1

Universitatea Spiru Haret Facultatea de Arhitectură

Anul universitar 2014-2015 Ciclu secundar, Anul V, semestrul 10

Proiectul numărul 4 MUZEU DE SIT ARHEOLOGIC SUCIDAVA (jud. Olt) / CARSIUM (jud. Constanţa)

Lansare temă 16 februarie 2015, sala Studio Predare 1 aprilie 2015, orele 12.00 – 14.00, la atelier

Susţinere publică 2 – 3 aprilie 2015 Număr credite 4 credite

1 DATE GENERALE

1.1 SCOPUL DIDACTIC Această temă aduce în discuţie problematica programelor de arhitectură cu destinaţie culturală, din care fac parte

toate edificiile în care sunt păstrate, conservate şi expuse obiecte şi colecţii de obiecte de interes artistic, istoric, ştiinţific etc.

Exerciţiul de faţă urmăreşte analizarea şi înţelegerea principiilor care stau la baza proiectării clădirii unui muzeu. Pe parcursul acestui proiect se aşteaptă ca studenţii să-şi însuşească cunoştinţe legate de: organizarea fluxurilor funcţionale şi tehnice în cadrul unui muzeu (relaţia corectă dintre sălile de expoziţie şi celelalte spaţii ale muzeului, începând cu zona de acces şi terminând cu zonele de depozitare); modalităţile de expunere (prezentare, parcursuri de vizitare); vizibilitate (conformarea şi dimensionarea sălilor, iluminarea spaţiilor); funcţie şi spaţialitate simbolică şi capacitate de reprezentare.

1.2 CARACTERISTICI ALE FAMILIEI DE PROGRAME Conform definiţiilor actuale muzeul este o instituţie permanentă, aflată în serviciul societăţii, deschisă publicului, care

se ocupă cu strângerea, păstrarea, identificarea, catalogarea, analizarea, menţinerea, conservarea şi expunerea de diverse obiecte sau artefacte ce prezintă interes ştiinţific, istoric, artistic, tehnologic etc,. în scopul studierii, educării, relaxării vizitatorilor, a oamenilor de ştiinţă. Termenul muzeu defineşte atât o instituţie cât şi clădirea în care funcţionează aceasta.

În teorie, muzeele pot fi clasificate în cinci categorii majore: artă, istorie, ştiinţe, tehnică şi etnologie; în realitate se observă că există muzee specializate pe subiecte particulare (artă contemporană, istorie militară, istorie naturală, numismatică, agricultură, geologie etc) precum şi muzee ale căror colecţii aparţin mai multor categorii (este cazul muzeelor de mari dimensiuni şi a majorităţii muzeelor moderne, în general).

O trăsătură definitorie a tuturor muzeelor o reprezintă existenţa „zonelor” în care sunt prezentate publicului obiectele din colecţie. Sălile de expunere trebuie să fie conformate şi dimensionate astfel încât să permită un flux continuu şi condiţii optime de vizibilitate, condiţii care sunt determinate de dimensionarea şi iluminarea spaţiilor care depind, la rândul lor, de natura obiectelor expuse.

Muzeul, ca instituţie, cumulează mai multe funcţii. În ultimele decenii s-a conturat şi accentuat ideea rolului interactiv pe care trebuie să-l joace muzeul în viaţa culturală a societăţii, ceea ce a produs mutaţii profunde în concepţia acestui program de arhitectură. Au apărut astfel, o serie de modificări în ceea ce priveşte natura obiectelor expuse şi modul de prezentare a acestora; de asemenea, alături de tradiţionalele săli de expunere au apărut spaţii de reuniuni în care se desfăşoară evenimente care variază de la diverse activităţi cu caracter cultural-educativ până la cursuri de pregătire profesională a specialiştilor.

1.3 OBIECTUL STUDIULUI Muzeele de arheologie, care fac obiectul prezentului studiu, sunt muzee de istorie specializate în expunerea

vestigiilor arheologice. Un muzeu de arheologie poate fi dedicat trecutului unei comunităţi, a unei aşezări, a unei regiuni geografice sau a unei ţări. Cea mai mare parte a pieselor expuse sunt artefacte recuperate în urma cercetărilor arheologice. În funcţie de situaţie, vestigiile pot varia de la simple obiecte de uz casnic din lut la bijuterii, tezaure de monede, obiecte din materiale de preţ, fragmente de construcţii etc.

