10 ani în slujba consumatorului pentru protecþia concurenþei din România 10 in the service of consumers for the protection of competition in Romania

10 ani de la aplicarea legii concurenþei în România - rezultate, provocãri ºi perspective 10 years of competition law enforcement in Romania – results, challenges and perspectivesAlexe GAVRILÃ

Politica de protecþia mediului ºi ajutorul de stat în RomâniaEnvironmental protection policy and State aid in RomaniaJózsef Nándor NEMENYILucian STROE

Controlul ajutoarelor de stat în România (III)State aid control in Romania (III)Reimer von BORRIES

Importanþa analizei economice temeinice pentru politica în domeniul concurenþeiThe importance of sound economic analysis for competition policyDeborah PLATT MAJORAS

Evoluþii recente în aplicarea regulilor de concurenþã: o perspectivã comparativãRecent evolutions in antitrust enforcement: a comparative perspectiveAlberto HEIMLER

Raportul ajutoarelor de stat acordate în România în perioada 2003-2005 – evoluþii ºi concluziiRepport of State aid granted in Romania in the period 2003-2005 – evolutions and conclusionsDaniel DIACONESCU, Constanþa DUMITRESCU, Anca CRISTEA

Abuzul de poziþie dominantã - reglementare ºi jurisprudenþã europeanãAbuse of dominant position – European regulations and case lawAnca ATOMI

Discounturile de fidelitate ºi poziþia dominantã pe piaþã - un studiu de caz Fidelity rebates and dominant position – a case studyCarmen BUCUR

Combaterea concurenþei neloiale – o temã mereu actualãCombating the unfair competition – a theme of present interest Petre CEPOI

Noutãþi în domeniul concurenþei ºi ajutorului de statNews from the field of antitrust and State aidCarmen BUCUR

CUPRINS/CONTENT

23

45

1011

1819

2627

3839

46

47

5455

6061

6869

7273

Anul acesta, Consiliul Concurenþei a sãrbãtorit 10 ani de la intrarea în vigoare a legii concurenþei. Cu aceastã ocazie, autoritatea de concurenþã din România a organizat, pe data de 26 aprilie 2007, o manifestare aniversarã, dedicatã acestui eveniment.

Organizatã la sala Rondã a Hotelului Intercontinental ºi cu sprijinul partenerilor din cadrul Proiectului de Twinning, manifestarea a reunit oficialitãþi din România dar ºi din strãinãtate, membrii ai plenului, precum ºi inspectori de concurenþã de la nivel central ºi teritorial.

În acest cadru festiv, au fost transmise mesaje aniversare din partea domnului preºedinte interimar al Consiliului Concurenþei, d-l Alexe Gavrilã, din partea ministrului economiei ºi finanþelor, d-l Varujan Vosganian ºi din partea

Manifestarea aniversarã a constituit un bun prilej pentru a cunoaºte prioritãþile Comisiei Europene în domeniul concurenþei, prezentate de d-l Director General Adjunct a.i., Emil Paulis, din cadrul Direcþiei Generale de Concurenþã.

De asemenea, în cadrul acestui eveniment au fost susþinute prelegeri de cãtre invitaþii din strãinãtate, respectiv:

d-lui Iuliu Winkler, secretar de stat în Ministerul pentru IMM, Comerþ, Turism ºi Profesii Liberale.

1. Bruno Lassere, Preºedintele Consiliului Concurenþei din Franþa;2. Abel Mateus, Preºedintele Autoritãþii de Concurenþã din Portugalia;3. Zoltan Nagy, Preºedintele Autoritãþii de Concurenþã din Ungaria;4. Frederic Jenny, Preºedintele Comitetului de Concurenþã, OCDE;5. Alberto Heimler, Director Autoritatea de Concurenþã din Italia;6. Monica Widegren, ªeful Direcþiei de Strategie ºi Afaceri Internaþionale Autoritatea de Concurenþã din Suedia;7. Graham Branton, Director Departamentul pentru Comerþ ºi Industrie din Marea Britanie;8. Russell Pittman Director, Departamentul de Justiþie al SUA.

Pe parcursul evenimentului au fost acordate distincþii membrilor care au fãcut sau fac parte din Plenul Consiliului Concurenþei, pentru activitatea desfãºuratã în cadrul autoritãþii, precum ºi delegaþilor strãini, invitaþi la aceastã manifestare aniversarã.

2

10 ANI ÎN SLUJBA CONSUMATORULUI PENTRU PROTECÞIA CONCURENÞEI DIN ROMÂNIA

1. Bruno Lassere, President of the French Competition Council;2. Abel Mateus, President of the Competition Authority from Portugal;3. Zoltan Nagy, President of Competition Authority from Hungary;4. Frederic Jenny, President of Competition Committee, OECD;5. Alberto Heimler, Director – Competition Authority from Italy;6. Monica Widegren, Chief of Directorate for Strategy and International Affairs, Competition Authority from Sweden;7. Graham Branton, Director – Department for Trade and Industry of the United Kingdom;8. Russell Pittman, Director - Department of Justice, USA.

Special awards were granted to present and former members of the Competition Council's plenum for their activity and also to the foreign delegates, invited to this anniversary event.

3

This year, Competition Council celebrated 10 years from the entering into force of competition law. With this occasion, the Romanian competition authority

thorganised, on 26 of April 2007, an anniversary dedicated to this event.

Organised with the support of Competition Council's partners from the Twinning Project, the event has gathered officials from Romania and from abroad, members of the Plenum and competition inspectors.

In this festive atmosphere, anniversary speeches were delivered by Competition Council's acting president, Mr. Alexe Gavrilã, by minister of economy and finance, Mr. Varujan Vosganian and by minister for SMEs, commerce, tourism and liberal professions, Mr. Ovidiu Silaghi.

The anniversary event proved to be a good occasion to know better the European Commission's priorities in the field of competition, as presented by Mr. Emil Paulis, acting Deputy Director General within the Competition Directorate General.

Speeches were also delivered by other guests from abroad:

10 IN THE SERVICE OR CONSUMERS 1FOR THE PROTECTION OF COMPETITION IN ROMANIA

1 Translated into English by Georgeta Gavriloiu.

Importanþa politicii de concurenþã

Ne punem acum întrebarea: de ce a fost necesar ca România sã creeze un cadru legislativ ºi instituþional complex, care sã asigure desfãºurarea în condiþii normale a relaþiilor concurenþiale dintre agenþii economici? Pentru a gãsi un rãspuns la aceastã întrebare, este necesar înainte de toate sã înþelegem rolul pe care politica de concurenþã îl joacã într-o economie de piaþã funcþionalã.

Concurenþa în sine reprezintã un stimulent pentru companii, încurajându-le sã acþioneze la potenþial maxim pentru a produce bunuri ºi furniza servicii de cea mai înaltã calitate ºi la cel mai mic preþ. Concurenþa impulsioneazã spiritul antreprenorial ºi intrãrile de noi firme pe piaþã, recompensând companiile eficiente ºi sancþionându-le pe cele ineficiente.

În condiþii ideale de piaþã companiile reacþioneazã rapid ºi flexibil faþã de noii intraþi ºi la modificãrile ce apar în structura cererii. Intrarea unor noi competitori pe piaþã determinã adaptãri în strategia firmelor existente. Capacitatea companiilor existente de a-ºi ajusta poziþia faþã de noii intraþi în piaþã ºi viteza cu care se realizeazã aceste modificãri strategice sunt indicatori

ai eficienþei ºi competitivitãþii unei firme. Ideal ar fi ca economiile naþionale sã funcþioneze fãrã intervenþia autoritãþilor publice, doar pe baza raportului dintre cerere ºi ofertã, într-un sistem care sã recompenseze companiile eficiente ce se adapteazã cel mai bine la cerinþele pieþei. Dar cum acest lucru este greu de realizat în practicã, România a înþeles cã este foarte important sã stabileascã reguli clare menite sã asigure corectitudinea ºi echilibrul raporturilor din piaþã ºi sã înfiinþeze o instituþie solidã în acest domeniu, capabilã sã aplice de o manierã strictã aceste norme. Astfel a intrat în vigoare la 1 februarie 1997 Legea concurenþei, în condiþiile în care la 6 septembrie 1996 se constituise autoritatea ce astãzi reprezintã unul dintre pilonii de bazã ai economiei de piaþã din þara noastrã, Consiliul Concurenþei.

În prezent, mediul de afaceri din România este beneficiarul unui climat concurenþial normal. Legislaþia naþionalã în domeniu este integral armonizatã cu acquis-ul comunitar, iar Consiliul Concurenþei, o instituþie solidã ºi independentã, este un arbitru echidistant ce aplicã în mod unitar regulile relevante.

Stadiul actual de dezvoltare legislativã

4

10 ANI DE LA APLICAREA LEGII CONCURENÞEI ÎN ROMÂNIA- rezultate, provocãri ºi perspective-

Alexe GAVRILÃ Preºedintele interimar al Consiliului Concurenþei

Rezumat

Celebrarea a 10 ani de implementare a legislaþiei de concurenþã în România reprezintã un foarte bun prilej de reflecþie asupra eforturilor care ne permit în prezent sã vorbim despre succesele obþinute de-a lungul timpului în acest domeniu, dar în acelaºi timp ºi o excelentã oportunitate de a examina provocãrile ce ne aºteaptã în perioada urmãtoare.

Consiliul Concurenþei aniverseazã 10 ani de existenþã chiar în anul în care instituþia a obþinut statutul de membru cu drepturi depline al Reþelei Europene de Concurenþã. Aºadar, putem afirma cã autoritatea românã de concurenþã a reuºit în aceºti 10 ani sã atingã cu succes pragul de maturitate cerut de standardele europene în domeniu. Acest moment festiv ar fi fost lipsit de substanþã dacã instituþia noastrã nu contribuia în ultimii ani la obþinerea unor performanþe notabile, ce i-au permis sã-ºi gãseascã un loc bine meritat în rândul autoritãþilor europene de concurenþã. În acest sens, se impune sã amintim o serie de rezultate pozitive ce au marcat istoria recentã a Consiliului Concurenþei: obþinerea de cãtre România în 2004 a statutului de economie de piaþã funcþionalã ºi finalizarea în acelaºi an a negocierilor de aderare la capitolul de concurenþã; obþinerea statutului de observator la Comitetul de concurenþã din cadrul OCDE; evaluarea favorabilã a domeniului concurenþei în Rapoartele de þarã din 2005 ºi 2006, evaluare ce a înlãturat riscul aplicãrii clauzei specifice de salvgardare ce ar fi putut determina amânarea cu un an a aderãrii þãrii noastre la Uniunea Europeanã.

Cuvinte cheie: reguli de concurenþã, legislaþie, ajutor de stat.

Importance of competition policy

We ask ourselves today: why was it necessary that Romania create a complex legal and institutional framework, which to ensure the normal operation of competitive relations between economic operators? To find an answer to this question it is necessary, first of all, to understand the role played by the competition policy in a functional market economy.

Competition in itself represents an incentive for companies, encouraging them to act to their full potential for producing goods and providing services of highest quality and at the lowest price. Competition promotes the entrepreneurial spirit and the entrance on the market of new firms and, this way, it rewards the efficient companies and sanctions the inefficient ones.

In ideal market conditions, companies react rapidly and flexibly to new entrants and to changes occurring in the structure of demand. The entrance on the market of new competitors generates adjustments in the strategy of the existing firms. The capacity of the existing companies to adjust their position toward the new entrants on the market and the speed of these strategic changes are indicators of a firm's efficiency and

competitiveness. It would be ideal if national economies would function without the public authorities' intervention, based solely on the rapport between demand and offer, in a system which rewards the efficient companies which adapt best to the market demands. Nevertheless, as this is difficult to achieve in practice, Romania has understood that it is very important to set up clear rules aimed to ensure the correctness and the equilibrium of market rapports and to set up a solid institution in this field, able to apply strictly these rules.

stThus, on 1 of February 1997, the Competition law thentered into force, after the set up, on 6 of September

1996, of Competition Council, authority that represents today one of the main pillars of our country's market economy.

At present, the business community from Romania is the beneficiary of a normal competition environment. National legislation in the field is fully harmonized with the acquis communautaire and the Competition Council, a solid and independent institution, is an equidistant arbiter applying consistently the relevant rules.

Current stage of legislative development

5

10 YEARS OF COMPETITION LAW ENFORCEMENT IN ROMANIA- results, challenges and perspectives –

Alexe GAVRILÃCompetition Council's acting president

2Abstract

The anniversary of 10 years of competition law enforcement in Romania represents a very good occasion to think at the efforts which allow us to speak about the success obtained over the years in this field and, at the same time, an excellent opportunity to examine the challenges for the future.

Competition Council celebrates ten years of existence in the same year when the institution obtained the status of fully-fledged member of the European Competition Network. Thus, we can say that Romanian competition authority succeeded during these ten years to reach the maturity level required by the European standards. This anniversary moment would have lacked substance if our institution would have not been contributed during the last years to the accomplishment of notable performances, which allowed it to find its own well-deserved place among the European competition authorities. To this end, it is worth to remind a series of positive results which marked the Competition Council's recent history: in 2004, Romania obtained the status of a functional market economy and, in the same year, the accession negotiations for competition chapter were closed, Competition Council obtained observer status at the Competition Committee of OECD; the favorable evaluation of the competition field through the Country Reports from 2005 and 2006, evaluation which eliminated the risk of the safeguard clause's application which would have led to the postponement by one year of our country's accession to the European Union.

Keywords: competition rules, legislation, State aid.

2 Translated into English by Georgeta Gavriloiu.

Legea concurenþei are drept scop protecþia, menþinerea ºi stimularea concurenþei ºi a unui mediu concurenþial normal în scopul protejãrii consumatorilor, sens în care interzice înþelegerile anticoncurenþiale dintre agenþii economici, abuzul de poziþie dominantã ºi concentrãrile economice care ar putea conduce la înlãturarea, restrângerea sau denaturarea semnificativã a concurenþei.

În plus, autoritatea românã de concurenþã joacã un rol important ºi în domeniul ajutorului de stat. În anul 1999 a fost adoptatã Legea nr.143 privind ajutorul de stat ce a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2000. În temeiul acestei legi, pânã la data aderãrii, rolul pe care Comisia Europeanã îl are în domeniul ajutorului de stat la nivel comunitar a fost conferit în România autoritãþii naþionale de concurenþã. Astfel, anterior datei de 1 ianuarie 2007, orice ajutor de stat putea fi acordat în þara noastrã numai dupã autorizarea Consiliului Concurenþei. Odatã cu obþinerea statutului de membru al UE, aceastã competenþã a trecut în mod firesc la nivelul Comisiei Europene, însã autoritatea românã de concurenþã va avea ºi în continuare atribuþii importante în materia ajutorului de stat.

Fãrã a minimaliza eforturile remarcabile ale celor ce au fãcut posibilã apariþia unei Legi a concurenþei în România, aº vrea totuºi sã subliniez faptul cã în acest domeniu o mai mare importanþã o are modul în care autoritatea de concurenþã înþelege sã interpreteze ºi sã aplice cadrul legislativ specific. Acest lucru se datoreazã faptului cã implementarea regulilor de concurenþã nu reprezintã doar un simplu exerciþiu de naturã juridicã, necesitând ºi existenþa la nivelul autoritãþii de profil a unei importante abilitãþi de analizã economicã. În aceste condiþii, pe lângã alinierea legislaþiei naþionale cu cea comunitarã, aderarea Consiliului Concurenþei la familia europeanã de concurenþã a cerut mai ales consolidarea capacitãþii administrative a acestei instituþii pentru a-i permite sã implementeze la parametri corespunzãtori regulile relevante.

Existenþa unei legislaþii armonizate cu acquis-ul comunitar ºi o capacitate administrativã solidã au fost ingredientele ce au permis Consiliului Concurenþei sã asigure o implementare corespunzãtoare a legislaþiei specifice (antitrust ºi ajutor de stat).

În domeniul antitrust, autoritatea românã de concurenþã s-a fãcut în special remarcatã printr-o prezenþã activã pe piaþã, ceea ce a permis aplicarea de amenzi substanþiale, deschiderea a numeroase investigaþii din proprie iniþiativã ºi realizarea de inspecþii inopinate. Trebuie spus faptul cã de la momentul înfiinþãrii ºi pânã în prezent, autoritatea de concurenþã a

Importanþa aplicãrii adecvate a regulilor de concurenþã

adoptat peste 3000 de decizii în materie de antitrust, aplicând în toatã aceastã perioadã amenzi în valoare de aproximativ 80 de milioane de euro. În plus, Consiliul Concurenþei a reuºit sã gestioneze cazuri dificile precum cel în care a fost implicat cea mai importantã companie din domeniul telefoniei fixe din România, cazul privind firmele producãtoare de ciment, cel referitor la anumiþi operatori de cablu.

În materie de ajutor de stat, Consiliul Concurenþei a impus un control strict al mãsurilor de sprijin promovate de furnizori, reuºind totodatã sã recupereze sume importante ce au fost acordate fãrã a respecta criteriile aplicabile în acest domeniu. La finele anului 2006 cuantumul ajutoarelor ilegale recuperate se ridica la peste 16 milioane euro. Aceste evoluþii au determinat Comisia Europeanã sã recunoascã, chiar în Raportul de þarã din 2001, faptul cã autoritatea românã de concurenþã aplicã la parametri satisfãcãtori regulile din domeniul antitrust, în timp ce confirmarea capacitãþii de a implementa de o manierã corespunzãtoare legislaþia în domeniul ajutorului de stat a venit odatã cu Raportul de þarã din mai 2006.

Deºi Consiliul Concurenþei a fost elementul principal în ecuaþia prin care s-a gãsit în România soluþia aplicãrii la standarde comunitare a acquis-ului privind concurenþa, nu trebuie uitat rolul altor actori a cãror implicare ne permite acum sã vorbim despre succesele obþinute în acest domeniu. Astfel, sprijinul permanent al Guvernului României, al Comisiei Europene, eforturile furnizorilor de ajutor de stat, ale autoritãþilor de reglementare ºi ale altor instituþii au oferit consistenþa atât de necesarã acþiunilor noastre. În plus, politica în domeniul concurenþei trebuie cunoscutã, înþeleasã ºi acceptatã de toþi cei care sunt implicaþi în viaþa economicã, iar acest lucru nu se poate realiza fãrã aplicarea consecventã a principiilor transparenþei ºi nediscriminãrii. În acest sens, Consiliul Concurenþei a dezvoltat un dialog permanent cu agenþii economici, actorii din piaþã, cei care trebuie sã înþeleagã rolul autoritãþii naþionale de concurenþã în menþinerea funcþionalã a economiei de piaþã, modalitãþile prin care acþioneazã acesta ºi scopul aplicãrii cu consecvenþã a regulilor de concurenþã. Receptivitatea de care ne-am bucurat din partea mediului de afaceri a avut un rol extrem de important în activitatea noastrã.Din aceste considerente, doresc sã adresez mulþumiri tuturor celor care au înþeles cã dezvoltarea economicã a þãrii noastre nu putea avea loc fãrã o politicã de concurenþã coerentã ºi riguros aplicatã.

Fiind singura autoritate de concurenþã din þara noastrã, Consiliului Concurenþei îi revine ºi rolul de a reprezenta

Rolul altor actori în aplicarea regulilor de concurenþã

Cooperarea externã a Consiliului Concurenþei

6

Competition law has as its aim the protection, maintenance and stimulation of competition and of a normal competitive environment with a view to protect consumers, reasons for which it prohibits anticompetitive agreements between undertakings, abuse of dominant position and economic concentrations which could lead to the significant prevention, restriction and distortion of competition.

In addition, the Romanian competition authority plays an important role in the field of State aid. In 1999, it was adopted the Law no.143 on State aid, which entered

stinto force on 1 of January 2000. According to this law, before accession, the role held by European Commission in the field of State aid at Community level was entrusted, in Romania, to the national competition

stauthority. Thus, before 1 of January 2007, any State aid could be granted in our country only after it was authorised by Competition Council. Once Romania obtained the status of EU Member State, this competence was transferred, naturally, to the European Commission; Romanian competition authority will continue to have important attributions in the field of State aid.

Without minimizing the remarkable efforts of those who made possible the adoption of a competition law in Romania, I would like to underline the fact that, in this field, of a great importance is the way in which the competition authority understands to interpret and apply the specific legal framework. This is the consequence of the fact that the enforcement of competition rules is not a mere legal exercise but it requires also the existence at the level of the authority of important abilities of economic analysis. In these conditions, together with the alignment of national legislation to the community one, Competition Council's entrance in the European family of competition has required especially the consolidation of this institution's administrative capacity in order to allow it to enforce the relevant rules at adequate parameters.

The existence of a legislation harmonized with the acquis communautaire and a solid administrative capacity were the ingredients which allowed the Competition Council to ensure an adequate enforcement of specific legislation (on antitrust and State aid).

In the field of antitrust, the Romanian competition authority has made itself known through an active presence on the market, which led to the imposition of substantial fines, to the initiation of numerous ex officio investigations and to the carrying out of unannounced inspections. It must be said that, from its outset and until

Importance of adequate enforcement of competition rules

now, the competition authority has issued more than 3000 decisions on antitrust and has imposed fines in a total amount of approximately 80 million EUR. Moreover, Competition Council has dealt with difficult cases such as those involving the most important company of fixed telephony from Romania, the cement producers, the TV cable operators' case.

In the field of State aid, Competition Council has imposed a strict control of the support measures promoted by grantors and it succeeded to recover considerable amounts granted without the observance of criteria applicable in this field. At the end of 2006, illegal aids mounting to more than 16 million EUR have been recovered. These evolutions have determined the European Commission to acknowledge, even from the Country Report of 2001, that Romanian competition authority applies adequately the antitrust rules, while the confirmation of capacity to enforce effectively the legislation in the field of State aid came with the Country Report of May 2006.

Even though Competition Council was the central element in the equation through which Romania found the solution to enforce the competition acquis at community standards, one must not forget the role of other actors whose involvement allows us to discuss now about the successes in this field. Thus, the continuous support from the Romanian Government, the European Commission, the efforts of State aid grantors, of the regulatory agencies and of other institutions gave to our actions the consistency so necessary. In addition, competition policy must be known, understood and accepted by all those involved in the economic life and this cannot be accomplished without the consistent enforcement of principles of transparency and non-discrimination. To this end, Competition Council has developed a permanent dialogue with the economic operators, the actors on the market, those who have to understand the national competition authority's role in maintaining the functional market economy, its methods of action and the aim regarding the consistent enforcement of competition rules. The business environment's receptivity has played an extremely important in our activity.

From these reasons, I would like to express my thanks to all those who understood that the economic development of our country could not happen without a coherent and rigorously applied competition policy.

As the only competition authority in our country, Competition Council has the role to represent Romania

Role of other actors in competition rules enforcement

Competition Council's external cooperation

7

România în relaþiile cu organizaþiile ºi instituþiile internaþionale de profil ºi de a coopera cu autoritãþile de concurenþã comunitare ºi extracomunitare. În acest context, Consiliul Concurenþei a fost instituþia desemnatã de Guvernul României sã asigure coordonarea, pânã în decembrie 2004, a negocierilor la capitolul de concurenþã în cadrul procesului de aderare a României la Uniunea Europeanã, iar dupã acea datã sã gestioneze rezolvarea problemelor ce ar fi putut activa clauza de salvgardare. Relaþiile de cooperare internaþionalã stabilite de Consiliul Concurenþei încã de la înfiinþarea sa au facilitat un schimb foarte util de experienþã pe probleme specifice ºi au permis familiarizarea din timp a instituþiei cu provocãrile ºi responsabilitãþile unei autoritãþi europene. În aceste condiþii, autoritatea naþionalã de concurenþã va continua sã acorde activitãþii sale internaþionale o atenþie primordialã.

Politica de concurenþã este o componentã a vieþii economice aflatã în permanentã miºcare, iar autoritatea de concurenþã trebuie sã fie cea care dã prima semnalul adaptãrii la provocãrile ce apar în acest domeniu. În acest sens, aderarea României la Uniunea Europeanã a reprezentat un moment ce a influenþat evoluþia autoritãþii naþionale de concurenþã. Astfel, în materie de antitrust, începând cu 1 ianuarie 2007 Consiliul Concurenþei aplicã direct prevederile acquis-ului, respectiv articolele 81 ºi 82 din Tratatul CE ºi legislaþia secundarã comunitarã emisã în aplicarea acestor articole. Asta nu înseamnã cã Legea concurenþei nr.21/1996, republicatã, a devenit caducã, dimpotrivã ea va continua sã fie aplicatã la cazurile de dimensiune naþionalã. Însã, pentru acele practici ºi înþelegeri anticoncurenþiale ce afecteazã comerþul dintre statele membre, Consiliul Concurenþei va aplica direct acquis-ul comunitar în colaborare cu Comisia ºi cu autoritãþile naþionale de concurenþã. Aceastã colaborare între Consiliul Concurenþei, Comisie ºi restul autoritãþilor europene de concurenþã se va realiza în cadrul Reþelei Europene de Concurenþã.

Pe lângã cooperarea în cadrul Reþelei Europeane de Concurenþã, politica comunitarã în acest domeniu mai dispune ºi de alte instrumente menite sã garanteze consumatorilor cele mai avantajoase opþiuni ºi, în acelaºi timp, sã susþinã obiectivul principal al Strategiei Lisabona de a crea o economie europeanã durabilã, cea mai competitivã din lume. Pentru a permite þãrii noastre sã-ºi aducã propria contribuþie la atingerea acestui obiectiv, este important ca ºi în viitor Consiliul Concurenþei sã-ºi menþinã atitudinea proactivã în materie de antitrust, ceea ce se poate traduce prin:

concentrarea resurselor asupra cazurilor importante de distorsionare a concurenþei,

Noi provocãri în domeniul concurenþei

•

••

•

•

Abordarea sarcinilor viitoare

utilizarea adecvatã a instrumentelor de investigaþie ºi

aplicarea de sancþiuni severe în caz de încãlcare gravã a regulilor relevante.

În ceea ce priveºte ajutorul de stat, aºa cum am precizat, de la data aderãrii, responsabilitatea autorizãrii mãsurilor naþionale de sprijin a trecut de la nivelul Consiliului Concurenþei în competenþa Comisiei Europene. Aceastã modificare de atribuþii nu va înlãtura însã autoritatea românã de concurenþã de la aplicarea regulilor în domeniu. Actualele proceduri naþionale în domeniul ajutorului de stat conferã Consiliului Concurenþei statutul de autoritate de contact în relaþia cu Comisia Europeanã. Astfel, autoritatea românã de concurenþã reprezintã interfaþa naþionalã dintre forul comunitar, pe de o parte, ºi autoritãþile naþionale ce pot acorda ajutor de stat, pe de altã parte.

De asemenea, pentru a rãspunde mai bine cerinþei din ce în ce mai stringente de a acorda ajutoare mai puþine ºi mai bine direcþionate, Comisia Europeanã a lansat un amplu proces de adaptare a regulilor europene relevante. Aceastã reforma va permite creºterea gradului de predictibilitate ºi transparenþã în domeniu, va încuraja analiza economicã a mãsurilor de ajutor de stat pentru a le reorienta astfel încât acestea sã contribuie de o manierã consistentã la implementarea Strategiei Lisabona.

În aceste condiþii, eforturile viitoare ale Consiliului Concurenþei în domeniul ajutorului de stat vor urmãri sã asigure gestionarea în mod adecvat a celor douã mari provocãri ce se vor regãsi pe agenda de lucru a autoritãþii române în perioada urmãtoare, respectiv:

modificarea de atribuþii determinatã de transferul competenþei de autorizare a ajutoarelor de la nivel naþional la nivel comunitar ºi

adaptarea politicii naþionale în domeniu la reformele ce au loc în prezent la nivel european.

Pânã la 1 ianuarie 2007 instituþia noastrã a avut ca prioritate sã rezolve cât se poate de eficient aspectele specifice etapei de preaderare. Pentru perioada care urmeazã ne propunem o consolidare a poziþiei pe care o avem în cadrul familiei europene de concurenþã în primul rând printr-o mai mare implicare în activitatea Reþelei Europene de Concurenþã.

Doar astfel Consiliul Concurenþei va rãmâne un partener de încredere pentru autoritãþile din celelalte state membre ºi pentru Comisia Europeanã ºi va putea astfel sã contribuie de o manierã consistentã la soluþionarea aspectelor de interes pentru domeniul concurenþei ce se regãsesc pe agenda de lucru a Uniunii.

8

in relation with the relevant international organizations and institutions and to cooperate with the Community and extra-Community competition authorities. In this context, Competition Council was the institution appointed by the Romanian Government to coordinate, before December 2004, the negotiations for the Competition chapter within the process of Romania's accession to the European Union, and, after that date, to solve the problems which might have triggered the activation of the safeguard clause. The relations of international cooperation established by the Competition Council from the very beginning of its activity have facilitated a very useful exchange of experience on specific issues and have allowed our institution to familiarize itself with the challenges and responsibilities of a European authority. In these conditions, the national competition authority will continue to grant a special attention to its international activity.

Competition policy is a component of economic life in continuous movement, and the competition authority must be the first one which gives the signal for the adaptation to the challenges which occur in this field. To this end, Romania's accession to the European Union represented a moment which influenced the evolution of the national competition authority. Thus, in the

stantitrust field, starting with 1 of January 2007, Competition Council applies directly the provisions of Articles 81 and 82 EC and the secondary legislation based on these. This does not mean that Competition Law no.21/1996, republished, became obsolete; on the contrary it will continue to apply to cases having national dimension. Nevertheless, for those practices and agreements which affect the trade between Member States, Competition Council will apply directly the acquis communautaire in cooperation with the Commission and with the national competition authorities. This cooperation between Competition Council, Commission and the other European competition authorities will be done within the European Competition Network.

In addition to cooperation within the European Competition Network, the Community policy in this field holds other instruments to guarantee for consumers the most advantageous options and, at the same time, to sustain the main objective of Lisbon Strategy – the creation of a durable European economy, the world's most dynamic. To allow our country to contribute to the accomplishment of this objective, it is important that the Competition Council maintain in the future a pro-active attitude in the antitrust field, which can be translated through:

focus of resources on the most important cases of distortion of competition,

New challenges in the field of antitrust

•

••

•

•

Future tasks approach

adequate use of investigative instruments and

imposition of severe sanctions in case of severe infringement of relevant rules.

As mentioned above, with regards to State aid, as of the date of accession, the responsibility to authorize national support measures was transferred from the Competition Council to the European Commission. This change of attributions will not remove the Romanian competition authority from the enforcement of the rules in the field. The current national procedures on State aid confer the Competition Council the status of contact authority in relation with the European Commission. Thus, Romanian competition authority represents the national interface between the community institution, on one hand, and the national authorities able to grant State aid, on the other hand.

At the same time, in order to respond better to the requirement for less and better targeted aids, the European Commission has launched an extensive process for the adaptation of relevant European rules. This reform will determine an increase of the degree of predictability and transparence in this field; it will encourage the use of economic analysis of State aid measures with a view to their reorientation so that they contribute significantly to the implementation of Lisbon Strategy.

In these conditions, the Competition Council' future efforts in the field of State aid will aim to ensure the adequate management of the two great challenges from Romanian authority's agenda of, namely:

the change of attributions generated by the transfer of authorization competence from national to community level;

the adaptation of the national policy in the field to the reforms undertaken at European level.

stBefore the 1 of January 2007, the priority of our institution was to resolve as efficiently as possible the problems specific to the pre-accession period. For the coming period, we aim to consolidate our position in the European competition family, mainly through a greater involvement in the activity of the European Competition Network;

Only in this way will the Competition Council remain a trustworthy partner for the authorities of the other Member States and for the European Commission and it will be able this way to contribute in a consistent manner to solving problems of interest for the antitrust field which are on the Union's working agenda.

9

Protecþia mediului în România

În România, protecþia mediului a apãrut ca un domeniu de sine stãtãtor al politicilor naþionale abia în anul 1990, când a fost înfiinþat primul Minister al Mediului. Primul document oficial ce stabileºte obiectivele naþionale în domeniu – „Strategia Naþionalã de Protecþia Mediului” a fost elaborat abia în 1992. Necesitatea armonizãrii politicii naþionale în domeniul protecþiei mediului cu cea comunitarã a determinat reactualizarea documentului în 1996 ºi 2002.

Strategia autoritãþilor române în domeniul mediului înconjurãtor a fost fundamentatã, mai ales în ultima perioadã, pe studiile realizate la nivel naþional, studii care au condus la identificarea principalelor categorii de probleme de mediu ºi la stabilirea necesarului de finanþare pentru reglementarea situaþiei existente.

Analizând perioada 2001 – 2006 din punctul de vedere al fondurilor alocate de statul român în vederea soluþionãrii problemelor de mediu, se remarcã implicarea simultanã a Ministerului Finanþelor Publice, Ministerului Economiei ºi Comerþului, Ministerului Mediului (inclusiv prin Administraþia Fondului pentru Mediu), precum ºi a autoritãþilor locale, prin utilizarea unor mijloace diverse, constând în subvenþii, alocaþii, prime, scutiri ºi reduceri la plata obligaþiilor fiscale, participarea cu capital a statului, scutiri de dobândã la creditele bugetare, scutiri ºi reduceri la plata majorãrilor de întârziere ºi a penalitãþilor aferente sau acordarea de garanþii de cãtre stat.

Lipsa unei situaþii centralizatoare la nivel naþional ne pune în imposibilitate de a evalua volumul investiþiilor de mediu realizate în România, indiferent de orizontul

10

Rezumat

Obligaþia statului de a asigura refacerea ºi ocrotirea mediului, aºa cum a fost ea instituitã prin Declaraþia de la Stockholm, din 1972, nu se rezumã doar la adoptarea de reglementãri în domeniu, ci ºi la corelarea cerinþelor de mediu cu celelalte politici de interes public, inclusiv cu politica în domeniul concurenþei.

Elementul comun dintre politica de mediu ºi cea a concurenþei îl reprezintã aplicarea principiului „poluatorul plãteºte”. Principiul, afirmat pentru primã oarã în Declaraþia Consiliului Europei din 1968 privind lupta impotriva poluãrii aerului, are la bazã elemente din teoria economicã potrivit cãreia costurile sociale externe care însoþesc producþia trebuie sã fie internalizate, respectiv sã fie incluse în costurile de producþie ale întreprinderilor.

Astfel, orice cheltuieli legate de poluare (repararea prejudiciului ecologic, cheltuielile legate de diminuarea efectelor poluãrii ºi cheltuielile de prevenire a poluãrii) trebuie sã fie suportate de cel care cauzeazã poluarea ºi nu de societate în ansamblul sãu. Aceasta nu înseamnã cã statul nu trebuie sã-ºi îndeplineascã obligaþia de a asigura cetãþenilor un mediu sãnãtos, ci face referire la faptul cã trebuie gasite mijloacele legale care sã permitã identificarea poluatorului ºi obligarea acestuia sã plãteascã.

Asigurarea unui just echilibru între responsabilitatea autoritãþilor de a proteja mediu ºi aplicarea principiului poluatorul plãteºte este realizatã atât prin intermediul normelor care au ca scop direct menþinerea echilibrului ecologic, cât ºi prin regulile specifice dreptului concurenþei.

Cuvinte cheie: poluare, dezvoltare sustenabilã, ajutor de stat pentru protecþia mediului, necesar de finanþare, standarde de mediu.

POLITICA DE PROTECÞIA MEDIULUI ªI AJUTORUL DE STAT ÎN ROMÂNIA

3József Nándor NEMENYI

4 Lucian STROE

POLITICA DE PROTECÞIA MEDIULUI ªI AJUTORUL DE STAT ÎN ROMÂNIA

3József Nándor NEMENYI

4 Lucian STROE

POLITICA DE PROTECÞIA MEDIULUI ªI AJUTORUL DE STAT ÎN ROMÂNIA

3József Nándor NEMENYI

4 Lucian STROE

POLITICA DE PROTECÞIA MEDIULUI ªI AJUTORUL DE STAT ÎN ROMÂNIA

3József Nándor NEMENYI

4 Lucian STROE

3 Consilier de concurenþã, Consiliul Concurenþei.4 Inspector de concurenþã, Direcþia Monitorizare Teritorialã, Consiliul Concurenþei.

Environmental protection in Romania

In Romania, the environmental protection policy became a distinct area only in 1990, when the first Ministry of Environmental Protection was set up. First official document that set up the national objectives in the field – “The National Strategy in the Field of Environmental Protection”, was issued only in 1992. The necessity to harmonize the national environmental policy with the community one determined the successive amendment of this document in 1996 and 2002. The Romanian authorities' environmental strategy was based, in particular in the last period of time, on studies carried out at national level, studies that identified the main categories of environmental issues and quantified the required financing necessary for the rehabilitation of the existing situation.

Analyzing the period 2001 – 2006 from the point of view of the financial resources granted by the Romania with the purpose to solve the environmental issues, one can notice the simultaneous participation of the Ministry of Public Finance, Ministry of Economy and Commerce, Ministry of Environmental Protection (including the Administration of Environmental Fund) and of the local public authorities, by the meaning of subventions, allocations, bonuses, exemptions and adjustments from the payment of the fiscal taxes, capital injections, exemptions and reductions for the payment of debts, penalties and surcharges or granting state guaranties.

