UNIVERSITATE DE STIINTE AGRONOMICE SI MEDICINA VETERINARA Facultatea de Zootehnie Specializare: TPPA Grupa 4102

HAZARDE NATURALE SI ACCIDENTE ECOLOGICE

AUTORI: Antonie Elena Roxana Feraru Andreea Ioana Teodorescu Cristina Ciuches Robert

1

CUPRINSI. Introducerea II. Hazarde endogene 1. Cutremure 2. Vulcani III.Hazarde exogene 1. Hazarde geomorfologice 1.1. Alunecari de teren 1.2. Avalanse 2. Hazarde climatice 2.1. Tornade 2.2. Seceta 3. Hazarde hidrologice 3.1. Inundati 3.2. Valuri Tsunami IV. Accidente ecologice 1. Dezastrul de la Cernobal 2. Accidentul ecologic de la iazul de steril Bozanta V. Concluzii Bibliografie

2

I. Introducerea

Hazardele naturale sunt manifestari extreme ale unor fenomene naturale, precum cutremurele, furtunile, inundatiile, secetele, care au o influenta directa asupra vietii fiecarei persoane, asupra societatii si a mediului inconjurator, in ansamblu. Hazardurile naturale reprezinta o forma de interactiune dintre om si mediul inconjurator, in cadrul careia sunt depasite anumite praguri de adaptare a societatii omenesti. Daca o avalansa se produce in antarctica ea este un fenomen natural obisnuit, insa daca acelasi fenomen este inregistrat Muntii Carpati, spre exemplu, unde este afectat o localitate sau o sosea, suntem martorii unui hazard natural. Vulnerabilitatea pune in evidenta gradul de expunere a omului si a bunurilor sale fata de diferite hazarde, indicand nivelul pagubelor pe care le produce un anumit fenomen. Riscul reprezinta nivelul probabil al pierderilor de vieti omenesti, al numarului de raniti, al pagubelor aduse proprietatilor si activitatilor economice de catre un anumit fenomen natural sau grup de fenomene intr-un anumit loc si intr-o anumita perioada. In functie de geneza, hazardele naturale se diferentiaza in: - hazarde endogene a caror actiune este generata de energia provenita din interiorul planetei, in aceasta categorie fiind incluse cutremurele si eruptiile vulcanice; - hazarde exogene sunt generate de factorii climatici, hidrologici, biologici etc., de unde categoriile de: hazarde climatice, hazarde hidrologice, hazarde geomorfologice. Datele cu privire la tipul si numarul hazardurilor, numarul victimelor si numarul populatie care a suferit de pe urma lor, precum si daunele suportae se inregistreaza la Federatia Internationala a Societatii Crucii Rosii si Semilunii Rosii. Informatia privind hazardurile care au consecinte considerabile si corespund anumitor criterii se fixeaza de catre Centrul pentru Epidemiologia Dezastrelor al Universitatii Catolice din Leuven. Conform acestor datem cel mai raspandit gen de hazard pe planeta nostra sunt inundatiile. Ele constituie pana la 37% din numarul total al hazardurilor,urmate de secete cu 9%, cutremurele de pamant cu 8%, avalansele de zapada si alunecarile de teren cu 6%. In practica evaluarilor teoretice se iau in considerare trei categorii de pagube economice: - Costuri directe - determinate de deteriorarile fizice ale infrastructurii economice, ale infrastructurii sociale si afectarea pietei de capital. - Costuri indirecte cauzate de intreruperea circulatiei bunurilor si serviciilor - Efecte secundare referitoare la impactul pe termen scurt sau lung al dezastrului asupra economiei si societatii

3

II. HAZARDE ENDOGENE

1.CUTREMURELE DE PAMANTCutremurele de pamant fac parte din categoria celor mai inspaimozitoare si ingrozitoare fenomene naturale,producand si cele mai mari dezastre.Istoria umana a cunoscut multe cutremure care doar in cateva clipe au cauzat enorme pagube materiale si pierderi de vieti omenesti. Ce sunt si cum se produc? Scoarta terestra se afla intr-o permanenta miscare. Placile litosferice se deplaseaza continuu si lent, producand modificari ale scoartei terestre in urma acumularii energetice,generatoare de deformari de amploare a litosferei. Aceste fenomene se manifesta periodic in crusta terestra prin miscari bruste si violente, inregistrate la suprafata Pamantului sub forma de cutremure. Eliberarea brusca a energiei de deformatie, transformata instantaneu in energie cinetica, genereaza unde elastice, care se propaga radial in toate directiile. Acestea mai sunt numite miscari seismice. Cutremure de diferite magnitudini se produc necontenit in mai multe regiuni ale globului datorita eliberarii energiei interne acumulate sub variate forme, provocand zguduituri puternice uneori cu consecinte catastrofale. Inca din cele mai vechii timpuri exista numeroase mentiuni asupra cutremurelor puternice care au produs mari dezastre. Pentru cea mai importanta zona cu activitate seismica Vrancea este alcatuit un catalog istoric Romplus, care contine date despre cutremurele produse dupa 984 pana in prezent. Efectele distrugatoare ale cutremurelor asupra populatiei, a asezarilor umane, constructiilor, mediului inconjurator sunt generate de dinamica scoartei terestre si, implicit, a elementelor ce definesc un cutremur dintre care mentionam: Focarul cutremurului sau hipocentrul este locul unde se produce socul initial. Localizarea hipocentrului se indica prin adancimea punctului in kilometri si a coordonatelor de suprafata. Dupa adancimea focarelor se diferentiaza: - cutremure superficiale sau normale cu adancimea de pana la 60-70 km si frecventa de cca 70%; - intermediare sau mijlocii cu adancimea de 70-300 km, frecventa de 25%; - de adancime sau profunde cu adancimea de 300-700 km si frecventa de 5% Epicentrul este punctul de la suprafata Pamantului proiectat deasupra focarului. Pozitia acestor puncte este determinata de coordonatele geografice (latitudinea si longitudinea geografica). Undele seismice reprezinta vibratiile produse de energia mecanica declansata in hipocentru si care se transmit radial in toate directiile in jurul acestuia. In orice punct de la suprafata Pamantului pot fi inregistrate deplasarea, viteza si acceleratia oscilatiilor seismice.

4

Timpul de origine arata momentul initierii cutremurului in hipocentru. Durata cutremurului este intervalul de timp, masurat in secunde, in care se produc si se transmit undele seismice. Energia seismului reprezinta evaluarea lucrului mecanic produs datorita fracturarii sau schimbarii volumui de scoarta terestra. Tinandu-se cont de cauzele care le provoaca, cutremurele au fost grupate in cate tipuri, intre care: Cutremurele tectonice categoria cu cea mai mare frecventa, 90%. Au hipocentre profunde sau intermediare si sunt cele mai puternice. Ele sunt generate de deplasari de materiale din scoarta terestra si mantaua superioara, conditionate de dinamica placilor litosferice si miscarile actuale ale scoartei terestre. Scoarta terestra este formata din placi litosferice mobile. La hotarele dintre placi au loc deplasari divergente (in lungul crestelor dorsale medio-oceanice); convergenta (in zonele de subductie, in lungul unui plan inclinat planul Benioff); de translatie (de-a lungul faliilor transformante) In functie de particularitalile morfologice si geologice de la limitele placilor tectonice, se deosebesc cateva zone seismice: 1. Zona seismica a dorsalelor medio-oceanice, cu focarele situate in vaile de rift. De exemplu, zona de rift din partea centrala a Oceanului Atlantic. 2. Zona seismica a foselor care reprezinta zonele de subductie din jurul Oceanului Pacific ( Centura de Foc a Pacificului ) 3. Zona seismica cu cutremure superficiale, locul unde placile tectonice se deplaseaza paralele una fata de alta si dau nastre liniilor de falie. Astfel este linia faliei San Andreas, care se afla la hotarele placilor Nord-Americana si a Pacificului. 4. Zona seismica continentala, corespunzand lanturilor montane tinere, cum este lantul AlpinoCarpato-Himalaian. Cutremurele vulcanicecare preced, insotesc sau urmeaza eruptiile vulcanice. Aceste cutremure au o participare mult mai redusa, de cca 7%, si o arie de actiune mica, de 10-30 km, in jurul aparatului vulcanic. De exemplu, eruptia vulcanului Krakatau (1883) a determinat miscari seismice puternice. Cutremurele de prabusire cele mai putin frecvente (cca 3%) avand un teritoriu de actiune restrans, cu caracter local. Astfel de cutremure sunt generate de prabusirea tavanului din pesteri, grote, saline parasite din zonele carstice sau de prabusiri de stanci din regiunile muntoase, un exemplu il constituie seismul carstic din iulie 1963, care a provocat pagube orasului Skoje. Masurarea cutremurelor se realizeaza utilizandu-se doua tipuri de scari: scara intensitatii si scara magnitidinii. Intensitatea cutremurelor este o marime prin care se evalueaza efectele acestora, apreciindu-se dupa gravitatea distrugerii constructiilor,dupa amploarea deformarilor scoartei terestre,dupa reactiile populatiei la socul seismic.Cea mai utilizata scara de intensitate este Scara Mercalli Modificat de 12 grade. Magnitudinea reprezinta cantitatea de energie eliberata din focarul cutremurului.Notiunea de magnitudine a fost introdusa de C.F. Richter in 1935, dezvoltata impreuna cu B. Gutenberg. Fiecare cutremur are o singura magnitudine, indiferent de locul unde a fost masurat. Sub aspect tepretic, scara magnitudinilor este o scara deschisa. Magnitudinea maxima inregistrata pana in prezent este Mw = 9,5 si corespunde cutremurului din 22 mai 1960 din Chile. Valoarea ei variaza in functie de duritatea si de suprafetele de contact ale rocilor implicate in producerea cutremurului. Cutremurele submarine. Exista cutremure al caror hipocentru se plaseaza sub oceane si mari, numite sutremure submarine. Ulterior seismul se transmite in mediul marin. Cutremurele

5

submarine provoaca valuri uriase, numite valuri seismice sau tsunami. Valurile seismice ating vitezele de pana la 800 km/h. In largul oceanului sunt relativ vizibile, in schimb spre zona litoraka inaltimea poate atinge 10-20-30 m. Cand valurile se apropie de tarm, marea initial se retrage, apoi ele invadeaza tarmul, patrunzand adanc in uscat si provocand adevarate dezastre. Cele mai frecvente apar in sud-vestul Oceanului Pacific, fiind generate de puternica seismicitate din insulele Noile Hebride, Noua Zeelanda, Tongo, Solomon, Noua Guinee.

RISCURILE SEISMICERiscul seismic este foarte complex prin impactul sau direct sau indirect, imediat sau de durata asupra populatiei si a mediului inconjurator. Efectul direct tine de miscarile scoartei terestre datorate undelor seismice sau deplasarilor unor blocuri mari in lungul liniilor de falie. Prin efectele indirecte ale seismelor asupra mediului natural se semnaleaza: importante schimbari topografice, alunecari de teren, prabusiri, avalanse, tsunami, incendii. Efectele indirecte asupra ppopulatiei vizeaza pierderi de vieti omenesti si consecinte grave de ordin psihic si social; pagube materiale determinate de avarierea constructiilor; a diferitelor edificii ( prabusirea cladirilor, a cosurilor, a balcoanelor, ruperea podurilor, deteriorarea cailor ferate, a soselelor). La acestea se mai adauga incendii, inundatii, distrugerea recoltelor, epidemii etc. Dintre efectele imediate ale cutremurelor pot fi mentionate: aparitia zgomotelor subterane asemanatoare tunetului, cu un efect stresant foarte puternic asupra populatiei, aparitia unor fenomene luminoase, reactivarea unor falii, a unor alunecari de teren. Fenomenele seismice de risc cu impact asupra populatiei au loc atat in timpul seismului, cat si postseism. Mentionam, astfel, valurile tsunami produse de undele seismicecare insotesc seismul sau continua dupa diminuarea vibratiilor terestre.

