Productia textului Jurnalistic 49-139

48 PRODUCŢIA TEXTULUI JURNALISTIC

Parte din garda imperială este îndreptată spre Plevna, pe care ruşii contina o bombarda.

La Şipka continuă lupta de artilerie, ruşii răspund putin.Turcii risipiră bandele bulgare de la Cîrlova.Muntenegrenii au cuprins la 20 (8) septembrie cetatea Nosdrane şi intrea

strâmtoare Duga şi păzesc intrările strâmtoarei la Gatzko şi Socia contra IHafiz Paşa. Acum ei atacă cetatea Goransko" (ibidem, 16 septembrie 1877/1980

Rescrieti textele în limba actuală. Constataţi diferenţele.8. Citiţi cu atenţie:

"Victima fusese găsită într-o râpă, la câţiva kilometri de orăşel. Şefulpost, un sergent major mustăcios cu aer de Poilu - nici măcar francezii n-arputut inventa un exemplar mai clasic - respira anevoie, privind morocăncadavrul. Medicul Alexandru Morogan ştia că în fond e nedumerit şi consternLocalitatea, o urbe măruntă împlântată la poalele muntelui, nu cunoştea evenmente mari, tragediile se consumau în parametri domestici şi biologici, isprăvirar la tribunal şi cel mai adesea la Cimitirul Buna Vestire din coasta târgulu(Ojog Braşoveanu, 2000).

Rescrieţi textul ca pe un text de presă, adăugând şi completând infomaţiile date, în aşa fel încât să fie accesibil şi inteligibil.

9. Exemplificaţi denotaţia şi conotaţia cu câte 5 exemple extrase din prscrisă actuală. Comentaţi contextual fiecare exemplu în parte.

10. Limbajele funcţionează prin: a) cuvinte; b) enunţuri; c) texte. Alevarianta pe care o consideraţi corectă şi explicaţi.

11. Alegeţi o publicaţie din perioada de început a presei româneşti. Reali?o prezentare a acesteia urmărind: introducere în contextul istoricsocial al epocii, datele tehnice, strategiile editoriale, strategiile manariale, grafica publicaţiei, stilul şi limba utilizate.

Textul jurnalistic

udul în care am folosit anterior noţiune a de limbaj pare echivalent cuII ' se înţelege îndeobşte prin discurs, adică un rezultat al acţiunii de

1111II ' a limbii în practica discursivă, ce presupune un locutor cu intenţiii ruuunicare şi un receptor (auditorul) şi care are eficienţă doar între

111111 rii socio-istorico-culturali (Roşea, 2002). În acest sens, se poate1""11 • limbajele se constituie dintr-o sumă de texte şi din tot ceea ce

1111111, producţie, construcţie, receptare a acestora. Limbajele conţin texte,I orice text conţine trăsăturile limbajului pe care îl reprezintă. Din

p xspectivă, pare rezonabil să afirmăm că o prezentare a ceea ce înseamnă1111 xtualitatea în cercetarea pragmatică modernă poate constitui o modalitate

ti I ni şi de a înţelege cum acţionează textul jurnalistic asupra recepto-ulII I 'U "mărturie" a funcţionării discursului jurnalistic.

mea de text

I .1111I 1II111 III 11111 IIt II 1"117, 1 111111111111, II t II III, I II .,1111111"

1"111.11111IIII 11111III/ bu, II I" 1 \1, -III' pute 1 II' • II>" CII III ti t 1)

1'11I11I1111111 li l' c pt ze un iamblul de pr poziţii ca fiind "Hlră scus", ,1 1Il( I , ", noncocrent. Deşi "scris", având forma convenţională d t t,III 1I1111ulde propoziţii va fi receptat ca lipsit de coerenţă, deci ca n ni xr.AltI' I spus, sensul pe care vorbitorii unei limbi îl dau de obicei termcnulu1,'\/ face parte din competenţa lingvistică a acestora, iar aceasta este diferit

1\ lun '~i de sistemul de referinţe şi de universul cultural ale fiecărui vorbitorII p \1It. Deci formulările "cu sens" sau "coerente" pot primi valori dife-

1 II II III vorbitor la vorbitor. Unii autori consideră că un text poate fi/,1, 11/1 ( llntr-o propoziţie (Coteanu, 1973; Apotheloz, 1995; Charaudeau,II ., I),

l' litru a deosebi un text de un nontext, cu alte cuvinte, pentru a acorda1111I11. tic text unei succesiuni de semne (enunţul "Calul paşte iarbă" poate

I considerat "o succesiune de semne"), e util să luăm în considerare şi alteIlIntii de comunicare. Astfel, în unele lucrări de teoria textului apare

1"oblema dacă inscripţiile de forma "Fumatul interzis! " sau proverbele sunttI "te. Din perspectiva abordării intuitiv-empirice, inscripţiile şi proverbele1111'unt texte, deoarece nu reprezintă "un ansamblu coerent de propoziţii".A tfel, conform unui criteriu jormal, perspectiva intuitiv-empirică excludedin categoria textelor orice enunţ alcătuit dintr-o propoziţie sau frază. Este1\ 'est lucru conform realităţii textului? Raportându-ne la viziunile moderneasupra textualităţii, se poate afirma că, în acest context, accepţi a datătermenului coerenţă ("ansamblu coerent de propoziţii") este lipsită de rigoare~I generatoare de confuzii, deoarece nu există precizări legate de situaţiaoncretă în care este produs textul. Limitarea calităţii de text doar lanunţurile formulate în scris şi excluderea enunţurilor alcătuite dintr-o

propoziţie sau frază din categoria textelor constituie limitele viziunii empiriceasupra noţiunii de text.

Identificarea şi descrierea trăsăturilor ce definesc textul sunt obiectiveleşi fundamentul strategic al teoriilor textului. În cadrul larg al teoriilor textuluise face distincţia între text, ca obiect al cercetării, şi textualitate, calitateaunui şir de semne de a fi considerat text. Toţi cei ce au cercetat domeniul aufost preocupaţi de răspunsul la câteva întrebări fundarIlentale: există o"gramatică a textului"? Dacă da, în ce măsură calchiază aceasta regulilelingvisticii, iar dacă nu, ce rol are lingvistica în această pseudogramatică ?Printre autorii care au avut în .centrul preocupărilor lor problematica texttt'luişi a textualităţii se numără: Beaugrande şi Dressler (1981), Halliday şi

k (II) I . II spaţlu! romanesc, eul maiI fosi p" fesorul Emanuel Vasiliu (1990).

pective a upra textului

I I xtului şi-au găsit suportul ~eoretic prin articularea a trei maridlllll ull: sintaxa, semantica şi pragmatica, ~ccepţia care se dă; acestora

Il Ş 'şte viziunea tradiţională, plasându-se într-o perspectivă semiotică.

Sintaxa se poate defini ca o relaţie definită între semne (Vasiliu, 1990). ÎnI +llia cu sintaxa, cercetătorii au căutat argumente care să justifice conside-I irea textului ca o unitate de rang superior în ierarhia morfem-cuvânt-sintagmă-propoziţie (van Dijk, 1972). În această perspectivă, coerenţa 'este

r prezentată chiar de structura sintactico-semantică a lanţului de'"propoziţii,ar textul este considerat o unitate de rang superior frazei, ceea ce presupune'A textul se supune regulilor sintactico-semantice de alcătuire a frazelor.

Aşadar, textul are o structură de suprafaţă, dată de propoziţiile care oalcătuiesc, şi o structură profundă sau o macrostructură. Criticii teoriei aratăcă unul din punctele slabe ale acestei viziuni îl reprezintă absenţa regulilorexplicite care ar trebui să dea posibilitatea trecerii de la structura profundăla structura de suprafaţă şi a deciziei dacă orice şir de propoziţii este text saunu. Iar încercarea de a considera textul o unitate de rang superior frazei,unitate care se supune regulilor de alcătuire a frazelor, nu este în concordanţăcu realitatea textului, deoarece "nu dispunem de o listă de conectori textuali,deci de conectori care să lege propoziţiile în texte şi nu în fraze" (Vasiliu,1990, p. 36). Cu alte cuvinte, este greu să afirmăm că structura oricărui texte alcătuită după modelul sintactic, ca o înşiruire de -unităţi înlănţuite într-oordine dată.

În ceea ce priveşte determinarea lingvistică a textului, mulţi autori auobservat că există trăsături gramatica le care marchează "unitatea" acestuia:repetitia, recurenţa parţială, paralelismul, expresiile jonctive, parafraza,projormele, elipsa, timpul şi aspectul (Apotheloz, 1995; Beaugrande şiDressler, 1981; Halliday şi Hasan, i976; Vasiliu, 1990). Această ~onsiatare

\ , '

ar putea genera ideea că relaţiile dintre frazele aceluiaşi text repetă relaţiadintre propoziţiile frazei, ceea ce nu corespunde realităţiiJingvistice şitextuale. De aceea, ne putem întreba în ce măsură' perspectiva lingvisticăasupra textului este relevantă în ansamblul teoriilor textului. Cu privite-liaceasta, pot fi luate în considerare următoarele aserţiuni.

a) Orice text (con .iderat fie "un bl 'el ti • llmh I l' 1 t ,,1111 I

se caracterizează printr-o serie de trăsături gramatlc IIcoeziunea gramaticală (Mihăilă, 1995, p. 31).

b) Din această cauză, orice text poate fi descris în termeni gramaticali.c) Descrierea textelor în conformitate cu criteriile gramaticii nu clarifică

problema naturii textului şi nu reprezintă un punct de plecare pentrudefinirea textualităţii. Aceste descrieri pot arăta cu precizie cum este untext, dar nu pot răspunde la întrebarea ce este un text. Despre legăturaexistentă între producerea textelor şi descrierea acestora în termeniigramaticii, Vasiliu afirmă: "Este adevărat că un text (în măsura în careştim că e text) se caracterizează prin coeziune şi printr-o serie de trăsăturiale înţelesului; nu este însă adevărat că aceşti factori sunt de natura sădefinească conceptul de textualitate" (1990, p. 157). De asemenea, s-aconstatat că trăsăturile gramaticale enunţate mai sus sunt doar ~ărcide natură semantică şi nu sintactică, care asigură continuitatea referen-ţială a unei secvenţe de propoziţii şi nu reprezintă condiţia textualităţii(Apotheloz, 1995).

Aşadar se poate conchide că aspectele lingvistice sunt doar factori dedescriere a textului şi nu au calitatea de a defini textul.

Semantica, domeniul sensului şi al semnificatiilor, al relatiei dintre semneşi vorbitor, constituie sfera care circumscrie conceptul fundamental al textua-[ităţii, coerenţa. Semantica în sine nu este capabilă să dea seamă de calitateaunui şir de semne de a fi text, dar are o functie importantă în asigurareaunităţii referenţiale a textului, aspect esenţial al eficienţei acestuia. Majori-tatea autorilor care au studiat textualitatea au inventariat structurile semanticecare determină unitate a referenţială a textului, însăşi coerenţa sa. Rolulsemanticii în configurarea coerenţei textului se va concretiza în analizaconstituenţilor textualităţii, coerenta fiind unul dintre cei mai importanţiconstituenti. I '"

Domeniul considerat cel mai potrivit pentru identificarea specificuluitextualităţii s-a dovedit a fi pragmatica. Derivând din semiotică, pragmaticase ocupă de relaţia dintre semne şi vorbitori. Atragerea pragmaticii ÎIJ.

cercetarea lingvistică a avut rolul de a' explica o serie de fenomene ale limbiipentru care lingvistica tradiţională nu are instrumentele potrivite. Astfel defenomene sunt: pronumele personal, deicticele, categoria verbelor ilocu-tionare, timpurile verbale.

t tuenţi ai textualităţii din perspectivă pragmatică

II II '1.I pragmatică a textualităţii aduce în dis~utie. numeroa~e conce~teII I IIlLtice care au rolul de a oferi o descriere cat mal com~leta .a ac~stela.

I (~.I de concepte sunt: intenţionalitatea, acceptabilitatea, sztuaţwnalltatea:lifimnativitatea, intertextualitatea, coeziunea şi. coerenţa. (Be~ugrande ŞI

I . '1 1981) Considerând că situaţia de comunicare conţme ŞI elementel:J Il er, . A A' d denţă

I (ormativităţii şi intertextualităţii, coerenta aflandu-se m mte~ epen r('II oeziunea, pot fi apreciate ca standarde suficiente ~e~tru ~efimrea tex~a l-I llidoar coerenta, intenţionalitatea, acceptabilitatea ŞI situaţia de comunzcare.

Coeren/a. . 1 ., Amconsiderare ca aspect esential al textualităţii,)nce teorie a textu Ul la ,

ti ·finirea coerenţei.

e este coerenta ?

Unii teoreticieni prezintă coerenta ca un concept de natură sin:actică, pragma-tlcă şi semantică. Din această perspectivă: co~rent~ este mţele.asă. ca u~istem de relaţii definite la diferite niveluri : sintactic, pragmatzc ŞI argu

mentativ semantic (Stati, 1990). .în leg'ătură cu trăsăturile sintactice care contribuie.la asigurare~ coerenţel

textului se afirmă că susţinerea dimensiunii gramaticale a relaţiilor t~ans-frastice' (dincolo de propoziţie, frază) poate fi o ~dee de~ă de SUSţl~U~;

xistă şi un nivel pragmatic al coerenţei, ilustrat p:m "funcţllie .pragm~tlce _ale unităţilor lingvistice analizate. Funcţia pragmatică este defi~ltă. ~a N~nt~n1ie de comunicare" în acelaşi timp scop şi efect al comumcărn. ive U

t emantic al coerenţ;i este marcat de fenomene se~a~tice precu~:v trecereade la discursul direct la discursul indirect:. contmuzt~te~ tematica, "podulsemantic", marcotorii transfrastici, atracţia refe~enţzala. A~~~ar, ~oeren\

tică Alnseamnăunitatea referenţială a şirului de propozuu, o~ţmut(1 useman 1 . . id ţ restxn. 1 toril r tli'/Jns·-F.-asticiMarcatorii transfrastici consi era 1" . '"ajutoru marca orz o u 'J" . . .. 11 IIabili" de unitatea referenţială sunt: conectarii, prop.o~zţllle-marcator, m

tematice pronominalizarea, conexiunile lexicale (ibidem), iTe 'i'le c ntrate pe studiile de pragmatică oferă modele pragmaton . A' tă coo renţt'l. în ne 'st sens, este edificator modul in care prezmre t lor 1"1 rl un şi german Beaugrande şi Dressler (1981). Intru

conceptele de "totalitatea cunoştinţelor" ("cunoaştere") (engl. knowl dR )existente sau/şi aşteptate de receptori, de "lume a textului" (engl. te tua!world) şi "situaţie în care se află receptorii" (engl. receiver's situa/ion,autorii definesc coerenta ca "rezultat al combinării conceptelor şi relatiilorîntr-o reţea compusă din spaţii cognitive organizate în jurul unor temprincipale" (1981, p. 94).

\

Conceptul reprezintă o configurare a cunoştinţelor, conţinutul cognitiv tformelor de comunicare, iar relaţiile pot fi înţelese ca "poduri" între conceptelce apar în aceeaşi "lume a textului". Astfel, în exemplul "copii la joacă"există două concepte, conceptul-obiect "copii" şi conceptul-acţiune "joacâ" ,şi relaţia obiectul agent al acţiunii. Cele două concepte intră în relaţiacceptabilă pentru dezvoltarea unui enunţ coerent dacă situaţia de comunicaro permite. De multe ori relaţiile nu sunt explicite în text, iar receptorii"suplinesc" prin proceduri mentale "podurile", în absenţa cărora enunţuri!nu au sens (conceptul de "pod semantic", Stati, 1990). Din această perspectivă,coerenţa este un proces cognitiv care se activează prin simpla juxtapuneredouă concepte; ea nu este intrinsecă textului, ci e un produs al activităţiicognitive a receptorului, plasat într-o situaţie de comunicare specifică, avânddrept rezultat configurarea sensului enunţurilor-texte.

Interpretarea coerenţei după Beaugrande şi Dressler a arătat că ea poatfi înţeleasă ca o modalitate de a exprima un anumit mod de. raportare avorbitorilor la un şir de propoziţii: "dacă rezultatul acestei raportări estconstruirea unei lumi a textului, atunci şirul este coerent" (Vasiliu, 1990,p. 99) ...Un astfel de model defineşte coerenta din perspectiva "procedurilor"de prelucrare utilizate de vorbitori pentru activarea domeniului conceptual.În sprijinul perspectivei alese, Beaugrande şi Dressler aduc o formulare a luiJanos Petofi: ."Un text nu are sens decât în interacţiunea cunoştinţelorprezentate de text cu ceea ce oamenii ştiu despre lume" (1974). Cu altecuvinte, un text nu este coerent decât atunci când cunoştinţele oferite dacesta sunt activate de cunoştinţele oamenilor despre lume.

Tot în 'cadrul pragmaticii, definirea coerenţei este pentru unii teoreticieni(Vasiliu, 1990) un prilej de a valorifica noţiunea de expectaţie, noţiune lacare se face îndeobşte referire în majoritatea lucrărilor de lingvistică pragmatică,În viziunea cercetătorului român, textualitatea e definită ca "grad minim dcoerenţă permisă în raport cu o clasă de norme" (p. 146). Această modalitatde a înţelege coerenta elimină ambiguităţile unor teorii ale textului, rafinândalte concepte (cum ar fi cel de expectaţieş, cu scopul de ac n t li un sistemt oretic simplificat şi, în acelaşi timp, cuprinzător i I I Aşadar,coerenta dă seama de calitatea de text a unui şir d 'Iii ('f(liia

1 'xtuJ în termenii "con1'bnnlt~tii dintre modul în care propoziţiile seI II ' pcctaţia privitoare la modul de succesiune a propoziţiilor" '(p. 114).

1'1 II /' 'IU! talie se înţelege faptul că "vorbitorii se aşteaptă (în condiţiiI 1 1111 IInl ') ca, o dată începută o succesiune de propoziţii, aceast~ să11111 11I1 ntr-un anumit fel şi nu în altul" (ibidem). Expectab{litate,a s~1'1 t II t "activităţii de construcţie", cât şi acceptabilităţii textului, în

IIIIUI 1 'U situaţia de comunicare (locul, timpul, mentalitate a şi cunoştinţeleIIt ,10 »u rilor). Intenţia de comunicare (ca factor declanşator al "activităţţiI 1 nuatrucţie") se află în relaţie cu emiţătorul ("producătorul" textului), iar.,IIlI'l ptabilitatea", cu receptorul textului. Astfel, receptorii consideră c6e~ent'" " de unităţi lingvistice atunci când acesta e construit înconformitate cuI It pt ri le lor. Expectaţia este înţeleasă în relaţie cu competenţel,e lingvistic~II II) .utcrilor, dar şi cu situaţia de comunicare, cu st~tutul ~ocia( ~\irpsiho-1.. (' ni vorbitorilor şi relaţia dintre aceştia, cu scopul comunicării şi alte situaţii.1 comunicare (alte texte). Astfel, plasarea conceptului de coerenţă în111111miul pragmaticiioferă şi posibilitatea măsură!ii coerenţei : "Vom spune

pectaţia cu privire la construcţia unui şir este atitudinea unui colectiv de• •• • L • ••• •

olhll ri standard într-o situaţie standard de comumcare exprimată pnn1111'1111 că anumite alăturări de propoziţii sunt con,siderate a~tepta,te sau1/ (/Ş' iptate" (Vasiliu, 1990, p. 114). ,',.

Il legătură cu acestea se poate constata că un şir de propoziţii poate fi"II 1 ptat" de unii vorbitori şi considerat "coerent", dar "neaşteptat" de alţi

IIhlt ri şi considerat "nonsens" sau "aberant". Aceasta înseamnă că'vorbitoriiuunlfcstă o anumită toleranţă privitoare la acceptabilitatea şirurilor de propo.-, \ ,Toleranţa se manifestă în grade diferite şi "reflectă pluralitatea de normeIII uvernează comportamentul lingvistic al vorbitorilor unei anumite limbi"

1\ 1\), Existenţa pluralităţii sistemelor de norme explică" tratamentul" dife-'111\ al pe care îl aplică vorbitorii şirurilor de semne luate în.discuţiecatexte.

JI intru a înţelege cele spuse 'până acum despre coerenţă, expectaţie şiI'hl nlitatea de norme a comportamentului vorbitorilor faţă de şirurile de

1111nturi , vom lua'în considerare următoarele şiruri de semne, acceptate de11I1 hori ca texte:

,.în faţă, salonul somptuos, al cărui perete din fund este ocupat de o bibliotecă,1 stejar masiv, totdeauna strâns înfăşurată în cearceafuri ude ... O masă fără" luare, la mijloc, bazată pe calcule şi probabilităţi, suportă un vas ce conţinel nln eternă a «luc rului in sine», un căţel de usturoi, o statuetă ce reprezintă unPlil)' (ard In.' tln nd II III nă o sintaxă şi. .. 20 de bani. . I ' •

., ,Ac /il om I 11111, 1111 11111 I ti formă aproape eliptică, din cauzanervozităţiiv III \1 1111 I P 11111I1 II .upntitlor ce le avea-în consiliul comunal,

/il i/it Il m neco, mai toată ziua, ccluloid brut, pe care apoi îl dă afir I

Iărâmiţat şi insalivat, asupra unicului său copil, gras, blazat şi în etate de patruani, numit Bufty ... " (Urmuz, 1983).

Pentru vorbitorul standard, aflat într-o situatie de comunicare standard,există, în textele de mai sus, sintagme ce pot fi considedlte "fără sens", cumar fi: "o masă fără picioare", IOlamijloc, bazată pe calcule şi probabilităti" ;"un vas ce contine esenta eternă a lucrului în sine"; ,,0 statuetă ce reprezintăun popă (ardelenesc) ţinând în mână o sintaxă"; "om de formă aproapeeliptică"; "om silit să mestece, mai toată ziua, celuloid brut, pe care apoiîl dă afară, fărâmiţaj şi insalivat, asupra unicului său copil". Lipsa de coerentăse datorează faptului că, în lumea reală, nu există referent sau, sistemul dereferinte nu .permite crearea de reprezentări pentru ceea ce exprimă enunturile.

Pentru receptorifcare acceptă lumea textului creat de Urmuz, enunţurilede mai sus au sens, deoarece ele conduc către reprezentări congruente culumea absurdă construită de autor. Desigur, există categorii de receptori careacceptă coerenta textelor absurde în diferite grade, în functie de educatie,structură psihologică, interese personale, momentul în care sunt puşi fată înfată cu această lume. Aşadar, dacă suntem de acord că ceva există, tot ce estecongruent cu acel ceva are sens. AStfel, putem crede că există lumi aleuriaşilor, piticilor, planetei Marte, oamenilor-pâlnie, un imperiu al şobo-lanilor, al clanţelor inteligente şi, în functie de forta credintei noastre, putem,~ imaginăm universuri în care. obiecte inexistente sau nonreprezentate înlumea reală să aibă consistenţă în lumea creată. Reprezentarea este coerentădacă lumea creată e acceptată de un individ ~au de un grup de indivizi.

"După părerea mea, distinctiile dintre a priori şi a posteriori, sintetic şianalitic, nu privesc continutul judecătii, ci justificarea emiterii ei. Acolo undejustificarea lipseşte, dispare şi posibilitatea efectuării acestei clasificări. O eroareapriorică este aşadar un lucru Ia fel de absurd ca, de pildă, un concept albastru.Când spunem că o propozitie este aposteriorică sau apriorică în sensul pe careîl am eu în vedere, noi nu judecăm asupra conditiilor psihol@gice, fiziologice şifizice care au permis constituirea în conştiintă a continutului propozitiei; deasemenea, nu ne pronunţăm asupra modului în care altcineva a ajuns s-oconsidere, poate în mod eronat, adevărată ; ne pronuntăm asupra ţemeiului celuimai adânc care justifică acceptarea adevărului acestei propozitii.

...Acum, ceea ce se cere este de a descoperi demonstratia, reducând-o pas cupas, până la adevărurile primitive. Dacă, odată angajati pe acest drum, ajungemnumai la legile logice generale şi la definitii, adevărul are un cara I r analiuc ;

presupune, totodată, că au fost luate în considerare şi ac I (lI Illo,t./(/I II IIrdepinde admisibilitatea fiecărei definitii. Dacă însă el' 'III I 11I011 1111(1 II: I

'I'IXI' JIJRNAI ISTI • 7

A • A facem a el la adevăruri care nu sunt de naturăIIIpO ibilă atata tunp cat nu. . dP iu special aI ştiinţei propoziţia este. ă' ţin unui anumit orneru '. .

II 1ai-logic ,CI apar v v • • este necesar ca demonstraţia luiIII li 11.Pentru ca un adevar sa ~et apo~t;~:~~~~SCă adevăruri indemonstrabile şiIlicit apel la fapte; .cu alte culvm e,'.sa ând enunţuri despre obiecte determinate

III • nu au caracter universal, e e cupnnza" 111 d special" (Frege, 1977).

'1 ixtul de mai sus apartine unui logician şi tratea~ă ~~obleme di~ ~o~eniul. . un fel de aşteptări umn CItitor nefamiliarizat cuI I •ii El nu va crea ruci u 11 A • 1 .

I:",hle;"aticaşi cu lexiculspech~lale logi~ii.In :nc;!:s~: ~~:::u.:.;n:110111 niu şi cunoştinţele de logică pe care e POSteto'ate enunturile ca făcând

l rt mente : a) nu va recunoaş e }I:';~:et~;~:~~;:~~ţe~e sale lingvistice; b) în ciuda fa~tulu~ c.ăva re:unoaşteI . Ia ând arte din competenţele sale Imgv1st1~e, va înţelege,10 uc enunţurile ca acad' Ptr acestea' c) în ciuda faptului că va recu";~aştev I da sens doar unora m e, . ..

t 'le ca făcând parte din competenţele sale lingvistice, nu vato uc enunţun .. . d ce tat ca noncoerent.irtlcula semantic unităţile de sens, textul ~m .reb ~ 1 . 10 icii? Un lexic

înseamnă text coerent din perspectiva Iim aju UI g ~.e 1 v • 'tiv adevar indemon-scial alcătuit din termeni precum: adevăr, adevar pnmi 1 .' . • .

,P il admisibilitatea unei definiţii, demonstraţie, analitic, ~p'0st~rlO~l(:,'\/ra~ : definiţie demonstrabil fals ,judecată, propoziJie, propoziţie smte~ca,apnonc.aejuuue, '. . . d îmb ăţi o data cushuetic, un lexi~ foa~~ bogat şi cu POS1~~~~::tra~i~:: ;:: ;Zio~âm~ntelorrpuriţia unor noi teorn; preponderenta 'il t tuaIe abstracte;

d se până la consecintele finale ale acestora, construcţi e ex . ~ ,on u ~ . O lume a textului atât de deosebită presu-rbsenta reprezentanlor comune. . bili ă "Inţeleagă

. . t inice în domemu, capa 11 s .pune recepton cu cunoştmţe emer A ' diţii este evident căI rţa abstracţiunilor şi să opereze c~ ele. In "aceste co~; ~oerenţă ~n textdoar o minoritate de receptori va inţelege m termem el. emenea celui prezentat.

Interpretări asemănătoare fundamentează şi. c~ere?ta .discursului ~urn:-. cărui contract de comunicare se constituie dm slstem~ co~yne A e

:1'~~~':~tărialepartenerilorcomunicării(instanta~ediaticăşiP1Ub~m;~;o~~. esul de creare a mesajelor care satisfac aşteptanle ŞI nevoi ee.

IlIOC . . 1 . A tf 1 în textul următor.diverti sment evaziune ale pubhcu UI. se,llIure, . ,

In maxim 16 luniI Acţiunile firmelor europene au\1 °I) Il , . . 6 1 . d ă.1 hur 1 . din 2004 la cel mai înalt nivel din 1 uru, upu III lUI I . A A t t

I II II I I I Imi producţia fabricilor din SUA l-~. mcan a . peI It r I profiturilor în urma redresării economice,

IIV I 101'11 III '1 II te II III It hnolo I ~j din c 1al telecomunicaţiilor11'111I IIIlt I III I

"AcţiunIInchciat prima, un. I ti

58 PRODUCŢIA TEXTULUI JURNALI. 'III

, ,'precum Philips şi Deutsche Telekom au înregistrat creşteri de pe I \')ţ, fiecare.Indicele FTSE Eurotop 300 al principalelor actiuni europene a terminat şedinţade vineri în creştere cu 1% la 967, 9 puncte - cel mai ridicat nivel atins dupăaugust 2002, chiar dacă volumul tranzactiilor a depăşit putin un miliard de euro.

'.Indicele DJ Euro Stoxx 50 a urcat cu 1,3 %, la 2.795,7 puncte. La Londra, FTSE100 a închis în creştere cu 0,7 %, indicele CAC-40 al bursei din Paris a progresatcu 1,1 %, iar DAX din Frankfurt a urcat cu 1,4 %. Actiunile europene au avansatcu 11% în ultimul trimestru al anului 2003, investitorii anticipând că firmele vorobtine profituri mai importante o dată cu ameliorarea climatului economic. LaNew York, actiunile din sectorul tehnologic au consemnat o creştere modestă,indicele Nasdaq Composite avansând cu 0,17% la 2006,68" (Ziarul financiar,5 ianuarie 2004)

coerenta se activează în prezenţa unui public interesat de informaţia financiar--bursieră, al cărui sistem de referinţe 'conţine cunoştinţele şi terminologiaspecifice. În' absenţa acestora, textul citat pare a fi scris într-o "limbă"străină, cititorul inregistrând o întreagă listă de termeni necunoscuţi, precum :"FTSE Eurotop", "DJ Euro Stoxx 50", "indicele CAC-40", "DAX", "NasdaqComposite", la aceasta adăugându-se cifrele şi procentele raportate la anisau zone geografice ' diferite, care cresc confuzia cititorului neavizat. Daceea, astfel de texte, care au un public fidel, dar restrâns, se inserează înrubrici sau publicaţii specializare, răspunzând aşteptărilor unei audienţecunoscute şi evitând astfel situaţiile de noncomunicare, în care receptorii nu"se regăsesc". I 'i

"

Aşadar, "tratamentul"l diferenţiat pe care îl aplică vorbitorii textelor S

explică prin capacitatea acestora de a accede la lumea textului. Un text nueste coerent "în sine", ca entitate abstractă; el "trezeşte" aşteptări şicoerent în raport cu un receptor sau cu o comunitate de receptori.

CoeziuneaCoeziunea este înţeleasă frecvent ca o caracteristică a textului de a ,reprezentat de un şir de co~strucţii sintactice corect formate din punctul <Itvedere al normei lingvistice acceptate de vorbitor.

Ce este coeziunea ?

Termenul coeziune a fost impus de cercetătorii britanici M.A.K. HallidayR. Hasan (1976). În viziunea acestora, coeziunea se întemeiază pe stru lUI IIIsemantic care stabilesc continuitatea referenţială a textului. Hall idn

59II III II' NAI,I. '1'1 :

III on. id 'rli "\1 1111 I mnntlce ce asigură continuitatea referenţialătulul sunt referinţa, vubstltuţla, elipsa, conjunc/ia , coeziunea lexicală.

n c a ce priveşte d t rminarea lingvistică a textului, şi alţi autori auIl rvat că există trăsături gramaticale care marchează "unitatea" acestuia:l' liţia, recurenţa parţială, paralelismul, expresiile .jonctive, parafraza,roformele, elipsa, timpul şi aspectul (Beaugrande şi Dressler). ConsiderateO1n formale ale textualităţii, aceste trăsături gramaticale nu sunt indispen-I l construirii unui text şi pot fi interpretate doar ca factori de descriereI telor şi nu ca reguli de bună formare a lor (Vasiliu, 1990).

n legătură cu coeziunea, în termeni foarte generali, se poate reţine că:te definită prin descrierea unor structuri sintactico-semantice ; b) struc-I ramaticale descrise devin operaţionale într-o situaţie concretă de

municare şi în interacţiune cu ceilalţi factori ai textualităţii ; c) aceasta seII defini ca legătură existentă între unităţile lingvistice care alcătuiesc un1, legătură ce se manifestă prin particularităţi gramaticale care apar caultat al relaţiilor transfrastice (p. 29).A tfel, in textul extras din opera lui Urmuz şi analizat anterior, lipsa de1 intagmelor enumerate se plasează în sfera coeziunii şi se explică prin

mpatibilitatea referenţială între lumea textului şi lumea receptorilor şilip a de coeziune lexicală, deoarece pentru un vorbitor al limbii române

\1 nacceptabile asocie~ile lexicale din sintagmele: "o masă, la mijloc,tt pe calcule şi probabil~tăţi"; ."un vas ce conţine esenţa eternă a

rulul tn siner ; "o statuetă ce reprezintă un popă (ardelenesc) ţinând înI o sintaxă"; "om silit să mestece, mai toată ziua, celuloid brut, pe care

Id11afară, fărâmiţat şi insalivat, asupra unicului său copil".

I litru a ilustra situaţia în care texte coerente (acceptate ca atare în relaţienoţlunile de "lume a textului", expectaţie, pluralitatea de norme alel torilor faţă de acceptabilitatea şirurilor de semne), dar lipsite de coeziune, II sau total), am ales câteva fragmente din versuri semnate de Ion Caraion:

l ,a şi luna ca un portofel cu lăbuţele din fată copie albastră a ceruluiror nd perorând şi cum pe strada teilor creşteau oţetari şi că pe tine nu te voird niciodată" (Retragerea din jignire).

o zlunea textului este afectată, în primul rând, de absenţa semnelor det I It şi de utilizarea inacceptabilă, din punctul de vedere al normelorI II rare, a conectorului şi.

I III h rrnbnhur '010 unde a fost atâta rânduială / încăţelesc stelele şi a nins""/IImt"(I /"",1 /1 1/ tn tII z(mlll/(') ;

I'K( 1 U 1'1 I'I! 'I'UIUI JlJ NAI.I. II

"' P lire un peşte un şoarece o reptilă / tin divan / n 111\ ti pr! I Iri" (Structuri),

'/1 urile de mai sus ilustrează o altă formă a lipsei d oeziune, princlt~uh~caunor cuvinte după regulile derivării în limba rom nl ("a incăţeli" ,

••".I,rtlrllrj"), dar ale căror sensuri nu sunt atestate în dicţi nare şi a cărorIntctmlrct r semantică rămâne la' latitudinea receptorului.

" -au dus repede acasă / La Paris era ora 12/ homarii mor la ora. 11/ ~aora12 francezii mănâncă / el a mâncat-o pe ea / ea l-a mâncat pe el, / ŞI apoi s-auculcat" (Burniţă).

în versurile din Burniţă coeziunea slabă apare datorită ambiguităţii seman-tice generate de utilizarea proformelor (pronumele personale) în secvenţa:el a mâncat-o pe ea / ea l-a mâncat pe el" şi alăturării unor enunţuri între

care nu există legătură logică: "La Paris era ora 12 / homarii mor la ora 11/ la ora 12 francezii mănâncă".

.'1

"să zicem că te plimbi că mă plimb / o şi dacă tot ce ştiu ar ~ d~ar. t~,ecu~l.. ../apamoartealampamamapacavaca / dumnezeu nu s-a amestecat 10 turme (dinastiapăreriîy ;

"pantalonii stewardesei schimbarea gărzii / hanna umbre.la g~lentul / :âtă salatăistorică îndulcită cu clopotniţe şi gloanţe" (bună seara jadwiga, buna seara).

