Upload
claudia-stafie
View
90
Download
0
Embed Size (px)
Citation preview
UNIVERSITATEA DIN BUCURESTI
FACULTATEA DE DREPT
REZUMAT
al tezei de doctorat:
PROFILUL ADN IN DOMENIUL JUSTITIEI PENALE
COORDONATOR STIINTIFIC
PROF. UNIV. DR. EMILIAN STANCU DOCTORAND
MOLDOVEANU GEORGETA
BUCURESTI
2010
PLANUL TEZEI DE DOCTORAT
“PROFILUL ADN în DOMENIUL JUSTITIEI PENALE”
Demers introductiv
Amprenta geneticã – detectivul secolului XXI.
Fundamentele ştiinţifice ale identificãrii
Capitolul 1. Identitate şi identificare în procesul judiciar
Sectiunea 1. Scurtã istorie a medicinei legale şi a criminalisticii
Sectiunea 2. Identificarea medico-legalã
Sectiunea 3. Identificarea criminalisticã – principi şi definiţii
Sectiunea 4. Identificarea în funcţie de circumstanţele de deces
Capitolul 2. Elemente de drept penal şi drept procesual penal care guverneazã identificarea judiciarã
Sectiunea 1. Principiile fundamentale ale dreptului modern
Sectiunea 2. Locul mijloacelor de probã tehnico-stiinţifice în doctrina juridicã modernã
Sectiunea 3. Importanţa mijloacelor de probã în procesul penal
Sectiunea 4. Mijloace materiale de probã.
Sectiunea 5. Constatările tehnico-ştiinţifice şi medico-legale şi expertizele
Capitolul 3. Bazele ştiinţifice fundamentale ale identificãrii genetice
Sectiunea 1. Bazele stiinţifice ale geneticii. Structura şi funcţiile ADN-ului
Sectiunea 2. Principiile fundamentale ale geneticii. Stabilirea pedigree-ului şi fundamentul identificãrii
Sectiunea3. Nomenclatura geneticii judiciare.
Sectiunea 4. Scurt istoric al geneticii judiciare
Capitolul 4. Particularitãţi ale cercetãrii locului faptei
Sectiunea 1. Importanţa penală a investigării infracţiunilor. Criminalistica – definiţie, obiect, metodologie
Sectiunea 2. Cercetarea urmelor biologice
Sectiunea 3. Particularitãţile investigaţiei locului faptei în condiţiile investigaţiilor genetice judiciare.
Capitolul 5. Efectuarea expertizei ADN în laboratoarele de profil
Sectiunea 1. Extragerea ADNului din materialul recoltat la locul faptei.
Sectiunea 2. Aprecierea cantitativã (cuantificarea) ADNului izolat
Sectiunea 3. Amplificarea ADNului extras – reacţia de polimerizare în lanţ (PCR)
Sectiunea 4. Markerii STR (short tandem repeats)
Sectiunea 5. Separarea şi detectarea ADNului amplificat – caracteristici fundamentale
Sectiunea 6. Genotiparea STR şi interpretarea rezultatelor amplificãrii
Sectiunea 7. Raportarea rezultatelor analizei
Sectiunea 8. Alte metode de identificare modernã miniSTR, SNP, ADNmt, ADN Y
Sectiunea 9. Metode de analizã moderne – identification microarrays (chips)
Capitolul 6. Valorificarea rezultatelor expertizelor judiciare
Sectiunea 1. Matematica identificãrii: Aspecte statistice cu semnificaţie judiciarã - Calculul statistic al probabilitãţii potrivirii (DNA matching) şi a potrivirii aleatorii (Random DNA Match) a amprentelor genetice
Sectiunea 2. Surse de eroare în identificarea geneticã judiciarã
Sectiunea 3. Utilizarea profilului ADN în evaluarea medico-legalã a paternitãţii
Sectiunea 4. Identificarea geneticã în caz de catastrofe naturale şi de evenimente implicând un numãr mare de victime
Capitolul 7. Bazele de date de identificarea judiciarã pe baza profilului ADN în sistem european şi român
Sectiunea 1. Scurt istoric privind bazele de date
Sectiunea 2. Bazele de date de referinţã (BDDR)
Sectiunea 3. Baze de date de identificare (BDDI) – structurã şi organizare eficientã
Sectiunea 4. Baze de date de identificare geneticã - aspecte etico-juridice
Sectiunea 5. Profilajul ADN familial
Sectiunea 6. Profilajul ADN fizic
Capitolul 8. Cercetãri personale
Sectiunea 1. Cazuistica acceptãrii utilizãrii identificãrii pe baza profilului genetic în sistemul juridic
Sectiunea 2. Valoarea identificãrii genetice judiciare în practica judiciarã cotidianã româneascã
Sectiunea 3. Evaluarea extracţiei de material genetic din resturi osoase realizat pe material cadaveric parţial degradat utilizând markeri STR heterologi
Sectiunea 4. Analiza altor ţesuturi ca surse alternative de ADN genomic
Capitolul 9. Propunere de lege ferendă privind introducerea unei legi a identificãrii genetice în România
Consideraţii finale
Sectiunea 1. Interpretarea juridicã a rezultatelor expertizei idenficãrii genetice
Sectiunea 2. Conceptul de raport de posibilitate
Sectiunea 3. Conceptul de calitate a analizei profilului genetic
Sectiunea 4. Conceptul de interpretare statisticã a mixturilor ADN
Sectiunea 5. Utilizarea amprentei genetice în circumstanţe deosebite: profilul genetic şi armele de foc, profilul genetic şi infracţiunile contra vieţii sexuale
Aspecte practice
Bibliografie Selectivã
Teza de doctorat intitulată „Profilul ADN in domeniul justitiei
penale” cuprinde peste 250 de pagini, fiind structurată pe 9 capitole, care
la rândul lor cuprind mai multe secţiuni şi subsecţiuni.
Teza debuteaza cu un demers introductiv sunt tratate aspecte
de ordin istoric ale medicinei legale si criminalistice, prezentand
totodata importanta identificarii cu caracter judiciar.
De asemenea sunt prezentate cateva principii de baza ale
recoltarii, preluarii si analizei ADN ului. utilizate in identificarea
individuala.
Capitolul I - „Identitatea si identificarea in procesul judiciar”,
împărţit în 4 secţiuni, tratează aspecte privind istoricul medicinei legale
si criminalisticii, abordeaza subiectul identificarii medico-legale,
definind notiunea si analizand pe rand identificarea scheletara,
identificarea odontostomatologica (dinti si proteze dentare), identificarea
dupa amprenta muscata (expetiza urmelor de dinti).
In cadrul celei de-a 3-a sectiuni se are in vedere identificarea
criminalistica din perspectiva principiilor acesteia (principiul identitatii,
principiul delimitarii obiectelor de elementele din jur si de cele care
faciliteaza identificarea, principiul stabilitatii relative a caracteristicilor
de identificare, principiul dinamicitatii caracteristicilor de identificare).
