatră aplatizate ca şi masă de lucru pentru a confecŃiona uneltele din piatră, os şi corn. Manifestări spirituale în cadrul culturii Lepenski Vir - Schela Cladovei legate de procurarea hranei

În epoca mezolitică, la trecerea din paleolitic în neolitic, cultura Lepenski Vir – Schela Cladovei prezintă îmbinarea manifestărilor cultice cu arta, fiind bine documentată arheologic, prin arhitectura locuinŃelor, obiecte din piatră decorate, obiecte din piatră cultice, sculpturi, unelte şi arme decorate, podoabe şi resturi scheletice umane, aşezate după un anumit ritual. În rândurile ce urmează vom surpinde acele aspecte ce fac referii la sursele de hrană, precum reprezentări ale animalelor sau obiectele obŃinute din părŃile dure animale (os, corn, colŃ). Obiecte din piatră cultice, sculpturi şi obiecte de piatră ornamentate

Obiectele din piatră cultice şi sculpturile cel mai semnificative pentru această cultura au fost descoperite, în special, în aşezarea Lepenski Vir. Materia primă din care au fost realizate este piatra nisipoasă cuarŃitică (gresie) cu intruziuni de silica. Acestă materie primă provine de la singura sursă geologică, gresii roşii de Periam, aflată aproape de sit.

Obiectele din piatră cultice au fost denumite de către cercetătorii D. Srejović, Lj.Babović ca şi altare, fiind clasificate în altare aniconice şi ornamentate. Terminologia va fi preluată ca atare de I.Radovanović, D. Antonović ş.a. (preferăm termenul de obiecte din piatră cultice, dar pentru prezentarea pieselor vom folosi terminologia propusă de cercetătorii mai sus amintiŃi, pentru a nu complica, deocamdată terminologia, până nu vom avea o cercetare şi o discuŃie mai amplă asupra acesteia). Astfel, aşa numitele altare aniconice sunt obiecte de piatră de formă iregulată şi relativ plată cu o gaură circulară pe una din feŃele plate, iar altarele ornamentate sunt rotunde, cilindrice sau elipsoidale cu o gaură circulară pe faŃa mai largă, decorate cu motive meandrice, os de peşte şi linii de cercuri interconectate53. Aceste obiecte de piatră se află în strânsă legătură cu vetrele situate în interiorul complexelor (care erau fie locuite permanent, fie erau spaŃii cultice, ambele posibilităŃi fiind discutate de către cercetători).

Sculpturile au fost şi ele, clasificate de aceaşi autori menŃionaŃi mai sus, astfel, în sculpturi aniconice, ornamentate şi figurale.

După cum am arătat mai sus, sculpturile au fost realizate pe bolovani de gresie. Culoarea bolovanilor variază da la alb-gălbuie, aproape alb şi roşiatic. CâŃiva bolovani au urme secundare (hidrotermale) pigmentat, care pot fi deosebite faŃă de urmele lăsate de foc54. Bolovanii au fost prelucraŃi prin ciocnirea suprafeŃei în jurul ornamentelor şi motivelor figurale preconcepute. Culoarea adiŃională a bolovanilor cu pigment roşu apare deasemena55.

Sculpturile aniconice (fără urme estetice), nu au fost primele, ci au fost utilizate în acelaşi timp cu altarele şi sculpturile ornamentate (Radovanović 1996, 145).

La fel ca şi altarele şi scuplturile ornamentate au fost decorate cu motive meandrice, os de peşte dar cu linii de cercuri concentrice. De asemenea aceste motive pot reprezenta figuri umane sau animaliere (fig.14.)

52 Păunescu 2000, 393. 53 Srejović et Babović 1983; Radovanović 1996, 145; Antonović 2001, 69-74. 54 Srejović et Babović 1983, 203. 55 Radovanović 1996, 140.