MASURI DE PROTECTIE ANTISEISMICAIn reducerea riscului seismic un deosebit de important il are aplicarea normelor si masurilor pentru proiectarea constructiilor antiseismice, precum si instruirea populatiei in vederea cunoasterii regulilor principale de comportare in situatii critice. Pentru regiunile seismice se recomanda construirea unor cladiri din beton armat cu fundatii puternice si bine ancorate in substrat. Este bine ca in aceste regiuni constructiile sa nu aiba multe etaje, sa fie preferabil de forma ovala sau circulara, izolate unele de altele, lipsite de ornamente exterioare, cornise, stresini grele. Nu se recomanda construirea de cladiri pe pante abrupte, pe terenuri instabile, umede. Cunoasterea de catre populatie a unor masuri si reguli de autoprotectie va diminua riscul seismic. Reguli pentru un comportament adecvat in familie, in casa, pe strada: In timpul cutremurului y Cel mai important lucru este sa nu intrati in panica, sa pastrati calmul, sa-i linistiti pe ceilalti, sa protejati copiii, batranii, femeile. y Daca sunteti in locuinta, birou, clasa, ramaneti acolo, nu fugiti pe scari, evitati utilizarea liftului, deschideti usa sa nu se blocheze. y Inchideti sursele de foc; nu utilizati chibriturile; lumanarile. y Adapostiti-va sub un cadru de usa, sub o grinda, sub o masa rezistenta, cu fata in jos si cu palmele impreunate pe cap. y Stati departe de geamuri, de mobilierele suprapuse. y Deschideti aparatul de radio si lasati-l sa mearga.

6

y

Depalasati-va numai dupa incetarea seismului, cu calm si nu luati cu dumneavoastra lucruri inutile.

Dupa cutremur y y y y Nu parasiti imediat cladirea, asigurati-va in prealabil de siguranta iesirilor. Verificati daca in apropiere se afla cineva care are nevoie de ajutor si acordati-i primul ajutor. Controlati si inchideti instalatiile de gaz, apa, electricitatea. Nu aprindeti chibrituri, lumanari pentru a evita exploziile. Nu folositi telefonul, decat in situatia in care solicitati ajutor.

7

2. HAZARDURILE VULCANICEDintre toate marile fenomene ale naturii, vulcanii au impresionat in chipul cel mai pregnant imaginatia omului inca din cele mai vechi timpuri. In adancul Pamantului se afla o substanta in stare topita incandescenta, cu o compozitie specifica, numita magma. Din punct de vedere chimic, magma este o topitura de silicati in amestec cu gaze volatile si vapori de apa. Se apreciaza ca ea se formeaza la adancimi de peste 100-120 km in astenosfera. Supusa la presiuni mari, magma suporta deplasari in diferite directii. Migrand catre suprafata pamantului, strapunge scoarta terestra in punctele ei de minima rezistenta sau mai slabe, provocand eruptii vulcanice. Ajunsa la suprafata, magma isi pierde substantele volatile, treansformandu-se in lava. Unele lave au un continur de SiO2 mai mic (cca 45%), sunt fluide, sarace in gaze, foarte fierbinti cu temperaturi de 1000o-1100oC si sunt numite lave bazice. Alte lave contin mult SiO2, cca 70-80%, sunt vascoase, bogate in gaze, au temperaturi de cca 600o-800oC si sunt numite lave acide. Fluiditatea lavelor influenteaza modul de eruptie, precum si aspectul reliefului vulcanic rezultat. In functie de modul in care sunt expulzate lavele la suprafata scoartei, se disting urmatoarele eruptii: y Centrale,produse prin perforarea scoartei terestre, iar emisia lavelor se face printr-un canal central sau cateva canale secundare. y Liniare produse pe falii sau fracturi in lungul carora lava iese la suprafata. y Areale produse printr-o retea de crapaturi, falii, fracturi raspandite pe o arie imensa, lava este bazica. Un vulcan reprezinta un aparat natural prin care topitura magmatica din adancul Pamantului este expulzata la suprafata scoartei terestre. Aparatul vulcanic este construit din urmatoarele elemente: Vatra sau cuptorul vulcanului, reprezentand zona cu magma din interiorul Pamantului care alimenteaza vulcanul. Cosul sau hornul vulcanului canalul prin care are loc ascensiunea topiturii magmatice si alimentarea vulcanului. Conul vulcanic, format din materialul rezultat in urma activitatii vulcanice. Are forma caracteristica de con cu dimensiuni foarte variate, in functie de tipul eruptiei. Craterul adancitura, adeseori sub forma de palnie, situata in varful conului vulcanic, cu dimensiuni variabile. Eruptiile vulcanice aduc la supafata pamantului produse care pot fi separate in trei grupe mari: Emanatii gazoase; Produse vulcanice lichide; Produse vulcanise solide.

8

Emanatiile gazoase se compun din vapori de apa si gaze supraincalzite de dioxid de carbon (CO2); dioxid de sulf (SO2); hidrogen sulfurat (H2S); azot la care se adauga acid azotic (H2NO3); acid clorhidric (HCl); cloruri de sodiu (NaCl). In functie de temperatura si compozitia lor chimica, acesate emanatii gazoase au fost numite diferit: Fumarole emanatii fierbinti cu temperaturi mai mari de 200oC, bogate in vapori de apa, acid clorhidric, clor, azot, sulf. Exista fumarole uscate (bogate in fluor, clor si cloruri), acide sau alcaline; Solfatare emanatii de gaze cu temperaturi de 200o 100oC, bogate in bioxid de sulf si hidrogen sulfurat, care prin reactia cu O2 atmosferic depune sulf; Mofete emanatii de gaze mai rei, cu temperaturi sub 100oC, bogate in dioxid de carbon. Produsele vulcanice lichide sunt elementul cel mai important al unei eruptii vulcanice. Aceste pornesc din craterul vulcanului sau din falii. Lavele bazice foarte fluide curg sub forma de suvoaie, torenti cu viteze de cativa metri pe secunda, acoperind suprafete imense. Lavele acide sunt mai vascoase, au viteze mici de scurgere, de aceea adeseori se intampla ca ele infunda cosul sau craterul aparatului vulcanic si, solidificandu-se, formeaza adevarate dopuri la gura de iesire. Produsele vulcanice solide au dimensiuni variabile- de la blocuri de mai multi metri cubi, pana la praf fin. Fragmentele solide sunt numite diferit: Blocuri vulcanice fragmente de lava consolidata, rupte din peretii cosului sau craterului, cu dimensiuni ce depasesc 1m. Bombe vulcanice bucati de lava consolidata, aruncate in aaer in timpul eruptiei vulcanice, cu aspect fusiform, cu dimensiuni intre 10 si 100 cm. Lapili fragmente mici de lava consolidata cu dimensiuni intre 0,2 si 10 cm. Scorii produse vulcanice spongioase cu aspect de zgura. Cenusa vulcanica materialul pulverulent fin, ce poate pluti in aer timp mai indelungat. In functie de modul de manifestare a eruptiei, precum si de succesiunea fazelor eruptiei, se deosebesc: vulcani efuzivi, cu eruptii linistite, si vulcani explozivi, cu eruptii violente, care la randul lor se grupeaza in mai multe tipri. Vulcanii cu eruptii linistite se caracterizeaza prin scurgeri de lave bazice foarte fluide, sarace in gaze si produse solide. Din aceasta grupa fac parte: Tipul islandic cu emisii de lava foarte fluida, care se revarsa de-a lungul unor crapaturi, fisuri sau falii. Este cunoscuta eruptia din 1783, in lungul fisurii Laky, pe o lungime de 25 km. Emanatiile de lave au durat timp de 7 luni, din care 5 luni cu o intensitate foarte mare, acoperind o suprafata de cca 900 km2 cu o grosime medie a stratului de lava de 30 m. Tipul hawaiian cu revarsarii in cantitati mari de lave bazice, fluide, lipsite de gaze si cenusa. In acest caz eruptia vulcanului este centrala. In varful conului se formeaza un crater urias numit caldeira, in care se acumuleaza lava, formand adevarate lacuri incandescente . Revarsandu-se peste peretii craterului, lava formeaza pe pantele conului veritabile cascade. Vulcanii cu eruptii explozive se caracterizeaza prin lave acide, vascoase, cu un continut bogat de gaze, care determina agresivitatea lor. Din acesta categorie de vulcani fac parte: Tipul strombolian - erupe cu o lava inca bazica, fluida, dar care contine multe gaze, ce conditioneaza o eruptie violenta.

9

Tipul vulcanian sau vezuvian - reuneste vulcani cu lava acida, vascoasa, bogata in gaze. Adeseori lava se solidifica in cosul aparatului vulcanic si formeaza un dop, blocand astfel emisiile de gaze. Tipul peleen numit dupa vulcanul Mt. Pelee. Lava este vascoasa, ceea ce adeseori determina infundarea cosului vulcanic, dand nastere unor ace incremenente adevarate dopuri. In acest caz gazele sunt fortate sa izbucneasca lateral, pe pantele conului vulcanic. Tipul plinian caracterizat prin expulzarea violenta a gazelor si a cenusii vulcanice, dupa care urmeaza curgeri de lava. Tipul Bandai san - lava este foarte vascoasa, bogata in gaze, se solidifica la diferite nivele ale cosului, impiedicand iesirea gazelor si favorizand explozii puternice. Raspandirea geografica a vulcanilor activi pe Terra este neuniforma de la o regiune la alta. Mai importante sunt urmatoarele zone vulcanice: Zona intrapacifica cunoscuta si sub numele de cercul de foc al Pacificului . Aceasta zona incepe in partea de vest a oceanului din Pen. Kamaceatka, continua spre sud prin insulele Kurile, Japonia, Filipine, Noua Guinee, noua Zeelanda. Zona atlantica - partea centrala a oceanului Atlantic, in lungul zonei de rift. Zona mediteraneeana este amplasata in regiunea muntilor tineri: Alpi, Apenini. Zona din Africa Orientala de Est Marele rift african ( vulcanii Kilimandjaro, Kenya). Zona din oceanul Indian vulcani activi in insulele Comore, Reunion, Arhipeleagul Kerguelen.

RISCURILE VULCANICEEruptiile vulcanice reprezinta pericol prin dezastrele umane si materiale provocate. Regiunile vulcanice sunt bogate deobicei in soluri fertile, minereuri,izvoare termale si emanatii de gaze terapeutice, ceea ce determina pe versant si la poalele vulcanilor concentrari mari de populatie, statiuni balneare. In aceste conditii creste riscul pentru societatea omeneasca, deoarece eruptiile vulcanice produc cutremure puternice, emana nori arzatori de gaze toxice si cenusa incandescenta care distrug totul in calea lor. Hazardurile vulcanice asupra populatiei cuprind: Emanatii de gaze Scurgeri de lava Scurgeri de materiale piroclastice Caderi de cenusa vulcanica Nori arzatori Laharii Alunecarile maselor de roci Inundatiile Cutremurele de pamant ce preceda eruptiile vulcanice.

PREVEDEREA SI ATNUARE EFECTELOR ERUPTIILOR VULCANICEDesi eruptiile vulcanice sunt fenomene imprevizibile, dezastrele umane si materiale pot fi diminuate prin monitorizarea atenta a acestor regiuni cu mijloace tehnice mooderne, urmata de avertizarea operativa a populatiei. Incercarile de prevedere a eruptiilor vulcanice se bazeaza pe studii privind: Zonarea vulcanica, presupunand stabilirea zonelor periculoase la fiecare eruptie, in functie de directia curgerii lavelor si a altor produse vulcanice, de directia vantului dominat, precum si potentialul eruptiilor de gaze.