Muzeele de arheologie pot fi organizate fie în „spaţiu închis” (în interiorul unor clădiri cu destinaţie specifică), fie în aer liber. Un caz interesant este cel al aşa-ziselor „muzee de sit”, construite în perimetrul rezervaţiilor arheologice. Muzeele de arheologie în aer liber sunt realizate, de obicei, pe siturile unde există urme ale unor aşezări, vestigii ale unor construcţii distruse etc; tot în această categorie sunt incluse zonele în care se reconstituie, parţial sau integral, la scara 1: 1, construcţii şi aşezări din diverse perioade istorice.

În momentul de faţă, instituţia muzeală are un rol educativ foarte pronunţat. În acest sens, personalul unui muzeu de arheologie se ocupă nu numai de întreţinerea, restaurarea şi sporirea colecţiilor, ci şi de formarea tinerilor şi, nu în ultimul rând, a specialiştilor.

2

2 ELEMENTE DE TEMĂ

2.1 ELEMENTE DE INCADRARE IN ZONA Studiul de faţă propune două amplasamente la alegere, ambele situate pe malul Dunării: Sucidava şi Carsium. Situl

arheologic de la Sucidava este situat în judeţul Olt, în oraşul Corabia, cartierul Celei (vechiul sat Celei, în prezent inclus în oraşul Corabia înfiinţat în anul 1871). Fosta cetate Carsium, aşezată la graniţa dintre Muntenia şi Dobrogea, face parte din oraşul Hârşova.

2.1.1 PREZENTAREA SITURILOR Importanţa sitului arheologic Sucidava Marea varietate a vestigiilor din situl arheologic de la Sucidava conferă acestui obiectiv o valoare deosebită. Ne

mărginim să precizăm că în colţul sud-vestic al cetăţii a fost cercetată o aşezare sub formă de tell, cu 11 faze de locuire, începând cu perioada de tranziţie de la eneolitic la epoca bronzului (grupul cultural Celei). Tot pe platoul cetăţii, urme istorice izolate indică prezenţa unor locuiri în perioada bronzului şi în prima epocă a fierului. O aşezare geto-dacică nefortificată a funcţionat aici în Latène, între sec. IV-I a.Chr., fiind un important centru economic şi militar al tribului Sucilor. Distrusă la începutul veacului I a.Chr., probabil în cursul acţiunilor militare unificatoare întreprinse de Burebista, aşezarea geto-dacică va fi imediat refăcută şi fortificată, ea fiinţând ca atare până spre finele sec. I p.Chr., când a fost cucerită şi dezafectată definitiv de romani.

După anul 106, când Dacia devine provincie romană, noile autorităţi vor utiliza cu predilecţie zona situată în afara perimetrului fostei aşezări geto-dacice. Astfel, la vest şi nord de aceasta ei vor edifica, la sfârşitul sec. II, o mare aşezare civilă fortificată (cu o suprafaţă de circa 25 ha) şi două necropole. În ultimele decenii ale veacului al III-lea zona platoului va fi, din nou, locuită intens, prin edificarea unei cetăţi cu turnuri şi ziduri din piatră. Iniţial, aceasta a avut predominant un rol strategic, de „cap de pod” păstrat într-o provincie aflată în curs de abandonare, dar şi de a proteja aşezarea romană din imediata vecinătate. La începutul sec. IV fortificaţia a fost refăcută de Constantin cel Mare, accentul misiunii ei fiind pus acum şi pe protejarea podului transdanubian, realizat de acesta la Sucidava.

Ulterior, după un scurt hiatus provocat de distrugerile hunice de la începutul sec. V, cetatea va fi reutilizată în epoca romano-bizantină, cele mai substanţiale completări fiind aduse în prima parte a sec. VI, sub împăratul Justinian. Acum, în interiorul ei sunt edificate prima basilică paleocreştină atestată între Dunăre şi Carpaţi şi fântâna „secretă” – un unicat în lumea romană. Existenţa ei se va încheia însă la graniţa dintre secolele VI-VII, când cetatea Sucidavei cade pradă atacurilor avaro-slave. În evul mediu, între sec. XIV-XVI, colţul sud-estic din perimetrul fostei cetăţi – mărginit spre vest de un sistem defensiv format din val de pământ şi şanţ - va fi refolosit ca punct de rezistenţă antiotomană.

În concluzie, acest sit a permis constituirea, aici, a unuia dintre cele mai importante şantiere arheologice de la sud de Carpaţi, având atât un rol ştiinţific, cât şi didactic.

Starea de conservare a cetăţii Sucidava Dacă urmele aşezării civile a Sucidavei sunt, în prezent, suprapuse total de clădirile moderne ale cartierului Celei,

spaţiul cetăţii romano-bizantine (zidul de incintă şi unele construcţii interioare) este bine conservat şi delimitat, aflându-se în custodia Muzeului de Arheologie şi Etnografie din Corabia.