Absenţa blancurilor dintre cuvinte, ceea ce duce la formarea unui cuvântcompus inexistent în limba română ("apamoartealampamamapacavaca") ~ijuxtapunerea de sintagme şi termeni în absenţa semnelor de p~nctuaţleconstituie abateri de la norma literară şi reprezintă forme de mamfestare alipsei de coeziune în unele texte literare, în cazul de faţă expresii ale curentu-lui suprarealist.,

Analiza noastră a evidenţiat câteva moduri de manifestare a lipsei decoeziune a unor texte (poeme cu vers alb) considerate coerente de comunităţide receptori, ca urmare a acceptării unor coduri culturale şi a

A

exersării, prineducaţie, a unor modalităţi specifice de receptare a poeziei. In felul acesta,ideea că un text considerat coerent de receptori poate avea o coeziune slabăsau foarte slabă, idee care contrazice modul comun de a înţelege legăturadintre înţeles şi respectarea normei gramaticale, devine mai uşor de acceptat.

Se poate pune întrebarea dacă este posibil ca un text coerent să fie totalnoncoeziv. Răspunsul poate fi afirmativ doar în condiţiile imaginării unorlumi şi a unor coduri culturale în care coeziunea se supune altor reguli decâtcele accesibile comunităţii vorbitorilor limbii române.

t nJ onalitat a

I n p ul de definire a textualităţii este intenţie-I It, înţeleasă ta ztltudine a producătorului enunţului faţă de setul de

nte ce constituie un text coeziv şi coerent, producător care 'îşi propunetransmită cunoştinţe sau să atingă un scop prin intermediul unui.plan de

unicare. Uneori condiţiile de producere a textului diminuează coeziunearenta planului propus, dar receptorii manifestă toleranţă faţă de intenţia

llcită sau implicită a' comunicării pe care o acceptă:stfel, într-un text de presă precum editorialul, intenţionalitatea explicită

r prezentată, la nivel formal, de tonalitatea articolului, formulele lingvisticemarchează contactul cu cititorul, opiniile exprimate, informatiile transmise,

lntenţionalitatea itnplicită se manifestă prin alegerea şi tratarea teineitorialului, prin activarea argumentativităţii limbii, prin utilizarea ele-telor scripturaie (corp şi caracter de literă,' format, loc in pagină,nţa/absenţa fotografiilor, titrarea, blancurile) cu 'scopul de a 'semnala

ptorului prezenţa ori absenţa unei semnificaţii anume. l' . ' ,

ptabilitatea constituie un standard al textualităţii în măsura în caretă mărci implicite sau explicite ale atitudinii receptorului fată de enuntul

tul de enunţuri propuse de iniţiatorul comunicării ca fiind coerente şiIve sau faţă de oferta de a afla mai mult ori de cooperare la planulus. Atitudinea receptorului depinde de o serie de factori, printre care:I de text pus în discuţie, selecţiile culturale sau sociale operate întrucţia textului şi gradul de "dezirabilitate" al planului propus de producă-I textului. În acelaşi timp, acceptabilitatea înseamnă ce' crede produ-rul textului despre atitudinea şi gradul de toleranţă ale receptorului, darl'a ce există în mod real în relaţia receptorului cu textuL

"Religia Galiei nu ne-a parvenit. decât prin interpretare romană. Cezarm nţionează un zeu suprem pe care el îl identifică cu Mercur şi alţi patru zei;

ntlficaţi respectiv cu Apollo, Marte, Jupiter.şi Minerva. Deşi această mărturie~.

I foarte controversată, ea pare, în lumina arheologiei, destul de întemeiată.M r ur trebuie să fie zeul, de la care au rămas numeroasele statuete, pe careI "ti zii il num s Luh. Numele lui intră în compunerea multor toponime.

ntrucât coltii "llIt III i rtf umane unui număr de trei zei (Teutates, Esus! şiI 11111 I f1 'ni' (111111 III Imlt , Il, Ia Il voie, Marte al lui Iuliu Cezar: Teutates


pare mai degrabă un nume generic însemnând «zeul tribului» (cf. irlandezuluituath, «principat tribal»), '\ 1 ,:j

.. .Jupiterul galez era strămoşul mitic al druizilor. El nu a fost identificat," l' •••.Monumentele figurate păstrează aspectul şi numele multor alte divinităţi,,ca zeii silvestri Sucellus şi Nantos şi, mai ales, zeul Cernunnos (<<CornlJ,t~I»)cel..u ..1 \ I , .,' ""jJ 1

cu coarne de cerb" (Eliade-Culianu, 1993)., j'l' , . ; , f' " '

t( Textul propus pentru a înţelege cum .functioneazărecceptabilitarea esteiUTI fragment' dintr-un dicţionar al religiilor. Ce propune iniţiatorul comu-nicării ? Un text ştiinţific de 'informare privind.religia- celţilor, bazat pecunoştinţe din domeniul istoriei religiilor sau, mai larg, din domeniul istorieilun1.versaleşi pe .surse mai noi sau mai vechi, în condiţiile-in care.se .eonsiderăc:ă'~;x:istlţ!receptoriintesesaţi de aceste informaţii. Ce presupune o acceptabili-tl;lote,mai mică-sau mai mare din parteareceptorului? În primul rând, interespentru istoria şi pentru religia celţilor, cunoştinţe în domeniu, dorinţa de a-şiaminti lsau îmbogăţi .cunostinţele, intel}ţia. dea contrazice, argumentând,info~mJltiile c.ţindicţionar,' nevoia de a utilizaîn situaţii precise cunoştinţeleoferite de un dicţionar, ştiinţa a.ceea ce înseamnă un articol de dicţionar etc.

1<, ••• '< e - . -' j.

Aşadar, pentru configurarea unui. grad r;niniPl,de acceptabilitate este necesarca universul cultural al emiţătorului să se intersecteze cu cel al receptorului.

Informativitatea•• , j. j ~\

Ulil ~1t c.?n~tituţ,l}.t,altextualităţii SI reprezintă informativitatea. Aceasta sereferă la ca,.1~tatea,unHişir ocurenţial sa,u,~unor informaţii de a fi aşteptat,-e /neaşteptat,-e" cunoscut,-e l necunoscut,-e receptorilor, Informativitatea este

\.:' ' .>- .1' ,~ ~

discutată at~t referitor Ia conţinut\(cunoş.tinţ~le transmise prin intermediultextului), cât şi la şirul gramatical (le ocurenţe.: şir de sunete neaşteptat,o airenţe ş,intâytice ne.obişn~ite pentru utiţizatori~unei limqi. formele gramati-

nI neaşteprate.j.bizare", nu sunt comentate în termenii irformativităţii, ci în ceiiccentuării (.Iocus), cu scopul concentrării an~mitor teme, idei, chiar afecte.Exemplul "extrem"'pentru gradul gel mai înalt de probabilitate, "ordinul

; • ,.. f , J . '~ .

nt Ide informativitate", este legat de textul stop "construit" de culoareaoşie: a semaforului, care e predictibil pentru, toţi membrii grupului car'Ir ulă în mod obişnuit şi au ocazia să' utilizeze textul stop în situaţiilpotrivire. Un grad inferior de probabilitate (la nivelul continutului şi niirulul d semne) este caracteristic textelor comupe cu III' OptI IZ nu [orl

tllt II vorbitorilor unei limbi, în situaţii standard d 111111111 II It ,I ,111 mi II doI! n ordin d luforruutlvl! II • '1 I 1 III 1 I

I I 1 I I 1'1I 1 v tii ( I li ti " 1\ , I

TEXTUL JURNALISTIC 63

interesul, motivatia pentru actul comunicării. Un text de tipul "Marea esteapă" nu va atrage atenţia vorbitorilor şi nici nu-i va determina să continuecomunicarea, în timp ce "Marea nu este apă; în prezent, e o soluţie de gazecu apă" va menţine treaz interesul pentru text, vorbitorii fiind puşi în situaţiade a rezolva o problemă, identificată' de textul enuntat, Vorbitorii se aşteaptăla un enunţ de tipul ;,Marea' este apă", dar nu se aşteaptă şi vor fi surprinşide enunţul "Marea nu este apă". A discuta despre irformativitate (ca termen"tehnic" al teoriei pragmatice) înseamnă a' înţelege semnificaţia noţiunii deexpectaţie cu accent pe sursele ce generează expectaţii în comunicarea umanăoi pe 'ctfnsecinţele apariţiei acestora în lumea reală!'

De asemenea, informativitateanu are valori absolute, ea fiind în relaţieu ceilalţi' constituenţi ai rextualităţii : intenţionalitatea, acceptabiiitatea,oerenţa. - ,,

De exemplu:

"pne vorbeşte «comunică» şi «se comunică». O face pentru alţii şi o facepentru el. În limbaj se eliberează b"stare sufletească individuală şi se ~rganizeazăun raport social. Considerat în dubla sa intenţie, se poate spune că faptullingvistic! este în aceeaşi vreme «reflexiv» şi «tranzitiv», Se reflectă în el omulcare îl produce şi sunt atinşi, prin el, toţi oamenii care îl cunosc' ... Cele douăIntentii ale limbajului stau într-un raport de inversă proporţionalitate. Cu cât omanifestare :l~ngvistică este.menită să atingă un cerc omenescmailarg, cu câtcreşte valoarea ei «tranzitivă», cu atât scade valoarea ei «reflexivă», cu atât selmpuţinează şi păleşte' reflexul vieţii interioare care a produs-o" (Vianu, 1975).

! J' . . .

xtul lui Vianu are un grad relativ mare de informativitate, în condiţiilere situaţia de comunicare' permite un grad mare' de acceptabilitate.

fi rmativitatea este decelabilă de receptorii interesaţi de problematicalulul şi limbajului, iar mărcile acesteia sunt: jocul semantic ("comunică" /

omunică ") ce propune o interpretare semantică; ducând la descoperirean uri noi, introducerea termenilor-cheie "tranzitiv" şi "reflexiv", a

n xplicaţie motivează receptorul pentru lectură şi invită la reflecţie.1" I id i ii pot surprinde pe receptori, ceea ce creşte valoarea informativăt tulul. Un text care conduce la comparaţii, asocieri de idei, paralelisme,

II \ i. torice şi culturale, rezolvarea unor probleme are 'o structurămatlv substanţială.


Situaţionalitatea

Situaţionalitatea este un termen care desemnează factorii determinanţi pentrurelevanţa unui text într-o situaţie curentă. , f

Dacă situaţia reală perturbă comunicarea, participanţii la discurs apeleazăde obicei la negociere. Situaţionalitate~ se constituie dintr-un complex defactori care influenţează/conţine aspecte ale. comportamenului, ale stăriiparticipanţilor la discurs, nevoile, aşteptările, dorinţele acestora de a coopera,de a invoca, de a informa sau de a fi informati. Situaţionalitatea "iradiază"efecte către ceilalţi determinanţi ai textualităţii, având rolul de a evidenţiaanumite caracteristici ale acesteia, menţinând continuitatea discursului.

De exemplu, discursul oral pune în evidenţă diferite structuri textuale şiretorice, în funcţie de situaţia de comunicare care îl generează. Se distingastfel: conversaţia, născută de o situaţie de comunicare relaxată, cu reguliuneori impuse ad-hoc de partenerii de dialog, în limitele unor convenţiisociale sau culturale; discursul pedagogic, desfăşurat într-un spatiu binedefinit, determinat temporal, cu obiective de comunicare ce vizează cunoaş-terea, presupunând şi comunicarea directă, unul dintre parteneri aflându-seîn poziţie de autoritate; discursul politie; care se construieşte în spaţiulpublic, este promovat de o persoană publică reprezentând o- forţă politică,vizează mobilizarea sau seducţia auditoriului, nu se bazează pe comunicareadirectă, se adresează grupurilor umane,' ''nu indivizilor, funcţionează pemodelul retoricii politice, utilizează noile tehnici de niediatizare şi produceefecţe asupra spaţiului public; pledoaria juridică, discurs de persuasiunecare face apel la norme (juridice, sociale, morale), produsul unei instanţeautoritare, care vizează modificarea convingerilor auditoriului (juriul, judecă-torul, publicul) în conformitate cu obiectivele propuse (achitarea inculpatului,diminuarea sau anularea pedepsei) şi se desfăşoară în condiţii specifice (salatribunalului, sala Curţii de apel etc.).

Intertextualitatea

lntertextualitatea este prezentă în construcţia textelor nu numai în situaţia încare vorbitorii se referă în mod explicit la alte texte, ci şi atunci când textulste produs doar ca urmare a existenţei anterioare a altui text. Cele mal

multe texte ce caracterizează activitatea umană comunică numai pentruxl tă r ti rinţa explicită sau implicită a altor texte. Procedeele prin car

II 11I11 I 1111' rt xtualltat n sunt: reluarea, infirmarea, rezumarea, relatarea,


evaluarea altor texte. În capitolul privitor la intertextualitate, Beaugrande şiDressler consideră că tipologiile, clasele de texte sunt o consecinţă a inter-textualităţii. De pildă, naraţiunea este un tip de text care valorifică şi combinăalte texte, cum ar fi: dialogul, descrierea, relatarea, uneori monologulinterior, infirmarea, rezuma rea etc., iar "întregul" semnifică un alt tip detext, cu altă retorică şi altă funcţionalitate.

Intertextualitatea este parte a construcţiei celor mai multe dintre comu-nicări, fie ele scrise sau orale.

"Iată, de pildă, o pagină în care scriitorul povesteşte amintiri din vremeapetrecerii sale ca student la Paris: «Dumineca, incercam excursii în împrejurimi.

. Dar atâta lume se arunca asupra tramvaielor şi asupra cochetelor bateaux-mouchede pe Sena, încât groaza şi dezgustul pe care mi l-a inspirat totdeauna îmbulzealaomenirii nerăbdătoare, de a lua cât mai repede un loc cât mai bun mă făcea să măîntorc, adesea, înapoi. N-am cunoscut casa unui coleg francez, burghezia acesteisocietăţi aşa de prudente şi de econoame ferindu-se, cu dreptate, de orice străincare n-ar fi fost îndelung şi cu îngrijire verificat. La profesori nu era obiceiul săse meargă, şi încercări făcute naiv mi-au dat lectii usturătoare. Nu ştiu cum şiprin cine, m-am pomenit însă într-o seară în bogatul apartament al lui EmilePicot, fostul secretar al prinţului Carol, cercetătorul literaturii noastre trecute şial cântecului nostru popular ... Îmi aduc aminte că, vorbind tot despre lucruriromâneşti care plictiseau vizibil pe atunci aşa de voinica şi de blonda doamnăPicot, eruditul francez mi-a pomenit cu admiratie de Nicolae Mavros, care,spunea el, "era singurul om în stare de a vorbi franţuzeşte ca în secolul alXVIII-lea"" (O viaţă de om, 1, 1934, pp. 206-207). Interesanta pagină nevădeşte un om luptând. Amintirea excursiiIor neizbutite ale studentului apare înforma luptei pentru un loc şi a sentimentelor de «groază» şi «dezgust», pe carei le provoca îmbulzeala. Lipsa de acces în casele burgheziei determină atitudineascriitorului: această societate se ferea, «cu dreptate», de orice străin ... Încercareade a vizita pe profesori dă loc Ia «lectii usturătoare». Omul care îşi aminteşte înacest chip n-a înregistrat cu pasivitate evenimentele şi nu le reaminteşte acum(lin poziţia unui contemplator liniştit ... S-a spus că Nicolae Iorga este unpolemist, Şi de fapt oamenii şi lucrurile nu trăiesc în fantazia sa decât în luminaultudinii de simpatic sau, mai des, de împotrivire, pe care acestea i-o provoacă"Vianu, 1 7 .

10 1'1 n\JC" TI ,,'111,1" W Il 1 1 II TEXTUL JURNALISTIC 67

inregistrat cu paslvltat v nlm nt Iunui contemplator llnlştlt, .. ", rezuma il r tu I

neizbutite ale studentului apare în form lUI tmentelor de «groază» şi «dezgust», pe cal' I p V, 'l tnbulzeala. Lacces în casele burgheziei determină atitudinea S r ltorutut: această (J

se ferea, «cu dreptate», de orice străin ... încercarea de a-i vizita p p 1dă loc la «lecţii usturătoare»", referirea directă la alte texte: "S-,despre Nicolae Iorga că este un polemist".

ntervenţiei militare, întrebarea: dacă în ultimii ani ai dictaturiit t ani de gravă penurie materială şi de şi mai gravă umilinţă, dacă ... ar fi fost de acord ca SUA să fi intervenit prin mijloace

II ti •.. " (Cotidianul, 8 ianuarie 2004) ;, ti altor texte: "Faptul că media a înjurat miniştri, primari, prefecţi

Ilr 'lod este în regulă. În fond, de asta se şi cumpără în România ziareI t se uită lumea la ştiri" (Cotidianul, 8 ianuarie 2004) ;" 1: "Liderul PRM se lăuda în 1996 într-o emisiune televizată că a

III' in urmă' cu trei ani prima statuie a mareşalului Antonescu lalulll , "(Cotidianul, 8 ianuarie 2004).

,..•." Iri matică a textului vine în sprijinul proceselor de definire şi deI v l'jetătii de texte cu care operează fiinţa umană în procesulI I ,A astă viziune captează şi ideea că un text posedă semnele

, , 1" Il tt planificare, fiind produs şi determinat de o situaţie de,/. fii I 'n n, în conformitate cu aceasta, aspectele lingvisti~e constituie

I I II II <1scriere a textului şi nu au calitatea de a defini textul.\1111 , JH ti ii se referă la relatiile dintre semne şi la cei ce utilizează

\1 ", r naliza pragmatică se ocupă, de fenomenele lingvisticeI I It r 11 ltuatie alirobH în procesul enunţării şi de relatia dintre

11\ I ItI',

, in v IOIlI' tn t xtul <l Jlli

ru din Omul recent al lui Horia-Roman'o ziv'? Explicaţi prin raportare III

I'IlClIIII('f'lA TI!XTU III JUHNAII. '1'1(

l' \TI nă la ea. Omul cultivat este omul care a folosit cultura ca p () (II : ClI

JlI nţiunea că, spre deosebire de scara lui Wittgenstein, cultura rămâne Il carnealu după ce ai trecut prin ea, chiar dacă, cum se spune potrivit unei vorbe celebre,ai uitat deja totul" (pp. 277-278).

Schimbând situaţia de comunicare, se modifică şi parametrii textuali şitextul în sine. Rescrieti textul de mai sus în aşa fel încât să fie inclus într-oaltă situaţie de comunicare şi în alţi parametri textuali.Notaţi termenii, sintagmele la care renunţaţi pentru a redacta noul text,precum şi termenii absolut indispensabili pentru marcarea situaţiei noi decomunicare.

4, Arătaţi modul în care funcţionează intertextualitate a în fragmentul de maijos, preluat din lucrarea lui Mircea Iorgulescu, Marea trăncăneală (2002) :

"Nu există spatiu de viaţă intimă în lumea lui Caragiale. Nu există, la fel,nici măcar bănuiala vreunei diferente sociale, intelectuale sau de orice altănatură între indivizi: axiologia morală a fost abolită. «Am auzit, dragă» - seadresează. nevasta unui potentat local reginei aflate prin apropiere prin garaoraşului - «că ati fostără cam bolnăvioară !» Şi continuă în acelaşi. ton, şi stil :«Dar acu te-ai făcut bine ... Se vede ... Fie, că. frumoasă eşti! să nu-ti fie dedeochi! să trăieşti! ... » Când copilul primei doamne a oraşului, prezent şi elIaîntâlnirea cu familia suverană, se scobeşte în nas, mama îl apostrofează relaxat:«Nu-ţi e ruşine să bagi mâna în nas! ... şezi frumos! Te vede madam Carol !\>,«madam Carol» fiind, desigur, sotia lui Carol 1de Hohenzollern, regina Elisabeta,fiica prinţului de Wied, înrudită cu familiile domnitoare din Olanda, Suedia şiRusia" (p. 13).

, Textul de mai jos face parte din volumul Lavandă şi usturoi sau Murmurulcaselor (2002) de Sergiu Singer. Arătaţi care sunt mărcile coerenţei şiefectele utilizării acestora în planul receptării :

"Tatei îi plăcea să pună murături la butoi şi probabil din cauza asta făceam cuel, toamna, adevărate incursiuni în Piata Mare.

Câteva zile la rând, cumpăra de toate: pătlăgele verzi, castraveti, pepenaşiverzi şi mici, ardei verzi şi roşii, pătlăgele vinete, tot mici, conopidă, ţelină,morcovi, păstârnac, usturoi, mărar cu floare pentru murături şi cam tot ce credeael că trebuie să pună la murat. De exemplu, punea şi câteva mere şi, mai ales,frunze de vişin, pe care le luam însă din livada de vis-ă-vis.

Pentru că precupeţii ştiau că el cumpără numai legume de soi, puneau la opart Iegumclc mai frumoase şi, când apărea «jupânul», începea o tocmeală «caIII pint ,La IlfAl'şit, fiecare era sigur că a făcut alegerea vietii IIIL

Il tit· UJ'II ti . l VH zll' căram acasă o parte din pmdll« II H'O esaupUl'lIPIt II 1111' 'UIIO l I din murl pr "<1 nt 1 Iuliu tII II It Iti I IUla Si1111(111 tiu ""11 lonllllii (11111.1111'111 JlIIII,II 'III 11111 III It III 11111 -Dnnr

II II I 11111\Il 1\1 I It II l' II I

','I!)('I'lll II IllNAI 1.'In!

A~ 1(/II, IIporioada murătunlor, I I i Ia noi in .. 'erau P~IICApe nişte mese de lemn e'lI I şteptau tOL IIItu lu IcI ~a la .bor. Lcgumeleca să fie întrebuinţate şi în plus III 1" d . anul în grajdul din fundul curtii

, , 'lasa e PU1::tgpo A.era sechestrată de tata fără posib I I I d . - ng, care, m perioada asta

ea e a tce împ t .. " ( 'T1 'murăturile", p. 66). . o nVI " Lata, vecinul şi

6. Făcând referire la textul de mai su~ arătaţi~ . . ~ .. ,1 ~are sunt mărcile ....

elect~l~ u~Ihzarn acestora în plant:ll receptătrii. coeznmn ŞI

7, Identificaţi parametrii textuali şi arătaţi care, ~'.acestora în textele de mai jos: sunt marCIle lmgvistice ale

"Supa de hrişcă se face în felul u:tmător:Se toacă mărunt o ceapă sau două şi se rum A '.

se auresc putin, Se pune hrişca spălau' ~~esc ~ntr-o tigaie cu ulei, pânăse prăjeşte câteva minute până se face ŞI poat~,,;Ş1 putin zdrobită peste ceapă şi

. ~ ''-'cevamallm hi ~l . ~.prăjeală, . c isa a culoare ŞI capată IZ de

Se stinge cu supă sau cu apă, lăs~nd totul _mai îngroşat. Se toarnă într-o tavă şi se A ti de ; se umfle până devine un terci

. mmel(: d d .După ce s-a răcit se taie în cubuIAle ŞI' am e un eget grosime., "se pUl:) A f: J.'. ••

o supă fierbinte din carne de vacă sau d ~ e in arrunj , turnând deasuprad ~. . e pasar~ sau o ~ d

aca este ZI de post" (Singer, 2002, tJ. 15); supa e zarzavat clară,

"Un călător român întors dintr-o Capitală nor" ~«pungă» cu 100 000 de lei dar şi-a g- . (hca povesteşte că şi-a pierdut o

" A ,aslt-O, CUt'Oate banc tI'~rel zile, Intâmplarea îl face să conchidă că oame, .. ?O e e neatmse, dupăIreproşabilă. Concluzie falsă, spune autorul a ~I 10cul~1 sunt de o moralitatepapagal, în 1929: în realitate toti căIăt" ::ctlco.lulUl apărut în Bilete de

. ~.., Ofll au se otocit pri . ~au recunoscut «biletele Băncii Naţionaj, din Rom". .nn ~un~a, ?ar, cum nude «reclame industriale sau de mall'fi t b&rua», şi-au mchlpUlt că e vorba

1 es e su vers' " (PApp. 65-66). rve, arvulescu, 2003,

Textul jurnalistic Între parametri p~ .."agmatlclLa o abordare intuitiv-empirică, text Jurnalistic e .a fi difuzat de un canal/suport al mass.m di (z] ste once text produs pentru

e la Zl.ar progra dide televiziune). Aşadar obiectul analize' Al ' m ra 10, program

, 1 1 poate face o .text jurnalistic şi difuzat prin intern, di Lzi . nce text acceptat ca

e 1U ZIal'ulUI sau al . ~ .mass-media. Ţinând seama de modul A oncann suport

111care a fost pr t ~ .text, pare rezonabil să abordăm problej, 1 t l' . ezen ata nouunea dee extu UZ) listisugestiilor oferit anterior, urna tsttc din perspectiva

Corclând modUl specific d pr d\lel re i d ./urJlalililk 1'11 III 11'1, I pragmatic l V ci 1I~ Iă AŞ ~ ."functIOnare" ale textului

m ea};>Jtolul anterior, am constatat


că O analiză în care am lua în considerare toţi cei şapte c 1\ llu IIt t xtuali,aşa cum i-am întâlnit în viziunea lui Beaugrande şi Dressler, parc tufoasă,repetitivă, mai greu de planificat şi de urmărit. O privire atentă asupraconstituenţilor pragmatici avuţi în vedere arată că putem limita analiza la :situaţia de comunicare, intenţionalitate şi acceptabilitate, aceştia captând şiaspectele coerenţei, coeziunii, intertextualităţii şi informativităţii. Astfel,situaţia de comunicare nu se poate configura în absenţa mărcilor coerenţei,coeziunii, intenţionalităţii şi acceptabilităţii, iar inienţionalitatea şi acceptabi-litatea derivă din situaţia de comunicare, reţinând aspecte ale informativuăţii,intertextualităţii, coerenţei şi coeziunii.

Aplicarea modelului pragmatic propus de Beaugrande şi Dressler la textuljurnalistic conduce astfel la o analiză specifică şi la o descriere adecvată atextului jurnalistic cu ajutorul unei terminologii specifice, în care un locimportant îl au termenii: tntenţie de comunicare, expectaţie, activitate deconstrucţie.

III

Situatia de comunicareÎn perspectivă pragmatică, un şir de semne nu este acceptat ca text decâtîntr-o situaţie concretă de comunicare. Astfel, situaţionalitatea e înţeleasăca un cumul de factori relevanţi pentru un text, cu efecte semnificative înactul de comunicare. Este important de reţinut că, ori de câte ori apare osituaţie ce perturbă comunicarea, participanţii la discurs apelează la negociere.

În cadrul comunicării prin presă, negocierea are loc în absenţa uneiadintre instanţele comunicării. De aceea, atunci când un receptor decide că unanume text nu este concordant cu aşteptările sale, el are câteva posibilităţi dea negocia: renunţă la a mai cumpăra publicaţia respectivă (atitudinearadicală), telefonează sau scrie la redacţie pentru a aduce la cunoştinţainstanţei de enunţare părerea sa, în fapt, semnalul său de demarare anegocierii (atitudine a cooperantă). În cadrul comunicării prin presă se poateconsidera că negocierea şi-a atins scopul (comunicarea este mai fiabilă) dacăsemnalul transmis de receptor ajunge la emiţător, care îi trimite receptoruluisemnale în sensul celor transmise de acesta. Un exemplu de negociere îlreprezintă rubricile în care jurnaliştii răspund scrisorilor primite de lacititori. Acei cititori ale căror s risori sunt luate in (II Il 1Il' unt dacord, de obicei, că negocierea a atins Il opui.

Situaţionalitatea a fost descr in \111 I 1111 1'11 "enţează/cuprinde comportam 1\11\ 1" \ 1'''' I l' I II

\ I pl rll • lorin; I H'I 1111 1 I '"'1' I


I fi informaţi. Toate acestea constituie aspecte legate şi de acceptabilitate,, ind in concordanţă 'cu ceea' ce, înţelegem prin coerenţă, în sensul că,, smenea coerenţei, situaţionalitatea poate fi înţeleasă ca o' sferă carendiază efecte către celelalte aspecte ale textualităţii şi care captează efectele

produse de, text, având rolul de a evidenţia, elimina, performa anumite1 mente ale textualităţii, menţinând continuitatea discursului.

Astfel, situaţia concretă de comunicare e indispensabilă pentru atingereatandardului coerenţei : ea este cea care conturează cadrul de definire aINt mului de referinţe, a sistemului de expectaţii, a sistemului tehnologic de

IIti cvare a mesajelor la sistemul de expectaţii. Aşadar: timpul, spaţiul,raracteristicile instanţelor de enunţare, ideologia şi tehnologia sunt celeputru elemente ale situaţiei de comunicare care permit coerenţei textului[urnalistic să "se; desfăşoare".

·ituaţia ce permite acceptarea ca texte jurnalistice a unor texte pont 11II irisă prin: a) existenţa suportului ("canalului") care asigură trunsmlt r It11\ sajelor către destinatar; b) identitatea şi statutul pari' Il r lor comu-III rii; c) precizarea locului şi a timpului difuz rl] ~i r • pl I textului;II) ntextul socio-istoric.

. 'u/ ortul "

urui (jurnalul, gazeta) reprezintă un context tii' 1\ cceptarea1111 nonacceptarea unor texte ca texte jurnalistice, I r "III III IIII" unui ziar,

1111 I t nu este "actualizat" ca text jurnalistic. Mai mult, ,,1011111" ziaruluiuudlţi nează în mod egal atât producerea, cât şi receptare I mesajului.

II ntierea trăsăturilor celor mai generale ale ziarului' facilit ază o maiIUII IIt legere a modului de functionare a sistemului mass-media, sistem ce

It t" numai în condiţiile proceselor complexe de producere şi receptareI f It)!',

( 11I1 Id rând ziarul ca rezultat al unui proces complex de tipărire, el poateti ('II '1 un obiect, fabricat de un lanţ de producţie, specific industriei

1" 111111. ; l orice produs industrial, ziarul are .calitatea de marjă şi este, uat l' 11 ,./1. Ziarul ca marfă se diferenţiază de alte produse ce se supun1111111 '0111 1 ilale şi economice ale pieţei prin faptul că "vinde" informaţie,,, I/ltllll II de interes general, este perisabil şi se vinde sub preţul de,dll' I

Il Ilt leII tit 1IIIIIlilllli r Il irtf rrnaţiil r către un public potenţial, interesatt II 1I\1II\lH:t.IJI'

1 III I , I III ti 1111\ (

IIIOIIII('!'II\'II 'J\lI\lIIlIJIN II II

11111." l~ dl iur li! mass-media ca "indicat r '\111111 II I I It" 1, I H lI I I rdare pr supune evidenţierea procesel r ti I 11'111 ,1 1\ '.!III I "

1111. r informaţiei. Din această perspectivă, ziarul!' {>1 '/, III "UIIIII Io-v shicul ") ce asigură comunicarea între cei care captează i .prudu.:c

,,1111 fi .. te fi conssIIllrJlIaţia şi publicul care consumă/receptează in ormaţia ŞI p:oa . ~ci "M u~ul dintre elementele ce reglează comunicarea dintre d:f~nte stra~r~,1 ocietăţii. în legătură cu aceasta, cercetările se plaseaza 111d.omemu1) , ologiei şi psihologiei cognitive. Sunt de reţinut studiile leg~te de lmp~c~ul

f//t!,\'lIJelormass-media asupra consumatorilor sau de co"!u.mcareapolztzcă'''11 , 1994; Cayrol, 1991; McQuai,l, 1987) ~i c~le pnvIto~~e la l~c~ur~tanuu: şi specificul acesteia în relaţie cu diferite cate~orn de CI~ItOrt

. 1992' Guery 1990; Richaudeau, 1981). Refentor la specificuln laux, " . . lui t It felft rturii ziarului, Mare Lits remarcă faptul că lectur.a ziaru UI es e un a

(1 I tură, diferită calitativ de alte tipuri de lecturi (l99~, p. 25). ~ceastap rmite cititorului receptarea parţială, selectivă a mesajelor, ~evel1lrea laIl 1 lua de ziar ori de câte ori are nevoie de repere cu~ ar ~l.progra~ull atrelor sau al cinematografelor, previziunile meteorologlc.e on l.nform~ţll~eprivind cotaţiile bursiere. Lectura ziarului. ~ste o l~c~ură diSCOntl~uă atat l~

t mp, cât şi în spaţiu, ceea ce îi permite CI~ltOrul~1sa acu~~leze informaţii'are, în ansamblu, creează cultura moderna de tIP "mozaIC. .. .

Evidenţierea elementelor formale care individualizează o publicaţie const.l-ie un alt mod de abordare a acesteia. O asemenea abordare face abstracţietiI . . 1

ti calitatea ei de a fi rezultatul unor procese, .fi~ ~le tehn~ce, ~ocla esau1 () nitive. În această perspectivă, ziarul este o tipăritură, .av.and, 111genera.1,11I1 număr de pagini ce variază între 2 (Scânteia pop~rulul dl.n 22 decembrieI H9; Ziua, numărul special editat la moartea lui Cornehu Coposu),. 2~

urentul, la apariţia sa), 52 (Wall Street Journal) şi pe~~e 100 de pagl~~numerele unor titluri americane de la sfârşitul săptămâ.nu'; fi~care pagmaire suprafaţa între 660 cmp (Jurnalul naţional, Oglindat ŞI ?478 cmplivenimentul zilei), 2436 cmp (Adevărul), 2394 cmp (Curentul) ŞI 2204 c~pWall Strcet Journal). Ziarul dispune de semne grafice precum: blancunle:lustraţiile, graficele, caricaturile, caracterele tipografice pent~ texte ŞI

p ntru titluri, liniile verticale şi orizontale, având rol~l de ~ pun~ m valo~renformaţiile, care iau formă de texte şi sunt concrenzate in pagina de Ziar

prin blocuri tipografice. " ~ ~ , .Această modalitate de a descrie ziarul subliniază faptul ca in ~l coe:lstă

() "informaţie estetică şi una semantică" (Kientz, .1971, c~p. 1,>.. In legat~răII nst~ dublă determinare a receptării mesajului transmis pn~ mtermedl~l

'1, uulul ( ognitivă şi tetică), alţi cercetători ai fenomenului mas -ITI dia

'II 1111 JIJI N 11,'111'71

VOI II ( I ilO unui" el Ilcripto-vlzuaJ" (Van ye, 1977; Lits,Ic «(, , I 11I1 a Bcr1pto-vlzualului, concretizată prin fotografii, desene,ari 'ULUI' , graI ( " este mult mai frecventă în presă decât scrisul, având

functii ti vers : ue a ilustra, de a completa sau de a simboliza informaţia,dar şi d a con titui informaţie în sine, alături de o explicaţie sumară.Elementele scripto-vizuale au şi rolul de a individualiza o publicaţie pe opiaţă dată sau chiar de a indica tipul publicaţiei. Astfel, în presa cotidianăromâneasoă actuală, caracterizată printr-un număr foarte mare de publicaţii,grafica acestora constituie primul element de diferenţiere. Culoarea domi-nantă distinge două cotidiene aflate în competiţie Adevărul (albastru) şiRomânia liberă (roşu); dimensiunea fotografiilor, ponderea acestora înpagină diferenţiază Evenimentul zilei de Naţional (pondere mare a fotografieide presă, dimensiuni mari, portret, fotografii color şi în interiorul publi-caţiei). De asemenea, o grafică specifică, cu desene, caricaturi şi rubricideja stereotipe, individualizează pe piata românească Academia Caţavencu,o publicatie satirică. Trebuie precizat şi că un segment important al preseiscrise actuale, revistele, se bazează în principal pe exploatarea codurilorscripto-vizuale. Elementele scripto-yizuale permit identificarea rapidă apublicatiei, "lectura" globală, contextualizarea mesajelor şi realizarea contactu.lui emoţional între instanţa mediatică şi audienţă. ,

În sistemul mass-media tehnologia (tehnicile de tipărire, tehnicile deaşezare în pagină, tehnicile de inserţia a ilustratiiIor, tehnicile de cadrare atextelor) constituie suportul care sustine şi adecvează mesajele Ia expectatiiIereceptorului, participând Ia procesul de creare a semnificatiilor.