Due to the lack of a summarized table at national level, impede us to evaluate the level of investments in the

11

5 Competition councelor, Competition Council.6 Competition inpector, Territorial Monitoring Directorate, Competition Council.7 Translated into English by Lucian Stroe.

ENVIRONMENTAL PROTECTION POLICY AND STATE AID IN ROMANIA

5 József Nándor NEMENYI

6Lucian STROE

ENVIRONMENTAL PROTECTION POLICY AND STATE AID IN ROMANIA

5 József Nándor NEMENYI

6Lucian STROE

ENVIRONMENTAL PROTECTION POLICY AND STATE AID IN ROMANIA

5 József Nándor NEMENYI

6Lucian STROE

ENVIRONMENTAL PROTECTION POLICY AND STATE AID IN ROMANIA

5 József Nándor NEMENYI

6Lucian STROE

7Abstract

The state's obligation to ensure the environmental rehabilitation and preservation, as established through Stockholm Declaration's from 1972 affirms not only the obligation to adopt rules in the field of environmental protection, but also the necessity to correlate the environment policy with others public policies, including the competition policy.

The common element between the environmental and competition policy is the application of the ''polluter pays'' principle. This principle, claimed for the first time in the Council of Europe's Declaration from 1968 on the fight against atmospheric pollution, has as its fundament elements from the economic theory, according to which the external social costs which are related to production must be considered as part of the internal production costs of the undertakings.

Thus, any costs related to the pollution (costs related to the rehabilitation of the environmental damages, diminishing the effects of the pollution and the prevention costs) must be supported by those who causes the pollution and not by the society as a whole. This does not mean that the State does not have to fulfill its obligation to ensure a healthy environment for its citizens. The State must find the legal means in order to identify the polluter and to force him pay.

The ensurance of a correct equilibrium between the authorities' responsibility to protect the environment and the application of the “polluter pays” principle is attained through normative acts pursuing the maintenance of the environmental equilibrium and also through rules specific to competition law.

Keywords: pollution, sustainable development, State aid for environmental protection, required financing, environmental standards.

de timp analizat. Singurele date statistice disponibile sunt cele referitoare la ajutoarele de stat acordate agenþilor economici, date centralizate la nivelul Consiliului Concurenþei (tabel nr.1):

Pentru comparaþie, ponderea ajutoarelor destinate protecþiei mediului înconjurãtor în totalul ajutoarelor de stat acordate la nivel european, în UE-25, este de circa 19%, ceea ce determinã o pondere a acestora în PIB de circa 0,1900%.

În vederea autorizãrii facilitãþilor cu destinaþia protecþia mediului/dezvoltare regionalã acordate de furnizori în perioada 2001 - 2005, Consiliul Concurenþei a emis un numãr de 8 decizii, beneficiarii fiind: SC TERMOCENTRALA Mintia Deva, SC LUKOIL BLACK SEA ROMANIA SRL, SC ISPAT SIDEX SA Galaþi, SC METALOPLAST SA Braºov, SC REFRABRAZ SA Deva, SC ORIGINAL PROD SRL ªtei, SC IRA SA Câmpina, SC AUTOMOBILE DACIA SA Piteºti, SC TERMICA SA TARGOVIªTE. Valoarea totalã a ajutoarelor de stat acordate a fost de 6.838.229,8 lei. Instrumentele financiare utilizate au fost de naturã fiscalã, îmbrãcând forma reducerilor de la plata majorãrilor ºi penalitãþilor de întârziere datorate bugetului de stat sau a scutirii de la plata taxelor vamale ºi a TVA.

Începând din anul 2005, o pondere importantã în totalul investiþiilor de mediu realizate la nivel naþional au fost derulate prin intermediul Administraþiei Fondului pentru Mediu. Menþionãm finanþarea nerambursabilã, iniþiatã în anul 2005, a lucrãrilor pentru îndepãrtarea efectelor produse de inundaþiile din 2005 (39 obiective în valoare de 28.000.000 lei) ºi pentru îndepãrtarea urmãrilor dezastrului produs în localitatea Costineºti, (în valoare de 14.240.000 lei), precum ºi proiecte cu impact social deosebit, 4 proiecte vizând educaþia ºi conºtientizarea publicului, (în valoare de 6.186.829 lei) ºi „Programul de stimulare a înnoirii Parcului naþional auto”, pentru scoaterea din uz a 15.100 autoturisme cu vechime mai mare de 12 ani de la data fabricaþiei (în valoare de 45.300.000 lei).

Tot din Fondul pentru mediu au fost aprobate pentru finanþare proiecte referitoare la: controlul emisiilor de compuºi organici volatili (COV), reducerea impactului asupra atmosferei, apei ºi solului, gestionarea

deºeurilor, inclusiv a deºeurilor periculoase, deºeurile de rumeguº, incinerarea deºeurilor, deºeurile provenite din acumulatori ºi baterii auto, deºeurile de mase plastice, gestionarea deºeurilor menajere, epurarea

apelor uzate orãºeneºti, protecþia ºi conservarea biodiversitãþii, administrarea ariilor naturale protejate, educaþia ºi conºtientizarea publicului privind protecþia mediului.

În conformitate cu Raportul privind activitatea desfãºuratã de Ministerul Mediului ºi Gospodãririi Apelor în anul 2006, la finele anului 2006, Administraþia Fondului pentru Mediu avea încheiate 87 contracte de finanþare, în valoare de 80.811.809 lei ºi era în faza de aprobare a unui numãr de alte 29 de proiecte.

Dacã ne limitãm însã la a face referire directã la schemele de ajutor de stat autorizate de cãtre Consiliul Concurenþei, din totalul de 10 scheme, cu un buget total prevãzut de 353.600.000 RON, doar 4 scheme s-au dovedit atractive pentru beneficiarii finali, fondurile epuizate cifrându-se la 2.857.947 lei (0,81% din total).

Evaluarea mãsurilor de sprijin promovate prin schemele anterior-menþionate a fost realizatã de cãtre Consiliul Concurenþei în baza criteriilor prevãzute în Liniile directoare comunitare în domeniul ajutorului de stat regional sau în Regulamentul CE nr. 69/2001 privind aplicarea art. 87 ºi 88 din Tratatul CE in cazul ajutorului de minimis datoritã dificultãþilor de determinare exactã a extra-costurilor aferente investiþiilor de mediu.

Valoarea totalã estimatã a costurilor pentru conformarea cu Directivele UE de mediu este de 29,3 mld. EURO pâna în 2018, din care circa 19 mld. EURO sunt necesare pentru realizarea investiþiilor privind tratarea apelor uzate, furnizarea de apã potabilã ºi protecþia împotriva inundaþiilor, 4 mld. EURO pentru managementul deºeurilor, 5 mld. EURO pentru protecþia aerului ºi circa 1 mld. EURO în vederea protecþiei biodiversitãþii. Pentru susþinerea acestor cheltuieli au fost prevãzute urmãtoarele surse de finanþare:

Fundamentarea necesarului de finanþare la nivel naþional pentru perioada 2007 – 2013

12

30.253,24

44.121,72

40.869,22

43.770,90

28.582,97

14.116,58

10.882,25

10.799,07

7.888,36

1,64

1,18

0,68

1,34

0,0260

0,0290

0,0207

0,0176

0,0099

tabel nr.1

field of the environmental protection in Romania, in any period of time. The only available statistical data, summarized by the Competition Council, are those concerning the State aid granted to the undertakings (table no.1):

As a comparison, the statistical weight of the granted State aid for environmental protection in the total of the State aid granted at European level (EU-25), is 19%, having as final result a statistical weight in GDP of 0,19%.

With the view to authorise the facilities granted with the purpose of environmental protection/regional development, in the period 2001 – 2005, the Competition Council issued a number of 8 decisions, having as beneficiars: SC TERMOCENTRALA Mintia Deva, SC LUKOIL BLACK SEA ROMANIA SRL, SC ISPAT SIDEX SA Galaþi, SC METALOPLAST SA Braºov, SC REFRABRAZ SA Deva, SC ORIGINAL PROD SRL ªtei, SC IRA SA Câmpina, SC AUTOMOBILE DACIA SA Piteºti, SC TERMICA SA Târgoviºte. The total amount of State aid granted was 6.838.229,8 lei. The financial instruments used had a fiscal nature, taking the form of adjustments from the payment of penalties and surcharges due to the state budget or the form of exemptions from the payment of custom taxes and VAT.

Starting with 2005, a significant weight in the total amount of the investments having as objective the environmental protection, had been supported by the Administration of the Environmental Fund. We can mention the non-repayable financing, initiated in 2005, of the works having as purpose to make good the effects caused by the flooding in 2005 (39 objectives, with a total value of 28.000.000 lei) and of the works for having as purpose to make good the effects of the disaster from Costinesti (with a total value of 14.240.000 lei), as well as projects with a significant social impact, 4 projects concerning the education and acknowledgment of the people (with a total value of 6.186.829 lei) and the “Stimulating program on the renewal of the National auto fleet” that has like a purpose the cassation of a 15.100 cars, older than 12 years (with a total value of 45.300.000 lei).

Similarly, had been approved for financing from the Environmental Fund projects concerning: control of the

emission of volatile organic compounds, reduction of the impact over atmosphere, water and soil, management of wastes (including the dangerous wastes, sawdust wastes, burning of wastes, wastes from auto

batteries and accumulators, plastic material wastes, management of garbage), purification of wasted waters, protection and preservation of bio-diversity, administration of protected natural areas, education and acknowledgment of people in the field of environmental protection.

According to the Report concerning the activity carried out by the Ministry of Environmental Protection in 2006, at the end of 2006, the Administration of the Environmental Fund had had concluded 87 financing contracts, with a total value of 80.811.809 lei and it had in the final approval phase a number of other 29 projects.

If we are consider only the State aid schemes authorized (by the Competition Council), from the total number of 10 schemes, having allocated a total budget of 353.600.000 lei, only 4 schemes have proved to be attractive for the final beneficiaries. The total consumed funds was 2.857.947 lei (0,81% from the total amount).

Evaluation of supporting measures promoted through the above-mentioned schemes was made by the Competition Council with respect of the criterion provided by the Guidelines on national regional aid or by the Commission Regulation 69/2001 on application of art. 87 and 88 to de minimis aid due the difficulty to correctly determine the extra-costs afferent to the environmental investments.

Total estimated value of the costs raised by the necessity to observe the EU Environmental Directives is 29,3 billion EURO until 2018, from which almost 19 billion EURO are necessary for the completion of the investments linked by the wasted water management, providing drinkable water and protection against flooding, 4 billion EURO are necessary for wastes

Estimation of the required financing at national level for the period 2007 - 2013

13

30.253,24

44.121,72

40.869,22

43.770,90

28.582,97

14.116,58

10.882,25

10.799,07

7.888,36

1,64

1,18

0,68

1,34

0,0260

0,0290

0,0207

0,0176

0,0099

table no.1

••••

Investiþii de mediu susþinute de Administraþia Fondului pentru Mediu începând cu 1 ianuarie 2007

Investiþii de mediu susþinute prin Programul Operaþional Sectorial de Mediu

5,4 mld. EURO - buget de stat ºi buget local (18%);

9,9 mld. EURO - fonduri UE (34%);

7,8 mld. EURO - sector privat (27 %);

6,2 mld. EURO - alte surse (21%).

Investiþiile totale necesare în perioada 2007 - 2013 au fost evaluate la un nivel de circa 18 mld. EURO, din care aproximativ 6,4 mld EURO au fost prevãzuþi din fonduri UE.

Obligativitatea atragerii ºi utilizãrii eficiente a fondurilor comunitare pune actualmente autoritãþile cu atribuþii în domeniul protecþiei mediului în faþa necesitãþii respectãrii reglementãrilor europene, atât în domeniul mediului, cât ºi în cel al concurenþei ºi al ajutorului de stat. Rolul Consiliului Concurenþei este, în aceastã perioadã, de a sprijini furnizorii, în elaborarea de noi scheme de ajutor de stat, de a aviza facilitãþile acordate de aceºtia ºi de a susþine poziþia României în faþa Comisiei Europene.

Pânã în prezent, Consiliul Concurenþei a analizat, avizat ºi transmis Comisiei Europene spre informare, urmãtoarele scheme de ajutor de stat, aplicabile în România pentru perioada 2007 – 2011, elaborate de Administraþia Fondului pentru Mediu cu respectarea prevederilor Regulamentului CE nr. 1.628/2006 privind aplicarea art. 87 ºi 88 din Tratatul CE in cazul ajutoarelor de stat pentru investiþii (tabel nr.2):

POS Mediu este unul dintre cele mai importante programe operaþionale din punct de vedere al alocãrii financiare, pentru implementarea axelor prioritare prezentate dispunând de o alocare financiarã de aproximativ 4,5 miliarde EURO din Fondul European de Dezvoltare Regionalã ºi Fondul de Coeziune, la care se adaugã ºi cofinanþarea naþionalã de aproximativ 1 miliard EURO.

Acþionând pe un orizont de timp care se întinde începând din 2007 pânã la finele anului 2013, POS Mediu vizeazã îmbunãtãþirea standardelor de viaþã ale populaþiei ºi a standardelor de mediu, în paralel cu

respectarea acquis-ului comunitar de mediu. Pentru aceasta, POS Mediu alocã fonduri spre axele prioritare (tabel nr.3).

În vederea dezvoltãrii unei politici integrate durabile în domeniul schimbãrilor climatice ºi al energiei, Consiliul European a stabilit un plan de acþiune privind energia, pentru perioada 2007 – 2009, având în vedere cã producþia ºi utilizarea energiei sunt principalele surse ale emisiilor de gaze cu efect de serã. Totodatã, Consiliul a invitat Comisia Europeanã sã înainteze propuneri în sprijinul obiectivelor stabilite prin planul de acþiune.

Comisia a propus revizuirea Orientãrilor comunitare privind ajutorul de stat pentru protecþia mediului, aceste noi orientãri constituind unul din instrumentele pentru punerea în aplicare a planului de acþiune ºi a obiectivelor privind energia ºi schimbãrile climatice hotãrâte de Consiliul European. Noile reglementãri propuse de Comisia Europeanã au în vedere ºi obiectivele stabilite în Planul de acþiune privind ajutorul de stat pentru perioada 2005-2009, respectiv ajutoare mai bine direcþionate, raþionamente mai economice ºi proceduri mai eficiente, luând în considerare ºi evoluþiile în planul tehnologiilor de mediu.

Noile orientãri comunitare privind protecþia mediului sunt în prezent supuse analizei Statelor Membre, urmând ca acestea sã transmitã Comisiei observaþii ºi propuneri. Faþã de vechile orientãri comunitare privind ajutorul de stat pentru protecþia mediului, noile reglementãri stabilesc norme pentru douã tipuri de evaluãri: o evaluare standard, pentru mãsurile de ajutor de stat a caror valoare se situeazã sub un anumit prag ºi o evaluare detaliatã, pentru mãsuri de ajutor a cãror valoare depãºeºte respectivul prag.

În contextul revizuirii legislaþiei în domeniul ajutorului de stat pentru mediu se înscrie ºi încadrarea anumitor ajutoare pentru protecþia mediului în categoria ajutoarelor de stat exceptate de la obligaþia notificãrii la Comisia Europeanã. În acest sens, Comisia a elaborat un

Tendinþe noi în domeniul ajutorului de stat pentru protecþia mediului la nivel european

14

tabel nr. 2

management, 5 billion EURO for air protection and about 1 billion EURO for maintaining the biodiversity. In order to sustain these expenses, have been provided the following financial sources:

5,4 billion EURO – from state and local budget (18%);

9,9 billion EURO – from EU funds (34%);

7,8 billion EURO – from private sector (27 %);

6,2 billion EURO – from other sources (21%).

The necessary of total investments in the period 2007 - 2013 have been evaluated to a level of almost 18 billion EURO, from which almost 6,4 billion EURO have been provided from EU funds.

The obligation to attract and use efficiently the community funds obliges the authorities with competences in the field of environmental protection to observe the European regulations, both in the field of environment, competition and State aid. In this period, the Competition Council's role is to support the grantors in issuing new State aid schemes, to approve the facilities granted by them and to sustain the Romania's position in front of the European Commission.

Until now, the Competition Council analyzed, preliminary approved and send for information to the European Commission the following State aid scheme, applicable in Romania for the period 2007 – 2011, issued by the Administration of Environmental Fund, with respect of the Commission Regulation 1.628/2006 on application of art. 87 and 88 to investment aid (table no.2):

SOP Environment is one of the most important operational programs from the point of view of financial allocations. It allocates for the implementation of its priority axes a total amount of almost 4,5 billion EURO from the European Fund for Regional Development and the Cohesion Fund and also 1 billion EURO from national sources.

•

•••

Environmental investments sustained by the Administration of Environmental Funds after 1 January 2007

The environmental investments sustained by the SOP Environment

stStarting from 2007 and operating until December 31 2013, SOP Environment supports the improvement of the population living standards and the improvement of the environmental standards, at the same time with the observing the community environment rules.For this, SOP Environment allocates funds to the priority axes (table no. 3).

For the development of a durable integrated policy in the field of climatic changes and energy, the European Council set up an action plan concerning energy for the period 2007 – 2009, considering the fact that the production and use of energy are the main sources of gas with greenhouse effect, Therewith, the Council invited the European Commission to elaborate and sustain propositions in support of the objectives set up through the action plan.

The Commission proposed the modification of the Community Guidelines on State aid for environmental protection. These new guidelines will constitute one of the main instruments used for appliance of the action plan and of the objectives concerning energy and climatic changes, as was established by the European Council. The new rules takes into consideration both the objectives established by the Action plan in the field of State aid 2005 – 2009, respectively “less and better aid”, a more economical approach, a more efficient procedures and the evolutions in the field of environmental technologies.

Currently, the new community guidelines concerning the environmental protection are analyzed by the Member States. In the next period, the Member States will submit their observations to the Commission. In comparison with the old guidelines in the field of environmental protection, the new guidelines set up rules for two types of evaluations: a standard evaluation, for the State aid measures with a total value below a certain threshold and a detailed evaluation, for those

New orientations in the field of environmental State aid at European level

15

table no.2

proiect de regulament general de exceptãri în bloc, supus de asemenea dezbaterii Statelor Membre, în care, pentru prima datã, sunt prevãzute ºi exceptãri în domeniul ajutorului de stat pentru protecþia mediului, cu condiþia ca ajutorul sã îndeplineascã toate condiþiile de exceptare prevãzute în regulament.

Ambele proiecte de reglementãri comunitare care privesc ajutorul pentru protecþia mediului sunt publicate pe site-ul Comisiei Europene ºi pot fi consultate în limba românã la adresa http://ec.europa.eu/comm/competition/state_aid/reform/reform.html.

Dezvoltarea durabilã (sustenabilã) presupune desfãºurarea activitãþilor economice cu prezervarea resurselor naturale ºi a ecosistemelor, asigurând accesul generaþiilor viitoare la resursele planetei. Bazatã încã din 2005 pe structurile economiei de piaþã, economia româneascã trebuie sã þinã seama, în acelaºi timp, de dimensiunea socialã ºi de mediu, lucru imposibil de

*

realizat fãrã o suficientã alocare de resurse financiare din partea tuturor factorilor implicaþi.Prevederile art. 135 alin. (2) lit. e) din Constituþia României (ediþia 2003) definesc cu claritate rolul statului, care este obligat sã asigure „refacerea ºi ocrotirea mediului înconjurãtor, precum ºi menþinerea echilibrului ecologic [...] contribuind la crearea condiþiilor necesare pentru creºterea calitãþii vieþii”.

Resursele alocate pânã în prezent pentru protecþia mediului în România, sunt departe de a satisface necesitãþile reale de combatere a poluãrii. În anumite condiþii, mãsurile de natura ajutorului de stat pot contribui la completarea acestor resurse. Rolul Consiliului Concurenþei este de a asigura cheltuirea eficientã a resurselor statului român, în condiþiile creºterii nivelului general de protecþie a mediului ºi a asigurãrii respectãrii stricte a standardelor europene în domeniul limitãrii emisiilor poluante, prevederi obligatorii ºi în România, începând cu data de 1 ianuarie 2007.

16

tabel nr.3

measures with a total value that exceed the above-mentioned threshold.

In the same context of reviewing the legal framework in the field of State aid for environmental protection, some State aid for environmental protection will be exempted from the notification obligation. To this end, the Commission elaborated a draft general block exemption regulation that is now also debated by the Member States. In this draft, for the first time, there were also included exemptions in the field of State aid for environmental protection.

Both drafts are published on the European Commission s i t e and can be read in Roman ian a t : http://ec.europa.eu/comm/competition/state_aid/reform/reform.html.

Sustainable development means that the carrying out of the economic activities is made with the preservation of the natural resources and eco-systems, assuring the access of future generations to the Earth resources. Based on the principle of a functional market economy

*

since 2005, the Romanian economy must respect also the social and environmental dimension, which is impossible to achieve if the financial resources granted by the responsible factors are insufficient. The Romanian Constitution (edition 2003) provides in art. 135 par. (2) let. e) a clear definition of the state's role. This must ensure “the rehabilitation and preservation of the environment, as well as the maintenance of the ecologic equilibrium […] contributing to the creation of necessary conditions for increasing the level of life quality.”

The financial resources allocated until now in Romania were not sufficient for satisfying the real necessities in the field of fight against pollution. In certain conditions, the State aid measures can contribute to the completion of these resources. The Competition Council's role is to ensure that the state resources are used efficiently, at the same time with the increasing of the general level of environmental protection and assuring the strict observing of European standards in the field of reducing pollutant emissions, standards which are compulsory for

stRomania since January 1 2007.

17

table no.3

8CONTROLUL AJUTORULUI DE STAT ÎN ROMÂNIA (III)9Prof. dr. Reimer von BORRIES

8CONTROLUL AJUTORULUI DE STAT ÎN ROMÂNIA (III)9Prof. dr. Reimer von BORRIES

V. Finalizarea negocierilor de aderare ºi Tratatul de aderare

•

•

1. Pe 8 decembrie 2004, negocierile tehnice pentru Capitolul 6 privind concurenþa, precum ºi pentru celelalte douã capitole care erau încã deschise (Justiþie ºi Afaceri Interne ºi Mediu) au fost finalizate. Aceasta a pregãtit terenul pentru finalizarea negocierilor de aderare cu România pe 14 decembrie 2004. În urma acestui important eveniment, Consiliul European a considerat, în Concluziile întâlnirii din 16-17 decembrie 2004 cã România este capabilã ca, la data estimatã a aderãrii sale (2007), sã-ºi asume toate obligaþiile de membru, „cu condiþia continuãrii eforturilor în acest sens ºi a realizãrii ... tuturor reformelor ºi angajamentelor ... în special a celor vizând Concurenþa (pe lângã Justiþie ºi Afaceri interne ºi Mediu).

La încheierea negocierilor, România s-a angajat la urmãtoarele:

„sã asigure un control efectiv, prin intermediul Consiliului Concurenþei, al oricãrui ajutor de stat potenþial, inclusiv în ceea ce priveºte ajutorul de stat sub forma reeºalonãrii plãþilor obligaþiilor din domeniul fiscal sau social cãtre bugetul de stat ori a reeºalonãrii plãþilor privind furnizarea de energie”;

„sã consolideze, fãrã întârziere, mecanismele de

monitorizare a ajutorului de stat ºi sã asigure un nivel satisfãcãtor al monitorizãrii atât în domeniul politicii antitrust, cât ºi în domeniul ajutorului de stat”;

„sã continue sã aloce Consiliului Concurenþei mijloacele financiare adecvate, precum ºi resursele umane suficiente ºi pregãtite corespunzãtor”;

„sã prezinte Comisiei, pânã la mijlocul lunii decembrie 2004, un plan revizuit de restructurare a industriei siderurgice … în conformitate cu cerinþele stabilite în Protocolul 2, privind produsele CECO, din

11Acordul European …” .

2. Întrucât Comisia ºi unele state membre continuau sã fie îngrijorate în legãturã cu caracterul eficienþa controlului ajutoarelor de stat în România, s-a decis ca aceste angajamente sã fie integrate în Tratatul de aderare, semnat pe 25 aprilie 2005, iar îndeplinirea acestora sã fie o condiþie pentru evitarea aplicãrii aºa numitei „super clauze de salvgardare” conþinutã în art. 39 alin. (3) din tratat. Aceastã clauzã permite amânarea cu un an, pânã în ianuarie 2008, a datei aderãrii, prevãzutã pentru ianuarie 2007. În cazul României, super clauza de salvagardare putea fi activatã „dacã erau observate serioase deficienþe în îndeplinirea de cãtre România a obligaþiilor din Acordul european sau a uneia sau mai multor angajamente ºi cerinþe asumate de România la finalizarea negocierilor de aderare”. Activarea super clauzei de salvgardare în cazul

•

•

18

8 Acest articol a fost publicat în European State Aid Law Quartely, nr. 3/2006. Consiliul Concurenþei a obþinut acordul autorului pentru publicarea articolului. 9 L.L.M Reimer von Borries a fost expert de preaderare la Consiliul Concurenþei din România între 2001 ºi 2002, respectiv 2003 ºi 2005. Înainte de a se pensiona, a fost consilier ministerial la Ministerul Federal de Finanþe din Germania ºi profesor onorific la Universitatea din Osnabrück. Opiniile din prezentul articol reprezintã punctele de vedere ale autorului.10 Traducerea în limba românã a fost realizatã de Georgeta Gavriloiu11 Pentru textul integral al acestui angajament, a se vedea Anexa IX, punctul II din Actul de aderare.

10Rezumat

Comisia Europeanã a identificat, cu regularitate, controlul ajutoarelor de stat drept una dintre zonele cu probleme, care puteau conduce la întârzierea încheierii negocierilor de aderare sau chiar la amânarea datei aderãrii României la Uniunea Europeanã. Prin Raportul de monitorizare, publicat de Comisia Europeanã în luna mai 2006, au fost recunoscute progresele realizate de România în aplicarea legislaþiei ajutorului de stat ºi s-a decis declanºarea „procedurii ajutoarelor existente”.

În evoluþia controlului ajutoarelor de stat în România pot fi identificate trei perioade distincte. Dupã prezentarea în numãrul anterior al revistei, a celei de a doua perioade de control al ajutoarelor de stat în România, prezentul articol, continuã cu descrierea perioadei 2005-2007.

Cuvinte cheie: ajutor de stat, autoritate de concurenþã, Consiliul Concurenþei, controlul ajutoarelor de stat.

12STATE AID CONTROL IN ROMANIA (III)13

Prof.Ph.D. Reimer von BORRIES

12STATE AID CONTROL IN ROMANIA (III)13

Prof.Ph.D. Reimer von BORRIES

V. The closure of the accession negotiations and the Accession Treaty

•

•

1. On 8 December 2004, the technical negotiations on Chapter 6 on competition and on the other two chapters still open (justice and home affairs, and the environment) were closed. This paved the way for the closure of the accession negotiations with Romania on 14 December 2004. Following this important event, the European Council considered, in the Conclusions of its meeting on 16-17 December, 2004, that Romania would be capable of assuming all the obligations of membership at the envisaged time of its accession (2007), “provided that it continues its efforts to that end and completes…..all necessary reforms and commitments....in particular regarding Competition” (besides Justice and Home Affairs and Environment).

At the closure of the accession negotiations, Romania committed itself to the following:

“to ensure effective control by the Competition Council of any potential State aid, including in relation to State aid foreseen by means of deferrals of payments to the State budget or fiscal or social liabilities or deferrals of liabilities related to energy supply”;

“to strengthen its State aid enforcement record without delay and to ensure a satisfactory enforcement record in the areas of both anti-trust and State aid thereafter”;

•

•

“to continue devoting adequate financial means and sufficient and adequately qualified human resources to the Competition Council”;

“to submit to the Commission by mid-December 2004 a revised steel restructuring plan….in line with the requirements set out in Protocol 2 on ESCS products to

14the Europe Agreement...”

2. Since the Commission and several Member States remained concerned about the effectiveness of State aid control in Romania, it was decided to integrate these commitments into the Accession Treaty, signed on 25 April 2005, and to make their fulfilment a condition for avoiding the application of the so called “super safeguard clause” provided in Article 39 para. 3 of the Treaty. This clause allows for the postponement of the date of accession, envisaged for January 2007, by one year to January 2008. In the case of Romania, the super safeguard clause could be activated “if serious shortcomings have been observed in the fulfilment by Romania of the obligations under the Europe Agreement or of one or more of the commitments and requirements listed in Annex IX, point II”. This point contains exactly the above-mentioned four commitments undertaken by Romania at the closure of the accession negotiations. Activating the super safeguard clause would, in Romania's case, procedurally require a decision of the Council, acting by qualified

19

12 This article was published in the European State Aid Law Quarterly, no.3/2006 and the Competition Council received the authors' approval for publishing this article. 13 Reimer von Borries, LL.M, was Resident Twinning Adviser (RTA) at the Romanian Competition Council 2001-2002 and 2003-2005. He is a retired Ministerial Counsellor of the Federal Ministry of Finance and Honorary Professor at the University of Osnabrück. Opinions in this article are the author's personal views.14 For the complete text of this commitment, see Annex IX point II to the Act of Accession.

Abstract

The European Commission has constantly identified the State aid control as one problematic area, which could lead to a delay in the closure of accession negotiations or even to the postponement of the date of accession. In the Monitoring Report issued by the European Commission in May 2006, Romania's progresses in the field of state aid were acknowledged and it was decided that the “existing aid procedure” become available for Romania.

In the evolution of State aid control in Romania three distinct periods can be identified. After the presentation, in the previous issue of this magazine, of second period in the State aid control, the present article continues with describing of the period 2005-2007.

Keywords: State aid, competition authority, Competition Council, State aid control.

României necesitã, din punct de vedere procedural, o decizie a Consiliului [Uniunii Europene – n.t.], acþionând cu majoritate calificatã, pe baza unei recomandãri a Comisiei, decizie care putea fi adoptatã

15în orice moment înainte de sfârºitul anului 2006 .

3. Anexa V, secþiunea 2, paragraful 1 din Actul de aderare prevede o „procedurã a ajutorului existent” (denumit, de asemenea, „mecanismul interimar”) în conformitate cu care „urmãtoarele scheme de ajutor ºi ajutoare individuale aplicate ... înainte de data aderãrii ºi care sunt aplicabile ºi dupã aceastã datã vor fi considerate la data aderãrii drept ajutor existent în sensul art. 88 (1) din Tratatul CE: a) mãsurile puse în aplicare înainte de 10 decembrie 1994;b) mãsurile cuprinse în lista ataºatã prezentei anexe;c) mãsurile de ajutor care, înainte de data aderãrii, au fost evaluate de cãtre autoritatea de monitorizare a ajutoarelor de stat din noul stat membru ºi considerate compatibile cu acquis-ul, ºi cu privire la care Comisia nu a ridicat obiecþiuni pe baza dubiilor serioase cu privire la compatibilitatea mãsurii cu piaþa comunã, în confromitate cu procedura prevãzutã în paragraful 2”.

În consecinþã, mãsurile de ajutor de stat care nu îndeplinesc aceste condiþii ºi care sunt aplicabile dupã data aderãrii, vor fi considerate drept ajutor nou la

16momentul aderãrii . Totuºi, cu privire la România, paragraful 5 din secþiunea 2 a anexei 2 prevede faptul cã paragraful 1(c) se va aplica doar mãsurilor evaluate de cãtre Consiliul Concurenþei dupã ce Comisia, în baza monitorizãrii continue, va emite o decizie prin care declarã cã „Aplicarea regulilor de ajutor de stat în România în perioada de preaderare a atins un nivel satisfãcãtor”. În acest scop, România trebuie sã demonstreze „exercitarea consecventã”, de cãtre Consiliul Concurenþei, „a unui control deplin ºi corespunzãtor al ajutoarelor de stat, în legãturã cu toate mãsurile de ajutor acordate în România, inclusiv adoptarea ºi implementarea”, de cãtre Consiliul Concurenþei, a unor decizii deplin ºi corect motivate, conþinând o evaluare corectã a naturii de ajutor de stat a

fiecãrei mãsuri, precum ºi aplicarea corectã a criteriilor de compatibilitate”.

Comisia poate, de aceea, sã ridice obiecþii, pe motive serioase, cu privire la compatibilitatea cu piaþa comunã, „faþã de orice mãsurã de ajutor de stat acordatã în perioada de pre-aderare, între septembrie 2004 ºi data fixatã în decizia de mai sus a Comisiei prin care se constatã cã aplicarea legislaþiei a atins un nivel

17satisfãcãtor” .

4. O listã de ajutoare în sensul paragrafului 2 din secþiunea 1(b) nu a fost ataºatã Tratatului, însã anexa VII, paragraful 4 din Actul de aderare conþine douã aranjamente tranzitorii speciale privind mãsuri de ajutor fiscal: prevederi speciale privind reducerea treptatã a ajutoarelor fiscale incompatibile acordate în baza legii privind zonele libere (pânã la 31 decembrie 2011), pentru întreprinderile care au avut contracte comerciale semnate înainte de 1 iulie 2002, ºi în baza Ordonanþei de Urgenþã a Guvernului privind zonele defavorizate (pânã la 31 decembrie 2010), pentru întreprinderile cãrora le-a fost acordat un certificat permanent de

18investitor înainte de data 1 iulie 2003 .

1. Controlul ajutoarelor de stat se aflã acum într-o nouã fazã. Aceastã fazã a început în toamna anului 2005 cu evaluarea în general pozitivã a rezultatelor Consiliului Concurenþei în activitatea de aplicare a legii, evaluare fãcutã de Comisie în Raportul de monitorizare din 2005 (în ciuda existenþei încã a unor deficienþe). În cel mai recent Raport de monitorizare, din 16 mai 2006, Comisia a concluzionat cã eforturile întreprinse de autoritãþile române începând cu toamna 2005 a arãtat faptul cã s-a îmbunãtãþit considerabil calitatea evaluãrii ºi analizei mãsurilor de ajutor ºi cã s-a atins un nivel satisfãcãtor în activitatea de aplicare a legislaþiei din domeniul ajutorului de stat.

VI. Perioada 2005 - 2007

20

15 A se vedea ºi Van de Casteele, “Next EU enlargement: Romania and State aid control” Competition Newsletter of the European Commission nr.1/2005, pag.39. Super-clauza de salvgardare poate fi activatã, de asemenea, în eventualitatea unor dificultãþi serioase în domeniul Justiþie ºi Afaceri Interne (art.39, alin.2 din Tratatul de aderare, cu referire la Anexa IX, pct.I din Actul de Aderare). “Clauza de salvgardare - piaþa internã” (art.37 din Tratatul de aderare), care este aplicabilã în cazul neîndeplinirii angajamentelor asumate în contextul negocierilor de aderare, poate fi, de asemenea, activatã de cãtre Comisie dacã România nu acþioneazã în confortmitate cu angajamentele din domeniul ajutorului de stat, însã aceasta ar putea conduce doar la luarea de “mãsuri adecvate” ºi nu la amânarea aderãrii României.16 A se vedea ºi Schütterle, “Enlargement: Pre-Accession State aid after Accession”, EStAL /2003, pag. 29-38, ºi în: Heidenhain, Hdb. d. Beihilfenrechts, § 61, Rn. 46-48; Merola/Ballester, “State Aids and Enlargement, Specificities of New Member States”, în: Geradin (ed.), Modernisation and Enlargement: Two major challenges for EC Competition Law, Antwerp/Oxford 2004, pag. 321 (341). Clauza a fost creatã pentru “a determina în mod rapid România sã îºi respecte obligaþiile în domeniul ajutorului de stat” din moment ce incertitudinea legislativã ar putea fi un aspect descurajant pentru investitori; a se vedea Van de Casteele , supra nota 4, pag.42.17 A se vedea Van de Casteele, supra nota 47, pag.40; Oprescu, “A Pre-Accession Perspective: Romania”, în: New Developments in European State Aid Law 2005. Proceedings of the 3rd Experts” Forum, pag. 35. Pentru produse agricole, pescuit ºi transport se aplicã reguli speciale. 18 În sectorul siderurgic se aplicã dispoziþii speciale ºi detaliate; a se vedea Anexa VII la Actul de Aderare, secþiunea 4.B.

major i t y on the bas i s o f a Commis s ion recommendation, which could be taken at any time

19before the end of 2006 .

3. Annex V section 2 paragraph 1 of the Accession Act provides an “existing aid procedure” (also called “interim mechanism”) according to which “the following aid schemes and individual aid put into effect …before the date of accession and still applicable after that date shall be regarded upon accession as existing aid in the meaning of Article 88(1) of the EC Treaty: (a) aid measures put into effect before 10 December 1994; (b) aid measures listed in the Appendix to this Annex; (c) aid measures which, prior to the date of accession, were assessed by the State aid monitoring authority of the new Member State and found to be compatible with the acquis, and to which the Commission did not raise an objection on the grounds of serious doubts as to the compatibility of the measure with the common market, pursuant to the procedure set out in paragraph 2”.