Aceasta sectiune analizeaza fazele identificarii
criminalistice(o dubla identificare: generica si individuala), metodologia
generala a identificarii criminalistice cu etapele acesteia ( examinare
prealabilã, fazã preparatorie care delimiteazã cadrul si obiectul
identificãrii; examinare intrinsecã, fazã “de stare” care analizeazã toate
caracteristicile specifice ale obiectului de identificat; examinare
comparativã realizeazã comparaţia intre obiectul de identificat in raport
cu alte obiecte cu insuşiri similare si stabileşte suprapuneri si deosebiri;
examinare conclusivã determinã caracteristicile unice si nerepetabile ale
obiectului de identificat in raport cu alte obiecte cu care a fost comparat
si trece la elaborarea concluziilor – de probabilitate sau categorice, care
se vor regãsi in finalul unui raport de expertizã), metodologia
identificarii criminalistice- clasificarea urmelor in functie de principale
criterii, elemente de traseologie, examinarea criminalistica a urmelor
lasate pe obiecte de imbracaminte, identificarea urmelor lasate de
degete.
Ultima secţiune a Capitolului I, intitulată „Identificarea in
functie de circumstantele de deces”, este rezervată explicaţiilor in
materie de identitate a cadavruluiprecum ai a aobiectului vulnerant,
analizandu-se, pe rand, identificarea in caz de moarte violenta
individuala si identificarea in caz de catastrofe cu numar mare de
victime.
Capitolul II este denumit “Elemente de drept penal si drept
procesual penal care guverneaza identificarea judiciara” si cuprinde 5
sectiuni.
In prima sectiune sunt prezentate principiile fundamentale ale
dreptului modern: principiul legalitatii, principiul prezumtiei de
nevinovatie, principiul operativitatii, principiul necesitatii si
oportunitatii, principiul obiectivitatii, principiul conspirativitatii,
principiul fermitatii, principii care se conditioneaza reciproc si care se
afla intr-o stransa interdependenta.
Cea de-a 2 a- a sectiune intitulata “ Locul mijloacelor de
proba tehnico-stiintifice in doctrina juridica moderna” prezinta
importanta probatiunii stiintifice, avandu-se in vedere in principal
importanta expertizei tehnico-stiintifice (ETS), care se bazeaza pe o
serie de valori sociale si stiintifice fundamentale: competenta
profesionala a expertului, obiectivitatea acestuia si cercetarea
multidisciplinara a fiecarei cauze.
Sectiunea a 3-a trateaza mijloacele de proba, definindu-le si
analizandu-le din perspectiva art. 64 Cod de Procedura Penala (CPP),
astfel se au in vedere: declaratiile învinuitului sau ale inculpatului;
declaratiile partii vatamate; ale partii civile si ale partii responsabile
civilmente; declaratiile rnartorilor, înscrisurile, înregistranle audio sau
video, fotografiile, mijloacele materiale de proba, constatarile tehnico-
ştiintifice, constatãrile si expertizele medico-legale.
Sectiunea a 4-a este rezervata mijloacelor materiale de proba,
avandu-se in vedere valoarea probatorie a acestora si importanta
cercetarii la fata locului.
Ultima sectiune a acestui capitol trateaza constatarile tehnico-
stiintifice si medicole legale si expetizele din perspectiva legislatie
noastre procesual-penala, reliefandu-se asemanarile si deosebirile dintre
aceste doua mijloace de proba. De asemenea se arata cazurile in care
efectuarea unei expertize este obligatorie potrivit Codului de Procedura
Penala si se realizeaza o clasificare a expetizelor in functie de
urmatoarele criterii: natura problemelor ce urmeaza a fi lamurite prin
expertiza (criminalistica, medico-legala, psihiatrica, genetica, contabila,
tehnica, sau expertize combinate complexe), modul in care legea
reglementeaza necesitatea efectuarii expertizei (facultative si
obligatorii), modul de desemnare al expertului, modul de organizare a
expertizei.
Capitolul III intitulat “Bazele stiintifice fundamentale ale
identificarii genetice” cuprinde 3 sectiuni: bazele stiintifice ale geneticii,
structura si functiile ADN-ului; principiile fundamentale ale geneticii,
stabilirea pedigree-ului si fundamentul identifictrii;nomenclatura
geneticii judiciare; scurt istoric al geneticii judiciare.
In cuprinsul acestui capitol este definita genetica, genetica
medicala si cea judiciara, ultimele doua fiind ramuri ale primei. Este
prezentata dezvoltarea acestei stiintei si legile ce o guverneaza.
Ultima sectiune a acestui capitol, cea de-a 4-a este rezervata
unui scurt istoric al geneticii judiciare.
Capitolul VI denumit „ Particularitatile cercetarii la fata
locului” scoate in evidenta faptul ca cercetarea locului faptei este una
multidisciplinara, cu un aport deosebit in descoperirea adevarului in
cauzele penale si care necesita si ajutorul geneticii judiciare.
Acest capitol este impartit in 3 sectiuni: importanta penala a
investigatigarii infractiunilor, criminalistica- definitie obiect,
metodologie; cercetarea urmelor biologice; particularitatile investigatiei
locului faptei in conditiile investigatiilor genetice judiciare.
In cuprinsul acestui capitol este evidentiata importanta
locului faptei ca fiind cel mai bogat in urme si date care daca este
investigat criminalistic de catre o echipa complexa, atat in totalitatea ei,
cat si pe anumite segmente:cercetarea la fata locului, dispunerea
constatarilor medico-legale, dispunerea constatarilor tehnico-stiintifice si
a expertizelor criminalistice, efectuarea perchezitiilor, etc.
In functie de particularitatile cauzei, examinarea la fata
locului se poate face urmand doua tactici diferite: daca urmele sunt
concentrate intr-un singur loc, cercetarea se face de la centru spre
periferie (centrifug) sau daca se cauta cadavrul sau corpurile delicte,
cercetarea se afce in sens invers de la periferie la centru (centripet).
De asemenea se analizeaza faza statica si cea dinamica a
cercetarii la fata locului, modalitatile de fixare a rezultatelor cercetarii,
in cuprinsul primeia realizandu-se si o clasificare a urmelor biologice.
In cadrul sectiunii a 2-a se realizeaza o analiza a urmelor
biologice, tratandu-se: cercetarea urmelor de sange, cercetarea urmelor
de saliva, cercetarea urmelor de sperma, cercetarea firului de par.
Ultima sectiune a capitolului denumita „ Particularitatile
investigatiei locului faptei in conditiile investigatiilor genetice judiciare”
isi propune sa scoata in evidenta rolul geneticii judiciare in ceea ce
priveste identificarea individuala. Cercetarea locului faptei va trebui in
viitor sa fie axata pe prelevarea urmelor biologice, care prin intermediul
examenului profilui ADN va duce la identificarea faptuitorilor si la
aflarea adevarului in cauzele penale.
Capitolul V intitulat „ Efectuarea expertizei ADN in
laboratoarele de profil” si este impartit in 9 sectiuni: extragerea
ADNului din materialul recoltat la locul faptei; aprecierea cantitativa
(cuantificarea) ADNului izolat; amplificarea ADNului extras – reacţia
de polimerizare in lanţ (PCR); markerii STR (short tandem repeats);
separarea si detectarea ADNului amplificat – caracteristici
fundamentale; genotiparea STR si interpretarea rezultatelor
amplificarii;raportarea rezultatelor analizei;alte metode de identificare
moderna miniSTR, SNP, ADNmt, ADN Y ; metode de analiza moderne
– identification microarrays (chips).
Capitolul VI intitulat “Valorificarea rezultatelor geneticii
judiciare” este impartit in patru sectiuni: matematica identificarii:
aspecte statiscticecu semnificatie judiciara – calculul statistic al
probabilitatii potrivirii (DNA matching) si a potrivirii aleatorii (Random
DNA Match) a amprentelor genetice; surse de eroare in identificarea
genetica judiciara; utilizarea profilului AND in evaluarea medico-legala
a paternitatii; identificarea genetica in caz de catastrofe naturale si de
evenimente implicand un mumar mare de victime.