Sculpturile figurale sunt reprezentate prin frunte, sprâncene, ochi şi gură de peşte- gură între-deschisă cu buze groase şi bărbie (fig.15).

Fig.15. Sculpturile din piatră descoperite la Lepenski Vir (Lepenski Vir Guide, 1979).

Obiecte din os, corn şi colŃi de mistreŃ decorate Cultura Lepenski Vir - Schela Cladovei cunoaşte un număr relativ mare de obiecte de os,

corn de cerb şi din defense de mistreŃ ce sunt decorate. Cu privire la piesele atribuite exclusiv culturii Schela Cladovei (probabil de aici şi opinia) cercetătorul Al. Păunescu considera că acestea nu prezintă elemente de decor ca cele de tip geometric care să le includă în categoria

obiectelor de artă mobiliară, non figurativă, acestea prezentând motive incizate fără pretenŃii decorative clare56. Considerăm că piesele, şi dacă le considerăm doar pe cele discutate de autorul amintit, au suficiente elemente ce le pot include în categoria obiectelor de artă decorativă (fig.16).

56 Păunescu 2000, 61.

a. b. c. Fig.16.a. pumnale din os; b. corn decorat (după BoroneanŃ 2000); piese din piatră, os şi corn (după Srejović et Letica 1978).

Podoabe

Podoabele erau formate din os şi/sau scoici şi cochilii de melci (fig.17), sau chiar piatră, sub formă de coliere, brăŃări şi pandantive (fig18).

Acestea obiecte erau folosite de oameni, la fel cum sunt folosite şi în ziua de azi, şi anume, fie pentru valorile simbolice şi/sau estetice. Acestea ne arată faptul că oamenii erau perfect conştienŃi de mediul în care trăiau, iar faptul că foloseau aceste podoabe şi că le confecŃionau din materii prime animaliere sau piatră (obŃinute din resurse locale), arată dorinŃa la apartenenŃă şi integrare în acest mediu. În plus, prin analogie cu diverse triburi care există şi în ziua de azi, putem să ne imaginăm că, pe lângă aceste podoabe (ce arheologic au putut fi descoperite, fiind făcute din materie animalieră dură), purtătorii culturii Lepenski Vir – Schela Cladovei, foloseau şi penajul păsărilor excepŃionale, care fascinează şi acum omul, precum păsările de pradă (ex. vulturi) sau a celor frumoase (ex. egrete), pentru a-şi întării statutul social ori doar pentru a se împodobi (a obŃine calităŃi estetice). Păsările de pradă sunt greu de vânat iar cele frumoase (cu penaj atractiv vizual), în majoritatea cazurilor sunt mai slab cantitativ în carne, mai ales prin comparaŃie cu păsările acvative (raŃe, gâşte), care oferă o bogată sursa de hrană, şi necesită un eform relativ mai redus în a fi vânate. Concluzii Oamenii ce sunt consideraŃii formatorii şi putătorii culturii Lepenski Vir – Schela Cladovei au utilizat, am putea spune la maxim, resursele de hrană ce le oferea paleomediul în care au trăit. Astfel, s-au hrănit cu animale terestre, acvatice, cu peşti, păsări şi diversele părŃi al plantelor comestibile. Din oasele, coarnele şi colŃii animalelor terestre şi-au confecŃionat unelte pe care le-au folosit la vânătoare (vârfurile de suliŃe, săgeŃi şi pumnale), la pescuit (cârlige), şi la recoltatul tulpinilor şi rizomilor (uneltele de săpat în pământ, aşa numitele brăzdare, săpăligi şi plantatoare). Spiritual aceştia s-au exprimat, faŃă de aceste resurse de hrană, prin manifestări artistice şi cultice. Astfel au decorat uneltele din os, corn şi colŃi, au sculptat în piatră figuri umane cu trăsături de peşte, sau au reprezentat strict fie peştele fie un animal (cerbul în pădure) şi au făurit şi purtat podoabe din os, piatră, scoici şi melci, îmbogăŃite cu penajul păsărilor. Manifestările nu au fost doar artistice (estetice) ci şi cultice,

Fig.17. Colier de melci şi scoici descoperit la Vlasac şi pandantive din corn, perforate (după Srejović et Letica 1978).