Consequently, aid measures which do not fulfil these conditions and are applicable after accession will be

20considered as new aid upon accession . However, with regard to Romania, paragraph 5 of section 2 of Annex 2 provides that paragraph 1(c) shall only apply to aid measures assessed by the Romanian Competition Council after a decision by the Commission, based on continuous monitoring, stating that “Romania's State aid enforcement record in the period prior to accession has reached a satisfactory level”. For this purpose, Romania must demonstrate “the consistent application of full and proper State aid control in relation to all aid measures granted in Romania, including the adoption and implementation of fully and correctly reasoned decisions” by the Competition Council, “containing an accurate assessment of the State aid nature of each measure and a correct application of the compatibility criteria”.

The Commission may therefore object, on serious grounds regarding compatibility with the common market, “to any aid measure granted in the pre-accession period between September 2004 and the

dated fixed in the above Commission decision finding that the enforcement record has reached a satisfactory

21level” .

4. An existing aid list in the sense of paragraph 2 section 1(b) has not been attached to the Treaty, but Annex VII paragraph 4 to the Act of Accession contains two specific transitional arrangements regarding fiscal aid measures: special provisions on the phasingout of incompatible fiscal aid under the Law on free trade areas (by 31 December 2011) for undertakings having signed commercial contracts before 1 July 2002, and under the Government Emergency Ordinance on deprived areas (by 31 December 2010) for undertakings having been given a permanent investor certificate

22before 1 July 2003 .

1. State aid control in Romania is now in its third stage. This stage started in autumn 2005 with the generally positive evaluation of the enforcement record of the Competition Council by the Commission in its Monitoring Report 2005 (in spite of certain shortcomings still existing). In its most recent Monitoring Report of 16 May 2006, the Commission concludes that the efforts undertaken by the Romanian authorities since autumn 2005 show that the quality of the Competition Council's assessment and analysis of aid measures has noticeably improved and that a satisfactory level of the State aid enforcement record has now been attained.

(a) Consequently, the Commission has decided to start applying the “interim mechanism” (paragraph 1(c) of Annex V to the Act of Accession) as of May 2006. This means that State aid measures authorised by the Council after this date and applicable after accession “to which the Commission did not raise an objection….” will be regarded as “existing aid”. Under these conditions, any retroactive scrutiny of such aid measures or recovery orders by the Commission after accession are excluded. Romania will therefore have to continue to submit State aid draft decisions to the Commission in order to be “on the safe side”.

VI. The period 2005-2007

21

19 See also van de Casteele, “Next EU enlargement: Romania and State aid control”, Competition Newsletter of the European Commission No. 1/2005, page 39. The super safeguard clause could also be activated in the event of serious shortcomings in the area of Justice and Home Affairs (Article 39 para. 2 of the Accession Treaty with reference to Annex IX, point I, to the Act of Accession). The “internal market safeguard clause” (Article 37 of the Accession Treaty), which is applicable in the case of a failure to implement commitments undertaken in the context of the accession negotiations, could also be activated by the Commission if Romania did not live up to its commitments in the State aid area, but this would only lead to specific “appropriate measures” and not to the postponement of Romania”s accession.20 See also Schütterle, “Enlargement: Pre-Accession State aid after Accession”, EStAL /2003, pages 29-38, and in: Heidenhain, Hdb. d. Beihilfenrechts, § 61, Rn. 46-48; Merola/Ballester, “State Aids and Enlargement, Specificities of New Member States”, in: Geradin (ed.), Modernisation and Enlargement: Two major challenges for EC Competition Law, Antwerp/Oxford 2004, page 321 (341). The clause is designed “to push Romania to quickly respect its obligations in the field of State aid control” since legal uncertainty could be a considerable disincentive for investors; see van de Casteele, supra note 4, page 42. 21 See van de Casteele, supra note 47, page 40; Oprescu, “A Pre-Accession Perspective: Romania”, in: New Developments in European State Aid Law 2005. Proceedings of the 3rd Experts” Forum, page 35. Special rules apply to agricultural products, fisheries and transport. 22 Special and detailed transition provisions apply to the steel sector; see Annex VII to the Act of Accession section 4.B.

a) În consecinþã, Comisia a decis declanºarea „mecanismului interim” (paragraful 1 (c) din Anexa V din Actul de aderare) începând cu luna mai 2006. Aceasta înseamnã cã mãsurile de ajutor de stat autorizate de cãtre Consiliul dupã aceastã datã ºi aplicabile dupã data aderãrii „cu privire la care Comisia nu a ridicat nici o obiecþie ...” vor fi considerate drept „ajutor existent”. În aceste condiþii, este exclusã orice evaluare retroactivã a acestor mãsuri de ajutor de stat sau emiterea de cãtre Comisie a unor ordine de recuperare. De aceea, pentru a se situa „în zona sigurã”, România va trebui sã continue sã transmitã Comisiei proiectele deciziilor de ajutor de stat.

Pe de altã parte, mãsurile de ajutor autorizate între 1 septembrie 2004 ºi 30 aprilie 2006 ºi aplicabile dupã aderare nu sunt cuprinse în „mecanismul interimar” ºi, de aceea, nu sunt „sigure”: acestea ar putea (cel puþin teoretic) sã fie puse în discuþie de Comisie dupã aderare ºi sã devinã obiectul unui ordin de recuperare.

b) Aprecierea Comisiei, din raportul sãu din 16 mai 2006, cã, în România, controlul ajutoarelor de stat a atins un „nivel satisfãcãtor” ºi cã nu mai reprezintã o „zonã care ridicã îngrijorãri serioase” înseamnã cã nu existã un pericol real de activare a „super clauzei de salvgardare”. Doar în cazul unor evenimente noi ºi extraordinare ar putea Comisia sã îºi revizuiascã evaluarea ºi sã reconsidere aplicarea acestei clauze. Faptul cã România a atins în prezent acest stadiu meritã un respect deosebit, având în vedere „preistoria” ºi „mediul” – procesul lent de transformare ºi condiþiile politice, economice ºi sociale extrem de dificile din România de dupã 1990. Acest succes se datoreazã în primul rând eforturilor imense fãcute de Consiliul Concurenþei în ultimii ani ºi a muncii susþinute a

23personalui, foarte dedicat al acestuia , precum ºi Comisiei Europene, ai cãrei experþi au fost devotaþi aderãrii României la Uniunea Europeanã, cu condiþia unei funcþionãri adecvate a controlului ajutoarelor de stat.

2). Chiar dacã situaþia nu mai este „gravã”, România trebuie în continuare sã depãºeascã un numãr de deficienþe cu privire la aplicarea regulilor de ajutor de stat, în conformitate cu observaþiile formulate de

24Comisie în Raportul sãu de monitorizare din mai 2006 . În special, Raportul observã cã „notificarea ex-ante a tuturor mãsurilor noi de ajutor în legãturã cu cazurile de restructurare, a amânãrilor de plãþi sau a mãsurilor în contextul privatizãrii nu este realizatã încã la

standardele cerute”. Deoarece aceste mãsuri reprezintã o responsabilitate specialã a marilor furnizori de ajutor de stat, cum sunt Ministerul Finanþelor Publice ºi autoritatea de privatizare AVAS, în raport, Comisia îndeamnã furnizorii de ajutor de stat sã îºi îmbunãtãþeascã cooperarea cu Consiliul Concurenþei ºi sã asigure exercitarea de cãtre acesta a controlului strict, ex ante, al mãsurilor de ajutor de stat. De aceea, Comisia a concluzionat cã: „acum, sunt necesare eforturi sporite ºi acþiune promptã în acest domeniu pentru rezolvarea deficienþelor la timp, înainte de aderare.”. Îngrijorare specialã genereazã proporþia foarte mare a ajutorului fiscal, vizibilã în mod clar în actualizarea din primãvara anului 2006 a Tabloului ajutoarelor de stat (State aid scoreboard). România mai are mult de parcurs pânã la redirecþionarea ajutoarelor cãtre obiective orizontale. Va trebui sã fie dezvoltate de cãtre Guvern scheme de ajutor de stat cu perspectivã pe termen lung, în special privind ajutorul regional pentru co-finanþarea proiectelor din fondurile structurale. Evaluarea mãsurilor de ajutor de stat importante va trebui sã fie finalizatã. În acest context, Comisia continuã monitorizarea pregãtirilor pentru aderare pentru a se asigura cã þara îºi îndeplineºte angajamentele ºi ia în

25considerare comentariile formulate în Raport .

3. În perioada rãmasã pânã la aderare, România va trebui sã ia mãsuri legislative ºi administrative care sã vizeze situaþia dupã data aderãrii, când controlul ajutorului de stat va fi preluat de cãtre Comisia Europeanã. În special, legiuitorul va trebui sã decidã ce instituþie va deveni responsabilã cu notificãrile cãtre Comisie dupã data aderãrii:

ar trebui ca, dupã aderare, Consiliul Concurenþei sã devinã autoritatea naþionalã „de montorizare” în domeniul ajutorului de stat, având sarcina de a superviza notificãrile tuturor furnizorilor de ajutor de stat din România ºi acþionând ca un corespondent al Comisiei în toate problemele privind ajutorul de stat?

ar trebui ca aceastã sarcinã sã fie atribuitã unui minister (lãsând Consiliul Concurenþei fãrã atribuþii în

26domeniul ajutorului de stat)?sau

ar trebui ca autoritãþile furnizoare de ajutor de stat sã îºi notifice proiectele direct la Comisie (în toate cazurile prin Reprezentanþa Permanentã a României la Uniunea Europeanã)?

Aceste întrebãri sunt în prezent în discuþie în România. Se lucreazã la un proiect de lege. Comisia a recomandat

•

•

•

22

23 Întrucât, în România, controlul ajutoarelor de stat a existat doar în ultimii ºase ani, ceea ce reprezintã o perioadã scurtã dacã avem în vedere situaþia iniþialã, mediul politic, economic ºi social dificil ºi volumul enorm de muncã necesar.24 Din cele 14 “domenii care prezintã îngrijorãri serioase”, menþionate în Raportul de monitorizare din 2005, potrivit Raportului de monitorizare din mai 2006, au mai rãmas doar patru, care ar putea conduce la activarea “super-clauzei de salvgardare” dacã România nu ia mãsurile necesare.25 În iunie 2006, procesul de ratificare nu se încheiase încã. Pânã la acea datã, Tratatul de aderare fusese ratificat de 14 state membre. 26 Astfel, Consiliul s-ar ocupa doar de politica din domeniul concurenþei, exact ca Oficiul Federal Antitrust din Germania. În Germania, “autoritatea de monitorizare este Minsterul Federal pentru Economie ºi Tehnologie”.

On the other hand, aid measures authorised between 1 September 2004 and 30 April 2006 and applicable after accession, are not covered by the “interim mechanism” and are therefore not “safe”: They could (at least theoretically) be queried by the Commission after accession and become subject of a recovery order.

(b) The assessment by the Commission in its Report of 16 May 2006, that State aid control in Romania has by now reached a “satisfactory level” and is no longer an “area of serious concern” means that there is no real danger of application of the “super safeguard clause”. Only in the case of new and extraordinary events could the Commission revise its assessment and reconsider the application of this clause. The fact that Romania has now reached this stage deserves great respect, considering the “prehistory” and the “environment” – the slow transformation process and the extremely difficult political, economic and social conditions in Romania in the decade after 1990. This success is due in the first instance to the enormous efforts made by the Competition Council during recent years and in

27particular to the hard work of its very dedicated staff , and also to the European Commission, whose experts were strongly committed to Romania's EU accession on the condition of a properly functioning State aid control.

2. Although by now the situation is no longer “serious”, Romania must still overcome a number of shortcomings with regard to the application of the State aid rules, according to the observations of the Commission in its

28May 2006 Monitoring Report . The Report observes in particular that “ex-ante notifications of all new aid measures in relation to restructuring cases, payment deferrals or measures connected with privatisation are not yet carried out up to the requisite standard”. Since they are a special responsibility of the large State aid grantors like the Ministry of Public Finance and the Privatisation Authority AVAS, the Commission urges in its Report that the State aid grantors should improve their cooperation with the Competition Council and ensure strict ex ante control of State aid measures by the Council. The Commission therefore concludes that “increased efforts and swift action are now needed in this area in order to solve the shortcomings in time, before accession”. Of special concern is the still very large share of fiscal aid, clearly visible from the spring

2006 Update of the State aid Scoreboard. In redirecting aid towards horizontal purposes, Romania still has a long way to go. State aid schemes with a long-term perspective will have to be developed by the Government, especially for regional aid for the co-financing of structural fund projects. The assessment of the major existing aid measures will have to be finalised. Against this background, the Commission continues to monitor Romania's preparations for accession in order to ensure that the country meets its commitments and takes into consideration the comments made in the

29Report .

3. During the remaining time until accession, Romania will have to take legislative and administrative measures to cover the situation after the date of accession when State aid control in Romania is taken over by the European Commission. In particular, the legislator will have to decide which institution should become responsible for notifications to the Commission after accession:

Should the Competition Council become the national “monitoring authority” in the State aid area, with the task of supervising notifications of all State aid grantors in Romania, and acting as the Romanian counterpart of

30the Commission in all State aid matters? or

Should a Ministry be charged with this task (leaving the Competition Council without attributions in the State aid area)?or

Should the State aid granting authorities notify their projects directly to the Commission (as in all cases via the Romanian Permanent EU Representation)?

These questions are currently being discussed in Romania. A draft law is in preparation. The Commission has recommended that the new Member States which joined the EU in 2004 keep their coordinating institutions in place in order to preserve the knowledge and experience acquired in the previous years. Most of them have done so. For example, Poland charged its Competition Office to work as the “bridge” between the national authorities and the Commission in the State aid

31area, and also Hungary and Slovenia . It remains to be seen which way Romania will go. There are, of course,

•

•

•

23

27 Since State aid control has existed in Romania only for the past six years, which is a rather short time period considering the initial situation, the difficult political, economic, and social environment and the enormous amount of work that had to be done. 28 From the 14 “areas of serious concern” mentioned in the 2005 Monitoring Report four remain, according to the May 2006 Monitoring Report, which could still lead to the activation of the “super safeguard clause” if Romania does not take the necessary measures in time.293 The ratification process was not yet completed in June 2006. Until this date, the Accession Treaty has been ratified by 14 Member States. 30 The Council would thus deal with competition policy only, just like the German Bundeskartellamt. The “monitoring institution” in Germany is the Federal Ministry for Economy and Technology.31 18 See the Polish “Law of 30 April 2004 on the procedural issues concerning public aid”, Law Journal No. 3/2004, page 8690. A number of other new Member States followed the recommendation by the Commission, for example Hungary and Slovenia. See Hargita/Remetei Filep, “State aid Control in Hungary”, EStAL 2004, pages 585-590 and Jagodic-Lekocevic/Pelka/Vosu, Future Role of Former National Monitoring Authorities and Existing Aid in Slovenia, Poland and Estonia, EStAL 2004, pages 375-384.

ca noile state membre care s-au alãturat Uniunii Europene în 2004 sã îºi menþinã instituþiile coordonatoare pentru a valorifica cunoºtiinþele ºi experienþa dobândite în anii anteriori. Multe dintre acestea au procedat în acest fel. Spre exemplu, Polonia a însãrcinat Oficiul Concurenþei sã lucreze ca o „punte” între autoritãþile naþionale ºi Comisie în domeniul

32ajutorului de stat, ca ºi Ungaria ºi Slovenia . Rãmâne de vãzut ce cale va alege România. Existã, desigur, argumente pentru toate cele trei soluþii. Totuºi, având în vedere cã existã încã un volum mare de ajutoare de stat, precum ºi mãrimea þãrii, ar fi cu siguranþã avantajoasã pentru România (ca ºi pentru Uniunea Europeanã) varianta în care, Consiliul Concurenþei, ca instituþie centralã ºi independentã, sã fie însãrcinat cu rolul de

33„coordonator naþional de ajutor de stat” .

4. În perioada de pânã la aderare, vor trebui realizate ºi alte aranjamente. O revizuire completã a legii privind ajutorul de stat va fi necesarã (ºi este în curs). În special, România trebuie sã se asigure cã deciziile ºi ordinele de recuperare ale Comisiei vor fi aplicate fãrã întãrzieri nejustificate în conformitate cu prevederile

34Regulamentului de procedurã . Regulamentele ºi instrucþiunile Consiliul Concurenþei prin care au fost transpuse în legislaþia naþionalã criteriile substanþiale de evaluare a mãsurilor de ajutor de stat vor trebui abrogate începând cu data aderãrii, din moment ce România nu va mai avea competenþa de a stabili regulile pentru controlul ajuotarelor de stat, iar regulile comunitare, procedurale ºi substanþiale, vor deveni imediat

35aplicabile .

În sfârºit, autoritãþile furnizoare de ajutor vor trebui sã fie pregãtite pentru aplicarea regulamentelor de exceptare pe categorii, iar aceasta presuspune expertizã specialã. Astfel, situaþia de dupã aderare va aduce noi provocãri pentru þarã, aºa cum a demonstrat experienþa altor noi

36state membre .

Dezvoltarea controlului ajutorului de stat trebuie sã fie evaluatã în contextul dezvoltãrilor politice ºi economice din România de dupã 1990. România s-a lansat târziu în

37procesul de reformã economicã . Mãsuri-cheie în sfera liberalizãrii ºi privatizãrii au început sã fie luate de abia în 1997. Obstacole politice, economice, legale ºi administrative au împiedicat o dezvoltare mai rapidã.

VII. Concluzii

Totuºi, dupã 2001, procesul de transformare dintr-o economie planificatã centralizat într-o economie de piaþã a primit impuls. În acest context, implementarea regulilor de ajutor de stat a început treptat sã funcþioneze. Dupã anul 2004, dupã modificarea profundã a structurii organizatorice a autoritãþilor de concurenþã, România a fãcut paºi rapizi spre conformarea cu cerinþele unui control al ajutor de stat eficient. Cu asistenþa Comisiei (ºi cu sprijinul experþilor germani din echipa de twinning), Consiliul Concurenþei a îmbunãtãþit calitatea deciziilor ºi a lucrat susþinut pentru obþinerea unor rezultate în aplicarea legii comparabile cu standardele UE.

La încheierea negocierilor de aderare în decembrie 2004, Comisia a recunoscut faptul cã România „este” o economie de piaþã în sensul criteriilor de aderare de la Copenhaga ºi care este capabilã sã facã faþã presiunilor de pe piaþa internã a Uniunii Europene. În Raportul de monitorizare din octombrie 2005, Comisia a pãrut satisfãcutã de rezultatele Consiliului Concurenþei în activitatea de aplicare a legii, dar a recomandat cu tãrie ca furnizorii de ajutor de stat sã respecte obligaþia notificãrii ex ante. În Comunicarea ºi în Raportul de monitorizare din 16 mai 2006, chiar dacã a cerut continuarea progreselor în domeniul ajutorului de stat, Comisia nu a mai menþionat „deficienþe serioase” cu privire la acest aspect ºi, în schimb, a conferit României un „certificat de calitate” prin recunoaºterea existenþei „unor rezultate satisfãcãtoare în activitatea de aplicare a legii” în sensul Tratatului de aderare. În aceste circumstanþe, este aproape exclus ca domeniul ajutorului de stat sã reprezinte în continuare o cauzã a amânãrii aderãrii prevãzute pentru 1 ianuarie 2007 prin aplicarea „super-clauzei de salvgardare” (dacã nu se produce un eveniment extraordinar). Oricum, România trebuie sã facã acum eforturi speciale pentru a-ºi pregãti cadrul legal ºi administrativ, precum ºi personalul autoritãþilor furnizoare de ajutor de stat pentru situaþia de dupã aderare, atunci când ajutorul de stat va intra în competenþa Comisiei Europene.

24

32 A se vedea Polish “Law of 30 April 2004 on the procedural issues concerning public aid”, Law Journal No. 123/2004, pag. 8690. Unele dintre noile state membre au urmat recomandarea Comisiei, spre exemplu, Ungaria ºi Slovenia. A se vedea Hargita/Remetei Filep, “State aid Control in Hungary”, EStAL 2004, pag. 585-590 ºi Jagodic-Lekocevic/Pelka/Vosu, “Future Role of Former National Monitoring Authorities and Existing Aid in Slovenia, Poland and Estonia”, EStAL 2004, pag. 375-384. 33 A se vedea Schütterle în: Heidenhain, Hdb. d. Beihilfenrechts, § 61, Rn. 24 (cu referire la fostul comisar de concurenþã Monti). Aceasta este important mai ales în perspective viitoarelor “notificãri electronice”. 34 Art. 14 alin. (3) din Regulamentul Consiliului (CE) nr. 659/1999, OJ 1999 L 83/1.35Cu excepþia celor câteva mãsuri tranzitorii pentru zonele defavorizate, zone libere ºi siderurgie (menþionate mai sus). 36 Merola/Ballester, supra nota 5, pag. 347.37 A se vedea rapoartele Comisiei începând cu 1998 ºi Raportul de progrese al Comisiei din 2004.

arguments for all three solutions. However, considering the still high amount of State aid and the size of the country, it would certainly be advantageous for Romania (as well as for the EU) that the Competition Council as a centralised and independent institution be charged with the role of “national State aid

38coordinator .

4. In the time period until accession, other arrangements will also have to be made. A comprehensive revision of the Law on State aid will be necessary (and is under way). In particular, Romania must make sure that decisions and recovery orders of the Commission will be enforced without undue delay in accordance with the provisions of the Procedural

39Regulation . The regulations and guidelines of the Competition Council transposing the substantive criteria for assessing State aid measures into internal law will have to be repealed with effect from the date of accession, since Romania will then no longer be competent for setting the rules for State aid control and the EC procedural and substantive rules will

40immediately become applicable .

Finally, the aid granting authorities will have to be prepared for the application of the EC block exemption regulations, and this requires special expertise. Thus, the situation after accession will bring new challenges for the country, as the experience of other new Member

41States has demonstrated .

The development of State aid control needs to be assessed against the background of political and economic developments in Romania since 1990. Romania was a late starter in the economic reform

42process . Key measures in the area of liberalisation and privatisation were only coming onstream in 1997. Political, economic, legal and administrative obstacles prevented a more rapid development. However, since 2001 the process of transformation from centrally planned to market economy gained momentum. Against this background the enforcement of the State aid rules in Romania gradually got going. Since 2004, after the comprehensive reshaping of the organisational structure of the competition authorities, Romania made great and rapid strides in complying with the requirements of efficient State aid control. With the assistance of the Commission (and supported by German Twinning experts), the Competition Council

VII. Conclusions

gradually improved the quality of its decisions and worked hard to achieve an enforcement record comparable with EU standards.

In closing the accession negotiations in December 2004, the Commission acknowledged that Romania “is” a market economy in the sense of the Copenhagen accession criteria, and that it is able to cope with the pressures from the EU internal market. In its 2005 Monitoring Report of October 2005, the Commission seemed largely satisfied with the enforcement record of the Competition Council but strongly recommended that State aid grantors should respect the ex ante notification obligation. In its Communication and Monitoring Report of 16 May 2006, though calling for further improvements in the area of State aid control, the Commission no longer mentions “serious shortcomings” in this regard but instead awards Romania the “seal of quality” by acknowledging the existence of a “satisfactory enforcement level” in the sense of the Accession Treaty. Under these circumstances, it is almost excluded that the area of State aid control could still be a cause of postponement of the envisaged accession date of 1 January 2007 through the application of the “super-safeguard clause” (unless any extraordinary new event occurs). However, Romania must now make special efforts to prepare its legal and administrative framework and also the staff of the State aid-granting authorities appropriately for the situation after accession, when State aid control will come under the competence of the European Commission.

25

38 See also Schütterle in: Heidenhain, Hdb. d. Beihilfenrechts, § 61, Rn. 24 (with reference to former Competition Commissioner Monti). This is especially important in the future perspective of “electronic notifications”. 39 Article 14 par. 3 of Council Regulation (EC) No. 659/1999, OJ 1999 L 83/1. 40 Except for the few (above-mentioned) transitional measures for deprived areas, free trade areas and steel. 41 Merola/Ballester, supra note 5, page 347. 42 See the Commission Reports since 1998 and the 2004 Progress Report of the Commission.

I. Introducere

Întrucât vorbesc la o instituþie dedicatã studiilor economice nu este probabil necesar sã vã conving de faptul cã ºtiinþa economicã oferã detalii importante privind comportamentul uman, sau cã instrumentele sale analitice sunt potrivite pentru a evidenþia costurile ºi beneficiile alegerilor care ne sunt disponibile, sau cã cei care elaboreazã politicile publice câºtigã prin încorporarea unor analize economice temeinice în procesul decizional. Fiecare dintre dumneavoastrã ar accepta, probabil, aceste afirmaþii fãrã ezitare.

Este însã posibil sã credeþi cã valoarea analizei economice nu este întotdeauna larg acceptatã de public, în general, sau chiar de cãtre persoane aflate în poziþii care implicã o responsabilitate semnificativã. În Statele Unite existã o binecunoscutã poveste potrivit cãreia Harry S Truman, cel de-al 33-lea preºedinte, ºi-a exprimat cu o ocazie dorinþa de a întâlni un economist “dintr-o bucatã” care, dupã ce ºi-a exprimat opinia, sã nu adauge imediat “dar, pe de altã parte...”. În ciuda reputaþiei economiºtilor în ceea ce priveºte analizarea tuturor aspectelor unei probleme, pot sã vã spun cã existã cel puþin un domeniu al legislaþiei americane care nu numai cã a fost foarte mult îmbogãþit prin aportul ºtiinþei economice, dar continuã sã fie influenþat de aceasta. Este bineînþeles vorba despre legislaþia în domeniul concurenþei.

Rolul central al analizei economice în aplicarea legislaþiei concurenþei ºi în dezvoltarea politicii în domeniul concurenþei ajutã în explicarea unui fapt

despre Federal Trade Commission (FTC) care ar putea sã vã surprindã. În plus faþã de sutele de avocaþi care fac parte din echipa noastrã, beneficiem de aportul celui mai mare grup de microeconomiºti de nivel doctoral din Statele Unite, care numãrã mai mult de 70 de persoane. Aproximativ 50 dintre aceºti economiºti lucreazã pe probleme legate de concurenþã iar contribuþiile lor sunt esenþiale pentru îndeplinirea misiunii de aplicare a legislaþiei în domeniul concurenþei de cãtre FTC. Un grup similar de economiºti existã ºi la Divizia Antitrust a Departamentul de Justiþie (DoJ), care împarte cu FTC atribuþiile de aplicare a legislaþiei în domeniul concurenþei. Ca atare, atât FTC, cât ºi DoJ au decis sã aloce o parte substanþialã a resurselor bugetare limitate pentru menþinerea unor echipe mari de profesioniºti în domeniul economiei.

Analiza economicã joacã un rol important în domeniul concurenþei atât la nivelul general al politicilor, cât ºi la nivelul mai îngust al practicii. La nivelul politicilor, analiza economicã a influenþat viziunea asupra impactului concurenþial al diverselor tipuri de practici atât la nivelul instanþelor americane, cât ºi la nivelul agenþiilor de concurenþã. La nivelul practicii, analiza economicã atentã joacã un rol important în investigarea comportamentului f irmelor ºi în evaluarea concentrãrilor economice. În aproape toate investigaþiile pe care le desfãºurãm, echipa noastrã de profesioniºti în economie realizeazã recomandãri detaliate pe care mi le furnizeazã mie ºi celorlalþi comisari pentru a le utiliza în cadrul deliberãrilor.

26

43 Traducerea în limba românã a fost realizatã de Liviu Nazarie;44 Preºedinte, Comisia Federalã pentru Comerþ, SUA.

IMPORTANÞA ANALIZEI ECONOMICE TEMEINICE PENTRU POLITICA ÎN DOMENIUL CONCURENÞEI43

44Deborah PLATT MAJORAS

IMPORTANÞA ANALIZEI ECONOMICE TEMEINICE 43PENTRU POLITICA ÎN DOMENIUL CONCURENÞEI

44Deborah PLATT MAJORAS

IMPORTANÞA ANALIZEI ECONOMICE TEMEINICE PENTRU POLITICA ÎN DOMENIUL CONCURENÞEI43

44Deborah PLATT MAJORAS

IMPORTANÞA ANALIZEI ECONOMICE TEMEINICE 43PENTRU POLITICA ÎN DOMENIUL CONCURENÞEI

44Deborah PLATT MAJORAS

D-na Deborah Platt Majoras, Preºedintele Comisiei Federale pentru Comerþ din SUA a susþinut pe data de 30 martie 2007, la sediul Academiei de Studii Economice din Bucureºti, Facultatea de Relaþii Internaþionale, o conferinþã având ca temã rolul analizei economice în domeniul concurenþei.

Având în vedere importanþa acestei teme, considerãm utilã prezentarea discursului d-nei. Majoras, ce reflectã experienþa autoritãþilor americane în acest domeniu.

Consiliul Concurenþei a obþinut acordul doamnei Deborah Platt Majoras pentru publicarea acestui discurs.

I. Introduction

Speaking at this institution that is devoted to economic studies, it is probably not necessary for me to convince you that economics offers important insights into human behavior, or that its analytic tools are well-designed to reveal the costs and benefits of the choices that are available to us, or that policy makers benefit by incorporating sound economic analysis into their decision making. Each of you would likely accept these propositions with little hesitation.

You may, however, think that the value of economic analysis is not always widely accepted by the public at large, or even by people in positions of significant responsibility. In the United States, there is a well-known story that Harry S Truman, our thirty-third president, once wished for a one-armed economist, someone who would not be able to give his or her opinion and then immediately turn around and say, “But on the other hand…” Yet despite economists' reputation for seeing – or at least considering – every side of an issue, I can report that there is at least one area of American law that has not only absorbed many clear lessons from economics, but also continues to be influenced by new developments in this field. That area of the law, of course, is competition law.

The central role of economics in competition law and the development of competition policy help to explain a fact about the Federal Trade Commission that might surprise you. In addition to the hundreds of attorneys on our staff, we benefit from one of the largest groups of

Ph.D.- level micro economists in the United States, cur ren t l y number ing more than seventy. Approximately fifty of these economists work on competition-related matters, and their contributions are essential to the Commission's competition law enforcement mission. The U.S. Department of Justice, with which we share jurisdiction over the enforcement of the competition laws, has a similar group of economists on the staff of its Antitrust Division. Thus, both the Commission and the Department of Justice have chosen to allocate a substantial portion of their scarce budgetary resources to maintaining large staffs of professional economists.

Economic analysis plays an important role in competition law at both the broad level of policy and at the narrower level of practice. At the policy level, economic analysis has influenced how both U.S. courts and enforcement agencies view the competitive impact of different kinds of conduct. At the practice level, careful economic analysis plays an important role in our investigation of firms' conduct and in our review of proposed mergers. For virtually every investigation that we undertake, our professional economics staff produces detailed recommendations that they provide to me and the other four Commissioners to use in our deliberation. When we decide to challenge conduct in court, economic analysis is typically central to the case that we present.

27

45 Chairman, Federal Trade Commission, USA.

Mrs. Deborah Platt Majoras, President of Federal Trade Commission, USA, held on 30 March 2007, at the Academy of Economic Sciences, Faculty of International Relations from Bucharest, a conference about the role of economic analysis in the field of competition.

Taking into account the importance of this theme, we consider useful to present Mrs. Majoras' consent, speech, which reflects the experience of American authorities in this field.

Competition Council has obtained Mrs. Majoras' agreement to publish this speech.

THE IMPORTANCE OF SOUND ECONOMIC ANALYSIS FOR COMPETITION POLICY

Deborah PLATT MAJORAS45

THE IMPORTANCE OF SOUND ECONOMIC ANALYSIS FOR COMPETITION POLICY

45Deborah PLATT MAJORAS

THE IMPORTANCE OF SOUND ECONOMIC ANALYSIS FOR COMPETITION POLICY

Deborah PLATT MAJORAS45

THE IMPORTANCE OF SOUND ECONOMIC ANALYSIS FOR COMPETITION POLICY

45Deborah PLATT MAJORAS

Motivul pentru care analiza economicã a ajuns sã ocupe un loc atât de proeminent atât în cadrul dezvoltãrii politicii în domeniul concurenþei, cât ºi în aplicarea practicã, de zi cu zi, a legislaþiei în domeniul concurenþei, respectiv faptul cã recunoaºterea ºi aplicarea unor lecþii din domeniul economiei a condus la îmbunãtãþirea semnificativã atât a deciziilor agenþiilor de concurenþã, cât ºi a celor luate de cãtre instanþe. În ultimã instanþã, analiza economicã de calitate este un element esenþial pentru dezvoltarea ºi implementarea politicii în domeniul concurenþei, care serveºte interesele consumatorilor.

Aº dori sã detaliez modul în care analiza economicã a influenþat dezvoltarea politicii în domeniul concurenþei în Statele Unite. Aºa cum unii dintre dumneavoastrã probabil ºtiu, prevederile din legislaþia noastrã în materie de concurenþã sunt mai degrabã generale. Partea importantã din Legea Sherman, prima noastrã lege în domeniul concurenþei adoptatã în 1890, constã în douã paragrafe scurte care vizeazã înþelegerile care restricþioneazã comerþul, respectiv încercãrile de monopolizare a comerþului. Legea FTC, adoptatã în 1914, prin care a fost creatã aceastã instituþie, scoate în afara legii “metodele neloiale de manifestare a concurenþei sau care afecteazã comerþul.” Analizate literal, aceste prevederi legale nu furnizeazã o foaie de parcurs foarte clarã pentru politicile în domeniu, aºa cum nu furnizeazã nici indicii practice, nici judecãtorilor ºi nici agenþiilor de concurenþã, cu privire la tipurile de comportament care ar trebui împiedicate. Ce este, de fapt, o metodã neloialã de manifestare a concurenþei? Nu este suficient sã rãspunzi cã vom ºtii atunci când se va manifesta. Ce tipuri de restricþionãri ale comerþului ar trebui împiedicate? În mod sigur nu poate fi vorba de toate tipurile de restricþionãri, pentru cã orice acord între firme restricþioneazã comerþul într-o anumitã mãsurã.

Din fericire, o jurisprudenþã voluminoasã a ajutat în definirea graniþelor acestor prevederi legale. Prin opiniile lor, judecãtorii au conferit sens prevederilor legii concurenþei, utilizând inerent un vocabular de naturã economicã, respectiv cuvinte ca „monopol”, „concurenþã” sau „piaþã”. Analiza economicã este esenþialã pentru înþelegerea sensului acestor concepte ºi pentru aplicarea lor în cadrul activitãtii noastre decizionale. Datã fiind natura obiectului de studiu, era probabil inevitabil ca analiza economicã sã devinã un element central în dezvoltarea ºi aplicarea legii concurenþei.

II. Politica

Totuºi, pentru a realiza o politicã coerentã în domeniul concurenþei a fost esenþial sã se decidã care este obiectivul potrivit pentru o astfel de politicã. Privind înapoi la cei peste o sutã de ani de opinii juridice este clar cã nu a existat un consens imediat cu privire la categoria ale cãrei interesele trebuie protejate prin legislaþia în domeniul concurenþei. Acum mai bine de treizeci de ani, la mai mult de optzeci de ani de la adoptarea Legii Sherman, specialiºti de prestigiu în domeniul antitrust, cum ar fi Robert Bork ºi Richard Posner, ambii foºti judecãtori la Curþi de Apel, au promovat ideea conform cãreia promovarea bunãstãrii consumatorilor este singurul scop corespunzãtor pentru politica în domeniul concurenþei. Aceºti specialiºti au afirmat cã judecãtorii ar trebui sã se concentreze exclusiv asupra scopului de promovare a bunãstãrii consumatorilor atunci când interpreteazã legislaþia în domeniul concurenþei. Judecãtorul Bork a scris, pe marginea analizei economice: „Cazul este copleºitor pentru acceptarea juridicã a bunãstãrii consumatorilor ca unic scop în interpretarea legislaþiei antitrust ...Numai acest scop permite instanþelor sã se comporte de o manierã responsabilã ºi sã atingã calitatea necesarã

46în aplicarea legii” . Chiar dacã adevãrul acestei afirmaþii nu a fost universal recunoscut în acel moment, protecþia bunãstãrii consumatorilor prin promovarea unei concurenþe viguroase pe piaþã este recunoscutã acum ca fiind scopul general al politicii în domeniul concurenþei în Statele Unite, atât de cãtre instanþe, cât ºi de cãtre agenþiile de concurenþã.

Odatã cu impunerea bunãstãrii consumatorilor ca scop al aplicãrii legii concurenþei, rolul important pe care îl joacã de analiza economicã în dezvoltarea ºi aplicarea politicii în domeniul concurenþei a devenit mai clar. Sarcina noastrã, atunci când examinãm o anumitã practicã sau atunci când analizãm o concentrare economicã este aceea de a stabili în ce mãsurã acestea avantajeazã sau dezavantajeazã consumatorii. Deºi nu este întotdeauna uºor de aplicat în practicã, aceastã sarcinã este foarte clarã din punct de vedere conceptual. Întrebãrile la care trebuie sã rãspundem sunt clare. Practica în cauzã conduce la preþuri mai ridicate sau mai mici? Are loc o creºtere sau o scãdere a producþiei pe piaþã? Are loc o îmbunãtãþire sau o înrãutãþire a calitãþii produselor? Care este efectul asupra serviciilor? Au consumatorii mai multe sau mai puþine opþiuni? Econometria ne furnizeazã un set de instrumente analitice care se pot dovedi utile pentru a rãspunde acestor întrebãri, atât din punct de vedere teoretic, cât ºi empiric.