De exemplu, în presa comunistă (anii '80), exista o grijă permanentă caNicolae Ceauşescu să nu apară niciodată în fotografii mai scund decâtpartenerii săi. Astfel, în 1989, cu prilejul vizitei preşedintelui Poloniei, W.Jaruzelski, care era un bărbat foarte înalt, persoana desemnată cu design-ulpublicaţiei la care eram pe atunci angajată a lucrat în redacţie până la 2dimineata, pentru ca, în fotografie, Ceauşescu să apară la aceleaşi dimensiunicu omologul său polonez. Tot în ceea ce priveşte lucrul Ia imaginea preşe-dintelui, merită amintite interminabilele ore de retuş al fotografiei celor doisoţi, Nicolae şi Elena, pentru a părea mai tineri sau folosirea, când situaţiao permitea, a fotografiilor de tinerete. Grija pentru imaginea conducătoruluiera permanentă şi munca laborioasă, mai ales cu prilejul festivitătilor care,invariabil, îl omagiati pe Conducător. Astfel, în numărul României libere din23 august 1985, imaginea lui Ceauşescu apărea de 5 ori numai în pagina I,istfel : Ceauşescu fotografiat de două ori în prezidiu, în poziţii diferite; cafotografic în fotografie (portretul său amplasat deasupra prezidiu lui) şi într-un

T XTUL JURNALI 'TIPRODUCŢIA T XTULUI JURNALISTI

, imbolistică naivă (Ceauşescu + porumbei + tricolor). T?t î~U foto rafia, grija pentru detalii era atât de marcată, fi~a~

1 ~:~:~~lor:e decor în, cazul pFimirilor. importante ;.wer~ea pan:1 încât să poată fi identificat desenul de Re covor, Plctur~e ~~.~

lustrative pentru modul în care erau tratate ~s~feldeA ,eta,11l~te. 1 1 din Scânteia 'Soânteia tineretulul"ŞI România liberă

fntlJarafii sunt numere e , ' A J mahiria Arabă Libiană (51 tau despre vizitelelui Ceauşes~u 1~ a A P "Bularia (9

în RS" Cehoslovacă 02, mal 1987), fi R .. A . g _ .t ' b:i~8;~87) sau despre vizita lui Mihail Gorbaciov în Ro~ama 1(27dma~

7). a acestea se adaugă toate numerele festive c~areatcătutau ca en aru, 1de presă instituit de, instanţele de propaganda. " -

- . tă- tehnologia contribuia la construIrea, ŞI accen-ci în presa comums . "1', dei în presa actuală tehnologIa, tehnici e ŞIsensunlor propagan el, . . ant al manifestării

iţiile de tipărire reprezintă elementul cel mal~lmpo~, 1 di d m-r .. ~rute dupa evenifI:l.entee, m ecep titiei Multitudinea de pub Hcaţllapa . ~ d ~1989 ~-au constituit în' institutii de presă solide sa~ a~ ~lsparut, . upau răs uns nevoilot,de"informare a publicului, schlm~~nlor de me.~ta-

a. p. , ublic românesc, intereselor financiar-polItIce ale me~111orlIt t g, din .spa.tlUlauPadaptat pietei de:--'-publicitateaflată în continuă expansiune.

lacen on s- . " A . pu-confruntarea din mass-media' ultimilor 15 am, ~n roll~poirt~nt m un

bl'" p"I~âţăf-a avut performanta tehnologIcă. Astfel,a unor pu icaţn pe . .. - Ii . tmentul important al revistelor (presa feminină), u~ele p~blIcaţ~1e l11S~

este Ziarul financiar s-au impus şi au atras o audienţă -din ce in ce ma~.11\ . investi iilor Iacute\"în tehnologie de vârf;' ceea ce a ~us la ~

I are dator~tăbită a ~odusului mediatic: hârtie, ilustraţii, culoride cea.maloutose ~~ose 1. P fi ," niştii 'şiexpeiţii mass-media există ideea, validatănl1 calitate Pnntre pro eslO '. . .. . ,

o .c",1'c~viitorul aparţine institUiiilor mass-media cu m~estlţll ~p~r-n mic: . . Tehnologia performantă înseamnă informatie profeslOmst

~~b~:::,~o~~::~e obligălla idformati~'profesioni~t colectată ş~re~a~~at~.I cum prezenta Ziarul financia~ evoluţia sa, pnntre "profeslOmştl , aani de: la aparitie : .~

, ' ' . z·' . l finenciar are cinci e~Nii pe săptămână 'într-un"Ce-a~. co~strult12/, 1za6!U 20 de pagini. Ziarul financiar editează şapt~

rmat variind între r ".: I sau .. -8uplimy~te care acoper3,\mai multe d?~eJ.l;ll: , p .;,..':.:;

1, 'i a are suplimentul de resurse umane, rOleSll, .- u? p. '.' r ntului de imobiliare, Proprletătl;- miercuri este ZlU.astp 1~: . 11 ., ă suplim 1\1 'It 1" It 1

vinerea' este deStmata Zzarulul de , um!nlc '... S 1 I III Ii entru După afaceri, supliment de ~nvest1tl1

Pd uă ori pe lună apare Ziarul medical;

lm zi de vineri a fiecărei luni Ziarul financiar vă prezintă Descoperă,vistă de ştiinţă şi cunoaştere.;

- ultimul supliment, care va apărea în cea de-a treia vineri din fiecare lună,va fi Protâotor, revistă cu profil auto.

în fiecare an apar alte cel putin cinci suplimente dedicate sistemului bancar,asigurărilor, constructiilor, pietei telecom şi pietei IT. La finalul fiecărui anapare Anuarul Ziarului financiar" (Ziarul financiar, 17 noiembrie 2003):

Ziarul reprezintă cel mai important element de individualizare a situaţieide comunicare specifică textului jurnalistic; el con~tituiell în acelaşi, timp,contextul material şi cultural ce pune în 'valoare textul jurnalistic.

Identitatea şi statutul partenerilor comunicării

Pentru a lămuri ce efecte are situaţia de comunicare în procesul de producerea textului de presă vom analiza cine şi în ce condiţii produce texte jurnalistice.

Instanţa producătoare a unui text jurnalistic este asimilată, cel mai adesea,imaginii unui jurnalist, deoarece textul jurnalistic e redactat de un jurnalistangajat prin contract permanent sau de colaborare, care îşi asumă toateresponsabilităţile privind respectarea strategiei 'publicistice şi a regulilordeontologice ce derivă din acest contract. Ca autor al textului, jurnalistuleste influenţat de o instanţă superioară ierarhic (şeful de departament,redactorul-şef adjunct, redactorul-şef, conducerea publicaţiei în ansamblu),care determină o serie de decizii pe care acesta le ia în procesul de redactare.

Destinatarul mesajelor din mass-media este definit ca public, dar înmass-media noţiunea de public este utilizată cu semnificaţie specifică. Uniiautori disociază calitatea informaţiei de a fi publică de "grupul social"caracterizat prin interese comune şi denumit generic public: "Public este untermen cu semnificatie specifică în mass-media. Acesta înseamnă în acelaşitimp calitatea informaţiei, cât şi corpul social ai cărui membri acţioneazăconform unui interes comun" (Gerbner, 1985, p. 15).

în Dicţionarul de sociologie termenul public se defineşte doar în sensulcelei de-a doua accepţii propuse de Gerbner: "Publicul este un .grup uman,format din indivizi aflaţi la distanţă unii de alţii, caracterizaţi prin atitudinişi opinii comune şi prin continuitatea ideilor şi a valorilor sociale. Structurapublicului este derivată din structura socială şi se caracterizează printr-oaccentuată mobilitate şi prin durata în timp limitată" (1993).

De exemplu, într-o situaţie de comunicare particulară, cum a fost perioadaomunistă, publicul era luat în considerare mai ales prin raportare la ideologiei t t în r port cu ideologia se constitui seră conduitele de lectură specifice

tul l' n al acelei ideologii ce guverna viaţa socială şi viata privată

InJJROVU TIA TEXTULUI JURNALISTI'

Individului. Astfel, cei mai mulţi receptori se aşteptau la II lucrareali ologică a realităţii; unii se obişnuiseră cu acest mod de trat ,alţii nu

puteau acomoda cu ideologizarea excesivă. De aceea, în acest c01lglomerat1(' I pectaşii (toate generate de puterea instanţei de enunţare din mass-media1 a trata exclusiv ideologic realitatea) au luat naştere conduitele rcceptorilorli evitare a aspectelor ideologice ale mesajelor transmise prin mass-media.Alitfel, se poate vorbi despre individul care supravieţuieşte în sisteme totalitareu despre "homo duplex" (omul dublu, dedublat), însuşire care îi permite să

lIcs~şoare acţiuni convenabile sistemului (să cumpere Scânteia, de exemplu),Iar să nu citească decât ceea ce doreşte (rubrica "Meteo", "Ştirile sportive"au "Programul TV", să facă afirmaţii "pe linie" (de exemplu, despre'apacitatea de muncă şi organizare a tovarăşului Nicolae Ceauşescu), dar săIIU creadă nimic din cele spuse. Această stare de fapt a permis unor instanţe1 enunţare din mass-media sau publice să practice stilul "şopârlelor" sau săpromoveze mesaje ce uşurau "lectura printre rânduri".

Astfel, apariţia în 1989 a volumului de versuri al Anei Blandiana MotanulArpagic, al cărui personaj principal a fost imediat asimilat cu Nicolae'eauşescu, a fost receptată ca o modalitate de manifestare a stilului "şopârlei"i a provocat multă emoţie în cercurile de intelectuali (şi nu numai), conce-

perea şi publicarea volumului fiind considerate acte de mare curaj. Interesantca autoarei nu i s-a întâmplat nimic evident pentru marele public, însădirectorul editurii a fost concediat. Deşi poate părea straniu astăzi, publicareaunui asemenea volum de versuri a fost considerat un act de curaj, de disidentăhiar. Sistemul, însă, l-a sancţionat pe cel care era însărcinat să apere

valorile sistemului, pe directorul editurii, şi nu pe autor, poeta Ana Blandiana.Duplicitatea majorităţii receptorilor era cunoscută şi exploatată de instanţele

d enunţare ale mass-media. Acesta era şi unul dintre argumentele careusttficau gradul excesiv de ideologizare a mesajelor la care se ajunsese înI" sa cotidiană în perioada respectivă. Exacerbarea cultului personalităţii

1\ tltuise în redacţii o serie de proceduri ce păreau desprinse din lumea luiIw 11.Astfel, se avea permanent în vedere ca, pe prima pagină, titlurile săII \lnl1numele lui Nicolae Ceauşescu şi al Elenei Ceauşescu şi să nu existe,

I t posibil, articole semnate. Parcurgând presa anilor '80, ai senzaţia că11\ a preocupare a jurnaliştilor, a colectivelor redacţionale, a instanţelor deP" >pagandă era aceea de a se îngriji de -'imaginea conducătorului şi a soţieiIII , utilizând mai mult reţetele departamentelor de imagine din domeniul

I liltiilor publice decât reţete jurnalistice.Atluptarea conţinutului mesajului la profilul publicului, ceea ce implică şi

t inul d ixp ctaţi! al acestuia, poate fi ilustrată cu un fenomen specifi .

T ·X1'UL JlJItNALlSTlC

pre '1 1Il1l\ n 'şti ~ a?ilor '90. Suprasaturat de presa militantă a primilor aniti după decembrie 89, care continua, de fapt militantismul epociniste bli l ~ , 11 comu-

. .'. pu ICU roman a abandonat rapid presa de opinie serioasă"tradltle'~, manifestându-şi interesul faţă de ştirile de scand~l '~i faptul div;;;care ~u In-:adat p~esa scrisă î?că din primele luni ale anului 1990. Instituţiil;fenot media s-au adaptat rapid acestei tendinţe a audienţei ceea ce a dus 1enomenul "tabloidizării" presei: ,a.

"Această victorie a stilului tabloid a condus la Ii ...de discursjurnalistic: de ani de zile publicul este b;~~:~~~~~:~u~~U1tsmg.urtIP

f:'~:~::':~I~U:Uarte~:n~::I~~:::i;:::,:~:~:,:ss:~:::;:F:=~::~~ra:fj:~~~:~:;;~;:~;~~~~:~;~~SE;E~:Exist.ă semnale în mass-media actuale care arată că publicul a trecut i

trece ~rI~tr-un proces de modificare a intereselor şi a .sistemului d Şzentări ŞI de aşt tări 1 e repre-. ep n, ceea ce face necesară o schimbare a strate iilorJundamentale de abordare a contractul . d . :6 . gfi 1d Ul e In ormare pnn mass-media Un

flllSntae.e "scem~al" îl reprezintă succesul presei specializate şi elitiste (ziaruL

nctar, 'apitaîy.iti A~adar, .planifi~area şi construcţia textului jurnalistic sunt determinate de

enntatea Instantei producătoare în aceeaşi măsură în care sunt .~ dxpectaţiile publicului, de profilul acestuia. Acestea constituie ce I uenţate.e

li ră a fi, în general, standardele profesionale minimale ~ ti ea ~e se ~O?SI-in ac rvitatea jurnalistică.

Tlmpul şi locul difuzării mesajelor • 1

S tuaţia de comunicare specifică acti~ităţii de producere a textului J' listi.lr nimscrie şi "lumea receptării" : timpul şi locul difu ~ .. . urna IStlCu li . ' zaru acestuia Un textI IIIH istic este produs cu intenţia de a fi difuz t . '. .

1. a ŞIreceptat la un moment precis

Il I un spaţiu geografic bine stabilit. Spre deosebire de textele 'I "tific sau lit cu caracter. erar, care sunt create cu intentia de a fi receptate inde endentI o()rdonate~e te~pora,le sau spaţiale, "producerea" textelor 'urnal~ticeIIplille. con~trangenlor generate de difuzarea şi receptarea lor intr-un tim s:l' tII identificate cu precizie. Un text publicat într-un cotidian din R ,P ~

t idesea "produs" pentru a fi receptat de către un anumit omamaI 1111'1 ro nâ . 1 . unu segment de

I 1 ru, ,amp .asati geografic cu o anume precizie: fie doar în BraşovI t nţa, lu], Iaşi (cotidian local), fie în toată tara (cotidian national). '

77

'"PRODUCŢIA TEXTULUI JURNALISTIC

I entru a fi acceptat ca jurnalistic, un text va ţine seama de aş.teptările.ullu1"lblic delimitat geografic, care se ."a~te~ptă" să~j,c~on~ume" informaţie deI -tualitate prinintermediul ziarului, zilnic sau sap~a~al... A •

De aceea un criteriu important de prelucrare a informaţiilor in comun~-. rea jurnalistică îl .constituie prQximitat~a spaţia~ă şi temporală. P~OXI-III latea este descrisăîn majoritatea lucrărilor r,efe:ltoare la .~ass-med~a. c~\1/1 criteriu important în ierarhizarea informaţiilor. In t~~eml prag~atici a~I oriei textului, ea reprezintă o caracteristică a situatiei de comumcar~ ~lxmtribuie la planificarea textului; proximitatea este, de asemenea: 0A condiţie, trebuie satisfăcută pentru o acceptabilitate mare a textului. In u~eleIu 'c1{ri de pragmatica textului, ,proximitatea temporală e.ste, prezentat: caoperator al coerenţei car~ c~eează "poduril~", legătunle de ~ens ţpt:e.uncştinţele lumii înconjurătoare (Beaugrande ŞIDressler, p. 98) ŞIare rol m

O( anizarea evenimentelor intr-o structură continuă. . ~Un atribut al coerenţei ce activează scheme de organiz~re y r~pre~~nta

paţiul sau localizarea evenimentelor. Preciiăril~ "" _descnen~e sltu~ţnlorti comunicare dezvoltă imagini mentale şi constituie un potenţial de lm~o-

ţlre a lumii textului. Astfel, o informaţie de actualitate, c~m ar fi modl~-'urca tarifelor în transportul CFR din România, es.te de mter~s ~oar in

I ţie cu publicul larg din Romania. Cetăţenii fr~nc:zI ~au ~ustr~he.m. nu vornr ta nici un interes pentru o astfel de informaţie, Iar m ZIarele din Fran~Iu Australia nu se vot "publica texte despre modificarea tarifelor CFR din

I nmânia, deoarece informaţiile' nu sunt coerente in spaţiul public aferentrupului de receptori-vizaţi. .. ' .

ln realitate, textelejurnalistice pot fi difuzate şi în alte spaţn geogra~ce1111 rcceptate în alt timp decât cele presupuse de instanţa emiţătoare ca fnndI I ptate de un public configurat şi prevăzute prin planificare. .

II această situaţie, acceptarea lor ca te~te depinde de profilul r~ce~toruIUl,I poate cunoaşte sau nu limba în care e redactat textul, poat~ fi mtere:at.sauI I nforrnaţia oferită de acesta, poate fi mai aproape sau m~l dep~rte in tlffi~ ,

P"~li de momentul/locul producerii textului. Aceste aspecte ~ŞI~u ~umalI II) pot constitui clase de' norme care să explice gradele' dife~lte de

101 rrmţd a receptorilor faţă de coerenta "şirUrilor de semne" propuse ca texte.• pre exemplificare, se poate discuta cazul unor texte produse ca t.~xte

[umallstlce şi acceptate ca atare la momentul TI şi supuse ~ecertărn laIOm sntul T2. ."

Zi Irul urentul din 1929 publica sub titlul generic "Curentul Ardeal~luiII t ('oi pr Z ntau ituaţia din Ardeal. Ne putem pune înt:ebarea m c

III III It'xl I 1111 It ur ntul Ard alului" îşi mai păstrează cahtatea de text

'II '111/, Jl IIfNM I 1"

JIII'/II/ '1 /luI 2004. R /11111 III I 11 ativ, deoarece cititorul dea t 'L. 1111 I III , I ază ca "I/orll/(f/IIci actualitate, în sensul în care eleau In l '" odu J VI emea r , ctlvă. 1/1 aceeaşi situatie se află acumpublic ItI I dIn p rloada comunjst~, care, pe măsură ce îşi pierd receptoriice le a Utn~ ca texte de presă, câştigă un public tânăr, pentru care ScânteiaScâ~teia tineretului, Munca de partid constituie documente ce atestă existenţaunei epoci istorice trecute, ele prezentând un interes ştiinţific sau istoricpentru categorii restrânse de receptori. '

S~ poate, aşadar, considera că acceptabilitatea unui text jurnalistic estemaximă doar atunci când condiţiile receptării (profilul destinatarului unanumit spatiu şi timp) se află în acord cu intenţia de comunicare, ' '

Contextul socio-istoric

o componentă esenţială a situatiei de comunicare şi a procesului de produ-cere/ac~e~t~re a t~xtelor o constituie contextul socio-istoric. Ideologia,caracte~IstlCIle ~oclale, economice, juridice influentează modul de functio-nar~ a srstennnu] mass-media, care, Ia rândul său, impune anumite constrân-gen prOducţiei şi receptării de texte. Constructia textelor de presă este şi~ezulta~l selec~iei il}formaţiilor şi al "filtrării" lor din perspectiva valorilorlde~lo?lce dom~nan!e, a categoriilor sociale puse în valoare de funcţionareaunui SIstem SOCIal.Intr-o lucrare de referinţă (1994), Roger Fowler tratează~e ,lar~, relaţia existentă între producerea textului jurnalistic, specificulms~tul1~I.depres~ şi constrângerile pe care această relaţie le impune jurnaliştilor.

In VIZlUnealUI Fowler, textul de presă este "produsul final al unui procescomplex. care începe cu selecţia sistematică a evenimentelor şi temelor înconfOrmItate cu un set de categorii sociale" (p. 12). EI este considerat înace~aşi .timp, un ~ez~Itat al funcţionării unui sistem instituţional compl;x :inStituţIa de presa ŞI toate celelalte instituţii fundamentale ale societăţii,având drept efect construcţia simbolică a realitătii în conformitate cu anumitevalori socia~e acc~p~ate de categorii largi de receptori, Din această perspec-tivă: te~tUl JUrna~stlc este, funcţional doar în relaţie cu o anume ideologie.InStltu~la de pr~sa, ca ,,~otor" al productiei de texte jurnalistice, funcţio-nează l~tr-un SIstem soclo-politic dat, gestionează resurse materiale, finan-'Iare ŞI umane, asemenea oricărei întreprinderi, are interese economice:nre ~neori a~trene~ză şi interese poli!ice) şi acţionează conform cererii şi

oi rt~l pe o p'laţă, piaţa mass-media, In acest sens, produsul finit (ziarul,misiunea radio- TV, textul de presă) este, în principal, rezultatul actiunii unor

'on tr II r ti 010 ice, Acţionând pe o anumită piaţă, institutia de presă se

HO PRODUCŢIA TEXTULUI JURNALISTIC

ulresează unor consumatori care "se aşteaptă" la anumite reprezentări aler alităţii. Acest fapt generează o selecţie a evenimentelor în conformitate cuun set de valori sociale şi ideologice, iar în acest sens presa apără sistemulsocial din care ea însăşi face parte,

Componenta ideologică este uşor de identificat în cazul unor instituţii dep să care funcţionează în sisteme totalitare. Presa comunistă exploata cuprecădere teme legate de activitatea profesională şi politică a muncitorilor şit ranilor, considerate "clase conducătoare" ale societăţii. De exemplu, înRomânia, în perioada în care legea privind interzicerea avorturilor a generato explozie a avorturilor ilegale, ziarele publicau numeroase poveşti moral iza-toare cu caracter educativ despre familii fericite cu mulţi copii, Ideea pe carepresa o promova era aceea că viaţa de familie nu poate fi cu adevăratmplinită decât în prezenţa unui număr mare de fii şi fiice (colecţia Scânteia

tineretului, 1980-1985, pagina de "Familie"), Deoarece ideologia comunistă.onsidera că sistemul comunist reprezintă cea mai evoluată formă a organi-

zării sociale, critica fenomenelor sociale negative lipsea din paginile ziarelor.Astfel, omuciderea, abandonul familial, prostituţia nu erau consernnate. Atunci.ănd totuşi erau relatate astfel de situaţii, ele nu erau tratate ca fenomene, ceea'o ar fi făcut necesară intervenţia societăţii şi a autorităţilor, ci doar cavenimente marginale, ca "accidente" sociale (colecţia România liberă,

1985-1989, rubrica" Cotidiene" , colecţia cotidianului Informaţia, 1985-1989,rubrica "Aflăm de la Miliţia Capitalei"),

Transformările socio-economice din perioada post-totalitară au antrenat~imodificarea setului de valori promovate de mass-media, Astfel, colecti-vismul şi elogiul proprietăţii colective asupra mijloacelor de producţie şi aprodusului social au fost înlocuite cu individualismul şi cu promovareaIIr eptului la proprietate privată, conform Constituţiei din 2003, Art. 44 (2) :"Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferentti titular", De asemenea, prin intermediul mass-media, au început să circulevnlorile ordinii noi, capitaliste: consensul, transparenţa, domnia legii,IIh rtatea de alegere, pluralismul politic, dreptul la liberă exprimare, iarI III I puse în circulaţie ilustrează sau apără aceste valori. Temele dezvoltateli pr cădere în presa actuală, în "consens" cu valorile sistemului, sunt:

corupţia, privatizarea, retrocedarea caselor şi terenurilor naţionalizate,rrforma, integrarea României în organismele internaţionale (NATO, VE)( 'oi 'ctia Adevărul, România liberă, Evenimentul zilei, 1996-2004),

Ideologia, sistemul de valori şi de reprezentări caracteristice unei epociI 101'1' HHlI unor re irnuri politice, acţionează asupra "comportamentului"Pllll OII ti II 1111'11111 tllur, d I rminând înrr iul sist m de sele tii II niv 1111

"Il, "'II' '"ltNAI,'ST'III

l'Cul/( t 1111categoriilor sociale, al limbii, irrtluenţând în cele din '

fi pre ntttţional pe care aceştia îI activează prin i~termediui ~r:!~~:~:UI

Intenţionalitatea

Constituent indispensabil în procesul de d fi ' , ~ " ,tatea este înţeleasă ca atitudin 1 le ,Imre a textuahtaţu, mtentionali-

ea ocutoru UI faţă de 'tu ' d 'de continutul comunicării d SI aţia e comumcare,

, e receptor de actul co '~ "nalitatea se descrie în relaţie c ' ~ , mumcaru, Intenţia-concretizează în procesul de pl u ~mIţatoruIlProd~cătorul mesajului şi seconfundă cu intenţia de co ,am care a te~tulUl, Intenţionalitatea nu se

mumcare, aceasta din urm ~ f" d Afactor declanşator al activităţi! d ' a un mţeleasă doar ca

e construcps a textul ' 'fi Ade selecţie şi de "tratare" a informa iilo ~I, m uenţănd proceseleînglobează expecta:ţiile provoc t d ţ r, de plamficare, Intenţionalitatea

, a e e asumarea contractul id 'către Instanţa mediatică şi de ăt ' , Ul e comumcare deA , ,ca re Instanţa receproare,In accepna comună, Intenţia jurnalistului f: ~ d A

aceea de a-l convinge de VA idi , aţă e receptor este mtotdeauna, ~ " , efI icnatea unor fapte, declaraţii '" ,

comunicărţ] mtervine în cond't"l A ' opmn. ReuşitaIiU e In care recepto 1'" -cu un sistem de valori comun IA ~ru ŞI jurnalistul opereazăe. n exemplul urmator:

,,,StabiIitatea macroeconomică nu este aran ~, ,Uruunea Europeană în 2007 ' v g tata, Iar aderarea României Ia

nu reprezmta o afac Ah't~n pesimist WIllem Buiter, economistuI- efla ~ ~re mc eiată, a avertizat pe u!lŞI Dezvoltare (BERD) unul dint ~ , Banc,ll,Euro~ene pentru Reconstructieromânească, '. re cel mal man mvestItori străini de pe piata

«~ierderea controhIlui fis cal în Unar' ",avertIsment privind creşterea presiUnilor!s la, Polorua ,ŞI,C~hla reprezintă un~e aderarea se apropie, iar tara trebuie să u~ra buge~lul ŞI,~,I~flatiei, pe măsurămfrastructură mediu ŞI' reab'l't fma~teze mvesnm m creştere pentru

'. ,1 I area sectorului 'cadrul unei întâlniri organizate 1 S' 'A energetIc», a arătat Buiter, în

, " a maIa intre membri a' E ' "zentanp ~I comunităţii investitorilor străini, I xeCutIvUlUI ŞI repre-

Premieruj Adrian Năstase a tinut să d 'afirmând că institutia ar putea da falime e~ re~hca eco~omistului-şef al BERD,rău în România, cum sugerează Buiter, nt m cateva Iuru dacă lucrurile ar sta aşa

BERD are o expunere pe România d ' ,Discursul oficiaIului BERD a contrastat e pest: 2 ml,harde de euro,

Care a evitat să se oprească as puternic cu dIScursul şefului ExecutiVului,, upra punctelor slabe ale R A'"

'llpttolllJ UIII"'O conoml'c Român! d omaniei, inclusiv la. ,« arua are e rez 1 t v '

Ilnu II !tII I nvct elin exneri ~ o va provocan structurale con-I ti II 11111 l' 111I11 '"J1! Il I :;~~~;~~ ~ărilor vecin:, În ul~i~ele luni, inflatiaIIJlII I III , II " 111111, cend~nt, Iar echlhbrele fiscale sunt

""I I OI,", /1 /II' 1111 RtlJt r" (" ontrc între Nă t ', 1I11111l11 I '()() 1) s ase ŞI

"m '.lui stc receptat în conformitate cu intenţia de c?mu~i~are d~ c~titor III ror valori se bazează pe echilibru, raţiune, reahsm Şl lmparţlahtate,

Aşftdar, prezentarea textului jurnalistic ~in p~rspecti~a intenIi,ei de comu-"Ir ire presupune evidenţierea constrângenlor ldeolo~lce car~ mflu~l1ţează'onstrucţia textului, a aspectelor privind tratarea evemmentulm, plamfÎcarea1 'tivităţii de construcţie şi producerea textului în sine.

NI tori care influenţeaza construcţia textuluiI

A cum se arată în unele st\,19~ide specţalitate, activitatea de producere a111 ajelor în mass-media este guvernată de două mari c~.te~orii ce acţi?n~az~

upra activităţii de selecţie şi ierarhizare a informatiilor : '.contradl~ţza Şl-onsensui (Fowler, 1994). Categoriile consensuale, cum ar fi: legalţtatea,

III âeraţia, compromisul, cooperarea, ordtnea, pacea, toler~~ţa, capa~itateati ti construi, transparenţa, onestitatea, realismul, responsabllitatea. raţionali-t uea, imparţialitatea, hărnicia, libertatea de ~legere, egalitatea, su~.sumeazăU serie de valori sociale şi morale care afirmă starea de statu-quo Şl conferătabilitate sistemului. În contradicţie cu aceste valori se află: ilegalitatea,I tremismul, dogmatismul, confruntarea, haosul, violenta, capacitatea de adistruge, lipsa de transparenţă, iraţionalitatea, iresponsabilitateu, mon~-polul/uniformitatea, inegalitatea (Steve Chibnall, 1977). In jgeneral, 111

discursul presei valorile consensului sunt prezentate, explicate, puse învaloare, în timp ce valorile contradicţiei fac obiectul cnticii sau al polemicii.

Relaţia strânsă dintre presă şi ideologia dominantă. a sistemului în carel' a ta funcţionează se evidenţiază în procesulde selectare a tematicii, dar

fenomenelor de limbă. De exemplu, în presa comunistă termeni caproprietate privată, capital, profit apăreau rar, 'şi atu~ci când e~a~ ~.ti1izaţi,

v IU conotaţii negative. Ei reprezentau valorile negative ale socletăţll, Dupăv nlmentele din decembrie 1989, aceşti termeni (şi nu numai ei) şi-au

1 dobândit semnificaţia, revenind la ,:valoarea lor referenţială", în confor-mitate cu valorile culturale ale societăţii.

în viziunea lui Fowler, acest fenomen ilustrează funcţiunea ideologică alimbajului, în condiţiile în care "limba nu este o fereastră transparentă, ci unIn dlu ce structurează şi refractează" caracteristici ale oricărui discurs "reprc-

'/. ntuţional".I ac a una dintre dificultăţile jurnalistului în procesul de "construire"

II 11.1\11\11ti 'rr ~este alegerea stilului potrivit, ţinând seama de "III Il I 1111"X I tii 1111' (,ol/fll/ut, arc e te ideologic, intenţie (evidenţierea v II lUI OII

1\ 1111) ,('t I" /II'. 'II' P rsollall\, individuală (1994, p. 47 \ I

'II 1111 III N II '1'1('

1\ 'UI" actul receptării este un act Jndividual, jurnalistul face un efort sădupteze comunicarea instituţională (specifică instanţei ce produce mesaje)

In sp cificul receptării, 'care se circumscrie comunicării interpersonale. Acestd mers, absolut necesar oricărei comunicări jurnalistice eficiente, se reali-zează prin utilizarea unor modele de comunicare orală:' care îi creeazăcititorului/receptorului "iluzia conversaţională", .~ .

Necesitatea "armonizării comunicaţionale". dintre instanţa producătoarede texte (un sistem instituţional cu mod de comunicare specific) şi cearecept~are (un individ al cărui mod de comunicare specific este conversaţia)reprezintă consecinţa "prăpastiei comunicaţionale" existente între cele douăinstanţe. Această "prăpastie comunicaţională" îi provoacă jurnalistului-celemai mari dificultăţi: pe de o parte pentru că trebuie să prezinte evenimentelein mod veridic, apoi pentru că trebuie să facă acest lucru într-un ;;stil" cu"care receptorul este obişnuit. De aceea, procesele planificării şi construcţieisunt marcate de două fenomene pe care Fowler le denumeşte iluziaobiectivităţii şi iluzia oralităţii... .