Dupa ce s-a prezentat in cateva capitole anterioare
metodologia recoltarii probelor biologice de la locul faptei precum si
metodologia amplificarii si detectiei fragmentelor de AND care poarta
numele de Short Tandem Repeats (STR). In capitolul precedent au fost
prezentate si algoritmul folosit in elaborarea concluziilor expertizei
genetice judiciare care poate afirma cu certitudine o suprapunere
perfecta intre amprenta genetica a unui individ prezumat faptas cu cea a
unui singur suspect. Aceasta alternativa (cea mai fericita) are o singura
sursa de eroare posibila – cea in care exista un geaman univitelin identic,
necunoscut. Exista apoi situaţta excluderii de la identificare in conditiile
in care una din secventele STR investigate nu se amplifica. Aceasta
alternativa are numeroase surse de eroare tehnice si biologice iar
interpretarea finalã trebuie realizatã in contextul general al tuturor
celorlalte investigatii iar analiza paralela este frecvent necesara pentru a
considera rezultatul ca fiind viabil. Alternativa excluderii este tipica
pentru identificarea judiciara deaorece in analizele de paternitate este
consideratã ca fiind posibila in conditiile existentei mutatiilor. Regula in
analiza filiatiei este de a considera o excludere plecand de la mai multe
(2 sau chiar 3) secvente STR absente. In fine, cea mai frecventa
alternativa in genetica judiciara a identificarii este un diagnostic de
probabilitate de identificare si aici se pune problema prezentarii unei
probabilitati de identificare care poate ajuta investigatorul in teren si este
frecvent folositã in conditiile existentei bazelor de date de identificare.
Capitolul VII denumit „ Bazele de date de identificare
judiciara pe baza profilului ADN in sistem european si roman” este
structurat pe 6 sectiuni: scurt istoric privind bazele de date, bazele de
date de referinta (BDDR), baze de date de identificare (BDDI) –
structura si organizare eficienta, baze de date de identificare genetica-
aspecte etico-juridice, profilajul ADN familial, profilajul ADN fizic.
Dupa realizarea analizei ADN, rezultatul acestei investigatii
se poate pastra intr-o baza de date, dat fiind faptul ca practica a relevat
tendinta ca anumite categorii de infractori recidiveaza, conduita acestora
contrara normelor legale subzistand, uneori, si dupa executarea
( gratierea, prescriptia executarii) pedepsei sau dupa comiterea unui act
infractional ramas in domeniul „cifrei negre a criminalitatii”.
In identificarea ADN vorbim in principiu de douã mari
categorii de baze: bazele de date care pastreazã – sub forma de
informatie electronicã datele de identificare si bãncile de ADN in care se
pastreaza pe timp nelimitat probe descoperite la locul faptei (de cele
mai multe ori sange lichid sau sub forma de picaturi pe hartie de filtru).
O bazã de date de identificare ADN va conţine de fapt trei baze de date
independente care pot fi folosite concomitent: bazele de date de
referinta, baze de date ale indivizilor condamanati si baze de date cu
informatii privind elemente de identificare descoperite la locul faptei.
In toate bazele de date se pãstreazã strict informaţia privind
structura ADN-ului plecând de la un set de STR-uri cunoscute si
acceptate ştiinţific şi juridic (un server).
Capitolul VIII, denumit “Cercetari personale” este structurat
pe 4 sectiuni : cazuistica acceptarii utilizarii identificarii pe baza
profilului genetic in sistemul juridic; valoarea identificarii genetice
judiciare in practica juduciara cotidiana romaneasca; evaluarea extractiei
de material genetic din resturi osoase realizat pe material cadaveric
partial degradat utilizand markeri STR heterologici; analiza altor tesuturi
ca surse alternative de ADN genomic.
În sistemul judiciar modern, pentru ca un mijloc de proba sa
fie considerat ca acceptabil, trebuie sã indeplineasca in mod constant o
serie de condiţii ştiinţifice. Cele mai frecvent testate aspecte ale stiintei
moderne de catre justitie sunt:
1. Testabilitatea teoriei stiintifice;
2. Evaluarea constanta a teoriei si metodologiei stiintifice de catre
oameni de stiinta competenti si recunoscuti ca atare de societatea
stiintifica internationala (peer reviewed);
3. Cunoasterea portabilitatii si ratei de eroare a mijloacelor de proba si
testarea constanta a ratei de eroare în conditiile schimbarii metodologiei
de lucru;
4. Existenta sau inexistenta unor standarde de aur de lucru si cine le
guverneaza;
5. Nivelul de acceptare a teoriei si tehnicilor în contextul general
stiintific (dincolo de orice dubiu stiintific).
Acest mijloc de proba este unul ce a facut obiectul unor
contestari in cadrul unor spete juridice, spete juridice prezentate in
cadrul primei sectiuni: cazul Shrek, cazul John Kocal si Cellmark
Diadnostics, cazul Durham, cazul Stutton, cazul Lovitt, cazul
Lethermann/Ruelas.
Amprenta geneticã în Romania este inca la inceput de drum.
Ca ai în multe alte parti din lume primele progrese au fost fãcute an
stabilirea paternitatii iar laboratoarele de genetica medico-legala din
centrele universitare mari au fãcut primii pasi în aceastã directie. Progres
ce este prezentat in cadrul sectiunii cu numarul 2.
Sectiunea a 3-a cuprinde un studiu comparativ privind ADN
recoltat din os si cel leucocitar pe un numar mic de cazuri, 20. Scopul
experimentului a fost de a observa modul in care actiunea fizico-chimica
determinata de solul în care a fost ingopat osul poate influenta extractia,
amplificarea şi detectia profilului genetic individual. Cercetarea a fost
realizata în cadrul INML Bucuresti. Materialul genetic de referinta
(sange lichid) şi cel osos (crestã iliaca) a fost recoltat de la cadavre
neidentificate, fara aparţinator, avand cauza de moarte bine definita,
neviolenta. Probe de ADN osos au fost recoltate apoi din fragmentele de
cresta iliaca pastrate ingropate pentru o perioada de timp (1-3 luni).
Tehnica de recoltare a ADN osos a fost cea clasica, prin dizolvarea
matricei osoase cu solventi recomandati comerciali. Intrarea acestor
tehnici de recoltare în arsenalul cotidian al identificarii judiciare va
permite depasirea dificultatilor inerente inceputului (amplificare mai
slaba, la 55-60% din cazuri, în contextul celor 95% la cadavre proaspete
şi 70-85% de fragmente osoase inhumate pentru un timp scurt)
Numarul de cazuri analizate a fost de 20 numar relativ redus deoarece
cercetarea s-a fãcut numai pe cadavre neidentificate având o cauza a
mortii clara şi neviolenta iar în plus costurile legate de realizarea
detectiei, amplificarii şi stabilirii profilului genetic sunt inca
semnificative.
Au fost utilizate fragmente de creste iliace recoltate post autopsie de la
20 cadavre, care au fost ingopate pentru o perioada de timp diferita (in
10 cazuri 1 luna si in alte 10 cazuri pentru 3 luni).