28

46 Bork, Robert (1978), “The Antitrust Paradox”, p. 89. De vãzut ºi Posner, Richard (1976), “Legislaþia Antitrust : An Economic Perspective”, ch. 2;

There is a very simple reason that economic analysis has come to occupy such a prominent place both in the development of competition policy and in the practical, day-to-day enforcement of competition law. Namely, the quality of the decisions reached by both the enforcement agencies and the courts has dramatically improved as some of the lessons of economics have been recognized and brought into the law. Ultimately, sound economic analysis is an essential ingredient in the development and implementation of competition policy that serves the interests of consumers.

I would like to talk in some more detail about how economic analysis has influenced the development of competition policy in the United States. As some of you may know, our competition laws are really quite general. The main substance of the Sherman Act, which was our first competition law passed in 1890, consists of two short paragraphs that target, respectively, agreements that restrain trade and attempts at the monopolization of trade. The Federal Trade Commission Act, which created the Federal Trade Commission when it was passed in 1914, outlaws “unfair methods of competition in or affecting commerce.” Taken literally, these laws do not provide a very clear roadmap for policy, nor do they provide much practical guidance either to judges or to the enforcement agencies about exactly what conduct should be stopped. What, after all, is an unfair method of competition? It is not enough simply to say that we will know it when we see it. What restraints on trade should be illegal? Surely it cannot be all of them, because virtually any agreement between businesses restrains trade in some way.

Fortunately, a voluminous case law has developed that helps to define the boundaries of these statutes. Through their opinions, judges have breathed meaning into competition law, and they have used a vocabulary that is inherently economic in nature: words such as “monopoly,” “competition,” and “market.” Economic analysis is essential for understanding the meaning of these concepts and for applying them in our decision-making. Given its subject matter, it was probably inevitable that economics would come to occupy a central place in the development and application of competition law.

II. Policy

Still, in order to make a coherent competition policy out of these laws, it was essential to decide what the proper objective is for the policy. Looking back over more than a century of legal opinions, it is clear that there was no unanimous and immediate consensus about whose interests the competition laws should protect. Writing more than thirty years ago – and more than eighty years after the Sherman Act became law – prominent antitrust scholars such as Robert Bork and Richard Posner, both of whom have served as judges on our Courts of Appeals, championed the idea that that the promotion of consumer welfare is the only proper goal of competition policy. These scholars argued that judges should focus on this goal alone when interpreting these laws. Drawing on economic analysis, Judge Bork wrote that “the case is overwhelming for judicial adherence to the single goal of consumer welfare in the interpretation of the antitrust laws…Only that goal permits courts to behave responsibly and to achieve the virtues

47appropriate to law.” While the truth of this statement was not universally recognized at the time, the protection of consumer welfare through the promotion of vigorous market competition is now the generally recognized goal of competition policy in the United States, both by the courts and by the different enforcement agencies.

With the promotion of consumer welfare as our goal, the role that economic analysis plays in the development and application of competition policy is clear. Our task when we examine conduct or consider whether to allow a merger is to determine whether the conduct or merger helps or harms consumers. While not always easy to perform in practice, this task is conceptually very straightforward. The questions we must answer are clear. Does the conduct lead to higher or lower prices? Does output in the market increase or fall? Is product quality better or worse? What is the effect on service? Are more or fewer choices available to consumers? Economics provides us with a set of analytic tools that we can bring to bear to help us answer these questions, both theoretically and empirically.

I do not mean to suggest that there is always universal agreement in the United States about how to approach every kind of conduct or every specific case. Judges, lawyers, and economists sometimes disagree with each other about what is the proper conclusion, despite a common understanding that the goal of competition policy is to promote consumer welfare, and despite a

29

47 Bork, Robert (1978), The Antitrust Paradox, p. 89. See also Posner, Richard (1976), Antitrust Law: An Economic Perspective, ch. 2.

Nu vreau sã sugerez cã existã un consens în Statele Unite în legãturã cu modul corect de abordare al fiecãrui tip de practicã sau al fiecãrui caz în parte. Judecãtorii, avocaþii ºi economiºtii nu sunt, uneori, de acord unii cu alþii asupra concluziei corecte, în ciuda acceptãrii de cãtre toþi a faptului cã scopul aplicãrii politicii în domeniul concurenþei este promovarea bunãstãri i consumatori lor ºi a considerãri i instrumentelor economice ca fiind cele mai potrivite pentru analizã. Persoane rezonabile pot ajunge la concluzii diferite pornind de la aceleaºi fapte, iar riscurile sau incertitudinile pe care le implicã o anumitã decizie pot stârni controverse, ca ºi modul de ponderare a diverºilor factori ce intervin. Totuºi, se poate spune, cred, cã diferenþele de opinie care se înregistreazã astãzi între practicienii în domeniul concurenþei au o magnitudine mult mai redusã decât în diferenþele de opinie dintre aceºtia ºi practicienii din trecut.

Privind în urmã, este de necontestat faptul cã abordarea noastrã a legii concurenþei a evoluat semnificativ. Existã o explicaþie evidentã a schimbãrilor pe care le-a suferit politica în domeniul concurenþei în cursul anilor, respectiv faptul cã ºtiinþa economicã a evoluat, iar instanþele au luat în considerare aceste evoluþii. Acum patruzeci de ani, predomina opinia potrivit cãreia orice creºtere a gradului de concentrare într-o industrie conduce la restrângerea concurenþei ºi, în consecinþã, la creºterea preþurilor. În aceeaºi perioadã, probabil sub influenþa aceleiaºi teorii economice, atât curþile, cât ºi autoritãþile de concurenþã erau ostile concentrãrilor orizontale, respectiv concentrãrilor în care sunt implicaþi concurenþi direcþi, într-o mãsurã care astãzi

48pare exageratã . De exemplu, în 1966 Curtea Supremã a Statelor Unite a interzis o fuziune între companiile Von's Grocery ºi Shopping Bag Foods Stores, douã

49lanþuri de magazine alimentare din Los Angeles . La momentul fuziunii, cele douã companii erau pe poziþia a doua, respectiv a ºasea, în clasamentul lanþurilor de distribuþie, iar compania rezultatã în urma fuziunii ar fi

50deþinut o cotã de piaþã de numai 7,5% . Per total, cota de piaþã deþinutã de primele trei firme ar fi crescut de la 19% înainte de fuziune la 23% dupã fuziune, iar guvernul a argumentat în pledoaria sa cã aceastã creºtere a gradului de concentrare ar conduce la

51creºterea preþurilor . Este aproape imposibil ca o fuziune ce conduce la o creºtere atât de micã a gradului de concentrare, într-o industrie relativ neconcentratã sã creeze temeri semnificative astãzi, cel puþin în absenþa unor probe directe foarte convingãtoare care sã arate cã fuziunea ar produce o creºtere a preþurilor.

Într-adevãr, în anii '60 ºi '70, preocupãrile referitoare la potenþialele efecte negative ale concentrãrilor erau atât de mari încât FTC a demarat investigarea a diverse industrii, inclusiv a industriei cerealelor pentru consum ºi a industriei automobilelor, pentru a stabili dacã ar fi necesarã demararea unor acþiuni în instanþã pentru a solicita reducerea gradului de concentrare în aceste industrii. Este puþin probabil ca o astfel de politicã sã beneficieze de prea mult sprijin astãzi, când nu mai este atât de rãspânditã convingerea cã existenþa unui grad ridicat de concentrare poate, prin ea însãºi, sã fie consideratã suficientã pentru a demonstra lipsa concurenþei sau cã un program de restructurare industrialã, impus de la nivel guvernamental, ar putea conduce la obþinerea unor rezultate mai bune pentru consumatori decât cele generate de concurenþa pe piaþã.

În mod similar, recunoaºtem acum cã anumite practici, considerate în trecut ca producând efecte negative pentru consumatori pot, în fapt, sã fie avantajoase, cel puþin în anumite condiþii. În aceastã categorie sunt incluse multe restricþionãri verticale. De exemplu, producãtorii recurg în mod frecvent la acordarea unor exclusivitãþi teritoriale pentru distribuitorii lor, ceea ce înseamnã cã un anumit distribuitor este singurul autorizat sã vândã mãrfurile producãtorului în cauzã pe o anumitã suprafaþã geograficã. În mod evident, acest tip de restricþie protejeazã distribuitorii de concurenþa din partea altor distribuitori care, în alte condiþii, ar vinde acelaºi produs. În 1967, Curtea Supremã a Statelor Unite a decis într-un caz în care era implicatã firma producãtoare de biciclete Schwinn cã o asemenea restricþionare este ilegalã „per se”, ceea ce înseamnã cã probabilitatea ca o asemenea practicã sã fie anticoncurenþialã este atât de mare încât nu mai este necesarã probarea prejudicierii consumatorilor pentru a demonstra încãlcarea legislaþiei în domeniul

52concurenþei .

A fost aceastã decizie a Curþii rezonabilã? Majoritatea observatorilor ar spune astãzi cã analiza economicã a exclusivitãþilor teritoriale aratã cã o astfel de „condamnare sumarã” a acestei practici este nepotrivitã ºi cã restricþia ar fi mai corect judecatã dacã s-ar arãta mai întâi cã existã într-adevãr o un efect negativ asupra consumatorilor. Existã argumente economice clare în favoarea unor posibile avantaje decurgând din exclusivitãþi teritoriale. Este probabil ca acest tip de restricþionare verticalã sã creeze stimulente pentru distribuitorii individuali pentru promovarea ºi dezvoltarea unei pieþe a produsului în cauzã, inclusiv

30

48 A se vedea Kovacici, William ºi Carl Shapiro (2000), “Antitrust Policy: A Century of Economic and Legal Thinking”, Journal of Economic Perspectives, 14: 43-60 pentru o discuþie referitoare la relaþia dintre teoriile juridice ºi economice din aceastã perioadã;49 Statele Unite contra Von's Grocery Company (1966);50 Viscusi, Kip, John Vernon ºi Joseph Harrington (1995), Economics of Regulation and Antitrust, p. 211;51 Posner, Antitrust Law, p. 106;52 Statele Unite contra Arnold Schwinn & Co. (1967).

common acceptance that economics provides the relevant mode of analysis. Reasonable people can draw different inferences from the same facts, and there may be disagreement about the uncertainties and risks of a particular decision, or how to appropriately weigh competing factors. Yet I do think that it is safe to say that the differences of opinion among competition law practitioners today are at least an order of magnitude smaller than are the differences between practitioners of today and those of an earlier era.

Looking back, it is undeniable that our thinking about competition policy has evolved substantially. There is an obvious explanation for the changes in competition policy that have occurred over the years. The state of economic learning has advanced, and the courts have paid attention to these developments. Forty years ago, it was widely believed among economists that any increase in industry concentration was likely to lead to a reduction of competition and, hence, higher prices for consumers. At the same time, and presumably influenced by this economic thinking, both the courts and competition enforcement agencies were hostile to horizontal mergers, by which I mean mergers between direct competitors, to a degree that seems remarkable

53today . For example, in 1966 the United States Supreme Court struck down a merger between Von's Grocery Company and Shopping Bag Food Stores,

54which were two grocery store chains in Los Angeles . At the time of their merger in 1960, Von's and Shopping Bag were, respectively, the third and sixth ranked chains, and after the merger they became the second largest chain, though the merged firm still had only a 7.5

55percent share of sales in the market . Overall, the share of the market held by the top three competitors increased from 19 percent before the merger to 23 percent after the merger, and the government argued in its case that this increase in concentration would lead to

56an increase in prices . It is virtually impossible that a merger leading to such a small increase in concentration in a relatively unconcentrated industry would create significant concern today, at least absent very persuasive direct evidence that the merger was likely to cause an increase in prices.

Indeed, during the 1960s and 1970s, concerns about the potentially harmful effects of concentration were so great that the FTC embarked on investigations of a variety of industries, including ready-to-eat cereals and automobiles, for the purpose of determining whether

the Commission should attempt to go to court to deconcentrate those sectors of the economy. Such a policy would be unlikely to have many advocates today, when few believe that high concentration by itself is sufficient to establish that there is a lack of competition, or that a government-mandated industrial restructuring program is likely to lead to better outcomes for consumers than would result from market competition.Similarly, we now recognize that certain kinds of conduct that were once thought to be harmful to consumers may instead be beneficial, at least in certain circumstances. Many vertical restrictions fall into this category. For example, manufacturers frequently assign exclusive territories to their dealers, meaning that a particular dealer has the sole right to sell the manufacturer's product in a given geographic area. Clearly, this type of restriction protects dealers from competition from other dealers that would otherwise carry the same product. In 1967, the United States Supreme Court ruled in a case involving Schwinn, a bicycle manufacturer, that such restrictions were per se illegal, meaning that the Court had concluded that the practice was so likely to be anti-competitive that it was not necessary even to show that it actually harmed consumers before finding that it violated the

57competition laws .

Was this a reasonable decision by the Court? Most observers today would likely agree that the economic analysis of exclusive territories suggests that summary condemnation of this practice is inappropriate, and the restraint is more properly judged under the rule of reason, which requires a showing that the practice in question actually harms consumers. There is a straightforward economic argument for the potential benefits of exclusive territories. This kind of vertical restraint is likely to increase individual dealers' incentives to promote and develop a market for the good in question, including educating consumers and providing services that consumers value. If territories were not exclusive, each dealer would need to worry about nearby competitors free-riding on these investments. These free-riding dealers would be able to charge a lower price than the full-service dealers, and they would therefore likely attract a significant number of consumers. Intuitively, consumers would have an incentive to go to the full-service dealers to educate themselves and then go to a discount dealer to purchase the good. But then the full-service dealer would have little incentive to invest in developing the market in the

31

53 See Kovacic, William and Carl Shapiro (2000), “Antitrust Policy: A Century of Economic and Legal Thinking,” Journal of Economic Perspectives, 14: 43 – 60 for a discussion of the relationship between legal and economic thinking during this period.54 United States v. Von's Grocery Company (1966).55 Viscusi, Kip, John Vernon and Joseph Harrington (1995), Economics of Regulation and Antitrust, p. 211.56 Posner, Antitrust Law, p. 106.57 United States v. Arnold Schwinn & Co. (1967).

prin educarea consumatorilor ºi prin furnizarea de servicii pe care consumatorii le apreciazã. În situaþia în care nu ar exista exclusivitãþile teritoriale, fiecare distribuitor ar fi preocupat de fiecare concurent care beneficiazã gratuit de aceste investiþii. Aceºtia din urmã ar fi în mãsurã sã practice un preþ mai scãzut decât distribuitorii care furnizeazã toatã gama de servicii ºi ar atrage, implicit, un numãr mai mare de clienþi. În mod intuitiv, consumatorii ar fi tentaþi sã beneficieze de serviciile de educare furnizate de cãtre distribuitorul care furnizeazã servicii complete ºi sã achiziþioneze produsul la preþ redus de la unul dintre ceilalþi distribuitori. Dar, în aceste condiþii distribuitorul care realizeazã furnizarea serviciilor complete nu ar mai fi stimulat sã investeascã, în primul rând în dezvoltarea pieþei. Întrucât din aceste investiþii beneficiazã consumatorii, aceºtia nu pot fi ignoraþi atunci când este elaboratã o politicã în domeniul concurenþei care urmãreºte maximizarea benefici i lor pentru consumatori. În cele din urmã, însãºi Curtea Supremã a ajuns la aceastã concluzie. În 1977, la numai zece ani de la decizia în cazul Schwinn, Curtea ºi-a revizuit practica într-un caz în care era implicatã compania producãtoare de televizoare Sylvania, care l-a împiedicat pe unul dintre distribuitorii sãi sã vândã produse Sylvania într-o locaþie suplimentarã, situatã în

58apropierea altui distribuito . În decizia sa în cazul Sylvania, Curtea a explicat argumentele economice de bazã referitoare la potenþialele beneficii ale exclusivitãþilor teritoriale în cei mai clari termeni, fiind indubitabil faptul cã a acordat acestor argumente o importanþã deosebitã.

În ciuda acestei evoluþii ale politicii în domeniul concurenþei în sfera anumitor restricþii verticale, existã încã subiecte supuse dezbaterii. Unul dintre aceste subiecte se referã la fixarea preþurilor de distribuþie, care intervine atunci când un producãtor impune preþurile practicate de cãtre distribuitorii sãi. De exemplu, producãtorul poate cere ca preþurile distribuitorilor sã nu coboare sub un nivel minim. Începând din 1911, fixarea preþurilor de distribuþie a fost consideratã „per se” ilegalã, în ciuda opiniei larg rãspândite între economiºti ºi juriºti potrivit cãreia o astfel de practicã poate avea o diversitate de efecte de stimulare a concurenþei. Argumentele economice sunt similare celor aplicabile în cazul exclusivitãþilor teritoriale, mulþi economiºti considerând cã este ilogic ca fixarea preþurilor de distribuþie sã fie consideratã „per se” ilegalã, în timp ce exclusivitatea teritorialã este analizatã

59de la caz la caz . Argumentul în favoarea fixãrii preþurilor de distribuþie este acela cã, prin reducerea concurenþei între distribuitorii unei anumite mãrci, aceastã practicã stimuleazã concurenþa inter-marcã prin stimularea distribuitorilor sã promoveze mãrcile producãtorului pe care îl reprezintã. FTC ºi DoJ au

intervenit în faþa Curþii Supreme într-un caz, care este în prezent în instantã, de fixare a preþului de distribuþie. În acest caz, Leegin, o companie producãtoare de genþi de damã ºi alte accesorii a impus o politicã prin care vindea produse numai acelor distribuitori care respectau preþul sãu recomandat. Atunci când unul dintre distribuitori a oferit reduceri faþã de preþul recomandat, Leegin a suspendat livrãrile cãtre acesta. În intervenþie, FTC ºi DoJ au solicitat Curþii sã îºi revizuiascã decizia, veche de aproape 100 de ani, prin care fixarea preþurilor de

60distribuþie este consideratã „per se” ilegalã.. Argumentele noastre se bazeazã pe contribuþiile unor economiºti care au demonstrat, atât teoretic, cât ºi empiric, cã incriminarea „per se” a fixãrii preþului de distribuþie nu este o politicã înþeleaptã ºi, în cele din urmã, nu este beneficã pentru consumatori.

Bineînþeles cã este dificil sã atribui o anume schimbare a politicii în domeniul concurenþei unui anumit argument sau analizã economicã. Totuºi, este evident cã ºtiinþa economicã a avut o influenþã substanþialã asupra dezvoltãrii politicii în domeniul concurenþei, în special în ultimii ani. ªtiinþa economicã este esenþialã pentru legea concurenþei ºi se poate previziona cã aceastã situaþie se va menþine ºi în viitor.

Intrucât ºtiinþa economicã a jucat un rol atât de important în dezvoltarea politicii în domeniul concurenþei, este normal ca analiza economicã sã fie, de asemenea, foarte importantã în aplicarea efectivã a legii concurenþei. Aºa cum am menþionat mai devreme, FTC are o echipã mare de economiºti de nivel doctoral ºi aceºtia joacã un rol foarte important în majoritatea aspectelor muncii noastre. Atunci când realizãm investigaþii, economiºtii lucreazã alãturi de avocaþi pentru identificarea ºi analizarea dovezilor relevante. Economiºtii implicaþi într-o investigaþie se concentreazã îndeosebi asupra oricãror analize empirice care sunt necesare, având în vedere cã acesta este domeniul în care deþin cel mai evident avantaj competitiv. În situaþia în care FTC decide sã aducã un caz în faþa instanþei, mãrturia din partea unui expert în economie este, de regulã, un element important al cazului.

Un domeniu în caee influenþa economiºtilor în practica în domeniul legii concurenþei este în mod special vizibil este reprezentat de procesul de analizã a concentrãrilor. Atât la FTC, cât ºi la DoJ, acest proces este guvernat de Liniile directoare în domeniul concentrãrilor orizontale, emise de cãtre cele douã agenþii în 1992 ºi modificate în 1997. Liniile directoare prevãd cadrul analitic ºi standardele utilizate de cãtre cele douã agenþii pentru evaluarea mãsurii în care o anumitã concentrare poate avea efecte de restrângere a concurenþei ºi de

III Practica

32

58 Continental T.V. Inc ºi alþii contra GTE Sylvania (1977);59 A se vedea Viscusi ºi alþii, p. 245;60 FTC ºi DoJ, intervenþie în cazul Leegin Creative Leather Products Inc contra PSKS INC (2007).

first place. Because consumers benefit from these investments, they should not be ignored when setting a competition policy that is designed to maximize consumer welfare. Ultimately, the Supreme Court itself came to the same conclusion. In 1977, just ten years after its earlier decision in the Schwinn case, the Court reversed itself in a case involving Sylvania, a television manufacturer that had prevented one of its existing dealers from selling Sylvania's products at an additional

61location, near an existing Sylvania dealer . In the Sylvania opinion, the Court explained the basic economic arguments for the potential benefits of exclusive territories in the clearest possible terms, leaving little doubt that it had given substantial weight to these economic arguments.

Despite this evolution in competition policy with respect to some vertical restrictions, there remain active areas of debate. One of these areas centers on resale price maintenance, which occurs when a manufacturer imposes some restriction on its dealers' pricing decisions. For example, the manufacturer may require that dealers' prices not fall below some minimum price. Since 1911, resale price maintenance has been illegal per se, despite widespread consensus that has developed among many economists and lawyers that this practice can have a variety of pro-competitive effects that enhance consumer welfare. The economic arguments are similar to those that apply to exclusive territories, and many economists argue that it is logically inconsistent for resale price maintenance to be per se illegal, while exclusive territories are judged under the

62rule of reason . The argument in favor of resale price maintenance is that, by reducing competition among individual distributors of a particular brand, this practice can stimulate competition among different brands by giving retailers a greater incentive to promote the brands of the manufacturers they carry. The Commission and the Department of Justice recently filed an amicus curiae, or “friend of the court,” brief in a resale price maintenance case that is currently before the Supreme Court. In this case, Leegin, a manufacturer of women's handbags and other accessories, imposed a policy under which it would sell its products only to those retailers that followed its suggested retail prices. After one of its retailers discounted Leegin's line of products in violation of the pricing policy, Leegin suspended shipments to that retailer. The retailer sued, leading to the current case. In our brief, the Commission and the Department of Justice urge the Court to overturn the nearly 100-year old decision that makes resale price

63maintenance per se illegal . Our argument draws heavily on the scholarship of a number of economists,

who have shown both theoretically and empirically that per se condemnation of resale price maintenance is an unwise policy that ultimately is not in consumers' best interests.

It is, of course, difficult to attribute any particular change in competition policy to the influence of any particular economic argument or analysis. Nevertheless, it is clear that economic learning has had a substantial influence on the development of competition policy, especially in recent years. Economics truly is the thread that runs throughout competition law, and it is safe to predict that it will remain so in the future.

Because economics has played such a key role in the development of competition policy, it is natural that economic analysis is also central to the actual practice of competition law. As I mentioned before, the Commission has a large staff of Ph.D.-level economists, and they play an important role in most aspects of our work. When we investigate conduct, economists work with the lawyers to identify and analyze relevant evidence. The economists working on an investigation focus especially on any empirical analyses that are required, since that is their area of most obvious comparative advantage. Should the Commission vote to challenge conduct in court, economic testimony from an expert economist would typically be an important element in the case that we present.

One area where the influence of economics in the practice of competition law is especially apparent is the merger review process. At both the Commission and the Department of Justice, this process is guided by the current Horizontal Merger Guidelines, which the two Agencies issued in 1992 and revised in 1997. The Guidelines set forth the analytical framework and standards that the Agencies use to assess whether a proposed merger is likely to substantially lessen competition and harm consumers. While there are a variety of different elements to the analysis that the Guidelines propose, ultimately they are all part of an integrated assessment of how firms' incentives would change should the proposed merger occur. Would the merging firms find it profitable to attempt to increase their prices? If they were to try to effect a price increase, how would other firms in the industry – or possibly firms that were contemplating entering the industry – respond? Does the transaction potentially improve economic efficiency by lowering the merging firms'

III. Practice

33

61 Continental T.V., Inc, et al., v. GTE Sylvania (1977).62 See Viscusi, et al., p. 245.63 Federal Trade Commission and U.S. Department of Justice, amicus curiae, Leegin Creative Leather Products, Inc. v. PSKS, INC. (2007)

prejudiciere a consumatorilor. Liniile Directoare includ o diversitate de elemente care trebuie luate în considerare în analizã, ceea ce conduce, în cele din urmã, la o evaluare integratã a mãsurii în care comportamentul firmelor s-ar schimba în cazul în care concentrarea s-ar produce. Va fi profitabil pentru firmele care se concentreazã sã creascã preþurile? În cazul în care acestea vor încerca sã creascã preþurile, cum vor reacþiona alte firme care acþioneazã în aceeaºi industrie? Conduce operaþiunea de concentrare la creºterea eficienþei prin reducerea costurilor firmelor implicate? Vor beneficia consumatorii de eventuala creºtere a eficienþei? În sfârºit ºi cel mai important, vor fi consumatorii prejudiciaþi de concentrare? O analizã economicã atentã este esenþialã pentru a rãspunde acestor întrebãri ºi a trage o concluzie despre mãsura în care concentrarea poate fi permisã.

Dacã analiza economicã teoreticã se poate dovedi de folos în evaluarea efectelor probabile ale unei concentrãri, cu mult mai utile pot fi analizele empirice de foarte bunã calitate. Astfel de analize sunt din ce în ce mai folosite din douã motive principale. În primul rând, firmele ºi terþii colecteazã în prezent cu mult mai multe date decât oricând în trecut, ceea ce conduce la creºterea cantitãþii potenþiale de informaþie utilã. Atunci când analizãm, de exemplu, concentrãrile între firme producãtoare de bunuri de consum, de multe ori obþinem date de la supermagazine care ne permit sã analizãm în detaliu comportamentul consumatorilor. În al doilea rând, economiºtii au dezvoltat instrumente analitice din ce în ce mai multe ºi mai bune care ne permit sã evaluãm efectul concurenþial ultim al unei tranzacþii. Deºi efectuarea acestor analize nu este întotdeauna posibilã, acest tip de dovadã directã a efectelor concurenþiale a fost de mare ajutor în mai multe decizii din ultimii ani luate de FTC.

Un exemplu notabil al acestui tip de analize este cel folosit în acþiunea FTC împotriva concentrãrii dintre firmele Staples ºi Office Depot, care ar fi condus la unirea a douã dintre cele trei reþele naþionale de supermagazine specializate pe distribuþia produselor de biroticã. Aceste magazine de dimensiunea unor depozite distribuie o diversitate de produse de biroticã pentru micile afaceri ºi gospodãrii, inclusiv pixuri, hârtie, agende, capse, aparate de fax, calculatoare, mobilier de birou ºi aproape orice alt produs de biroticã. O problemã centralã în acest caz a fost mãsura în care concurenþa din partea altor hipermagazine, cum ar fi Wal-Mart, ar putea împiedica compania rezultatã în urma concentrãrii sã creascã preþurile practicate. Pãrþile implicate au argumentat cã, în urma concentrãrii, compania rezultatã va realiza doar 5,5% din vânzãrile de produse de biroticã în Statele Unite ºi, ca atare, nu ar fi plauzibil sã se considere cã aceastã concentrare ar

avea un impact concurenþial semnificativ. FTC, pe de altã parte, a arãtat cã aceste douã firme sunt concurenþi foarte apropiaþi, exercitând, una asupra celeilalte, o presiune concurenþialã unicã în ceea ce priveºte preþurile.

Este posibil ca, la o privire superficialã, argumentul pãrþilor implicate ºi cota de piaþã de 5,5% sã vã aminteascã de cazul supermagazinelor Von pe care l-am manþionat mai devreme. Odatã ce le aveþi pe birou, în faþa dumneavoastrã, un pix achiziþionat la un magazin de biroticã este, în mod evident, un foarte bun substituent al unui pix cumpãrat la un supermagazin, la o farmacie sau la un hipermagazin. Dar aceastã observaþie nu demonstreazã mãsura în care consumatorii vãd aceste produse ca substituibile înainte de a merge la cumpãrãturi. Aceasta este problema esenþialã. Dacã supermagazinul specializat pe produse de biroticã creºte preþul pixurilor pe care le vinde, va începe un numãr suficient de mare de consumatori sã cumpere pixurile din altã parte, forþând astfel supermagazinul în cauzã sã reanalizeze creºterile de preþ?

Pentru a rãspunde acestei întrebãri, economiºtii FTC au analizat atent datele privind preþurile pe care Staples ºi Office Depot le-au furnizat în cursul investigaþiei ºi al litigiului în instanþã. Din aceastã analizã a rezultat un tipar evident. În zonele metropolitane în care Staples nu avea nici un supermagazin concurent, preþurile pe care le practica erau semnificativ mai mari faþã de zonele metropolitane în care era concurat de Office Depot sau de un alt supermagazin de biroticã, cum ar fi OfficeMax. Un tipar similar a rezultat ºi din analizarea datelor Office Depot: preþurile pe care le practica erau mai mici în zonele în care operau Staples ºi OfficeMax ºi mai mari în zonele unde aceºtia nu operau. Aceste tipare se menþineau indiferent de numãrul magazinelor de biroticã de nivel inferior supermagazinelor existau în zona metropolitanã analizatã, iar factori ca diferenþele de costuri între diversele zone nu puteau explica

64tiparul . Aceastã analizã a arãtat cã, în cazul concentrãrii celor douã companii, exista o probabilitate mare ca preþurile produselor de biroticã sã creascã în zonele metropolitane în care Staples ºi Office Depot erau concurenþi direcþi. Întrucât FTC a câºtigat cazul în instanþã, nu s-a ajuns la aceastã situaþie.

Analiza empiricã efectuatã de FTC în cazul Staples – Office Depot este unul din cele mai cunoscute exemple care aratã importanþa rolulului jucat de acest tip de analizã economicã în evaluarea efectelor concurenþiale. În ultimii ani, FTC a beneficiat de analize empirice în investigaþii realizate asupra concentrãrilor economice din industrii variate, de la îngheþatã la închirieri video sau de la spitale la produse bancare. În special atunci când sunt susþinute de probe documentare ºi mãrturii

34

64 Commentary on the Horizontal Merger Guidelines (2006), p. 10.

costs? Would consumers benefit from any increase in efficiency? Finally, and most importantly, would consumers overall be harmed by the proposed transaction? A careful economic analysis is essential to reliably answer these questions and arrive at a conclusion about whether the merger should be allowed to proceed.

While theoretical economic analysis can prove valuable in an assessment of the likely competitive effects of a merger, high quality empirical analysis can be especially useful. Such analysis is becoming more common, for two main reasons. First, firms and third parties now collect far more data than ever before, potentially increasing the useful information that is available to analyze. When we analyze retail product mergers, for example, we often obtain supermarket scanner data that enable detailed analysis of consumer behavior. Second, economists have developed more and better analytic tools that can help to predict the ultimate competitive effects of a transaction. While such analyses are not always possible, this sort of direct evidence of competitive effects has been quite useful in several Commission cases in recent years.

A notable example of this sort of analysis arose in the Commission's 1997 challenge of a proposed merger between Staples and Office Depot, which would have combined two of the three national retail chains of office supply superstores. These warehouse-sized stores sell a variety of products for small businesses and home offices, including pens, paper, notebooks, staplers, fax machines, computers, office furniture, and virtually any other product that is needed in an office. A central question in this case was the degree to which competition from other retailers, such as small office supply stores and hypermarkets such as Wal-Mart, would prevent the merged company from increasing its prices to consumers. The merging parties argued that their combined company would sell only 5.5 percent of office supplies in the United States, and it was therefore implausible that a merger between them would have a significant competitive effect.The Commission, on the other hand, argued that these two firms were very close competitors that exerted a unique competitive constraint on each other's pricing.

It may appear that there is a superficial plausibility to the argument that the merging parties made in this case, and the 5.5 percent market share figure may remind you of the facts in the Von's supermarket case that I described earlier. Once you have them all in front of you on your desk, a ballpoint pen purchased at an office supply superstore is clearly a very good substitute for a ballpoint pen purchased at a supermarket, a drugstore, or a

hypermarket. But that observation does not establish that consumers view pens from all of these different retail outlets to be interchangeable before they go shopping. That is the real issue. If office supply superstores increased the prices of their pens, would enough consumers begin to buy their pens elsewhere that the office supply superstores would be forced to rescind their price increases?

In order to answer this question, the Commission's economists carefully analyzed pricing data that Staples and Office Depot produced during the course of the investigation and litigation. A clear pattern emerged from this analysis. In metropolitan areas where Staples faced no office superstore rival, it charged significantly higher prices than in metropolitan areas where it faced competition from Office Depot or the other office supply superstore, OfficeMax. Office Depot data showed a similar pattern: its prices were lowest where Staples and OfficeMax also operated, and highest where they did not. These patterns held regardless of how many non-superstore sellers of office supplies there were in the metropolitan area under review, and factors such as differences in costs among the different

65metropolitan areas could not explain the pattern . This analysis indicates that, should the proposed merger have taken place, there was a significant likelihood that prices of office supplies would have risen in metropolitan areas where Staples and Office Depot were direct competitors. Because the Commission prevailed in court, that outcome did not occur.

The Commission's empirical analysis in the Staples-Office Depot case is one of the best known examples of the important role that this kind of economic evidence can play in an assessment of competitive effects. Yet I can assure you that it is far from an isolated example. In recent years the Commission has had the benefit of useful empirical analyses in investigations of mergers in industries ranging from ice cream to video rentals, and hospitals to baking mixes. Especially when combined with consistent documentary evidence and testimony, strong empirical evidence of competitive effects can be quite compelling.

35

65 Commentary on the Horizontal Merger Guidelines (2006), p. 10.

consistente, dovezi empirice puternice privind efectele competitive pot fi foarte utile.

Economiºtii joacã un rol foarte important ºi în susþinerea misiunii de protecþie a consumatorilor. În cadrul unui proces similar celui din domeniul concurenþei, economiºtii Biroului Economiºtilor din cadrul Diviziei de Protecþie a Consumatorilor contribuie la dezvoltarea, revizuirea ºi susþinerea în instanþã a cazurilor de protecþie a consumatorilor, ca ºi la dezvoltarea reglementãrilor comerciale, a liniilor directoare sectoriale ºi a iniþiativelor de politici publice. Economiºtii desfãºoarã, de asemenea, studii, cercetãri, analize ºi proiecte speciale pentru examinarea problemelor de protecþie a consumatorilor. Aceste activitãþi completeazã misiunea FTC din domeniul antitrust, asigurând consumatorilor posibilitatea de a culege toate beneficiile concurenþei.

Biroul Economiºtilor îºi pune în valoare expertiza în analize economice ºi statistice utile pentru misiunea de protecþie a consumatorilor într-o diversitate de moduri, incluzând:

analiza beneficiilor ºi costurilor potenþiale ale acþiunilor, reglementãrilor comerciale ºi politicilor publice pe care FTC le implementeazã sau intenþioneazã sã le implementeze;

evaluarea ºi mãsurarea existenþei, dimensiunii ºi sursei comportamentelor neloiale ºi înºelãtoare;

evaluarea ºi mãsurarea prejudiciului cauzat consumatorilor prin practici neloiale sau înºelãtoare ºi a câºtigului necuvenit realizat de cãtre cei rãspunzãtori;

dezvoltarea de mãsuri de corecþie menite a preveni practicile neloiale sau înºelãtoare fãrã a impune costuri involuntare sau nenecesare asupra consumatorilor sau industriei;

IV Rolul economiºtilor în cadrul misiunii noastre de protecþie a consumatorilor

•

•

•

•

•

•

V Concluzie

evaluarea capacitãþii celor responsabili de a plãti reparaþii ºi penalitãþi civile;

dezvoltarea ºi analiza sondajelor efectuate printre consumatori, care au rolul de a examina dimensiunea practicilor neloiale sau înºelãtoare sau a interpretãrii date de cãtre consumatori unor reclame posibil înºelãtoare.