Crearea iluziei obiectivităţii are drept consecinţe atragerea şi menţinereainteresului receptorului pentru textul de presă; astfel încât el crede cărealitatea e prezentată aşa cum este. Mulţi receptori ştiu că re~litatea e celmai ~desea deformată în procesulde reflectare, dar o acceptă ca pe unjoc alecărui reguli şi le asumă. Nevoia de "iluzie conversaţională" este diferită înmass-me~ia în funcţie de obiectivul de informare şi de receptor, Astfel, înpresa scnsă tabloidă tLibettateq, Naţional) efortul de creare a iluziilor"obiectivităţii sau conversaţiei este mai mare şi mai vizibil decât în presalu.I,resatăestablis~ment-ului sau în presa "elitelor" (Ziarul financiar, Capital,I ilema, Academza Caţavencuş, publicaţii cu grad mare de elaborare, cu- grijă1 ntru acurateţea informaţiei şi neutralitatea tonului, care îi propun cititoruluio I ctură critică a evenimentelor. I . f

âteva elemente care creează iluzia obiectivităţii în disc~rsul'presei sunt:JlI' z ntarea opi~iei ca fapt, citarea uno~ grupuri (lideri, profesori, experţi)p J11~'U a ~a mal multă autoritate unui punct de vedere, utilizarea părerilorpubli .ului larg pentru a justifica sau impune anumite opinii, selecţia citatelor,III ·1 • strategii de intervievare, cum ar fi aserţiunea cuprinsă în întrebare

(" ' spuneţi despre faptul că la Camera Deputaţilor s-a luat hotărârea ... "),1111 h irea ipotetică ("Ce

A

s-ar fi întâmplat dacă ... "), alegerea unui răspunsIII UlI\I multe posibile:' In procesul de informare, activitatea din presa de

nt stc cel mai puţin influenţată de nevoia de adaptare la public, deoarece1 ,11 'III ştirilor de agenţie este profesionist (instituţiile mass-media), unJ II 'II' nu trebuie captat cu oric pr t, lin public c ar nevoie de o

IIIIl, I 11111 obl tiv, neutră şi, in acelaş! timp, chir . l'1I1U1 ,Ilnlu IlIltl , '. a

• II redactarea ştirilor în agentiile de presă p.u~e în mI. II~C •. UI~

l' hu't lor profesionale ale jurnalismului n:od~rn,. evitând modalităţile facileli tratare a evenimentului (ilustraţii man, tlt!un cuie se c~ c~rp mare de1 t r şi oare "agaţă " cititorul, formule COlocvl~!e ~re~~n~~ 10 titlu sau text)

, le mai multe "trucuri" prin 'care se creeaza "Ilu~llie .. v ••

II activitatea concretă de producere a te~tel~r, i!uZla.oraIUaţll.se concre~prin utilizarea unor elemente de leXICdmhm~aJul colocvial, un~o~l

11, H unor structuri sintactice specifice discursului or~l: prezenţa delct~-("UI'mUlece fac referire la situaţia de discurs: aici, ~ac~lo, atun~:,'

u/tu noi/voi) şi printr-o punere în pagină fragmentată, ,,1Of~rmala ., IIIcne~, utilizarea povestirii ca principal mijloc ~e expresie, ~are

I II It IIzl1plasticitatea limbajului cu scopul de a emoţiona, d~ a :t,~n~e1 pli afectivă a receptorilor, conturează "iluzia conversaţională , 10

I 'ursul promovat prin mass-media. A'

N voia de comunicare directă cu publicul, 'lipsa defeed-back real îi fac peurnnlişti să activeze "iluzia" oralităţii prin folosirea : ~

I xicului colocvial şi a formulelor eliptice: "Cu un picior ~inPD / ?~şa,;Alianţă cu Băsescu", "Finish ca la şotron, Anuţa, 18 lan 1Otr-u~ pICI?r(/:,'venimentulzilei, 13 ianuarie 2004), "Em.isiunii. «Madam» nU-.le bine.Vine Teo cu pielea eiin băţ" (Naţional, 13 ra~uane 2004), "Mar mul~ deJumătate dintre lucrările corectate după două slste~e de evaluare prez1O~ădiferente semnificative, Ocaua mică la notele el~vllor ~e clasa a VIII-a ,

Mi chie urecheat de partid" (Cotidianul, 14 ianuane 2004) ; .': lemen;elor de argou: .Şpagă 300 000 de lei pentru o cursă rapidă cutaxiul la amantă" -(Libertatea, 3 ianuarie 2004);~ .. .. ,I jocurilor de cuv.inte şi a invenţiilor lexicale având rol mcitanv : "S~relotroceni, via Las Vegas, SO-LIA lui Bush", "Boli. tratate cu muzI~ă

bunii, Muzicament" (Naţional, 13 ianuarie 2004), "Prlffi~~l Bra~ovulu.l,loan Ghişe : «PSD a mafiotizat presa»" (Evenimentul zilei, 12 ianuarie

(04) ; . 1 ~ ~ copila1 ndresării directe: "Vă mai amintiţi snoava ~opu ~a 10 ~ar: un .

uita pe fereastră în timp ce mama lui dere.tlca pnn ~casa? (NaţlOna~1 Ianuarie 2004), "Vă daţi seama ce relaţie n~buna am putea avea.o 'lllV ozmâncă şi Dick Morris. Bill Gates ~l ~ade~ Ghe~rghe dl~1Buloşani! Cucul şi calculatorul" (Evenin:entu! Zilei, 14 lanu~r!~?004),, utlliz rii citatului în titlu: "Adrian Ma~ăşolU, şefu~ ~u~ontaţ~l p~ntrurpll . II' IL Le ii 10, îl contrazice pe Ion Iliescu / «Chiriaşilor d10 cas III 'lllllllli1. II' nu li /01 VOI' IW lungi contractele»", "Colegele de detentl

'0111'/II 11. ,

10 • It 'op Iul I

1 I OI': ti 'c să spună? Cum şi-a14 ianuarie 2004) ;

precum ş,i 1'1' /1 t p/o \1 \1 I funcţie] incitative a povestirii: "Moş Racu, unbătrân de 77 do uni, s-a refugiat într-o colibă fără acoperiş din pădUrileMaramureşului / Filozoful munţilor înjură «organizarea lumii»", "De 65 deani se luptă cu handicapul / «Notarul», dactilograful fără mâini" (Evenimentulzilei, 13 ianuarie 2004) sau "Bolnavă de diabet, / O ieşeancă oarbă faceFacultatea de Psihologie" (Nalional, 13 ianuarie 2004).' .

Modalităţile "informale" de punere în pagină - diverse culori, uneori încombinaţii neaşteptate, texte scurte, numeroase modalităţi de ;,ambalare" ainformatiei (chenare, letrine, formate diferite), ilustraţia bogată, paginarea,,~râmitată", rubricizarea excesivă - sunt formule întâlnite în tabloide(Libertatea), în revistele care se adresează publicului feminin (Ioana, OliVia

,Unica, Cosmopolitan), în revistele pentru adolescenti (Bravo, Cool, 21 deani), în revistele care promovează programele TV (TV mania, TV story,Acasă magazin). Această "regie" a informaţiei uşurează contactul cititoruluicu pagina tipărită, având rolul de a "încălzi" relaţia cititorului cu informaţia,care, altfel, este rece şi impersonală.

Procesul selectării faptelor şi declaratiilor ce se pot constitui în evenimentede interes pentru presă premerge activitatea de planificare propriu-zisă atextului.

Un text tipărit într-un cotidian sau într-o publicatie de informal" eneratsste acceptat ca text jurnalistic dacă informeaza despre un v niment dectualitate sau dacă oferă opinii în legătură cu un eveniment d actualitate.

ln această perspectivă, sistemul mass-media este legat de conc ptul deveniment.

Din punct de vedere empiric, prin eveniment se înţelege orice întâmplaredin realitatea înconjurătoare cu o anume semnificaţie pentru un individ saup ntru un grup uman. Din perspectivă subiectivă, eveniment este tot ceea ceI reduce modificări în statutul existenţiaj, social, profesional al unui individ,Prtu extensie, pare rezonabil să afirmăm că sunt acceptate ca evenimente de

tr o comunitate umană acele întâmplări din realitatea înconjurătoare ceJlOI af cta statutul social, moral, afectiv, politic, economic, cultural .al. I ia sau care modifică perceptiile, sentimentele, cunoştinţele, interesele,

r JOi 'tiile indivizilor ce alcătuiesc comunitatea respectivă.( 11111 definim evenimentul prin raportare la informaţie? În mod obişnuit,

lot II" Id veniment este prezentată ca "ocurenţă spatio-temporaIă, antecedent

PR ou TIA TBX'/'ULUJ JURNALISTI

'mII logic, materie care alimentează din afară sistemul mediatic" (Lazăr, în(uman [coord.], 2000, vol. II, p, 106), Evenimentul este de domeniulJ ilului, în timp ce informaţia e de ,natură discursivă, reprezentând produsul,"punerea în formă" a realului. Distincţia eveniment/informaţie nu este o'II stiune de nuanţă, ci una, de fond, ea implicând o altă distincţi,~' fundamen-InUl, aceea dintre realitate şi "producţia mass-media", în acest context texteleurnalistice fiind considerate "consţrucţii simbolice ale realităţii", materia-llznro a discursurilor sociale preexistente şi impărtăşite de grupuri umanenum roase şi din sfere diverse ale societăţii (ibidem), De exemplu, produ-

1\ evenimentului incendierii turnurilor gemene din New York a precedat,,/formaţia, de fapt informaţiile, deoarece, după derularea evenimentului,"It uurea" acestuia s-a făcut diferit în spaţiile publice din New York, Teheran,II, •Moscova, Roma, Sofia, în funcţie de aşteptările receptorilor şi rapidi-I I t cu care ajungeau ştirile, Interesant că, în cazul unui eveniment de un

I 111 nea calibru, pe măsură ce acesta se invecheşte, informaţiile devin maiunltare indiferent de locul de pe glob unde ştirea este tratată. De asemenea,Ir buie reţinut că evenimentul are relevanţă locală (e limitat în timp şispatiu), în timp ce informaţia ca formă discursivă este universală. I

Evenimentul pe care jurnalistul trebuie să-I relateze publicului reprezintăITI teria rară de care activitatea de construcţie a textului jurnalistic n-ar puteaxista, Nu tot ceea ce se întâmplă în realitate a înconjurătoare este tratat cav niment de interes pentru presă, În procesul de selectare a faptelor, a

d claraţiilor cu valoare de informaţie (engl. newsworthiness sau news valueş,d interes pentru un public potenţial, jurnaliştii utilizează un sistem de.rlteril care îi ajută la identificarea valorilor ce conferă unui fapt semnificaţijurnalistică, Aceste valori, avute în vedere în scopul evaluării faptelor dinr ulitate, devin şi mărci ale semnificaţiei jurnalistice în procesul de receptarII me ajului de către cititorii cărora le este adresat mesajul.

Analiza practicilor profesionale a arătat că jurnaliştii au în vedere în\ 'tlvitatea de selecţie, ierarhizare şi construcţie mai multe valori ale infor-"Ulti'i semnificative: proximitatea temporală (actualitate a) ; proximitat 1puU Ul (geografică); neobişnuitul faptelor; personalităţile implicate; cons -'illt le; conflictul; interesul uman, Orice informaţie tratată în texte juma

1 ti se caracterizează prin proximitate temporală (actualitate) şi spaţial( () Irat'ică) (Mencher, 1991, vol. 1; ed. a II-a, 2001), Experienta tinrodură; r şi cea de receptor de texte de presă arată că doar aceste valori 1111

IIl1l un I nrc pentru a califica un fapt ca eveniment semnificativ, dernu LII I 1 ţlnu p ntru a fi transformat în eveniment mediatic, De obicei, crit I III

IIIYII nu« (II hlll('UOII IIZ1'1 f1 cot lat cu consecinţele evenimentului, fi \1

87"(1IIIjJ/oor '1/ 1(', fIIII /11111111 ,,11/11/, "UlII I 1 1

I 11I11 ue persoane implicate),, 'U f)nJ/II/I""I/(I/ II I II II It I 111I,,11' ue.

sic pOlllhll I Il " 1110 ul tiin cartierul Y din Bucu ti d1, reş 1, reţeaua e

Il tmentare 'li II' nu lunelloueze timp de 24 de A' ore, cesta este un fapt de

nctualltate, 1ouI'I "aproape" de bucureşteni. Chiar dacă' 1'" fI" tă' t' " ' Juma iŞtII ar a - auceas 10 orrnaţie, el nu ar trata-o într-un text jurnalisn d - .

â "~ I IC, eoarece este oI1t mplare obişnuită, rara consecinţe semnificative pent " d

' ru grupun man eoameni, care nu presupune un conflict între persoanele' Ii t fi

1, ~ , ... '. , , nnp Ica e, nu a ecteazăp rsona ităţi ale vieţu SOCIale, politice 'culturale (pr. ' )' ._1 ' " oemmenţa , Iar"gradulue interes uman este scăzut, Dacă însă în acelaşi loc di B '1 . '10 ucureşti, reţeaua

t ' alimentare cu apă ar fi defectă timp de o SV t~ , ~, fi" ap amana, aceasta ar putea fi

II In ormaţie de presă, Pnn amp loare întâmp larea ar 'a ' ,, " . ~ ..' vea consecmţe semnifi-ntive asupra comumtăţn afectate, ar putea genera co fli t (A - ~ "LI ", , A n ICe intre cetăţeni ŞI

Il nurustraţta blocului, între administraţia bloc 1'" I ', , u Ul ŞI -pnmaru sectorului)nr spori interesul uman al evenimentului (lipsa d .~ ,

, , " e eapa ar crea problemepeciate familiilor cu nou-născuţi bătrâni bolnav') , li A d. .', I , Imp IOan , eventualnstanţele sarutare, De asemenea dacă în zonă 1 ' '

, , ' ocuieşteo persoană publicăUI\ membru al unei bmecunoscute formaţii pop- 1" '

II' , • reprezentantu unui organism"U ) lC, fiica primarului sau un fost demnitar _ ' ,

, , ~, , COII}.UDISt,ştirea ar avea ov rloare informativă ŞImal mare, deoarece Conform it '1' , ,

I ' ~, , 'cn enu Ulproeminenţeinume e man creeaza ştirile "mari", '

Planificarea

'1 ~la şi ierarhizarea informatiilor în confonnita~te c " )..,., " li ceea Ce convenuonatnumeşte "valoare de 1Oformaţle", reprezintă un pr 'fi' '~ ..

1 J'" oces speci ICaCtIvltaţIIUlIUl rsuce, fără de care nu se poate vorbi de pl 'fi ", ,

1 ' ~, "aDI icarea ŞI "construcţia"I tu III de presă, Forma finala a textului jurnalistic est It I " ~ ..I '1 \ '. . e rezu atu actlVJtaţII() ctare, de selecţie, de Ierarhizare. şi de cond ' fi ' ,

I . " ~ , ensare a m ormaţleifiI jurnalistic nu ofera mformaţia brută la fel d I 'I I " ' , ca, e exemp u, procesul-v I III • /sa este m prealabil tratată sau filtrată" de i .li A' '

. ' ,," e Juma ISt, 10 aşa fel încâtI /H /lOn aşteptărilor publicului, Cu cât rafinarea ' fi ' , , "

I Iii' bli . 10 ormaţier ţme cont-de" I • unui pu IC mal larg, cu atât acceptabilitatea textului iu listi

, III ti mare, ' J ma IStIC

II I mpul procesului de organizare a inform ţ':1 ' '~ .." , a !I or se opereaza selecţii

.U''l'l1·'Vt privind tipul de text, locul acestuia în Contextul' fi " daliII li " ' , " m ormatIv, mo ah-

, I III sive utilizate, cantuatea ŞI calitatea info ţiil ' d A

1.. rma Il or mtro use mI 1111111111' rn. De asemenea, se iau în considerare ibil 1 fi ~,'" pOSI 1e e trans orman

II I III I V III in urma nego 1 rilor dintre instantele afl tA.t a e III comunicare,

""I'n>' '!j -1' rate de Înt IIi ouullun sunt permanent influenţatc d tuaţiali .omunicare, in principal de configuraţia instanţei receptoare şi de posibi-l le perturbări ce pot afecta eficienţa comunicaţională.

Presa de informare selectează în 'grila ei informativă doar acele-informaţiip care publicul se aşteaptă să le găsească într-un cotidian sau săptămânal deinformare.' Sunt considerate demne de interesul publicului numai acelev nimente care conţin informaţii noi (de actualitate) sau neaşteptate, neobiş-

nuit , care "trimit" la schimbări în raport cu o tradiţie statuată convenţionalu care modifică percepţia comună a realităţii. Odată identificată originali-

tat a mesajului, toate informaţiile care structurează evenimentul vor fintroduse în text în relaţie cu ceea ce este nou, semnificativ, inedit, otiginaln mesaj. În conformitate cu noutate a şi importanţa informaţiei care influen-

t ază constructia textului de presă, jurnalistul va coLecta toate informaţiilece vor descrie evenimentul! şi vor Lămuri consecinţele acestuia. Sunt luate înconsiderare consecinţele evenimentului, în măsura în care ele sunr semni-ficative şi influenţează, interesul publicului faţă de evenimentul prezentat.

De exemplu, în cazul accidentelor sau al catastrofelor naturale, problemaconsecinţelor este luată în calcul încă de la prima "avizare" a evenimentului,deoarece consecinţele (morţi, răniţi, persoane salvate, pagube) constituienucleul dur al.ştirilor de această factură. În cazul ştirii privind avalanşa dinMuntii Bucegi, cea mai mare avalanşă cunoscută până acum în România,I rincipala componentă a circumscris informaţia privind consecinţelev nimentului: existenţa victimelor, numărul de morţi (5), condiţiile în care"1 murit, modul în care echipele de Salvamont au luptat pentru recuperareaId vrelor. Această componentă a ştirii generează ŞI interesul uman: reactiile

rud lor, prezentarea (în exces) a informatiilor legate de înmormântări,Il<v tile emoţionante despre curajul celor decedaţi, transformarea victimelorII roi. în relatările (mot evenimente' de felul; reactii ale premierului înI ătură cu accidentul' de vânătoare în care a fost implicat Ilie Sârbu,ministrul agriculturii; canibalul din Rotenburg, primul proces de canibalismdin istoria Germaniei; un muzician din Republica Moldova şi-a vândut unrinichi pentru a-şi cumpăra un saxofon; românca suferindă de cea mai martumoare din lume va fi operată la Bucureşti de o echipă de chirurgi americaniEv nimentuL zilei, ianuarie 2004) accentul nu cade pe consecinte, deoarecl' t a sunt evidente (prin vânzarea rinichiului muzicianul îşi va continuaII tlvitatea, operatia îi va salva sau nu viaţa româncei), ci pe ineditul,xc pţlonalul evenimentului în sine.

O Informatie, oricât de' nouă, semnificativă sau inedită ar fi, nu va "puu în c nf rmitate cu intentia autorului, dacă textul care o contine 11I1

NI)

va ti r d ItI It 11111111 'NI .1 If sibţl publicului o ruta 1 Ş • udr /)aceea, JUI'III' 1111 II I 111 ni Ibstracti, frazele Iun i, stru tur]l I:~"'1H,rboresc III • nv UII I cu functiune stilistică. Pentru fixarea In/hrmulŞI uş.urarea r 'c~pUlril, jurnaliştii "cristalizează" mesajul în jurul unor 'uvllll-cheI~ ~a~ al unor metafore ce au rolul de factor integrator. De as III 11/1 1)accesIiiHlItate crescută necesită o anume redundantă D I 'ideil . " A • e aceea. I Har I

1 or avansate iniţial In altă formă prin explicaţii repetiţu 1'J "(procedee pe ... ~ 'r ,(I/ V111 ,.

care se spnjma şi intertextualitatea) ajută la o /li II buintelegere am' I . '. . . II

. ~ esaju Ul.şI,-,maI ales, la conservarea acestuia. Ace '1IlhlJltat Ieste asigurata -de coeziunea, dar şi de coerenta textului în mă 'acesta of ~ '1' , SUI II II cur

. era reCe?~O~I.or informaţii la care ei se aşteaptă. De exemplu. da'în pagina de pol.ltICa Inter~ă a ziarului România liberă publicăm un lI'ti '01amp~u d~sp~e ultimele everumente politice din Noua Zeelandă, preluat d ntr-opub~~catIe ~l~ Noua Zeelandă, fără să explicăm sau să contextualiz(tlll In1'OI'.matl1l~, ~rIcat de .coerentă şi coezivă va fi fost redactarea articolului, apurlti I

aces~a Intr-un ZIar românesc, la rubrica de evenimente interne va contrariipublicul, acesta neregăsindu-şi sistemul de referinte şi- '. ' )(aşteptăril I d I ~ mCI un raspuns III

1 e sa e . ~ ec~ra. Un articol adaptat aşteptărilor publicului neo-ze IUII-d.ez au va fi mClOdata acceptat ca fiind coerent de publicul ro A 1sistem de reti . t . man, U II t. e~m~e ŞI "aşteptări" diferite, generate de. un alt fond cult 1 1~ Evaluarea

Alnformaţiilor în funcţie de interesul publicului este un criltr;i~

undamenta~ m tr~tarea informaţiilor. O informatie afectează un public mail~r~ sau mal restrans, provoacă reactii imediate, îndepărtate sau nu trezeşte11ICIun fel de ecou O g ~ A

,A • reva In transportul bucureştean trezeşte reac iiInt1~~~t~nd unele decizii ale locuitorilor capitalei: amânarea dePlasă;ii'U CIZll .~n legătură cu modificarea traseului obişnuit, (eventual) alegere~~It,or~IJI~ace de. transport. O grevă generală a lucrătorilor din transporturile

Ioviare ~-ar put~a mteresa pe toti cetăţenii României, afectându-Ie e o~~Jratăde timp ~aI scu~ sau ~ai lungă hotărârile. În realitate, greva gen:rală( 10 transporturIle' feroviar nu-i va atinge direct decât pe cei car . t t'

C depla . e In entlonau, " seze cu ajutorul acestor mijloace de transport, iar greva le-a schimbat

IItcJ~tllle. Pe de altă parte, căsătoria unui înalt personaj din administ ţiPllbIJC~ nu .va decl~nşa r~acţii de tipul celor discutate mai sus (mOdific::::mUIUI de VIaţă sau înlocuIrea unor decizii cu altele), ci doar reacţii emoţionale.

pl"(,)CC~uld.e ~edactare. a te~tului de presă este un proces continuu deIId it C ŞI revlz~Ir~, care ImplIcă o succesiune de evaluări ale informatiilorII tI~ă de deCIZII. Redactarea presupune actiun d planificar r AlizA!

II III I IInIIIII ti Il urat t '. Planl! i II' I r dud J I "1" 't ( II ( IIItI III

IJII 1'1 Il 11111'IIA fI! TU UI JURNALISTI

II c utaro a informaţiilor, ideilor, şi ţ în acest proces, rolul surselor estti t rmlnant. Sursele pot.fi atât de natură imaterială : propria noastră memorie,'\11I )ştlnţele pe care le-am dobândit de-a lungul timpului, modul specific de1 ulăntui logic informaţiile, valorificarea spiritului de observaţie, conver-IItlll diverse, cât şi materiale: persoane fizice, lucrări diverse, documente

011'inle, conferinţe de, presă. Planificarea propriu-zisă a textului constituie111Iproces de organizare a ideilor plecând de la general la particular în\1' siunea următoare: tema ("marginalizarea socială în România"), subiectul

(II 0111rii, o categorie de marginali"), teza sau ideea textului ("şomajul în1'1 1'1' produce fenomene sociale cu 'consecinţe semnificative asupra edu-

~h , ti unografiei, mediului de afaceri, structurii sociale" etc.) şi mesajul("II t r Il numărului de şomeri este' un fenomen negativ, care frâneazăI Ivultur ti armonioasă a societăţii, deci este 'un fenomen ale cărui efecteII bu xmtracarate'')..

li vluuca de planificare a textului jurnalistic ,ţine seama şi de natura şiIlIIpl xitatea evenimentului evidenţiat, de tipul de text pe care .autorul

, III nţla să-I realizeze (ştire, reportaj, anchetă, interviu, comentariu,111111ti), de configuraţia psiho-socială a publicului vizat. În conformitateII I ' p~iudată textualităţii din perspectiva pragmatică, nu poate fi conceput

111I I 'xl Jurnalistic în afara unei activităţi de' planificare desfăşurată delIIiţ t rul-jurnalist cu intenţia "de a atrage şi de a 'menţine interesul' recepto-

t ilu (publicul vizat). Tratarea informaţiei în sensul procesului de planificareI un mecanism care -reglează atât activitatea" de construcţie a textului

lurnnllstic, cât, şi acceptarea' acestuia de' către public. 'După identificarea temei; subiectului, ideii şi mesajului textului, sistemul

II S -1 cţii şi ierarhizări discursive organizează şi planifică discursul în'olllbl'mitate cu unghiul de abordare privilegiat de strategiile de editare.fll//{hlul de abordare, noţiune centrală-in procesul de planificare şi în activi-1\1 II ti construire propriu-zisă a textului, constituie elementul definitoriu alprn maticii textuale; el este şi o componentă a intenţionalităţii, fiind deter-III JlIlI şi d modul de articulare a acceptabilităţii. Astfel; subiectul ales poateII Jl"( '" 'ntat din diverse perspective, luând în considerare mai multe criterii,l' II 'll1H amnă tot atâtea "căi" de acces către informaţie, prin care se pot'1" Il 'Il ontr v rsele, necunoscutele, mizele evenimentului sau fenomenu-1111,(.olllpHJ'atia cu perspectivele oferite de camera de luat vederi sau d ~II' 1/111111li' foto rafiat poate uşura înţelegerea rolului unghiului de abordareII p,'ot' Sili ci planificare a redactării. Acesta focalizează informaţia ~I

hllll III r eeptorului p o "felie" de realitate, ceea ce-l ajută să aibă acI II VI II 1111 /II. I si 'Il Il' mrtoztrat a şi creează condiţiile propice pentru

" 1111"'I(N II '11 OI

xplorar tt ev nlra ntulul/f nout nulul in unsumblullmlficatiilor 'acestuia.Posibile "căi" de acces pentru Înţelegerea unor fenomene pot fi (J~ rr oi

i Flageul, 1998, pp. 26-27) :

prezentarea/descrierea evenimentului ori fenomenului, punându-s a' rupe elementul de noutate, de inedit;

- utilizarea punctele de vedere ale "actorilor": salariaţi/patronl, /1I'O!lIl-cătorl/utilizatori,. individ/societate, instituţie publi 11/ I ~ 1111 iperspectiva analitică, concretizată prin evid nţi " u ,'OIlIPOII lift 101' 1111subdiviziunilor unui produs, eveniment, fenom 11: OII' lull II 111III III III It II

social cu componentele economică, so iaHl, 'chil Itlu/I il ,JlIII J I I /11'"1ţională etc. ;

perspectiva explicativă, ce pune in y Io 1/ 'llllllllll1 III ti f 1'1/1

fapte - consecinţe ;perspectiva temporală, ce presupun Jll' 'It ti IIIIIti \1'1110' '" 10trecut=- viitor, înainte sau după o II II II II I I , I 1, ftermen lung;perspectiva spaţială, având rol în vid JllI I ,10 III t,conduce la o organizare a informaţiilor in tru '11111 dlllliexterior, naţional/internaţional, comunal/regionulll1lllollll, niramură;'nivelul la care se poate situa prezentarea: general/particular, ptu I 1 J III~ Isistem, micro/macro; l ,

luarea în considerare a potenţialului de a crea opoziţii sau contradl 't Iprin raţionamente de tipul: avantaje/dezavantaje, poli pozitivi/poli negativi;abordarea comparativă a fenomenelor prin evidenţierea asemănărilor şi

'- ,

deosebirilor ' ;perspectivele obiective sau subiective, ce au în vedere distiJ;lcţ~a dintreprezentarea faptelor şi judecăţile de valoare.

I

'.,

Diversitatea umană, a fenomenelor, Îritâmplărilor, ideilor şi valorilorolllitituie fundamentul diversităţii unghiurUor de ~bordâre, 'a perspectivelor

Il are le putem lua în considerare în tratarea temelor de interes. De aceealUI poate realiza un inventar exhaustiv al posibilelor unghiuri de ab~rdare.

1\ funcţie de gradul de implicare a publicului, juinalistul selectează şiI , I/'hl:ti ud lnfonnnţl il , nlc e tipul de text jurnalistic (ştire, reportaj,III II( t , lut rvlu, t 01111111/11I oll 'itn/ncgociazJl cu conducer a redactieiIm \1 I Il I~IIh, 11'11 I II III I \1( II JlI III, I 1lI 1I11'~OP \pili ci Interior,

I'IUII II 1( "J IA II 111I1 II IIIHNIt"1 'J'II'\1

, .) în acesta condltll, plCllltjl area activitlJ,ţii de construire apnr SI li li

l11PUh• tât de sistemul de referinţe (obişnuinţe de .lectură,

t xtulu! ~ne seama a , " iitor) al publicului cât şi de elementelecunoştinţe, interese, proiecţia m Vll or , " , 'umstitutive ale evenimentului pe care textul Il prezintă, _

Acceptabilitatea ,

' . , li ăţii acceptabilitatea se referă atât laCOl1st~tuentfiomplţm~ntarv l11tenl107~;tc~~unicare,' la relaţia reală. existentăutltudiaea receptorului.faţă de actp ;" . d I'n'stanta de enunţare despre

' itext ât şi la oeea ce cre e . . '.i

ntre recept?r ş,lteJ}.' ca 'rad de"toleranţă, expectaţii). Ca şil' ceptor (atitudine, sistem de referintecgrş . '.. " v 'tu. ţi de

' , ' , . află în interdependenta cu SI. a laInteationalitatea, ŞI acceptabIhtate~ se " are de intenii~naJitate' D menea mecanismele puse,In m1ş~, , . ' .'...,. .

comunicare. dea~e "n rec~ptor nu acceptă textul ca fiind coerent ŞI CO~ZlV,nu au valoare aca u '"mi ând în felul acesţa schimbul deinformaţii. v, _

ad D~aceeaprocesulde constructiea textelor se declanşeazădoar mpomeoel' ;' . emiţătorul se află în contact direct cu .un posibil rece,ptor sil;u s

tu m care " rdizată social ce îi permite să opereze cu un

~!::!tO::=~:::;e::O:d profilul un~i posibil =<;ptqr. Ac:sta ~ste ş:cazul comunicării prin presă, ~vâ!ldca, specific ?Ptul, Cău~~.~;~o:se~~~struieşte mesaje pentru un public potenţial, de ce e mai m "

,c

Accesibilizarea mesajelor '.'

S· h;1nbul de informaţii prin mass-media se desfăşoară' fii sfe~~ public~,CI.. " li ta! de receptor în măsura m

vehiculează informaţii de interes pub 1C;acc: le~~iă (selectivă cu interescare răspund exigenţelor sal~ de cunoa,ş er~, e rela ionare 'cu mediul.variabil), intereselor sale sociale, de d1vertlsmen~ d

un.se"t!de stereotipii de

;.'. . ltural comun creeazaAltfel 'spus; un umvers cu .'. , .. ,0 ~, l' ib'lă' 'ti "1 . de organizare a acestora într-o forma mte 19I 1percepţie a m ormaţn or ŞI, ,..

unui grup semnificativ de mdl':'l,~1. ,': v' . ; e care oAşadar acceptabilitatea asiinileâză noţiunea de, expectaţie, ~ 1

' . " ducătorul textului crede că receptoru arevalorifică în s:n~ul. '". ca~e pro 1. 're anumite aşteptări. Aşa cumanumite aşteptan, in timp ce ,receptoru a ,', . " 1'. ideal"producătorul te~tului jurnalistic' construieşte o imagine a rect~to~ Ul," car~. , . creează o imagine despre autorul texru Ul, lmagme .

Ş1 receptorul IŞI \, ' .... V" Afirmam anterior că acceptabili-intervine şi influenţează procesul r~ce~t~rn, trmci când condiţiile receptăriitatca unui text jurnalistic este ma~lI~a o~r a. vor fi în acord cu intenţia(profitu! destinatarului, (,m anumu timp ŞI spaţiu)

II" Jl/I N I ,1.'1'1'Il'IJI

ti j c:omun/c'ff! 1111I I II I 111111)/'J textelor jurn 111s~le utll1z il1,j'( O Il ti cittrategll <1 'OII It lIel ('01'0111' al strategiilor de receptare), cer J P nuh

d anticlp 'Z OI' 1.Imtul el I~ttlpt~ri al publicului şi care uşurează proc 'sul tiselectare a textelor,

În :acelaşi timp, prin procedee specifice de limbaj şi cu ajutorul elel!l'lenf' _lor scripto-vizuale, jurnaliştii urmăresc permanent menţinerea sau creştet Il

inreresuju; unui munărcât mai mare de receptori. De asemenea, gradul dobiectivitate sau de subiectivitate perceput de receptor în procesul lecturiipoate influenţa atitudini, credinte" opinii ale acestuia. _,1.'

Din perspectiva teoriilor pragmatice, text jurnalistk:este orice text produspentru, ,a,fi difuzat de. un canal al mass-media, cu 'scopul dea fi acceptatire0eptat de un.public determinat geografic, cu.un-anum, profil'psiho-culturuJ ,De asemenea, textul jurnalistic se constituie ca o ;,cons,truotie~'Jlingvistică fi

realitătii irn,ediate şi se supune unor.constrângeri generate de codul utilizat,de si~t:l(ttiade comunicare şi 'de intenţia actului de comunicare; este produsulunui proces instituţional complex, ce funcţionează în conformitate cu valorişi reguli- specifice institutiei de presă, şi este conceput în conformitate cu"profilul" unui receptor ideal, cu expectaţiile acestula., '.

Productia mass-media a fost definită ca "unjoc" de limbaj având ca scoprealizarea uneLcomunioărieficiente, în' situatia în care mesajul răspunde unornevoi 9ultiIraie şi/sau sociale ale receptorului, În mod simplist, Se poate'spURecă receptorul '.acceptă condiţiile contractului în momentul în care selecteazăcanalul (postul de radio, postul TV, puolicaţia), emisiunea, articolul de fond saureportajul de actualitate, Acceptarea conditiilor contractului lamomentuVTl(al selectiei initiale rnu presupune ~,fidelitate" absolută din partea receptorului'.

dată ce a ales .iurnatut radio, de exemplu, ascultătorul nu este "obligat" (prinasumarea contractului) să-I urmărească în întregime~ O dată cumpărat ziarul,el.titorul nu va fi "obligat" săciteas<:Yătoate articolele şi va opera la mOmentulT2 o selecţie a textelor, iar la momentul T3, chiar, o selecţie a inforÎliatiilordin fiecare text în parte (alegând să citească total sau parţia'Hextele)!

Aceasta înseamnă că interesul receptorului de presă este variabil ,'atât'ulitativ, cât şi cantitativ: el are un interes 'mai ridicat sau înaiscăztit în

ruport cu fiecare mesaj în parte şi îşi propune să recepteze mai mult sau maiputin integral textul propus, Unele cercetări au aratat.că, în general, oameniiit '8C aproximativ 1/5 din conţinutul unui ziar, iar 50% dintre cititori revin

III 'ontinutul ziarului de 2~30ri timp de 24 de ore, deoarece ziarul serveşteI I menr de referinţă în mai multe momente ale zilei _ pentru consultarea

IIIJ)I'I llor d "Mică publicitar ", 1\ "Programului TV", a "Horosoopu lui "(S Iv Ihltff, 1c)9 , p. 171 ,

!'!tOI TIA TIJX'I'ULUI JUI(NAI.I,''I'I('

ontractul dintre emiţător şi receptor nu este o "au' " I I Halul[urnalistic ; el e un "construct mental", rezultat al acceptăril UIIII 111 delniltural. care este activat ori de câte ori situaţia de comunicare o impune.

'1 rmenul cultură este utilizat în sensul studiilor de antropologie culturală,'U dimensiune integratoare a vieţii sociale. Aceasta e considerată o consecinţăIl viziunii potrivit căreia "cultura nu este numai produsul elitelor societăţii ;ca este productivă în sine, deoarece' construieşte categorii cu ajutorul cărorapoate fi definită realitatea socială de zi de zi" (Jensen, 1986, p. 24).

Relaţia dintre emiţător-şi receptorul mesajelor transmise de mass-media afo t comparată cu cea existentă între autorul romanului poliţist şi cititor:" ititorul alege un roman poliţist în cunoştinţă de cauză: cunoaşte termeniiontractului care se stabileşte explicit între autor şi el însuşi şî situează

Iec ura într-un' orizont de aşteptări bine definit şi care grupează şi diferitecaracteristici ale genului" (Lits, 1996, p. 127). Aşadar, receptorul 'alegetextul/mesajul mass-media în cunoştinţă de cauză, conform termenilor con-tractului şi orizontului său de aşteptare.

Stereotipii de receptare

După o definiţie dată de Alex Mucchielli, stereotipurile sunt "reprezentărischematice ale, unui grup cu privire la membrii altor grupuri sau la .anumitesituaţii tipice. Stereotipurile stau la baza creării «modelelor culturale decomunicare», care nu sunt altceva decât «schematizări ale situaţiilor decomunicare cel mai des întâlnite», fiecărui model.de acest fel fiindu-i asociatăo anumită formă de comunicare" (2002; pp. 130-131). Aşa cum se vorbeştedespre modelul comunicării cu autoritatea, al comunicării amicale alcomunicării amoroase, despre modelul şcolar al invăţământului tradiţional,se poate vorbi şi despre comunicarea mediatică. •..

Studiile recente privind mesajele mass-media au evidenţiat semnificaţiasocială şi politică a stereotipurilor, mai cu seamă în contextul reprezentărilormediatice ale rasei, femeilor, relaţiilor politice şi industriale şi ale formelorde devianţă. Aceste studii "au indicat, de exemplu, modurile în care convenţiileşi odurile producţiei de ştiri încurajează forme particulare de stereotiparc,'Il rezultat logic al orientării lor într-un cadru instituţional particular ~intr-un set anume de valori profesionale de informare. Căutarea «extrunrdlnarului» ... şi tendintele spre exagerare şi spectaculos sunt capabile 1111

numai să generezo st r otipuri, dar şi să dea sau să nege legitimitat I

I I ollp irilnr nn tii. 11 m d curent în circulaţie" (O'Sullivan, Harti ,IlIlItlt I , MOlii III1It IV, I kt I 001, p, 318).