10

Fenomene geochimice, legate de modificarea in timp a compozitiei gazelor si a apelor din crater si din afara lui, de trecearea de la activitatea mofetica cu mai putin de 100oc la cea fumaroliana de 300oC. Fenomene geofizice, care duc la cresterea temperaturilor in sol si a fluxiului termic, scaderea rezistivitatii electrice a substratului, la modificarea campului geomagnetic local. Pentru populatia localitatilor din preajma conului vulcanic exista planuri de evacuarerapida, se construiesc cai de acces se amenajeaza locuri de adapostire si de protectie a populatiei. Curgerile de lava pot fi stopate sau deviate prin construirea unor baraje, diguri. Astfel de incercari au fost facute in insulele Hawaii si Islanda unde scurgerile de lava sunt fluide si se revarsa in lungul unor fisuri, acoperind arii extinse. Au fost si incercari de drenare prealabila a apei lacurilor din craterele vulcanilor activi, pentru a atenua revarsarea lor brusca.

11

iii. Hazarde exogene 1. HAZARDE GEOMORFOLOGICE 1.1.ALUNECARILE DE TERENAlunecarile de teren sunt cele mai frecvente fenomene de deplasare naturala sau de geneza antropica a maselor de roci pe versanti. Ele produc mari daune activitatilor umane, precum si pagube materiale, de aceea sunt incadrate in categoria hazardurilor naturale. Alunecarile de teren sunt definite atat ca process de deplasare a unor mase de roci pe versanti, cat si ca forma de relief rezultata. Alunecarile sunt considerate deplasari gravitationale rapide sau lente ale maselor materiale pe versanti sub influenta umectarii intense a rocilor si materialelor de panta, precum si datorita ruperii echilibrului dintre forta de gravitatie si forta de frecare interna a maselor de roci. Formarea alunecarilor presupune patrunderea apei in substrat (in perioadele ploioase) pana la un strat impermeabil de roci reprezentat prin argile sau marne, pe care il umecteaza puternic si, astfel, ii impune functia de pat de alunecare . Ca urmare a umectarii rocilor impermeabile, pe suprafata patului de de alunecare se formeaza o pasta argiloasa/marnoasa care joaca rolul de lubrifiant in procesul de alunecare. Declansarea alunecarilor de teren este favorizata de o serie de conditii, factori si cauze, dintre care mentionam: y Caracteristicile substratului geologic: natura litologica si stratificatia; alternanta de straturi permeabile si impermeabile;prezenta rocilor argiloase, care prin umezire devin plastice si au coeziune foarte scazuta; gradul de fisurare etc; y Relieful: panta (gradul de inclinare); configuratia si lungimea versantului; y Umiditatea: apele de infiltratie, apele meteorice provenite din ploi lente de lunga durata, apele subterane care slabesc coeziunile rocilor; y Vibratii naturale ale scoartei terestre (seismele, avalansele); y Activitatea antropica: prin actiuni directe subminarea artificiala a versantilor, supraincalzirea versantilor prin constructii, trepidatiile produse de circulatia rutiera; prin actiuni indirecte gospodarirea defectoasa, nerationala a fondului funciar/ terenurilor, despaduririle, pasunatul excesiv; y Lipsa vegetatiei forestiere/ierboase pe versanti. Alunecarile de teren se caracterizeaza prin urmatoarele elemente morfologice: Rapa de desprindere locul de unde se rupe masa de material alunecat, marcat de o ruptura; Corpul alunecarii materialele alunecate cu micromorfologie foarte variata in functie de materialul antrenat si modul in care se produce miscarea, de unde se definesc si tipuri de alunecari: in valuri, in trepte, in brazde, in ghirlande, movile, etc.

12

Suprafata sau patul alunecarii suprafata in lungul careia se produce deplasarea masei de roci si care separa materialul in miscare de substratul ramas pe loc; Fruntea alunecarii marginea externa a masei alunecate care se ridica putin peste nivelul topografic al versantului. Clasificare alunecarilor de teren se face in functie de anumite criterii: - Adancimea suprafetei de alunecare, acarei pozitie oscileaza in limite largi, ceea ce a permis separarea in : alunecari superficiale ( la 1 m adancimea), alunecari de profunzime medie ( 1-5 m adancime), alunecari profunde ( peste 5 m); - Caracterul miscarii masei de roci: alunecari rotationale, alunecari de translatie; - Viteza de alunecare: alunecari bruste, alunecari rapide, alunecari lente; - Forma corpului de alunecare: alunecari de brazde, alunecari lenticulare, alunecari in movile, alunecari in trepte, alunecari curgatoare, alunecari-surpari; - Caracterul stabilitatii: alunecari stabilizate sau consolidate, alunecari active;

MASURI DE PREVENIRE ALUNECARILOR DE TEREN

SI

DE

COMBATERE

A

Este necesar ca dupa studierea alunecarilor de teren sa se ia urgent masuri de stopare si prevenire a posibilelor alunecari din zonele susceptibile. Aceste actiuni sunt complexe si intra in sfera de preocupare a inginerilor geologi, geomorfologi specializati in domeniu. Pentru prevenirea si combaterea alunecarilor de teren pot fi efectuate urmatoarele actiuni: y Organizarea unor statii de instrumentare a evolutiei deformatiilor versantilor, variatiei apelor subterane. y Masuri tehnice de stabilizare a versantilor: construirea zidurilor de sprijin si contraforturilor, drenajul apelor de suprafata si evacuarea acestora in locuri amenajate. y Captarea izvoarelor si drenarea terenurilor cu acces de umiditatea. y Mentinerea sectoarelor impadurite si impadurirea in zonele de alunecare. y Evitarea pasunatului excesiv pe versanti. y Realizarea aratului in lungul pantei.

13

1.2.

AVALANSELE

Avalanselereperezinta deplasari bruste ale maselor de zapada si gheata care aluneca sau se rostogolesc pe versantii abrupti ai muntilor. Avalansele pot antrena in trecerea lor material detritic de dimensiuni diferite bolovani, blocuri de roca etc. Ca si in cazul altor tipuri de deplasari gravitationale, avalansele sunt favorizate de o serie de conditii, factori potentiali si factori declansatori. Factorii potentiali reprezinta acumularea zapezii, structura straturilor de zapada(prafoasa, grauntoasa, compacta); rezistenta paturii de zapada. Factorii declansatori sunt acei care duc la dezechilibrarea maselor de zapada: vantul, trepidatiile antropice produse de autovehicule, de impuscaturi, modificarea conformatiei versantului pentru construirea soselelor sau a altor edificii, cutremurele. In functie de particularitatile stratului de zapada afectat, exista mai multe tipuri de avalanse: Avalanse uscate se produc atunci cand masa de zapada este afanata, fainoasa, fara coeziune, la scurt timp dupa caderea ei. Se deplaseaza cu viteze mari(200 km/h), sunt periculoase nu numai prin efectul greutatii zapezii, dar si prin aerosolii foarte periculosi pentru oameni, formati din amestecul zapezii cu aerul. Avalanse umede se produc in masa de zapada atunci cand in masa de zapada se formeaza o crusta superficiala inghetata. Datorita vantului, stratul superficial inghetat si cel mijlociu sunt desprinse si antrenate in miscare. Startul bazal de zapada actioneaza ca un lubrifiant, determinand deplasarea. Avalanse in placi se produc atunci cand in masa de zapada se formeaza o crusta superficiala inghetata. Datorita vantului, stratul superficial inghetat si cel mijlociu sunt desprinse si antrenate in miscare.

RISCURILE AVALANSELORAvalansele se inscriu printre cele mai dramatice fenomene si cu cel mai ridicat risc pentru societate, datorita impactului direct asupra populatiei montane si a mediului. Avalansele cu consecinte catastrofale se produc in toate regiunile montane acoperite cu zapezi. Riscul impactului avalanselor asupra populatiei creste odata cu extinderea activitatilor turistice montane si cu practicarea sporturilor de iarna. De exemplu, in Alpii Elvetieni si Austrieni anual isi pierd viata 20-25 de persoane sub impactul avalanselor. Una din cele mai mari catasrofe favorizate de avalanse s-a produs in masivul Huascaran din muntii Anzi(Peru) in iarna anului 1941, provocand 5.000 de victime.

14

MASURI DE PREVENIRE SI COMBATEREPentru evitarea riscului legat de avalanse, este importanta cunoasterea arealelor in care se produc. Cartarea acestor areale si elamborarea hartilor de risc permit luarea unor masuri eficiente de atenuare a impactului dezastruos asupra pupulatiei. In muntii Alpi, traseele de schi sunt echipate cu sisteme de monitorizare permanenta a starii timpului si zapezii si de alertare in cazul pericolului de declansare a avalanselor. Pe versantii muntilor sunt construite ziduri de protectie, din material rezistent. In lungul unor culoare de avalansa sunt construite tunele de protectie( de exemplu, in muntii Tatra din Polonia). Prezenta unor perdele forestiere de protectie este binevenita pentru protejarea cailor de comunicatie. Este necesar ca turistii, schiorii sa cunoasca bine traseele, sa evite locurile cu pericol de declansare a avalanselor, cornisele si pantele abrupte, sa urmeze instructiunile grupurilor de salvamont.

15

2. HAZARDE CLIMATICE 2.1. TORNADE

Tornadele sunt furtuni violente de dimensiuni reduse,cu caracter turbionar,ce se produc pe continente intre 200 si 600 latitudine nordica si sudica. Tornada are aspectul unei coloane inguste de aer care se roteste cu mare viteza sau al unei palnii intoarse,fiind formata din nori cumulonimbus si praf,care ii confera o culoare cenusie.Viteza vantului este cuprinsa intre 60 si 300-400km/h.In situatii exceptionale au fost inregistrate,cu ajutorul unor masuratori din satelit,viteze ale vantului de pana la 500km/h,cu efecte devastatoare. Diametrul spiralei unei tornade este cuprins intre cateva zeci si cateva sute de metri,uneori insa ajunge pana la 200-300km.

Fenomene similare cu tornadele,dar care se produc deasupra oceanelor,poarta numele de trombe,masa de aer in rotatie fiind incarcata cu picaturi de apa aspirate de curentii turbionari ascendenti.Violenta si forta distructiva ale trombei sunt,de regula,mai reduse decat cele ale tornadei.In cadrul tornadelor,miscarea de rotatie a aerului se produce in sensul acelor de ceasornic in emisfera sudica si in sens invers in emisfera nordica. Pentru formarea tornadelor si a trombelor sunt necesare urmatoarele conditii favorizante:prezenta deasupra unei regiuni restranse a unor straturi de aer cu mari diferente termice,de umezeala si de dinamica,aparitia din aceasta cauza a unor miscari termoconvective insotite de condensari extrem de active la toate nivelurile si de convergenta aerului in apropierea suprafetei terestre. Cele mai numeroase tornade se formeaza in partea centrala a SUA si in Australia.Se produc mai rar in China,Japonia,Bangladesh,in partea asiatica a Federatiei Ruse,in Africa de Sud,in numeroase tari europene si,lucru destul de neasteptat,in Bermude si Fiji. Perioada cea mai favorabila pentru producerea tornadelor in SUA este primavara,cand masele de aer maritime dinspre golful Mexic patrund pe continentul nord-american. Tornadele pot lua nastere la orice ora de zi sau noapte,dar sunt mai frecvente dupaamiaza,cand temperatura suprafetei terestre are valori maxime.Ele se nasc la inaltimi intre 1 si 2 km

16

deasupra solului in intervalele de timp cald si umed cu conditii de mare instabilitate atmosferica,specific liniilor de averse insotite de oraje violente.