Privind istoria politicii în domeniul concurenþei din Statele Unite, este evident cã predecesorii noºtrii au fãcut multe greºeli. Decizii care le pãreau perfect justificate practicienilor la acel moment, par acum a fi rezultatul unor interpretãri eronate. Ar putea fi tentant sã ne uitãm la aceste referinþe, sã le comparãm cu deciziile noastre de astãzi ºi sã ne simþim cumva mulþumiþi pentru faptul cã suntem mai edificaþi. Totuºi, cred cã o asemenea mulþumire de sine nu este rãspunsul corect. Parafrazându-l pe Isaac Newton, putem spune cã, dacã am vãzut mai departe, a fost pentru cã am stat pe umerii giganþilor politicii în domeniul concurenþei. Puþin câte puþin, o întreagã comunitate de economiºti, avocaþi ºi judecãtori a modelat politica noastrã în domeniul concurenþei într-un sistem care este, în general, consecvent teoriei economice de astãzi. Aceastã politicã este suficient de flexibilã pentru a rãspunde schimbãrii modului în care înþelegem lumea economicã de care suntem înconjuraþi. O astfel de flexibilitate este importantã, dat fiind cã nu putem afirma cã am elaborat politica idealã în domeniul concurenþei sau cã am descoperit cele mai bune metode posibile de analizã economicã pentru a ne ajuta în munca noastrã. Întrucât cunoaºterea continuã sã avanseze, aceste þinte sunt mobile. Dacã nu vom putea niciodatã sã le atingem cel mai înalt nivel posibil, putem mãcar spera sã avansãm în direcþia corectã.

36

IV. Economists' Role in Our Consumer Protection Mission

•

•

•

•

•

Economists also play an important role in support of the Commission's consumer protection mission. In a process similar to the competition area, economists in The Bureau of Economics' Division of Consumer Protection contribute to the development, review, and litigation of consumer protection cases, and the development and review of trade regulation rules, industry guidelines, and policy initiatives. Economists also conduct research, studies, surveys, and special projects that examine consumer protection issues. These activities complement the Commission's antitrust mission by ensuring that consumers reap the full benefits of competition.

The Bureau of Economics applies its expertise in economic and statistical analysis to the consumer protection mission in a variety of ways, including: Analysis of the potential benefits and costs of proposed or existing Commission actions, trade regulation rules, and policies.

Assessment and measurement of the presence, extent, and source of unfair and deceptive practices.

Assessment and measurement of the amount of consumer injury caused by the unfair or deceptive practices, and the amount of ill-gotten gain received by the respondents.

Development of remedies designed to prevent unfair and deceptive practices without imposing unintended or unnecessary costs on consumers or industry.

Assessment of the respondent's ability to pay redress and civil penalties.

Development and analysis of consumer surveys and copy tests that examine the extent of unfair and deceptive practices or consumer interpretation of possibly deceptive advertising claims.

V. Conclusion

Looking back over the history of competition policy in the United States, it is clear that our predecessors made many mistakes. Decisions that seemed perfectly reasonable to practitioners at the time now appear to be misguided. It may be tempting to look back at this record, compare it to the decisions we make today, and feel somewhat smug about our relative enlightenment. Yet I would suggest that such smugness or self-satisfaction is the wrong response. To paraphrase Isaac Newton, if we have seen farther, it is by standing on the shoulders of competition policy giants. Bit by bit, a whole community of economists, lawyers, and judges has fashioned our competition policy into a system that is generally consistent with economic learning as it is understood today. This policy is flexible enough that it can respond to changes in the way we understand the economic world around us. Such flexibility is important, because we make no claim that we have put in place the ideal competition policy, or that we have discovered the best possible methods of economic analysis to assist us in our work. Because knowledge continues to advance, these are moving targets. While we may never ultimately reach them, we hope to continue to move in the right direction.There are many philosophies of antitrust enforcement and also many standards of application. At the first ICN conference in Naples in 2002, Giuseppe Tesauro, then Chairman of the Italian Competition Authority, discussing about then ongoing debate on the test to apply in merger control, whether dominance or substantial lessening of competition, said “the Atlantic Ocean is not a one way street”. What he meant was that also us, much less experienced agencies, the Sherman Act is of 1890, the Italian law of 1990 and the EC merger regulation of 1989, have something to say to the world and a message to deliver.

37

Existã mai multe filosofii cu privire la aplicarea regulilor de concurenþã ºi mai ales mai multe standarde de

68aplicare. La prima conferinþã a ICN în Napoli, în 2002, Giuseppe Tesauro, preºedintele de atunci al autoritãþii italiene de concurenþã, discutând despre dezbaterea nesfârºitã cu privire la testul ce trebuie aplicat pentru controlul concentrãrilor, dominanþa sau reducerea susbstanþialã a concurenþei, spunea „Oceanul Atlantic nu este o stradã cu sens unic”. Ceea ce dorea el sã spunã era cã ºi noi, autoritãþile cu mai puþinã experienþã (Actul Sherman dateazã din 1890, legea italianã din 1990, iar Regulamentul de concentrãri comunitar din 1989), avem ceva de spus lumii ºi un mesaj de transmis.

Privind înapoi, este mai mult vorba despre ceea ce europenii au luat de la Statele Unite. Nu filozofia originalã a concurenþei, care îþi are originea în tradiþia germanã ordoliberalã care, încã din 1920 fãcea distincþie între „împiedicarea concurenþei”, cum ar fi preþurile de ruinare, discount-urile de fidelitate ºi boicotul (ce trebuie interzise) „pe de o parte, ºi “concurenþa prin performanþã”, care includea toate comportamentele care fac produsele unei firme mai atractive pentru consumatori (care trebuia favorizatã), pe de altã parte.

Tradiþia ordoliberalã era bazatã în mare parte pe formã. Într-adevãr, pentru mulþi ani, aplicarea regulilor de concurenþã în Comunitatea Europeanã a însemnat aplicarea art.81 alin. (3) în cazul acordurilor notificate ºi regulamentele de exceptare pe categorii. Introducerea, în anul 1989, a regulamentului privind concentrãrile economice ºi accentul pus de acesta pe analiza au început sã reorienteze Comisia de la formã cãtre efecte. Comunicarea cu privire la piaþa relevantã a fost emisã în 1997, iar noua exceptare pe categorii pentru restricþiile verticale în 1999. Acestea au fost primele documente oficiale în care a fost articulatã noua abordare a Comisiei. Astãzi, analiza economicã are un rol din ce în ce mai mare în interpretarea regulilor substanþiale de concurenþã.

Aceasta nu este o revoluþie. Aºa cum reaminteºte Valentine Korah, încã din 1966, în hotãrârea pronunþatã în cazul Technique Minière v Maschinenbau Ulm GmbH, Curtea Europeanã de Justiþie (CEJ) a declarat în mod clar faptul cã „concurenþa în cauzã trebuie înþeleleasã în contextul actual în care ar fi apãrut în absenþa acordului în disputã”. Ipoteza contrarã a fost absenþa acordului, nu un alt acord, mai puþin restrictiv. Întregul curs al aplicãrii regulilor de concurenþã în Europa ar fi fost

38

66 Director în cadrul Autoritãþii Italiene de Concurenþã ºi preºedinte al Grupului de Lucru 2 “Concurenþã ºi reglementare”din cadrul OCDE;67 Traducerea în limba românã a fost realizatã de Georgeta Gavriloiu;68 ICN – International Competition Network – Reþeaua Internaþionalã de Concurenþã.

67Rezumat

Politica de concurenþã este caracterizatã mai mult de standarde decât de reguli, iar analiza economicã reprezintã un instrument de interpretare a prvederilor legale. Europa a importat multe din Statele Unite: testul monopolist pentru definirea pieþei relevante, analiza concentrãrilor, tratamentul restricþiilor verticale, politica de clemenþã.

Europa îºi dezvoltã propriile sale standarde cu privire la comportamentul unilateral, iar producerea efectelor nu este o condiþie necesarã pentru constatarea unui abuz. În materia drepturilor de proprietate intelectualã, standardul produsului nou pare promiþãtor, dar trebuie sã fie dezvoltat în continuare .

Cooperarea dintre autoritãþile naþionale de concurenþã ºi cu Comisia Europeanã este un instrument foarte important la dispoziþia noastrã ºi cu privire la dezvoltãrile din jurisdicþiile naþionale.

Cuvinte cheie: aplicarea regulilor de concurenþã, concurenþa de fond, comportament unilateral

EVOLUÞII RECENTE ÎN APLICAREA REGULILOR DE CONCURENÞÃ: O PERSPECTIVÃ COMPARATIVÃ

66Alberto HEIMLER

EVOLUÞII RECENTE ÎN APLICAREA REGULILOR DE CONCURENÞÃ: O PERSPECTIVÃ COMPARATIVÃ

66Alberto HEIMLER

Looking back there is much that we Europeans took from the US. Not the original philosophy of antitrust that originate from the ordoliberal German tradition which already in the 1920's had distinguished “impediment competition” (to be prohibited), such as predatory pricing , loyalty rebates and boycotts, from “performance competition” which included all conduct that made a firms product more attractive to consumers (to be favored).

The ordoliberal tradition was mostly based on form. Indeed for many years antitrust enforcement in the EC meant applying article 81, paragraph 3, on notified agreements and on developing form based block exemption regulations. The introduction of the merger regulation in 1989 and the emphasis on economic analysis that it brought with it started to move away the Commission from form to effects. The communication on the relevant market was issued in 1997; the new block exemption on vertical restraints in 1999. These were the first official documents were the new Commission approach was articulated. Economic analysis is now having an increasing role in interpreting the substantive antitrust provisions.

This is not a revolution. As V Korah recalls, already in

1966 in its judgment on La Technique Minière v Maschinenbau Ulm GmbH the ECJ clearly stated that “the competition in question must be understood within the actual context in which it would occur in the absence of the agreement in dispute”. The counterfactual was the absence of the agreement, not a different less restrictive agreement. The whole course of antitrust enforcement in Europe would have been differently if that approach would have been followed. On the contrary three weeks later in Etablissements Consten SA and Grundig Verkaufs GmbH v EEC Commission the ECJ completely ignored that statement. Only recently with the new technology transfer regulation and with the guidelines associated with it the counterfactual is again what would have occurred without the agreement. With respect to article 81, the major advance was Regulation n. 1/2003 and the elimination of the notification system. Article 81, paragraph 3, has now direct effect. Positive decisions are no longer possible and what matters is the substance of the restriction (even though the burden proof on Article 81, paragraph 3, is on who alleges its legality). After 40 years substance is what matters in European antitrust enforcement.

Referring to the well known distinction between rules

39

69 Director, Italian Competition Authority and Chairman Working Party 2 on „Competition and Regulation”, OECD.

Abstract

Antitrust is characterized more by standards than by rules and the economic analysis represents the interpreting tool of the legal provisions. Europe imported much from the US: the hypothetical monopolist test for the definition of the relevant market, merger analysis, the treatment of vertical restraints, leniency.

Europe is developing its own standard on unilateral conduct and realized effect is not a necessary condition for an abuse. On intellectual property rights the new product standard seems to be promising but needs to be developed further.

Cooperation among national competition authorities and with the European Commission is a very important tool at our disposal also with respect to developments in national jurisdictions.

Keywords: antitrust enforcement, competition on the merits, unilateral conduct

RECENT EVOLUTIONS IN ANTITRUST ENFORCEMENT: A COMPARATIVE PERSPECTIVE

Alberto HEIMLER69

RECENT EVOLUTIONS IN ANTITRUST ENFORCEMENT: A COMPARATIVE PERSPECTIVE

69Alberto HEIMLER

diferit dacã aceastã abordare ar fi fost urmatã. Dimpotrivã, trei sãptãmâni mai târziu, în Consten SA and Grundig Verkaufs GmbH v EEC Commission, CEJ a ignorat complet aceastã declaraþie. Abia recent, odatã cu noul regulament privind transferul de tehnologie ºi cu liniile directoare aferente acestuia, ipoteza contrarã este din nou ce ar fi apãrut în absenþa acordului. În privinþ art. 81, marele progres a fost reprezentat de Regulamentul 1/2003 ºi de eliminarea sistemului de notificare. Art. 81, alin. (3) are acum efect direct. Deciziile pozitive nu mai sunt posibile, ceea ce conteazã fiind substanþa restricþiei (chiar dacã sarcina probei cu privire la art.81 alin. (3) incumbã celui care invocã legalitatea). Dupã 40 de ani, substanþa este ceea ce conteazã în aplicarea regulilor de concurenþã europene.

Referitor la bine cunoscuta distincþie dintre reguli ºi standarde, concurenþa este un domeniu în care legea stabileºte anumite standarde ºi nu reguli. Dispoziþiile în materie de concurenþã sunt mai degrabã de genul „nu trebuie sã conduci periculos” decât „nu trebuie sã depãºeºti 50 km/h”, având ca instrument de interpretare analiza economicã. Analiza economicã ne oferã lentilele prin care vedem ce înseamnã de fapt „a conduce periculos”. Analiza economicã este, de asemenea, instrumentul care ne permite sã excludem anumite comportamente (cartelurile) care nu sunt niciodatã benefice ºi care trebuie interzise întotdeauna. Într-un anumit sens, standardul devine o regulã în cazul cartelurilor, dar rãmâne o regulã neobligatorie pentru cã în lege nu scrie cã acestea ar trebui sã fie interzise per se.

Influenþa Statelor Unite a fost foarte importantã cu privire la acest aspect. Definiþia pieþei relevante, tratamentul înþelegerilor verticale, felul în care sunt analizate concentrãrile economice au o origine americanã clarã. Convergenþa obþinutã este, în mod clar, condusã de Statele Unite, cel puþin pânã acum. Cred cã dezbaterea actualã cu privire la comportamentul unilateral este condusã de Europa ºi, în acest domeniu, Europa a devenit destul de influentã în privinþa practicilor de implementare din întreaga lume.

Aplicarea regulilor de concurenþã este atât o reglementare a eºecului pieþei, cât ºi o declaraþie politicã. Care este eºecul de piaþã pe care încearcã sã îl corecteze politica de concurenþã? Mi se pare cã aici existã marea diferenþã. Iniþial, scopul politicii de concurenþã era acela de a menþine o piaþã competitivã, în varianta optimã o piaþã unde atât furnizorii cât ºi consumatorii sunt atât de mici încât nu pot influenþa, în mod individual, condiþiile de echilibru al pieþei (concurenþa perfectã din cãrþi). Potrivit acestei abordãri, un eºec de piaþã este foarte întânit ºi poate apãrea

oricând dacã o piaþã este diferitã structural de de una competitivã. Potrivit acestei abordãri foarte largi, politica de concurenþã ar trebui sã intervinã destul de mult pentru a promova apariþia ºi menþinerea concurenþei. Problema acestei abordãri este cã instrumentele legale sunt mai puþin intruzive decât ar sugera teoria afectãrii.

Controlul concentrãrilor este singurul instrument pe care autoritãþile antitrust îl au la dispoziþie pentru a defini structura pieþei. ªi, întradevãr, în anii `50, autoritãþile din Statele Unite, sigura jurisdicþie la acea vreme care realiza un control al concentrãrilor, aveau sã blocheze fuziuni doar de dragul de a menþine o pluralitate de concurenþi. Concurenþa a fost urmãritã ca scop în sine ºi democraþia economicã (care a însemnat protejarea IMM-urilor) a fost þelul politic de atins. Spre exemplu, fuziunea din 1955, Brow Shoe – Kinney, între cel de al patrulea mare producãtor de pantofi din Statele Unite ºi un detailist naþional (cu o cotã de piaþã destul de limitatã) a fost blocatã (folosindu-se testul SLC) pentru a-i proteja pe concurenþii mici ºi pentru a menþine o structurã de piaþã optimã. Intervenþiile cu privire la abuzul de poziþie dominantã pot, de asemenea, sã realizeze obiective structurale. Cât despre prevederile privind abuzul de poziþie dominantã, acestea nu pot fi aplicate pe pieþele de tip oligopol. Acestea afecteazã doar comportamentele unilaterale ale companiilor dominante ºi, în Europa, pânã recent (pânã la intrarea în vigoare a Regulamentului nr.1/2003) nu puteau conduce la mãsuri structurale.

Dacã democraþia economicã înseamnã urmãrirea obþinerii concurenþei perfecte, controlul concentrãrilor este un instrument destul de ineficient pentru cã acesta controleazã doar creºterea externã. Prevederile privind abuzul de poziþie dominantã sunt limitate la companiile dominante ºi sunt menite sã afecteze comportamentul firmelor dominante ºi nu structura pieþei în mod direct. Prevederile împotriva acordurilor restrictive au fost aplicate mai ales printr-o abordare bazatã pe formã ºi nu au afectat structura pieþei. Setul de reguli antitrust a fost, de aceea, deconectat de la obiectivul “democraþiei economice”, definit în termeni de pluralism al concurenþilor (protejarea IMM-ului ºi protejarea concurenþilor).

ªcoala de la Chicago criticã aplicarea regulilor de concurenþã în conformitate cu setul antitrust. Problema pe care a soluþionat-o critica ºcolii de la Chicago a fost clarificarea faptului cã, prin aplicarea regulilor, autoritãþile de concurenþã nu pot/nu ar trebui sã urmãreascã instituirea unei piaþe concurenþiale perfecte, nici în mod direct, nici indirect. Autoritãþile de concurenþã nu ar putea institui concurenþa perfectã în mod direct pentru cã le lipsesc instrumentele necesare,

40

and standards, antitrust is a field where the law sets the standards not the rules. Antitrust provisions are like “you should not drive dangerously” provisions, rather “you should not exceed 50 km an hour”, with economic analysis as the interpreting tool. Economic analysis gives us the glasses to see when it that we actually “drive dangerously” is. Economic analysis is also the tool that allows us to exclude that certain behavior (cartels) are never beneficial and should always be prohibited. In some sense the standard becomes a rule for cartels, but it remains a soft rule because it is not written in the law that cartels should be prohibited by object.

The US influence was very important in this respect. The definition of the relevant market, the treatment of vertical restraints, the way to analyze mergers have a clear US origin. The achieved convergence is clearly US driven at least up until now. I believe that the current debate on unilateral conduct is Europe driven and on this Europe has become quite influential on enforcement practices worldwide.

Antitrust enforcement is both a regulation for a market failure and a political statement. What is the market failure that antitrust is trying to correct? It seems to me that here is where the big differences still exist. Originally the aim of antitrust was to maintain a competitive market, at the optimum a market where both suppliers and customers were so small that they could not individually influence equilibrium market conditions (textbook type perfect competition). Under this approach a market failure is very common and it can occur all the time a market is structurally different from a competitive one. Under this very wide approach antitrust should intervene quite extensively to promote the emergence and the maintenance of competitive markets. The problem with this approach is that the legal instruments are much less intrusive than the theory of harm would suggest.

Merger control is the only tool antitrust authorities have at their disposal for directly defining the market structure. And indeed back in the 1950's, the US authorities, the only jurisdiction at the time with merger control, would block mergers just for the sake of maintaining a plurality of competitors. Competition was pursued on its own merit and economic democracy (which meant protecting SME's) was the political goal to be achieved. For example, the 1955 Brown Shoe- Kinney merger between the fourth biggest US shoe manufacturer and a nation wide retailer (with quite limited market share) was blocked (by the way using the SLC standard) in order to protect small competitors and

maintain a perceived optimal market structure. Interventions on abuse of dominance can also, at least in principle, achieve structural objectives. As for abuse of dominance provisions, they cannot be applied in oligopoly type markets. They affect only unilateral conduct by dominant companies and in Europe until very recently (until the entry into force of Regulation no.1/2003) could not lead to structural measures.

If economic democracy means aiming to achieve perfect competition, merger control is quite an ineffective tool because it controls only external growth. Abuse of dominance provisions are limited to dominant companies and are meant to affect dominant firms conduct, not the market structure directly. Provisions against restrictive agreements were mostly applied under a form based approach and would not affect the market structure. The antitrust toolkit was therefore disconnected with the “economic democracy” objective, defined in terms of pluralism of competitors (protecting SME'S or protecting competitors).

The Chicago critique brought antitrust enforcement in line with the antitrust toolkit. The problem that the Chicago critique solved was making clear that through enforcement antitrust authorities could/should establish a perfect competitive market outcome neither directly nor indirectly. They could not establish it directly because they lacked the necessary tools, since only external growth was subject to control and only abusive type behavior and restrictive agreements were prohibited. Endogenous growth could not be limited by antitrust enforcement which meant that in most situations the market outcome was not subject to antitrust control. They could not establish a perfectly competitive market outcome indirectly because of the criticism of the SCM paradigm. There are instances, for example in avionics, where competition among two big companies leads to much better results for consumers than competition among a much higher number of smaller firms. Separation between market structure and market outcome is one of the major results of the Chicago critique.

Does this mean that antitrust enforcement is mainly case by case and that antitrust enforcement does not represent an ex-ante guide to firm behavior? Does it also imply that economic democracy is no longer an objective of antitrust enforcement? The answer to both of these questions is no. First of all the public has to know how legal provisions will be applied, in order for them to exercise any deterrence at all. If these legal provisions

41

din moment ce subiectul controlului este doar creºterea externã ºi doar comportamentele de tip abuziv ºi acordurile restrictive sunt interzise. Creºterea endogenã nu ar putea fi limitatã prin aplicarea regulilor de concurenþã, ceea ce ar însemna cã în majoritatea situaþiilor rezultatul pieþei nu a fãcut obiectul controlului antitrust. Autoritãþile de concurenþã nu ar putea stabili în mod indirect o piaþã concurenþialã perfectã din cauza criticismului faþã de paradigma SCM. Existã situaþii, spre exemplu, în avionicã, în care concurenþa dintre douã companii conduce la rezultate mult mai bune pentru consumatori decât concurenþa dintre un numãr mai mare de firme mai mici. Unul dintre rezultatele majore ale criticii formulate de ºcoala de la Chicago este delimitarea dintre structura pieþei ºi rezultatul pieþei.

Înseamnã aceasta cã aplicarea regulilor de concurenþã se face mai ales de la caz la caz ºi cã aceastã aplicare nu reprezintã o orientare ex ante a comportamentului companiilor? Implicã aceasta, de asemenea, faptul cã democraþia economicã nu mai este un obiectiv al aplicãrii regulilor de concurenþã? Rãspunsul la ambele întrebãri este nu. Înainte de toate, pentru ca prevederile legale sã aibã un efect descurajator, publicul trebuie sã ºtie cum vor fi aplicate aceste prevederi Dacã aceste prevederi legale reprezintã standarde ºi nu reguli, efectul descurajator poate fi asigurat doar prin cazuisticã, linii directoare si comunicãri, în special în controlul concentrãrilor, dar ºi cu privire la restricþiile verticale, la transferul de tehnologii, acordurile C&D etc.). Analiza economicã, cu insistenþa acesteia asupra eficienþei, a oferit lentilele pentru interpretarea prevederilor de concurenþã.

Eficienþa este foarte adesea interpretatã drept un obiectiv brutal al politicii economice. Mulþi dintre criticii acesteia sugereazã faptul cã, urmãrind eficienþa, politica de concurenþã a uitat de solidaritate. Eu nu sunt de acord. Eficienþa nu este probabil cel mai potrivit termen. Concurenþa „de fond” ar fi mai potrivit. Aceasta implicã faptul cã aplicarea regulilor de concurenþã garanteazã faptul cã cel mai bun câºtigã. O asemenea aplicare a regulilor de concurenþã reprezintã, în acelaºi timp, un standard moral. Spiritul olimpic este cel evocat de concurenþa ”de fond”. Nu câºtigi Olimpiada prin solidaritate. Existã multe alte instrumente pentru a se obþine solidaritate (în special politici fiscale).

Problema este ce înþelegem de fapt prin concurenþa „de fond”. Comitetul de Concurenþã al OCDE a organizat, în anul 2005, o masã rotundã pentru discutarea concurenþei „de fond”. Cu toate cã unele agenþii pãstreazã în continuare o abordare formalistã, multe altele s-au orientat cãtre o abordare bazatã pe efecte. Într-adevãr doar luând în calcul efectul unei anumite practici, responsabilitatea specialã a firmelor dominante poate avea sens. În special, aºa cum sugereazã Comisia Europeanã în Documentul de discuþii privind aplicarea

articolului 82, o astfel de responsabilitate specialã înseamnã cã o firmã dominantã nu ar trebui sã adopte strategii care ar exclude concurenþii la fel de eficienþi ºi, de asemenea, ar vãtãma consumatorii. Într-adevãr, potrivit documentului de discuþii, identificarea unui asemenea abuz ar trebui sã fie în mare parte bazat pe efectele potenþiale de excludere ale practicii, mai mult decât pe efectele reale.

Prin aceasta, Comisia transmite un mesaj pentru Statele Unite unde, în schimb, accentul este pus mai ales pe efectele produse. În Statele Unite, în absenþa efectelor vizibile ºi tangibile, instanþele tind sã concluzioneze cã nu existã încãlcare a legii. Punctul meu de vedere (ºi al Comisiei) este acela cã existenþa unor diminuãri ale concurenþei, dacã au fost legate direct de un abuz prin preþuri, ar trebui sã fie suficientã (în mãsura în care concurenþii nu sunt mai puþin eficienþi decât firma dominantã). A cere o excludere efectivã, precum jurisprudenþa din Statele Unite, poate fi o sarcinã adiþionalã nejustificatã. Bineînþeles, dovezile contrarii, cum ar fi creºterea profitabilã a cotei de piaþã a concurenþilor, ca în Michelin II sau în Virgin, ar îngreuna considerabil sarcina probei.

Din nefericire, Curtea Europeanã de Justiþie (CEJ) nu a adoptat încã în totalitate acest punct de vedere. În recenta hotãrâre în cazul Virgin/British Airways (BA), CEJ a confirmat decizia Comisiei potrivit cãreia întreruperea politicii BA a fost abuzivã chiar dacã Comsia nu a dovedit faptul cã discount-urile oferite de BA ar fi determinat un concurent la fel de eficient sã practice preþuri sub costuri. Existã totuºi un anumit progres în jurisprudenþã, în special faptul cã argumentele din cazul Virgin/BA sunt mult mai puþin legate de formã decât în cazul Michelin II. Cu toate acestea, nu ne aflãm pe deplin într-o lume bazatã pe efect. Într-adevãr, în cazul Virgin/BA, Comisia a arãtat cã discount-urile oferite de British Airways ar fi putut fi oferite de cãtre un concurent nou intrat pe piaþã cu o reducere a preþurilor de doar 30%. Comisia nu areuºit sã demonstreze cã o astfel de reducere ar determina un concurent la fel de eficient sã practice preþuri sub costuri ºi, mai important, cã concurenþa din industria aerianã ar determina agenþiile de voiaj sã transfere cãtre consumatori aceste discount-uri ºi nici efectele acestor discount-uri asupra jucãtorilor existenþi (care avea deja o cotã de piaþã).

Cu toate acestea ºi mai îngrijorãtor este, în opinia mea, faptul cã CEJ a susþinut pe deplin concluziile Comisiei în sensul cã discount-urile erau abuzive ºi pentru faptul cã erau discriminatorii. Întrucât agenþiile de voiaj cu aceeaºi cifrã de afaceri primeau discount-uri diferite, Comisia a concluzionat (iar CEJ a fost de acord) cã aceste discount-uri au fost discriminatorii ºi, de aceea, abuzive. Analiza Comisiei nu a fost convingãtoare. Piaþa pe care concureazã agenþiile de voiaj nu poate fi împãrþitã dupã mãrimea agenþiilor de voiaj ºi discount-urile BA, deºi

42

are standards, as opposed to rules, deterrence can be guaranteed only by case law, guidel ines, communications. And indeed in the last decade, when the Chicago critique was overcoming the now obsolete SCM paradigm, antitrust agencies have issued quite a number of guidelines and communications, especially on merger control, but also on vertical restraints, on technological transfers, on R&D agreements etc. Economic analysis, and its insistence on efficiency, has provided the glasses through which to interpret antitrust enforcement provisions.

Efficiency is very often interpreted as a brutal objective of economic policy. Many of its critics suggest that by pursuing efficiency antitrust has forgotten solidarity. I disagree. Efficiency is probably not the best term to use. Competition on the merits is better. It implies that antitrust enforcement makes sure that the best wins. As such antitrust represents a moral standard as well. It is the Olympic spirit that competition on the merits evokes. You do not win the Olympics with solidarity. There are many other instruments to achieve solidarity (fiscal policy in particular).

The problem is what we actually mean by competition on the merits. The OECD Competition Committee held a roundtable discussion on competition on the merits in 2005. Although some agencies continue to maintain a form based approach, many others are moving towards an effect based one. Indeed only by considering the effect of a given practice the special responsibility of dominant companies can have a meaning. In particular such a special responsibility, as the Commission suggests in the discussion paper on the application of article 82, means that a dominant company should not adopt strategies that would exclude equally efficient competitors and also harm consumers. Indeed, according to the discussion paper, the identification of an abuse should be mostly based on the potential exclusionary effects of the practice, more than on its actual effects.

In this the EC has a message for the US where, on the contrary, the emphasis is mainly on realized effects. In the US in the absence of visible and tangible effects, the Courts tend to conclude that there is no violation. My point is that the existence of sustained losses by equally efficient competitors, if directly linked to a pricing abuse of the dominant firm, should be sufficient. Requiring actual exclusions, as in the US case law, may be an unjustified additional burden. Of course, the contrary evidence, that is the profitable increase of competitors share, like in Michelin II or in Virgin, should significantly increase the burden of proof.

Unfortunately the European Court of Justice has not yet fully adopted this view. In the recent judgment on the

Virgin/British Airways (BA) case the ECJ has confirmed the Commission decision that the discounting policy of BA was abusive event though the Commission had not proved that BA discounts would lead an equally efficient competitor to price below costs. There is some progress in the case law and, in particular the arguments in the Virgin/BA case are much less based on form than in Michelin II. However we are not fully in an effect based world. Indeed in the Virgin/BA case the Commission had shown that BA discounts could be matched by a new entrant competitor only with a 30% reduction of prices. The Commission failed to show that such a reduction would lead an equally efficient competitor to price below costs and, more importantly, that competition in the airline industry would lead travel agents to pass on to consumers these discounts, or the effects of these discounts on existing players (like Virgin that already had a market share).

More importantly however, and in my view more worrisome, is the fact that the ECJ fully endorsed the finding of the Commission that these rebates where abusive also because they were discriminatory. Since travel agencies with the same turnover would receive different margins, the Commission concluded (and the ECJ upheld) that these discounts were discriminatory and therefore abusive. The Commission analysis was not convincing. The market where travel agents compete cannot be disaggregated in terms of size of the travel agencies and BA discounts while discriminatory by turnover may allow smaller ones to better compete with higher turnover agencies. A full market analysis would be necessary to prove the abuse, while the standard the Commission has used in Virgin/BA to prove discrimination is only based on form. An effect based approach should be used for both exclusionary and exploitative abuses.

Besides loyalty discounts, where the United States and Europe appear to differ the most is in their treatment of refusal to deal by intellectual property owners (i.e. refusal to license). In the US, established case law indicates that there is very strong or possibly absolute prerogative of patent holders to refuse to license their technology. In contrast, the European Court of Justice in the Magill case has defined criteria for requiring access to IP and has recently confirmed them in the IMS Health case. These criteria stipulate that, in order for a refusal to license to be treated as an abuse, the following requirements must be met, at least for copyright protected IP: (i) there must be no actual or potential substitute for the IP-protected product in the relevant market; (ii) there can be no business justification for the exclusion; and, perhaps most importantly, (iii) a new product must be denied to consumers because of the refusal. The Court's third requirement is the only one

43

discriminatorii prin raportare la cifra de afaceri, pot permite agenþiilor cu cifrã de afaceri mai micã sã concureze cu cele cu cifrã de afaceri mai mare. O analizã deplinã a pieþei ar fi necesarã pentru a dovedi abuzul, în timp ce standardul pe care l-a folosit Comisia în cazul Virgin/BA pentru a proba discriminarea este doar unul bazat pe formã. O abordare bazatã pe efect ar trebui sã fie folositã atât pentru abuzurile de excludere, cât ºi pentru cele de exploatare.

Pe lângã discount-urile de loialitate, tratamentul refuzului de a livra în cazul deþinãtorilor de proprietate intelectualã (spre ex. refuzul de a livra) reprezintã alt subiect asupra cãruia Statele Unite ºi Europa par sã aibã vederi difere. În Statele Unite, jurisprudenþa indicã faptul cã o prerogativã foarte puternicã, posibil absolutã, a deþinãtorilor de brevete de a refuza sã-ºi licenþieze tehnologia. În contrast, în cazul Magill, CEJ a definit criteriile pentru a cere accesul la drepturile de proprietate, criterii pe care le-a confirmat în cazul IMS Health. Aceste criterii stipuleazã cã, pentru ca refuzul de a licenþiere sã fie tratat drept abuz, trebuie îndeplinite urmãtoarele cerinþe, cel puþin pentru drepturile de proprietate intelectualã protejate de dreptul de autor: (i) trebuie ca, pe piaþa relevantã, sã nu existe un substitut actual sau potenþial pentru produsul protejat de dreptul de autor; (ii) trebuie sã nu existe nici o justificare de afaceri pentru refuz; ºi, cel mai important, (iii) din cauza refuzului, consumatorilor sã nu le fie permis accesul la un nou produs. Cea de a treia cerinþã a Curþii este una specificã proprietãþii intelectuale. Întra-devãr, deschiderea posibilitãþii pentru licenþierea obligatorie, în scopul dezvoltãrii de noi produse, pare un avans promiþãtor, presupunând bineînþeles cã ceea ce se dezvoltã este ceva nou. Jurisprudenþa dezvoltatã pânã în prezent în Europa nu identificã criteriile pentru definirea a ce înseamnã „nou”, putându-se argumenta cã deþinãtorii de drepturi de proprietate intelectualã, inclusiv cei potenþiali, sunt lãsaþi într-o stare de incertitudine cu privire la întinderea prerogativelor exclusive pe care le dobândesc atunci când li se acordã un brevet.

În aceastã privinþã, cazul Microsoft nu se situeazã pe deplin pe linia jurisprudenþei existente. Cazul a fost generat de refuzul Microsoft de a furniza concurenþilor sãi informaþii referitoare la codul-sursã al sistemului sãu de operare, care, aºa cum s-a pretins, erau necesare pentru dezvoltarea programelor software concurente. Chiar dacã informaþiile relevante puteau sã fi fost protejatate de dreptul de autor, Comisia a considerat cã aceste informaþii erau esenþiale pentru a permite dezvoltarea aplicaþiilor concurente în aºa fel încâz acestea sã ruleze sub Windows în mod corespunzãtor. În cazul Microsoft, felul în care Comisia a tratat cele douã cerinþe pe care Curtea le-a dezvoltat în cazul IMS

a fost correct. Comisia a descoperit, pe baza faptelor, cã pe piaþa relevantã nu exista niciun subtitut pentru produsele protejate prin drepturi de proprietate intelectualã ºi cã nu a fost demonstratã existenþa niciunei justificãri de afaceri pentru refuz. În ceea ce priveºte cea de a treia cerinþã (consumatorilor nu le este permis accesul la un nou produs), aceasta nu pare sã fi fost luatã în considerare, în mod explicit, în decizia Comisiei. Poate, aceasta semnaleazã faptul cã aceastã cerinþã poate fi îndeplinitã prin împiedicarea accesului la un produs potenþial, în contrast cu un produs nou actual.

Hotârârea Tribunalului de Primã Instanþã în cazul Microsoft este aºteptatã înainte de aceastã varã. Valabilitatea acestei abordãri a Comisiei, aºa cum este discutatã în documentul referitor la art.82, va avea nevoie de confirmarea judecãtorilor.

Dupã hotãrârea CEJ din cazul Virgin/BA ºi dupã ce hotãrârea Tribunalului de Primã Instanþã în cazul Microsoft va fi fãcutã publicã, viitorul documentului de discuþie referitor la art.82 va deveni mai clar. Va fi Comisia capabilã sã se îndepãrteze de la jurisprudenþa deja stabilitã a instanþelor europene ºi sã pãstreze, în interpretarea art.82, o abordare bazatã pe eficienþã? Desigur, Comisia este liberã sã-ºi anunþe obiectivele de politicã ºi felul în care intenþioneazã sã interpreteze legea. Totuºi, hotãrârile instanþelor referitoare la interpretarea prevederilor art.82 nu vor fi rãsturnate de nicio intervenþie de politicã a Comisiei. Pot trece încã 10 ani pânã vor fi soluþionate ºi apelate noi cazuri. Între timp, nimic nu poate împiedica judecãtorii naþionali sã urmeze hotãrârile instanþelor comunitare. Autoritãþile naþionale de concurenþã ºi judecãtorii care se pronunþã asupra apelorilor formulate împotriva cazurilor soluþionate de acestea se vor afla în aceeaºi situaþie. Sarcina Comisiei Europene de convinge factorii de decizie (autoritãþile naþionale ºi judecãtorii naþionali) cu privire la validitatea noii abordãri pe care o propune va fi acum ºi mai dificilã.

Desigur, Comisia poate oferi lumii un model de implementare. Împãrþirea responsabilitãþii între Comisie ºi Statele Membre este unicã ºi la fel sunt aranjamentele instituþionale care permit obþinerea de rezultate convergente (comitete consultative, Regulamentul nr.1/2003, Reþeaua Europeanã a Concurenþei ºi, de asemenea, puterile de promovare a regulilor în legãturã cu instanþele naþionale). În acest domeniu, ne situãm mult în faþa oricui din lume. Utilizarea de cãtre Comisie ºi de cãtre autoritatea naþionalã a acestor instrumente va conduce, în mod sigur, cãtre o mai mare convergenþã. De asemenea, aceastã convergenþã se bazeazã ºi pe adeziunea voluntarã la interpretãri comune.