Istoricul cercetărilor la Sucidava După ce, la sfârşitul secolului al XVII-lea, ruinele Sucidavei au fost sumar schiţate de L. Ferdinand de Marsigli, pe

parcursul primei jumătăţi a veacului al XIX-lea ele au făcut obiectul unor săpături lipsite de rigoare, întreprinse de banul Mihalache Ghica şi de generalul Nicolae Mavros (rezultatele lor fiind parţial consemnate de colonelul Vladimir de Blaremberg); din aceeaşi perioadă datează şi însemnările datorate lui August Treboniu Laurian şi inginerului Alexandru Popovici.

Ulterior, prin anii 1845 - 1866, vestigiile de la Celei au trezit interesul a doi cercetători diletanţi, maiorul Dimitrie Papazoglu şi Cezar Bolliac, iar în anul 1865 au fost studiate de arheologii francezi G. Boissiere şi Ch. Baudry, rezultatele săpăturilor celor din urmă nefiind, din păcate, valorificate suficient.

Primele cercetări ştiinţifice sistematice au debutat abia în anul 1901, sub îndrumarea lui Grigore G. Tocilescu. Din anul 1936, s-au iniţiat campanii regulate de săpături arheologice, conduse până în 1981 de Dumitru Tudor; dintre cei care, în ultimele decenii, au colaborat în colectivul său, amintim pe Expectatus Bujor, Marin Nica, Constantin C. Petolescu, Gheorghe Popilian, Octavian Toropu. Între anii 1982 - 1995, cercetările au fost continuate de Octavian Toropu, cu concursul lui Corneliu Mărgărit Tătulea şi Petre Gherghe.

Din anul 1991 aici îşi desfăşoară practica arheologică studenţii de la Specializarea Istorie a Universităţii din Craiova, sub coordonarea lui Petre Gherghe, în calitate de responsabil de şantier (începând cu 1995) şi Lucian Amon.

3

Importanţa sitului arheologic Carsium1 Cetatea Carsium s-a construit peste o fortificaţie getică, în a doua jumătate a secolului I p. Chr. În timpul războaielor

dacice, mai precis în anul 103 p. Chr., împăratul Traian întăreşte fortificaţia cu ziduri din piatră. Misiunea cetăţii a fost să apere vadul de trecere a Dunării din apropiere. Oraşul de astăzi se ridică peste cetatea romană, romano-bizantină, medievală şi necropolele acestora. Alături de cetate se găseşte o aşezare neolitică cu o vechime de şapte milenii.

Cetatea este menţionată frecvent în toate documentele antichităţii începând din secolul al II-lea p. Chr., până în secolul al VII-lea. Sursele istorice indică distrugerea repetată a cetăţii şi refacerea ei în timpul împăraţilor Constantin cel Mare şi Justinian. În veacul al X-lea cetatea Hârşova este reconstruită de bizantini; de asemenea, aşezarea va fi refăcută şi în timpul autorităţii genoveze (secolele XIII-XIV). Între secolul al XV-lea şi prima parte a secolului al XIX-lea este stăpânită de turci. Potrivit cronicarului Evlia Celebi, localitatea a figurat în documentele otomane cu numele de Harisova. Cetatea medievală este mai bine cunoscută pentru această perioadă datorită documentelor istorice şi faptului că urmele zidului de incintă care apăra oraşul, pe o suprafaţă de cca 24 ha, se văd în mai multe locuri astăzi.

În ultima perioadă a vieţii sale, cetatea este teatrul unor sângeroase confruntări între Imperiul Otoman şi Imperiul Ţarist, suferind numeroase distrugeri. Prin pacea de la Adrianopol (1829), Poarta este obligată să dărâme fortificaţiile de pe malul drept al Dunării, iar cetatea este aruncată în aer. Pe locul ei se clădeşte Hârşova modernă.

Cercetări mai vechi, dar şi cele recente, au descoperit materiale arheologice de mare valoare ştiinţifică şi muzeografică atât în fortificaţie, cât mai ales în necropolele acesteia.

Săpăturile sistematice, sau descoperirile întâmplătoare, au scos la lumină materiale arheologice care dovedesc nu numai legăturile comerciale ale aşezării cu cele mai mari centre din Imperiul Roman, dar şi o activitate de producţie proprie. Mărimea şi importanţa localităţii antice ne sugerează că aici existau ateliere ceramice, cariere pentru extracţia calcarului, ateliere pentru cioplitul acestuia, pentru producerea vaselor din sticlă, ateliere metalurgice, de prelucrare a lemnului, a pieilor etc. Descoperirile arheologice sugerează existenţa unei vieţi spirituale intense.