!JII uItI t 1'1I11II I I " I I

It1jt~torul (' I I '" ru II • IIm tllsll \ este poslhll. p nit li' III, , 1 II I I J lŞ 1 '/ totiinformatiilo/, ti I 1 .' J ereottpi în ce priveşttl percep ,. Il

I um Ş orgaruzarea (a le d )percepţie repr lnll1principalele garantii de .. a sens . St~rcotipiilo deceea ce se numeşte Îndeobşte 1 t d. stabilitate a sensului , ele asigur

ee ura e recunoaştere CS-a constatat că o inform t' . onvergent cu aceasta. ape nu poate fi receptată d • d •Introdusă' într-o structură d ~ di (M·' ecat acă ea poate fiî e gan tre onn 1978' Ott 198

n sensul acesta, Conceptele de strate i ' 'v en, 7).selective sunt fundamental • g e de lectura, lecturi rapide sau. '. e pentru a Intelege speci fi Iv"JurnalIstIce. Ele sunt de It ti . ~ ICU receptăm textelorSistemul mass-media şi fu

mu. Im

lP ~peratlOnale In cercetările legate de

'. . ncţiona e In- procesul de .JurnalIstice (Richaudeau '1981) T 1 construIre a textelorConsUmatorul de presă reprezintă IPU de .lectură/receptare pe care îl practicăse supun cei ce produc" t t 1co?stran~e~ea cea mai importantă Ia caremass-media se adr;sează .ex ebl~ JurnalIstIce. Aceştia ştiu că discursul

. . unur pu ICeterogen şi grăbtr 1 v "

vanabIl ca' intensitate în fu . d .' . 1 ,a carul Interes esteIl ' nCţle e contInutul mesai 1 . d .Jactorii psiho-socio-econ '. . "u UI, e tipul de text, de

onuci ce pot interveni în timpul receptării: .

. ,,~ând citesc un text, îl citesc în functi " , .~Itua~Iapolitică, de starea mea de spirit J~e ~e cee~ ~e am făcut în ajun, demregIstrat în conversatia cu alt 1 d " " P eocupanle mele, de ceea ce am

1 U , e ceea ce a fost co ilă .mea şco ară, de viata' mea afectivă" (Lits 1996 pi ana mea, de formatia

I " p. 114).S .' '.pecific 'procesului de receptare a textelor di .

modul în care interactione ă . v m mass-medIa este faptul că~ az em iţătonjj cu recepto 1·' .

urmă să opereze permanent lecti ru 11 permue celui dinti o se ecţte a mesajelor . v 1

ion ormitate cu orizontul său d 1 tări ŞI sa e accepte (înJ crura textului jurnalistic este ~;ş;p :n)i paz:ial sau. integral. Prin definitie,tilntifice, cele literare sau' 'd:C ulidase eaivă, cu interes variabil. Textele

1 juri rce, e exemplu sunt/)IU t mai motivati şi care ma 'fi tă un i ,receptate de cititoriCI dHtt1 ce şi-au asumat co t ni eS

Iun .mteres stabil fată de actul de lectură

In ractu specific De ace" 'tlce utilizează o serie de st t ., de co- ea, autom textelor jurna-

ra egu e constructie cor 1 1I c ptare, care le permit să ti . ,o ar a strategiilor de

an tctp-eze onzontul de aşt tări 1 .II' ' U urează procesul de sel ta • ep n a publIcului şi

Of ec re a textelor In acela' ti ." '1 lce de limbaj şi cu aiut Il 1 . ŞI imp, pnn procedee

" om e ementelor script . 1 .1/ III r Ne permanent menţ] o-vizua e, Jurnaliştii

III", ti r ceptori. merea saui creşterea ~nteresului unui număr cât mai

, 'tCI' Olipiile de roc prnr iont pl I i III li 101' d /1 1111 1111

,,01 "I". Il Il pilit "11 o , 1111111

rea~ă o ~lt~ caracteristică a productiei!.i/1. s nalttatea. Serialitatea constă •

ilIe II Iimt r oi Il , 111 1I'II11Ş oral' fix.

II 1'1(( 111111' II II '1111 III JIII(Ni\1.1 'llI'

A II t modalitate de Il J)rodu ' li 111.' mesaje creează nevoi, obişnuintt r otipl! de receptare. în plus, . 1tOJ'JI/u/'IcuW1torii/telespectatoriireceptează

'U III t mal uşor un mesaj, cu cât pot să-i înscrie într-o serie de fenomene, 111 nătoare. în legătură cu aceasta, Umberto Eco a stabilit o tipologie a'ullul'iI serializate, considerândserialitatea un element definitoriu al culturiimod rne ( co, 1993). Prezentarea-jurnalului televizat zilnic, la aceleaşi ore,'p ,rlUa cotidiană/săptămânală/lunară a publicaţiilor constituie modalităţi1v I'S de a exprima serialitatea, comparabile cu romanele poliţiste din La

.\',./ noire sau cu foiletoanele televizate. Analiza efectului de serie raportatIII III 'ursul jurnalistic a condus la constatarea că "jurnalul televizat esteproh thil scria cea mai populară" (Lits, 1996, p. 132). Serialitatea constituieCI provocare importantă pentru dezbaterile contemporane despre mass-media.A l li explică şi faptul că serialul este productia mass-media cu cea mai11I111' audienţă, căreia i se acordă, în ultimii ani, atenţia cea mai mare dinP \It sa managementului instituţiilor mass-media.

Şi presa tipărită exploatează efectul de serie, prin utilizarea rubricilorI II i a ierarhiilor stabile în pagina de ziar,în aşa fel încât recunoaşterea1'" Il 'ipiului serialităţii îi facilitează citit?rului activarea proceselor de lecturăI II,' selectare a mesajelor. Cunoscând importanţa efectului de serie pentru

I "t,lIzarl'tl ltitorilor, unii jurnalişti îl exploatează explicit în construcţiaI xl 101', D . emplu, editorialele semnate de Ion Cristoiu (perioada 1997-1999)II wl III li 1· îvenimenud zilei şi, ulterior, în Naţional, în care acesta1111ud II srrt« editorialelor pe aceeaşi temă .. Strategia jurnalistului este1111111I111 cu rnanifestările-standard ale serialităţii : a) anunţarea temei tratat

JII II IlIh I I II titlului seriei; b) fixarea tipului de serialitate (cu continuare)II II V II '/,II' Il cititorului ş1 numerotarea textului (1, 2,' 3); c) amănarea'III' III , I pentru ultimul text din. serie, cu scopul de a crea nevoia cititorului

1 t I ,t!ol1ulUcntele jurnalistului, până la ultimul ,;serial ".II 1111I s-a evidentiat până acum, receptarea textelor jurnalistice est

/Jt1 rţlu I , ,\'1'1 ctivă, ierarhizată;' numai rareori ea poate fi integrală, eli

III I OIlSI'Ullt.îll aceste condiţii, interesul destinatarului pentru mesajul11I1 -III dia poate fi caracterizat ca variabil. O altă însuşire a discursului1'1 Olllovntprin mass-media este serialitatea. Ea creează stereotipii de receptare

1 urează selecţia mesajelor.Din analiza standardelor textualităţii raportate la producţia mass-medl I

\Il d sprins o serie de constatări care, coroborate, ar putea da seama dtIl ilficul textului jurnalistic.

VI

Consideraţii /1,UI/

Un text este ac '. J>tn~CII text jurnalistic numai în contextul unui suportcuno~~ut de public (ZIar, program de radio, de televiziune sau fluxul uneiagenţll de presă). r

A sp~ne că planificarea şi construcţia textului jurnalistic se desfăşoară înconf~rmI~ate cu aştept~rile l!ublicului vizat, cu intentia de a atrage şi de amenţm~ .mter~su.l pubticutut, este acelaşi lucru cu a afirma că acceptareatextului J~rnah~~lc de~inde de satisfacerea aşteptărilor publicului.. Selectarea ŞIIerarhIzarea informatiilor, în conformitate cu ceea ce conven-

tlO~a~ s~. ?umeşte valoarea de informaţie, reprezintă un proces specificactlvltăţll ~urnalistice, fără de care nu se poate vorbi de "planificarea" şi"construCţIa" textului jurnalistic.

Acceptabilitatea textului jurnalistic se manifestă în conditiile . _t .. . . , ~ unei cons rucţu accesibile a mesajului lingvistic, o anume redundanţă fiind necesarăpent:u ~conservarea mesajului. Acceptabilitatea unui text de acest fel estemaxlI~a .doar .atun~i când condiţiile receptării (profilul destinatarului, unanumit timp ŞI spaţiu) se află în acord cu intenţia de comunicare.

Teme şi aplicaţii

1. Prec~zaţi c~r~ sunt aspectele ce descriu situaţia ~e comunicare pentru untext jurnalistic.

2. Identificaţi. şi c~~parati codurile scripto-vizuale caracteristice ziaruluiAde~ă:ul .~I cotIdIanuhţi Libertatea. Comentaţi consecinţele în planulp~afilfIcăru, construcţiei şi acceptării produselor mediatice pentru fiecaredintre cele două publicaţii. "

Luaţi î~ consid~rare şi analizaţi cum funcţionează modalităţilede adecvarea mesa!elor la sistemul de expectaţii ale publicului în cazul săptămânaluluimaga~I~ ~ormula AS. Identificaţi cel puţin 5 modalităţi de adecvare(pra~t~cI.ŞIproce~urijurnalistice, modalităţi de redactare, aspecte lingvisticeşi StIh~tIce) la diversele expectaţii ale publicului revistei.

1,. Ar~t~tl cum funcţionează "proximitatea,temporaIă" ca operator al coe-I nţeJ în tex~ele de mai jos. Identificaţi marcatorii lingvistici ai actualităţii~i comentaţt,

"nditurll Ud. l' 1O"':t,onturi propun o nouă traducere al' dI I " . romanu UI e SuccesII II J lin C lnv Il, (1/1111, II III' OI dill f1llpl1rut in primii ani după revolutie),II II IIhll ! J I I III I II Itll ( 1111'" II' I (' I II P 1'1 111 XII' mitat II liti~l( a

JlI(OI \)( "!'IA '1'1 I in. I J I NAlI. "

Il III SIli apoI' , S ănteietoare sub bolta cerului tropical. Se tnălţa pe ~n v 1'1'nlln , nconjurată de o centură de verdeaţă, iar mai departe verdele jun 1

Il rd Il în azurul mării şi marea se topea în nesfârşitul zării, Văzută dIpn pe, hangi işi pierdea farmecul şi se înfăţişa cum era de f~~t - o închiso~r1 pin aroare şi cumplită ... Acum, în aceste celule, pe culoare ŞI In toate colt~nloI ' tloanele se aflau cam opt mii de oameni. Majoritatea englezi şi austraheni,tlva neozeelandezi şi canadieni - rămăşiţele trupe~or din c~~ania ~x.trem"

-ori ntală" (,,0 carte pe zi / James Clavell, King Rat, LIder, 2003 ,In Cotidianul,() ianuarie 2004, p. 9) ;°dată cu actiunile de restaurare a clădirilor din Centrul Vechi al oraşului

U l~ Mare (desfăşurate în cadrul proiectului "Millenium III"), s-au găsit maimulte obiecte de importanţă istorică, La Muzeul Judetean Maramureş a avut loco pr zentare a ceea ce s-a descoperit până în prezent. Cu acest prilej, a~ fos~pl' zenţi reprezentantii primăriei Baia Mare, ai firmei care execută lucrările, alMini terului Culturii şi Cultelor şi ai Muzeului Judetean. Muzeograful Dan Pop

declarat că la fata locului au fost descoperite fragmente din ceramică, oase,vase, obiecte din sticlă, fier din secolele XV-XIX, care au intrat în patrimoniulMuzeului. ° par e dintre acestea au fost restaurate, iar restul sunt în curs der staurare, Până în 15 martie, când este stabilită data finalizării lucrărilor de, rcetare arheologică, există încă posibilitatea să fie descoperite şi alte obiecte. pot completa informatiile istorice cu privire la evoluţia oraşului Baia Mare"(aia Mare / în Centrul Vechi s-au descoperit obiecte din secolele XV-XIX","oudianul, 20 ianuarie 2004, p. 9).

în ce termeni prezentaţi (descrieţi) publicaţii care nu mai apar astăzi:Baricada (1990), Scânteia poporului (decembrie 1989), Tineretul liber(1990-1993), Literatură, Arte, Idei (suplimentul publicaţiei Cotidianul,199 , '94, '95)? Fac ele parte din mass-media? Ce funcţii au? Cum se

nservă în sistemul mass-media?(1, n pLicaţiaspectele pe care le consideraţi importante ale intenţionalităţii

acceptabllitătii în relaţie cu textul jurnalistic.1, um apără presa sistemul ideologic de care apartine? Identificaţi eate-

rlile sociale pe care mass-media le ilustrează. Analizaţi publicaţii, ttdiene, reviste magazin, reviste specializate, presă umoristică. Iden-t fi 'ati maximum 10 categorii consensuale pe care se construiesc mesajelemass-media actuale.

ti. Ar ~tati care sunt mărcile obiectivităţii, tăcând referire la un editorial dinIW /la r mână actuală.Iti 'nti'flcatimărcile lingvistice cu ajutorul cărora se creează "iluzia" conver-

l\lonaUi în textele mas -media. Luaţi în considerare următoarele texte:

" ni ro< r iJll1rn n 1\' \ \ 1111 11\ ti n Evenimentul zilei, marti) o femeie fi

I 1) mI, u 170 II III 11\11I 1\pr dat-o politiei, ce mai contează

II II • 1)1)

III tltlltlll ultural 1{ m \1 I

R 1 Mihai 1 a fost pr tll II IIetambă şi a căinat, cu Il '/,111I li l' C dil, soarta culturii române şi Il cr al r 101'ei. Numai că, susţine România liberă .în editorialul semnat de Ileana uca lu,«Toate aceste acţiuni cu deviză culturală n-au decât un scop, atragerea Int •lectualităţii, spre a fi folosită drept masă de manevră electorală». Cei d luputere vor, subliniază dna Lucaciu, «ca la carnavalul electoral artiştii să-lsusţină».' pat s-o liniştesc pe editorialista României libere. «Artiştii» care VOI'

susţine actuala putere vor fi aceiaşi care au mai susţinut-o: alde Săraru, Păunescu,Mironov ... Şi ca să rămân tot în zona culturii, e clar că apar în fiecare zi noiintelectuali. De exemplu, dl Bulucea, care după ce a citit cărţile semnate deIliescu şi Năstase a declarat (Evenimentul zilei, miercuri): «Sunt cărţi scriseatât de bine, încât te ridică în picioare 'de emoţie». Excitaţia dlui Bulucea în fataunor cărţi este înduioşătoare. Am cunoscut intelectuali care aveau erecţii cândciteau o carte bună. De bună seamă, cărţile citite de dlBulucea nu erau 'chiaratât de grozave încât să-I ducă până la o erecţie ... " ("Cuvântul carenemulţumeşte",Academia Caţavencu, 2 februarie 2004, p. 5);

\' ,1' "

"Guvernul şi-a scos trâmbiţele de primăvară la soare şi a anuntat pompos şifoarte solemn. că, ne aflăm în «stare de creştere economică». Noi ascultămtrâmbiţele şi apoi ne uităm în jur, să vedem' minunea, circulând măcar în grabăprin pieţe, prin întreprinderi, pe ogoare sau pe străzi. Dacă urmăreşti creştereaeconomică sau un escadron de extratereştri pare, a fi, unul şi acelaşi lucru. Şiextratereştrii, şi creşterea economică românească poartă pecetea' invizibilului.Doar guvernanţii, cu ochii lor paranormali, mai mult scufundaţi în cifre şi-nhârţoage, în birouri şi pe scaune rotitoare decât în realitatea economică, vădcreşteri ,peste creşteri. Tot ce creşte pe hârtiile guvernamentale nu se regăseşteîn mod serios, pe uliţele norocoase ale .realităţii.

... Pe la noi aleargă mai mult depresiile, grijile, nevoile, durerile şi dorinţeleînflăcărare decât realităţile, împlinirile ,şi realizările. Optimismul oamenilorpolitici apare mai degrabă ca un fel de a râde lângă-unul care tocmai face infarctsau lângă funia umedă a spânzuratului. Sau de a râde şi a striga: «Organuliubitor al acestui of9 este şi mai iubitor acum, gratie politicilor noastre m'ărete»sau «i-am dat cinciIei pentru o pâine, 'acum poate amâna momentul spânzu-rătorii». Fireşte, umorul negru nu prea este specific românesc, dar încape, prinpoliticile noastre cu vârf şi îndesat, sub formă de reflectie socială foarte-foarteserioasă. Politicienii devin un fel de filozofi abstracţi, care vorbesc despre unadevăr «cosmic» pe care nu-l simte nimeni. Ce spun hârtiile? Păi ce contează?Hârtiile spun multe. Şi la tribunal, şi prin casele noastre, şi la administratiablocului. Dar cât de reală este hârtia postrevoluţionară, cât de sănătoasă esteC ncluzia prezentată de ea putem verifica în realitatea imediată" ("Creştereaeconomică şi extratereştrii" [editorial], Naţional, 9 martie 2004).

10. Analizaţi, tot dir p r P tiva modalităţilor de a crea "iluzia" conversaţio-nlll tn ma,S-111 ci 1, Il I 11\ 1 t c ldianului Naţional, precum şi paginileI 11\ In' ti pl III I IIllIhl ,1 '1/(/,111I1, nşav /'1 u.

I'It Il 'flA '1B '\'111\11 IIiIINAI.l '1'1 '1011

. . .. 'f ce accesibil textul următor :II. Ar tati ce procedee s-au utilizat pentru a a

', . Adrian Năstase să-i îmbrobodeasd\ pe" eaba ~~ jnc~rc~t. Ion Ihes~:s !~ns frontleres». (cea mai prestigioasă di~

11\11' '1, ntanţu asoclaţl:l «Rep?rt ~:. ') Ca şi la Uniunea Europeană, cel\11111 n materie de aparare ~,hbertaţl~ pţr~s:l~am care este situaţia libertăţii de.1 II ~Rcp?rters s~ns frontleres>::~~n t:l:viziunile sting lampa şi se f~c că nu• 1" mure 1D ţara 1D ~are, la un , rind luminile şi pun protectoareV .1 mnrile fraude. ŞI, tot ca la ~n sBe~nl'ap care arătând ca unul beat într-o

ărât ca Gregonan IVO aru , dIII Il ionre pe u~ ~ sus de tru e antrenate să-I prindă pe Bin,La enolod de penf<:.ne, e l~at ~~di t ficfalii români sunt fie de rea-credinţă, fie

'1' mă face sa cred ca unu l~ re ~ f tul că la Timişoara unii activişti sauti -tuI. d~ s~raci cu duhul? Buna~~~:ţi~~rcun;scutei asociaţii internaţionale căIlproplaţl al PS.D.au spus :epr~ze Partidul România Mare. Vă daţi seama ceEvenimentul Zilei are l.eg~tun cu. . t de România Mare cum esteproşti! Evenim~ntul r: este un ziar ~pr~it:gări budişti săraci! În loc să îşipartidul lui Adnan Nastase de o grupare. e. ist şi pentru alungarea din presă a

. . di pentru agresarea unui zian lxpnme 1D ignarea ... 1 Timi oara bat câmpii despre Evenimentualtuia (Eugen Sasu), oficIaI~1~e. a .Ş ă ! De ce? Răspunsul este destulzilei şi intoxică o mare asocla.ţ:.~~te:~~i::a~ ;ersonaje faţă de jurnaliştii liberid simplu. Pent~ a mabrca~Stla~;"e(~venimentul zilei, 1 aprilie 2004).i faţă de o presa nesu or on

. t modalităţile prin care se încearcă accesibilizarea textului. Arătaţi care sunde mai jos:

. . ânească a asigurărilor gene-OMNIASIG, a treia companie de pe .pI~~.rom. ~. A'GIRomânia în

" % di ţi nile societăţn de aSlguran rv 'rale, a cumpărat ~o o I~ ac ed ţ' . lansată de această din urmă companiecadrul ofertei publice de vanzare e ac iurupe Rasdaq, încheiată ieri... . . . mniasi a cumpărat 388 000 de

Cu 1 3 milioane euro (52 miliarde lei), O ". g ,. f . 405 dinl • '1 preţul de 135 000 lei pe acţiune, ceea ce 11va con entlcţlum, a

nCţiunile AGI România. f . 480 255 de acţiuni (adică 72,8 % din totalulAGI a vândut în cad~l o ert;1 1 d "135 000 lei/acţiune, astfel încât îşi

aCţiunilor operate spre vanzar~ .a pre~ e până la 3 milioane de euro ... "va majora capitalul cu 1,? mitioane e euro,(Ziarul financiar, 31 martie 2004).

Compoziţia

În relaţie cu terminologia folosită anterior, compoziţia se referă la producereaşi construcţia textelor. În lucrările clasice de retorică şi stilistică; compoziţiaÎnseamnă un ansamblu de reguli pe care autorii le aplică în scopul de a-şiatrage încrederea auditoriului. Exigenţele oricărei compoziţii clasice eraunaturaleţe a , claritatea şi măsura (control al stilului, al oricărui exces decomunicare sau de ornare). Comentând calităţile compoziţiei prozei şi poezieigreceşti, Nietzsche, de exemplu, "şi-a dat seama că naturaleţe a şi claritate aprozei şi poeziei greceşti erau rezultatul unor reguli uluitor de complicatepentru mentalitatea modernă şi n-a putut spune altfel decât că «grecii dansauîn lanţuri»" (Florescu, 1973, p. 59). Aşadar, orice compozitie presupunereguli utilizate în cadrul unei teorii a genurilor. Astfel, compoziţia tragedieiantice şi a celei clasice franceze presupunea unitatea de timp, loc şi acţiune(actiunea se petrecea în acelaşi loc, timp de 24 de ore), opera oratorică aveain Antichitate întotdeauna următoarea structură: exordium (captarea bunăvoin-ţei, atenţiei), narratio (expunerea faptelor), argumentatio (probele materialeşi argumentele), peroratio (recapitulare a şi apelul la auditoriu). De asemenea,ca regulă generală, se ştie că naraţiune a cunoaşte următoarele "momente " :expoziţiunea (prezentarea locului, a timpului şi a personajelor), intriga (acelmoment care "provoacă" actiunea şi dezvoltarea acesteia), dezvoltarea fapte-lor (prezentarea evenimentelor în complexitatea lor şi a istoriei personajelor),punctul culminant (momentul de maximă tensiune a povestirii), deznodământul(finalul acţiunii). Compoziţie înseamnă, aşadar, identificarea şi asamblareaunor structuri textuale diverse într-un tot cu finalitate unică, în conformitatecu un sistem de reguli prestabilite. Din această sferă de interes fac parte şipracticile discursive care permit selectarea modalităţilor de exprimare a"spuselor" unei persoane şi inserarea acestora în texte diverse. Din aceastăperspectivă, introducerea în discuţie a problematic ii .stiluritor" limbii (moda-llt~ti ti 1\ li III IT a discursului şi de citare a "spuselor" unei persoane) şi aco r 1/111 I I II r, ot 1 ca fapte de limbă, d stil. dar şi ca procedee de

'1 "U 'l'IA 'I'IiX'1 U UI J 1 NAI.IS'I'I '\() I{v.

, d li itare mai precisă a ceea ce se înt le t11

'ollstructie ~ tex~elor, ofer~. ~ e~: irea în acest sens a sferei de inţel s amod obişnUlt pnn compOZIţIe. g s: rul ei din domeniul retoricii, al

.. d oziţie conduce la tranSle .noţiunIl e comp . . '1 Andomeniul teoriei textului.t odei literare şi al teortei genun or, 1

h"\lctura textelor jurnalisţice. textului 'urnalistic se concretizează prin

lIItllţiile specifice de p:oducere a. texullui particulare şi elaborate, caret vlU1ţi de plani~c.arAeŞI constructie ara matice introduse şi dezvoltate înIt fi descrise utilizând concept~le p g. structia" textului jurnalistic

. A tfel plamficarea ŞI "con ~'upitolele antenoare. strei, v '1 publicului vizat cu intenţia de ae desfăşoară în con!orm.itate cu aştep~a~l eUn corolar al a~tivităţii de con-

atrage şi de a menune mteresul ~;;:li~~~~a textului jurnalistic, care depindetrucţie este q,cceptarea.sau ac~~? ului în condiţiile unei "construcţii" acce-

de satisfacerea aşteptănlor pu IC .' . ă contactul cu receptorul şistbile a mesaj~lui lingdvistilCfi·~~:~l:;~:it:;:~: construire, ce se desfăşoară

servă mesajul. Pro usu mi . .,~n:e anumiţi parametri socio'-lingvistici, este textul Jurnahsttc,

Piramida inversată. . 1 te o realitate culturală, toată lumea e de

ln conformitate cu Ideea că zla:"~ ~: A tr-un ziar (o publicaţie cotidiană sauacord că majoritatea textelor npan .e 'l~ Tot în acord cu modelele culturale,I1pt~mânală de informare) sunt artlc~ e.. unt acceptate ca articole dacă

. ţinutul unUl ZIar s .t xtele ce alcătules~ c~n 1 . ) titlu _ text sau b) titlu - şapou -r pund formal unel~ dintre ~ch~~e :~ s:nt semnate, reprezintă punctul det t, sunt semn~te.' l.a: atunci candes re evenimente de actualitate.vedere al redacţIeI ŞI.mformează he; i titlu _ text, funcţia şapoului este

În textele constrult~ ~~nform se e7e

fr atta ue, amorce, engl. lead), cpr luată de paragrafullmţtal ~l textullu ( 'cI'zân~ acţiune a autorul/autorii,

1 1 d ezuma evemmentu, pre ' fullf ro u e ar. ., Atât titlul cât şi şapoul sau paragraIrcumstanţele relevante ale acţIUnll. iutorul cărora se ierarhizeaz

\lll~ini e constituie în segmente dtextuale ctu tuaJlui O ierarhizare sp cifid I•• A' 1 şi după re actarea ex .

Informaţiile in nmpu . . ifică a textului potrivit Id iiI\'lormaţii1or cond~c: ~a o co:!o:~~~~~~ee~şteptări de lec;udi.I tlul 1 para rafullmţlal cr l' \ III 'ultural amctl au xlst uum tu I

1\ lu '1' 1'11 d r ~ rin\ t, 1\ I Il, \1 X pţln l polo l c ir li t 11

-1 I \l(llo 1\1 I """,!Il Il I , '

MI'Ii'111 10\

(pe crit fii 1 IUl'\ 1111 l' ) 1111 I tld~ul direct şi cel indirect au C11lltJmt/, 10 IIcelelalte Jlst tul slmpl Inventare ale modalităţilor stiti ti e diver» Ilcare le utilizează jurnaliştii în exerciţiul cotidian al redactării de t xt ,

Aspectul formal al unui text jurnalistic influenţează structura textului. II

acest sens, van Dijk consideră că elementele constitutive ale textului jurnnlistio : titlul, şapoul sau paragraful iniţial.faptele, consecinţele, "fundalul"(engl. background), reacţiile verbale ale protagoniştilor reprezintă ma rostructuri specifice textului jurnalistic (1988). Schema textuală propusă dvan Dijk este utilă cercetării, deoarece ea permite descrierea textelor cun Ii~

cute/acceptate ca texte jurnalistice. Autorul identifică elemente structuralcare aparţin fără nici un dubiu construcţiei textelor jurnalistice, cum ar fi :titlul, şapoul sau paragraful iniţial (lead). Celelalte elemente prezentate dovan Dijk, faptele, consecinţele, fundalul (contextul), reacţiile verbale, nusunt specifice numai construcţiei textelor jurnalistice, ci oricărui tip de textnarativ. Se poate de asemenea constata că "macrostructurile" textuale pro-puse nu decurg dintr-un criteriu unic de clasificare. Astfel, termeni precum"fapt" / "eveniment" aparţin câmpului semantic al naraţiunii, în timp ce"reacţii verbale" nu aparţine aceluiaşi câmp semantic. Pe de altă parte, nicititlul nu constituie un element specific producţiei jurnalistice.J Totuşi, structura propusă de van Dijk deschide discuţia în legătură cu douădintre .caracteristicile textului jurnalistic: construcţia "în -trepte" sau "încascadă" ,(engl. installment structure), care decurge din faptul că elementeleinformative sunt prezentate în ordinea descrescătoare a importanţei lor."'

Structura "în cascadă" de care vorbeşte van Dijk este cunoscută jurna-liştilor sub denumirea de "piramidă inversată" sau ,',răsturnată" şi estereprezentată sub forma unei piramide cu vârful în jos', alcătuită din treisecvenţe textuale: baza piramidei, care constituie cea-mai importantă structurătextuală (paragraful introductiv sau lead), corpul textului (contextul) şi frazasau paragraful final. Secvenţa textuală cea mai importantă este lead-ul, careoferă răspunsuri-la întrebările ce individualizează o informaţie de alta, carecreează reperele narativ-referenţiale ale unei informaţii de presă: Cine Y.Ce ? Unde? Când? Cum? , eventual: De ce? Un lead puternic înseamnăo introducere care transmite într-un paragraf informaţiile fundamentale legatede un eveniment de actualitate, în mod coeziv şi coerent. În paragraful!paragrafele următoare (background) este prezentat cadrul de desfăşurare av nimentelor sau se amplifică informaţiile deja anunţate în lead, pentru a fi

111 i uşor in~ 1 t şi receptate de către cititori. Finalul ştirii conţine infor-"'Itlll d li 1II II, 1mai putin s mnlfl ativ , acele informaţii care ar put a

1 Il I I It' '1 1, '0 r 11\11 tirii.

1/1 "MIII II 'TIA 'I'IlXTU UJ JURNALI '1'1 '

A 'castă construcţl t xtuală este specifică comunicării jurnali tico, 11111d,'II tructură, unicul tip de text care individualizează textele jurnalistice fatl

ti alte tipuri de texte (poetice, ştiinţifice, explicative). Ea este adaptatăaspectelor pragmatice ale comunicării jurnalistice şi reprezintă suportul celni J important pentru ca receptarea să devină efectivă şi comunicarea să fict!fl t ntă. Utilizarea structurii "piramidei inversate" sau "răsturnate" standar-dlz ază activitatea de producere a textelor, fiind un sprijin major în ierarhi-

r a informaţiilor, în redactarea şi în alegerea titlului. De asemenea, ea aref ete şi în receptare: uşurează şi ordonează lectura, satisface curiozitatea.

Tipul de text care concretizează structura piramidei inversate este ştirea,t xtul de presă cu gradul cel mai mare de neutralitate (jurnalistul "se

cunde" în spatele faptelor) şi de concizie. Ştirea îşi organizează informatiiledupă criteriul relevanţei acestora în relaţie cu un eveniment de actualitate şiu sistemul de aşteptări ale publicului.

Astfel, primul element de captare îl .reprezintă titlul, în care fie seIntroduce o informaţie de interes dintre cele care circumscriu evenimentul,fi e realizează un rezumat al evenimentului. De exemplu, "Muzica ar puteafi interzisă în şcolile din Kuweit" (Libertatea, 5 ianuarie 2004) face parte dinprima categorie de tiluri şi, cu toate că informatia este dubitativă ("ar puteafi interzisă"), ea stârneşte curiozitatea cititorului. Primul paragraf (lead) alt xtului dezvoltă şi concretizează informatia din titlu, răspunzând lantrebările Cine? Ce? Unde? Cum? Din ce cauză.i : "Un deputat

kuweitian a anunţat că va conlucra cu alţi deputaţi în vederea interziceriipr dări! muzicii în şcolile emiratului, catalogând această activitate dreptpi rdere de timp". În lead informatiile privind cauzele evenimentului suntv 8i, ceea ce menţine curiozitatea cititorului; în ansamblu, însă.. lead-uloferă suficiente informaţii pentru ca un cititor cu o strategie de lecturăd cidă dacă va citi textul în continuare sau nu.

Paragraful următor conferă mai multă precizie răspunsurilor la intr •b rile: Cine? (numele complet), Cum? ("să înainteze această propunerp ntru dezbateri în cadrul parlamentului"), Când? ("săptămâna viitoare" ,lin cecauză? ("catalogând muzica drept antiislamică"): "Deputatul DaihalluhBuramla al Mutairi a afirmat că ar fi posibil să înainteze această propun I

p ntru d zbateri in cadrul parlamentului, ce se va întruni săptămâna viito tintr- Ş dintă privind si tomul <lm' It ollul li Il mirat. «Lectiile d mu .'up timpul 1 vll r, I h vr un câştig din c t.

I lut nu I trlm I OI IY , ' nt , ci pentru ,1'1111 \1

t t nt I III , ItI It, on ld r d pu: halti, I , MIt ,d J t

"' 1I$I)n 'UZ 11 prOP1I1Iislllm1c~". ( I <.1se/plln LI un urs d du ' It

Ultimul paragraf 'olltln tit intl.. . ..d profesie", Mutairi este dep t t . lor~aţll despre InItiatorul legii ( m dJ'

. u a IS amist) ceea ce' "evenunentului ( la ultimele al . 1 ..' permIte contextualizal' il40 % din voturi"")' Med' d ege!I .eglslatlve", "forţele islamiste au câştigat

'" IC e proteSle Muta" b .În parlamentul kuweitian în urma 1 ril ~I a o nnur un mandat de deputatun adevărat succes pentru fo t la e~el ~r leglslative din iulie, care au constituit

S rţe e IS amrsts câştig~ttructura compozitională . '. '. a oare a 40 % din locuri".

reprezintă înCă) un mit" ala "plr~nl1d~I Inversate" a reprezentat (şi mal'" preseI scnse A A

secolului al XX-lea conside A d ~ , Incepand cu deceniile 6-7 ale• 1'. " .'. ran u-se ca modul acesta . 1

a Inlormaţll10r constituie ti ~ . partrcu ar de organizare. '. ~ orma textuala cu maximă f' +>: A

JurnalIstIca. Ea răspunde aşte tă '1 . e IClen}<lIn comunicareaefi' x » p an or publIcului şi CI'retenta , concept operatio 1 A •• onceptu ui de " lectură. na In mass-medIa . d .rapidă, lectura seleaivă lectu . . v prIn envatele lui: lecturaP· idei . «iectura parţzala. A organiza inf " A

iranu el inversare înseamnă a Ii . fi . 1 ormaţll1e In structuraUlsându-i receptorului posl'bI'I't tlVradln Ormatla esenţială în primul paragraf1 1 1 a ea e a alege ti . ,

ctură, în functie de starea şi d . con Inuarea sau renuntarea la. 1 e Interesele sale de As mamfestă considera tie fată de rece '. moment. In felul acesta,

respect şi încredere reciprocă. între ~toă'r, st~bI~I~du-se o relatie bazată peemrţ tor ŞI CItItor.

Caracterul na~ati~-referenJial

-a discutat desp~e textu] jurnalistic ca des . . '1 grafică, parte a sistemului mas di pre o umtate tematICă, lingvistică

d s-me la a cărei fun t' .c ea e a relata despre evenimente bl: cţtune Importantă este

mult o descriere a textului jurnal] ti Pdu

A

lce. For~~larea de mai sus e mai. IS IC ecat o defimţle '. A

ns, ştirea este considerată text' 1" propnu-zlsă. In acestontextul ziarului care reiat 'ă jurna. IStIC standard, delimitat grafic în

. ' . eaz evemmente de . t .r nte, ŞI care face parte din cate' In eres public, reale şi( osir şi Waugh, 1995, pp. 131-132) ~:~lt~extelor narative şi referenţialelu I o i~suşire ce conferă identitate c~muni ~el.'.:aract~~l r~ferential consti-

ru tenstic pentru tot ceea: A cam JurnalIstIce In general fiind1 la ce inseamna text br A '

/lol un le ce concretizează rete l' li A· pu icat In presă. Printreli ;/' ren la ttatea In pr d '"

/111111 l'a următoarele' eve . . . " o uCţla mass-media seI 1· . ntmeni median- proces d. .