ASPECTE DE RISCIn scurta,dar violenta sa evolutie,o tornada poate provoca numeroase pierderi de vieti omenesti,precum si pagube naturale considerabile.Efectele cele mai dezastruoase se inregistreaza ,desigur,in zonele cu populatie densa.Palnia noroasa(formata din picaturi fine de apa)are in medie un diametru egal cu 150 m si isi patreaza forta distructiva pe o lungime de circa 10 km.Ea poate distruge constructii solide,dezradacina arbori mari,poate ridica si transporta la distante mari obiecte grele. Zonele vizitate frecvent de tornade si Aleea tornadelor

In SUA anual se produc intre 800 si 1200 de tornade,dar numai o parte din ele sunt periculoase(31%).La 18 martie 1925 in statele Illinois,Missouri si Indiana a avut loc cea mai distrugatoare tornada din cate s-au produs in SUA,care a provocat moartea a 695 de persoane si pagube materiale de 40milioane USD. Recordul a fost inregistrat in 1974(3-4aprilie),cand doar in 18 ore s-au produs 150 de tornade violente,care au afectat 13 state americane,provocand moartea a 392 de persoane si pagube materiale de 1 miliard USD. In SUA intre 1916-1950,au fost inregistrate 5204 tornade,care au produs 7691 de victime.In urmatorii 50 de ani ai secolului XX,desi mijloacele de avertizare s-au inmultit considerabil,s-au inregistrat peste 9000 de victime.Aceasta situatie se explica prin cresterea frecventei tornadelor si prin marimea densitatii populatiei in arealele afectate.

MASURI DE PREVENIRE SI DE PROTECTIEMasurile de alarmare si pregatire a populatiei cuprind instructiuni difuzate in arealele vulnerabile,diferentiindu-se in functie de fiecare situatie concreta. In momentul in care este data alarma,se trece la evacuarea populatiei din cele mai expuse areale,in special din apropierea costelor.In celelalte areale,populatia este sfatuita sa ramana in interiorul cladirii,cat mai departe de ferestre,sau,eventual,sa se adaposteasca in subsolul cladirii. O organizare eficienta a pregatirilor poate diminua substantial pierderile de vieti omenesti si pagubele materiale provocate de un ciclon tropical sau o tornada.De o mare importanta este ca

17

alertele sa fie exacte si sa mobilizeze autoritatile competente si publicul la reactii prompte.Pentru aceasta sunt necesare sisteme de difuzare rapida a alertelor pentru cei interesati. Alertele serviciilor meteorologice sunt consultative.Ordinele si masurile ce trebuie intreprinse in scopul diminuarii pierderilor tin de competenta autoritatilor publice centrale si locale si a institutiei insarcinate cu pregatirile specifice. Supravegherea cicloanelor tropicale si a tornadelor se realizeaza atat in retelele obisnuite cu ajutorul radarelor meteorologice,cat si cu alte tehnici moderne.Pentru prevederea lor este esential sa se delimiteze mai intai zonele unde conditiile atmosferice sunt foarte instabile,facand posibila aparitia cicloanelor tropicale,a orajelor violente sau a tornadelor. Deoarece marea majoritate a pierderilor de vieti omenesti se datoreaza fragmentelor de materiale purtate de vant,este recomandabil ca oamenii sa nu se lase surprinsi in teren descoperit sau in adaposturi nu prea rezistente. Intrucat cicloanele tropicale,tornadele si trombele marine distrug si avariaza tot ce gasesc pe traiectoriile lor,provocand numeroase victime omenesti,este necesar ca populatia din zonele de risc sa fie pregatita in prealabil prin activitati de instruire si formare a abilitatilor practice adecvate.

18

2.2. SECETASeceta este un hazard climatic cu o perioada lunga de instalare si este caracterizata prin scaderea precipitatiilor sub nivelul mediu, prin micsorarea debitului raurilor si a rezervelor subterane de apa care determina un deficit mare de umezeala in aer si in sol cu efecte directe asupra mediului si in primul rand supra culturilor agricole. In ultimii ani se vorbeste din ce in ce mai mult despre fenomenul incalzirii globale, despre scaderea stratului de ozon, despre efectul de sera, despre seceta si despre urmarile catastrofale pe care aceste perturbatii le au asupra naturii si asupra omului. Schimbarile climatice provocate de om devin din ce in ce mai evidente, iar cercetatorii sunt de acord ca principala cauza a acestui fenomen este arderea combustibililor fosili. Cauzele care au dus la aparitia secetei sunt legate de clima-seceta prelungita din ultimii ani cat si interventiile umane. Specialistii apreciaza ca secetele si fenomenele generate de acestea sunt cauzate atat de modificari in circulatia generala a atmosferei, determinate de manifestarea efectului de sera cat si de anumite cauze antropice, datorate utilizarii nerationale, defrisarilor sau modificarilor de peisaj cu efecte negative asupra bilantului apei. Seceta se produce datorita discontinuitatilor survenite in functionarea normala a sistemului de curenti atmosferici. In ultimii ani auzim in permanenta despre seceta, recolte compromise, importuri masive de grau, fiind folosita o sintagma care suna alarmant desertificarea Romaniei . Nu trebuie sa ne inchipuim ca Romania va arata precum Sahara, advertismentul se refera la o seceta prelungita, intro anumita zona, care duce in cele din urma la modificarea solului si a intregului ecosistem. In conditiile lipsei precipitatiilor, pentru un anumit interval de timp, se instaleaza seceta atmosferica. Lipsa indelungata a precipitatiilor determina uscarea profunda a solului si instalarea seceteipedologice. Asocierea celor doua tipuri de seceta si diminuarea resurselor subterane de apa determina aparitia secetei agricole care duce la reducerea sau pierderea totala a culturilor agricole. Pe viitor ne asteapta mai multe secete.Odata cu incalzirea globala cresc si temperaturile.Romania ar putea avea probleme in sectorul energetic din cauza debitelor mici pe Dunare. Daca toata iarna va fi seceta, atunci cele doua hidrocentrale de la Portile de Fier si centrala de la Cernavoda ar putea avea un deficit de productie. Rezultatele secetei pot fi micsorarea lanurilor, a calitatii si existentei apei de baut, precum si a rezervelor de hrana. Astfel, cand populatia e in continua crestere si cererea de hrana si apa e mare, implicatiile secetei devin din ce in ce mai serioase. De asemenea, vegetatia moare datorita secetei, riscul inundatiilor creste, amenintand locuinte, lanuri si vieti. Lipsa de apa din sol a ajuns la o cota care nu a mai fost atinsa din 1983, conform specialistilor din domeniu. Daca seceta va continua, culturile vor fi afectate nu doar cantitativ ci si calitativ. La nivel local seceta afecteaza: - Sanatatea populatiei - Confortul uman acasa, la munca si in spatiul urban - Degradarea starii mediului inconjurator - Integritatea cladirilor - Suprasolicitarea infrastructurii de apa potabila si canalizare Seceta are atat efecte directe cat si indirecte asupra sanatatii: Efecte directe: - Cei varstnici, copiii si cei suferinzi de tulburari respiratorii si cardiovasculare sunt si vor fi afectati de extremele climatice

19

- Cei mai afectati vor fi tot cei din zonele urbane datorite insulelor de caldura creeate deaglomerarea de cladiri, betoane si sosele - Temperaturile ridicate faciliteaza concentrarea ozonului la nivelul solului sporind astfel problemele poluarii aerului. Efecte indirecte - Deterioarerea mediului inconjurator - Resursele restranse sau degradate de apa si de hrana vor avea efecte negative asupra alimentatiei umane datorita pierderii de terenuri agricole sau a altor consecinte - Influenta organismelor biologice si a proceselor legate de proliferarea bolilor infectioase transmise de cele daunatoare - Cresterea nivelului oceanelor si a marilor va conduce la erodarea si distrugerea unor importante ecosisteme, precum mlastini si recifi coralieri - Schimbarile climatice pot spori nivelul de poluare al aerului, prin accelerarea reactiilor chimice ce produc oxidanti fotochimici.

ASPECTE DE RISCSpre deosebire de alte hazarduri natural, secetele prezinta un process treptat, cu consecinte negative de lunga durata. Desi unele nu conduc nemijlocit la pierderi de vieti umane, pot suferi de foame, cauzata de secete, zeci si sute de mii de omaneni. De aceea, dupa pierderile material (22%), secetele in lume cedeaza doar cicloane tropicale (30%), iar dupa efectul social acest fenomen nu are asemanare. In conformitate cu datele prezentate de ONU, cele mai vulnerabile fata de secete sunt Africa si Asia.Astfel, in perioada anilor 1900 2004 pe continental African au fost inregistrate 459 de secete catastrofale, inregistrandu-se mai mult de 300 de milioane de sinistrati dintre care 1 milion au decedat.

MASURI DE PREVENIREAgricultura romaneasca sufera de nestiinta, de o lipsa accentuata de informatie profesionala, bazata pe rezultatele obtinute de cercetare stiintifica si de fermele agricole bine organizate. Astfel, atat temperaturile mai scazute din timpul iernii cat si perioadele de seceta mai indelungata ar fi avut o influenta mai scazuta asupra culturilor agricole, daca s-ar fi aplicat in totalitate verigile de baza ale tehnologiilor de cultivare, cum ar fi: - Stabilirea unei structuri de cultura specifice zonei pedoclimatice - Alegerea unor soiuri rezistente la conditiile nefavorabile adaptate la temperaturi mai scazute in timpul iernii sau mai ridicate in timpul perioadei de vegetatie si cu durata diferita de maturizare - Semanatul in limitele optime stabilite pentru fiecare cultura - Realizarea conditiilor optime de crestere si dezvoltare a plantelor prin fertilizare, irigare - Combaterea buruienilor ai agentilor patogeni - Subventionarea cumpararii de echipamente si instalatii pentru irigat la nivelul producatorului sau a asociatiilor utilizatorilor de apa nu s-a dovedit a fi o masura eficienta. Daca Romania nu va aplica toate masurile necesare pentru a diminua dependenta agriculturii de actiunea negativa a factorilor naturali, consecintele pot fi dezastroase si de lunga durata.