44

specific to intellectual property. Indeed opening up the possibility of compulsory licensing for developing new products seems a promising way forward, of course on the assumption that a precise definition of what is new is developed. The case law developed so far in Europe does not identify the criteria for defining what is actually “new”, arguably leaving intellectual property owners, including prospective ones, in a state of uncertainty as to the extent of exclusionary power they are entitled to when granted a patent.

The Microsoft case in this respect is not fully in line with existing case law. The case originated from the refusal by Microsoft to provide competitors with information relating to its operating system source code which, it was alleged, was necessary for the development of competing software products. Although the relevant information may have been protected by copyright, the Commission considered this information essential for allowing the development of competing applications so that they could run smoothly on Windows. In the Microsoft case, the Commission's treatment of the first two requirements that the Court had developed in IMS was straightforward: it found, on the facts, that there was no substitute for the IP protected product in the relevant market and that no satisfactory business justification for the exclusion had been shown. As to the third requirement (that a new product must be denied to consumer), this does not appear to have been considered explicitly in the Commission's decision. Perhaps, this signals that this requirement can be met on the basis of a denial of a potential as opposed to an actual new product.

The judgment by the Court of First Instance on the Microsoft case is expected before the summer. The validity of this new Commission approach as discussed in the paper on article 82 will need confirmation by the judges.

After the Virgin/BA ECJ judgment and after the Court of First Instance judgment on Microsoft will be made public the future of the discussion paper on abuse will become clearer. Will the Commission be able to depart from well established case law by the European Courts and maintain an effect based approach in the interpretation of article 82? Certainly the Commission is free to announce its policy objectives and how it intends to interpret the law. However, the judgments by the Courts on the interpretation of article 82 provisions will not be overruled by any policy intervention by the Commission. Until new cases will be decided and appealed other 10 years may go by. In the meantime nothing could prevent national judges from following the judgments of the European Courts. National competition authorities and the judges that hear their cases on appeal will be in the same situation. The

burden on the European Commission to convince decision makers (national authorities and national judges) on the validity of the new approach it proposes will be now heavier.

Europe of course has a model of enforcement to share with the world. The division of responsibility between the Commission and Member States is unique and so are the institutional settings that allow convergent outcomes (the advisory committees, Regulation no. 1/2003, the European Competition Network and also the advocacy powers with respect to national courts). In this we are far ahead of everybody else in the world. The use by the Commission and by national authorities of all these tools will certainly lead to greater convergence. Of course, soft convergence is based on voluntary adherence to common interpretations.

45

46

70Daniel DIACONESCU

71

72 Anca CRISTEAConstanþa DUMITRESCU

70Daniel DIACONESCU

71Constanþa DUMITRESCU

72 Anca CRISTEA

70Daniel DIACONESCU

71

72 Anca CRISTEA

Constanþa DUMITRESCU

70Daniel DIACONESCU

71Constanþa DUMITRESCU72

Anca CRISTEA

Rezumat

Consiliul Concurenþei întocmeºte Raportul anual privind ajutoarele de stat acordate în România, care se înainteazã Guvernului României în vederea aprobãrii, urmând a fi publicat în Monitorul Oficial ºi transmis Comisiei Europene.

Raportul privind ajutoarele de stat acordate în România în perioada 2003-2005 prezintã o situaþie a nivelului, structurii ºi tendinþelor înregistrate în acordarea ajutoarelor de stat în þara noastrã în perioada 2003–2005, fiind al ºaptelea raport elaborat de România de la intrarea în vigoare a Legii nr. 143/1999 privind ajutorul de stat.

Raportul reprezintã un instrument statistic, destinat asigurãrii transparenþei în materia ajutorului de stat, ºi a fost întocmit pe baza datelor ºi informaþiilor transmise de cãtre toþi furnizorii de ajutor de stat – autoritãþi publice centrale ºi locale – precum ºi organisme care administreazã surse ale statului sau ale colectivitãþilor locale.

Informaþiile transmise cuprind o perioadã de 3 ani, respectiv anul de raportare 2005 ºi 2 ani anteriori – 2003 ºi 2004 – în vederea actualizãrii datelor anterioare. Ajutorul de Stat Naþional exprimat în preþuri curente prezintã o tendinþã generalã de scãdere, de la 3,5 mld. RON în 2003 (1 mld. Euro) la 2,1 mld. RON în 2005 (0,6 mld. Euro), cu o creºtere în 2004, când Ajutorul de Stat Naþional a atins nivelul de 6 miliarde RON.

Analiza evoluþiei ajutoarelor de stat acordate în România în perioada 2003-2005 s-a realizat atât din punct de vedere al obiectivelor care s-au avut în vedere la acordarea acestora, cât ºi din punct de vedere al instrumentelor utilizate pentru acordarea lor.

În funcþie de obiective, Ajutorul de Stat Naþional (mai puþin agricultura, pescuitul ºi transporturile) acordat în anul 2005 a fost repartizat în proporþie de 69,95% pentru obiective orizontale (cercetare-dezvoltare, protecþia mediului, întreprinderi mici ºi mijlocii, salvare – restructurare, combaterea ºomajului, alte obiective), 26,73% pentru obiective sectoriale (oþel, construcþii navale, autovehicule, fire ºi fibre sintetice, industria cãrbunelui, turism, servicii financiare, media ºi culturã) ºi 3,32% pentru obiective regionale. În funcþie de instrumentele financiare utilizate, Ajutorului de Stat Naþional a constat din 69,20% „Cheltuieli bugetare”, categorie în care intrã subvenþiile, alocaþiile, primele, dobânzile subvenþionate, alte sume nerambursabile, precum ºi participarea cu capital a statului ºi conversia datoriilor ºi 30,80% „Renunþãri la venituri”, categorie în care intrã scutirile ºi reducerile la plata obligaþiilor fiscale, scutirile ºi reducerile la plata majorãrilor de întârziere, garanþiile de stat;

Conform Raportului Scoreboard întocmit de Comisia Europeanã pentru anul 2005, ajutoarele de stat (excluzând agricultura, pescuitul ºi transporturile) acordate în cele 25 de State Membre au scãzut la 45,1 mld. Euro, faþã de anul 2004 (46 mld. Euro), ajungând la o pondere medie de 0,42% din PIB în 2005, în comparaþie cu 0,43% în 2004.

În perioada de pre-aderare 2003 – 2005, România a înregistrat o pondere medie a ajutorului de stat în PIB de 1,69%, comparabilã cu nivelul înregistrat în situaþia similarã de Polonia (1,29%) ºi mai micã decât ponderea medie anualã din Cehia (2,80%). La nivelul anului 2003 ponderea ajutorului de stat acordat în România era de 1,75% din PIB, iar în 2005 a fost de 0,74% din PIB.

Cuvinte cheie: raport, ajutor de stat naþional, obiectiv ajutor de stat, cheltuieli bugetare, renunþãri la venituri.

RAPORTUL AJUTOARELOR DE STAT ACORDATE ÎN ROMÂNIA ÎN PERIOADA 2003-2005

EVOLUÞII ªI CONCLUZII:

RAPORTUL AJUTOARELOR DE STAT ACORDATE ÎN ROMÂNIA ÎN PERIOADA 2003-2005:

EVOLUÞII ªI CONCLUZII

RAPORTUL AJUTOARELOR DE STAT ACORDATE ÎN ROMÂNIA ÎN PERIOADA 2003-2005

EVOLUÞII ªI CONCLUZII:

RAPORTUL AJUTOARELOR DE STAT ACORDATE ÎN ROMÂNIA ÎN PERIOADA 2003-2005:

EVOLUÞII ªI CONCLUZII

70 Director, Direcþia Raportare, Monitorizare ºi Controlul Ajutoarelor de Stat.71 Inspector de concurenþã, Direcþia Raportare, Monitorizare ºi Controlul Ajutoarelor de Stat.72 Inspector de concurenþã, Direcþia Raportare, Monitorizare ºi Controlul Ajutoarelor de Stat.

47

76Abstract

The Competition Council elaborates the Annual report on the State aid granted in Romania, submits it to the Romanian Government to be approved and then the Report is published in the Official Gazette of Romania and submitted to the European Commission.

The report on the State aid granted in Romania in 2003-2005 describes the level, the structure and the trends of the State aid granted in our country over the above mentioned period, being the seventh report elaborated by Romania from the moment the Law no. 143/1999 on State aid entered into force.

The Report is a statistic instrument, aimed to ensuring transparency in the State aid field, and it was compiled on the basis of the data and information submitted by all the State aid grantors – central and local public authorities – as well as by the bodies that administrate state and local colectivities' sources.

The information submitted comprises a three year period and two previous years – 2003 and 2004 – in order to update the previous data.

The National State aid in current prices has a general decreasing trend, from RON 3.5 billion in 2003 (EUR 1 billion) to RON 2.1 billion in 2005 (EUR 0.6 billion), with an increasing in 2004, when the State aid reached the amount of RON 6 billion.

The Report presents an assessment of State aid evolution of the State aid granted in Romania in 2003-2005 both by objectives and financial instruments.

The National State aid (except for agriculture, fisheries and transport) by objectives was allocated in 2005 as follows: 69.95% for horizontal objectives (R&D, environment protection, small and medium sized enterprises, rescue and restructuring, employment, other objectives), 26.73% for sectoral objectives (steel, shipbuilding, auto vehicles, synthetic fibres, coal industry, tourism, financial services, media and culture) and 3.32% for regional objective.

The National State aid (except for agriculture, fisheries and transport) by financial instruments was allocated in 2005 as follows: 69.20% „Budgetary expenditure” (subsidies, allowances, bonuses, subsidized interests, other non reimbursable amounts, state equity participation, debts conversion) and 30.80% „Revenues' renouncement” (fiscal debts and delay penalties exemptions and reduction, state guarantees).

According to the Scoreboard report issued by the European Commission for 2005, the State aid (except for agriculture, fisheries and transport) granted by the 25 Member states decreased to EUR 45.1 billion, comparing to 2004 (EUR 46 billion), reaching an average weight of 0.42 % GDP (0.43 % GDP in 2004).

In the pre-accession period (2003 – 2005), Romania had an average State aid weight in GDP of 1.69 %, comparable to the level registered by Poland in a similar situation (1.29 %) and less than that of Czech (2.80 %). In 2003 the weight of State aid granted in Romania was 1.75 % GDP and in 2005 was 0.74 % GDP.

Keywords: report, national State aid, State aid objective, budgetary expenditure, revenues renouncement

REPPORT OF STATE AID GRANTED IN ROMANIA IN THE PERIOD 2003-2005EVOLUTIONS AND CONCLUSIONS

:REPPORT OF STATE AID GRANTED IN ROMANIA IN THE PERIOD 2003-2005:EVOLUTIONS AND CONCLUSIONS

REPPORT OF STATE AID GRANTED IN ROMANIA IN THE PERIOD 2003-2005EVOLUTIONS AND CONCLUSIONS

:REPPORT OF STATE AID GRANTED IN ROMANIA IN THE PERIOD 2003-2005:EVOLUTIONS AND CONCLUSIONS

73Daniel DIACONESCU74

Constan75

Anca CRISTEAþa DUMITRESCU

73Daniel DIACONESCU74

Constanþa DUMITRESCU75

Anca CRISTEA

73Daniel DIACONESCU

74Constan

75Anca CRISTEAþa DUMITRESCU

73Daniel DIACONESCU

74Constanþa DUMITRESCU

75Anca CRISTEA

73 Head of Directorate of Reporting, Monitoring and Control of State Aid;74 Competition inspector, Directorate of Reporting, Monitoring and Control of State Aid;75 Competition inspector, Directorate of Reporting, Monitoring and Control of State Aid;76 Translated into English by Anca Cristea.

1. Conform prevederilor art. 31 ºi 32 din Legea nr.143/1999 privind ajutorul de stat, republicatã (în vigoare pânã 31 decembrie 2006), începând cu anul 2004, Consiliului Concurenþei îi revine sarcina întocmirii ºi actualizãrii anuale a inventarului ajutoarelor de stat, care cuprinde toate schemele de ajutor de stat ºi ajutoarele de stat individuale existente.

Pe baza inventarului, Consiliul Concurenþei întocmeºte un Raport anual privind ajutoarele de stat acordate în România, înaintat Guvernului României în vederea aprobãrii, urmând a fi publicat în Monitorul Oficial ºi transmis Comisiei Europene.

Raportul privind ajutoarele de stat acordate în România în perioada 2003-2005 prezintã o situaþie a nivelului, structurii ºi tendinþelor înregistrate în acordarea ajutoarelor de stat în þara noastrã în perioada 2003–2005, fiind al ºaptelea raport elaborat de România de la intrarea în vigoare a Legii nr. 143/1999 privind ajutorul de stat.

2. Metodologia de întocmire a raportului este prevãzutã în „Regulamentul privind procedurile de raportare ºi monitorizare”, emis de Consiliul Concurenþei.

Astfel, Raportul reprezintã un instrument statistic, destinat asigurãrii transparenþei în materia ajutorului de stat, ºi a fost întocmit pe baza datelor ºi informaþiilor transmise de cãtre toþi furnizorii de ajutor de stat – autoritãþi publice centrale ºi locale – precum ºi organisme care administreazã surse ale statului sau ale colectivitãþilor locale.

Informaþiile transmise cuprind o perioadã de 3 ani, respectiv anul de raportare 2005 ºi 2 ani anteriori – 2003 ºi 2004 – în vederea actualizãrii datelor anterioare.

Raportul cuprinde informaþii despre ajutoarele de stat acordate în perioada 2003 – 2005, grupate pe urmãtoarele capitole:

ajutorul de stat naþional,

ajutorul de stat acordat industriei prelucrãtoare,

ajutorul de stat acordat industriei extractive,

ajutorul de stat acordat întreprinderilor ce presteazã servicii de interes economic general,

ajutorul de stat acordat pentru forþa de muncã,

ajutorul de stat acordat pentru servicii financiare, turism, media ºi culturã,

ajutoarele de stat de naturã fiscalã,

ajutoarele de stat acordate în sectorul transporturi,

ajutorul de stat acordat agriculturii ºi pescuitului,

••••

••

•••

•••

ajutoarele de stat cu caracter social;

recuperarea ajutoarelor de stat ilegale;

stadiul implementãrii Planului de acþiune în domeniul ajutorului de stat.

Elementul de noutate din documentul elaborat în cursul anului 2006 vizeazã recuperarea ajutoarelor de stat ilegale.

Totodatã, Raportul este conceput pe structura Scoreboard-ului ajutoarelor de stat, elaborat de Comisia Europeanã, prin care aceasta evalueazã evoluþia ajutoarelor de stat acordate de Statele Membre ale U n i u n i i E u r o p e n e , a s i g u r â n d u - s e a s t f e l comparabilitatea cu acestea.

Pentru analiza volumului ajutoarelor de stat acordate în România, s-au folosit indicatorii macroeconomici transmiºi de Institutul Naþional de Statisticã (PIB, deflatorul PIB, valoarea adãugatã brutã la nivel naþional ºi pe sectoare economice, numãrul salariaþilor pe sectoare de activitate, cursul mediu anual de schimb). 3. Ajutorul de Stat Naþional exprimat în preþuri curente prezintã o tendinþã generalã de scãdere, de la 3,5 mld. RON în 2003 (1 mld. Euro) la 2,1 mld. RON în 2005 (0,6 mld. Euro), cu o creºtere în 2004, când Ajutorul de Stat Naþional a atins nivelul de 6 miliarde RON.

Nivelul mai ridicat din anul 2004 s-a datorat intensificãrii procesului de restructurare ºi privatizare a companiilor cu capital majoritar de stat din acea perioadã. În anul 2004, ajutoarele de stat pentru agenþii economici care îºi desfãºoarã activitatea în cadrul industriei prelucrãtoare au fost acordate în principal pentru restructurare, având ca bazã legalã Legea nr. 137/2002 privind unele mãsuri pentru accelerarea privatizãrii ºi O.U.G. nr. 40/2002 pentru recuperarea arieratelor bugetare, schemã de ajutor de stat la care s-a renunþat în anul 2005.

Acest fapt se datoreazã nivelului ridicat al ajutoarelor de stat de natura scutirilor ºi reducerilor la plata obligaþiilor fiscale ale agenþilor economici faþã de stat, respectiv de natura scutirilor ºi reducerilor la plata majorãrilor de întârziere (ajutoare fiscale), acordate în procesul de privatizare ºi de restructurare.

Creºterea din 2004 a fost influenþatã, de asemenea, de nivelul ridicat al ajutoarelor de stat acordate în sectorul siderurgic. Trebuie amintit faptul cã în urma angajamentelor asumate de cãtre România prin Tratatul de aderare la Uniunea Europeanã, 2004 a fost ultimul an în care s-au mai putut acorda ajutoare de stat în acest

48

1. According to the provisions of articles 31 and 32 of the Law no. 143/1999 on state aid, republished (in force until December, 31st, 2006), the Competition Council has the task to elaborate and update the state aid inventory, which comprises all the existing state aid schemes and individual aids.

Based on this inventory, the Competition Council elaborates an Annual report on the state aid granted in Romania, submits it to the Romanian Government to be approved and then the Report is published in the Official Gazette of Romania and submitted to the European Commission.

The report on the state aid granted in Romania in 2003-2005 describes the level, the structure and the trends of the state aid granted in our country over the above mentioned period, being the seventh report elaborated by Romania from the moment the Law no. 143/1999 on state aid entered into force.

2. The methodology for drawing up this report is laid down in the „Regulation on state aid reporting and monitoring procedures”, issued by the Competition Council.

The Report is a statistic instrument, aimed to ensuring transparency in the state aid field, and it was compiled on the basis of the data and information submitted by all the state aid grantors – central and local public authorities – as well as by the bodies that administrate state and local collectivities' sources.

The information submitted comprises a three year period and two previous years – 2003 and 2004 – in order to update the previous data.

The Report comprises information on the state aid granted over the period 2003-2005, grouped on the following chapters:

National state aid,

State aid granted to manufacturing industry,

State aid granted to extractive industry,

State aid granted to undertakings operating services of general economic interests,

State aid granted for employment,

State aid granted to financial services, tourism, media and culture,

Fiscal aid,

State aid granted to the transport sector,

State aid granted to agriculture and fishery,

••••

••

•••

•••

State aid having a social character;

Recovery of unlawful state aid;

Implementation stage of State aid action plan.

The news element of the document compiled in 2006 refers to the recovery of the unlawful state aid.

The Report is conceived on the State aid Scoreboard structure, drawn up by the European Commission, which is a document that assesses the evolution of the state aid granted by the Member states of the European Union, thus ensuring comparability with the latter.

In order to assess the volume of the state aid granted in Romania, the Competition Council used the macroeconomic indexes submitted by the National Institute of Statistics (GDP, GDP deflation, gross added value at national level and on economic sectors, number of employees on activity sectors, average annual exchange rate). 3. The National state aid in current prices has a general decreasing trend, from RON 3.5 billion in 2003 (EUR 1 billion) to RON 2.1 billion in 2005 (EUR 0.6 billion), with an increasing in 2004, when the state aid reached the amount of RON 6 billion.

The higher level of 2004 is the consequence of the intensification of the restructuring and the privatization process of the companies owned mainly by the State. In 2004 the state aid for the companies operating within the manufacturing industry was granted for restructuring, according to the Law no. 137/2002 on some measures for privatization acceleration and GEO no. 40/2002 on budgetary arrears recovery. The state aid scheme ended in 2005.

This fact is due to a high level of state aid in form of exemptions and reductions of the fiscal debts to the state, respectively in form of exemptions and reductions of the delay penalties (fiscal aids), granted over the privatization and restructuring process.

The increment in 2004 was also due to the high level of state aid granted to the steel sector. Following the commitments assumed by Romania through the Accession Treaty, 2004 was the last year when state aid to steel sector could have been granted. Beginning with the 1st of January 2005, no state aid to steel sector was granted.

49

sector. Începând cu 1 ianuarie 2005, în sectorul siderurgic nu s-a mai acordat nici un fel de ajutor de stat.

Ca pondere în Produsul Intern Brut, Ajutorul de Stat Naþional a avut, de asemenea, o tendinþã de scãdere, de la 1,75% în 2003 la doar 0,74% în anul 2005, cu aceeaºi creºtere în 2004, când Ajutorul de Stat Naþional a înregistrat 2,59% din Produsul Intern Brut.

Scãderea substanþialã din 2005 s-a datorat depãºirii perioadei intense a procesului de restucturare ºi privatizare a companiilor cu capital de stat din anul 2004 ºi încheierii perioadei de valabilitate pentru actele normative care au instituit schemele de ajutor de stat ºi ajutoarele individuale necompatibile cu acquis-ul comunitar.

4. Raportul cuprinde analiza evoluþiei ajutoarelor de stat acordate în România în perioada 2003-2005, atât din punct de vedere al obiectivelor care s-au avut în vedere la acordarea acestora, cât ºi din punct de vedere al instrumentelor utilizate pentru acordarea lor.

A. În funcþie de obiective, Ajutorul de Stat Naþional (mai puþin agricultura, pescuitul ºi transporturile) acordat în anul 2005 se repartizeazã dupa cum urmeazã:

69,95% pentru obiective orizontale (cercetare-dezvoltare, protecþia mediului, întreprinderi mici ºi mijlocii, salvare – restructurare, combaterea ºomajului, alte obiective) din care preponderente sunt ajutoarele acordate întreprinderilor cãrora le-a fost încredinþatã prestarea serviciilor de interes economic general furnizori de utilitãþi – apa, canal, electricitate, agent

77termic etc. (33,61% );

26,73% pentru obiective sectoriale (oþel, construcþii navale, autovehicule, fire ºi fibre sintetice, industria cãrbunelui, turism, servicii financiare, media ºi culturã), din care ponderea cea mai mare o deþine industria extractivã a cãrbunelui (22,13%*);

3,32% pentru obiective regionale, din care ponderea cea mai mare o au ajutoarele acordate zonelor defavorizate (2,87%*).

În ceea ce priveºte repartiþia ajutorului de stat pe obiective, România se aliniazã tendinþei generalizate la nivelul Uniunii Europene de orientare a ajutorului de stat cãtre obiective orizontale ºi reducerea ajutorului de stat acordat sectoarelor sensibile ale economiei, aºa cum se aratã în ultimul Raport Scoreboard elaborat de Comisia Europeanã ºi dat publicitãþii în data de 11 decembrie 2006. Scoreboard-ul subliniazã reacþia pozitivã a Statelor Membre la

•

•

•

obiectivul Consiliului Uniunii Europene „ajutoare de stat mai bine orientate”, arãtând cã mai mult de jumãtate dintre acestea ºi-au redirecþionat peste 90% din ajutorul de stat cãtre obiective orizontale de interes comun, mai puþin distorsionante ºi mult mai benefice pentru economie în ansamblu. B. În ceea ce priveºte repartiþia Ajutorului de Stat Naþional pe instrumente financiare utilizate, ponderea acestora este urmãtoarea:

69,20% „Cheltuieli bugetare”, categorie în care intrã subvenþ i i le , a locaþ i i le , pr imele, dobânzi le subvenþionate, alte sume nerambursabile, precum ºi participarea cu capital a statului ºi conversia datoriilor.

30,80% „Renunþãri la venituri”, categorie în care intrã scutirile ºi reducerile la plata obligaþiilor fiscale, scutirile ºi reducerile la plata majorãrilor de întârziere, garanþiile de stat;

Comparativ cu nivelul ridicat din anul 2004 (81,31%*) ºi din anii anteriori al renunþãrilor din partea statului la veniturile cuvenite, în anul 2005 observãm pentru prima datã cã ajutoarele de stat de natura cheltuielilor bugetare depãºesc ajutoarele de stat de natura renunþãrilor la venituri, urmând tendinþa generalã la nivelul Uniunii Europene de eliminare a ajutorului de stat sub forma facilitãþilor fiscale ºi înlocuirea acestuia cu modalitãþi de acordare mai eficiente ºi mai transparente, în principal cu subvenþii.

În cadrul cheltuielilor bugetare, ponderea cea mai însemnatã (65,42%*) o reprezintã subvenþiile, alocaþiile, primele ºi finanþãrile nerambursabile, acordate în principal agenþilor economici cãrora le-a fost încredinþatã prestarea unor servicii publice de interes economic general ºi agenþilor economici care îºi desfaºoarã activitatea în sectorul minier. De asemenea, în cadrul cheltuielilor bugetare sunt cuprinse ºi ajutoarele de stat de natura participãrilor cu capital ale statului sau conversiei datoriilor în acþiuni, care au avut, în anul 2005, o pondere de 3,78% în total Ajutor de Stat Naþional.

În cadrul ajutorului de stat de natura renunþãrilor la venituri, în anul 2005 scutirile ºi reducerile la plata obligaþiilor fiscale au cea mai ridicatã pondere (20,41%*). Ponderea ridicatã se datoreazã în special facilitãþilor acordate în sectorul minier ºi ajutoarelor acordate pentru restructurarea unor agenþi economici în baza O.U.G. nr. 26/2004 privind unele mãsuri pentru finalizarea privatizãrii societãþilor comerciale aflate în portofoliul Autoritãþii pentru Privatizare ºi Administrarea Participaþiilor Statului ºi consolidarea unor privatizãri.

•

•

50

77 Pondere în Ajutorul de Stat Naþional.

As weight in GDP, the National state aid decreased from 1.75% in 2003 to only 0.74% in 2005, with the same increasing in 2004, when the National state aid reached 2.59% GDP. The substantial decreasing from 2005 was a result of going beyond the period of intense restructuring and privatization of the state owned companies and ending the validity of the normative acts providing for state aid schemes and individual aids incompatible with the acquis communautaire.

4. The Report presents an assessment of state aid evolution of the state aid granted in Romania in 2003-2005 both by objectives and financial instruments.

A. The National state aid (except for agriculture, fisheries and transport) by objectives was allocated in 2005 as follows:

69.95% for horizontal objectives (R&D, environment protection, small and medium sized enterprises, rescue and restructuring, employment, other objectives). The main weight was for the companies entrusted with the operation of services of general economic interest – utilities suppliers of water, waste water, electricity,

78thermic energy (33.61% );

26.73% for sectoral objectives (steel, shipbuilding, auto vehicles, synthetic fibres, coal industry, tourism, financial services, media and culture). The main weight was for the coal extractive industry (22.13 %*);

3.32% for regional objectives, mainly for the deprived areas (2.87 %*).

As regards the allocation of state aid by objectives, Romania is aligning to the general trend at the European Union level to target the state aid towards horizontal objectives and to reduce the state aid granted to sensitive sectors of economy, as shown in the last Scoreboard issued by the European Commission and made public on December, 11, 2006. The Scoreboard underlines the positive reaction of the Member states to the objective of the European Union Council „better targeted state aid”, showing that more than half of the Member states redirected over 90% of their state aid towards horizontal objectives of common interest, less distortive and much better for the overall economy. B. The National state aid (except for agriculture, fisheries and transport) by financial instruments was allocated in 2005 as follows:

•

•

•

•

•

69.20% „Budgetary expenditure”: subsidies, allowances, bonuses, subsidized interests, other non reimbursable amounts, state equity participation, debts conversion.

30.80% „Revenues' renouncement”: fiscal debts and delay penalties exemptions and reduction, state guarantees.

Comparing to the high level of state renouncement in 2004 (81.31%*) and the previous years, 2005 is the first year where the state aid of budgetary expenditure nature exceeds the state aid of state renouncement nature, following the general trend at the European Union level to eliminate fiscal state aid and to replace it by more efficient and transparent aid, especially subsidies.

Within budgetary expenditure, the main weight (65.42%*) is detained by subsidies, allowances, bonuses and non reimbursable amounts, granted mainly to the companies operating a service of general economic interest and the companies operating in the mining sector. The state aid in form of state equity participation weighted for 3.78% of National state aid in 2005.

Within the state revenues renouncement, the fiscal exemptions and reductions had the bigger weight (20.41 %*). This high weight is mainly due to the facilities granted to the mining sector and the state aid granted for the restructuring of some companies in accordance with the GEO no. 26/2004 on some measures to finish the privatization of the companies under the Authority for Privatization and Administration of State Participations and to consolidate the privatization.

The low level of fiscal aid granted in 2005 highlights the correct implementation of the acquis communautaire in the state aid field, after the supporting measures provided for in the Romanian legislation have been made compatible.

5. According to the Scoreboard report issued by the European Commission for 2005, the state aid (except for agriculture, fisheries and transport) granted by the 25 Member states decreased to EUR 45.1 billion, comparing to 2004 (EUR 46 billion), reaching an average weight of 0.42 % GDP (0.43 % GDP in 2004).

The state aid weight in GDP calculated for EU-15 was relatively constant over the same period (0.41 %).

51

78 Weight in National state aid

Nivelul scãzut al ajutoarelor de naturã fiscalã acordate în anul 2005 reflectã aplicarea corectã a acquis-ului comunitar în domeniul ajutorului de stat, ca urmare a compatibilizãrii mãsurilor de sprijin prevãzute în legislaþia româneascã.

5. Conform Raportului Scoreboard întocmit de Comisia Europeanã pentru anul 2005, ajutoarele de stat (excluzând agricultura, pescuitul ºi transporturile) acordate în cele 25 de State Membre au scãzut la 45,1 mld. Euro, faþã de anul 2004 (46 mld. Euro), ajungând la o pondere medie de 0,42% din PIB în 2005, în comparaþie cu 0,43% în 2004.

Trebuie menþionat faptul cã ponderea ajutorului de stat în PIB calculatã pentru UE-15 a fost, în aceeaºi perioadã, relativ constantã (0,41%).

În perioada de pre-aderare (2000 – 2003) Cehia a înregistrat o pondere medie în PIB a ajutoarelor de stat de 2,80%, Polonia 1,29%, Ungaria 1,04%. Dupã aderare, ponderea ajutorului de stat în PIB în cazul noilor State Membre a înregistrat reduceri semnificative, iar în anul 2005 tendinþa de scãdere s-a menþinut la majoritatea acestora (Cehia 0,39%, Polonia 0,37%), cu excepþia Ungariei, care a menþinut nivelul (1,08%).

În perioada de pre-aderare 2003 – 2005, România a înregistrat o pondere medie a ajutorului de stat în PIB de 1,69%, comparabilã cu nivelul înregistrat în situaþia similarã de Polonia (1,29%) ºi mai micã decât ponderea medie anualã din Cehia (2,80%). La nivelul anului 2003 ponderea ajutorului de stat acordat în România era de 1,75% din PIB, iar în 2005 a fost de 0,74% din PIB.

*Anul 2005 marcheazã alinierea României la politicile ºi practicile comunitare în domeniul ajutorului de stat. Este începutul unei perioade în care eforturile susþinute ale României pentru respectarea regulilor în materia ajutorului de stat au condus la situarea þãrii noastre la acelaºi nivel cu majoritatea noilor State Membre ale Uniunii Europene ºi chiar la un nivel mai ridicat faþã de unele state devenite membre în cadrul ultimului val de aderare din 2004.

Atingerea acestui obiectiv a fost posibilã prin elaborarea unor politici îndreptate spre acordarea de ajutoare mai puþin distorsionante ºi mai bine orientate, prin controlul efectiv ºi eficient al ajutoarelor de stat ºi prin implementarea legislaþiei comunitare în materia ajutorului de stat încã din perioada de pre-aderare.

Aplicarea acquis-ului comunitar în domeniile concurenþei ºi ajutorului de stat anterior aderãrii a fost

necesarã pentru adaptarea companiilor româneºti la noile reguli de joc ºi pregãtirea acestora pentru a face faþã forþelor concurenþiale de pe Piaþa Unicã Europeanã.

Pregãtirea României pentru aderare s-a intensificat o datã cu finalizarea proceselor de restructurare ºi privatizare a marilor companii cu capital de stat ºi încetarea acordãrii de ajutoare de stat în sectorul siderurgic începand cu 1 ianuarie 2005.

Rezultatele acestui proces intens de pregãtire pentru integrarea în Piaþa Unicã nu au întârziat sã aparã. În acest sens, anul 2005 se remarcã din douã perspective: diminuarea Ajutorului de Stat Naþional, atât în valoare absolutã, cât ºi ca pondere în PIB ºi direcþionarea ajutorului de stat cãtre obiective orizontale mai puþin susceptibile de a distorsiona concurenþa ºi de a afecta comerþul dintre România ºi Statele Membre, perspective care s-au avut în vedere ºi la nivelul anului 2006.

Progresele României în acest domeniu se datorezã, pe de o parte, faptului cã a conºtientizat importanþa respectãrii regulilor de joc la nivel european ºi, pe de altã parte, alinierii la obiectivele Strategiei Lisabona a Comisiei Europene ºi rãspunsului pozitiv la apelurile succesive ale Consiliului Uniunii Europene pentru „ajutoare de stat mai puþine ºi mai bine orientate”.

52

In the pre-accession period (2000-2003) Czech had an average state aid weight in GDP of 2.80 %, Poland 1.29 %, Hungary 1.04 %. After accession, the state aid weight in GDP of the new Member states significantly decreased, most of them maintaining the descending trend in 2005 (Czech 0.39 %, Poland 0.37 %), except for Hungary, which kept the level (1.08 %).

In the pre-accession period (2003 – 2005), Romania had an average state aid weight in GDP of 1.69 %, comparable to the level registered by Poland in a same situation (1.29 %) and less than that of Czech (2.80 %). In 2003 the weight of state aid granted in Romania was 1.75 % GDP and in 2005 was 0.74 % GDP.

The year 2005 marks Romania's alignment to the Community state aid policies and practices. Is the beginning of a period over which Romania sustainable efforts to observe the state aid rules set our country on the same position with the majority of the new Member states of the European Union and even on a better one comparing to some of the states that became members within the last accession wave in 2004.

Reaching this goal was made possible by elaborating some policies aimed to less distortive and better targeted state aid, by an efficient and actual state aid control and by implementing the Community state aid legislation even before accession.

The implementation of the competition and state aid acquis communautaire before accession was necessary to adapt the Romanian companies to the new game rules and to prepare hem to face the competitive forces on the European Single Market.

Romania's preparation for accession intensified with the finish of the restructuring and privatization process of the big state owned companies and the cease of granting

ststate aid to the steel sector beginning with the 1 of January 2005.

The results of this intense preparation for integration in the Single Market did not delay to appear. Thus, the year 2005 is remarkable from two perspectives: National state aid diminution, both as absolute value and weight in GDP, and state aid targeted towards horizontal objectives less susceptible to distort competition ant to affect the trade between Romania and the Member state, perspectives that have been also kept in 2006.

Romania's progress in this field is due, on the one hand,

*

to being conscience of the importance of observing the European game rules and, on the other hand, to aligning to the Lisbon strategy objectives and to the positive answer to the continuous calls of the European union Council to “less and better targeted state aid”.

53

INTRODUCERE

1. Ce este abuzul de poziþie dominantã?

•

•

•

Reglementãrile din domeniul protecþiei concurenþeii n c r i m i n e a z ã , î n a n u m i t e c i r c u m s t a n þ e , comportamentul agenþilor economici care exploateazã în mod abuziv poziþia dominantã pe care o deþin pe piaþã. Interdicþia este prevãzutã expres atâ în art. 82 din Tratatul de instituire a Comunitãþii Europene (în

80continuare Tratat) cât ºi în art. 6 din Legea concurenþei nr.21/1996, republicatã. Practic, art.6 din Legea concurenþei transpune, la nivel naþional, interdicþia prevazutã în art.82 din Tratat. În acelasi timp, începând cu data de 1 ianuarie 2007 Consiliul Concurenþei a dobândit competenþa de a aplica direct regulile comunitare în materie de concurenþã.

Având în vedere diversitatea formelor pe care le poate îmbrãca aceastã practicã anticoncurenþialã, legislaþia din domeniul concurenþei furnizeazã doar o listã exemplificativã de comportamente prin care se poate materializa abuzul de poziþie dominantã:

impunerea, în mod direct sau indirect, a unor preþuri inechitabile de vânzare sau cumpãrare ori a altor condiþii comerciale inechitabile;

limitarea producþiei, distribuþiei sau a dezvoltãrii tehnologice în detrimentul consumatorilor;

aplicarea unor condiþii inegale la tranzacþii echivalente în relaþiile cu partenerii comerciali, provocând în acest fel un dezavantaj în poziþia concurenþialã a unora dintre aceºtia;

t

•

2. Deþinerea unei poziþii dominante pe piaþã

condiþionarea încheierii unor contracte de acceptarea, de cãtre parteneri, a unor clauze stipulând prestaþii suplimentare care, prin natura lor sau conform uzanþelor comerciale, nu au legãturã cu obiectul acestor contracte.

Simpla deþinere a unei poziþii dominante nu este consideratã o faptã anticoncurenþialã ºi deci nu este interzisã. Pentru a putea vorbi de un abuz de poziþie dominantã, trebuie întrunite, cumulativ, urmãtoarele elemente:1) agentul economic deþine o poziþie dominantã pe piaþã ºi 2) agentul economic abuzeazã de poziþia sa dominantã.