'")/ {' (Charaudeau 1997) A ' e evemmenţializare spatiuI " Intr-o formulare co ~ , et-III' 1ce tin d re "linte şi d fi muna referentialitatea fiind

e re ectarea realităţiiII Il ,,,,Iv II 1111111' v '/Il a in mass medi ",

I IIlutl 'III II POVI '1 1111ti l' 1 .' J - la, ştirile pun întotdeauna înI 1111 e unor fapte ori declaratii reconstituite,

1110

"•. )'1 fi. /)(',\'('1'1'1'//(' j II I I IJlt 111I,1\ . odlll • hlluii III' .., 1 I

III ''"' JOI' i fapt 'Ior, proprietăţile lor naturalc şi cir '11111 tlllt ti III ru ~I

I 1 lUI OJ' L flll)tclc şi ideile in realitate. Ştirile sunt, d '1 1111 IIIUIt OI i,I I '1 scrieri ale faptelor, spuselor actorilor sociali; În ace 't caz, ele

IIIIl ' . . "1 orteazăI laMlzlf despre cum sunt faptele în realitate. G:anar~ţlunt, ştlr~.:, :ap .I pr 'v nhnente de aotualitate, arătând faptele, pu~and "actom In mişcareonlorm unei mizansoene evidente pentru recepton. ..

1 rructcrul narativ-referenţial al textelor "depresă a COP.StltUl~baza d~z~ol-I 1'1 unei direcţii de cercetare noi a mass-media: ~a~atolo.glame~latlcăiA INta consideră discursul promovat de mass-me~Ia ld~ntlc :u dlscur~unarntlv (ca structură, expresie şi funcţionalitate) ŞI anahzeaza ~.~~ctunleII II IIti ve, funcţiile şi construcţia acestuia. Aserţiunea p~ care se spnJIna.nara,:II/OHla mediatică este aceea că modalitatea de expresie care "constrUleşt~;1 .ur ul în mass-media e naraţiunea. Cercetările m.~dern~ de antrop?log~e-ulturală, de etnografia receptării, de psihologia lecturii, studle:e~ ~~ss-~e~l~

1 parte a industriilor culturale au dus la modificarea v.lzlUml pnvmwiorităţile mass-media. Astfel, în anii '90 se schimbă concepţia as~~ra a ~.eea

~, înseamnă comunicare jurnalistică eficientă, ca urmare a r~finăm studnlorti eceptare a produselor mass-media, considerate pro~~:ţ.ll cul~r~~e:

Punctul de plecare pentru teoriile actuale ale receptăm ~lconst:tUle Ideea, receptarea produselor mass-media nu este. un ac! pasiv, dupa modelu~" ilasic" codificare/decodificare. Poziţiile doml~~nt~ In ~b~rdar~a problemeiII cadrul studiilor culturale se b~zează pe doua idei pnncl12.ale .

II) semnificaţiile produselor culturale ,nu sunt preluate mecanic, ci suntnegociate ;

II) mnificaţiile sunt refăcute de receptori (Coman, 2P01, p. 14).

.1 ntugma lecturi negociate implică în acelaşi timp lec~uti rapide: lecturi"", (1111" lecturi selective, dar şi posibilitate~ :e~eptoruIUl d.e a refuza :;:el~vulnr] hegemonice incluse implicit sau explicit In textele din mass-~e la., udurile de negociere (ale receptorilor produsel.or cul~rale) funcţioneazăirln ceea ~e am putea numi logici situaţionale, concret: .<~all, 1~97, a~ud

I(1 2001 P 14) Tot în sfera receptării se plaseaza ŞI Ideea ca pubhcu~ornan, ,. . , (. 1 d fi n1 fii c semnificaţiile prin selecţii şi combinări ale fra~men~e. Of. e u~u ..

. d A discuţie problema existenţei ŞI descrieriiIIInificante , ceea ce a uce In . .unrtlcilor de semnificare ale indivizilor şi microgrupunlof: .' tll p rspectiva acestor idei, corelate c~ t~oriile ~ntrop?l.oglel c~lt~rale, ale1111110/0 JI·j mcdiatice, pragmaticii lingvistice, psihologiei receptam, au fost

J v tltuu modalităţile de doscrlere a practicilor de comunicm . jUrJlalJ:;tJc1t.II tipurilor textuale şi priorităţile informative ale mass-media. A..stfel, privitorIn tipurile textuale şi Ia rolul acestora în comunicarea mediatica se afirmă căf rma textuală apropiată comunicării jurnalistice este naraţiu"1ea ca formă. ,naturală a comunicării umane, cu grad mare de intersubie ctivitate. Dinaceastă perspectivă, se consideră că aşteptările publicului se circumscriusferei povestirii şi dialogului, forme textuale care permit t-ecompunereasemnificatiilor şi receptarea negociată, în cadrul sistemelor de :referinte şi deaşteptări ale audienţei. De aceea, marele public este interesat de cea mainouă poveste, de ce spun ceilalţi oameni despre evenimente şi Persoane şi dece povestesc oamenii despre ei înşişi, despre altii şi despre realitate; cu altecuvinte, povestiri şi texte despre spusele oamenilor.

Aşa se explică faptul că multi editori contemporani pun accentul înstrategiile editoriale pe naratiune, sub forma ştirii, a relatării, a reportajului,a anchetei. În presă, textele informative care tratează despre fapte diverse auforma povestirii şi au ca structură compoziţională privilegtatg prezentareafaptelor în ordine cronologică. De altfel, realitatea presei a ar~tat că instan-tele de presă care privilegiază în strategia editorială naraţiunea se bucură deaudiente crescute şi de profituri considerabile. Se consideră că în tratareafaptelor de viaţă, cu implicatii psihologice, este mai eficient sa se utilizezenaraţiunea, ca una dintre formele naturale ale comunicării umane. De aseme-nea, stilul povestirilor este mai viu, în comparaţie cu tonalitatea neutră,"rece", a ştirilor standardizate prin folosirea structurii piramicIei inversate.Stilul "alert" al narauunnor de fapt divers se datorează utilizării construc-tiilor stilistice şi retorice care creează efecte de oralitate, de dramatizare, defictiune (Charaudeau, 1997). Naraţiunile din categoria faptelor diverse (engl.news story, fr. recit) au dimensiuni reduse, tratează despre fapte de actualitatecu caracter neobişnuit, cu mare potential de dramatizare şi care s-ar puteaîntâmpla oricui, prezintă faptele, de preferinţă, în ordine cronOlogiCă, utilizeazăunghiuri de abordare ce valorizează componenta psihologică a Îlltâmplărilor,Caracterul neobişnuit al faptelor diverse răspunde şi nevoii marelui public dea evada din cotidian, de obicei într-un univers conceput după modelul oferitde lumeaficţiunii. Astfel de naraţiuni creează uneori o atmosferă de basm şiau în centrul lor personaje cu profil uri ieşite din comun;

"Povestea lui Moş Racu este a unui miner care a urcat muntele pentru adobândi întelepciunea sub cerul liber. La 77 de ani doarme sub Cerul liber, înmijlocul unei păduri de lângă Baia Mare, adăpostit doar de o colibă neterminată.Născut în 1 26 în mijlocul unei familiibasarabene, Mihai Racu se deSParteIa 16 anid fum I I 1, P care nu avea să o mai revadă vreodată. A lucrat Ia Mina Săsar,

I liN

t IIIp!l1 ti IIIl , '1 Il 11111, 101 III' ,,,1 fi 'nI" ("Mo~ I~I 'U, 1111 II II 11111 1111 III,

I I fu al ntr-o collbl r r ICOI 'riş din pădurile Mnnuuui 11111 / 1III'IIIIui1IIIIIIt lor illjuJ'~ «organizarea lurnii-", Evenimentul zilei, I 11111111 I OI) 1).

,,_' nzaţlonalismul" specific acestui gen de ştiri se manifes~l1 în prezen-t rr t mediului în care trăieşte p~rsonaj~l.. ~oş R~cu ': refugla~. "P: Vale~II rurotului, în locul numit Plescioara, in mIm~ padurn ,lo~ul fl,!n~ ~zol~t:" / rrca spre coliba moşului este istovitoare chiar pentru. un ~~năr ŞIm~dlt .I III ha nu are acoperiş". Personajul este, pe măsura spaţiului In care trăle~te,

l' III II t r personajelor de ficţiune: "mulţi cred că Moş Racu nu e~(Js~ăII 1 I 1\ imaginaţia visătorilor" şi spune despre sine că e "ca o tres~Ie InJlII I II, h tută de vânt, o umbră de om care îşi duce ultima sută de metn s~re

" 'lot ca în basme înţelepciunea lui Moş Racu este rezultatul convie-III 'Il . , i . ătII r I 'U natura: "Natura îl inspiră pe pr~beagul din munte:', ."A~ :emt stuu la aer curat, în pădure ... Am găsit coliba, nu am făcut mm~~. NICI nu am

11 voie. îmi place să mă gândesc la ceea ce a scris Hogaş, scrntoru~ meu deuflet. Ascult vocile pădurii, glasuri nedesluşite, de parcă ar vorb~.o lume

" cunoscută". Subiectul, izolarea omului modern În mijlocul naturu pent~ua-ş! găsi liniştea, în acelaşi timp actual şi mitologic, pare a fi preluat dinultura arhaică şi este tratat ca atare. ..

Tiparul narativ al basmului se întâlneşte ~i în povestir:a ,:dactIlogra~IUIfltdl mâini" în care un personaj extraordinar (eroul) mvmge greutăţile,trecând pest~ obstacole pe care oamenii obişnuiţi nu le pot depăşi:

"Un oltean fără antebraţe a învins handicapul cu care s-a născut .şi bate deaproape 50 de ani la maşina de scris, dactilografiază dos.arele de pensI~nare s~ude admitere în liceu. Nea Marin Jitianu este cel mal de vază cetăţean din

. . iudetul Olt. Nici şeful de post şi nici primarul nu sunt la fel deeziem, J i •• bătrâ 1 s a

cunoscuţi precum «Notarul», aşa cum îl ~umesc oam.emI pe ~r~u ~are« =uăscut şi a crescut în primărie». La cel 65 de am pe care-I I~phneşte ~n

ptembrie, nea Marin a rămas poate cel mai iscusit d~ctilog~af «fă~a.şcoaIă»din'( muna aflată la cîţiva kilometri de Caracal... Deşi pare I.ncredlbIi, olteanul)(late să scrie şi de mână" ("De 65 de ani se luptă cu handicapul / «Notarul»,

~lIctilograful fără mâini", Evenimentul zilei, 13 ianuarie 2004).

tn această poveste lipseşte, însă, tema comuniunii ?m~lui ~u~~atura,l' .cntul punându-se pe calităţile extraordinare ale personajului, calităţi care-ltransformă în erou. . .

a parte a unui sistem narativ ce constituie reprezentarea .lmag.ln~rului/'O Iert! v e consideră că povestirea de presă are o structură identică cu aOI • rulalt tip de naraţiune (personajul, timpul naraţiunii, descrierea). Ce~al ci o. ·b ·~te naratiun 1\ d presă de alte tipuri de naraţiuni este construcţia

('CIMI'IIZIII ,ou1, '" /1 / II/ hlzarea illformatillor in ordinea descrescătoare impoJ:'tanţei

lor, şi 'x I /11 I titlului, şapoutui şi a paragrafului iniţial, considerate indicisemanti i ti ierarhizare a informaţiilor, constructie ce răspunde nevoilor delectură sau de receptare selectivă, parţială, cu interes variabil. Receptareaspecifică a produselor mass-media este influenţată şi de componentele grafică(aşezarea în pagină, dimensiunea şi spaţiul ocupat, raportul dintre blancurişi text) şi tipografică (fonturile alese, utilizarea chenarelor, a sublinierilor a,culorii), privind modul în care sunt "ambalate" acestea.

Particularităţile procesului de producţie mediatică (viteza producerii şidifuzării rextelor) explică unele caracteristici ale sale. Astfel, faptuj căreceptorii aşteaptă o comunicare imediată şi un schimb informaţionat ele tipdenotativ, ceea ce conduce la exploatarea cu precădere a principiului econo-miei în comunicare, constituie una dintre cele mai importante comp0tlenteale comunicării mediatice.

Ştirea

în limba română termenul ştire are două accepţu importante: cea dintâi estepusă în evidenţă prin sinonimia cu substantivele veste, informaţie, noutai» şiprin extensia termenului: cunoaştere, cunoştinţă (DEX, 1973, p. 931), iarcea de-a doua, des întâlnită în jargonul profesional al jurnaliştilor, esteasociată unui tip de text, cel mai scurt dintre toate (scris sau vorbit), cufinalitate informativă, destinat unei receptări rapide, care transmite de obiceiinformatii de ultimă oră (fr. actualites, engl. news). În jargonul jurnaliştilor,termenul ştire, sinonim cu informaţie, noutate, veste, are mai degrabă sensulde "informaţie demnă de publicat de un anume ziar, post de radio sau deteleviziune; eveniment cu valoare de ştire". Oxford English Dictionaryconsemnează ~a articolul news (echivalentul rom. ştire): "Noutate: raportsau descrierea unor evenimente sau întâmplări recente, prezentate sauasimilare ca informatie nouă; întâmplări noi, ca subiect de relatare saudiscuţie" (apud Hartley, 1999, p. 21). Termenul poate desemna şi "rapor-tarea" sau "relatarea" evenimentului, în urma căreia "discursul se transfotmăîntr-o poveste cu înţeles, aşa cum vorbirea se compune din elemente alelimbajului" (ibidem, p. 21).

Denumirea generică de articol de informare subsumează o tipologie aI»ctelor din presa scrisă extrem de diversă şi de eterogenă din punct dev dere dis ursiv şi compozitional. Astfel, în categoria textelor de informarenu It te 1('11" 1IIIormative (Lochard, 1996) sunt incluse: ştirea de agenJie,'II,NI ti" I" II , I l'OtItUII/, (1/I{'!JNa. cea ce reuneşte tipurile de texte de rnai

uu 1'141111111' IIA 1'1 1 II LI JI JIII NAI 1 III«'CIMPOi': III

li OI" I text 1 r lnforr ratlve este obiecuvui V ",,111 ,t I 111 I III rl,mUJ1\ "formarea unui public cât mai larg. A' t Ih Ivi jtJflllulat

fiI/rit n dlscursul despre presă al jurnaliştilor, în lucr rll u Jlormare a1 '1 vII ţii jurnalistice (manuale de jurnalism) şi implicit, prin caracteristiciletI ollRtructic şi cele discursive ale textelor informative.

'Il modalitate de relatare a unor fapte sau de raportare a unor declaraţiiutcres pentru public, ştirea a fost descrisă drept tipul de text cu cel mai

",ut grad de implicare a instanţei de enunţare (Charaudeau, 1997). AcestIipt a permis catalogarea ştirii ca tipul de text cel mai obiectiv, în care

1\ urele elemente de subiectivitate prezente sunt cele intrinseci textualitătii," ' ntextul mass-media: selectarea, ierarhizarea şi organizarea informaţiilorI ute de un fapt sau de o declaraţie de interes public.

în legl:\turli cu gradul scăzut de implicare a instanţei mediatice în produ-rea ştirilor, se consideră că ştirile emise de agenţiile de presă' reprezintăI tdul maxim de obiectivare a instanţei de enunţare mediatică faţă de

I ulitate. Procesul de .fabricare" a ştirilor într-o agenţie de presă, rapiditateaII msmisiilor şi exigenţele beneficiarilor (instituţii mass-media abonate la[luxul agenţiei) au generat un tip de text cu o structură specifică, ce a fostp' eluată şi de alte instanţe mediatice: presa npărită, presa electronică.

uncepută iniţial pentru" nevoile" jurnaliştilor din agenţiile de presă, aceastătructură (cunoscută în formulări metaforice ca "piramida inversată" sau

structura în cascadă, van Dijk, 1988) a fost considerată potrivită şi pentrut xtele din presa tipărită, dar mai ales pentru presa audio-vizuală, deoarece\1 ura ierarhizarea informaţiilor, răspundea exigenţei de economie a comu-1\ cării jurnalîstice şi permitea receptarea mesajului de către public chiar în

ondiţiile unei lecturi selective.Ştirea de agenţie este mult mai standardizată decât ştirile ce apar în

'/. lire: ea are obligatoriu structura piramidei inversate, redactarea ei ţineama de un număr minim şi unul maxim de semne între care textul trebuiese încadreze şi solicită o grijă permanentă pentru obţinerea tonalităţii

neutre. Tratarea informaţiilor în cascadă (în ordinea importanţei), într-untext care nu trebuie să depăşească 300 (minim), respectiv 600 (maxim) de.uvinte, constituie pentru jurnalişti o piarră de încercare. Chiar dacă suntcurte, ştirile nu sunt uşor de construit, deoarece redactarea propriu-zis~

trebuie să fie precedată de un proces laborios de evaluare a informaţiilor, ÎnIşa fel încât jurnalistul să plitrundli logica întâmplărilor şi să extragă infor-maţiile cu adevărat sernnificative, pe care să le transpună în forma textual.• ,mII! .itil i mai II C sibilă : ştirea. Se consideră că o ştir stc compl t

III

I1· III (1 1\ I pcctlva eflclcnţcl C m mlcărll) atunci când textul ă . d

a ne 1 1111 h ri are f: . r ibi r spundin realluu ): Cine ? ~~ ~ntu.e1

dgI ~ un eveniment (fie el fapt sau declaraţie

. . ne. Cânâ ? Cum ? De c ? Dştirea ca tip textual dă măs ..' . .. A' e . e asemenea,De exe 1 . ura maxunei concizn In comunicarea jurnalistică.

. mp u, o ştire ce răspunde structurii "în cascadă" produsă de A en ia

:~;;:;~O;;:~:n~:!e~:~=:i~~b~:~l~!~i~:!~t~:;:;.~~n::i~~1

ii"Duminică, 25 ianuarie 2004 - ora 15 :54 . '

Mihail Saakaşvili d it fi •. . .. a evem o icfal noul preşedinte al Geor ieiTbIllSl, 25 lan. /Rompres/ - Mihail Saaka .. .. . g -faţa parlamentului de la Tbilisi d . şvili a depus dUml?lCăjurământul înpromiţând că va readuce . 1, ~vemnd astfel noul preşedinte al Georgiei şi

prospentatea în ţară după d li 1perioada postsovietică transmit AP . D ,a ee mu economic din. ' ŞI keuters.

"VOlrespecta constituţia ţării şi-mi v . A d .. A ••onoare pentru a a . . 01 m ephm îndatoririle prezidenţiale cusă fac 'tot ce-mi s~~g~~aS:~~:lta::~ şi demn~tatea poporului nostru. (... ) PromitSaakaşvili cu mâna e c~nst'tu ~ ru a .r~vlgora ţara mea», a declarat MihailTbilisi unde până ~ ă 1 ţra Georgiei, în faţa clădirii parlamentului de la

, ,a m urm cu două luni a c d . ărilcondus la demisia fostului şef al tatul .' on us mişc n e de protest ce au

D ă d S ui, Eduard Şevarnadzeup epunerea jurământului Mihail S lea .. .

steagul alb-roşu folosit de protestatari în . aa şvili a sem~~t un act prin caredrapel naţional al Georgiei. . tunpul demonstraţiilor a devenit noul

La ceremonia de învestire a noului ef 1 . .'numeroase personalităţi politice Ş ~ statulUl.georgla~ au fost prezenteMihail Saakaşvili a spus că doreşt:e;~e~:~tand o..sene de ţăr~ str~ine cu caresecretarul de stat american Colin PoweU .m ~e~aţllegale de pneteme, între care

Preşedintele Ion Iliescu a fost ŞIministrul ~~ de exteme, Igor Ivanov.Creţu, care i-a transmis noului re r:p~ezentat de c?~slherul prezidenţial Corinastatului român, mesaj de felicit~re Şi~:te al Geo~g~~lun mesaj din partea şefuluiRomâniei rămâne un susţinător fidŞ1 tces, sublll~llnd, totodată, că preşedintelemenit să conducă la înde li . e a procesului de transformări din Georgia

p imrea tuturor aspiraţiilor po o 1" 'de integrare euro-atlantică a ţării C ' . ~ ru ~l georgian, inclusivtransmis, în acest context, preşedin~elU~nsl.he~1 prezld~~ţ~a!. C~rina Creţu apreşedintele Ion Iliescu de a înt . d M.lhall Saakaşvili mvitaţta adresată de. repnn e o VIzită oficială în R A' A

ŞIdacă este posibil chiar în pri . ă • omama, m acest an,, una jum tate a anului".

Pe "piaţa" informaţiei ştirile prod A .. 'd osebită el A' use In agenţiile de presă au o importanţă, e reprezentând sursa care as' ~ fu' Axmtlnuu" a . temului . igura ncţionarea in regim de foc

SIS emu Ul mass-media. De aceea pentru a aranta c "lor sunt redactate cu acurateţe claritate A tr-u '1 g . ă produselepr li pun la dispoziţia jurnali ~ilor an : l~ Ar-unsti n:utru, ~arlle agenţii deI mbii car . d . Ş gajaţi mdrumare In ce pnveşte utilizarea

, cupnn reguh de ortografie şi punctuaţie, comentarii referitoa r

II JlI(OII"I' 11,\ t '1111 III JlJI{NALI. '1II'

11 UII le aspecte morfo-sintactlce ale limbii, explicatii lexical şi .. 11111\11' I

uli privind stilul "casei". De exemplu, "îndrumarul" agenpet I~ utersIn ilude indicaţii de tipul:

.Abreviaşie : Va trebui folosită de dragul scurtării, niciodată pe~tru ~ diminuaclaritatea ; cititorul nu trebuie obligat să alerge pentru a se lămuri ce înseamnăbreviaţia în cauză. w' •

Adjectiv: tinde să devină cârja ziaristului leneş, preocupat sa mjecteze accentedramatice în ştire; folosiţi-l cu rezervă. . .

Alibi: nu este un sinonim pentru scuză; înseamnă pretentia CUIvade a se fiaflat în altă parte la momentul desfăşurării u?ei ~apte.. .

Beduin: are aceeaşi formă pentru masculin ŞI feminin, .Comunicat: anunt oficial, ceea ce face tautologică exprimarea «comunicat

oficial» . . . tfiGrafitti: forma de plural pentru mâzgălelile de pe perep, sI~g~lar: gra itto .Inci: pentru a-l trece în centimetri se înmulţeşte cu 5 ŞI se divide cu 2 (exact

se înmulţeşte cu 2,54). . w w'

Jargon: preferă un cuvânt familiar în locul unuia cautat;, prefera cuvantu!scurt celui lung şi cuvântul simplu celui comp~s.; pref~r~ cuv~ntul concret cel~Iabstract; preferă cuvântul saxon celui de ongl.ne latma: oncurx:, cu excepţiasituatiilor în care citezi pe cineva, apelează. la, hmba ~~aslcă, cla~a. .

Lead: paragraful introductiv al unei ştiri ; m agenţiile de presa denumeşte ŞIştirea proaspătă, scurtă, transmisă de sine stă~to~ ~e flu~; lead-ul este pa~tea

mal' importantă a ştirii menită să atragă atenţia cititorului. Un lead superficial,cea w 1 ..colateral esentei evenimentului, poate fi comparat cu «sărutu m?rţn». .

Opţiune : nu reprezintă n~apărat sin?ni~ul pentru alternativă : POţI aveadoar două alternative, dar mal multe OpţIUnI. w

Sofisticat,' cuvânt relaţionat obsesiv de regulă cu armele carora este recoman-dat să le spunem simplu: moderne. . .. w •

Superlativ : să evităm superlativele dacă. ele constI~le Ju~ecat! de valoa~e.Redactorul de agenţie nu are atribuţii de arbitru sau de ~ud,~cator. In. concluzie,ne vom feri de expresiile «prăpăstioase- precum: cel dintâi, cel mal ma~e, .c~lmai bun, cel mai bătrân, greu de argumentat" (Neagu Udroiu, "AngroSiştI Inpiaţa informatiei", 1999, p. 215).

De cele mai multe ori, ziariştii din presa scrisă preiau şt~rile de laagenţiile de presă la care publicaţia.pIă~e~te abonament'"ac~stea fi:nd ,:pr~lu-crate" în conformitate cu stilul publicaţiei. "Prelucrarea pnveş~e m 'pn~c~paltitrarea (ştirile primesc titluri care le sporescjorţa de.captare.: tI~l~n elIptIc~,în tonalitate ironică sau hazlie, după cum o impune stilul publicaţiei) ; alteOri:corpul ştirii se comprimă sau se extinde, unele pasaje s~nt re~ormulate. malsugestiv (dar mai puţin neutru) prin valorificarea regIstru~U.I conotatI: allimbii, ceea ce nu este permis in procesul de redactare a şririt d( \ cnţ; ,

II.I IIMI'II III

Alt OI', 'Irll - sunt prcluulC d IH II /ltli ue ştiri fără fi 11 d III' 1 Japro I{-> d lor prelucrate :

"în grădina Casei memoriale «Ecatollllll Teodoroiu», situată in curti rulVădeni din municipiul Târgu Jiu, la mai puţin de un metru de gardul acest in, Il

ridică o nouă constructie, Încălcându-se Legea privind protejarea monum 'MeJOl'istorice, informează Rompres.

Deşi autorizată, construcţia se ridică ilegal în perimetrul Casei memorial«Ecaterina Teodoroiu» pentru că Directia judeteană pentru Cultură Gorj, cmitentn«avizului favorabit-, a încălcat legea, care prevede că «pentru fiecare monum flt

istoric, se instituie o zonă de. protectie prin care se asigură conservarea integrall1a acestuia şi a cadrului său construit sau natural».

De mentionat că aceeaşi directie pentru cultură a avizat, cu câţiva ani înurmă, şi amplasarea unei cârciumi lângă gardul Casei memoriale «EcaterlnnTeodoroiu-" (" Gorj / Vilă în grădina Casei memoriale «Ecaterina Teodoroiu» ",Cotidianul, 20 ianuarie 2004).

Sau:

"România va importa uraniu sărăcit din Franta, pentru reactorul nuclear decercetare de la Piteşti, a declarat, ieri, secretarul de stat Lucian Biro, citat de AFP,«România va importa uraniu sărăcit din Franta conform angajamentelor asumatla Agenţia Internatională pentru Energia Atomică (AIBA) de a renunţa la uranlulîmbogăţit, care ar putea folosi la producerea de energie sau la fabricarea lUI

bombe atomice-, a precizat Biro. O delegatie formată din trei experţi romănl II

plecat, luni, în Franţa, pentru a analiza detaliile unui contract cu o durată d doani, estimat la circa patru milioane de euro. Programul este în mare pHr'1finantat de Statele Unite şi de AIBA, România contribuind cu circa 500 000 tieuro" ("Anunţ / România va importa uraniu", Cotidianul, 20 ianuarie 2004).

Ştirea de presă a fost descrisă evidentiindu-se caracterul de noutateabsolută a informatiilor. Prin definitie, ştirea transmite informatii de ultimaoră, în timp ce reportajul, ancheta (alte texte informative) raportează desprvenimente care s-au produs cu ceva timp în urmă, distantare ce pennitevidenţierea, uneori explicită, a unor se.Q1nificaţii ascunse ale evenimentelor,unui punct de vedere al instantei mediatice fată de acestea.Ştirea nu propune niciodată un punct de vedere explicit; ea permite ins.

r . ptorului să deceleze semnificatii (sociale, politice, psihologice) dat rl'ttnghiulu: de abordare ales şi prin modul particular de ierarhizare a infcr-IIII,ill r care compun evenimentul (Mencher, 1991; Roşea, in Coman, 2001 ,1> It~ 1, "jocul" dintre explicit şi implicit, dintre ceea ce se afirmă şi c _ Il

'ollllld ră a fi presupus, înţeles, dedus constituie o însuşi!' fundnrn /IlHI Il

unurnl rll jurnalistice şi funcţionează atât la nivelul di rtu \11,,1 Inll)) 111111 v

Il I

1 I

"lInlll/l'll II '1111,111 JlIIIN

Chnruudcau, 1(97), la nlvelul t x.tuulltn.~ii(Deau nunl ~iIJr Il lor, l(HI), ' t~ila cel al "organizării" lingvistice a textelor (CII \1 ujdeau, 1983).

în presa scrisă "se fabrică" o diversitate de ştiri dUJ> conţinut (politic, social,fapt divers, monden, divertisment, sport, de prezentare a unor persoane, aunor produse), după structură (narative, de tip piramidă inversată, descriptive,explicative), după scop (de avizare a evenimentului, de informare, de divertis-ment). Ca tip de text, ştirea este standardizată compoziţional şi stilistic doarîn practica agentiilor de presă, parţial în presa electronică.

Ştirile sunt editate în presa scrisă în rubrici sau în pagini de informare,care grupează informaţii din aceeaşi sferă tematică. Editorii se îngrijesc devizibilitatea acestor spaţii tipografice, prin punerea în mişcare a dispozitivelorde vizibilitate, pentru a asigura condiţii optime de receptare a ştirilor. Ele nuapar niciodată (sau foarte rar) în afara rubricilor, deoarece, datorită concizieimaxime, ar risca să se "piardă" în pagina de ziar, printre blocuri tipograficede dimensiuni mai mari. De aceea, ştirea este strâns legată de ideea derubrică, de decupaj tematic al realităţii. Lizibilitatea ştirilor este o altăînsuşire de care se îngrijesc editorii. Lizibilitatea include elemente care ţinde compoziţia ştirii (titlu, leadş, de aspectele lingvstice (sintaxă, lexic, stil/stil uri) , de grafica paginii şi de aspectele tipografice care finalizează procesulde editare.

Teme şi aplicaţii

1. Textele de mai jos se definesc ca ştiri? Dacă da, arătaţi care sunt, pentrufiecare dintre ele, mărcile ştirii ("ştiritatea" sau informativitatea în presă).

"Coca-cola România, în parteneriat cu Junior Achievement România, a lansatrecent programul educaţional «Etica - cea mai bună etichetă în afaceri». Programulse va derula în anul universitar 2003-2004, este destinat tuturor studenţilor şi, pelângă cursuri în principalele centre universitare din ţară, include şi o partecompetiţională. Competiţia va începe în al doilea semestru al anului universitar2003-2004 şi va consta în şase studii de caz care vor fi propuse spre dezbatereon-line. Coca-cola Romania va acorda o serie de premii participanţilor şicâştigătorilor, premiul 1 fiind o bursă «Platinium Junior Achiever», constând înparticiparea câştigătorului la conferinta de Leadership GTI, desfăşurată Ia Chicago,în iunie 2004" (" Un program pentru studenţi", Olivia, nr. 12, decembrie 2003) ;

"Cel mai important site american în domeniul auto, Edmunds.com, a acordatrecent premiile pentru «Cele mai dorite modele» ale anului 2002. Astfel, în topulpreferinţelor s-a situat Nissan 350 Z, ales pentru că redefineşte segmentulmodelelor sport, oferind cel mai bun raport performante/pret: 290 CP pentru

1111 Pllt II III '/01111.' .,., II ,.dllii

MINI ('(l0PII V 1"1 II IIII/u' 1 O()O BMW LI l' 1 / lJ III /111111 1 IIPor ch (Il M "".'l" 1 ,IIMW,' ,

,: • 1 '" ci II '" I <'Ia, N / SL, Rlillg' Rov '1' I P','rlll i «( "(,,350 Z, '(' 11111 dl/I I IIJ/wllobi!" nutostraaa 1 1 b I )) Modllli, . ..u., , 110 nJ ,'1 Of) .

"în 22 i1I1UUl'ill 1963, la Paris se semna Tr. 'Franceză şi RFG în cadrul istori . " A ataiut de LaElysee dintr' RI'I)ţjlJ/lf'(/CharIes de Gaulie prima dupavIC:lbvI~IteIn ~ermllnia a preşeGlitHlui /,,.:10' '/,

, , raz 01 a unur şef de t d'cealaltă parte a baricadei în timp 1 - 1 . d s at 111 z na uflal cita marca împlinirea a 40 de ani ~ cleel e-a dou~ conflagratii rnondlaje, P 111111

T· e a acest evenimenr Ia Fund j'itulescu din Bucureşti s-a deschis ex o . . . .' aţta urop 1111Au fost de fată ministrul român de EPt zma «P~Ietemafranco-germanl1in ima ill/.două state Phi1ippe Etienne x e:ne, MIrcea Geoană, şi ambasadorii ce/OI:

, , respectIv dr Armin Hille 1 "1momentele-cheie care au-pusbazele const~c i . " r. m~gJl1~e prczlu:FLacăra, nr. '2, 2003). ~ t el europene (,,0 pneteme istod,tt",

2. ~are sunt elementele de compoziţie spe~ifice ştirilor de I;I1aisus? 'xi te e~ent~ comune sau aspecte care le diferenţiază? Ilustra i .

3. Realizaţi planul unui text informativ cu următorul titl . ţ.,. I U ŞI şapou :

-Americanul care a revoluţionat medicina va '. .tumori din lume / Operaţia Lucicăi B h mterv:m asu~ra celei mai mliii

L . B ung ez, filmata de DIscoveryucica unghez, braşoveanca ce poartă ce .

internată, ieri, la Spitalul de Urgenţe FIore a n:aI mare tu~oare din lume fi Ih, j

pacienta va fi supusă unei dificile inte /1icha.din ~ucureştl. La această cliulc ,

. . rvenţn c lrurglcale de extirp . itumon încolăcită doi metri pe trupul fe :.. v are a gtgant /kilograme .. Cazul bolnavei a atras aten i;~~~~: ?are ~asoa~ă. aproape 80 tiMonitoljuL Expres împreună cu rnedi Ld '. mtregI. Cotidianul braş C tnN ' ICU e ongine român v D- Gew York, I-au contactat pe celebrul ch'. a mu angun.:, dinSpitalul Universitar Chicago, speciaIizatI~~:~~~erican.~cKay. MC~i~non, LI IIde refacere, printre care şi operarea t '1 o,menl1ale chlrurgI!:!Ipla~ll'l\revolutionat medicina, după ce a operat_oU~o;~r~r. ~cesta este m:dicul CH1' 1

o americancă ce suferea ca i Lucie .' a lUI1998, pe Lori Hoog Wlll(/,91 kg, întinsă de pe stom~cpeŞcoastad:~:pet:~u(;ofib~omatoz~ş~ave~o turnoar dt

_ venimentui zilei, 13 Ianuarie 200 '4. Redactaţi un text informativ' complet şi 'credibil utili A d .

midei inversate şi având următorul leaâ : F'v vll~an lstr~ctura ~lrl. . ,,« ara simţu onenttlrl,

mesena asta eşti mort» se laudă Florin Iacob . C ' /1. hi fi , ZIS oco veteranul c /mal vec I irme care face curierat pe bi . 1 A •

zilei, 31 martie 2004). ICIC ete In Bucureşti" (Ev€lllm '1111//

, Redactaţi o scurtă naraţiune care să înceapă în felul ă

Kirk din Olympia (SUA) a avut o surpriză de ro un~. tor: :' 'III

săptământi trecute când s-a întors dintr-o cXJXt -i. ,P Iporţn la '/, /'~IjlllIn . «ci ItI .OSAn '1 Il 1 .~. It apnrtamentul Învelit integral În folie II 11111111111" /'1" II

~'('II 11I/1/111/

II JlUIIII/I'I'" II 1I111/iiiliN ""III

/li 1, 1 111111) It e vcridlcă,

6. Alegeţi un reportaj din Formula AS şi arătaţi CIII'

a reportaj ului şi care sunt indicii referenţialităţii. It '1 l I pnrtajul subforma unei ştiri de aproximativ 15 rânduri. Motivaţi ' lccţla I cută înraport eu unghiul de abordare ales.