Fig.18.a. amulete din calcit alb, un colier şi o brăŃară; b. amuletă şi cârlige de pescuit din os (după Lepenski Vir Guide, 1979).

deoarece combinare elementelor antropo-zoologice, în cazul sculptuilor figurale, arată modul conceptual în care se raportau la peşti, şi deci la fluviul care le oferea acea sursă de hrană. Iar decorarea uneltelor, este o expresie cultică pentru că astfel se personalizează unealta, aceasta devenind nu doar o extensie fizică a omului, ci şi una spirituală, care-i va ajuta la vânătoare sau pescuit, activităŃi care solicită îndemânare, precizie, concentrare, efort psihic şi fizic suŃinut. Iar vânare anumitor specii are o valoare în primul rând spirituală şi nu materială, precum în cazul păsărilor de pradă (vulturi), ori a animalelor mici, precum (jderul) care sunt mult mai agile ca şi mamiferele de talie medie şi mare (cerb, căprior şi porc mistreŃ) pe care le vânau în mod special, şi care oferă o cantitate, evident, mult mai mică de hrană. Considerăm că această cultură ne-a lăsat suficiente urme pentru a putea reconstitui, fie şi parŃial, modul în care oamenii îşi procurau hrana acum cca. 10.000 – 7.000 ani BP şi cum se manifestau spirtual faŃă de aceasta, în zona numită azi defileul PorŃilor de Fier ale Dunării. „Cercetări realizate în cadrul proiectului POSDRU/6/1.5/S/26 cofinanŃat din Fondul Social European prin Programul OperaŃional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013”

7. BIBLIOGRAFIE CCA 1995 Cronica cercatărilor arhelogice, 1995. Lepenski Vir Guide

1979 Gidul Lepenski Vir, 1979.

Antonović 2001 – Antonović Dragana, Stone objects from Padina and Hajdućka Vodenica p. 69-74, în Actes du XIVème Congrès UISPP, Université de Liege, Belgique, 2-8 septembre 2001.

Bartosiwcz et alii

1996 Bartosiewicz L., Bonsall C., Boroneanț V., Stalibrass S. Schela Cladovei: a preliminary review of the prehistoric fauna în Mesolithic Miscellany 16(2) (1996), p.2-19.

Bolomey 1973 Alexandra Bolomey, An Outline of the Late Epipaleolithic Economy at the Iron Gates: The Evidence of Bones, în Dacia N.S. 17( 1973), p. 41-52.

Bökönyi

1969 Bökönyi Sandor, Archaeological problems and methods of reconizing animal domestication( 1969), p.219-229, în The domestication and exploatation of plants and animals.

Bökönyi 1978 The Vertebrate Fauna of Vlasac, în Vlasac. A Mesolithic Settlement in the Iron Gates( 1978)p. 35-65, Beograd: Serbian Academy of Sciences and Arts.

Borić 2005 Borić, Dušan, Body metamorphosis and animality: volatile bodies and boulder artworks from Lepenski Vir. În Cambridge Archaeological Journal

15:1(2005), p. 35-69. BoroneanŃ 1969 BoroneanŃ Vasile, Découverte d`objets d`art épipaléolithique dans la

zone des Portes de Fer du Danube în Rivista di Scienze Preistorische XXIV(2), p. 283-298.

BoroneanŃ 1973 Recherces arheologiques sur la culture Schela Cladovei de la zone

des „Portes de Fer”, în Dacia XVII, 1973, p. 5-39.

BoroneanŃ 1978 Schela Cladovei, în Comori arheologice în regiunea PorŃilor de Fier

(1978), p.54,Bucureşti.