In toate cele 20 de cazuri, ADN de referinta provenit din sange recoltat
la autopsie a fost procesat imediat dupa autopsie (24 ore).
Sectiunea a 4-a , denumita „Analiza altor tesuturi ca surse
alternative de ADN genomic” releva faptul ca din datele prezentate pana
acum rezultã cã cea mai buna sursa pentru a obţine ADN este sangele.
De multe ori insa în cadrul identificarii medico-legale, obtinerea
sangelui lichid pentru procesul de identificare este imposibila (putrifica
primul). Se poate recolta insa saliva daca aceasta este descoperita la
locul faptei. Un alt aspect care trebuieste luat în discutie este cel al
recoltarii de saliva de la nivelul marcii muscate. Saliva este examinata şi
în conditiile în care se analizeaza plicuri sau scrisori, sau mai frecvent
mucuri de tigari descoperite la locul faptei.
Nu este vorba de inlocuirea identificarii clasice medico-
legale cu cea moleculara. Amprenta genetica nu iti permite decât sa
stabilesti o identitate intre structura genomica a unui individ cu o alta
structura genomica si nu poate oferi (inca) date concrete privind
fenotipul individual. Iata de ce consider cã amprenta genetica
completeaza în mod fericit identificarea medico-legala clasica dar ca
amprenta genetica devine de neinlocuit în situatiile infractiunilor grave
si foarte grave produse de agresori recidivisti.
Capitolul IX intitulat „ Propuneri de lege ferenda privind
introducerea unei legi a identificarii genetice in Romania” cuprinde
recomandari de care in viitor legiutorul ar trebui sa le aiba in vedere:
necesitatea punerii la punct a unor baze de date (baza de date a
profilurilor genetice ale indivizilor condamnaţi penal definitiv pentru
fapte specifice – baza de date a condamnaţilor - BDC si baza de date a
profilurilor genetice descoperite la locul faptei - BDL).
Consideram ca introducerea unei “legi a identificarii
genetice” este un element care trebuie rezolvat în mod obligatoriu intr-o
perioada de timp imediat urmãtoare.
Legea identificarii genetice (LIG) va trebui sã defineasca scopul
identificarii genetice judiciare (serveste la detectarea rapida, arestarea si
condamnarea celor vinovati de infractiuni specifice, menţionate în CP)
LIG va trebui sa identifice sau sa creeze o organizatie care va
reglementa standardele şi tehnicile acceptabile in identificarea judiciara
nationala si va tine legatura cu organizatii similare internationale (ISFG)
LIG va menţiona cã utilizarea informatiei genetice va fi strict limitata la
prevederile legale (CP şi CPP), cã informatia din BDC şi BDL va fi
accesibila numai în scop judiciar si ca orice alta utilizare – incluzand aici
si cercetarea stiintifica va fi facuta numai cu acrodul specific al unui
magistrat.
LIG va trebui decida unde va situata fizic şi cine este responsabil de
buna functionare a bazelor de date precum şi de necesitatea functionarii
unui depozit central de probe biologice recoltate la locul faptei/corpul
victimelor/fluide recoltate etc. Pentru BDC şi BDL – cunoscute în
literatura drept Crime Scene Index – CSI şi Convicted Ofender Index –
COI, sunt descrise mai multe variante posibile - politie, parchet, Institut
Medico-Legal, Institutul de magistratura, Institutul de Criminalistica,
fiecare avand plusuri si minusuri; în US bazele de date sunt la nivel
local, statal şi federal (FBI) şi sunt interconectate; în Canada exista o
bazã de date federala – naţionala guvernata de RCMP si doua
provinciale în Ontario si Quebec controlate de politia regionala; in tarile
europeeene, fiecare tara are prevederi proprii.
Pentru depozitul central de produse biologice utilizate în identificarea
genetica exista douã variante – un depozit central localizat de obicei în
legatura cu formatiunea care desfasoara cea mai intensa activitate de
identificare sau direct controlat de organizatia care guverneaza
activitatea de identificare genetica din punct de vedere al standardelor si
tehnicilor.
LIG va trebui sa defineasca:
- articolele din Codul Penal in care recoltarea de ADN va fi
obligatorie (in general este vorba de infractiuni contra vietii si
integritatii personale, terorismul, talharia şi pirateria, trafic si
exploatarea de persoane, infractiuni contra libertatii si integritatii
sexuale, recidiva),
- momentul recoltarii (dupa pronuntarea sentintei definitive sau in
momentul arestarii),
- momentul introducerii informatiei în baza de date (sentinta
definitiva)
- perioada de timp in care informatia este mentinutã in baza de date
– nelimitat pentru infractiuni foarte grave si frecvent recidivate si o
perioada fixa pentru orice alta infractiune.
Un alt element important de prevazut este legat specific de procedura de
eliminare a informatiei in caz de achitare sau gratiere. Foarte importanta
este prevederea eliminarii din bazele de date a profilului genetic al
victimei imediat dupa rezolvarea cazului sau la un interval de timp.
Crearea unei baze de date a victimelor nu este consideratã etica si nu
este validata in nici o tara.
LIG va trebui sã mentioneze obligativitatea donarii de material genetic
utilizabil în identificare, procedura de recoltare şi normele tehnice
minime pe care laboratorul de identificare genetica trebuie sã le respecte.
LIG va trebui sa decida daca, în cazul BDC va asocia un cod fiecarei
intrari de profil genetic sau va pastra numele persoanei de la care s-a
recoltat amprenta genetica.
LIG va trebui sã decida asupra procedurii de consultare a bazelor de date
pentru fiecare din situatiile deja menţionate precum si modalitatile de
raportare a match şi hituri, partiale sau 100% sau de absenta a profilului
genetic din bazele de date.
LIG va trebui sa stabileasca procedura legata de introducerea datelor de
identificare genetica în cazul minorilor şi a persoanelor deficiente care
nu raspund penal dar care au fost implicate în fapte penale.
De interes pentru alte sisteme juridice (US şi Canada) a fost:
- introducerea obligativitatii conservarii probelor recoltate pe o
perioada fixa de 10 ani;
- obligativitatea retestarii tuturor probelor în momentul acceptarii
unor tehnici de identificare noi;
- procedura de rezolvare a identificarii în cazurile cu autori
necunoscuti si introducerea unui mandat de tip John Doe (mandat
de retinere pentru autor cu identitate necunoscuta dar cu profil
genetic clar care asteaptã identificarea – hit).
LIG va trebui sa reglementeze metodologia utilizarii datelor personale in
scopul identificarii genetice în caz de catastroe naturale sau incidente cu
un numar mare de victime deoarece amprentele genetice provenind de la
rude sau de la descendenti (copii) nu pot fi utilizate sau folosite in nici
un alt scop iar recoltarea va trebui sa urmeze o metodologie specifica.
Aceeasi consideratie trebuie aplicata si in cazul examenului pentru
stabilirea paternitatii.