Conceptul de poziþie dominantã a fost definit de Curtea Europeanã de Justiþie în cazul United Brands v. Commission ca „o poziþie de putere economicã de care se bucurã un agent economic ºi care îi permite sã afecteze concurenþa de pe o piaþã relevantã prin capacitatea pe care o are de a se comporta independent de concurenþii ºi cumpãrãtorii sai ºi, în cele din urmã,

81faþã de consumatorii finali ai produsului respectiv.”

Pentru a vorbi de dominanþã, trebuie ca agentul economic în cauzã sã deþinã o putere de piaþã substanþialã. Puterea de piaþã se reflectã in posibilitatea de a stabili sau influenþa preþurile, producþia, inovaþia, diversitatea, calitatea bunurilor/serviciilor sau alþi parametri ai concurenþei pe piaþã pentru o perioadã de timp semnificativã. Puterea de piaþã apare atunci când o companie nu se confruntã cu suficientã presiune concurenþialã.

54

79 Inspector de concurenþã, Direcþia Servicii.80 Tratatul de la Roma, instituind Comunitatea Europeanã, astfel cum a fost consolidat prin Tratatul de la Amsterdam.81 Cazul 27/76 United Brands Co and United Brands Continental v. Commission.

Rezumat

Agenþii economici aflaþi în poziþie dominantã au o responsabilitate specialã de a nu adopta comportamente care sã distorsioneze concurenþa pe piaþã. Obiectivul acestui articol este acela de a indica o serie de factori relevanþi pentru a determina dacã un anumit comportament al agenþilor economici poate fi considerat ca abuziv ºi sancþionat ca atare.

Cuvinte cheie: poziþie dominantã, putere de piaþã, concurenþã, abuz.

ABUZUL DE POZIÞIE DOMINANTÃ- reglementare ºi jurisprudenþã europeanã -

79Anca ATOMI

ABUZUL DE POZIÞIE DOMINANTÃ- reglementare ºi jurisprudenþã europeanã -

79Anca ATOMI

INTRODUCTION

1.What is an abuse of the dominant position?

•

•

•

•

84The EC Treaty and the Competition Law no.21/1996, republished, both prohibit, in certain circumstances, conduct by one or more undertakings which amounts to an abuse of a dominant position. The prohibitions are set out in Article 82 of the EC Treaty and Article 6 of the Romanian Competition Law Act. At the same time,

stsince 1 of January 2007, the Competition Council can apply directly the european competition rules.

The European competition provisions provide only an example list of behaviour that can constitute an abuse of the dominant position:

directly or indirectly imposing unfair purchase or selling prices or unfair trading conditions;

limiting production, markets or technical development to the prejudice of consumers;

applying dissimilar conditions to equivalent transactions with other trading parties, thereby placing them at a competitive disadvantage;

making the conclusion of contracts subject to acceptance by the other parties of supplementary

obligations which, by their nature or according to commercial usage, have no connection with the subject of such contracts.

The fact that an undertaking has a dominant position does not in itself constitute an infringement of the European competition rules. There are two tests common to assessing whether the prohibition applies: 1) whether an undertaking is dominant and2) if it is whether it is abusing that dominant position.

In the case of United Brands v. Commission, the European Court of Justice (ECJ) has defined a dominant market position as:“...a position of economic strength enjoyed by an undertaking which enables it to prevent effective competition being maintained on the relevant market by affording it the power to behave to an appreciable extent independently of its competitors, customers and

85ultimately of its consumers.”

An undertaking will not be dominant unless it has substantial market power. Market power is the power to influence market prices, output, innovation, variety or quality of goods/ services or other parameters of competition during an important period of time. Market power arises where an undertaking does not face sufficiently strong competitive pressure.

2.1. Holding a dominant position

55

82 Competition Inspector, Services Directorate;83 Translated into English by Anca Atomi;84 The Treaty establishing the European Community.85 Case 27/76 United Brands Co and United Brands Continental v. Commission

83Abstract

Although having a dominant position is not illegal as such, an undertaking occupying such a position has a special responsibility for his behavior, which should not worsen competitive conditions in the market. The objective of this article is to indicate some of the factors which the competition authorities consider that are relevant in determining whether a certain conduct of the undertakings may be regarded and sanctioned as abusive.

Keywords: dominant position, market power, competition, abuse

ABUSE OF A DOMINANT POSITION- European regulation and case law -

82Anca ATOMI

ABUSE OF A DOMINANT POSITION- European regulation and case law -

82Anca ATOMI

Un agent economic care poate sã creascã preþurile deasupra nivelului competitiv, pentru o perioadã semnificativã de timp, sã reducã productia sau calitatea produselor sub nivelurile competitive, deþine o putere de piaþã substanþialã ºi are capacitatea de a acþiona, într-o mãsurã considerabilã, în mod independent faþã de concurenþii sãi, clienþi ºi consumatori finali.

Pentru a analiza dacã un agent economic deþine o poziþie dominantã pe piaþã, se are în vedere dacã acesta se confruntã cu constrângeri în raport cu posibilitatea de a se comporta independent pe piaþã. Cele mai importante constrângeri sunt determinate de concurenþa actualã ºi de cea potenþialã. In evaluarea poziþiei dominante pe o anumitã piaþã, pot avea relevanþã ºi alþi factori precum existenta unor cumpãrãtori puternici sau a unor reglementãri.

Concurenþa existentã pe piaþã vizeazã presiunile concurenþiale exercitate de cãtre agenþii economici care se aflã deja pe piaþa relevantã ºi cãtre care s-ar putea îndrepta consumatorii dacã agentul economic aflat in poziþie dominantã aplicã preþuri peste nivelul competitiv. Cotele deþinute pe piaþa relevantã de cãtre competitori pot oferi indicii privind presiunea concurenþialã cãreia trebuie sã-i facã faþã un agent economic.

Cota de piaþã a unui agent economic este un factor important în evaluarea dominanþei, dar nu este suficientã, prin ea însãºi, pentru a determina daca respectivul agent economic se aflã în poziþie dominantã pe piaþã. Este necesar sã se þinã seama ºi de poziþia deþinutã de concurenþi, precum ºi de modul cum au evoluat de-a lungul timpului cotele de piaþã ale acestora. Atunci când un agent economic are o cotã de piaþã ridicatã pe o perioadã îndelungata de timp, iar concurenþii au o poziþie slabã pe piaþã, este foarte posibil ca respectivul agent economic sã se afle în poziþie dominantã.

In cazul United Brands v. Commission, Curtea Europeanã de Justiþie a considerat cã o cotã de piaþã de 40- 45% este suficientã pentru a stabili poziþia dominantã a companiei pe piaþa bananelor. Totodata, se considerã cã este puþin probabil ca un agent economic cu o cotã de piaþã mai micã de 40% sã deþinã o poziþie dominantã, cu excepþia cazurilor când se identificã alte elemente relevante care furnizeaza agrumente solide in sensul existentei unei pozitii dominante (de ex. pozitia slabã pe piaþã a concurenþilor, bariere ridicate la intrarea pe acea piaþã).

În cazul Akzo Chemie BV v. Commission, Curtea Europeanã a precizat cã dominanþa se poate prezuma, în absenþa unor alte elemente care sã probeze contrariul, dacã agentul economic deþine o perioadã îndelungatã o cotã de piaþã mai mare de 50%.

Deþinerea unei cote mari de piaþã pe o perioadã îndelungatã de timp, în afara unor situatii cu totul excepþionale, indicã existenþa unei poziþii dominante. Aceastã situaþie oferã agentului economic respectiv libertatea de a acþiona fãrã a þine seama de concurenþi, iar aceasta este o caracteristicã a poziþiei dominante.

În acelaºi timp, în cazul Hoffmann - La Roche Curtea nu a reþinut existenþa unei poziþii dominante pe piaþa vitaminei B3- unde La Roche deþinea o cotã de piaþã de aproximativ 43%. Curtea a considerat cã, pentru aceastã piaþã, Comisia Europeanã nu a demonstrat existenþa ºi a altor elemente care sã susþinã concluzia cã agentul economic în cauzã se afla în poziþie dominantã.

Aºadar, importanþa cotei de piaþã, ca element folosit pentru a proba existenþa unei poziþii dominante, variazã în funcþie de structura pieþei (în special în raport cu producþia, cu cererea ºi oferta de pe piaþã).

Concurenþa potenþialã se referã la posibilitatea ca agenþii economici sã intre pe piaþa relevantã ºi sã obþinã cote de piaþã în dauna agentului economic care se presupune cã se aflã în poziþie dominantã. Puterea concurenþei potenþiale este determinatã de barierele la intrarea pe piaþa respectivã.

Astfel, chiar dacã un agent economic detine o cotã importantã de piaþã, poziþia sa pe piaþã poate fi fragilã, datoritã posibilitãþii altor agenþi economici de a intra relativ usor pe piaþa în cauzã. Abordarea Curtii Europene de Justiþie în acest sens este ilustratã ºi în cazul Hoffmann - La Roche. Fragmentul pezentat în cele ce urmeazã indicã elementele pe care Curtea le-a avut în vedere pentru stabilirea poziþiei dominante: “pe de altã parte, relaþia dintre cotele de piaþã ale agentului economic în cauzã ºi ale concurenþilor sãi, în special acelea ale celor mai importanþi concurenþi, avantajul tehnologic de care beneficiazã un agent economic faþã de concurenþii sãi, existenþa unei reþele foarte dezvoltate de vânzãri ºi absenþa concurenþei potenþiale sunt factori relevanþi; primul deoarece permite evaluarea puterii concurenþiale a agentului economic în discuþie, al doilea ºi al treilea deoarece reprezintã avantaje comerciale, iar cel de-al patrulea deoarece el este consecinþa existenþei unor obstacole care limiteazã accesul pe piaþã pentru noi concurenþi.”

Curtea Europeanã de Justiþie a definit termenul de “abuz” ca fiind: “un concept obiectiv referitor la comportamentul unui agent economic aflat într-o poziþie dominantã ce îi permite sã influenþeze structura pieþei pe care gradul de concurenþã este redus ca urmare a prezenþei agentului economic în cauzã ºi care, recurgând la alte metode decât cele care condiþioneazã

3. Conceptul de abuz

56

In assessing whether an undertaking is dominant, we have to consider existing competition and potential competition. Other factors, such as the countervailing influence of powerful buyers or regulation are sometimes relevant as well.

Existing competition on the market refers to competition from undertakings already in the relevant market, to whom consumers might switch if the alleged dominant undertaking sustained prices above competitive levels. The market shares of competitors in the relevant market are one measure of the competitive constraint from existing competitors.

An undertaking's market share is an important factor in assessing dominance but does not, on its own, determine whether an undertaking is dominant. It is also necessary to consider the position of other undertakings operating in the same market and how market shares have changed over time. An undertaking is more likely to be dominant if its competitors enjoy relatively weak positions or if it has enjoyed a high and stable market share.

In the case of United Brands v. Commission the ECJ considered United Brands' 40-45% of the market as sufficient to establish dominance in the banana market although features of that very market also support that dominance. It is unlikely that an undertaking will be individually dominant if its share of the relevant market is below 40 per cent, although dominance could be established below that figure if other relevant factors (such as the weak position of competitors in that market and high entry barriers) provided strong evidence of dominance.

In the case of Akzo Chemie BV v. Commission the ECJ has stated that dominance can be presumed in the absence of evidence to the contrary if an undertaking has a market share persistently above 50 per cent. Save in exceptional circumstances, very large shares in the market maintained over a prolonged period of time indicate the existence of the dominant position. They create a freedom of action for the entrepreneurs they are related to regardless of their competitors, which is one of the basic features of the dominant position.

In another case, Hoffman - La Roche, the ECJ annulled the decision of the Commission which stated the existence of the dominant position in the market of B3 vitamins while the entrepreneur who was reprimanded had a market share amounting to ca. 43%. This was because the Commission did not prove that there were other factors sustaining the conclusion that the entrepreneur had dominance.

A substantial market share as evidence of the existence of a dominant position is not a constant factor and its importance varies from market to market according to the structure of the market (especially as far as production, supply and demand are concerned).

Potential competition refers to the possibility that undertakings would enter the relevant market and gain market share at the expense of an alleged dominant undertaking that sustained prices above competitive levels. The strength of potential competition is affected by barriers to entry.

Thus, even if an undertaking has a high market share, his position can be very fragile because of the possibilities of new entrants on to the market.

The ECJ approach considering factors other than the value of the market share is well illustrated in the case of Hoffmann - La Roche. The fragment of the sentence cited below shows those circumstances that the ECJ considered material when ascertaining the potential dominance: ”on the other hand the relationship between the market shares of the undertaking concerned and of its competitors, especially those of the next largest, the technological lead of an undertaking over its competitors, the existence of a highly developed sales network and the absence of potential competition are relevant factors, the first because it enables the competitive strength of the undertaking in question to be assessed, the second and the third because they present in themselves technical and commercial advantages and the fourth because it is the consequence of the existence of obstacles preventing new competitors from having access to the market”.

The European Court of Justice defined the abuse as “an objective concept relating to the behaviour of an undertaking in a dominant position which is such as to influence the structure of a market where, as a result of the very presence of the undertaking in question, the degree of competition is weakened and which, through recourse to methods different from those which condition normal competition in products or services on the basis of the transactions of commercial operators, has the effect of hindering the maintenance of the degree of competition still existing in the market or the growth of

86that competition”.

Abusive conduct generally falls into one or both of the following categories:

3. The concept of abuse

57

86 Case 85/76 Hoffmann-La Roche.

concurenþa normalã, are ca efect împiedicarea menþinerii gradului de concurenþã existent pe piaþã sau

87împiedicarea creºterii concurenþei .”

Comportamentele abuzive pot fi grupate, în linii mari, în urmãtoarele categorii:

abuz de exploatare (de ex.: discriminare prin preþ, preþ excesiv);

abuz de excludere – prin care se înlãturã ori se diminueazã presiunile concurenþiale exercitate de competitori sau prin care se stabilesc ori se consolideazã barierele la intrarea pe piaþã (descurajând concurenþa potenþialã).

Dupã cum am arãtat mai sus, simplul fapt cã un agent economic are poziþie dominantã pe piaþã nu este interzis. Prin urmare, este esenþial sã se stabileascã ce anume se înþelege prin “abuz”. În analiza unui comportament potenþial abuziv trebuie sã avem în vedere mai multe aspecte.

În primul rând trebuie sã se stabileascã ce anume se urmãreºte prin incriminarea comportamentului abuziv – protejarea consumatorilor, a concurenþilor sau a ambelor categorii. Trebuie precizat cã interesele celor

•

•

douã grupuri nu coincid întotdeauna. Mai mult, comportamentul unui agent economic aflat în poziþie dominantã, deºi dãunãtor pentru concurenþi poate fi avantajos pentru consumatori.

În al doilea rând, deºi poziþia dominantã nu este ilegalã per se, agentul economic care deþine aceastã poziþie are o responsabilitate specialã de a nu adopta comportamente care sã inrautaþeascã condiþiile concurenþiale de pe piaþã. Se pune astfel problema legitimitãþii comportamentului agentului dominant pe piaþã (identificarea mãsurilor justificate obiectiv, pe un interes comercial legitim se realizeazã în funcþie de circumstanþele specifice fiecãrui caz în parte).

în al treilea rând, abuzul vizeazã un anumit comportament de pe piaþã. Astfel, trebuie sã se acorde atenþie în a distinge acþiunile ilegale de cele de aplicare a unei strategii normale, legitime de marketing. De asemenea, trebuie sã luãm în considerare faptul cã abuzul de poziþie dominantã pe o anumitã piaþã poate fi sancþionat datoritã efectelor pe care le are respectivul comportament abuziv pe alte pieþe, în special atunci când întreprinderea aflatã în poziþie dominantã pe o anumitã piaþã controleazã accesul la o altã piaþã.

58

87 Cazul 85/76 Hoffmann-La Roche.

•

•

conduct which exploits customers or suppliers (for example, excessively high prices), or

conduct which is exclusionary behaviour, because it removes or weakens competition from existing competitors, establishes or strengthens entry barriers (removing or weakening potential competition)

As mentioned above, the mere fact that someone has the dominant position is not prohibited. Because of this, it is vital to define precisely what should be understood as 'abuse'. When checking whether some behavior constitutes 'abuse' we have to take into account several issues.

Although having a dominant position is not illegal as such, an undertaking occupying such a position has a special responsibility for his behavior, which should not worsen competitive conditions in the market. It requires a determination of what conduct can legitimately be carried out by a dominant undertaking (the practical application of such a differentiation is difficult and should always depend on the detailed analysis of the circumstances of a specific case).

The problem of 'abuse' always refers to specific market behavior. One should be able to distinguish illegal actions from normal market strategy. We also have to take into account that an abuse of a dominant position in one market can be sanctioned due to the effects of that abuse in other markets, in particular, when the undertaking occupying the dominant position in a particular market controls access to another market.In conclusion, having a dominant position is not anticompetitive in itself. That could be the result of an efficient economic activity. An undertaking having a dominant position may be tempted to use it in order to increase its incomes and to consolidate its market position, using practices different from those normally adopted in the course of competition in the market, with the effect of restricting the degree of competition which it faces, or of exploiting its market position unjustifiably. Conduct which amounts to the abuse of a dominant position is prohibited and the undertaking or undertakings involved may be subject to a financial penalty of up to 10 per cent of the worldwide turnover.

59

Unit Parcel Services (denumitã în continuare UPS) este o companie privatã americanã cu sediul în Atlanta, Georgia. Aceastã companie este unul din principalii concurenþi ai Deutsche Post AG, în ceea ce priveºte prestarea de servicii de coletãrie poºtalã între diferite firme. De asemenea, UPS asigurã ºi servicii de comandare prin poºtã a coletelor poºtale, servicii derulate fie numai între diferiþi parteneri de afaceri, dar ºi între firme ºi beneficiarii serviciilor acestora.

Deutsche Post AG este o companie publicã, succesoare din 1995 a societãþii Deutsche Bundespost Postdienst, care, din punct de vedere legal, a reprezentat o componentã a Fondului Federal.

În aplicarea articolului 3 al Regulamentului nr.17, în iulie 1994, UPS a înaintat o plângere împotriva DPAG, acuzând-o cã utilizeazã veniturile din activitatea de monopol a trimiterilor de scrisori poºtale, pentru a finanþa o strategie de prestare sub costuri a serviciilor de coletãrie, care sunt, de altfel, deschise liberei concurenþe. Fãrã subvenþiile încruciºate din aria rezervatã, DPAG nu ar fi putut finanþa prestarea serviciilor de coletãrie sub costuri pe orice perioadã de timp. De aceea, UPS a solicitat interzicerea prestãrii acestor servicii sub costuri ºi o separare structuralã a a ariei rezervate ºi a serviciilor de coletãrie, deschise concurenþei.

În analiza cazului, Comisia Europeanã a reþinut urmãtoarele aspecte:Serviciile de coletãrie nu fac subiectul unor drepturi exclusive în Germania. Începând cu anul 1976, existã

concurenþi care asigurã astfel de servicii, în special în relaþia dintre firme.

Din motive de caracteristici, costuri, utilizãri, serviciile de coletãrie comandate prin poºtã formeazã o singurã piaþã relevantã a produsului. Serviciile de coletãrie comandate prin poºtã nu sunt procesate printr-un sistem de distribuþie, dar sunt colectate de DPAG direct de la clienþi. Mai mult decât atât, DPAG oferã preþuri speciale clienþilor care folosesc acest serviciu, care nu utilizeazã un sistem poºtal centralizat pentru propriile colete ºi trimiteri poºtale.

De asemenea, trebuie fãcutã o distincþie între serviciile de coletãrie comandate prin poºtã pentru transmiterile interne ºi serviciile similare pentru strãinãtate. Astfel, serviciile interne sunt asigurate în întregime de DPAG prin propria infrastructurã. Nu existã o cooperare între diferiþii furnizori ai unor astfel de servicii ai altor state membre ºi de aceea nu existã nici o interacþiune.

Piaþa relevantã geograficã în domeniul serviciilor de coletãrie comandate prin poºtã o reprezintã piaþa Germaniei. Toate serviciile furnizate de cãtre DPAG pe piaþa relevantã a produsului sunt asigurate în Germania, utilizând reþeaua naþionalã de distribuþie a coletelor poºtale. Curtea de Justiþie a reþinut în mod constant cã teritoriul unui stat membru reprezintã o parte substanþialã a pieþei comune în sensul art.82 din Tratatul CE.

a) produse relevante ºi piaþa geograficã

60

88 Inspector de concurenþã, Direcþia Cercetare-Sinteze.

Rezumat

O problemã deosebitã, vizavi de legislaþia din domeniul concurenþei, în cazul unei întreprinderi care deþine poziþie dominantã pe piaþã în furnizarea/prestarea unui bun/serviciu, o constituie evaluarea acordãrii de discounturi de fidelitate clienþilor. În acest sens, prezentul material se doreºte o sintezã a unui caz mult discutat la nivelul Comisiei Europene, respectiv procedura declanºatã în baza art. 82 din Tratatul CE în cazul Deutsche Post AG.

Cuvinte cheie: discounturi de fidelitate, subvenþii încruciºate, piaþã geograficã, abuz de poziþie dominantã, amenzi.

DISCOUNTURILE DE FIDELITATE ªI ABUZUL DE POZIÞIE DOMINANTÃ

- un studiu de caz -

88Carmen BUCUR

DISCOUNTURILE DE FIDELITATE ªI ABUZUL DE POZIÞIE DOMINANTÃ

- un studiu de caz -

88Carmen BUCUR

DISCOUNTURILE DE FIDELITATE ªI ABUZUL DE POZIÞIE DOMINANTÃ

- un studiu de caz -

88Carmen BUCUR

DISCOUNTURILE DE FIDELITATE ªI ABUZUL DE POZIÞIE DOMINANTÃ

- un studiu de caz -

88Carmen BUCUR

United Parcel Services (hereinafter referred to as UPS) is a private American company having its headquarters in Atlanta, Georgia. This companyy is one of the main competitors of Deutsche Post AG in respect of “business-to-business" or "B-to-B" parcel services. UPS also provides some mail-order parcel services, the "business-to-consumer" or "B-to-C" parcel services.

Deutsche Post AG (DPAG) is a public limited company that succeeded in 1995 to Deutsche Bundespost Postdienst, which legally was a section of a special Federal fund.

According to Article 3 of Regulation No 17, in July 1994, UPS lodged a complaint against DPAG accusing this of using revenue from its profitable letter-post monopoly to finance a strategy of below-cost selling in parcel services, which are open to competition. Without the cross-subsidies from the reserved area, DPAG would not have been able to finance below-cost selling there for any length of time. Consequently, UPS requested a prohibition of sales below cost and the structural separation of the reserved area and the parcel services open to competition.

After analysing the case, the European Commission maintained the following: Parcel services are not the subject of exclusive rights in Germany. Since 1976 there have been many

competitors who have been supplying parcel services, mainly B-to-B services.

By reason of their characteristics, costs and uses, mail-order parcel services form one relevant product market. Mail-order parcels are not processed through the postal counter system but are collected by DPAG directly at the customers' premises. Furthermore, DPAG offers special prices to mail-order customers, who do not use the postal counter system for their parcel and catalogue deliveries.

A distinction has to be drawn between mail-order parcels for domestic delivery and similar parcels for delivery abroad. Thus, domestic parcels are carried entirely by DPAG's own infrastructure. There is no cooperation with providers of the same service from other Member States, so there are no interfaces.

The relevant geographic market in mail-order parcel services is Germany. All the services provided by DPAG on the relevant product market are provided in Germany, using the nation-wide parcel infrastructure. The Court of Justice has consistently held that the territory of a Member State may constitute a "substantial part" of the common market within the meaning of Article 82 of the EC Treaty.

a) relevant product and geographic market

61

89 Competition inspector within the Research and Syntheses Directorate, Competition Council;90 Translated into English by Georgeta Gavriloiu.

90Abstract

In case of an undertaking holding a dominant position on the market of delivering a certain good or service it is, in the context of competition law, the assessment of the fidelity discounts offered to clients. To this end, this article is a syntheses of a case very debated at the level of the European Commission, that is the procedure for the infringement of Article 82 of the EC Treaty by Deutsche Post AG.

Keywords: fidelity discounts, cross-subsidies, geographic market, abuse of dominant position, fines.

FIDELITY REBATES AND ABUSE OF DOMINANT POSITION -a case study -

89Carmen BUCUR

FIDELITY REBATES AND ABUSE OF DOMINANT POSITION -a case study -

89Carmen BUCUR

FIDELITY REBATES AND ABUSE OF DOMINANT POSITION -a case study -

89Carmen BUCUR

FIDELITY REBATES AND ABUSE OF DOMINANT POSITION -a case study -

89Carmen BUCUR

b) poziþia dominantã

•

•

•

c) abuzul de poziþie dominantã

•

•

•

DPAG este singurul furnizor semnificativ din Germania de servicii naþionale de coletãrie ºi servicii de transmiteri poºtale care îndeplineºte cerinþele specifice ale comerþului privind comenzile prin poºtã. Poziþia dominantã a DPAG rezultã din urmãtoarele:

ponderea volumului serviciilor DPAG în totalul pieþei germane a serviciilor de coletãrie comandate prin poºtã a fost stabilitã pe baza informaþiilor deþinute pentru perioada 1990-1999 ºi s-a cifrat la 85%. Diferenþa de 15 procente a fost acoperitã de diferiþi operatori regionali;

crearea unei infrastructuri alternative care sã asigure derularea comerþului cu asfel de servicii necesitã crearea unui sistem interconectat între ºi în afara centrelor de plecare ºi punctele beneficiare asociate. Aceasta implicã, în opinia experþilor DPAG, costuri cosiderabile. Realizarea de investiþii în crearea unei infrastructuri naþionale care sã permitã trimiteri poºtale zilnice poate fi profitabilã numai când masa criticã a 100 mil. colete poºtale pe an este depãºitã;

DPAG are posibilitatea subvenþionãrii încruciºate a activitãþilor deschise concurenþei, ceea ce nu este posibil pentru ceilalþi competitori. Tocmai de aceea, aria rezervatã este consideratã o sursã de subvenþionare încruciºatã. Cel puþin pânã la finele anului 2002, monopolul legal a condus la excluderea concurenþilor din cele mai multe trimiteri poºtale de scrisori de pânã la 200 g.

Dupã cum s-a reþinut în cazul Hoffman – La Roche, o întreprindere care se aflã în poziþie dominantã pe piaþã, nu poate încheia o înþelegere cu un client, chiar dacã acesta promite sã obþinã toate sau cele mai importante produse exclusiv de la societatea dominantã pe piaþã. În acest caz, Curtea de Justiþie a fãcut distincþie între discounturile de fidelitate ºi discounturile de cantitate:

discountul de cantitate este legat exclusiv de volumul de mãrfuri cumpãrate de la producãtorul implicat. Acesta este calculat pe baza cantitãþilor stabilite obiectiv ºi aplicabile tuturor posibililor cumpãrãtori;

discountul de fidelitate este legat nu de o cantitate specificatã, ci de cerinþele consumatorilor sau de proporþia acestora. Reducerea este acordatã în schimbul exclusivitãþii în satisfacerea cererii;

chiar ºi când discountul de fidelitate este legat de o cantitate specificã, acesta este acordat pe o anumitã bazã ºi nu pe cantitate, dar evaluarea cantitãþii reprezintã o estimare a capacitãþii de absorbþie prezumate pentru fiecare consumator, discountul rãmânând legat nu de cea mai mare cantitate posibilã a fi achiziþionatã ci de cel mai mare procent posibil de solicitãri.

Acordurile încheiate de DPAG începând din 1974 în domeniul serviciilor de transmitere a coletelor ºi conþinute de contractele standard reprezintã discounturi de fidelitate în sensul hotãrârii din cazul Hofmann-La Roche, cum ar fi de exemplu:

contractele de cooperare din 19 decembrie 1974, 3 august 1984, 13 februarie 1987 ºi 16 aprilie 1987 conþin prevederi conform cãrora o firmã este obligatã sã încredinþeze toate coletele nevoluminoase cu greutãþi de pânã la 10 kg sau 20 kg societãþii DPAG. Contractele cuprind o clauzã care obligã cumpãrãtorii sã procure toate serviciile de coletãrie de pânã la 10kg sau 20kg exclusiv de la DPAG;

contractul de cooperare din 25 iunie 2005 cuprinde o clauzã conform cãreia este stipulat acordarea unui preþ special cu condiþia ca respectivul client sã-ºi transfere cãtre DPAG pentru anul urmãtor, în afara trimiterilor prin aceastã societate, ºi pe cele pe care le-a utilizat printr-o firmã concurentã a DPAG;

alte noi patru contracte de cooperare încheiate în noiembrie 1997 conþin o prevedere legatã nu de o anumitã cantitate ci exclusiv de cerinþele clienþilor implicaþi ºi care permite acordarea de discounturi pentru utilizarea serviciilor exclusiv de la DPAG;

contractul din 28 septembrie 1998 prevedea un preþ redus/item dependent de transferul întregului volum de colete de mari dimensiuni.

Preþurile de ruinare apar când o firmã dominantã vinde/presteazã un serviciu sub costuri cu scopul de eliminare a concurenþei sau împiedicãrii intrãrii pe piaþã, ceea ce conduce la creºterea puterii pe piaþã a acesteia. Asemenea preþuri nejustificabil de mici încalcã art.82 al Tratatului EC. Conform jurisprudenþei Curþii Europene de Justiþie, vânzarea sub costurile medii variabile trebuie sã fie consideratã abuzivã. Acest principiu a fost stabilit în cazul AKZO, unde Curtea a definit costurile medii variabile ca fiind „ costurile care variazã în funcþie de cantitatea produsã”. În stabilirea costurilor care depind de cantitatea produsã, distincþia între costurile fixe comune ºi costurile atribuibile unui serviciu specific stabilite a fost reþinutã în favoarea DPAG. Fiind însãrcinatã cu prestarea unui serviciu universal, numai costurile suplimentare de asigurare a unui serviciu variazã odatã cu cantitatea produsã.

Pe baza relaþiei între costurile de menþinere a capacitãþii ºi costurile în creºtere de asigurare a unui anumit serviciu, pot fi fãcute urmãtoarele afirmaþii despre activitãþile DPAG: în perioada 1990-1995, veniturile DPAG din serviciile de coletãrie comandate prin poºtã s-au situat sub costurile în creºtere ale furnizãrii acestor servicii. Aceasta înseamnã cã fiecare vânzare a DPAG în

•

•

•

•

d) preþuri de ruinare

62

b) dominant position

•

•

•

c) abuse of dominant position

DPAG is the only significant provider in Germany of nation-wide parcel and catalogue delivery services which meet the specific requirements of the mail-order trade. DPAG's dominant position results from:

DPAG's volume share of the German mail-order parcel services market was stable throughout the period for which figures are available (1990 to 1999), at over 85 %. The remaining 10 to 15 % of the volume was accounted for by regional operators;

the creation of an alternative infrastructure for the mail-order trade would require the setting-up of a system of interconnected inward and outward freight centres and associated delivery points. This represents, including in the opinion of the DPAG expert, considerable costs. Investment in setting up a countrywide infrastructure allowing daily deliveries becomes profitable only when the "critical mass" of some 100 million parcels a year is exceeded;

DPAG has the possibility of cross-subsidising activities subject to competition which are not available to competitors. The reserved area is therefore a likely source of cross-subsidisation. At least until the end of 2002, the legal monopoly will result in competitors being excluded from most of the conveyance of letters up to 200 g.

As was held in Hoffmann-La Roche, an undertaking which is in a dominant position on a market may not conclude an agreement with a customer whereby that customer promises to obtain all or most of its requirements of a product exclusively from the dominant undertaking(56). In Hoffmann-La Roche, the Court of Justice drew the following distinction between "fidelity rebates" and "quantity rebates":- the quantity rebate is linked exclusively to the volume of purchases from the producer concerned. It is calculated on the basis of quantities fixed objectively and applicable to all possible purchasers,- the fidelity rebate is linked, not to a specific quantity, but to the customer's requirements or a large proportion thereof. The reduction is granted "in return" for the exclusivity in satisfying the demand,- even where the fidelity rebate is linked to a specific quantity, it is given on the basis, not of that quantity, but of the assumption that the quantity represents an estimate of each customer's presumed capacity of absorption, the rebate being linked, not to the largest possible quantity, but to the largest possible percentage of the requirements.

The arrangements agreed by DPAG since 1974 in the parcel delivery field and contained in the standard-form contracts described above are fidelity rebates within the meaning of the judgment in Hoffmann-La Roche:

the cooperation contracts of 19 December 1974, 3 August 1984, 13 February 1987 and 16 April 1987 contained provisions whereby a firm is obliged to entrust all non-bulky parcels weighing up to 10 or 20 kg to DPAG. The contracts thus contained a clause which obliges the customer to purchase all parcel services up to 10 or 20 kg exclusively from DPAG.

the cooperation contract of 25 June 1995 contained a provision whereby the special price stipulated therein is dependent on the customer transferring the following year to DPAG the quantity it dispatched the previous year via a competitor in addition to the quantity already dispatched via DPAG.

the four new cooperation contracts concluded since November 1997 contain a provision which is linked, not to a specific quantity, but exclusively to the requirements of the customer concerned, and which grants the discount "in return" for the exclusive purchase of services from DPAG.

the contract of 28 September 1998 made the reduced price per item dependent on the transfer of the entire volume of heavy Infopost parcels.

Predatory pricing occurs where a dominant firm sells a service below cost with the intention of eliminating competitors or deterring entry, enabling it to further increase its market power. Such unjustifiably low prices infringe Article 82 of the EC Treaty According to the case-law of the European Court of Justice, pricing below average variable costs must be regarded as abusive. This principle was established in AKZO, where the Court defined average variable costs as "costs which vary depending on the quantities produced". In determining which costs vary depending on the quantities produced, the division between common fixed costs and costs attributable to a specific service set forth earlier must be borne in mind in DPAG' s favour. Given the public universal service obligation, only the additional costs of providing a particular service vary with volume produced.

On the basis of relationship between the costs of maintaining capacity and the incremental costs of providing a particular service, the following may be said about DPAG's activities: in the period 1990 to 1995 DPAG's revenue from mail-order parcels was below the incremental costs of providing this specific service. This means that in the above mentioned period every sale by

•

•

•

•

d) predatory pricing

63

perioada mai sus menþionatã a reprezentat o pierdere care cuprinde toate costurile de menþinere a capacitãþii ºi cel puþin o parte din costurile suplimentare ale asigurãrii serviciului. În asemenea circumstanþe, fiecare vânzare suplimentarã nu numai cã contribuie la pierderea a cel puþin o parte din costurile suplimentare, dar nu are nici o contribuþie în vederea asigurãrii costurilor de menþinere a capacitãþii. Pe termen mediu, o astfel de politicã de preþuri nu este în interesul economic al transportatorilor. Aºa cã, DPAG nu a avut nici un interes economic în oferirea unor astfel de servicii pe termen mediu. DPAG putea creºte rezultatul sãu global fie prin creºterea preþurilor pentru a acoperi costurile suplimentare de asigurare a serviciului sau – când nu este cerere pentru acest serviciu la un preþ ridicat – sã întrerupã asigurarea serviciului, pentru cã veniturile obþinute din reglementãrile proprii sunt sub costurile suplimentare induse de furnizarea serviciului. Cu toate acestea, DPAG, prin menþinerea pe aceastã piaþã, fãrã nici îmbunãtãþire previzibilã a veniturilor, a restricþionat activitatea concurenþilor, care se aflau în situaþia de a furniza serviciile la preþuri care se acopere costurile.

Contrar celor susþinute de DPAG, toate discounturile de fidelitate au efect asupra oportunitãþilor pe care alþi furnizori de servicii de coletãrie comandate prin poºtã le-ar avea ºi ar putea concura în asigurarea acestora. O intrare de succes pe piaþa coletelor poºtale comandate prin poºtã necesitã existenþa unei mase critice de activitate (cca.100 mil. colete sau trimiteri) ºi deci un volum mare de colete, ca rezultat al cooperãrii dintre cel puþin doi parteneri din domeniu. Prin acordarea de discounturi de fidelitate celor mai mari parteneri, DPAG în mod deliberat a împiedicat concurenþii sã atingã masa criticã a cca. 100 mil. în cifra de afaceri anualã. Aceastã politicã de acordare a discounturilor a constituit un factor decisiv în asigurarea faptului cã discounturile de fidelitate menþin o structurã a ofertei ineficientã întrucât:

•resursele economice au fost risipite de o asemenea manierã încât furnizorul dominant nu a acoperit costurile în creºtere de furnizare a serviciului ºi de aceea a creat o nevoie permanentã de subvenþii încruciºate din aria rezervatã;

•alternativele economice eficiente care ar fi putut acoperi costurile fãrã a apela la subvenþii au fost eliminate;

•ca rezultate, resursele limitate au rãmas în continuare sã fie strict utilizate pentru a fi furnizate serviciile de coletãrie;

•din punct de vedere al consumatorilor, în aria rezervatã, s-a forþat finanþarea de pierderi a unor resurse limitate.

e) efecte asupra concurenþei

Înþelegerile sistematice încheiate de DPAG cu partenerii sãi ºi acordarea de discounturi de fidelitate a condus, în opinia jurisprudenþei Curþii Europene de Justiþie, la concluzia cã DPAG a urmãrit menþinerea clienþilor sãi ºi eliminarea concurenþilor de pe piaþã. Clienþii care au acceptat o astfel de înþelegere sunt în general înclinaþi sã îºi distribuie coletelor poºtale exclusiv prin compania care le-a acordat discountul. Înþelegerile de acordare de discounturi au fost legate de procentul solicitãrilor fiecãrui client, mai mult decât atât, având un efect de obstrucþionare care nu este legat absolut de loc de atingerea unei performanþe. Acest fapt este ilustrat de situaþia în care concurenþii sunt constrânºi sã ofere ºi ei discounturi pentru a compensa pierderea pe care o suportã clienþii dacã aceºtia deþin doar un mic procent din coletele distribuite de DPAG ºi astfel cad în capcana unor discounturi mici.