Starea de conservare a cetăţii Carsium Din ruinele cetăţii, astăzi, se mai văd câteva ziduri impunătoare. „Turnul comandantului”, pe latura de nord a incintei

mici, se păstrează pe înălţimea de peste 9 m. La Dunăre, un zid monumental, lung de cca 40 m, marchează zona în care a activat portul din antichitate până la distrugerea cetăţii, vreme de 18 secole.

Istoricul cercetărilor la Carsium2 Vestigiile arheologice au atras atenţia specialiştilor încă de la sfârşitul secolului al XIX-lea dar suprapunerea aşezării

moderne a descurajat cercetarea sistematică în zonă. Iniţial au existat mai multe tentative de deschidere a unui şantier arheologic de durată. În anul 1939 Victor Brătulescu face primele săpături, apoi în 1943 Grigore Florescu, iar în 1963 Andrei Aricescu. În anul 1993, Adrian Rădulescu iniţiază şantierul de la cetatea Carsium. Până astăzi acesta s-a derulat fără întrerupere şi cu rezultate foarte bune. Rezultate spectaculoase au dat şi descoperirile întâmplătoare, realizate ca urmare a unor investiţii. Exemplu, descoperirea unor morminte cu inventar de excepţie în anul 1987, poarta de nord a fortificaţiei romano-bizantine în anul 2009 (pe str. Unirii, la cca 300 m de Dunăre), bastionul de nord-est şi poarta de intrare de pe incinta de nord ale fortificaţiei medievale, în anul 2013. Cea mai mare parte a elementelor de arhitectură antică sunt plasate sub oraşul actual. Resturi de ziduri din fortificaţiile medievale se mai văd şi azi pe Malul Dunării. Tot aici este vizibilă instalaţia portuară, refăcută pe acelaşi amplasament, din antichitate până în evul mediu.

2.1.2 PARTICULARITĂŢI ALE TERENULUI. RECOMANDĂRI Sucidava Suprafaţa terenului este de cca 20.000 mp. Fortificaţia este amplasată pe un platou de formă neregulată, pe prima terasă a Dunării, având o cădere de circa 13

m cu pantă descendentă dinspre nordul incintei spre lunca Dunării. La aproximativ 150 m în amonte de cetate se afla podul construit de Constantin cel Mare. În prezent mai există doar

fundaţia piciorului de pe malul românesc. Carsium Suprafaţa fortificaţiei este de cca 15.000 mp. Fortificaţia este amplasată pe un platou de formă neregulată, pe prima terasă a Dunării, având o declivitate de circa

20 m cu pantă descendentă dinspre nord-estul incintei spre lunca Dunării.

2.2 PĂRŢI COMPONENTE ŞI DISPOZIŢII FUNCŢIONALE

2.2.1 ACCESE ŞI CIRCULAŢII 2.2.1.1 Acces principal, pentru public şi angajaţi. Vizitatorii vor avea la dispoziţie o intrare care va conduce într-un hol general de cca 150 mp, de unde se va avea acces direct la secţiile muzeului. În hol se vor găsi ghişeul de informaţii,

1 Text a fost în mare parte preluat de pe site-ul http://www.cjc.ro/ictcad/sectiune.php?s=71, accesat la data de 10.02.2015. 2 Estras dintr-un interviu acordat de arheolog Constantin Nicolae, responsabilul ştiinţific al şantierului arheologic Carsium. Text preluat de la http://m.cugetliber.ro/stiri-cultura-educatie-comoara-istorica-pe-care-constanta-o-tine-departe-de-turisti-238869, accesat la data de 10.02.2015.

4

pliante şi bilete, garderobă, grupuri sanitare (2 cabine de W.C. pentru femei, 1 cabină de W.C. şi 1 pisoar pentru bărbaţi). Tot în perimetrul holului principal se va afla un mic punct de vânzare de carte, ilustrate, reproduceri după obiecte din muzeu etc. Accesul conducerii, al personalului administrativ şi al cercetătorilor se va face pe la intrarea principală. Legat de ghişeul de informaţii poate exista un mic bufet; un punct de alimentaţie publică este prevăzut în zona taberei de arheologie (vezi punctul 2.2.6.3). 2.2.1.2 Acces de serviciu pentru materialul arheologic, exponate şi angajaţi. Va avea legătură cu laboratoarele precum şi cu zona tehnică şi de întreţinere. Legătura între exterior şi respectiv sălile de expunere şi atelierele de restaurare trebuie să permită deplasarea unor utilaje de transport şi ridicare de tip auto-stivuitoare cu gabarite de cca 1.20 x 1.20 m precum şi cu platforme monte-charge (2 x 2 m). 2.2.1.3 Circulaţiile verticale se vor face cu scări şi / sau rampe, ascensoare (acolo unde este cazul).