LIG are de asemenea mandatul de a preciza obligativitatea revizuirii
periodice a procedurilor (audit), obligativitatea laboratoarelor de a fi
acreditate si a personalului de a fi confirmat si testat precum si
necesitatea revizuirii periodice a LIG în conformitate cu evolutia stiintei
si a vederilor etico-morale a societatii în privinta identificarii genetice
In acelasi timp, LIG va trebui sa mentioneze articolele specifice din CP
la care face referinta precum si sa promoveze introducerea identificarea
genetica ca mijloc de proba in CPP precum si armonizarea procedurii
specifice legate de procedura efectuarii constatarii si a expertizei în caz
de utilizare a metodologiei de identificare. Aceleasi consideratii trebuie
efectuate si in legatura cu Codul civil (paternitate, identificarea
victimelor în caz de catastrofe, maternitate, etc)
Nu exista o unanimitate de vederi privind introducerea profilului genetic
in cazul imigrarii ilegale. In USA acesta prevedere legislativa este
consideratã corecta si bazele de date sunt alimentate în mod
discriminatoriu mai ales cu profile rasiale latino fapt ce va genera
posibile erori în conditiile utilizarii lor pentru alte rase. In Romania
fenomenul imigratiei ilegale exista si este observat de obicei asociat cu
alte infractiuni grave (terorism trafic de persoane etc). In conditiile in
care se constatã o un pericol social major, introducerea profilului genetic
este justificata. In alte situatii (simpla imigrare ilegala – introducerea
profilului este complet injusta si periculoasa. Nu trebuie uitat faptul ca
BDC nu este un cazier judiciar cu o suitã de caractere care definesc o
identitate. Simpla prezenta a profilului genetic în BDC poate duce la
presupunerea ca individul al carui identitate este caracterizata de profilul
respectiv este vinovat de o fapta penala grava.
Am prezentat în cadrul acestui capitol o propunere de legiferare legata
de utilizarea identificarii genetice în scop judiciar şi sau în civil. Cred ca
necesitatea unei astfel de legi este evidenta în conditiile in care
procedura tehnica a trecut proba timpului, a fost acceptata si dezvoltata
de toate sistemele juridice iar colaborarea internationala este regula.
In cadrul consideratiilor finale este analizata problematica
interpretarii juridice a rezutatelor expertizei identificarii genetice, este
analizat conceptul de raport de posibilitatea, conceptul de calitate a
analizei profilului genetic, conceptul de interpretare statistica a
mixturilor AND si utilizarea amprentei genetice in circumstante
deosebite: profilul genetic si armele de foc, profilul genetic si
infractiunile contra vietii sexuale.
Finalul tezei de doctorat este rezervat aspectelor practice si
este cuprins din trei anexe prezentand aspecte practice de expertize bio-
criminalistice efectuate in cadrul Institutului de Criminalistica al
Ministerului Internelor si Reformei Administrative.
1. *** Constitutia Romaniei 2. *** Codul Penal Al Romaniei 3. *** Codul De Procedura Penala Al Romaniei 4. *** Codul Civil Al României5. *** Legea 459/2001 privind desfãsurarea activitãtii medico-legale in România6. Colectiv – “Tratat Practic De Criminalistică”, Vol.I, Ministerul De Interne,
Bucureşti, 1976.7. Colectiv – “Tactică Criminalistică”, Ministerul De Interne, Bucureşti, 1989.8. Colectiv – “Curs De Tactică Criminalistică”, Vol.I-Ii, Academia De Poliţie
Al.I.Cuza, Bucureşti, 1983.9. Colectiv – “Curs De Criminalistică. Anexă”, Academia De Poliţie Al.I.Cuza,
Bucureşti, 1985.10.Colectiv – “Curs De Tehnică Criminalistică”, Vol.I-Ii, Academia De Poliţie
Al.I.Cuza, Bucureşti, 1983. 11.Colectiv – “20 Ani De Expertiză Criminalistică La Ministerul Justiţiei”, Bucureşti,
1978.12.Colectiv – “Prezent Şi Perspectivă În Ştiinţa Criminalisticii”, Ministerul De
Interne, Bucureşti, 1979.13.Colectiv – “Şcoala Românească De Criminalistică”, Ministerul De Interne,
Bucureşti, 1975.14.Colectiv – “Dicţionar De Criminalistică”, Editura Ştiinţifică Şi Enciclopedică,
Bucureşti, 1984.
15.Aioniţoaie C., Sandu I.E., Bercheşan V., Butoi T., Marcu I., Pălănceanu E., Pletea C., Stancu Em. – “Tratat De Tactică Criminalistică”, Editura Carpaţi, Craiova, 1992.
16.Aioniţoaie C., Bercheşan V., Dumitraşcu N.I., Pletea C., Sandu I.E. – “Tratat De Criminalistică”, Editura Carpaţi, Craiova, 1994.
17.Aioniţoaie C. – “Curs De Criminalistică. Metodică”, Vol. I, Ministerul De Interne, Şcoala De Ofiţeri, Bucureşti, 1969.
18.Aitken C.C.G, . Statistics and the evaluation of evidence for forensic scientists. Wiley, New York, 1995.
19.Anderson, S., 1981. Sequence and organization of the human mitochondrial genome. Nature 290: 457–465.
20.Antoniu G., Bulai C., Stănoiu R.M., Filipaş A., Mitrache C., Stănoiu Ş., Papadopol V., Filişanu C. – “Practică Judiciară Penală”, Vol.Iii, Editura Academiei Române, 1992.
21.Antoniu G., Bulai C., Stănoiu R.M., Filipaş A., Mitrache C., Papadopol V., Filişanu C. – “Practică Judiciară Penală”. Vol.I, Editura Academiei Române, 1988.
22.Antoniu G., Bulai C., Chivulescu Gh. – “Dicţionar Juridic Penal”, Editura Ştiinţifică Şi Enciclopedică, Bucureşti, 1976.
23.Antoniu G. – “Raportul De Cauzalitate În Dreptul Penal”, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1968.
24.Altavilla E. – “Psicologia Giudiziaria”, Editura Torines, 1953.25.Argeşeanu I. – “Enigmele Anchetelor Judiciare”, Editura Civica, Bucureşti,
1992.26.Armed Force Repository of Specimens Samples for the Identification of
Remains – AFRSSIR, Coble MD, 2008 A 10 years study of DNA blood reference colected on untreated filter paper and stored at room temperature, Procedings of American Academy of Forensic Sciences, 14, 90-91.
27.Armed Forces DNA Identification Laboratory. Extraction of DNA from Dried Skeletal Remains. Proceedings of the First European-American Intensive Course in PCR Based Clinical and Forensic Testing. Split, Croatia September 23- October 3, 1997.
28.Asanache Gh. – “Elemente De Medicină Biocriminalistică”, Comunicări, Vol.I-Xix, Colecţia Institutului Victor Babeş, Bucureşti, 1984.
29.Asanache Gh. – “Elemente De Medicină Biocriminalistică”, Vol. I-Xiii, Colecţia Institutului Victor Babeş, Bucureşti, 1984-1987.
30.Asanache Gh., Mărcuş L. – “Elemente De Medicină Biocriminalistică”, Partea Xi, Institutul Victor Babeş, 1978.
31.Antoniu G., Volonciu N., Zaharia N. – “Dicţionar De Procedură Penală”, Editura Ştiinţifică Şi Enciclopedică, Bucureşti 1988.
32.Ander Z., Bilegan I. – “Medicina Legală”, Editura Didactică Şi Pedagogică, Bucureşti 1966.
33.Arseni C., Oprescu I, - Traumatologie Cranio-Cerebrala, Ed Medicala, Bucurresti 1972
34.Balding, D. J. 1997. Errors and misunderstandings in the second NRC Report. Jurimetrics 37: 603–607.
35.Balding, D. J. 1999. When can a DNA profile be regarded as unique? Science and Justice 39: 257–260.