Conform jurisprudenþei Curþii Europene de Justiþie, conceptul de abuz este unul obiectiv ºi, pe cale de consecinþã, comportamentul unei întreprinderi aflatã în poziþie dominantã poate fi considerat abuziv în sensul art.82 al Tratatului EC, chiar ºi în absenþa vreunei greºeli din partea firmei. Dupã cum este menþionat în cazul Hofmann-La Roche, o întreprindere care are o poziþie dominantã pe piaþã nu trebuie sã-ºi pãstreze clienþii cu condiþia promisiunii de îndeplinire în totalitate sau în mare parte a cerinþelor acestora, chiar dacã întreprinderea face acest lucru în practicã.

Politica de acordare de discounturi de fidelitate, practicatã de DPAG în perioada 1990-1995, afecteazã comerþul între statele membre, întrucât prin legarea clienþilor de acordare discounturilor se împiedicã posibilitatea ca companiile germane sã caute alþi furnizori în celelalte state membre. Este adevãrat cã existã o imposibilitate pentru furnizorii de servicii de coletãrie comandate prin poºtã din alte state membre sã obþinã un câºtig semnificativ din prestarea acestor servicii pe piaþa Germaniei. Astfel, piaþa germanã a acestor servicii s-a închis pentru concurenþii din alte state membre. Tocmai de aceea, politica de discounturi practicatã de DPAG are un impact negativ asupra comerþului între statele membre, de o manierã contrarã interesului comun în funcþionarea pieþei unice.

DPAG nu s-a bazat pe restricþiile art.86(2) pentru a justifica politica de discount în domeniul serviciilor de coletãrie comandate prin poºtã ºi nici nu a putut explica finalizarea discounturilor de fidelitate stabilite în urma înþelegerilor cu partenerii comerciali, precum ºi creºterea preþurilor pentru a acoperi cel puþin costurile în creºtere ale asigurãrii acestor servicii.

f) efectul asupra comerþului între statele membre

g) Articolul 86(2) al Tratatului EC

64

DPAG in the mail-order parcel services business represented a loss which comprises all the capacity-maintenance costs and at least part of the additional costs of providing the service. In such circumstances, every additional sale not only entailed the loss of at least part of these additional costs, but made no contribution towards covering the carrier's capacity-maintenance costs. In the medium term, such a pricing policy is not in the carrier's own economic interest. This being so, DPAG had no economic interest in offering such a service in the medium term. DPAG could increase its overall result by either raising prices to cover the additional costs of providing the service or - where there is no demand for this service at a higher price - to discontinue providing the service, because revenue gained from its provision is below the additional costs incurred in providing it. However, DPAG, by remaining in this market without any foreseeable improvement in revenue restricted the activities of competitors which are in a position to offer this service at a price that covers their costs.

Contrary to what DPAG maintains, all of the disputed fidelity rebates are likely to have an effect on the opportunities that other suppliers of mail-order parcel services have to compete. Successful entry into the mail-order parcel services market requires a certain critical mass of activity (some 100 million parcels or catalogues) and hence the parcel volumes of at least two cooperation partners in this field. By granting fidelity rebates to its biggest partners, DPAG has deliberately prevented competitors from reaching the "critical mass" of some 100 million in annual turnover. This fidelity rebating policy was a decisive factor in ensuring that the fidelity rebates maintained an inefficient supply structure because:- the economic resources were wasted in such a way that the dominant supplier does not cover the incremental costs of providing a specific service and thus created a permanent need for "cross-subsidisation" from the reserved area,- the economically efficient alternatives that would cover costs without such: "subsidisation" were hindered,- as results, scarce resources beyond what is strictly necessary were uses to provide mail-order parcel services and- the customers in the reserved area were forced to finance unnecessary wastage of scarce resources.

The systematic agreeing of fidelity rebates with cooperation partners and the granting of fidelity lead, in the opinion of European Court of Justice, to the conclusion that DPAG was seeking to tie customers to it and hence is preventing or eliminating competition.

e) Effects on competition

Customers who have entered into such a rebate agreement will generally be inclined to have their parcels distributed exclusively by the company giving that rebate. Rebate arrangements linked to a percentage of customer requirements, moreover, owing to the method by which they are calculated, have an obstructive effect that is not linked to anything actually performed. This can be seen by the fact that competitors are compelled to offer discounts to offset the loss which customers suffer if they have a smaller percentage of their parcels distributed by DPAG and hence fall into a lower rebate bracket.

According to the case-law of the European courts, the concept of abuse is "an objective one" and, accordingly, the conduct of an undertaking in a dominant position may be regarded as abusive within the meaning of Article 82 of the EC Treaty even in the absence of any fault. DPAG cannot therefore argue that during its conversion from a State-run administrative body to a private enterprise, its officials misjudged in excusable ignorance the particular responsibility of a dominant firm.

DPAG's policy of giving fidelity rebates affects trade between Member States because the tying effect of fidelity rebates prevented the German mail order companies from seeking suppliers in other Member States. It is true that it has proved impossible for parcel service providers from other Member States to gain a significant foothold on the mail-order parcel services market in Germany. The German market for such parcel services was thereby sealed off from competitors from the other Member States. DPAG's rebating and pricing policies have thus had a negative impact on trade between Member States to an extent which is both considerable and contrary to the common interest in a functioning single market.

DPAG does not rely on the restriction in Article 86(2) in order to justify its rebate policy in the area of mail-order parcel services at agreed special rates. Nor has it been able to explain how terminating the fidelity rebates agreed with its cooperation partners and increasing its price to at least cover the incremental cost of providing mail-order parcel services would prevent it from complying with its duty to perform these services. At all events the Commission finds that fidelity rebates, sometimes combined with below service-specific-cost prices, affect the development of trade to an extent contrary to the interests of the Community.

f) effect on trade between member states

g) Article 86(2) of the EC Treaty

65

În toate cazurile, Comisia a constatat cã discounturile de fidelitate, uneori combinate cu vânzarea sub costuri a anumitor servicii, afecteazã dezvoltarea comerþului de o manierã contrarã interesului comunitar.

Chiar dacã nu mai existã nici o bazã pentru a crede cã DPAG încã mai aplicã discounturi de fidelitate, Comisia trebuie sã se asigure cu certitudine cã societatea a încetat aplicarea acestei politici ºi nu va mai folosi astfel de discounturi pe viitor.

Conform art.15 al Regulamentului 17, în vigoare la acea datã, încãlcãrile art.82 din Tratatul CE puteau fi sacnþionate cu amendã de pânã la 1 mil.euro sau pânã la 10% din cifra de afaceri a anului anterior. În stabilirea amenzii, Comisia trebuie sã ia în considerare gravitatea ºi durata încãlcãrii.

Aplicarea unei politici de discounturi de cãtre o întreprindere aflatã în poziþie dominantã pe piaþã constituie o serioasã încãlcare a prevederilor. Având în vedere circumstanþele, valoarea amenzii aplicatã pentru gravitatea încãlcãrii a fost stabilitã la 12 mil.euro, reflectând natura serioasã, nivelul ºi impactul încãlcãrii.

Încãlcãrile reglementãrilor din domeniul concurenþei s-au repetat sistematic. În concordanþã cu instrucþiunile referitoare la modalitãþile de stabilire a amenzii aplicabile conform art.15(2) al Regulamentului 17 ºi al

h) articolul 15 al Regulamentului 17

art.65(5) al Tratatului, suma fixatã pentru gravitatea încãlcãrii poate fi majoratã pânã la 10% pentru fiecare an în care s-a încãlcat legea. Pentru perioada cuprinsã între noiembrie 1997 ºi octombrie 2000, Comisia a considerat cã o creºtere cu 30% ar fi mult mai potrivitã. De asemenea, pentru perioada 1974 – 1997, Comisia a considerat ca fiind adecvatã majorarea amenzii cu un procent de 70%, astfel încât cuantumul de bazã al amenzii a fost de 24 mil.euro.

În evaluarea cazului s-a constatat cã nu existã circumstanþe atenuante sau agravante. Ca regulã generalã, Comisia poate considera faptul cã o întreprindere, dupã primirea declaraþiei de obiecþiuni, informeazã Comisia cã nu contestã substanþial faptele pe care se bazeazã afirmaþia acesteia privind circumstanþele atenuante. Aceasta, întrucât în cazul de faþã, contractele relevante care conþin înþelegeri privind practicarea de discounturi de fidelitate, reprezintã baza de fapt prin care Comisia a concluzionat cã DPAG a acordat astfel de discounturi. Sub aceste circumstanþe, faptul cã DPAG nu a modificat probele acestor contracte în audierea din noiembrie 2000, nu a fost considerat a reprezenta o circumstanþã atenuantã.

*Cazul de faþã reprezintã un exemplu relevant privind modul de evaluare de cãtre Comisia Europeanã a comportamentului unei societãþi aflatã în poziþie dominantã pe piaþã, din perspectiva regulilor concurenþiale.

66

h) Article 15 of Regulation no 17

Even though there was no reason to believe that DPAG continues to apply fidelity discounts, the Commission has to make sure that the undertaking in question has ceased to apply such a policy and that it will not use such rebates in the future.

According to Article 15 of Regulation No 17, in force at that time, the infringements of Article 82 of the EC Treaty could be sanctioned by a fine of up to EUR 1 million or up to 10 % of turnover in the preceding business year. In fixing the amount of the fine, the Commission must have regard to the gravity and duration of the infringement.

A fidelity rebate policy pursued by a dominant undertaking in the market in which it is dominant constitutes a serious infringement. Given these circumstances, the amount for the gravity of the infringement is set at EUR 12 million, reflecting the serious nature, the scale and the impact of the infringement.

The infringements of competition law were repeated. In accordance with the guidelines on the methods of setting fines imposed pursuant to Article 15(2) of Regulation No 17 and of Article 65(5) of the ECSC Treaty, the amount fixed for the gravity of an infringement can be increased by a percentage of up to 10 % per year of the infringement. For the period

between November 1997 and October 2000, the Commission considers that an increase of 30 % is appropriate. For the period from 1974 through 1997 the Commission considers than an increase of the amount arrived at for gravity by 70 % is appropriate, so that the basic fine of EUR 24 million.

The Commission retained no aggravating or attenuating circumstances. As a general rule the Commission can consider the fact that an undertaking, after having received a statement of objections, informs the Commission that it does not substantially contest the facts on which the Commission bases its allegations as a mitigating circumstance. However, it does not appear appropriate to apply this rule in the present case. This is because in the present case the relevant contracts, which contain the agreement or fidelity rebates, are the factual basis upon which the Commission concludes that DPAG granted such rebates. Under these circumstances, the fact that DPAG did not challenge the very existence of these contracts in the hearing from November 2000 cannot be considered as a mitigating circumstance.

This case represents a relevant example for the way how the European Commission evaluates the behaviour of an undertaking holding a dominant position, from the competition law perspective.

*

67

În lucrarea de faþã ne propunem sã facem o analizã în parte a actelor sau faptelor de concurenþã neloialã, în mãsura în care acestea sunt reglementate ca fiind contravenþii, conform art. 4 lit. a-h din Legea nr. 298/2001 pentru modificarea ºi completarea Legii nr. 11/1991 privind concurenþa neloialã. Vom încerca o prezentare a fiecãrei din aceste fapte plecând de la litera a la litera h ale art 4 din Legea nr. 298/2001. Precizãm cã actele ºi faptele de concurenþã neloialã nu sunt limitativ arãtate într-un anume text de lege, Legea nr. 298/2001(legea specialã în materia concurenþei neloiale) defineºte la art 2 concurenþa neloialã ca "orice act sau fapt contrar uzanþelor cinstite în activitatea industrialã ºi de comercializare a produselor, de execuþie a lucrãrilor, precum ºi de efectuare a prestãrilor de servicii".

Revenind asupra contravenþiilor prevãzute de Legea nr. 298/2001, ne vom folosi de clasificarea acestor contravenþii în urmãtoarele patru grupe (clasificarea este reflectatã în cartea prof. univ. dr. Ioan Turcu, Teoria ºi practica dreptului comercial român vol II): 1. acþiuni de subminare a organizãrii interne a concurentului - art 4 lit. a, b, h;2. acþiuni de subminare a activitãþii comerciale a concurentului - art 4 lit. e, g;3. activitãþi comerciale contrar uzanþelor cinstite - metoda bulgãrelui de zãpadã - art 4 lit. c; 4. falsa publicitate - art 4 lit. d.Pentru ca o faptã concretã sã atragã rãspunderea contravenþionalã ea trebuie sã fie încadratã în tiparul stabilit de norma juridicã. Elementele constitutive ale unei contravenþii, la fel ca ºi în cazul unei infracþiuni

sunt: subiectul, obiectul, latura obiectivã ºi latura subiectivã. Între contravenþie ºi infracþiune criteriul de delimitare este "unul cantitativ, respectiv gravitatea

92atingerii aduse valorii ocrotite" .

Într-o primã etapã vom analiza contravenþia prevãzutã de art 4 lit. a din Legea nr. 298/2001 "oferirea serviciilor de cãtre salariatul exclusiv al unui comerciant unui concurent ori acceptarea unei asemenea oferte".

93Potrivit unor autori , art 4 lit. a) se referã la o adevãratã interdicþie legalã de concurenþã dintre angajator ºi

94angajat. În opinia unor alþi autori faptele "incriminate de prevederile art. 4 lit. a), se constituie în fapte de concurenþã neloialã, respectiv în atitudini de infidelitate

95ale salariaþilor" .

Aceastã contravenþie are un subiect activ special, respectiv salariatul exclusiv care este infidel faþã de angajatorul sãu. În legãturã cu caracterul exclusiv sunt

96numeroase opinii, unii autori considerând cã exclusivitatea este echivalentul unei clauze de neconcurenþã. Potrivit opiniei noastre nu se poate stabili o legãturã între clauza de neconcurenþã ºi statutul de salariat exclusiv.

Clauza de neconcurenþã este reglementatã de Codul Muncii ºi priveºte relaþii dintre angajator ºi angajat dupã încetarea raporturilor de muncã, respectiv interdicþia de a desfãºura activitãþi care se aflã în concurenþã cu cea prestatã la angajatorul sãu pe o perioadã de maxim doi ani ºi în anumite condiþii. În cazul încãlcãrii unei astfel de clauze se atrage rãspunderea contractualã ºi nu cea contravenþionalã. În aceste cazuri clauza de

68

91 Consilier superior, Direcþia Generalã a Finanþelor Publice Cluj, Compartimentul Ajutor de Stat, Practici Neloiale ºi Preþuri Reglementate.92 Conf. univ. dr. Florin Streteanu, Drept penal. Partea Generalã.93 Octavian Cãpãþânã , Dreptul concurenþei comerciale , Concurenþa onestã;94 Ioan Turcu, Teoria ºi practica dreptului comercial român vol II;95 Conf. univ. dr.Titus Prescure, Curs de dreptul concurenþei comerciale;96 Constantinescu V. Totul despre concurenþa neloialã.

Rezumat

Problematica în domeniul concurenþei neloiale a dobândit, în ultima perioadã, o importanþã deosebitã, cadrul nr. legal fiind modificat ºi completat cu noi reglementãri. În acest sens, prezentul articol, încearcã sã surprindã câteva aspecte din reglementãrile legale în vigoare referitoare la practicile de concurenþã neloialã, cu referire ºi la cazuistica întâlnitã pânã în prezent.

Cuvinte cheie: concurenþã neloialã, clauzã de non-concurenþã, contravenþii, infracþiuni comerciale.

COMBATEREA CONCURENÞEI NELOIALE:O TEMÃ MEREU ACTUALÃ

91Petru CEPOI

COMBATEREA CONCURENÞEI NELOIALE:O TEMÃ MEREU ACTUALÃ

91Petru CEPOI

COMBATEREA CONCURENÞEI NELOIALE:O TEMÃ MEREU ACTUALÃ

91Petru CEPOI

COMBATEREA CONCURENÞEI NELOIALE:O TEMÃ MEREU ACTUALÃ

91Petru CEPOI

In this paper we try to perform a partial analysis of unfair competition acts and deeds, to the extent they are considered administrative offences, according to Article 4 letters a) – h) of Law no.298/2001 for amending and completing Law no.11/1991 on unfair competition. We will try to present each of these facts, starting from letter a) to letter h) of Article 4 of Law no. 298/2001.

We underline that the unfair competition acts and deeds are not listed exhaustively in a certain legal text; Law no. 298/2001 (lex speciale in the field of unfair competition) defines, in Article 2, the unfair competition as “any act or deed contrary to fair commercial practices in industrial and commercial activities, execution of works, as well as in the provision of services.

Coming back to the administrative offences provided for by Law no. 298/2001, we will classify these offences in four categories (this classification is contained in the book of Ph.D. Ioan Turcu, Teoria ºi practica dreptului

99comercial român vol.II):1. actions aimed to undermine the competitor's internal organization – Article 4, let. a), b), h);2. actions aimed to undermine the competitor's commercial activities - Article 4, let. e), g);3. commercial activities contrary to fair practices – “the snowball method” - Article 4, let. c);4. misleading advertising – Article 4, let.d).

In order to trigger administrative liability, a deed must fit into the pattern established by the legal rule. The

constitutive elements of an administrative offence, the same as in the case of a criminal offence, are: the subject, the object, the objective side and the subjective side. Between an administrative offence and a criminal one, the delimitation criterion is “a quantitative one, namely the seriousness of the harm brought to the value

100protected” .

Firstly, we will analyse the administrative offence provided for in Article 4, letter a) of Law 298/2001, namely “the offering of services by a trader's exclusive employees to a competitor or the acceptance of such an

101offer”. According to some authors , Article 4 letter a) concerns a true legal prohibition of competition between the employer and the employee. In other

102 authors' opinion, the deeds “sanctioned by provisions of Article 4 letter a) represent unfair competition that is

103an employee's attitude of infidelity” .

This administrative offence has a special active subject, namely the employee which is infidel to his employer. There are numerous opinions with regards to the

104exclusive character, some authors considering that the exclusivity is the equivalent of a non-competition clause. In our opinion, one cannot make a link between the non-competition clause and the status of exclusive employee.

Non-competition clause is regulated by Labour Code and it concerns relations between an employer and an employee after the cease of labour relations, namely the prohibition to undertake activities competing with that of his employer for a period of maximum two years and

69

97 Counselor within Ministry of Economy and Finance, Directorate General of Public Finance Cluj, Department for State Aid, Unfair Practices and Regulated Prices;98 Translated into English by Georgeta Gavriloiu;99 Theory and practice of Romanian Commercial Law;100 (conf. univ. dr. Florin Streteanu, Drept penal. Partea Generalã);101 (Octavian Cãpãþânã, Dreptul concurenþei comerciale, Concurenþa onestã);102 (Ioan Turcu, Teoria ºi practica dreptului comercial român vol II);103 (conf. univ. dr.Titus Prescure, Curs de dreptul concurenþei comerciale);104 (Constantinescu V. Totul despre concurenþa neloialã);

98Abstract

Problems in the field of unfair competition have gained a significant importance lately, as the legal framework was amended and completed with new regulations. In this context, this article tries to highlight several aspects of the current legal framework concerning unfair competition practices and of the case-law.

Keywords: unfair competition, non-competition clause, administrative offences, commerce-related criminal offences

COMBATING THE UNFAIR COMPETITION: A THEME OF PRESENT INTEREST

97Petru CEPOI

COMBATING THE UNFAIR COMPETITION: A THEME OF PRESENT INTEREST

97Petru CEPOI

COMBATING THE UNFAIR COMPETITION: A THEME OF PRESENT INTEREST

97Petru CEPOI

COMBATING THE UNFAIR COMPETITION: A THEME OF PRESENT INTEREST

97Petru CEPOI

neconcurenþã acþioneazã ca o adevãratã clauzã penalã. Practic, acest art. 4 lit. a) sancþioneazã o atitudine infidelã a unui angajat care îºi oferã serviciile unui concurent al propriului angajator, fãrã acordul acestuia.

Subiectul pasiv al contravenþiei este persoana juridicã, care are calitatea de angajator, al cãrui salariat are o atitudine infidelã.

Obiectul juridic, respectiv valoarea socialã protejatã este datã de raporturile juridice dintre angajator ºi angajat care vizeazã fidelitate, respectiv obligaþia care þine mai de grabã de moralitatea pe care salariatul o datoreazã propriului patron.

Latura obiectivã, adicã modul în care subiectul activ poate sãvârsi aceastã contravenþie presupune fie oferirea serviciilor sale unui concurent al propriului angajator, fie acceptarea unei asemenea oferte de angajare.

Din punct de vedere al laturii subiective, adicã al atitudiinii subiectului activ faþã de fapta sa ºi de urmãrile acesteia, contravenþia de faþã poate fi comisã doar cu intenþie. Suntem în prezenþa intenþiei atunci când autorul prevede rezultatul faptei sale ºi doreºte sau acceptã posibilitatea producerii acestuia. În lipsa intenþiei salariatului exclusiv nu se poate reþine contravenþia prevãzutã de art 4 lit. a).

Astfel considerãm cã se impune ca în analiza unei sesizãri /plângeri formulate în baza art 4 lit. a) din Legea 298/2001, sã nu se verifice doar existenþa unei clauze de neconcurenþã iar în lipsa acesteia sã se decidã apriori inexistenþa contravenþiei. Subliniem încã o datã - opinie susþinutã ºi de alþi autori - cã atributul de salariat exclusiv nu trebuie confundat cu existenþa clauzei de neconcurenþã din cel puþin urmãtoarele motive :

clauza de neconcurenþã este reglementatã explicit în Codul Muncii, caracterul de salariat exclusiv este prevãzut în Legea nr. 11/1991 modificatã prin Legea nr. 298/2001, fãrã a fi însã ºi definit; exclusivitatea din punct de vedere al concurenþei comerciale ar putea decurge din faptul cã salariatul are contract de muncã cu un singur angajator, fãrã a însemna cã acestui salariat i s-ar interzice exercitarea unei activitãþi similare chiar ºi la un concurent al angajatorului sau ci doar ca între salariat ºi angajator trebuie sã existe o permanentã comunicare, informare ºi o relaþie bazatã pe fidelitate.

clauza de neconcurenþã îºi produce efectele dupa încetarea contractului de muncã, dacã fostul angajat deruleazã în anumite condiþii fixate anterior prin aceastã clauza acþiuni de concurenþã fostului angajator; pentru a ne afla în condiþiile art 4 lit. a din Legea

•

•

298/2001, subiectul activ este unul special ºi anume doar dacã acesta are calitate de salariat, deci efectele se produc pe parcursul derularii contractului de muncã;

clauza de neconcurenþã acþioneazã ca o clauzã penalã, plata unei sume cu titlu prejudiciu fiind stabilit anterior chiar prin aceastã clauzã; în timp ce în situaþia reþinerii faptei prevãzute la art 4 lit. a) existenþa ºi recuperarea unui eventual prejudiciu nu se poate cuantifica imediat;

încãlcarea clauzei de neconcurenþã atrage rãspunderea civilã contractualã, pe când fapta prevãzutã de art 4 lit. a) atrage rãspunderea contravenþionalã iar existenþa unui eventual prejudiciu atrage rãspunderea civilã delictualã.

Prezentãm în continuare o speþã care a fost dedusã instanþei de judecatã, asupra cãreia are incidenþã ºi art 4

105lit. a) din Legea nr. 298/2001

Reclamanta SC ABC SRL desfãºura activitãþi de intermedieri de vânzãri-cumpãrãri de imobiliare avându-l pe pârâtul C.I ca ºi angajat cu care a semnat un contract de muncã.

Printr-un act adiþional încheiat între cele douã pãrþi s-a stabilit cã pentru o perioadã de 3 ani de la angajare, C.I sã nu desfãºoare activitãþi similare cu cele ale reclamantei, orice abatare de la aceastã obligaþie atrãgând rezilierea contractului de muncã ºi plata unei sume de bani.

Pârâtul ºi-a constituit dupã aproximativ 2 ani o societate comercialã, care derula activitãþi similare cu cele ale SC ABC SRL. Din actele existente la dosar rezultã faptul cã a ºi exercitat asemenea activitãþi de intermediere.

SC ABC SRL a formulat cerere de chemare în judecatã. Ulterior cele douã pârâte s-au înþeles ca în schimbul achitãrii de cãtre C.I a cheltuielilor de judecatã ºi a încetãrii de cãtre acesta a activitãþilor de intermediere prin noua societate sã se renunþe la plata sumei de bani stabilite prin actul adiþional. Instanþa a luat act de înþelegerea intervenitã între pãrþi.

În cazul de faþã, fapta lui C.I, în situaþia în care acesta avea contract de muncã doar cu SC ABC SRL, poate fii catalogatã ca ºi contravenþie, fiind încãlcate prevederile art 4 lit. a) din Legea 298/2001, cu toate cã actul adiþional dintre cele douã pãrþi nu respectã în tocmai condiþiile cerute de Codul Muncii pentru a ne afla în prezenþa unei clauze de neconcurenþã. Se reþine cã un salariat exclusiv sãvârºeºte cu intenþie acþiuni concurenþiale faþã de propriul angajator, fãrã a-l înºtiinþa ºi în mod evident fãrã a obþine în vreun fel acordul acestuia.

•

•

70

105 Tribunalul judetean Cluj , s.c. nr 64/1993. Speþa este redatã ºi în cartea prof. univ. dr. Ioan Turcu, Teoria ºi practica dreptului comercial român vol II .

in certain conditions. In case of infringement of such a clause, the contractual liability shall be triggered and not the non-contractual liability. In such cases, non-competition clause functions as a true penal clause. Practically, this Article 4, letter a) sanctions an infidel attitude of an employee which offers his/her services to a competitor of his own employer, without the latter's assent.

The passive subject of the administrative offence is the legal person, the employer whose employee has an infidel attitude.

The legal object, the social value protected, consists in the legal rapports between the employer and the employee which regards fidelity, an obligation which is more related to morality which the employee owes to his employer.

The objective side, namely the way in which the active subject can commit this administrative offence, it implies either the offering of his services to a competitor of his own employer, or the acceptance of such a job offer.

With regards to the subjective side, the active subject's attitude to its deed and its consequences, this administrative offence may be committed only intentionally. We can discuss about intention when the author foresees the result of his deed and he pursues or accepts the possibility of its occurrence. In the absence of exclusive employee's intention, the deed does not constitute an administrative offence as described in Article 4, letter a). We consider thus that, in the event of a complaint based on Article 4, letter a) of Law 298/2001, it is mandatory not to simply check the existence of a non-competitive clause and in its absence to conclude apriori that there is no infringement. We underline once again – opinion backed up also by other authors – that the quality of exclusive employee must not be mistaken for the existence of a non-competition clause at least for the following reasons:

the non-competition clause is expressly regulated by Labour Code, the quality of exclusive employee is referred to in Law no.11/1991 amended by Law no.298/2001, but it is not defined; from the point of view of commercial competition, exclusivity might come from the fact that the employee has a labour contract with only one employer; this does not mean that the employee is prevented from undertaking similar activities even for an employer's competitor but only the fact that between the employee and the employer must exist a permanent communication and a relation based on fidelity.

the non-competition clause produces its effects only after the termination of the labour contract, i.e. the former employee undertakes in certain conditions,

•

•

previously determined through the clause, actions of competition against the former employer; in order to fall within the scope of Article 4, letter a) of Law 298/2001, the active subject has to be a special one, that is to be a employee, and the effects must occur during the execution of the labour contract.

the non-competition clause functions as a penal clause, the payment of a sum as damages being established ex ante through the clause itself, while in the event of the administrative offence described by Article 4 letter a), the existence and recovery of a possible prejudice cannot be quantified immediately;

the infringement of the non-competition clause triggers the civil contractual liability; the deed described in Article 4 letter a) triggers the administrative liability and the existence of a possible prejudice triggers the non-contractual liability.

In the next section, we will present a case dealt with by the court and for which Article 4 letter a) of Law no.

106298/2001 is relevant .

The plaintiff, SC ABC SRL, with real estate activities has employed Mr. C.I., who signed a labour contract. Through an additional act agreed between the two parties, C.I. has committed himself not to undertake activities similar to those of the plaintiff for a period of three years from the date of its employment; any violation of this obligation was to lead to the termination of the labour contract and to the payment of a certain amount of money.

After about two years, the defendant has set out his own undertaking, with activities similar to those of SC ABC SRL. From the case file resulted that this undertaking has, indeed, performed activities in the field of real estate. SC ABC SRL has initiated an action. At a subsequent moment, the two parties have agreed that if C.I. pays the costs of the procedure and if he ceases to perform real estate activities through its newly established undertaking, the plaintiff will give up its right to receive the amount of money set through the additional act. The court has acknowledged the agreement reached by the parties.

In this case, the deed of C.I., who had a labour contract only with SC ABC SRL, could be qualified as an administrative offence, in breach of provisions of Articles 4 letters a) of Law no. 298/2001, despite the fact that the additional act does not fulfil entirely the requirements from the Labour Code to be a non-competition clause. It should be reminded that an exclusive employee commits intentionally these competitive actions against its own employer, without letting him know and, obviously, without its assent.

•

•

71

106 (County Tribunal Cluj, s.c. nr 64/1993, case described also in the book of Ph.D Ioan Turcu, Teoria ºi practica dreptului comercial român vol II );

I. Antitrust

II. Ajutor de stat

Comisia Europeanã a amendat producãtorii de bere Heineken, Grolsch ºi Bavaria pentru derularea unui cartel pe piaþa berii din Olanda, care încalcã art. 81 alin. (1) din Tratatul EC, care interzice astfel de practici restrictive. Valoarea totalã a amenzilor aplicate s-a ridicat la 273 783 000 euro.

Între 1996 ºi 1999, patru producãtori de bere din Olanda au avut numeroase întâlniri neoficiale, în cadrul cãrora au fost purtate discuþii privind coordonarea preþurilor ºi creºterea acestora pe piaþa olandezã. Cel de-al patrulea producãtor de bere reprezentat de grupul InBev nu a fost amendat de cãtre Comisie, întrucât a furnizat informaþii decisive despre cartel, beneficiind, astfel, de politica de clemenþã.

La stabilirea amenzilor s-a þinut seama de dimensiunea pieþelor pentru aceste produse, durata încãlcãrii ºi dimensiunea firmelor implicate. Astfel, grupul Heineken NV&Heineken Nederland BV a fost amendat cu 219 275 000 euro, Grolsch NV cu 31 658 000 euro, iar Bavaria NV cu 22 850 000 euro.

Comisia Europeanã a prezentat pentru consultãri un proiect de regulament pentru exceptarea de la obligaþia notificãrii a mai multor ajutoare care cad sub incidenþa regulilor comunitare în materie de ajutor de stat. Noul Regulament privind exceptãrile în bloc va simplifica ºi consolida într-un singur act cinci categorii de exceptãri privind ajutoarele acordate întreprinderilor mici ºi mi j loc i i , cercetare -dezvol tare în favoarea întreprinderilor mici ºi mijlocii, ajutorul pentru ocupare, ajutorul pentru instruire ºi ajutorul regional.

De asemenea, noul Regulament va permite exceptarea în bloc a altor trei categorii de ajutoare, si anume: ajutorul pentru mediu, ajutorul sub forma riscului de capital ºi exceptarea ajutorului pentru cercetare – dezvoltare ºi în favoarea marilor întreprinderi.

Subvenþiile care îndeplinesc condiþiile cerute de noul Regulament vor fi considerate compatibile cu regulile de ajutor de stat fãrã a necesita o notificare prealabilã cãtre Comisia Europeanã. Pãrþile interesate au fost invitate sã transmitã comentarii de baza proiectului, iar dupã o viitoare rundã de consultãri, Comisia intenþioneazã sã adopte versiunea finalã a acestui regulament înainte de toamna anului 2008.

Mai multe informaþii sunt disponibile la adresa:http:// ec.europa.eu/comm/competition/state aid/reform/reform.html

Comisia Europeanã a lansat în iunie 2005 un amplu proces de reformã al regulilor ºi procedurilor în materie de ajutor de stat, cunoscut sub denumirea de „Planul de acþiune în domeniul ajutorului de stat”. Comisia a anunþat cã scopul acestuia în particular este de a asigura faptul cã regulile comunitare sunt bine implementate ºi de a încuraja statele membre sã participe activ la îndeplinirea obiectivelor Strategiei Lisabona, prin orientarea ajutoarelor pe îmbunãtãþirea competitivitãþii industriei europene ºi crearea sustenabilã de noi locuri de muncã.

Noul Vademecum oferã o privire de ansamblu asupra regulilor comunitare în materie de ajutor de stat, fiind orientat pe aspectele cele mai relevante pentru cei implicaþi în derularea programelor aferente fondurilor structurale.

Noul Vademecum conþine informaþii despre:a) tipuri de mãsuri acoperite de regulile comunitare de ajutor de stat;b) mãsuri de ajutor de stat care sunt acceptate conform legislaþiei europene;c) procedura de notificare ºi autorizare;d) ajutorul de stat în cadrul programelor aferente fondurilor structurale;e) fiºe ale celor mai relevante tipuri de ajutor de stat pentru fondurile structurale.

Textul documentului este disponibil la adresa:http://ec.europa.eu/comm/competition/state_aid/studies_reports/vademecum_on_rules_2007_en.pdf

72

107 Material realizat de Carmen Bucur, inspector de concurenþã, Direcþia Cercetare-Sinteze.

NOUTÃÞI ÎN DOMENIUL CONCURENÞEI 107ªI AJUTORULUI DE STAT

Consultãri publice privind reguli simplificate pentru exceptãrile în bloc

Un nou Vademecum în domeniul ajutorului de stat

Comisia Europeanã a amendatmembrii unui cartel din industria berii din Olanda

I. Antitrust

II. State aid

The European Commission has fined the beer producers Heineken, Grolsch and Bavaria for participation in a cartel on beer market in the Netherlands, infringing the rules from the EC Treaty prohibiting such restrictive practices. The total amount of fines was of 273 783 000 EUR.

Between 1996 and 1999, four beer producers from the Netherlands participated at numerous meetings where they discussed about the coordination and increase of prices on the Dutch market.

For the setting of fines, the following factors were taken into account: the size of product markets, the duration of infringement and the size of the involved parties. Consequently, the group Heineken NV&Heineken Nederland BV was sanctioned with a fine of 219 275 000 EUR, Grolsch NV with 31 658 000 EUR and Bavaria NV with 22 850 000 euro.

The European Commission has published for public consultation the draft of a regulation for the block exemption from the notification obligation of many aids falling within the scope of Community State aid rules. The new block exemption regulation will simplify and consolidate in a single act five categories of exemptions for aids granted to small and medium enterprises, research and development for small and medium sized enterprises, employment aid, training aid and regional aid.

In addition, the new regulation will allow the block exemption of other three new categories of aids, namely: environmental aid, risk capital aid and the exemption for research and development aid for large enterprises.

Subvention which fulfills the conditions required by the new Regulation will be considered compatible with State aid rules without a prior notification to the European Commission. The parties interested were invited to adopt the final version of this regulation before the autumn of 2008.

More information is available at the following address: http:// ec.europa.eu/comm/competition/state aid/reform/reform.html

The European Commission launched in June 2005 an extensive process to reform the rules and procedures in the field of State aid, know as “State aid Action Plan”. Commission has announced that the aim of this plan is to ensure that community rules are correctly enforced and to encourage the Member States to contribute to the fulfillment of Lisbon Strategy's objectives, through targeting State aids towards the improvement of European industry's competitiveness and the creation of new jobs.

The new Vademecum offers an overview of the community rules on State aid and it is focused on aspects relevant for those involved in the management of Structural Funds programs.

This new Vademecum contains information about: a) types of measures covered by the rules on State aid;b) State aid measures acceptable under the community legislation;c) notification and authorization procedure;d) State aid in the context of Structural Funds programs;e) Fiches of types of state aid relevant in the context of Structural Funds.

The document is available at the following address: http://ec.europa.eu/comm/competition/state_aid/studies_reports/vademecum_on_rules_2007_en.pdf

73

108 Drafted by Carmen Bucur and translated into English by Georgeta Gavriloiu (competition inspectors within Research and Syntheses Directorate).

NEWS FROM THE FIELD 108OF ANTITRUST AND STATE AID

European Commission fined the members of a cartel from Dutch beer industry

Public consultations on simplified rules on block exemptions

A new Vademecum on State aid