2.2.2 SPAŢII DE EXPUNERE 600-700 mp

2.2.2.1 Expoziţie de arheologie va fi organizată în patru secţii: fortificaţie, necropolă, credinţe şi practici religioase, artă şi meşteşuguri.

În această secţiune vor fi expuse artefactele descoperite la Sucidava, respectiv Carsium, precum şi pe alte situri învecinate, machete cu reconstituirea clădirilor şi ansamblurilor de clădiri descoperite (fortificaţie, bazilică, clădiri cu alte funcţiuni), panouri explicative. Expoziţia poate fi organizată într-un spaţiu unic, cu supantă pe margini şi gol central având înălţimea liberă de 6-8 m sau în mai multe săli mai mici, cu înălţimi libere de cel puţin 4 m.

2.2.3 CENTRUL DE CERCETARE ŞI PREGĂTIRE PROFESIONALĂ cca 180 mp 2.2.3.1 Laboratoare cu compartimente pentru curăţarea şi restaurarea obiectelor recuperate din săpătura arheologică – două laboratoare de 25 mp. 2.2.3.2 Ateliere de desen / grafică şi fotografie – două ateliere de 25 mp. 2.2.3.3 Birouri pentru muzeografi – două birouri de 16 mp. 2.2.3.4 Arhivă / bibliotecă de circa 40 mp, având anexat un cabinet de studiu de cca 25 mp, dotat cu un minim de 4 calculatoare conectate la internet şi un depozit de cărţi şi dosare de 15 mp. 2.2.3.5 Grupuri sanitare. Acest punct sanitar va fi întrebuinţat şi de personalul din zona administrativă şi cea tehnică şi de întreţinere.

Între zona de cercetare şi cea de expunere trebuie să existe o legătură (cu birourile de muzeografi şi laboratorul de restaurare).

2.2.4 ZONA ADMINISTRATIVĂ max. 75 mp

2.2.4.1 Conducere – un birou de 25 mp. 2.2.4.2 Secretariat în suprafaţă de 12 mp. 2.2.4.3 Birou pentru personalul administrativ – un birou de 25 mp.

2.2.5 ZONA TEHNICĂ ŞI DE ÎNTREŢINERE max. 500 mp 2.2.5.1 Depozit gestiune* (pentru obiecte cu număr de inventar) 120-150 mp 2.2.5.2 Depozit lapidariu 70-100 mp 2.2.5.3 Depozit fond cercetare (conţine depozit vizitabil cercetători şi zonă studiu specialişti) 100-120 mp 2.2.5.4 Spaţiu de întreţinere (o încăpere care deserveşte principalele secţii ale muzeului) 20 mp 2.2.5.5 Centrală termică 25 mp. 2.2.5.6 Centrală de ventilaţie 25 mp.

Din zona depozitelor trebuie să se poată ajunge la spaţiile de expunere şi la cele de cercetare (laboratoare). *Depozitul de gestiune va fi mobilat cu rafturi având 50 x 200 mm, dispuse la 1.00 – 1.20 m.

2.2.6 TABĂRA ARHEOLOGICĂ ŞI DE CREAŢIE cca 350 mp Destinată atât grupurilor de cercetători – veniţi aici pe durata campaniilor arheologice sau cu ocazia unor manifestări

cu caracter ştiinţific, organizate de muzeu şi de alte instituţii – cât şi grupurilor de copii aflaţi în tabere educaţionale sau de creaţie. Tabăra poate fi realizată monobloc sau pavilionar. 2.2.6.1 Hol/ zonă de primire cu loc de stat şi, eventual, o mică tejghea de recepţie, în suprafaţă de 25 mp. 2.2.6.2 Zona de cazare având 10 camere cu suprafaţa cuprinsă între 10 şi 12 mp, pentru 2 sau 4 persoane (8 camere de 4 persoane). Camerele vor fi mobilate cu paturi, dulapuri o masă şi scaune. Pentru camerele de 4 persoane se recomandă utilizarea paturilor suprapuse. Se va prevedea câte un grup sanitar (cu duş, lavabou şi wc) la două camere Este posibilă realizarea unor unităţi independente, compuse din două camere şi un grup sanitar comun. 2.2.6.3 Spaţii comune compuse dintr-o sală (pentru maximum 50 de persoane – max. 75 mp) care poate servi atât ca sală de mese cât şi ca loc de întâlnire pentru diverse reuniuni cu caracter ştiinţific sau cultural. Tot în această zonă va exista o bucătărie (rezolvată în regim de autoservire) cu depozitele aferente, mic vestiar şi acces separat din exterior (60 mp).