36.Balding, D. J., and P. Donnelly. 1995. Inferring identity from DNA profile evidence. Proc. Natl. Acad. Sci. USA 92: 11741–11745.
37.Balding, D. J., and P. Donnelly. 1996. Evaluating DNA profile evidence when the suspect is identified through a database search. J. Forensic Sci. 41: 603–607.
38.Balding, D. J., and R. A. Nichols. 1994. DNA profile match probability calculations: How to allow for population stratification, relatedness, database selection and single bands. Forensic Sci. Intern. 64: 125–140.
39.Bancila O, Cauzalitate In Filozofie Si Stiinta, Ed Stiintifica, Bucuresti, 1969 40.Basarab M. – “Criminalistică”, Universitatea Babeş Bolyai, Cluj-Napoca, 1968.
41.Basarab M. – “Drept Penal. Partea Generală”, Universitatea Babeş Bolyai, Cluj Napoca, 1988.
42.Basarab M., Moldovan L., Sudin V. – “Drept Penal. Partea Specială”, Universitatea Babeş Bolyai,Cluj Napoca, 1985.
43.Brenner, Forensic mathematics of DNA matching, la www.dna-view.com/profile.htm.
44.Bieseker L.G. et al., DNA identifications after 9/11 WTC attack, 2005, Science, 310, 1122-1123
45.Beliş Vl., Dragomirescu V., Naneş C.., Panaitescu V., Gacea E., Drugescu N. – “Medicina Legală”, Editura Teora, Bucureşti, 1992.
46.Beliş Vl. – “Medicina Legală. Curs Pentru Facultăţile De Ştiinţe Juridice”, Societatea Română De Medicină Legală, Bucureşti, 1995.
47.Beliş Vl., Naneş C. – “Traumatologia Mecanică În Practica Medico-Legală Şi Judiciară”, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1985.
48.Beliş Vl. – “Tratat De Medicină Legală”, Editura Medicală, Bucureşti, 1995.49.Belis Vl.- „Investigatia Microscopica A Leziunilor Traumatice” Ed Academiei
Bucuresti, 199250.Belis V, Barbarii L, Genetica Judiciarã de la teorie la practicã, ed Medicala
Bucuresti, 200751.Bercheşan V., Dumitraşcu I.N. – “Probele Şi Mijloacele De Probă” (Mic
Îndrumar De Cercetare Penală), Editura Ministerului De Interne, Bucureşti, 1994.
52.Berchesan V, Rusu M, Valorificarea stiintifica a urmelor infractiunii, Curs de tehnica criminalistica, vol.I-III, Ed. Little Star, Bucuresti, 2002, 2003
53.Budowle, B., J. A. Lindsey, J. A. DeCou, B. W. Koons, A. M. Giusti, and C. T. Comey. 1995. Validation and population studies of the loci LDLR, GYPA, HBGG, D7S8, and Gc (PM loci), and HLA-DQα using a multiplex amplification and typing procedure. J. Forens. Sci. 40: 45–54.
54.Bogdan T. – “Probleme De Patologie Judiciară”,Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1973.
55.Bogdan T., Sântea I., Drăgan-Cornianu R. – “Comportamentul Uman În Procesul Judiciar”, Ministerul De Interne, Bucureşti, 1983.
56.Bouzat P., Pinatel J. – “Traite De Droit Penal Et De Criminologie”, Editura Siery, Paris, 1963.
57.Branicki W., Determination of Phenotype associated SNPs in MC1R Gene) Journal of Forensic Science 2007, 52, 399-345
58.Bulai C. – “Drept Penal Român. Partea Generală”, Vol.I-Ii, Editura Şansa, Bucureşti, 1992.
59.Budowle, B., R. Chakraborty, G. Carmody, and K. L. Monson. 2000. Source attribution of a forensic DNA profile. Forens. Sci. Comm. (in press).
60.Budowle, B., and R. R. Moretti. 1999. Genotype profiles for six population groups at the 13 CODIS short tandem repeat core loci and other PCR based loci. Forensic Science Communications, FBI Lab. Div. Pub. 99–06, U.S. Department of Justice.
61.Budowle, B., T. R. Moretti, A. L. Baumstark, D. A. Defenbaugh, and K. L. Keys. 1999. Population data on the thirteen CODIS core short tandem repeat loci in
African-American, U.S. Caucasians, Hispanics, Bahamians, Jamaicans, and Trinidadians. J. Forensic Sci. 44: 1277–1286.
62.Budowle, B., B. Shea, S. Niezgoda, and R. Chakraborty. 2000. CODIS STR loci data from 41 sample populations. J. Forens. Sci. (in press).
63.Butler J.M., Forensic DNA Typing: Biology, Technology, and Genetics of STR Markers, Academic Press 2nd edition 2005.
64.Butler J., Fundamental of DNA typing, Academic Press, 3rd edition 200965.Butler, J. M. 1998. The use of capillary electrophoresis in genotyping STR loci.
Methods Mol. Biol. 98: 279–289.66.Butler, J.M. (2006) Genetics and genomics of core STR loci used in human
identity testing. J. Forensic Sci. 51(2): 253-26567.Butler JM, Allele frequency for 15 autosomal STR loci on Caucasian, Afro-
American and Hispanic populations, JforScience, 48 908-911
68.Cavalli-Sforza, L. L., and W. F. Bodmer. 1971. The Genetics of Human Populations. W. H. Freeman, San Francisco, CA.
69.Castle PA, Effects of electron beam irradiation on buccal cell DNA American Journal of Human Genetics, 2003, 73, 646-651
70.Ceccaldi P.F., Chevet C., Marano Ph. – “Criminalistique”, Laboratorul De Identificare Judiciară Al Prefecturii Poliţiei Din Paris, 1980.
71.Clayton TM, Whitaker JP, Fisher DL, LeDA, Holland MM, Weedn VW, Maguire CN, Di Zinno JA, Kimpton CP, Gill P. Further validation of a quadruplex STR DNA Typing system: a collaborative effort to identify victims of a mass disaster. Forensic Sci International 1995; 76:17-25.
72.Comey CT et al, DNA extraction strategies for amplified fragment length polimorfism analysis, Journal of Firensic Sciences, 39, 1254-1269 1994.
73.Carroll, Sean B. et al. (May 2008). "Regulating Evolution", Scientific American, pp. 60–67, „International Human Genome Sequencing Consortium (2001
74.Carroll SB, Initial sequencing and analysis of the human genome." Nature 409 (6822): 860–921.
75.Ciopraga A. – “Criminalistica. Tratat De Tactică”, Editura Gama, Iaşi, 1996. 76.Cecil, J. S., and T. E. Willging. 1994. Court-appointed experts. Pp. 527–573 in
Reference Manual on Scientific Evidence. Federal Judicial Center, Washington, DC.
77.Derobert L. – “Medecine Legale”, Editura Flammarion, Paris, 1976.78.Dragomirescu V.T., Problematica Si Metodologie Medico-Legala, Ed Medicala,
Bucuresti, 198079.Dragomirescu V.T., Determinism Si Reactivitate Umana, Ed Stiintifica,
Bucuresti, 1990 80.Demeter I., Ceterchi I. – “Introducere În Studiul Dreptului”, Editura Ştiinţifică,
Bucureşti1962. 81.DAB. 2000. Statistical and population genetics issues affecting the evaluation
of the frequency of occurrence of DNA profiles calculated from pertinent population databases. Forens. Sci. Comm. (in press).