20

Seceta din vara anului 2000, considerata cea mai puternica din ultimii 100 de ani in tara noastra a afectat 2,6 milioane hectare si a produs pagube evaluate la 6500 miliarde de lei. In tara noastra, secetele se pot inregistra pe parcursul intregului an, cele mai numeroase fiind la sfarsitul verii si inceputul toamnei. Cele mai puternice efecte se inregistreaza in partea de sud-est:Dobrogea, Baragan si sudul Podisului Moldovei. In aceste zone, a caror uscaciune intr-adevar s-a cronicizat, motivele sunt lipsa irigatiilor, lipsa unor anumite culturi, despaduririle facute cu inconstienta. Seceta de anul trecut a afectat cel mai mult zonele de campie din sudul tarii, unde se cultiva peste 50% din suprafata totala a cerealelor paioase, in conditiile in care aproape intreaga suprafata este amenajata pentru irigat. Seceta s-a mentinut la nivelul foarte secetos-excesiv de secetos in ocoalele silvice Slobozia, Simian, Orsova si in cateva ocoale silvice din Subcarpatii Vestici(Sudrigiu, Vascau, Savarsind). De asemenea si Moldova se confrunta cu o seceta fara precedent in ultimul secol: mii de hectare de culturi de grau, orz si rapita ar putea fi definitiv compromise. Cel mai afectat judet este Botosaniul, care ar putea fi declarat zona calamitata. La Suceava, peste 600 de hectare de grau au putine sanse sa mai rasara. Chiar si agricultura Iasului sufera din lipsa precipitatiilor. Imagini

21

3. HAZARDE HIDROLOGICE 3.1. INUNDATIILE

Inundatia este fenomenul de acoperire cu apa a teritoriului afferent albiei unui rau, mai sus de cotele revarsarii obisnuite a apei in aliba majora. Este cunoscut faptul ca starea si dezvoltarea invelisului geographic (mai cu seama a biosferei), precum si a societatii umane sunt strans legate de starea resurselor acvatice. In ultimele decenii, un numar tot mai mare de specialist si politicieni, din toate problemele care stau in fata omenirii, plaseaza pe prim-plan problema apei. Aceasta apare in patru cazuri: - Cand apa lipseste sau este insuficienta; - Cand calitatea apei nu corespunde cerintelor sociale, ecologice si comunale; - Cand regimul obiectelor acvatice nu corespunde functionarii normale a ecosistemelor, iar regimul transportarii ei catre consummator nu satisface cerintele sociale si economice; - Cand din cauza sursplusului de apa teritoriile populate sufera de inundatii. La scara globala, primele trei probleme au devenit acute in secolul al XX-lea, iar a patra insoteste omenirea din timpuri stravechi. Orica tar fi de paradoxal, dar pe parcursul multor secole omenirea, depunand eforturi colosale in domeniul protectiei contra inundatiilor, asa si nu a atins rezultate apreciabile in aceste activitati. Invers, din secol in secol, daunele provocate de inundatii continua sa creasca. Foarte mult, de aproape 10 ori, ele au crescut in a doua jumatate a secolului trecut, comparative cu prima jumatate. Aria terenurilor inundabile pe glob constituie cc 3 mil. Km2, cu o populatie de peste un milliard de oameni. In unii ani inundatiile cauzeaza pierderi ce depasesc 200 miliarde de dolari, luand viata a zeci de mii de oameni, 38% din toate pagublele provocate de hazardurile natural revin inundatiilor. Privite in retrospective istorica, inundatiile au evoluat odata cu civilizatia umana. Pana in zilele noastre au ajuns ecourile unei inundatii catastrofale de pe fluviul Huang He, care a avut loc in 2297 i.Hr., si a celei de pe fluviul Nil, care sa produs cu aproximativ 3 mii de ani in urma. In functie de cauzele formarii, se disting 6 tipuri principale de inundatii. 1. Ape mari de primavara cresteri lente de nivel al apei in rau, de lunga durata, care se repeat relative periodic (in acelasi anotimp), conditionate de topirea zapezilor din bazinele raurilor de campie primavera si de precipitatii pluvial, ca si de topirea zapezilor din munti primaveravara; drept consecinta a lor este inundarea terenurilor joase, de regula alabiei majore a raurilor. 2. Viitura cresterea intensive, relative scurta in timp, de nivel al apei in rau, conditionate de ploi abundente, averse torentiale, uneori de topirea rapida a zapezii in timpul moinelor. 3. Obstructii de gheata acumulari de gheata afanata (zai si naboi) in strangularile si meandrele raului. Se formeaza, de regula, la inceputul iernii, in faza de inghetare a raului si provoaca cresteri de nivel al apei in amonte. 4. Zapor aglomerarea de sloiuri de gheata in timpul descatusarii unui rau primvara la strangularile albiei, in meander. Stopeaza scurgerea ghetii si provoaca cresterea nivelului apei raului in amonte de barajul format de sloiuri.

22

5. Denivelari conditionate de vant se formeaza sub influenta vanturilor puternice asupra oglinzii apei, sunt caracteristice deltelor raurilor mari si malurilor lacurilor mari, opuse vantului. 6. Inundatii rezultate din spargerea barajelor si a digurilor de protective se caracterizeaza prin cresteri intensive si rapide de nivel al apei in rau, provocate de spargerea barajelor, a digurilor sau a unui obstacol natural din albia raului (in munti baraje rezultate din alunecarile de teren, prabusiri, miscarea ghetarilor sau alte cazuri exceptionale). Din punctul de vedere al frecventei, dimensiunilor si prejudicilor generale cauzate, inundatiile se impart in patru grupe: mici, mari, exceptionale, catastrofale. Inundatiile, ca process si consecinta, se apreciaza dupa mai multe criterii: - Debitul de apa cantitatea de apa care trece prin sectiunea active a cursului intr-o secunda se masoara in m3/s - Volumul inundatiei se masoara in metri cubi si se determinca prin inmultirea sumei debitelor medii diurne la 86400 (numarul de secunde in 24 ore), apoi la numarul de zile cu inundatii; - Suprafata inundatiei suprafata teritoriilor aferente raului acoperite cu apa revarsata; - Durata inundatiei intervalul de timp scurs din momentul revarsarii apei din albie pana la revenirea ei la loc; - Viteza cresterii nivelului apei valoare care caracterizeaza cresterea nivelului apei intrun interval de timp in raport cu nivelul anterior. Criteriul principal de apreciere al inundatiei este nivelul maxim atins in procesul desfasurarii fenomenului. In cazul apelor mari de primavera, valoarea nivelului si cea a debitului maxim al apei depind de urmatorii factori: - Rezervele de apa din cuvertura de zapada la inceputul topirii; - Cantitatea de precipitatii atmosferice in perioada topirii zapezii si apelor mari; - Umiditatea solului la inceputul topirii zapezii; - Adancimea de inghet a solului la inceputul topirii zapezii; - Prezenta si grosimea crustei de gheata pe sol; - Intensitatea topirii zapezii; - Combinarea apelor mari de primavera pe principalii afluenti; - Gradul de inmlastinire, de impadurire si de acoperire cu lacuri a bazinului raului.

23

RISCURILE INUNDATILORPrincipalul factor distructiv al inundatilor il prezinta torentul de apa, care se caracterizeaza prin nivelul ridicat, iar la spargerea barajelor si in timpul viiturilor prin viteze mari ale cursului apei. Un factor distructiv suplimentar in timpul zapoarelor reprezinta aglomerarile maselor mari de gheata si presiunea acestora asupra constructiilor de pe maluri, la fel si temperatura joasa a apei revarsate. In timpul declansarii fenomenului inundatiei, se produce cresterea rapida a nivelului apei revarsate, inundarea sau subinundarea terenurilor aferente. Inundarea presupune acoperirea teritoriului aferent cu un strat de apa, care se revarsa pe strazi, in curti, ridicandu-se pana la primele etaje ale constructiilor. In timpul inundatiilor mor oameni, animale domestice si salbatice, se distrug si se avariaza diverse constructii, comunicatii, se pierd valori material si culturale, se stopeaza activitatea economica, se pierd recoltele agricole, se spala sau se acopera cu apa solurile fertile, se denatureaza peisajul. Consecintele indirecte se manifesta prin slabirea trainiciei constructilor ca urmare a spalarii si surparii, prin dislocarea substantelor toxice din depozitele distruse sau avariate si poluarea unor suprafete imense, prin agravarea situatiei sanitaro-epidemiologice, innamolirea teritoriului, la fel si prin numeroase alunecari de teren, prabusiri, avarii la obiectele industrial si de transport. La daunele directe se atribuie: - Avarierea sau distrugerea edificilor, a cailor ferate si a drumurilor auto, a linilor de tensiune electrica si de telefon, a sistemelor ameliorative; - Pierirea animalelor si a culturilor agricole; - Distrugerea si vatamarea materiei prime, a combustibilului, produselor alimentare, ingrsamintelor; - Cheltuielile pentru evacuarea provizorie a populatiei si transportarea bunurilor material in locuri sigure, spalarea stratului fertile de sol si acoperirea solului cu nisip, argila, pietre s.a. Daunde indirecte sunt: - Incetinirea generala a dezvoltarii economiei; - Cheltuieli pentru procurarea si transportarea produselor alimentare, a imbracamintei, medicamentelor, materialelor de constructive, a tehnicii, furajului in zolene afectate de inundatii; - Micsorarea productiei de marfuri industriale si produse agricole, precum si inrautatirea conditilor de viata ale populatiei sinistrate; - Imposibilitatea utilizarii rationale a teritoriului afectat de inundatie; - Cresterea cheltuielilor de amortizare pentru intretinerea constructiilor si spatiilor industrial; - Uzura sporita a constructiilor capital si edificilor care nimeresc periodic in zona de inundare.

MASURI DE ATENUARE INUNDATIILOR

SI

REDUCERE

A

RISCULUI

Analiza inundatiilor din secolul trecut denota o tendinta de crestere, pe tot globul, a daunelor provocate de ape. Una din cauzele principale este utilizarea irationala a vailor raurilor si inensificarea activitatii economiece in teritoriile de risc.

24

Incalzirea pronosticata a climei si intensificarea valorificarii vailor raurilor vor duce inevitabil la cresterea frecventei si a puterii distructive a inundatiilor. De aceea o sarcina primordial este elaborarea unor masuri reale de prevenire a inundatiilor si de protectie contra lor, in masura sa diminueze de 50-70 de ori cheltuielile pentru lichidarea consecintelor hazardului. Principalele masuri de atenuare si reducere a riscului inundatiilor sunt urmatoarele: - La valorificarea teritoriilor cu risc de inundatie vor fi realizate cercetari economice si ecologice detaliate. Sarcina acestora este determinarea modalitatilor de obtinere a unui effect economic maxim posibil din valorificarea respectivelor terotirii si, totodata, reducerea la minimum a eventualelor daune provocate de inundatii. - La elaborarea masurilor de atenuare a viiturilor va fi cercetat tot bazinul de receptive, nu doar sectoare aparte, deoarece niste actiuni care nu tin cont de originea viituri nu pot da efectul scontat, ci, dimpotriva, pot inrautati situatia in annsamblu si provoca daune mai mari la inundare. - Este necesar sa se imbine rational metodele ingineresti cu cele organizatorice. La ultimele se atribuie reducerea sau interzicerea activitatilor gospodaresti de natura sa intensifice inundatiile (de ex., defrisarea padurilor), precum si executarea unor actiuni de minimalizare a scrgerii. In afara de aceasta, pe teritoriile cu risc de inundatii trebuie efectuate doar acele activitati gospodaresti care in cazul inundarii vor suferi pierderi minime. - Constructiile ingineresti de protectie contra inundatiilor a terenurilor agricole si obiectelor economice trebuie sa fie sigure, iar realizarea lor trb sa afecteze cat mai putin posibil mediul inconjuratir. - Trebuie sa se efectueze o regionare clara si cartarea albiilor majore, cu trasarea hotarelor inundatiilor de diferite grade de asigurare. Tinand cont de tipurile de activitate economica, pe teritoriile respective se recomanda de evidentiat zonele cu adigurarea de 20% a inundatiei (pentru terenurile agricole), 5% asigurare (pentru constructiile din spatial rural), 1% asigurare pentru ariile urbane si de 0,3% pentru caile feroviare. Desigur ca in diferite zone naturale si ecologice numarul zonelor asigurate si principiul evidentierii lor pot varia. - In tara trebuie sa existe un sistem bine dezvoltat de prognozare a inundatiilor si de avertizare a populatiei in ceea ce priveste timpul probabil si durata calamitatii, cotele maxime posibile ale nivelului apei. Pronosticul viiturilor si apelor mari de primavara va fi realizat in baza unui serviciu de supraveghere dotat cu echipament modern de observari asupra situatiei hidrometeorologice. - O atentie deosebita se va acorda informarii preventive a populatiei privind posibilitatea inundatiilor, explicarii eventualelor consecinte si a masurilor care trebuie realizate in cazul inundarii constructiilor si edificilor. In acest scop, este bines a se recurga la serviciile televiziunii, radioului si altor surse de informare publica. In regiunile cu risc de inundare se va lucre in vederea propagarii cunostiintelor in domeniu. Toate structurile de stat, precum si fiecare locuitor trebuie sa inteleaga clar de anume au de facut pana la, in timpul si dupa inundatie. - Managementul utilizarii teritoriului expus riscului inundatiilor este o prerogativa a organelor de administrare publica locala. Statul poate doar sa stimuleze activitatea acestora prin adoptarea unor legi privind utilizarea terenurilor.