5

2.2.6.4 Ateliere pentru cercetători – două ateliere de 25 mp fiecare; aceste spaţii vor putea fi utilizate ca săli de lucru şi de copiii veniţi în tabere de creaţie. Atelierele vor fi în legătură cu zona de primire, eventual cu sala comună. 2.2.6.5 Grupuri sanitare situate în perimetrul zonei de primire (2 cabine wc pentru femei, 1 cabină wc şi un pisoar pentru bărbaţi)

Este preferabil (dar nu obligatoriu) ca tabăra arheologică să fie separată de muzeu. Ţinând cont de specificul muzeului şi de caracteristicile amplasamentului (pe malul Dunării precum şi situarea în

mediu rural – în cazul Sucidavei – şi într-un mic oraş, în cazul cetăţii Carsium), se preferă adoptarea unei arhitecturi integrate, care să nu contrasteze, în mod brutal, cu cadrul natural şi, în special, cu cel construit. Spaţiile muzeului pot fi grupate pe destinaţii şi dispuse în volume separate, unite prin corpuri de legătură (pergole, portice, pasaje). Se acceptă amplasarea în taluz.

2.2.7 AMENAJĂRI EXTERIOARE Terenul pe care este amplasat muzeul va fi amenajat ca incintă expoziţională. La exterior se pot reconstitui, parţial

sau integral, vestigii descoperite în urma cercetărilor arheologice. În cazul în care muzeul va fi rezolvat în varianta pavilionară, se va acorda o importanţă sporită pergolelor şi porticelor care vor lega corpurile între ele. Incintele rezultate pot fi amenajate ca locuri de reuniune şi discuţii.

În apropierea accesului principal se vor amplasa locuri de parcare pentru 10 autoturisme şi un autocar. 2.3 ELEMENTE TEHNICE 2.3.1 În funcţie de soluţie, regimul de înălţime poate fi parter şi etaj. Spaţiile de expunere vor avea înălţimea

liberă cuprinsă între 4 şi 6 m (între grinzi şi planşeul sălilor de expunere se va lăsa un spaţiu liber de 1.00 – 1.50 m, pentru instalaţii). Suprafaţa utilă va fi de aproximativ 2400 mp. Suprafeţele recomandate pot fi depăşite cu cel mult 10 %.

2.3.2 Clădirea muzeului poate fi realizată pe structură din lemn, metal, B. A.; de asemenea, se acceptă structurile mixte. Concepţia structurală trebuie să fie corelată cu destinaţia spaţiilor. Elementele de închidere şi compartimentare sunt la alegerea studentului. Pentru finisaje se recomandă alegerea unor materiale apropiate de cele locale. Construcţiile din tabăra arheologică pot fi realizate din materiale tradiţionale (cărămidă, lemn, paiantă). Clădirile vor fi acoperite în şarpantă; Nu este exclusă varianta acoperişurilor verzi (plantate) sau vegetale (stuf). În funcţie de soluţia adoptată, pot fi propuse şi alte materiale.

3 DESFĂŞURAREA PROIECTULUI

3.1 ELABORAREA STUDIULUI Proiectul va fi elaborat în echipe de 2 studenţi. La judecata la panou şi la susţinerea proiectului final trebuie să fie

prezenţi ambii membri ai echipei.

3.2 CALENDARUL ETAPELOR DE PROIECTARE Prezentarea temei 16 februarie Faza I: Documentare şi schiţe de idee 18 – 25 februarie Judecată la panou* 2 martie Faza II: Elaborarea proiectului 4 – 30 martie Predarea proiectului, pe hârtie şi în format electronic urmată de prenotare

1 aprilie, orele 14.00 – 15.00

Susţinerea şi notarea proiectului 2 – 3 aprilie, orele 9.00 – 18.00 * Notă: Prezentarea şi susţinerea soluţiei proprii la judecata la panou este obligatorie

3.3 REDACTAREA PROIECTULUI Faza I: Documentare şi schiţe de idee Se vor prezenta următoarele piese:

- machetă de studiu - planşe cu schiţe de idee - fişe documentare cu minimum 5 exemple, pe hârtie sau în format electronic, cu schiţe de planuri secţiuni şi

faţade (cu indicarea obligatorie a scării grafice), scurte comentarii analitice, date referitoare la autorul proiectului, locul în care se află clădirea (oraş, ţară ), anul construirii şi sursa de informare (reviste, web etc).