82.Dincu A. – “Criminologie”, Universitatea Bucureşti, Facultatea De Drept, 1985.
83.Doak S., Assimankopoulos D., How do forensic scientists learn to become competent in casework reporting in practice: A theoretical and empirical approach. Forensic Science international 167, 201-206
84.Donnelly, P., and R. E. Friedman. 1999. DNA database searches and the legal consumption of scientific evidence. Michigan Law Rev. 97: 931–984.
85.Dobrinescu I. – “Infracţiuni Contra Vieţii Persoanei”, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1987.
86.Draghici C, Iacob A, Iftimie A, Metode si Tehnici moderne de cercetare si identificare criminalistica, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2004
87.Dumitrescu C., Gacea E. “Elemente De Antropologie Judiciară”, Editura Ministerului De Interne, Bucureşti, 1993.
88.Erlich, H. A., ed. 1989. PCR Technology. Principles and Applications for DNA Amplification. Stockton, New York.
89.Evett, I. W., and B. S. Weir. 1998. Interpreting DNA Evidence. Sinauer Associates, Sunderland, MA. Statistical and genetic methods.
90.Evett, I. W., R. Pinchin, and C. Buffery. 1992. An investigation of the feasibility of inferring ethnic origin from DNA profiles. J. Forensic Sci. Soc. 32: 301–306.
91.Fitzgerald M.J. – “Handbook Of Criminal Investigation” (Manual De Cercetare Penală), Traducere.
92.FBI. 1999. 1998 CODIS DNA Laboratory Survey. FBI Forensic Science Systems Unit, FBI Laboratory, Quantico, VA.
93.Fregeau KL, Leclair B., et al, Enhanced kinship analysius and STR based DNA typing for human identification in mass fatalities incidents: The SwissAir Flight 111 disaster” Journal of Forensic Sciences, 49, 5, 2004
94.Gheorghiu – Brădet – “Drept Penal Român. Partea Specială”, Vol.I, Editura Europa Nova, Bucureşti, 1994.
95.Gardiner K. Human genome organization. Curr. Opin. Genet. Dev. (1995); 5: 315–322).
96.Gross H – Population Database at www.FBI.org/hq/lab/fsc/backissu/april2002.97.G.Lee Blood evidence: How DNA is revolutionizing the way we solve crimes,
Perseus Publishing, Cambridge, 2003.98.Gross H. – “Îndreptarul Judecătorului De Instrucţie În Sistemul Criminalisticii”,
Munchen, 1893. 99.Groza P, "Fiziologie", Ed. Medicală, Bucureşti, 1991100. Gunby P. Medical team seeks to identify human remains from mass
graves of war in former Yugoslavia. JAMA 1994; 272:1804-1806.
101. Hanga Vl. – “Drept Privat Roman”, Editura Didactică Şi Pedagogică, Bucureşti 1977.
102. Holyst B. – “Kryminalistyk”, Varşovia, 1975.
103. Ionescu L. – “Expertiza Criminalistică A Scrisului”, Ed. Junimea, Iaşi, 1973.
104. Ionescu L. – “L’expertise Complexe Medico-Legale Et Criminalistique”, In Ricpt Nr.3/1983.
105. Ionescu L., Sandu D. – “Identificarea Criminalistică”, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1990.
106. Ionescu A.V. – “Legitima Apărare Şi Starea De Necesitate”, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1972.
107. Inman, K., and N. Rudin. 1997. An Introduction to Forensic DNA Analysis. CRC Press, Boca Raton, FL.
108. Inman, K., and N. Rudin. 2000. Principles and Practice of Forensic Science. CRC Press, Boca Raton, FL.
109. Innis, M. A., D. H. Gelfand, and J. J. Sninsky, eds. 1999. PCR applications. Protocols for functional genomics. Academic Press, New York.
110. Jeffreys, A. J., V. Wilson, and S. L. Thein. 1985a. Hypervariable minisatellite regions in human DNA. Nature 314: 67–72.
111. Jeffreys, A. J., V. Wilson, and S. L. Thein. 1985b. Individual specific “fingerprints” of human DNA. Nature 316: 75–79.
112. Jhon P., Conversation with experts: DNA forensic testing in New York City, referintã electronicã, Medscape Molecular Medicine, 10/30/2001
113. Jobling MA, Heyer E., Dieltjes P., de Knijff P., Y chromosome specific microsatellite mutations rates re-examined using minisatellites MSY1 Hum Mol Gen 1998; 8, 2117-20
114. Kline MC, Nonamplification of a VWA allele, Journal of Forensic Science, (1998) 43(1), 250.
115. Kevin P.O, Sullivan R.C. – “Criminalistics Theory And Practic”, Holdbruce Science Publishers Inc, New York, 1976.
116. Kirk P.L. – “Crime Investigation. Psyhical Evidence And Police Laboratory”, Interscience Publishers Inc, New York, 1966.
117. Kaye, D. H. 2000. Bioethics, bench, and bar: selected arguments in Landry v. Attorney General. Jurimetrics J. 40: 193–216.
118. Kaye, D. H., and G. F. Sensabaugh. 2000. Reference guide on forensic DNA evidence. In Reference Manual on Scientific Evidence. Federal Judicial Center, Washington, DC.
119. Kasper D., Braunwald E., et al., Harrison’s Principles of Internal medicine, Acdemic Press, 17e, 2009
120. Kirby, L. T. 1992. DNA Fingerprinting. An Introduction. W. H. Freeman, New York.
121. Krawczak, M., and J. Schmidtke. 1998. DNA Fingerprinting. 2nd Edition. BIOS. Scientific Publishers, Herndon, VA.
122. Lee HC, Ladd C (2001) Preservation and collection of biological evidence, Croatian Medical Journal, 42, 225-228.
123. Levitt M, Forensic databases benefits and ethical and social costs, British Medical Bulletin, 2007, 83, 235-248.
124. Lechat R., „La Technique De L’anquete Criminelle” Ed Moderne, Bruxelles, 1989
125. Le Clere M. – “Manuel De Police Technique”, Ed. Police Revue, Paris, 1974.
126. Lincoln, P. J, and J. Thompson. 1998. Forensic DNA Profiling Protocols. Humana Press, Totowa, NJ.
127. Lins, A. M., et al. 1998. Development and population study of an eight-locus short tandem repeat (STR) multiplex system. J. Forens. Sci. 43: 1–13.
128. Mathyer J. – “Qu’est Ce Que La Police Scientifique Et Ou Vu-T-Elle?”, Nr.2/1987.
129. Martin R., Gel electrophoresis nucleic acids, 1996, Oxford, Bios scientific publisher,
130. Mircea I. – “Criminalistica”, Universitatea Babeş Bolyai, Cluj-Napoca, 1992.
131. Mircea I. – “Valoarea Criminalistică A Unor Urme De La Locul Faptei”, Ed. Vasile Goldiş, Arad, 1996.
132. Monson KL, The mtDNA population database – an integrated software and database resource, Forensic Science communication 4,2,2002
133. McClintock, Forensic DNA Analysis: A Laboratory Manual (Paperback) CRC 1st edition, 2008
134. Năstase O. – “Perfecţionarea Activităţii De Urmărire Penală În Infracţiunile De Omor”, Fondul Documentar Al Parchetului General De Pe Lângă Curtea Supremă De Justiţie.