25

- In sistemul masurilor de protectie contra inundatiilor vor fi antrenate atat organelle de stat si obstesti, cat si persoane particulare. Activitatea cu success a acestui sistem va fi coordonata si dirijata de organele centrale la nivel de stat. Unul dintre cele mai bune instrumente de reglementare a folosirii terenurilor in zonele de risc poate fi un program flexibil de asigurare contra inundatiilor, care ar imbina atat asigurarea obligatorie, cat si ce benevola. Principiul de baza al acestui program ar fi urmatorul: in cazul utilizarii rationale, din punct de vedere al riscului inundatiilor, a terenurilor, persoana asigurata va primi o compensatie mai impunatoare decat in cazul ignorarii recomandarilor si normelor respective. Masurile in regiunile de risc, incluzand prognozarea inundatiilor, planificarea si realizarea activitatilor de contracarare, se vor derula inainte de declansarea calamitatii, in timpul acesteia si dupa sfarsitul ei.

-

26

3.2. VALURILE TSUNAMI

Tsunami (in traducere literal val in golf ) reprezinta valuri gravitationale de lungime mare, generate de cutremure de pamant sau eruptii vulcanice produse in largul marii sau in zona de litoral. Din cauza deformarilor tectonice ale patului oceanului, stratul de apa de desupra de asemenea se deformeaza, dand nastere unor valuri de apa. In largul oceanului inaltimea valurilor este de doar 1-2 metri (in epicentru), avand o lungime de cca 800 km, ceea ce le face practic imperceptibile pentru navele maritime. La tarm insa ele se transforma in valuri uriase cu inaltimi de 10-50 metri, prezentand un front irezistibil, inspumat si aproape vertical.

ASPECTE DE RISCIn perioada de cand se fac masuratori instrumentale, sunt cunoscute peste 1000 de cazuri de valuri tsunami, care au distrus totalmente localitati situate pe litoral si toate terenurile agricole aferente. Pentru a diminua catusi de putin consecintele infricosatoarelor valuri, de-a lungul litoralului susceptibil se construiesc diguri special de alerta dotate cu seismografe fine etc. Alerta referitoare la un val tsunami inaintand spre tarm se transmite tuturor vaselor maritime aflate aproape de litoral, astfel acestea risca sa fie aruncate pet arm cum s-a intamplat in 1883 dupa eruptia vulcanului Krakatau si, mai recent, in decembrie 2004, dupa cutremurul din Oceanul Indian. Deoarece zonele de litoral ale oceanului sunt deosebit de intens populate, consecintele valurilor tsunami sunt extreme de grave. In ultimii ani fluxul enorm de informative obtinut din cele mai diferite surse (inclusive filmarile amatorilor) a schimbat intrucatva viziunea referitoare la comportamentul valurilor tsunami. De exemplu, formarea unor valuri tsunami in largul Oceanului Indian (care din punct de vedere seismic era relativ linistit) se considera foarte putin probabila. Dar evenimentele tragic din decembrie 2004 s-au desfasurat anume acolo unde tsunami nici nu se prognoza, fapt ce a dus la largirea zonelor de cercetari special anume asupra manifestari fenomenului respectiv. Dupa cum se dovedeste, chiar si cele mai mici seisme sudacvatice conduc la modificarea substantial a formei si dimensiunilor valului tsunami. Datele obtinute au permis perfectionarea modelelor de calculator utilizate in sistemele modern de monitorizare si avertizare. Practic toate cutremurele de pamant au loc in zona de subductie, adica acolo unde o placa litosferica coboara sub alta, alunecand pe substanta vascoasa a mantiei superioare, insa forta de frecare ce actioneaza in straturile superioare ale litosferei le incheaga pe un timp oarecare. Treptat , pe suprafata de contact a placilor se acumuleaza o tensiune latent. Cand placa de jos se desprinde brusc de cea de sus, se produce o zguduitura puternica ce genereaza si o unda corespunzatoare, care, la randul ei, ia doua directii spre tarm si, respectiv, spre largul oceanului. Dimensiunile undei depind direct de viteza de deplasare a placilor litosferice. In cazul Oceanului Indian, toti savantii au ramas surprinsi, deoarece considerau ca deplasarile placilor litosferice aici sunt foarte lente, si nu se asteptau la o crestere atat de mare a tensiunii dintre placi. Analiza fenomenului a demonstrate ca seismul subacvatic de 9.3 grade a determinat inaltarea unui sector al patului Oceanului Indian (cu suprafata de 1200 km2) cu 8 metri, fapt ce a provocat si ridicarea a mii de metri cubi de apa.

27

In Oceanul Pacific, unde se formeaza 85% din toate valurile tsunami din lume, tsunamometrele modern pot depista valurile gigantic departe de litoral, cu mult timp inainte de a atinge ele tarmul. In Oceanul Indian nu exista un asemenea sistem de avertizare, de aceea aici tsunami a fost o surpriza catastrofala. Studiind valurile tsunami, savantii se axeaza pe trei aspecte: - Distanta propagarii valurilor mari in largul oceanului; - Forma valurilor; - Lungimea sectorului de litoral pe care ele il inunda. In largul oceanului valurile tsunami se deplaseaza, in medie, cu o viteza de 500-1000 km/ora. Daca vom examina tsunami din 2004, valul a parcurs distanta de la nordul insulei Sumatra si insulele Anadaman pana la insula Sri Lanka, India si insulele Maldive in mai putin de 3 ore. Timp de 11 ore valul a parcurs 8 mii km, ajungand la Africa de Sud. In momentul cand mass-media transmiteau primele stiri despre declansarea catastrofei, valul inconjurase Capul Acelor inaintand in Atlantic. Aici valul s-a bifurcat - o parte pornind spre tarmurile Braziliei ,iar alta spre Canada. Spre est valul a trecut prin oceanic dintre Antarctida si Australia si, inaintand in Oceanul Pacific ,a ajuns pana in nord ,la taramurile Canadei . Cazuri de propagare a avalului tsunami la distante atat de mari nu s-au mai inregistrat de la explozia vulcanului Krakatau din 1883. Modelarea propagarii acestor valuri in Oceanul Indian a aratat ca valurile maxime ale lor sunt atinse de-a lungul dorsalelor medii oceanice, care, intr-un fel, le imprima energie suplimentara pentru o propagare mai larga. Mult mai dificila este prognozarea comportarii valului in zona de litoral. In decembrie 2004 viteza valurilor scadea treptat pe masura ce se apropiau de litoral. Cand au ajuns la tarm, distanta dintre varfurile lor s-a micsorat de la cateva sute de km la 15-20 km. Sub presiunea valurilor din ocean insa inaltimea lor crestea treptat, depasind 30 m la tarmurile provinciei Aceh din insula Sumatra. Continuand sa se deplaseze cu viteza de 30-40 km/ora, valurile, la un interval de 30 min,unul de altul,s-au prabusit peste or. Banda Aceh, distrugand tot ce le-a stat in cale. Distrugerile din zona de litoral erau atat de mari incat se vedeau liber de pe statia satelit. Specialistii care au apreciat daunele provocate de tsunami in Indonezia si in alte state au mentionat ca prognozarea nivelului apei in inunadatii nu determina amploarea pagubelor. In multe regiuni ale Thailandei si insulei Sri Lanka valul a acoperit o fasie de litoral cu un strat de apa mai mic de 4,5 m, insa daunele aduse au fost comparabile cu cele din provincial Aceh,unde inaltimea stratului de apa a fost de 6 ori mai mare. De mentionat ca in orasul Banda Aceh a fost distrusa chiar si statia seismologica. In decembrie 2004 si in martie 2005, de-a lungul uneia si in aceleiasi fracture tectonice au avut loc doua seisme puternice. Valurile initiale generate au atins inlatimi de 8 m (in decembrie) si, respectiv 3,5 m (in martie). Savantii au stabilit cauzele acestor deosebiri. Energia cutremurului de pamant din martie 2005 (cu magnitudinea 8,7) a fost de 15 ori mai slaba decat energia cutremurului din decembrie 2004 (cu magnitudinea de 9,3)

28

IV. Accidente

ecologice

1.ACCIDENT ECOLOGIC LA IAZUL DE STERIL BOZANTACadru general. Iazul "Bozanta Aurul" este un depozit de steril situat in apropierea satului Bozanta Mare la 12km de Baia Mare si se afla in proprietatea S.C. AURUL S.A. Baia Mare, infiintata ca societate mixta intre firma australiana ESMERALDA Comp. si C.N. REMIN S.A. Baia Mare. Societatea Aurul S.A., aflata in probe tehnologice din anul 1999, revalorifica sterilul de flotatie ce constituie iazul in conservare Meda, in amestec cu cenusi metalurgice. Sterilul rezultat este transportat prin conducta la Bozanta, apele fiind recirculate. Iazul Bozanta Aurul are o suprafata de 94ha si este construit prin etanseizare inferioara cu argila la baza si geotextil. Natura accidentului. In noaptea de 30 ianuarie 2000, orele 22.00-23.00, datorita precipitatiilor abundente din zilele anterioare, materialul lichid existent in iaz a deversat derocand in taluzul E-NEic o bresa de aproximativ 25m. Prin aceasta a fost eliberata o cantitate de apa cu material in suspensie de aproximativ 100.000m3, intr-o perioada de 11 ore.

CONSECINTELichidul, continand o mare cantitate de cianuri, a produs urmatoarele consecinte negative asupra mediului: 1. contaminarea cu cianura a apei raurilor Lapus (situat in imediata apropiere a iazului), Somes, Tisa si Dunare; 2. afectarea florei si faunei din raurile contaminate; 3. contaminarea a aproximativ 20ha teren agricol; 4. contaminarea a 9 fantani din satul Bozanta Mare.

MASURI IMEDIATE1. In orele si zilele imediat urmatoare accidentului au fost luate urmatoarele masuri: 2. informarea autoritatilor locale si centrale, precum si a autoritatilor maghiare; 3. inchiderea partiala a bresei (01.31.2000 02.02.2000, ora 1,30) si apoi refacerea totala si consolidarea taluzului; 4. neutralizarea apei scurse cu hipoclorit de sodiu; 5. monitorizarea calitatii apei prin efectuarea de analize sistematice in rauri si sursele de alimentare cu apa a populatiei; 6. aprovizionarea cu necesarul de apa potabila a locuitorilor din Bozanta Mare; 7. evacuarea apei din iazul Aurul in iazul societatii Remin (aflat in vecinatate) si apoi in raul Lapus, dupa o prealabila neutralizare, pentru a mentine un nivel constant al apei in iaz.