7. Rescrieti textul de mai jos folosind o altă ierarhizare a informatiilor şiredactând un alt lead:

. "Cei trei complici italieni ai mafiotului Francesco Schiavone arestaţi înapropiere de Cluj veniseră de mai multe ori în Romania, printre altele pentru aparticipa la o întâlnire cu alţi membri ai Camorrei, mafia napoletană, susţine .cotidianul' italian Il Mattino. Francesco Schiavoneera urmărit prin Interpol decâţiva ani şi a fost arestat în Polonia, la sfârşitul săptămânii trecute, în urma uneioperaţiuni la care a participat şi Poliţia română. Potrivit sursei citate, cei treiitalieni au fost reţinuţi de poliţiştii români sâmbătă seara, la Cluj, după ce s-auîntâlnit în gară cu Mihaela Botez, iubita lui Schiavone. Anchetatorii sunt convinşică, în ultimele luni, în România, Ungaria şi Polonia au avut loc 'numeroaseîntâlniri între membrii mafiei napoletane. Pentru investigatori nu există dubii cămembrii clanului Schiavone au transferat în România, Ungaria şi Polonia bani şiinvestitii, precum şi «centrala operativă». Mafiotul a ales ţări din Europa de Estnu numai pentru a spăla bani prin activităţi aparent legale - precuni fabrici delactate cu specific italian - dar şi pentru a stabili o alianţă cu traficantii de armedin spatiul fostei Uniuni Sovietice" (Ziaruljinanciar, 17 martie 2004).

8. În textul de mai sus există informaţii pe care le puteţi elimina fără săafectaţi coerenta? Dacă da, identificati-le şi apoi rescrieti textul. Putetiface acest lucru fără să schimbaţi unghiul de abordare? Rescrierilesuccesive influenţează receptarea? Comentaţi şi explicati.

9,. Cititi articolul lui Caragiale "Moftul (Studiu de mitologie populară)"(29 ianuarie 1893, apuci Caragiale, 1991) şi arătaţi în ce strategie decomunicare introduce el procesul de redactare a textului de presă. Identi-ficaţi tema, subiectul şi rezumaţi textul, evidenţiind cuvintele-cheie pentrufiecare idee în parte.

Coerenta

COerenta este conceptulcentral care defineşte textul şi textualitatea. Dinperspectivă pragmatică, coerenta este considerată ca un P" 't 'o ultiv carSe activează prin simpla juxtapunere a două concept; I 1111 II ntrlnste)(tului, ci e un produs al activWlti' ntuv II It t' pllllllhl "" l' JlIHI

• IIMI'II/,II'I

llItt tit 111111111, II "11/1 I IV ud dr pl It :/111111 1'11I1/ NIII ur« II IIitinunţu: 101 I /1 I \1 III I I III, 1111111'1'H~1I1 Il 1'1I1 II "IUIII II It Xlllhl "

pot fi. d o 11111 dllll III I Ilt mintea omului, prtn proc R lip "" IImumue 1111 It III romuu inr . Informatiile pr z ntatc de .Jun 'U I XlIII I I

unt decriprnţ II '0111' rmitate cu aşteptările, receptorului şi in r ZOIllWţ \1

sistemul său de referinţe, în măsura în care se activează pr esel co Jlit vpecifice receptării umane. În functie de gradul de compatibilitate nI si t

m lor de referinţă prezente în comunicare, de competentele de omunlc '1'

i de gradul de toleranţă la eroare sau abaterea de la norme ale COl11un

.atoritor, există mai multe niveluri ale coerenţei textuale. Astfel, acclaşl tpo~t~ .fi conside!at coerent, slab coerent sau noncoerent. de către subl .~diferiţi sau de catre acelaşi subiect aflat în situatii de comunicare diferit ,

Corolar al viziunii pragmatice cognitiviste, cercetările recente din dom 111111

pragmalingvisticii au stabilit că relaţiile de coerenţă se constituie la nlv. Icmantic. Printre fenomenele semantice care determină coerenta unul t I

numără cele care vor fi tratate în cele ce urmează.

Trecerea de la discursul direct la discursul indirect

In procesul lingvistic de trecere de la discursul direct la cel indirect tr 1\

f rmările au loc la nivel sintactic, in timp ce tnţelesul se păstrează, ~ I

onferă unitate şi coerenţă semantică relaţiei dintre cele două structuricompozilionale.

Discursul direct

"Un vienez trecând prin Colonia şi văzând râul cel mare care trecea p-ac- Dar ce mare e Dunărea aici!- Dar nu e Dunărea e Rinul.- Aşa-I numiti dumneavoastră aici, răspunse vienezul; noi la Viena îl numim

Dunăre! "("Povăţuiri părinteşti date unor deputati guvernamentali", inAI gltromlliber, 1873, nr. 81, 18 august, nesemnat, atribuit lui I.L Caragiale).

Discursul indirect

"Un vienez se mir.ă de mări~ea Dunării în Colonia. Un localnic il l' spumJlU o Dunărea, e Rinul, dar vienezul afirmă că aşa numesc localul li r III ti II' InVI na el se num j '1 11/1 r II". I

j 1111 <IiI' t în\1 1111 IV ,t 'L'

lili 1'111 111111' II" 'II '1111 III IIIIIN I III

Continuitatea tematică

Într-o succesiune de propoziţii sau fraze, fiecare enunţ descrie ti 'll~1 biectsau povesteşte acelaşi eveniment, fără să existe un raport sintactic de naturăcronologică sau conclusivă, De exemplu: "Fratele meu suferea de durere demăsele. Suferea în linişte, cu resemnare". Tema "durerea de măsele" esteurmărită şi 'explicată cu consecvenţă de locutor.

"Gore Pirgu era o lichea fără seamăn şi fără pereche. Nesăratele lui gium-buşlucuri de soitar obraznic îi scoseseră faima de băiat deştept, la care seadăugase - de ce nu se ştie - şi aceea de băiat bun, deşi bun nu.era decât de rele.Acest chimiţă avea un suflet de hengher şi de cioclu. De mic stricat până lamăduvă, giolar, rişcar, slujnicar, tnhăitat cu toţi codoşii şi măsluitorii, fuseseVeniaminul cafenelei «Cazes» şi Cherubinul caselor de întâlnire" (Mateiu Caragiale,1964); ,

.';j

"Ieri am avut o zi grea. Trebuia să fiu în câtezece locuri deodată, dacă nu,măcar pe rând. Am urcat în bătrâna mea «Dacie» şi, cu toate că fusese o noaptegeroasă, bateria a funcţionat, Fiindcă nu am cumpărat o baterie nouă, am rămascu 72 000 de lei în buzunar. Ziua începea bine. Am lăsat motorul să se încăl-zească şi m-am uitat la aripa din dreapta. Am un vecin, patron de dugheană, careştie să conducă, dar nu ştie să parcheze, Aripa era pur şi simplu neatinsă. Ammai câştigat 100000, ceea ce, la casa unuia cu un venit de numai 98 000 de mii,înseamnă ceva" (,,0 zi cu şansă", în Octavian, voI. 1, 1997, p. 136);

"Fericirea, ca şi ordinul la militari, nu se discută, se execută. Pentru fericiţi,motivele nu contează, important e că ating starea. Discuţiile despre fericire aucusurul că explică şi nuanţează excesiv o trăire. O fericire îndelung explicatăîncepe să semene cu o nefericire" ("Pragul de sus al fericirii", în Octavian, voI. II,1997, p. 133). .

"Podul semantic" sau noncoerenţaDe multe ori destinatarul aflat în faţa unui text noncoerent sau fără înţeleseste obligat să emită deducţii care să facă înlănţuirea de enunţuri plauzibilă.Această operaţie duce la construirea propoziţiilor numite "poduri semantice",De exemplu: enunţul "Ion se apropie de fereastră, dar ploaia nu încetă"poate fi înţeles .Jogic=cu ajutorul enunţului "pod semantic" (absent):"Căci spera ca ploaia să înceteze". Această situaţie este atât de frecventă 111

comunicare, încât vorbitorii nici nu o mai sesizează.

"Veta (din fund către Jupân Dumitracheţ : Ei I Ton: 111111I, '1 1 t'1l, dur 110

nu dormim în noaptea Il ta? hiriac ar să : ((1 II III hll l' 1\ 1\ '1, II 1zirciţ" (T.L. ara 1II , O noapt» !urllll/()(f,\'(1).

1111\I1"1/1/,1Il

" I'odll/de : ,,( 'III, II

11111 'cII do 'lIun(ul'i U III Il sus

III • deoarece trebu ie St S' se al 1> /1 II IIt 1. II , I

,,(' II h( II 1I0nl'/Ii III secolului su t : . TPenicilllll, fi ntru că în loc' să fI' tră"t tin : ~~UldcIma, ~~tul uuiv l'slIl ' ('(JJllt (,( /(

. , 1 ericiţr ouă mIlIard, dnefericlţt şase şi o să trăim înghesui r . P m 111II ,1. III

totii ce se întâmplă când au păreri 1 1 i deo ~ot~1 unrversal, p '1I11'U(' j III I IIconfectiile deoarece doamn 1 . llcel Aepnnşi să n-aică niciodHIN Il 1'(,'

. , ~ e e ŞI tate e se îmbracă Ia ti I "( CI'ale secolulu, i", în Octavian vol I 1997 9 e '" " CII' 'ill 111)1111 ," , " ,p. O).

"Podul semantic" se constituie din enuntul" b .linei a făcut să crească numărul de l itori da sent : "Descoperit < Pl'1I t'/

. . OCUIon e pe Pământ".

Marcatorii'trans/rastici sau' elementele de trlmziţieMarcatorii transfrastici (elementele de tranzi ie) ,de a desemna legărunle existente între dif . t au rolU\de a ~ar~a legături/lIHIîn acelaş! timp, Ia unitatea semantică 1 ~nte. segmente a e textului, contribullld,important în conturarea structurii co::pc::it;~·Ellern~ntelede tra~ziţieati un 10/

na e ŞIargumentauvs a t 111111

,Cofţectorii sintactici pot fi: adiţionali' .". "deci" • fi 1'" . ' " "ŞI, ,•.In plus, "urm. 10,"1"" , "ID IDa ,contrastanţl' dar" ""'. '

parte" tot ." • ;, " , "oncat , "ID schimb", "de" Il tiI'" UŞI, "In caz contrar " de comparaţiş . "1 "

tor cu" . spaţiali ; dincolo" ;"':" . "sIm~ ar cu , "as 'III II, . " aICI acolo" lâ ă" •temporali: "mai târziu" m~i' d ''',,' '~anga:', "ID partea Opti 10,

, , l' " evreme " :,dupa aceea", "în acelaşi tiJlIp"., "lntrarăm în localul cel mai apropiat Ia D', A

ne aleseserăm în fund masa în colţul ; . um~u, In dosul Băncii Nati0I1<l1• ;nu era în apele lui: nu pov~stea nu ~e mal ~nt. ,far, în.acea seară, priot nul

'_ ,_ . ' ea, nu ma :(Matem Caragiale" 1964);"In sfârşit, al treilea citat de data aceasta di PA '.

înşine în sufletul altuia e singura 1 In a:van: «Putinţa de a trăi 111)1Lovinescu, 1994); va oare cu adevarat omenească»" (M nicn

"Totuşi, din această explorare p , . t . A '.Implânrar' nici un drapel posesiv c ~t'm~ e teAr~nun InC~ vI~gIne, unde nu şi-II

intenţiilor sale, cu atât mai vict~ri~~ ICU ~e Intoarce. victorios, parcă in ci uu"(Monica Lovinescu, '1994). cu cat pare maipuţm conştient de II fi"

Conectorti !)f(1fjInatici .I ŞI argumentativi sunt: "de altfel", "CI' 1),',1 "

'1 ( ar", " .It II" ,

I II 1'1 0111/1'111\ II '1111.1/1 11/1 NAI I III

Pmpo Ilut IIUI'" ator fll pune din eate iorla : "l 10 ", ,tlui I n", "III xpl! ." I "dor am Rl1spun".

"latd um, în stadiul actual al lucrurilor în România, arhivele 01.1 istorieIlt rară, atunci când duci cercetarea până la capăt, devin pur şi simplu arhive deistorie" (Monica Lovinescu, 1994).

Mărcile tematice sunt sintagme nominale care asigură coerenta discursu-lui, reluând un conţinut frastic ori precizând funcţia pragmatică sau rolulrr umentativ al unui enunţ precedent. .De exemplu: "I-a venit să ne vadă,r flstd vizită... " ;. "Dacă Ana m-ar fi ascultat, nu s-ar fi căsătorit cu Ion.

A IIm plăteşte scump hotărârea sa ... "; "M. mi-a vorbit de proiectul său deIII r la Polul Nord. Sunt convins că această aventură va sfârşi rău ... " ;

• Ii>, •• '

,,1> ce nu? lată o întrebare la care nu ştiu să răspund".. .

"Mateiu Caragiale mă întrebă: - D-ta eşti ofiţer sau soldat? ,Intrebarea asta uşor polemică era un fel de apărare a sacrosanctelor ziduri de

la Capşa pe care prezenţa unei simple cătane nu ar fi putut să le ofenseze"(Monica Lovinescu, 1994). .

Pronominalizarea reprezintă un ansamblu de mijloace prin care locutorulmenţionează un refeten't pentru a doua sau a treia oară, în acelaşi text. întrexpresiile care 'desemnează acelaşi referent într-o frază sau într-o secvenţă

de mai multe fraze se stabileşte un raport decorejerenlă. Elementele corefe-rente au rolul de a' marca unitatea semantică a enunţului/textului, de arelansa textul şi· de a evita monotonia. repetiţiilor, .Coreferenţa conferătextelor, în acelaşi timp, precizie şi expresivitate. De exemplu: "Il vezi peomul cu ochelari't E' 'Gheorghe" ; ""Exista de asemenea candidatul pro-priului vostru şef Protejatuldomnului Ilie"; "A sosit Ion. El este foarteobosit".

"Abia se isprăvea masa, că lui Pirgu i se şi tăcea de ducă. Ii era omului sete,Lui Gorică nu-i erau însă pe piac (vinurile), el vrea un vin mai uşor, vin indigen,vin de grădină, descoperea el câte unul grozav şi ne căra, prin cine ştie ce fund

I de mahala, să ne cătrănească cu câte o poşircă mucegăită şi tulbure" (MateiuCaragiale, 1964); , .

"Şi pe urmă, teoria mitit(dului procopsit nu este destul de clară? Pentru ciniu eşte onstitutia, 'ste, când o calcă altii, nu numai un drept, dar i o datoriII'P ma] 'fllQ ~iel.

AI I I muu li' IIlvoe(tll'lul de la 87 nu mai t ori" I j 1I • 1., '1 I lill <1II IIu II It , 'It II (1 \1\ II III I J II ci (1 rit I '\1 11111 "1'1" • 1 11111 111101'1

('OM I'(Ji'.ITIAIII

şi li III / I fleacuri. El nu mai vorbea ca coJ ul să: cJ J M' . l'bunii dr pt-eredincioşii creştini .. , z c II IlZ II- I I III

vor~~n:~ c;~7:e~scare -. a~,zis,aceştia ~-a dreptul, fără s! se impl <Ii, li II tiI

1 L . u teore~l~zan - nu vezi d-ta că acesta este un C '1' vlţlo 'l "\. . Caragiale, "Cerc, vtţios", Constituţionalul, 4/16 iulie 188 );

Îndeoseb' ., "1 1 . fă ~I, pr.omlte~ neruşinatului inspector poliţist, canau '1 rdlmu

dmlşeu ut ra ruşine, salbaticului zbir şi călău antropofag care răspund J'ezgustătorul nume de Coriolan Dră ă " ' ,

TT. '1' g nescu.: (I.L. CaragIale Pantastfo"vmv.ersu , 10 martie 1900). ' " ,

cd~nefiU~ilelexicale se referă la actualizarea unor termeni în raportlllpara igmance Aşa se explic ~ .t' •. ,., '. a apanţia ITI aceleaşi contexte lingviti,perechIlor: "OChI" - ;,a' privi" tată" - fiu" " . Ie " , ' ' " " 1U , "pantof - "CIzmar"

,,~en - "profes.or", "vânat" - "puşcă" - "vânător" sau a term nil 'care desemnează obiecte norma le Într-o situatie tipică: bucătărie un nde fotbal, ° sală de aşteptare. ' 1

'. "

, "Ayând în vedere că d Stav h S "Strada Gran . rac e, tavrescu, propnetarul imobilului dlnNo. ':3~~~~:or ~o'. 13/?i~, lipit în~r~apta cu imobilul aceluiaşi proprietar 'U

depunându-se uie:a~emf:lta:~un~~: vlr~~ tot al acel~ia.şi ~ropri~tar nengrădl;pentru care i s-au tăcut în ma~~~l~~ur? e ~ătre vecmi ŞI de către tr elil rl,salubritătii publice, iar imobilul respe~:n~~n NProcels d~ co?traventiune aRUI1l' 1,

ă '. IVcu o. 3 bis fiind compus din'" 1~e=: ci ° săliţă ŞI o bU~ătăr~e:toate de cărămidă şi magadie de seândnf IIi

e fo~, pe care l-a închiriar cu contract în regulă încă de la sf II 0/' JItrecu~ domru.şoara Lucreţia Ionescu pe un an, iar acuma sub feluri't )r Irefuda, nevoind să considere absolut nimic" (1 L C ' 1 I li. . aragia e, .Proces-v rh II"

1'1 O!H I 'TIA 'II '1'111.111 JIIHN I I III

Uniunii, singura virtute I'iInd de a putea întlneri mal I ' III I 1l1I11111decât o izbutesc drasticele retuşuri fotografice" (Monica l.ovln ,1

."În ce mă priveşte, nu reuşesc s~ mă las niciodată prins de acţiune n fj]m~lepoliţiste străine, deoarece când văd o, hală mă gândesc automat l,a.profl~clle,plan, productivitate ... " ("Telefonul politistului muribund", în Octavian, 1997).

,e1

, II

IIAtracl!~referenţială, .f J L1" ~ L • f .'

Aceasta este înţel~asă ca o formă de asociere între'referenţi. Astfel, cuvântul"unchi" e însoţit, de specificarea persoanei în raport cu Fare cineva estenumit "unchi",: "unc~iul Mariei" l "unchiul meu". Substantivele c.aracte-ristice atracţiei referenţiale sunt cuvintele relaţionale : "aliat" - "prieten" -",oomp,atriot" - "complic;"; "şef' - "subaltern" - "patron~'; "divorţ" -căsătorie'" combinaţie" - "conexiune'! 7:' "uniune"; "diferenţă".~ "aşe.JV.ă-

.". '1 '''.J -1 ., 1-. • ••••• •

nare" - "contradicţie". Există şi cuvinte nonrelaţionale .•care exercită atracţiereferenţială, cum ar fi: "fotografie" , "trăsătură", "urmă". De asemenea,există=cuvinte dire nu exercită niciodată atracţie referenţială : substantiveleimme de luni: zile ale săptămânii, nume de profesiuni, nume de 'ahimale.'.!.. ~ . .' '.i \'~.•

Aite aspecte care' contribuie la asigurarea unităţii referenţiale it enun-;Wlui su~t' ,9.ele de. ~rdin ·iogico-semanti,~: lnferenţele, presupoziţia şi .sub-îlJ.1el~sul., . ,.:., ,.

r.

In/tren/ele1: v-

Inferenţele sunt noţiuni cu care se operează în domeniul logicii. Astfel, sepoate .~P\\Il;7/,~despre unenunţ B:.că este .0. inferenţă a enunţu~ui A d~.căvaloarea de adevăr a lui A".n determină pe locutor, independent de informaţiilepe care, acesUt le deţinedespre lume, şă ad~ită :8: Un enunţ de tipul "Pânăsâmbătă îmi voi fi terminat lucrarea" antrenează inferenţa "Până dU,minicăîmi voi fi terminat lucrarea". Utilizatorii unei limbi raţionează uzual prininferenţe, c~relând Informaţii pe care le deţin. Un enunţ ca "Ion are tempe-ratură'vpoate atrage după sine replica "Să chemăm doctorul", care se bazeazăpe inferenţa' (neexprimată, de altfel) ,:beci Ion-este bolnav". Succesiunea deenunţuri: (a) "Ţara noastră 'nu mai exportă petrol", (b) "C nsumul dproduse rafinate din petrol a crescut în uliimii ani", (e)"în III' mI ne vomconfrunta eu o creştere a preţului la aceste produi " I '1111 I iti utr-unraţi nam nr explicit. uă ar um nte, prim 1 1011 1IiIIIl"l, 111111 'tI'

() OII luzi, nuutu! III tr III,' ,1 ti \11 pnrte, II Il II I I III (II ,

"1

MII ZI'J'IA I I

con tllt 111 , ta nu ar fi putut fi afirmat dacă nu am IC' pili '1 III v 1111

(a'): ..în linte, tara noastră exporta petrol". Altfel spus, dacl1 (a') III III IIfost admis ca adevărat de interlocutor, locutorul nu ar fi afirma: (1), 1\accepţia lui Ducrot, enunţul (a) este "pose" ("spus", "afirmat"), III "este "presuppose" ("presupus ca adevărat").

Uneori, strategiile implicitului surit utilizate ca metode de consuu \lh 1

textului. Astfel, textul următor este construit ca o inferenţă expli ltl1, Il IIb se deduce direct din a :,

"America e ţara tuturor- posibiIită~il6r (a), deci şi a posibllitt'tţilof' tit' ti

rămâne 'un mediocru măcinat de-nemulţumiri: (b) ("Impresii din călăt rli", 1\Octavian, voI. II, 1997).

,Foarte adesea, textele conţin ratfonamcnre incomplete, fie cu scopul d I

atrage atentia receptorilor, fie cu scopul de a accentua unele secvenţe texui tiSecvenţa de mai jos se constituie într-un astfel de rationament, care fOI 11111

lează premisele (a şi b) şi din care lipseşte judecata "Deci pe frate) 111 II Icheamă Ghivi" :

"Unsfert din b~batii Gruziei se cheamă Ghivi (a). Unuldin ei efratei' 1111'/1" (Il)("Fratele meu, Ghivi", în Octavian, voI. II, 1997). .

Posibilitatea de a utiliza asemenea procedee fără a crea texte ambi li III

noncoerente se datorează existentei sistemelor de referinţă şi a matri' J)Jinferenţiale comune receptorilor umani.

Presupoziţia

Tot o inferenţă este şi presupozitia, dar o inferenţă implicită, care se păsu' uzchiar şi atunci când enunţul (a) este negat sau formulat ca interogaţie, O, li 1')1

(1996) a atras atentia că cea mai mare parte a enunţurilor utilizat rur ocomunicare se bazează pe presupoziţii, ca rezultat al existenţei unul si. t 11\

de valori acceptate de toată lumea: "Alegerea unui enunt c comport oanumită presupoziţie modifică raportul dintre interlocutori in C f\ prlv Iontinuarea conversatiei". Cu alte cuvinte, alegerea unui nunţ Impl ( unumită pr \l1)(l I~I P rmh orientarea argumentaţiej fl111'. dlr 'ti III

tita,

l'lmlll II "/IA 'II 111I III / ' •••• 1.11•.••

'O I nl 1 10 le il cestora. Acelaşi fenoiu II 111111I11 10tII Itll sitlUllii:

ntaIncştc şi

"f'loilc străine au constatat cum guvernul actual şti I p sira în politicaxterioară o anumită măsură cumpătată şi cum în politica interioară el ştie a

r 'specta principiile şi regulile după cari se, conduc toate statele moderne"(I.L. Caragiale, "Revolta în sec", Voinţa naţională, 30 septembrie 1885).

în enunţurile de mai sus, presupoziţiile se alcătuiesc din inferenţeleionţlnute : "există în politica exterioară o anumită măsură cumpătată" şi" sxistă în politica interioară principii şi reguli după cari se conduc toate

t \1 le moderne", Ultima presupoziţie conduce în mod logic la raţionamentulti II' guvernul actual se conduce după principiile şi regulile după care seIInlu statele moderne, înseamnă că guvernarea actuală este modernă".

"Ar trebui să înceteze odată acest mof] politic. Alegerile au fost libere tot aşad libere cum sunt în toate Statele constituţionale din lume, cum mai Iibere nupot fi" (I.L. Caragiale, "Revolta în sec", V.oin~anaţională, 30 septembrie 1885).

Presupoziţia evidenţiată mai sus poate fi formulată în felul următor: "instatele constituţionale au loc alegeri libere", ceea ce duce la raţionamentulurmător : "Dacă în România au fost alegeri libere ca în orice stat constitu-ţional, atunci România este stat constituţional". Uneori presupoziţiile contri-buie la conturarea ideii centrale a textului - în cazul articolului lui Caragiale,

I giul partidului aflat la guvernare.

Subinţelesul

Şi ubînţelesul face parte din sfera conceptuală a semanticii şi reprezintă oicnsccinţă a aplicării, în conversaţie, a legii exhaustivităţii. O anume deonto-/oRi discursivă impune aplicarea legii exhaustivităţii în comunicare, ce apr supune obligaţia locutorului de a oferi toate informaţiile pertinente p

rr le detine în legătură cu un subiect, mai ales acelea care îl interesează IImod deosebit pe destinatar. La rândul său, destinatarul presupune că 10 'U

1000ui respectă legile discursului, ceea ce-i permite să facă deducţii pornlndI această presupunere (Ducrot). Acceptând ca principiu de ba", II

xununi ării legea exhaustivităţii, şi anume că este de la sine înţeles 1111

In ut r va oferi toate informaţiile pertinente pentru un interlocut 1', p li

t Il mţll la discurs au toată libertatea de a face inferenţe, deducţii, 1'1(upun nd că 1 cutorul a oferit toate informaţiile pertinente pentru d tiu II u,III nunţ U fiul: "Am căzut şi m-am zgâriat la genunchi" est lnt J IH Iltr,' II 1 u t : 1 ,,1ll1 t -I\i z âriat in alte părţi al orpului" i b) "Il\l I

('IIM 1'01'.IJ IA

lovit 11 111111 II ": c) "nu te-ai lovit in alte p 1'Ll". '(but II' ste ti duprecum, . d~ 1 de acela.şi fel, sunt consecinta unui ubintcJcs ("UIIUHllIIII lial pro~Ol:jtiel enunţare, ŞI anume: "căzătura nu a fost puternic! Qi nu U IVIIIconsecmjs g "D" 'i. rav~ " ecnptarea subînţelesulu] are efecte asupra atnudlnIocutorului destinatar fată de discurs, faţă de situaţia de di fat 1producătorul enunţului. iscurs, at (

Subîntelesurile sunt, de cele mai multe ori,,implicite. Uneori în constru ' IItext~lor, acestea sunt expticne şi au rolul de a afirma ceea ce ~ste îndeob;tsubînţeles de receptor, pentru a veni în întâmpinarea aşteptărilor receptorulusau pentru a accentua o informaţie ori alta. ,

"Citim în Naţiunea : j'

«0. f?aie oficioas~ în polemica sa cu Românul pretinde Că' toti câ i combntcolect~vAItatea nu mal fac parte din partidul national liberal că în1u i C ARosetti incetase a face parte din acel partid de când • 'd ş.,guve lui C? v v. ,mcepuse a ezaproba acte]"trăia:: :il~ beci' ca ~a f~ca cineva p~rte din partidul liberal-national 'trebuie sA

• . u .get ŞI pnn gheşeftun ? ... Mare neruşinare! Multi bani e-or ficosta~d cel ce-ş~ pe~lt să scrie asemenea' enormităţi! »

Atat, scurt ŞI copnnzător.Ziarul de care e vorba e Voinţa naţională" (1 L Car . 1 E . v ."

Voinţa naţională, 3 iulie 1885). '. agia e, " normnatr:

. Subînţeles~l din .textu~ de mai sus, explicitat în text: "Ce? ca să faeăcrneva parte din partidul lIberal-naţional trebuie să trăiască din bjidg 't '. .heşeft . ? " fi u e ŞI pnnA Run. . : este a irmat cu scopul de a atenua forţa argumentului Însuşi

. . osetn mc~~ase a face parte din acel partid când începuse, a de;~proba~~le ~u;ernuIUl ,argument ce nu putea fi negat. Explicitarea s~bînielesului

" ~ru e care e vorba e Voinţa naţională" aferent enunţului O fi .ofîctoasă în polemica sa cu Românul" are rolul de a evidenţia numele'~ia~:~eti oarece textul

vap.~re~ chiar în publi,caţi~ cu pricina, deci era un prilej d~

promovare a marcu ZIarului. ' ".. '

"Cadşi p~litia slabă fată de numărul covârşitor al cazurilor de mici fapte relen-avem ecat o povaţă de dat cititorilor: '

Feriţi-vă de minciunile foilor opozanie !" (I LGazeta poporului, '16128 noiembrle'l895). ," Caragiale, "Feriti-vă ... ",

'1 ~tul d mni : us cuprinde în acelaşi timp o presupoziţie' Ziarele deIlJlm:ill Ollt II II/ClIlllHtii Illincinoase" şi un subînteles Z' 1'" v

11\1111 ti ld V 1111 Of t "Iaru nostru afirma

VII I (' nil ul jud ( i 01', pOl'tial, in 11.maiIII II cI III II ulu 't. 1 II I 1/1111 " Ni (III/alt I

1 !\ I'lmIJI/("J'IA 'I'U '1'\11 \11 JIII(NAI,I III

, Subintelesul pe care se bazează textul anterior este II 'ci, • I li t ptatproducerea 'unei întâmplări de senzajie, ceea ce justtfică sh" ,ti mi t T, deagitaţie din: judeţ, t:

1 Discuţia, fie:şi extrem de sintetică, despre inferenţe, presupeziţii şi subînţelesestil'l'eCesa::tă··odeoarece-discursurile operează cotidian cu acestea. Relevarea lorîn texte constituie una dintre modalităţile de a contribui-la coerenta textului,fiind.Iîn acelaşi timp, un instrument' de identificare a sistemului de valori~ccept~t de 'o comunitate/Ia 'uri moment dat. Presupoziţiile dau .~o·sibil~tâ~eadestinâtarilor de a produceinferenţe şi de a decripta subînţelesuri, constitum-du-se în subiecţii unor forme subtile de 'persuasiune, 'de care chiar producă-torii enunturilor nu sunt întotdeauna conştienţi de aceasta. Inferenţele, presu-pozjţiile, subinţelesurile, \1u pot fi decriptateşi nu pot fi folosite cu scopuripersuasive decât dacă se-respectă 'regula de aur a.coerenţei, ~dicădacăreceptorul şi emiţătorul, au' acelaşi sistem de' referinţe. Se consideră ~ndeobştecâ publicatiilel'qu st{diferentiază prin modul în c~re selectea~~ ŞI trateazăi4formaţia, 'a prin "joc~l""pre~llP',ozW~(or, inferenţelor şi .st;l)înţelesurilbr.

t~m~şi aplicaţii !.ii'

" '

1" Identificaţi modalitate a principală prin ~ar~.se obţine coerenţa în fragmen--...,,,,,?, -} ;" " ,

r- -tul, lfonăţpr : [ '1"

': ,. î' ; . Locuitorii HinMihail I{ogălnicecinunu surit foarte impresionati de stationarea'C>'Atfu~~lor~americane' în zonă,'S-au obişnuit cu haina militară, din 1-954 se tot,J'poattă"pe aici.i'Rar 6 familie-care să nu aibă legătură cu meseria în cauză",'-:("Americanii·Uată-i !'I';,Rlacăracsu: 4, 2(>03);,

1: 'citiţi cu atenţ'ie 'teittfî' de mai jos~ .id~ntiiicaţi subînţelesurile şi presupo-,,~ t >, J , '1

~,- iiţiile. Comentaţi efectul lor asupra receptării text~lui :

. " ... NlJ are loc UI). proces al comunismului, al ceauşismului, ci se transmit o~telenovelăpolitico-halucinogenă, un"soi de drog nostalgic, vizual şi mental - înan electoral, pe.un sfert dus! ŞiAbună parte din populatie prizeaz~, cu pHlc rtacest drog, nu încearcă să lupte cu realitatea tot dură, tot murdară a Româulprivind spre viitor, ci se autoinjectează cu trecut, un trec~t rom~~lat, r amonllt

, în.polieromie-. caodinio~ră revistele lucioase ale Vestului, .apantu de vis p 1111'\1-românul anilor '80. Aşa-zi~ul"divertisment", bâlciul cretino-scxual '1" IIV I

. Id~ază ~a~s~media, nu er~' de ajuns pentru ariestezierea populati 1. tII 10 IIconfruntări între oamenii politici ai momentului - buni, proşti, cum OI' I • III I

o să-i votăm la iarnă - asistănr-la ovânzoleală a umbrelor U' uurlul, ('" I

efect? Simplu, întărirea (car~cterului de vot inertial pentru c '1'1 vn nt IIlplli 1\

decembrie 2004. Dacă în 1990 am avut un proces de vot pOZ/t/II, II 11)1 1111111

f)MI'f J:t,1'J'I A I I

atipic. in Il fU) I 000 votul , Iust negativ, in 2004 se contul' 111.II" Vlltinerţial: d I 1111 VI 1\ O chlrnbare, nu vedem alternativa şi atunci vot nI 4(' II teste» - ontologul Vanghelie de la 5 s-ar putea să aibă dreptate,

Avem votcă Ceauşescu, de ce n-am avea heroină Ceauşescu vâl1dutllla IIh 1'"("Heroina _~eauşescu", Adevărul, 15 aprilie 2004).

, ' " Î;<:

3. în textul de mai sus există mărci tematice care au rolul de a rezuma şi tia accentua ideile-forţă ale comunicării? Identificaţi-le şi comentati e1\ 'fiIIfolosirii lor. . '\,

4. Ce rol are titlul în configurarea,coerenţei unui text jurnalistic? I1tl~tr t(1cu titrarea textelor din dosarul "IRAK în direcţ", Flacăra, nr. 4, ~O() 1.

5. Se poate vorbi de coerentă în absenţa coneciorilor ? Eliminaţi COIlCctOJ

transfrastici din următorul text. Comentaţi şirul de enunţuri astfel Ob~lJl\ll,

"Nu e greu de văzut de ce e PIB-ul atât de mic din moment ce la el lu r 11, •

de-adevăratelea, cel mult o treime din populatie. Dar mai dificil pare d'lll\llln III

la întrebarea cum de reuşeşte statul, miraculos, să dea la restul pensii şi ajlltoUl' ,Totuşi, poate.Tată cum: deşi st,atulnu ştie s,ăadministreze economia, e nUtnltrulunu în inginerii. Pune accize în euro, îşi manevrează bugetul după cursul dschimb, plaforiează pensiile şi ajutoarele sociale, întârzie bursele ca sK ti I

alocatii şi invers. Statul la de la toti,' mai putin de la cei legati de cauza r lelcl!'devalizatorîi de' ?~nc'i, magnaţii economiei subterane, privaţii care ampllfl'ari:rat~le ~e, stat ..' In loc să' re~uc~'posi~ilitătile de a face afaceri fără Ct\plt ti,legislatia ŞI fiscahtatea sunt aplicaţii la nivel de teoremă a axiomelor in! 1'0 I()J'de grup despre care vorbeam. Iar când e gata-gata să scape din mână !nOri '1de bani, statul schimbă regulile jocului" ("Clasamentul adevărului", JUI'I/tlllllnaţional, 15 aprilie 2004).