135. Neagu I. – “Drept Procesual Penal”, Editura Academei Române, Bucureşti, 1988.
136. Neagu I. – “Drept Procesual Penal”, Vol.. I Şi Ii, Editura Şansa Srl, Bucureşti, 1988.
137. Nepote J. – “Situation Actuelle Et Tendance D’evolution De La Criminalistique”, Ripc Nr.384/1983.
138. Nistoreanu Gh., Dobrinoiu V., Boroi Al., Pascu I., Molnar I., Lazăr V. – “Drept Penal. Partea Specială”, Editura Continent Xxi, Bucureşti, 1996.
139. Oancea I. – “Drept Penal. Partea Generală”, Editura Didactică Şi Pedagogică, Bucureşti, 1971.
140. O’brian K.P., Sullivan R.C. – “Criminalistics. Theory And Practice”, Handbook Press London, 1976.
141. O’hara E. – “Fundamentals Of Criminal Investigation”, Ed. Thomans, Illinois, Sua, 1976.
142. O’hara E., Osterburg J.H. – “An Introduction Of Criminalistics”, Ed. Mc Millan, New York, 1949.
143. Oroveanu M. – “Pentru O Reglementare Uniformă Şi Completă A Expertizei”,În Rrd Nr.10/1976.
144. O'Reilly GW, Forensic DNA Litigation: From Crime Scene to Courtroom, CRC 1st edition 2006
145. Olaisen B, Brinkman B, Lincoln P, Progress in in Forensic genetics, 7, Excerprta Medica International Congress Series, 1167, Elsvier Science, Amsterdam, pp 61-183
146. Panaitescu V. Metode De Investigatie In Practica Medico-Legala, Ed Litera 1982
147. Panghe C., Dumitrescu C. – “Portretul Vorbit”, Ministerul De Interne, Bucureşti, 1974.
148. Pieber F., Brenner C, Finding Criminals through DNA of their relatives, Science, 2006, 312, 1315-16
149. Peterson J, The feasability of external blind DNA proficiency test, JForSciences, 48, 21-31.
150. PRand S., The GEDNAP blind trial concept International Journal of Legal medicine, 118, 83-89, 2005
151. Papadopol V. – “Delimitarea Actelor De Coautorat De Cele De Complicitate"” În Justiţia Nouă Nr.7/1963.
152. Pottecher F. – “Un Science De L’home”, În Science Et Vie (Nomero Hors Serie), Intitulat La Police Scientifique, Paris, 1982.
153. Primorac D, "Identificarea resturilor umane descoperite in gropi comune in Croatia, Bosnia si Hertzegovina, JcroatFor Science, 2007, 48, 513-519
154. Popiolek DA, Prinz MK, West AB, Nazzaruolo BL, Estacio SM, Budimlija ZM, Multiplex DNA Short Tandem Repeat Analysis, American Journal of Clinical Pathology. 2003;120(5)
155. Primorac D., Andelinovic S., Definis-Gojanovic M., Drmic I., Rezic B., Baden MM., Kennedy MA., Schanfield MS., Skakel SB., Lee CH. Identification of war victims from mass graves in Croatia, Bosnia and Herzegovina by use of standard forensic methods and DNA typing. J Forensic Sci 1996;41:891-894.
156. Radley I.A. – “Photography In Crime Detection”, Ed. Chapman Hall Tld., London, 1948.
157. Roeder, K. 1994. DNA fingerprinting: a review of the controversy. Stat. Sci. 9: 222–278.
158. Royall, R. 1997. Statistical Evidence. A Likelihood Paradigm. Chapman & Hall, New York.
159. Sandu D, Ionescu L, Identificarea criminalistica, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1990
160. Snyder Le M. – “Homicide Investigation”, Ed. Charles Thomas, California, Sua, 1958.
161. Scripcaru Ghe. si colab - Medicina si Drept, Ed Litera Iasi 1979162. Scripcaru Ghe, Isac L, Covalciuc M, Etica ştiinţa si justiţia, Revista românã
de bioeticã, vol 2, nr 1, 2004163. Shows TB si colab, Guideliness for human gene nomenclature, An
international system of for human gene nomenclature – ISGN, 1987, Cytogenet Cell Genet, 1987, 46, 11-28.
164. Spencer C, A guide to Forensic DNA profiling, Benjamin Cummings; 1 edition (July 24 2003)
165. Stancu E. – “Criminalistica”, Vol. I Şi Ii, Tub, 1981-1983.166. Stancu E. – “Investigarea Ştiinţifică A Infracţiunilor”, Tub, 1986-1988.167. Stancu E. – “Criminalistica – Ştiinţa Investigării Infracţiunilor”, Vol.I Şi Ii,
Editura Proacardia, Bucureşti, 1993.168. Stancu E. – “Criminalistica “ – Vol.I Şi Ii, Editura Actami, Bucureşti, 1995.169. Stancu E. – “Criminalistica” – Vol.I Şi Ii, Editura Actami, Bucureşti, 1997.170. Sachs J., DNA and a new kind of racial profilin, Popular Science, 263, 6,
16 (2003)171. Suciu C. – “Criminalistică”, Ed. Didactică Şi Pedagogică, Bucureşti, 1972.172. Sonia Norris New frontiers in forensic DNA analysis – International
practices and implications for Canada Parliament of Canada 2009173. Swensson A., Wendel O. – “Techniques Of Crime Scene Investigation”,
American Elsevier Publishing Company Inc, New York, 1965.174. Schimdt C, Beneke M (1997) Five cases of short tandem repeats DNA
typing, Electrophoresis, 18, 690-694175. Sweet D., A look at forensic dentistry, BrDentJ, 2007, April 14 359-366
(review).
176. Theodoru G., Moldovan L. – “Drept Procesual Penal”, Editura Didactică Şi Pedagogică, Bucureşti, 1976.
177. Thornwald J. – “Un Secol De Luptă Cu Delincvenţa”, Editura Junimea, Iaşi, 1981.
178. Tchakraborty R., Sample size requirements for addressing the population geentic issues of forensic use of DNA typing, Human Biology, 64, 141-159
179. Vinberg I.A., Mitricev S.M. – “Criminalistica”, Bucureşti, 1952.180. Volonciu N. – “Drept Procesual Penal”, Editura Didactică Şi Pedagogică,
Bucureşti, 1972.181. Volonciu N. – “Drept Procesual Penal”, Editura Tub, 1988.182. Volonciu N. – “Tratat De Procedură Penală”, Vol.I, Editura Paideia,
Bucureşti, 1993.183. Vasilescu E., Examinarea de laborator a petelor de sânge, capitol in Tratat
de medicinã Legalã 1995, Ed medicalã, Bucuresti, 640-652
184. Waren H. – “Dental Identification And Forensic Odontology”, Ed. Henry Nimpton, London, 1976.
185. Watson JD si Crick FHC, A structure for deoxyribose nucleic acid, Nature, 1953, 171, 737-738
186. Wells H.J. – “Forensic Science”, Ed. Sweet Maxwell, Ltd., London, 1998.187. Waldor M, Burrus V, (2004). "Shaping bacterial genomes with integrative
and conjugative elements". Res. Microbiol. 155 (5): 376–86188. Walsh et al, Chelex 100 as a medium for simple extraction of DNA for
PCR based typing from forensic materials, Biotehniques, 10, 506-513 1998.
189. Wickenheiser R., The business case for using forensic DNA technology to solve and prevent crime, Journal and Biolaw and Business, 7 (3) 34-50