29

2.DEZASTRUL DE LA CERNOBILCernobl este o localitate nelocuita din Ucraina situat n nordul tarii, n apropiere de granita cu Belarus.(regiunea Kiev, raionul Ivankiv). Orasul e situat lnga lacul de acumulare Kiev, la confluenta rurilor Pripiat si Nipru.Prima atestare documentara 1193. Deasemenea, la aprox. 10 km de oras se afla Centrala Atomoelectrica Cernobl-Lenin, cu patru reactoare energetice nucleare de timp RBMK1000, la unul dintre care, n noaptea din 26-27 aprilie 1986 a avut loc cel mai grav accident nuclear din istoria energeticii atomice, cu urmari catastrofale att pentru mediu, ct si pentru societate. In limba ucraineana Cernobil este numele unei plante - pelin (absint). Acest cuvant ii sperie rau de tot pe oameni aici. Poate si din cauza ca Biblia mentioneaza absintul in Apocalipsa - care prezice sfarsitul lumii

ACCIDENTULPe data de 26 aprilie 1986 la ora locala 1 si 23 de minute, doua explozii au zguduit reactorul numarul 4 al centralei nucleare de la Cernobal. Incendiul a durat zece zile si au fost raspndite cantitati de substante radioactive n atmosfera de 400 de ori mai mari decat cele inregistrate in urma bombardamentului atomic de la Hiroshima. Autoritatile sovietice de la acea vreme au incercat sa ascunda dezastrul care a urmat, zeci de mii de muncitori ai centralei si cei aflati in apropiere murind in cateva saptamani in chinuri groaznice. Accidentul s-a produs n timpul unui test de siguranta in cadrul caruia lucrurile au scapat de sub control datorita unei erori umane. S-a produs o explozie violenta iar scutul superior al cladirii, o constructie care cntarea 1.000 de tone, a fost pulverizat. nvelisul de grafit al reactorului a luat foc iar produsele fisiunii radioactive au fost aruncate la mai multi kilometri n atmosfera. Dintre cei peste 40 de compusi si elemente radioactive eliberate in aer (circa 50 tone in total) cei mai activi si mai periculosi sunt dioxidul de uraniu (combustibil nuclear) si produsii de fisiune puternic radioactivi (iod 131 care este absorbit la nivelul glandei tiroide, putand genera cancerul tiroidian; plutoniu 239, cesiu 134 si 137 - care inhalat sau ingerat poate afecta organele interne, ducand la cazuri de cancer pulmonar, leucemie sau mutatii genetice; strontiu 89 si 90 - care se acumuleaza in oase producand tumori si leucemie)

30

Raportul oficial, prezentat de Comitetul de Stat pentru Utilizarea Energiei Nucleare din U.R.S.S. la intrunirea Agentiei Internationale pentru Energie Atomica (A.I.E.A.) din august 1986 de la Viena, mentioneaza drept cauza a producerii accidentului un experiment neautorizat, pe parcursul caruia operatorii au incalcat procedura de functionare prin extragerea barelor de grafit care moderau reactia in lant din zona activa si scoaterea din functiune a sistemului de oprire automata. Echipa care realiza testul intentiona sa verifice daca turbinele puteau produce suficienta energie pentru a mentine in functiune pompele de racire, in eventualitatea unei pierderi de energie, pana cand se activa generatorul diesel pentru situatii de urgenta. Desi reactorul fusese programat sa functioneze ca in timpul testului la circa 25% din capacitatea nominala, dintr-o eroare umana in timpul experimentului puterea a scazut pana la sub 1% din puterea nominala. S-a procedat la executarea unui nou reglaj pentru corectarea erorii. La ora 1:24, operatorii au initiat procedura de oprire manuala, ducand la o crestere rapida a nivelului de energie produsa, din cauza modului de proiectare a tijelor de control. Puterea reactorului a crescut exponential (de circa 100 de ori in 4 secunde). Intrucat in urma extragerii barelor de control, absorbante ale neutronilor formati in reactia de fisiune, si a scoaterii din functiune a semnalelor de oprire in caz de urgenta, cantitatea de apa de racire din zona activa scazuse drastic, elementele de uraniu si invelisul de grafit in care acestea erau inserate s-au supraincalzit. A urmat o explozie care a pulverizat jumatatea de sus a zonei active, cladirea de deasupra reactorului (o constructie de beton de 1.000 de tone) si o parte din peretii centralei. Combustibilul nuclear s-a topit la peste 2000 grade C, iar fragmente incandescente de uraniu si grafit au fost proiectate in exteriorul reactorului si au cazut pe acoperisul cladirii turbinei, provocand numeroase incendii.

CANTITATI URIASE DE RADIATIIDin miezul fierbinte al reactorului s-au scurs cantitati uriase de radiatie si produse de fisiune, valoarea radioactivitatii eliberate in aer atingand 30.000 de roentgeni per ora, langa invelisul din grafit al reactorului. Adica, de circa 2 miliarde ori mai mult decat radioactivitatea normala a mediului dintr-un oras european. O expunere de 5 ore la o doza de 500 roentgeni per ora este fatala oricarui om. Dintre cei peste 40 de compusi si elemente radioactive eliberate in aer (circa 50 tone in total) cei mai activi si mai periculosi erau dioxidul de uraniu (combustibil nuclear) si produsii de fisiune puternic radioactivi (iod 131 - care este absorbit la nivelul glandei tiroide, putand genera cancerul tiroidian; plutoniu 239, cesiu 134 si 137 - care inhalat sau ingerat poate afecta organele interne, ducand la cazuri de cancer pulmonar, leucemie sau mutatii genetice; strontiu 89 si 90 - care se acumuleaza in oase producand tumori si leucemie; neptuniu 239 etc.) Estimari mai recente au calculat ca s-a eliberat in atmosfera circa 4% din combustibilul nuclear prezent in reactor in momentul accidentului, intre 20-60% din radionuclizii volatili si totalitatea gazelor nobile (A.I.E.A. Bulletin, nr. 3/1996). Nivelul total al radioactivitatii materialelor expulzate este estimat la aproximativ 121018 unitati Becquerel.

|LICHIDATORII}Dintre toti oamenii care urmau sa aiba de suferit in urma accidentului, cea mai nefericita soarta a avut-o personalul de deservire a centralei aflat la locul de munca in noaptea exploziei (muncitori, ingineri, pompieri) precum si militarii si militienii chemati in zilele imediat urmatoare in zona sinistrata pentru a limita efectele accidentului. Intre 27 aprilie si 5 mai 1986, 30 de elicoptere militare au zburat pe deasupra reactorului in flacari,

31

aruncand aproape 2.400 tone de plumb si 1.800 tone de nisip, bor si argila pentru a stinge flacarile si a opri scurgerea radiatiilor. Aceste eforturi au inrautatit insa situatia, deoarece sub aceste materiale aruncate temperatura din reactor a crescut inca o data, majorand cantitatea de radiatii eliberata. In urma acestor incercari nereusite, miezul reactorului a fost racit cu azot, pompierii izbutind abia pe 6 mai, sa tina sub control focul si emisiile radioactive. Apoi au sosit lichidatorii . Brigazi de muncitori, pompieri, militari, totalizand aproape 800.000 de oameni, au participat la decontaminarea zonei sinistrate si indepartarea resturilor radioactive. In octombrie 1986, zona activa a reactorului a fost acoperita cu un sarcofag de beton, care ecraneaza radiatiile, permitand continuarea activitatii la grupurile nucleare aflate in apropiere. Circa 200.000 dintre acesti lichidatori au fost grav afectati, iar cel putin 25.000, inclusiv majoritatea celor care s-au aflat in zona sinistrata in primele zile, au murit ca urmare a expunerii la radiatie, ei fiind expusi la radiatii depasind de pana la 50 ori valoarea anuala maxima admisa pentru populatie, in doar cateva ore sau zile.

MASURI DE URGENTA PENTRU PROTEJAREA POPULATIEIMulti dintre locuitorii orasului Cernobil, din imediata vecinatate, care pregateau parada de 1 Mai, s-au strans pe acoperisul celor mai inalte cladiri din oras, sa priveasca norul radioactiv care se inaltase deasupra centralei, expunandu-se astfel la maxim radiatiei. A doua zi, autoritatile sovietice au decis evacuarea imediata a orasului si a intregii zone. Circa 130.000 de persoane din 76 de localitati au fost silite pana pe 5 mai sa plece definitiv din casele lor. Teritoriul evacuat, situatia pe o raza de 30 de km in jurul centralei, a fost declarat zona de excludere, accesul fiind interzis pana astazi. Din cauza secretomaniei tipic comuniste, masurile medicale au intarziat insa. Pe data de 23 mai a inceput distribuirea de iod populatiei. Acesta urma sa fie administrat pentru a preveni absorbirea iodului radioactiv de catre glanda tiroida. Masura a fost practic tardiva, intrucat cea mai mare parte a iodului radioactiv fusese deja eliberat in atmosfera in primele zece zile dupa accident. Tara cea mai afectata de dezastru a fost Bielorusia - a carei granita este situata la doar 10 km nord de Cernobil - unde au cazut aproape 70% din compusii radioactivi eliberati in accident. Un sfert din suprafata totala a tarii a fost contaminata cu cesiu 137. In Rusia, aproape 18 milioane de km patrati (1,5% din suprafata totala) au fost contaminati, in special zonele din jurul oraselor Brianskoe, Tula, Kaluga si Orel. Restul de 20-30% din totalul depunerilor radioactive s-a raspandit cu precadere in estul si nordul Europei (Ucraina, Polonia, Suedia, Norvegia si Finlanda), Europa Centrala si de Vest (centrul si sudul Germaniei, Austria, nordul Italiei, estul Frantei pana in nordul Marii Britanii) si in statele din sud-estul Europei (in special Romnia si Bulgaria). Aria larga de raspandire a norului radioactiv, pe aproape jumatate din continentul european, se datoreaza in mare masura circulatiei unor mase de aer in directia vestica si nord-vestica, ce au ridicat produsele de fisiune la o inaltime de peste 1600 m, aruncandu-le asupra unor zone intinse.

CONSECINTE PE TERMEN LUNGAgentia guvernamentala ucraineana Cernobl Interinform din Kiev a raportat, n martie 2002, ca din cele trei milioane de locuitori ai Ucrainei care au fost expusi radiatiilor, 84% au fost inregistrati deja ca suferind de diferite afectiuni si boli. Aceasta statistica include si un milion de

32

copii. Conform celor mai recente date publicate de Comitetul Cernobil, infiintat in Minsk de guvernul din Belarus, media cazurilor de boala este mai ridicata in regiunile contaminate decat in cele necontaminate. Doctor Oxana Lozova, de la spitalul pediatric din Rivne, 300 km vest de Cernobal, afirma ca sistemul imunitar al celor aflati la varsta copilariei in momentul accidentului este mult slabit fata de al generatiilor anterioare. Totalul celor afectati de radiatii se ridica la circa 9 milioane de oameni din intreaga Europa, Asia si chiar Statele Unite. Agentia guvernamentala ucrainiana Cernobil Interinform din Kiev a raportat in martie 2002 ca, din cei trei milioane de locuitori ai Ucrainei care au fost expusi radiatiilor, 84%, inclusiv 1 milion de copii, au fost inregistrati deja ca suferind de diferite afectiuni si boli. Accidentul de la Cernobil a avut un impact major si asupra intinselor terenuri agricole din regiunile nvecinate, compuse in special din cernoziom (sol foarte fertil). Depunerile de particule de cesiu 137 au afectat intinse suprafete agricole situate la distante de pana la 300 km de reactor. In total circa 2,2 milioane hectare de teren agricol din Ucraina, Belarus si Federatia Rusa au nregistrat niveluri mari ale radioactivitatii. Circa 100.000 de hectare au fost scoase din circuitul agricol si declarate terenuri neproductive, iar restul incluse ntr-un program de decontaminare si supraveghere permanenta sau periodica. In 1989, trei ani dupa producerea accidentului, guvernul sovietic a stopat construirea reactoarelor nr. 5 si 6 din complexul centralei nucleare Cernobil, iar, dupa intense negocieri, intregul complex a fost inchis pe data de 12 decembrie 2000, costurile dezafectarii, estimate la 1,5 miliarde USD fiind suportate de Euratom (40%), Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare (14,5%), Rusia (15,1%) si Ucraina (3,4%). Costurile totale platite de Rusia ca urmare a acestui dezastru, inclusiv despagubirile, se ridica la aproximativ 3,8 miliarde dolari in perioada 1992 - 1998. Conform Reuters, radiatiile rezultate in urma dezastrului nuclear de la Cernobil, Ucraina, au afectat animalele care traiesc in zonele apropiate mai mult decat se credea. Oamenii de stiinta de la Centrul National pentru Cercetare Stiintifica din Franta au aratat ca numarul albinelor, fluturilor, paianjenilor si lacustelor este mult mai mic in zonele contaminate decat in alte regiuni, acest lucru fiind cauzat de nivelul foarte ridicat de radiatii ce au ramas in zona de la calamitatea nucleara de acum 20 de ani. Aceste descoperiri contesta cercetarile anterioare care sugerau ca fauna din apropiere de Cernobil a inceput sa se refaca. Am fost uimiti sa vedem ca nu s-a facut niciun studiu in acest domeniu. Al nostru este primul care cerceteaza populatia animalelor din zona , a declarat Anders Moller, om de stiinta la Centrul National pentru Cercetare Stiintifica din Franta. Oamenii de stiinta au declarat ca au comparat populatia de animale care traieste in regiunile radioactive cu cea din zone mai putin contaminate si au descoperit ca in unele locuri fauna aproape ca lipseste. Exista zone in care sunt 100 de animale pe metru patrat si sunt zone in care se intalneste o singura specie pe metru patrat , a mai spus Moller. Cercetatorii au mai descoperit ca animalele care traiesc in apropiere de reactorul nuclear de la Cernobil prezinta malformatii fizice, precum blana sau pielea decolorate. In general, animalele cu malformatii sunt primele care cad prada altor animale si este foarte greu sa scapi daca aripile tale nu sunt de aceeasi lungime , a adaugat omul de stiinta. Cercetarile anterioare nu au luat in calcul faptul ca animalele care traiesc in zona Cernobil au crescut fara sa fie stingherite de prezenta omului, ceea ce ar fi trebuit sa fie in favoarea lor.