6

Faza II: Redactarea finală

- Machetă Pe hârtie format A2 (420 x 594), se vor preda următoarele piese obligatorii:

- Plan de situaţie cu indicarea acceselor şi amenajărilor 1: 500 - Planurile tuturor nivelelor diferite 1: 200 - O secţiune caracteristică prin muzeu, prin acces şi spaţiile de expunere 1: 200 - O secţiune caracteristică prin zona taberei de arheologie şi creaţie 1: 200 - Cel puţin două faţade, dintre care una cu accesul principal în muzeu 1: 200

* Notă: Planul parterului va cuprinde şi amenajările exterioare pe o zonă de cel puţin 10 m în jurul construcţiei. Secţiunile şi faţadele se vor alege, de comun acord, cu îndrumătorii de atelier.

În format electronic - Toate piesele predate pe hârtie - Perspective aeriene de ansamblu - Perspective la nivelul ochiului, către punctele de interes - Perspective interioare sugestive

De asemenea, pot fi anexate piese suplimentare, scheme necesare înţelegerii soluţiei, inclusiv fotografii ale machetei.

3.4 CONDIŢII DE PREDARE Predare proiectului va avea loc în atelierul fiecărei grupe, la îndrumătorii de atelier. Se vor depune atât piesele imprimate pe formatul cerut, cât şi proiectul în format electronic (pe stick sau hard extern; se va transfera la predare pe o unitate de stocare a şcolii). Predarea va fi urmată imediat de prenotare. Numărul minim de corecturi obligatorii: Faza I 2 corecturi

Faza II 4 corecturi Judecata la panou de la prima fază este considerată corectură. Numărul minim de prezenţe obligatorii: Faza I 3 prezenţe Faza II 5 prezenţe Participarea la lansarea temei şi predarea personală a proiectului sunt considerate prezenţe.

Conform regulamentului în vigoare, PROIECTELE CARE NU RESPECTĂ TOATE DATELE DIN TEMĂ VOR FI NOTATE CU 1.

Neefectuarea numărului minim de corecturi obligatorii (Faza I – 2 corecturi, Faza II – 4 corecturi), neasigurarea numărului minim de prezenţe (Faza I – 3 prezenţe, Faza II – 5 prezenţe), lipsa unora dintre piesele desenate, precum şi nerespectarea scării precizate sunt considerate încălcări ale datelor din temă.

Proiectul predat în format electronic trebuie să fie identic cu cel predat în formă grafică. Nerespectarea acestor prevederi atrage notarea proiectului cu 1.

4 BIBLIOGRAFIE CĂRŢI ŞI ALBUME

GREGORY, Rob Key Contemporary Buildings – Plans, Sections and Elevations, Norton, 2008 HENDERSON, Justin Museum Architecture, Rockport Publishers, 2001 HOURSTON, Laura Museum Builders II, Academy Editions , 2004 JENGER, Jean Orsay: de la gare au musee : Histoired'un grand projet, Electa Moniteur, 1986 Museum and Art Spaces of the World, Images Publishing, Melbourne, 2001 NAREDI-RAINER, Paul von Museum Buildings: A Design Manual, Birkhauser, 2004 RILEY, Terence The International Style: Exibition 15 and the Museum of Modern Art, Rizzoli

International Publications, 1992 ROSENBLATT, Arthur Building Type Basics for Museums – Wiley & Sons, 2001

7

STEELE, James Museum Builders, Academy Group Ltd, 1994 Twentieth-Century Museums I: New National Gallery, Berlin. Kimbell Art Museum. Museum fur Kunsthand-werk. Phaidon Press Limited, 1999 Twentieth-Century Museums II, Phaidon Press Limited, 1999 WESTON, Richard Key Buildings of the Twentieth Century – Plans, Sections and Elevations, Norton, 2004