BoroneanŃ 1980 Probleme ale culturii Schela Cladovei – Lepénski Vir în lumina

noilor descoperiri, în Drobeta, ( 1980), p. 27-42.

BoroneanŃ 2000 Paleolithique superieur et Epipaleolithique dans la zone des Portes

de Fer ( 2000), Bucureşti.

Cârciumaru 1973 Cârciumaru Marin, Analyse pollinique des coprolithes livrés par quelques stations archéologiques des deux bords du Danube dans la zone des Portes de Fer în Dacia N.S. XVII( 1973), p.53-60.

Cârciumaru 1978 L’annalyse pollinique des coprolithes de la station archeologique de Vlasac. In D. Srejovic și Z. Letica Vlasac (eds.), vol. II( 1987) p.31-34, Serbian Academy of Sciences and Arts, Belgrade.

Cârciumaru 1996 Paleoetnobotanica( 1996), p.9, Iaşi.

Ciută 2005 Ciută Marius-Mihai, Începuturile neoliticului timpuriu în spaŃiul

intracarpatic transilvănean( 2005) p.56, Alba Iulia.

CoteŃ 1973 Petre CoteŃ, Geomorfologia României( 1973),Bucureşti.

Haimovici 1987 Haimivici Sergiu La genèse et l`évolution des cultures Paéolithiques sur la territoire de la Roumanie în BAI,II(1987), p.123-138, Iaşi.

Jurcsák et Kessler

1988 Jurcsák Tiberiu, Kessler Eugen , EvoluŃia avifaunei pe teritoriul României, partea a III-a, Filogenie şi sistematică. în Crisia 18( 1988), p. 647-688, Oradea.

Kessler 1985 Kessler Eugen, ContribuŃii noi la studiul avifaunelor cuaternare din România în Crisia 15, ( 1985), p. 485, Oradea.

Lazarovici 1983 Neoliticul timpuriu din zona PorŃilor de Fier (Clisură). În Banatica 7 (1983), p.9-34.

Mogoşanu 1978 Mogoşanu Florea, Mezoliticul de la Ostrovu Corbului, o nouă aşezare de tip Schela Cladovei. În SCIVA 29, 1978, 3, p. 335-351.

Păunescu 2000 Păunescu Alexandru, Paleoliticul şi mezoliticul din spaŃiul cuprins

între CarpaŃi şi Dunăre( 2000), Bucureşti.

Păunescu 2001 Paleoliticul şi mezoliticul din spaŃiul transilvan( 2001) ,Bucureşti.

Radovanović 1996 Radovanović Ivana, The Iron Gates Mesolithic(1996), Ann Arbor,

Michigan, SUA.

Radovanović 1999 Neither person nor beast” – dogs in the burials practice of the Iron Gates Mesolithic. În Documenta Praehistorica XXVI(1999), p.71-87.

Srejović 1966 Srejović, Dragoslav, Lepenski Vir – a new prehistoric culture in the Danube region publicat In Archaeologia Iugoslavica VII(1966), p.13-17.

Srejović 1972 Europe's first monumental sculpture: new discoveries at Lepenski Vir. London: Thames & Hudson(1972).

Srejović et Babović

1983 Umetnost Lepenskog Vira, 1983, Belgrad.

Srejović et Letica

1978 Srejović Dragoslav et Letica Zegorga, Vlasac, A Mesolithic Settlement in the Iron Gates, vol.I, 1978.

Terzea 1996 Terzea Elena, Lucrările Simpozionului de Arheologie, Târgovişte, 23-25 noiembrie 1995, Târgovişte (1996), p.15.

Tomescu 1998 Tomescu M., Holocenul – date cronologice şi climatice, în CercArh, Bucureşti, XI, I, (1998-2000) p. 235-270.

Surse internet www.hlasek.com ; en.wikipedia.org ; www.vydry.org ; www.wikipedia.ro.