33

Specialistii au cercetat doar o zona de 30 de kilometri din jurul reactorului de la Cernobil, insa materialul radioactiv rezultat in urma exploziei a contaminat o parte mult mai mare din Europa de Est, ajungand pana in parti din Rusia, Ucraina sau Belarus. Conform oamenilor de stiinta, exista posibilitatea ca descoperirile sa fie valabile si pentru aceste zone.

TIMPUL S-A OPRIT IN LOCDin aprilie 1986, de la evacuarea in graba, in orasul Cernobil si suburbia sa Pripiat, aflate in vecinatatea complexului energo-nuclear, timpul s-a oprit in loc. Singurele instrumente de masura utile sunt cele care indica nivelul radiatiei. Poate arheologii viitorului vor compara acest oras cu un Pompei modern: epoca sovietica este perfect conservata in radiatia care va dura multe secole de acum inainte. Orasul nu va mai fi probabil locuit niciodata radioactivitatea va scadea la un nivel acceptabil abia in jurul anului 2525.

CERNOBL, ORASUL FANTOMAIn urma accidentului au fost evacuate 135.000 de persoane in timp record; in urma lor a fost instaurata o asa numita zona de interdictie de 4000 kilometri patrati, cu un nivel de radioactivitate periculos. In interiorul acestei zone bine pazite, timpul pare ca nu se mai scurge; o localitate neingrijita, cu arhitectura gri-posomorata si urme vizibile ale abandonului si altele mai putin vizibile ale mortii care pandeste din aer, pamant si apa: cesiul 137 si strontiul 90 Natura a trecut prin mai multe faze de adaptare, dupa catastrofa. Prima dintre acestea, care a durat circa un an, a provocat moartea plantelor si a animalelor cel mai grav iradiate, a precizat Rudolph Aleksahin, director al Institutului de Radiologie Agricola de la Moscova. Acesta a fost cazul padurii brune, o padure de pini care a trebuit doborata si ingropata. Puietii de pin plantati ulterior in zona cresc rapid in prezent; o credinta locala afirma ca reinnoirea faunei si a florei - grav afectate timp de sase ani - se datoreaza vegetatiei de rostopasca, planta care creste abundent si care a curatat solul dupa 1986. Infernul s-a transformat apoi intr-o oaza pentru animalele salbatice care, in absenta omului, s-au inmultit si au pus stapanire pe zona. Nimeni nu poate sti cu siguranta care este efectul radiatiilor asupra acestora, existand zvonuri ca au aparut deja mutatii grotesti, zvonuri dezmintite insa de oficiali. Alaturi de epava Titanicului (cel considerat de nescufundat ), statuia lui Prometeu din centrul orasului-fantoma este unul din cele mai tragice simboluri-avertisment asupra incercarilor omului de a sili natura dincolo de limitele acesteia. Un foarte interesant reportaj fotografic a fost realizat de o tanara ucraineanca ( Elena ). Inarmata cu un contor Geiger si un aparat foto, cu ajutorul unui permis special de libera trecere (spune ea), Elena a pornit pe caii putere ai unei motociclete spre interiorul zonei interzise. De aici, norul stralucitor deasupra reactorului trebuie sa fi fost o priveliste zguduitoare. Stand pe acoperisul celei mai inalte cladiri din acest oras gol, ai sentimentul ca esti complet singur pe lume. Ne spune Bogdan Ioan Stanciu vicepresedinte Altermedia. Asociatia Altermedia este continuarea fireasca a unui proiect de succes, si anume serviciul de stiri online AlterMedia. Din decembrie 2002, acest proiect de media alternativa prezinta publicului

34

romnesc "cealalta fata a realitatii", aceea pe care mass-media oficiala o ocoleste sau o denatureaza n mod sistematic. De-a lungul a trei ani de activitate, am abordat subiecte precum: coruptia din administratie, cenzura din mass-media oficiala, lucrurile nespuse despre razboaiele din Kosovo, Afghanistan si Irak, dictatura "corectitudinii politice", globalizarea si altele asemenea. Am cautat, n acelasi timp, sa aducem n atentia publicului nu senzationalul, grotescul si comercialul, ci valorile autentice, implicarea sociala si respectul fata de adevar.

35

V. CONCLUZII1. Pana la declansarea dezastrelor naturale este necesar sa se intreprinda masuri de anticipare si atenuare a consecintelor. Astfel, in arealele cu probabilitati de desfasurare a diferitelor fenomene periculoase se efectueaza studii pentru evaluarea riscului si a vulnerabilitatii. Acestea vor fi insotite de harti speciale pentru delimitarea exacta a arealelor expuse. Spre exemplu, in lungul raurilor vor fi delimitate arealele inundabile, iar pe versanti cele afectate de alunecari, torente de noroi sau prabusiri. Studiile efectuate permit planificarea unor activitati de prevenire si diminuare a impactului negativ al dezastrelor, precum si pregatirea de urgenta pentru evacuarea populatiei din locurile cele mai periculoase. Masurile de prevenire a dezastrelor cuprind si o serie de activitati de educare si informare a populatiei. Prevenirea dezastrelor se realizeaza prin mijloace din ce in ce mai perfectionate, care includ imagini satelitare, utilizarea unor senzori de mare sensibilitate, radare meteorologice performante si sisteme rapide de alertare. Prin alertare, autoritatile locale sunt anuntate ca fenomenul respectiv se apropie. Acestea, la randul lor, alerteaza institutiile implicate si populatia, dandu-le si sfaturile necesare pentru luarea masurilor imediate de protectie. 2. In timpul si imediat dupa producerea dezastrului, activitatile se concentreaza asupra cautarii si salvarii victimelor si a acordarii primului ajutor medical ranitilor. In aceste momente extrem de dificile, formatiunile de Protectie Civila au un rol esential in organizarea cat mai eficienta a tuturor activitatilor. Se realizeaza permanent informarea corecta a populatiei, pentru a se elimina panica si zvonurile. Imediat se trece la stingerea incendiilor, degajarea cailor de acces si la verificarea instalatiilor de apa si gaz. Pentru populatia sinistrata se asigura adapostirea temporara, se distribuie apa, hrana, imbracaminte si alte servicii de prima necesitate. 3. Reconstructia si redresarea economica pot sa dureze mai mult timp si au ca scop reluarea tuturor functiilor pe care societatea le-a avut pana la dezastru. O atentie deosebita se acorda masurilor de prevenire a unui nou dezastru, modernizarii structurilor urbanistice si cailor de transport, reconstructiei obiectivelor industriale. Anumite progrese, in acest sens, s-au realizat in cadrul Conferintei de la Yokohoma, desfasurata in luna mai 1994, unde s-a subliniat ca atenuarea efectelor catastrofelor naturale se inscrie, pentru un numar mare de tari, printre obiectivele majore ale unei dezvoltari durabile. Aceste idei sunt promovate prin intermediul Comisiei Natiunilor Unite pentru Dezvoltare Durabila si al altor organisme internationale. Devine tot mai evident ca investitiile relativ modeste in pregatirea catre dezastrele naturale pot reduce esential numarul victimelor, salva bunuri materiale importante, reduce costul actiunilor de refacere dupa ce aceste fenomene au avut loc. In acest context, mai multe organizatii internationale, institutii de asistenta internationala si-au elaborat strategii proprii, au creat unitati specializate care activeaza in acest domeniu. Indrumatorul de baza in problema diminuarii riscului hazardurilor si atenuarii urmarilor acestora este Strategia Yokohama privind asigurarea unei paci mai garantate, adoptata in anul 1994. In ea sunt reflectate principiile de administrare pentru prevenirea hazardurilor, asigurarea pregatirii fata de acestea si atenuarea urmarilor lor. Strategia de prevenire si combatere a dezastrelor naturale, stabilita la Yokohama, cuprinde urmatoarele aspecte esentiale.

36

Efectele catastrofelor sunt din ce in ce mai grave prin amploarea, complexitatea prin frecventa si impactul lor asupra economiei. Fenomenele naturale care sunt la originea catastrofelor nu pot fi controlate, insa vulnerabilitatea este, in general, o rezultanta a activitatilor umane. Este necesar sa se stabileasca de urgenta cele mai eficiente masuri de atenuare a efectelor catastrofelor naturale. Tarile mai putin avansate, tarile mici insulare si tarile fara acces la mare, sunt cele mai vulnerabile pentru ca acestea au cele mai reduse mijloace de atenuare a catastrofelor naturale. Tarile in curs de dezvoltare afectate de desertificare, seceta si alte tipuri de catastrofe naturale sunt, in egala masura, vulnerabile si insuficient echipate pentru atenuarea efectelor catastrofelor naturale. In toate tarile, cel mai mult sufera grupurile sarace, care sunt mai putin echipate pentru a face fata catastrofelor naturale. De fapt, acestea din urma sunt o cauza a dislocarilor sociale, economice, culturale si politice. Marile aglomerari urbane sunt deosebit de fragile din cauza complexitatii lor si concentrarii pe spatii restranse a unor grupuri mari de populatie si a infrastructurii. Diferite moduri de productie, consum si dezvoltare determina o crestere a vulnerabilitatii fata de catastrofele naturale, mai ales in cazul grupurilor sociale defavorizate. Dezvoltarea durabila poate sa contribuie la reducerea acestei vulnerabilitati. Este important ca tarile in curs de dezvoltare sa beneficieze de experienta tarilor dezvoltate in atenuarea catastrofelor naturale si sa aiba acces la tehnologiile si cunostintele stiintifice ale acestora. In ansamblu, stabilitatea sociala la nivel mondial a devenit din ce in ce mai fragila. Prevenirea catastrofelor naturale ar contribui la amelioarea acestei situatii. Este important sa se adopte masuri legislative si administrative pentru imbunatatirea mecanismelor existente la nivelul guvernelor. O atentie sporita se va acorda in viitor si integrarii sectorului particular in activitatile de aten