REVISTE

ArchiCREE nr.325 / 2005 – Equipements culturels Musees, Franta Architectural Record, nr. 6 (iun. 2008); nr. 7 (iul. 2008) Arhitext Design, nr. 5 (2008); nr. 8-9 (2008); nr. 10 (2008) Arquitectura Viva nr.123/2009 – Musoes Ciudadanos, Spania AV Projectos nr.031 / 2009 – Museos, Spania A+U, nr. 451 (apr. 2008); 452 (mai 2008) A10. New European Architecture, nr. 22 (iul.-aug. 2008); nr. 23 (sept.-oct. 2008); nr. 24 (nov.-dec. 2008) Casabella, nr. 763 (febr. 2008); nr. 768 (iul./aug. 2008); nr. 769 (sept. 2008) Domus, nr. 915 (iun. 2008); nr. 919 (nov. 2008) El Croquis, nr. 140 (2008) Future Arquitecturas, nr. 10 (dec. 2007/ ian. 2008); 11 (mart. 2008) Igloo: habitat & arhitectură, nr. 83 (nov. 2008) L’arca, nr. 239 (sept. 2008) Lotus, nr. 130 (mai 2007); nr. 136 (dec. 2008) The Plan, nr. 29 (oct. 2008) Architectural Design nr.56 / 1986 – The National Gallery, UK A+U Monographs - Hans Hollein, Japonia, 1985 El Croquis Books – Tadao Ando 1983-2000, Spania, 2001 Japan Architect nr.18 / 1995 – Kisho Kurokawa 1988-1995, Japonia Techniques & Architecture nr.408 / 1993 - Museums, Franta Techniques & Architecture nr.431 / 1997 - Museums, Franta Techniques & Architecture nr.482 /2006 - Museum Curate Create, Franta

5 ELEMENTE DE REGULAMENT

EXTRAS din REGULAMENTUL DE EVALUARE ŞI PROMOVARE a activităţii desfăşurate la disciplinele „Proiectare de Arhitectură”, „Sinteze de Arhitectură”, „Reprezentări în arhitectură”, „Proiect de specialitate”, „Proiect opţional” aprobat în şedinţa de senat a USH din 23.09.2009.

[...] Predarea lucrărilor practice – proiecte, schiţe de schiţă, proiecte de verificare, planşe – se face în data, la ora

fixată şi în sala specificate prin temă. Preluarea lucrărilor se face de către cadrele didactice care îndrumă fiecare grupă. Studenţii vor semna pe Fişa de predare şi vor preciza numărul de planşe predat. Fişele de predare de la fiecare grupă vor fi depuse în aceeaşi zi la coordonatorul de an/ disciplină, care va consemna, în prezenţa cadrului didactic coordonator de grupă, lucrările nepredate. Lucrările practice nepredate la termen, din alte motive decât cele medicale, se consideră absente.

[...] Pentru a fi evaluate, lucrările practice - proiectele, schiţele de schiţă, proiectele de verificare, planşele -

trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: ·- asigurarea unei prezenţe la orele de lucrări practice de cel puţin 80 %; ·- respectarea numărului de corecturi specificat prin temă; ·- respectarea tuturor datelor cuprinse în tema de proiectare ( conţinut, piese desenate, machete, transpunerile pe suport electronic, scară, format, suport, tehnică de realizare ). Frecvenţa şi numărul de corecturi sunt consemnate de către cadrele didactice la fiecare grupă în Fişa de

activitate didactică de atelier. [...] Lucrările practice - proiectele, schiţele de schiţă, proiectele de verificare, planşele - care nu respectă datele

din temă se notează cu 1 (unu). Acţiunile de copiere a lucrărilor practice - proiectele, schiţele de schiţă, proiectele de verificare, planşele -

8

precum şi elaborarea de către altă persoană a acestora, constituie acte de fraudare care se sancţionează conform art.24 din REGULAMENTUL privind activitatea profesională a studenţilor din Universitatea Spiru Haret .

[...]

6 EVALUAREA PROIECTELOR

La notarea proiectelor se va ţine cont de respectarea condiţiilor de predare (vezi pct-ul 3.4) şi de criteriile de evaluare expuse mai jos, în ordinea importanţei:

- expresivitatea plastică (estetică şi simbolică); - încadrarea în sit; - compoziţia volumelor şi spaţiilor; - corectitudinea şi coerenţa funcţională, spaţială şi structurală a soluţiei; - corectitudinea şi calitatea prezentării proiectului; - calitatea şi profunzimea cercetării şi documentării (la faza I); - respectarea temei, condiţiilor de redactare şi predare.

Decan Întocmit Prof. dr. arh. Emil CREANGĂ Lect. dr. arh. Ioana Maria PETRESCU Lect. dr. arh. Bogdan STANCIU Consultant de specialitate Conf. dr. ist. Dan Lucian AMON

(Universitatea din Craiova, Departamentul de Ştiinţe Sociale)

9

CETATEA SUCIDAVA. DOCUMENTAR FOTOGRAFIC

Territorium Sucidavense

10

11

Sala cu hypocaust Basilica

Fântâna secretă

12

CETATEA CARSIUM. DOCUMENTAR FOTOGRAFIC

Reproducere după o stampă din 1826

13

Clădirea portului „Turnul comandant”, vedere spre vest

14