Care credeţi că au fost modalităţile utilizate pentru obţinerea 00 t' IIt

următorului text: utilizarea mărcilor tematice, a conexiunilor 1 xl, tisau atracţia referenţială ?

"Să fii.candelăreasă la morminte nu e o ocupatie ca oricare alta. o ~m ~~I'Icare se moşteneşte de ,o~iceidela ,mamă la fiică şi nu e deloc uşor IlIHI fII01III('printre cele cu vechime, ,In Cimitirul Belu din Bucureşti, la îngl'ijltull11ol'lllh\( 1 )1

muncesc zeci de femei. O candelăreasă are în îngrijire zeci do mormbu II LlJltt

.andelele trebuie să ardă în pemanenţă şi munceşte zilnic 01'0 in şi!' fl 1111II Il t !Itmormintele curate şi îngrijire. Unele dintre ele sunt an aJalu ul Adw III h'II,11I ICimitirelor, dlll' I rnni multe muncesc pe cont PI'Opl"\1I 'U o IUtol'/1, I!I tiIpr stărl Il J'V ( I 11111 l'1'I tngrijttor morminte" (II IId I r Il Il t II 11I01'11111ti ur t", .1""//1//1/11//(11111111, I IIJ1r111 2004),

I'1I11'tBlld

I III1CII~II,

I Hl'I(OIl\lC" 1\ 1111 \Il JIJHNAI.I ''\'1'

"'" dilemă car ar pul I 1 ' II fi 'IUIt pornind de la cele două forrnulluvocato frecvent în presa din lal'n: 4( ţară care-şi tngroapă trecutul riscă sti r ilcze» , repetă partizanii Iămuririi complete a moştenirii Securit!itii, sau4( I\.ropaţi trecutul, altfel vă va îngropa el pe voi», susţine C.v. Tudor în numclutllt r apărători ai păstrării colbului pe dosarele comunismului.

Filosoful francez Paul Ricoeur crede că recursul la istorie, reanimat în acestdebut de secol, este urmarea dezamăgirilor omului în raporturile sale cu divini-tatea şi a eşecului utopiilor colectiviste. Dar întâlnirea cu trecutul nu se faceuşor. în ea se înlănţuie memoria colectivă, ficţiunea şi amintirea personală ...pentru a cunoaşte trecutul avem la-ndemână, aşadar, metode nesigure, lacunare.Dar altceva n-avem. «Norocul cunoaşterii este elixirul vieţii», conchide Ricoeur.

."Situaţia din România, în multe privinţe, ar putea fi mai compatibilă cumodelul propus de Michnik. Cu diferenţa fundamentală, totuşi, că prăbuşirea'omunismului s-a făcut în mod sângeros, iar naţionalismul autori tarist a fostti elogia alternativă a celor care au guvernat ţara în primii ani după revoluţie".,Una din două", Jurnalul naţional, 14 aprilie 2004).

K. R dactaţi un text jurnalistic, plecând de la o temă de actualitate, în carefolosiţi ca marcă a coerenţei trecerea de la discursul direct la discursul

Indirect. Indicaţi tema, tipul de text, publicaţia, rubrica, cu alte cuvintesituaţia de comunicare pentru care îl consideraţi potrivit.

9. Redactaţi un text jurnalistic având ca idee centrală presupoziţia: "Exist~forţe interesate de integrarea României în Uniunea Europeană". Indicaţitema, tipul de text, publicaţia, rubrica, cu alte cuvinte situaţia de comu-nicare pentru care îl consideraţi potrivit.

Raportarea discursurilor persoanelor în text

Il analiza pragmatică a textului s-a discutat despre redarea vorbirii în moddlr et ca despre o modalitate importantă de marcare a coerenţei textului şi H

pro cdeu de construcţie specific intertextualităţii. 'În viziunea pragmalingvis-II' ( haraudeau, 1997), redarea vorbirii unei persoane este analizată II

p OC s de "raportare" a discursului/discursurilor în text. "Discursul raportat""d claraţiile raportate") semnifică un act de enunţare prin care un locutor

r ,port 'azil.unui interlocutor spusele cuiva; semnifică, de asemenea, cont tul1Il1Hvlsth: cur in lobcază, interpretează şi valorizează afirmaţiile unei pers an ,Il II ti' 1, OJ1lU 11I area interumană funcţionează prin inserţia 'in discur \111\0 Iru m 111 ti <Ils ursuri, nu Il apărat marcate ca III II I h IIUIll n CUl10

III l I ,,'lNrlls('/I1w/lllta(", Inll()(IU r 1\ "d el rn~illOi 11111\11111 " 1111 1111 t 1

1" ipun tit ,\1('" 'INI t 'III/mi il' 101 I 1 \11\1111 I II I "1(/('(11I/11

I \ II 11\111I 1 I III \

C'( IMI'():lIIIA

S t t 111 III I ' r .•dar a vorbirii sub Ionna "stiluLui /1 dlre '1 au ltull) . '1onstlurl 1I ti' ti cu aJ.utorul cărora sunt reproduse, într-o exp lmar S 'I'I

sau orală, . pusele uner persoane. Indiferent de situaţia de comunicnrspusele unei persoane depind întotdeauna de verbe din categoria lui a spu .'a fn!re~a, a răspunde, cunoscute şi sub denumirea de verba declarat:~l'p~langa cele două procedee fundamentale, există şi forme mixte sau interm ~~Ia~e de

v

r~pro~ucere a .spuselor cuiva: vorbirea directă Legată şi vorbir. 1

indirectă llbera~ ~odal:tat:a lingvistică aleasă pentru redarea spuselor un j

persoane se afla in stransa legătură cu scopul comunicării şi cu t 1e t li .. 1 . .. aspec e ex ~~ I~gvIStlCe a e situaţiei de comunicare (identitatea partenerilor comuni-

căm, t~pul, l~cu~ şi modul). De asemenea, trebuie ştiut că redarea vorbiriiin mo~ direct, I~dlr~ct sau indirect liber are efecte diferite asupra interloc l~

torului/receptorilor, u

Vorbirea directă

în "stilul" direct sau vorbirea directă se redau spusele cuiva exact aşaaufost formulate, c~ un citat. 'Astfel, în vorbirea directă nu există proPo~~ţ~Su?or.don~t~, comumcarea reprodusă fiind un enunţ independent, o propoziţiepnnclpal~, Iar verbulwde declaraţie putând fi situat înainte, după sau intercalatin ~omumcar.ea redata. De exemplu: "Mi-a spus: cântă mai tare! " Cântămal tar~! nu-a spus", "Cântă, mi-a spus, mai tare! ". ' " a

Vorbirea directă este caracterizată de o serie de aspecte gramaticale :prezenţa ve~belor de declaraţie, a verbelor cu valoarea semantică a unui verbde declaraţie sau a substantivelor şi expresiilor cu sensul de a corn' . "I t d A d bi . " umca ,I~ro ucan vor irea directă, independenţa sintactică a enunţurilor, utilizarearandard a ~emne~or de punctuaţie: ghilimelele sau linia de dialog pentru a

marca vorbirea directă, două puncte după verbul de declaratie atunci A d, 'osta prec~d~ comunicarea, şi virgula între verbul de declaraţie şi cO':~:i-lire, atunci cand acesta urmează sau este intercalat în comunicare

Ve~b.ele de declaraţ~e sau verbele cu valoare semantică identică' cel maiti /1 utilizate sunt: a Zice, a gândi, a striga, a zbiera, a afirma a negaaproba, a corecta, aface, a mărturisi a interveni' a şopti' v .' L' a. . w ' " a gasl cu ca e etc.

Ind~pend utn sllltactlc~ a enunţurilor nu înseamnă izolare sintactică şiIIlI1I1tacl1, 1 ,h t 11\ I ioniuncţiilor subordonatoare.

"D, II I ••I 1, ,

I II I mult şi lung la mine, dă din umeri şi începe să

1111 I

"1'"11I III" ti j 1 JIU 1111 ' 01'(1111' am II ciII 1. III 11110 I 1\1111 iti h tiC , C' III I 1('

, Il "H()J)II TIA TI! 'I'U I.lJ r J U It NA 1.1 III

r ndu-mi lntervl w. Dar ce mă mir est I I tul o t r,rl t publicist - nu ştii c11t -ai deranjat degeaba sa vlll II 1 r ampu~ d mult la tntrebările d-tale. Eu m~-ampus singur, şi nrr un hip mul!

m Iar, aceleaşi tntrebări pe care mi le faci d-ta acum, ŞIle-am dat şi rllspunsun• t am putut mai dezvoltate. . . ~

_ Ştiu; cele trei volume de cnnce ale d-tale, ." .,_ Le ştii cele trei volume de critice? ... dar poate că nu le-al cuu._ Ba le-am citit, răspund eu. ._ Atunci. .. poate că nu le-ai înţeles ... " (I.L.Caraglale, "De la D.C.D. -

It r a", 1897, în Caragiale, 1999);

"Vorba ceea: Şi piatra prinde muşchi, dacă şade mult într-un loc" ; .

ând nas în nas cu mine, după emisiunea la care Zoe Petre a venit, trimi~~ci "mil Constantinescu, 'să-mi dea cu linia peste deşte, pentru că .acestea IŞ.Ip rmit să nu fie unsuroase cu preşedintele, un cunoscut m-a ~UŞtrulUlţz~ravăn .

Nu te inteleg de ce-ai lăsat-o să te ia mai ceva ~a la CO~lte~l de partId: De• nu i-ai zis, tăindu-i-o scurt: fă! ? - Bine, bine, am l~gălmat eu: lOVItdenil truşnicia ipotezei, dar Zoe Petre este o doamnă. CUI?Să-Ispu~ unei doamne,pr prietară nu numai a titlului de consilier prezidenţial, dar ŞI de profesoa~ăuniversitară? - Ce doamnă? ! mi-a replicat interlocutorul..." (,,0 doamnă căreia1_ 1 putea spune: fă! ", în Cristoiu, 1999, p. 235).

V ele de declaraţie sunt omise în lucrările dramatice, dar şi în ~ro~ă sau, In scopuri expresive (concizie, dinamism, acce~tuarea ~enSlU~ll): în

II 1 i tică verbele de declaraţie sunt Iăs~te la o parte ,m.cazul mtervlUnlor.

mponenta stilistică a descrierii vorb~ri~ directe ar~ î~ vedere ~valuareat i din dubla perspectivă a locutorului ŞIa autorului discursului, precum

din cea a elementelor care personalizează discursul. ..... .Din perspectiva locutorului, stilul direct este o ma!că ~ sub.IeCt1VItă.ţl~,~ar

din ' a a autorului, este o marcă a obiectivităţii. In l~b.aJu~. p~bl.ICIStI~,Il '1. nţa vorbirii directe e percepută ca un semn al obiect1Vltăţll.zlanstuIUl.,,8111I4l"direct conţine şi manifestarea formelor perso~le de. ex~nmare, ce~.a

xplicll prezenta elementelor afective, expre.sive ale Iimbajului ~exclamaţll,lut mţii, vocativul, imperativul, registre lexicale conotate afec~lv). AceastaI m te, in t xte literare sau în interviuri, să se poată realiza portretulIl () In 1 r prin ce, cum, cât şi când spun.

I'() , d ca nu vă supăraţi, aveti apă?

( ( M'IOZI'IIA I I

.A ? li puneti gheaţă?

lreşte !- E flir ... e firl... ? ... ăsta ...- Da avem filtru.- Monşer! Te superi dacă te-oi ruga pentru un pahar de apă? .:. Teribil mi-e

sete!" (I.L. Caragiale, "Petitiune", Universul, 2 octombrie 1899).

For~~le de, prezentare a discursului direct în m~ss-media s~nt -(6~ri~variate şi' rareori citarea este completă"; de cele mai multe ori, dincolo deghilimele sau de lihia de dialog avem de-a face cu fragmentarea sau trurtchiereadiscursului de referinţă, în funcţie de obiectivele de informare ale instanţeimass-media. În interviuri, dialogul dintre jurnalist şi sursă are drept scoplămurirea unei probleme, a unui fenomen sau eveniment de actualitate:

" ...Am încercat să lămurim paradoxurile din sondajele de opinie cu directorulSocietăţii Academice Române, Alina Mungiu Pippidi. ", ' " '

Un lucru foarte important este credibilitatea institutului care face sondajul.IMAS, în acest moment, este un institut care e asociat cu guvernul. De ce?Pentru că directorul IMAS, Alin Teodorescu, este consilierul primului-ministru,iar toate sondajele PSD sunt comandate la IMAS. ,'1 ,

-. Săn-avem încredere în IMAS?",.-Să nu avem încredere, în partidele care-şi comandă sondaje cu -rezultate

pozitive şi, mai ales, într-un guvern care-şi comandă sondaje- proprii. Să-ţicomanzi sondaje în care mereu stai bine e un mod de a-ţi, fura singur căciula.

- De ce credeti că guvernul şi PŞD fac asta? " '- Pentru a crea iluzii. Dacă eomanzi ~6ndajeîn care spui mereu că stai bine, mai

mulţi oameni cred lucrul ăsta. Opozitia se descurajează, iar cei care se fac părtaşise încurajează şi numărul lor-creşte. Noi avemdovezi ştiinţifice din sfera politicului,care spun că acest fenomen de cooptare prin iluzie, care se cheamă «timjng», nueste niciodată m~i mare de trei la sută" (Evenimentul zilei, zi nojembri~-20~?).,

în presă există numeroase situaţii în care se construiesc relatări, ce audrept scop să informeze şi să interpreteze declaraţiile unor personalităţi:

"Când ziarista de laLe Figaro l-a întrebat dacă nu se simte «putin-răspunzătorde rămâne riie în urmă înregistrate de România», Iliescu a început prin a 6 punela punct. ţ ",

«Dumneavoastră sunteţi prizonierii stereotipurilor colportate despre mine:fostul comunist Iliescu, cu mentalitate a sa de troglodit care nu înţelege nimic dindemocraţie, care nu este capabil să se adapteze ... Sunt fabulaţii», a spus şefulstatului. Imediat, el a adăugat: «Iliescu s-a aflat în avangarda mişcării pentru

, transfbrmarca revoluţionară a României, pentru democratie şi economie de piaţă.'II' hll 1\ ţină cont şi de costul social al reformelor. în decur de 13 ani,1111 III I mllioun d 10 uri d muncă-" (Evt'IIII1/N/lul 111'/,I1"

I'IIIIIIIII'I"A II '1111 III /lIIINAI.I 'III

Oh '1 vul ti lnfonnar al t 'xtulul ti r 'pr zinUt "rupOI 1111 i" II I II~ 101pr dlni lui ţări], iar vorbele de declaratie care introduc VOI h I i dlr '(unt : a pune la punct, a adăuga.

vorbtrea indirectăn "Rtilul" indirect, comunicarea este subordonată unui verb de declaraţi ,

Din punct de vedere sintactic, reproducerea e legată de verbul de declaratiIl in conjuncţie, iar construcţia apare ca o completivă directă.

Vorbire directă:"îmi spunea adeseori :- Fii atent la cursuri! ".

Vorbire indirectă :"Îmi spunea adeseori să fiu atent la cursuri".

Printre mărcile gramaticale ale stilului indirect se numără: prezentaobligatorie a u~ui verb de declaraţie, care nu poate fi suprimat, existenţaraportului de subordonare (în locul celui de coordonare din D) 'şi a uneiconjuncţii subordonatoare ("că", "să", "dacă"). În procesul transpunerii dinstilul direct in stilul indirect, propoziţiile enunţiative devin completive,exclamativele îşi pierd intonaţia caracteristică şi interjecţiile care le însoţesc,imperativele îşi pierd în primul rând intonaţia, iar dacă sunt construite cumodul imperativ, în subordonată apare conjunctivul, optativele enunţiativeîşi păstrează modul, optativele exclamative se transpun ca depinzând de unverb cu sensul de "a dori", în transpunerea D în 1 pronumelepersonale şiverbele la persoana I şi a II-a trec la persoana a III-a, pronumele demon-strative de apropiere sunt înlocuite cu pronume demonstrative de depărtare.Tot în procesul transpunerii D în 1 au loc următoarele transformări: "ieri"devine "ziua dinainte", "ziua precedentă"; "aici" - "acolo"; "acum" -"atunci"; "astăzi" - "în ziua aceea", "în acea zi"; "mâine" - "a doua zi","după o zi", "peste o zi"; "poimâine" - "după două zile", "peste două zile".

D "Mi-a spus:- Ah! Ce frumoasă zi a fost! "1 "Mi-a spus c-a fost o zi foarte frumoasă. "

D ,,- Dă foc! zise Lică..."1 "Lică zise să dea foc."~.

I '1 IMI'I 11,1'1 IA II

J) " M1"SPlllI

III' Iu teatru."-ar duce la teatru. "

D "Zicea întruna :- De-ar veni o scrisoare! "1 "Zicea întruna c-ar dori să vină o scrisoare."

D "Mă pusei jos, se puse şi călugărul.~ Vii de departe? "1 "Mă pusei jos, se puse şi călugărul, şi-l întrebai dacă vine de depart tI

D ,,- Ei, ce-aţi făcut la stâna negrenilor? A întrebat moş Mitrea."1 "Moş Mitrea a întrebat ce-au făcut la stâna negrenilor."

D. "A spus:- Pleacă în momentul acesta. "1 "A spus să plec în momentul acela."

Din punct de vedere expresiv, în stilul indirect se pierd o serie de el III

afective, prezente în stilul direct: intonaţia devine neutră, enunţiatlvpot produce modificări care să exprime o anume atitudine sau inten;povestitorului fată de comunicarea relatată.

D "Mi-a spus:- Îmi place articolul tău ! "1 "Mi-a spus că i~ar plăcea articolul meu. ""Mi-a spus că i-ar fi plăcând articolul meu.""A pretins că-i place articolul meu. "

De multe ori, atitudinea vorbitorului se poate exprima şi cu ~lItonllexpresiilor: "chipurile", "pasămite", "cică", "vezi Doamne", "vorbavin ",De asemenea, există tendinţa către o sintaxă mai neutră şi o cxpr 'si III I

abstractă. Stilul indirect este mai precis, dar prea puţin expresiv, d n I

excesul duce la exprimări monotone, repetitive.În limbajul publicistic "stilul" indirect se utilizează în relatărl : fII I

care redau conţinutul conferinţelor de presă, în cele "construit "p h I~, 1unor dialoguri, anchete etc. De exemplu:

1\,1 I'HIlIll II JlA Tit '1111,111 J\JHNAI 1 1Il

II 1'111 Il 1 IlIllhul... flcl lui român ne-a mai spu II 11 III I

, I \ II Il Rom nla care ştiu de prezenta unor conational 1\ 1.11/1

, lin pl. 11 ia Iogătura cu Consulatul General al României II'v film 'ritul zilei, 21 noiembrie 2003).

Ir V nt, sub masca vorbirii indirecte se ascunde, de fapt, parafrazarea,I zumarca au evaluarea declaraţiilor unor persoane:

Preşedintele legislativului european, Pat Cox, a adresat condoleanţe fami:I 1I;~tndoliate şi a exprimat întreaga sa solidaritate cu guvernul de la Ankara ŞI

1\lJ)II\ contra terorismului"

\1

I i Paris purtătorul de cuvânt al preşedintelui francez Jacques Chirac a'11II:'III~nllati;termeni foarte duri cele două atacuri de la Istanbul" (Evenimentul

/1 1, t noiembrie 2003).

Intru a face mesajele credibile şi accesibile, jur~alişti~ uti~izează înI In I text rezumarea sau parafrazarea urmate de vorbirea directă :

La rândul său, preşedintele George W. Bush a condamnat .atacuril.e,. decla-r nd că teroriştii «urăsc libertatea şi ţările libere»"; "Şeful diploruattet tu.rce,Abdullah Gul, a promis că ţara sa nu va ceda în faţa acestor atacuri ,terorIs.te.« j au murit atâţia oameni nevinovaţi, vom continua să luptăm tmpotnva

t r rlsmului», a spus Gul" ;

"Mircea Lucescu, antrenorul român al echipei de ~otbal Beşiktaş Istanbul,I tngr zit de atentatele care au zguduit Turcia. «PerIcolul este peste t~t.. Am

v zut morţi pe caldarâm. E groaznic, e înfricoşăt~r!» a declarat t~hrn~l~nulvulturllor-. Internationalul Daniel Pancu, elevul lUI «Il Luce», a evitat ieri să

II n oraş" (Evenimentul zilei, 21 noiembrie 2003).

Vorbir'a indirect liberă•'1 lui" lndlr ct lib r se caracterizează prin reproducerea vorbelor cuiva,

" . . ~di tr t rmenul1 I III 117.r I 'onjullctiei care să creeze dependenţa smtacuca m ee.ti ti -llr li i omunicarea propriu-zisă, ceea ce are drept .consecmtăIIIt'1 lt'ft'IIla vorbirii autorului cu vorbirea personajului sau a.alte~ p~rsoane.

Vot/II 'li tnairo t liberă nu trebuie confundată cu monologul mte~or , .ea esteII lI\odII I II ti r producere a vorbirii, în timp ce monologul mteno~ ~ o",ud IIIII d or III Z re şi expunere compoziţională, care recurge uneon ~lla

\II h I I lUI I li Ih ră. Al. Graur arată că ..vorbirea indirec~ liber~, în cI~daIII( II t , depinde în fapt de un verb de declaraţte subînţeles .

, )MI'OZITIA

Vor"'" a indirect liberă (VIL) e slab marcată gramatical: punctuaţievariabilă, absenţa conjuncţiilor subordonatoare, absenţa verbelor de decla-raţie. Pot exista elemente verbale care sugerează că o parte din vorbire esteindirectă, propoziţiile sunt independente, enunţiative, se conservă intonaţiaspecifică stilului direct .în interogaţii.

Din punct de vedere expresiv se păstrează intonaţia, eventualele elementeafective şi diverse particularităţi lingvistice ale vorbitorului. Utilizarea acesteimodalităţi de redare a' vorbirii evită' monotonia " stilului 1'; indirect 'şi' abuzulde vorbire directă. În textele literare efectele stilistice se bazează pe confuziade subiect vorbitor (în operele literare aparţinând lui I.L. Caragiale şi MarinPreda, de pildă)" Prin instrucţia şcolară, receptorul român ştie că VIL intră

I.n \ •. _~ , .'

în codul literaturii :

"D. Georgescu îndoieşte pasuL. intră în parc: caută peste tot... MadamGeorgescu - fatalitate - nicăieri. Obosit, omul şade pe o bancă şi, pentru primaoară, după o alergare de cinci ceasuri, înjură în gând ... Pe cine? Pe coanaAnica ... Dumneaei afăcut toată tncurcătura. Dumneaeiface toate încurcăturile...Dar nu strică dumneaei; el strică; nu trebuia s-o ia; trebuia s-o lase laBucureşti" (I.L. Caragiale, "Tren de plăcere:', Universul, august 1904)

În limbajul jurnalistic, caracterizat prin claritate, concizie, acurateţe, VILse utilizează cu măsură, pentru a se evita confuziile şi ambiguităţile. Cu toateacestea, există numeroase situaţii în care vorbirea indirect liberă' se întâlneşteîn limbajul mass-media, cu scopul de a dinamiza discursul şi de a diversificamodalităţile de redare a declaraţiilor persoanelor implicate. De exemplu:

.'"

"Cei trei furau benzina direct din conductă. Aveau o instalaţie artizanală şicine s-ar fi gândit tocmai la ei! " '(PRO TV, 14 ianuarie 2002) ;

"Au fost surprinşi de poliţie tocmai când vindeau drogurile. Nu mai puteauface nimic, s-au gândit să fugă" (Antena 1, 24 decembrie 2001);

"Acesta încercase să oprească actiunea politiei. Dar poti să te pui cu mascaţii ? "(România liberă, 23 iulie 2001) ; .

"Crezuse că poate rezolva dosarul cu pricina, dar cine este în stare de aşaceva? Timpul trecea prea repede! " (Evenimentul zilei, 16 august 2001) ;

" ... Chiar în timp ce 'vorbeam, un tânăr cu cojocel a cumpărat o lădiţă cu 500de euro. Mare tulburare în piaţa asta a monedelor, aveam să aflu, nici nu maiştii-cum să te.orientezi, de vreme ce până şi ghidulăla scos de americani nu mailimpezeşte lucrurile ... " (Evenimentul zilei, 8 decembrie 2003) ;

" 1\ în vremurile de aur ale scolasticii medievale, argumentul ontologic esteIH'PI' 1 1: 11I1, nenorociţilor, puteţi să daţi voi cu clanţa pănă vi se usucă gdţii,

IlO 1'1 (II 1H''I'IA 'I'I.X'I'ULUIJ\JRNA 1''1'1 '

li (1 iroală d nu ştiu să vorbesc, că am furat, că am deturnat, l' ,1'1I" Mi(nilUl , ." Ivoi. nimi , faJd de primarul Vanghelie, care este. Să mă daţi VQI JOs jJl' fii ne,rar este?" (Adevdrul, 18 decembrie 2003) ;

Afirmatiile deputatului Florin Georgescu dezvăluie o gravă problemă deut "ritate. Cine face politicafiscald a guvernului: Tănăse~cu sau. Geo:~escu ~

Şi, mai ales, unde se face ea, la Palatul Victo~i~.sau la.sediul partzduluz . ~u~.a111 dul in care sunt anuntare unele dintre decIZ11lecu lm~act asup:a fiscahtătll~

I par mai degrabă rezultatul unei şedinţe de partid decat al uneia de guvernAdevdrul, 16 decembrie 2003).

V II area expresivă a stilului indirect liber, rolul lui în marcarea. "stilului."1IH11 I nor, al unei publicaţii, în caracterizarea unei persoane pu~hc: c~nst1-III \1 flciente argumente pentru utilizarea frecventă a' acestuia m limbaI" ,n aproape toate tipurile de texte, cu excepţia ştirilor.

orbirea directă legată

Vorbirea directă legată constă în reproducerea vorbirii directe făcând-oti p ndentă de un cuvânt de declaratie, dependenţă Am~rc~~r~lational cuIjutorul conjuncţiilor subordonatoare. Procedeul este, întâlnit m h~ba .popu-IId1 şi în limba literaturii, cu scopul de a caracteriza un personaj.

Mi-a spus că «du-te imediat»" ;""Am umplut căruţa şi imi mai rămăsese şi la ~oară. Abi: ma~ simteam

splnarea. Muierea asta: «Că mai stai, mă, de te odihneşte, ca daca te boşo-rogeşti, nu mi-e de tine ... »" (Preda, 2000)1; ,

Miai ca prostu: că să dăm" (Preda, 2000)." ,in perspectiva gramaticii normative, în procesul redării vorbirii per~oa-

II lor se înregistrează o serie de abateri de la normă, cum sunt: fo~osl~ealiP fluă a conjuncţiei că înaintea lui să sau înaintea u~or pronume, a~Jectl~e

idv rbe interogative: "i-a spus că să plece" ; mentinerea unor cuvinte dl~1 II gorla celor ce trebuie transformate sau eliminate în pro.cesul,.redărliVIl hirii indire te: "I-a rugat să-I amâne până mâine, când oncum av~a deIII r Il oraş", în loc de "până a doua zi"; confuzii în ceea ce prrveştep r OUII: nunţul "l-a spus că are de încasat. bani" tr hul ,\tportlor \ 1 Il utru /1 d zambl uir.a .ontrnutu": ••sa l-R pll I 1 \1 , "l-npll ' 1,1011, II ","; III II~1\ " I plin '\\1 Iti i dln Vlllh I II II I III I

I IlIlulli 1111\ 1111 IlIlh I JlIIJlIIIII , 1\1 \1 I I

( '()M I't)ZI'/'I A II/

indl« ~I 'U intonatie de vorbire dire U1: "M-a intrebat vr au Il HIl'!' 'II

el?" (Avram, 2001, p. 464).

,~Stilurile" liinbii şi procesele discursive

A relata declaraţiile unei persoane în mass-media constituie un procedeuprofund subiectiv. Subiectivitatea se manifestă în selecţiile succesive pe careinstanţa mediatică le operează: în conţinut, în identificarea locutorului, înmodurile de citare alese, în configurarea procesului de transformare la caresunt supuse afirmaţiile originare ce stau la baza construirii evenimentuluimediatic. Poate tocmai subiectivitatea marcată explică preocuparea mediilorprofesionale de a se legitima prin precizarea şi definirea obiectivităţii demer-sului lor. Chiar şi noţiunea de profesionalism este definită în lucrările despecialitate ca o sumă de tehnici şi proceduri care permit o mai mareobiectivare a jurnaliştilor în procesele de reconstrucţie şi de reprezentarescripto-vizuală a realităţii.

Din perspectiva unei analize pragmalingvistice a discursului jurnalistic,aşa cum se configurează în Charaudeau (1997) şi cum se dezvoltă în Roşea(2002, pp, 79-87), în textele produse în mass-media se evidenţiază:a) discursul raportat, care distinge in mod explicit între declaraţiile raportate

{dit rapportl)şi enuntarea de origine (dit d'origine) ;b) introducerea în discurs a "declaratiilor originare", ce presupune o dublă

operatie: de reconstructie (reorganizare a actului de enunţare, care setransformă prin asimilarea unor declaratii ce apartin altei instante deenunţare) şi de deconstrucţie (demarcarea "declaraţiilor raportare" decele "originare") ;

c) modalităţile discursive, care pun în relatie "discursul raportat" cu "decla-ratiile relatate" şi cele "originare" şi care generează efecte cunoscute şianalizate de mediile profesionale ;

d) o serie de efecte legate de "funcţionarea" discursului raportat, cum ar fi:efectul de autenticitate (în legătură 'CU declaraţile originare), de responsa-bilitate (în legătură cu cel ce a produs declaraţiile), de adevăr (în legăturăcu receptorul) ;

e) o altă categorie de efecte, ce vizează însuşiri sau comportamente alelocutorului în raport cu cele relatate: autoritatea, puterea, atitudinea.

Prn I III d raportare a declaratiilor unui locutor în mass-media are un'III 1111 I 11 I I v,' II oxplicl selectia modurilor de citare utilizate într-unIt I II" '''''1'' tiI/III .), I It'\I' I Il I illil i atribulr I afirmaţillor în

1111 PRODUCŢIA TEXTULUI JURNALISTI

I lIu şi text marcată prin semnele citării, raportarea cu ajutorul dlsrursulu!nurtuiviza; (titlul articolului). Modalităţile de citare folosite în relatare au

J cte asupra receptării. Astfel, citarea după ( : ) cu ajutorul semnelor citării'" ează iluzia că avem de-a face cu declaraţii in extenso (chiar dacă, în modvldent, citarea nu poate fi decât parţială în mass-media) şi cu intenţia instanţei

el nunţare de a fi obiectivă şi de a nu interveni în conţinutul celor relatate.Modul ales de instanţa mediatică pentru a relata afirmaţiile unei persoane

le consecinţa evaluării semnificaţiei faptelor de limbă (cu semnificaţie sauI r. semnificaţie, vectori de semnificaţie pentru o comunitate umană mainumeroasă sau mai puţin numeroasă, pe termen scurt sau pe termen lung),I efectelor presupuse în relaţie cu intenţia de comunicare şi cu interesul, .' ptorilor şi poate constitui un important criteriu de definire a "produselor"muss-media. Astfel, s-a constatat că în construcţia textelor produse demuss-media se înlănţuie efectul de dramatizare cu cel de ficţiune şi efectulti obiectivare cu cel de adevăr. Opţiune a instanţei de enunţare pentru un

I 't de obiectivare, de dramatizare, de ficţiune sau de adevăr poate fiII I ită, la fiecare nivel al selecţiilor. Această modalitate alternativă de aproduce efecte de adevăr şi de ficţiune, de obiectivare şi de dramatizare în-nnstrucţia aceluiaşi procedeu discursiv (fr. le dit rapporteş constituie o

componentă esenţială a discursului în mass-media.:Modul de configurare a procesului de transformare la care sunt supuse

" t'lnmţiile originare (fr. dit d'origine) se află la baza construirii eveni-III 111111111mass-media. Procesul de transformare evidenţiază elementele speci-I I "lIIifigurării discursului raportat: selecţia şi repartizarea informaţiilorII 11111 11'11 tia textuală (titlu, şapou, ilustraţie, legendă); raportul dintre

I I \1 I 1 In ntele narative şi modalităţile de introducere a citării; introdu-I , 1\ II I xt a reacţiilor sau a explicaţiilor la declaraţiile originare (fr. dit'/'/11 11t'); xintextul scripto-vizual (titluri, ilustraţii, linii, blancuri, letrine).

J '1' III d • transformare este consecinţa aplicării în activitatea de construcţieI dUIi l, II ii conjugate: strategia editorială şi strategia impusă de alegerea

11I111 uurme unghi de abordare. Configuraţia finală a textului este, şi unmir Il radului de informativitate şi al poziţiei ocupate de text în ansamblulII Il lllor de informare ale publicaţiei.

( IIMI'O:l.I'l'IA

. ,'t I f It 1111J' portaj, un editorial şi un interviu din presa scrisă actuală.1<.1III I . It modalităţile de redare a vorbirii persoanelor, arătaţi care suntm dalltăţile predilecte pentru fiecare tip de text, faceţi un inventar alverbelor de declaraţie întâlnite şi al eventuale lor erori de utilizare sauconstrucţie.

3. Ce efecte are folosirea stilului direct asupra receptorilor în textele depresă? Dar în relaţia cu jurnalistul?

4. Prin ce procedee se evită repetarea verbului a spune în textele de presă?5. Ca jurnalist, relataţi o experienţă profesională şi personală în care să

arătaţi cum aţi transformat "spusele" originare în declaraţii de presă,pentru a servi unor scopuri. Arătaţi cum aţi utilizat "citarea parţială".

6. Selectaţi texte de presă cu ajutorul cărora să arătaţi cum se înlănţuieefectul de dramatizare cu cel de ficţiune şi efectul de obiectivare cu cel deadevăr.

7. Selectaţi texte din presa scrisă (Libertatea, Evenimentul zilei, Românialiberă, Ziarul financiar) sau audio-vizuală (TVR 1, Antena 1, PRO TV,Radio România 1, PRO Fm, Europa Fm) şi arătaţi în ce măsură şi prin cemijloace creează instanţa mediatică efectele de adevăr şi obiectivitate.Ulterior, comparaţi observatiile făcute privitor la procedeele utilizate deo instanţă mediatică sau alta. Este indicat să folositi o perioadă şi uncorpus compatibile şi semnificative.

8. Selectati texte din presa scrisă (Libertatea, Evenimentul zilei, Românialiberă, Ziarul financiar) sau audio-vizuală (TVR 1, Antena 1, PRO TV,Radio România 1, PRO Fm, Europa Fm) şi arătaţi în ce măsură şi prin cemijloace creează instanţa mediatică efectele de dramatizare şi fictiune.Ulterior, comparaţi observaţiile făcute privitor la procedeele utilizate doo instanţă mediatică sau alta. Este indicat să folosiţi o perioadă şi UII

corpus compatibile şi semnificative.

I II)

Documents

Productia textului Jurnalistic 49-139