CUPRINS

► Inovaţii în domeniul telefoniei mobile…….……………………..1

►Apariţia telefoniei mobile…………...…………………………….2

► Nokia, de la cizmele de cauciuc la telefoanele mobile…………...3

► Evoluţia telefoanelor Nokia …………………………..…………..7

► Concepte de viitor………………………………………………..10

► Concluzii…………………………………………………………10

► Bibliografie………………………………………………………11

1.

INOVAŢII ÎN DOMENIUL TELEFONIEI MOBILE Inovaţia Studiile de dezvoltare arată că firmele inovative-cele care sunt capabile sa folosească inovarea în scopul îmbunătăţirii proceselor de creare a valorii sau să-şi diferenţieze produsele şi serviciile- îşi depăşesc concurenţii în ceea ce priveşte cota de piaţă, profitabilitatea, creşterea economică sau capitalizarea de piaţa. Gestiunea inovării şi a tehnologiei este totuşi o problemă complicată şi riscantă: cele mai multe tehnologii noi nu reuşesc a fi concretizate în produse şi servicii, iar majoritatea celor care reuşesc sa devină produse sau servicii nu îşi pot însuşi statutul de “success commercial”. Pe scurt inovarea şi tehnologia pot stimula şi întări competiţia, dar au nevoie de un set de cunoştinţe de conducere şi aptitudini diferite de cele necesare administrării afacerii de zi cu zi.

Ce este inovaţia? O primă problemă care apare atunci când se discută despre inovaţie constă în multitudinea de interpretări pe care cei implicaţi le atribuie termenului “inovaţie”; de multe ori chiar se face confuzia între “inovaţie” şi “invenţie”. Sensul cel mai larg al cuvântului îl dă cuvantul latin “innovare” care înseamnă “a face ceva nou”. Într-o accepţiune mai restrânsă, utilizată şi de mulţi autori, inovaţia este un proces de concretizare a unor situaţii favorabile în idei noi şi de transformare a acestor idei în practică. “ Inovaţia este unelta specifică întreprinzătorului, mijlocul prin care acesta exploatează schimbarea ca pe o oportunitate de a începe o nouă afacere sau activitate. Inovaţia poate fi poate fi prezentată ca o disciplină a ştiinţei, poate fi însuşită (învăţată) şi utilizată (practicată).”- Petre Drucker (1985) “Innovation and Entrepreneurship” “ Firmele obţin un avantaj concurenţial prin acte de inovaţie. Ele abordează inovaţia in cel mai larg sens, incluzând atât noile tehnologii cât şi noi căi şi modalităţi de a rezolva o problemă.” – Michael Porter(1990) “The competitive advantage of nations”.1

Apariţia telefoniei mobile Istoria telefonului mobil cuprinde evenimentele legate de apariția primelor telefoane mobile, dezvoltarea și evoluția acestora, trecând prin diverse forme, de la stațiile de emisie-recepție, utilizate la autovehicule, până la telefoanele celulare moderne. La început, stațiile de emisie-recepție erau utilizate în dotarea taxiurilor, ambulanțelor, vehiculelor de poliție și altor vehicule similare, unde era necesară o intervenție promptă și operativă. Acestea nu puteau fi considerate telefoane mobile în sensul actual al cuvântului: nu puteau fi conectate la rețeaua de telefonie fixă clasică și nu erau dotate cu numere pentru apelare. Conceptul de bază de telefonie celulară se naște în 1947, când cercetătorii își dau seama că, prin introducerea unor zone celulare pot îmbunătăți substanțial eficacitatea convorbirilor.

1 http://Inovatie si tehnologie.pdf

2.

La început, stațiile de emisie-recepție erau utilizate în dotarea taxiurilor, ambulanțelor, vehiculelor de poliție și altor vehicule similare, unde era necesară o intervenție promptă și operativă. Acestea nu puteau fi considerate telefoane mobile în sensul actual al cuvântului: nu puteau fi conectate la rețeaua de telefonie fixă clasică și nu erau dotate cu numere pentru apelare.Ulterior au apărut și variantele portabile ale acestora. Astfel, după 1940, Motorola produce o stație de emisie-recepție numită "Handie-Talkie", care era de aproape o jumătate de metru lungime și era utilizată de armata americană.2

Primul apel de pe un telefon mobil a fost iniţiat în anul 1973 datorită inventatorului Martin Cooper, care era şi vicepresedinte al Motorola. Cooper a folosit pentru demonstraţia sa un prototip Motorola Dyna-Tac, care avea o greutate de aproximativ un kilogram. De atunci, lucrurile au evoluat foarte mult, iar până în 2007 tendinţa de design aproape permanentă a fost de miniaturizare pe cât posibil a telefoanelor mobile. În 2007, odată cu apariţia iPhone, acest trend s-a diminuat iar astăzi avem pe piaţa telefoane cu ecrane şi de 5 inci.3

În 1910, inventatorul şi omul de afaceri suedez Lars Magnus Ericsson pune în practică conceptul de telefonie mobilă instalându-şi un astfel de dispozitiv în maşina sa. Prin intermediul unei antene bifilare, reuşeşte să se conecteze cu reţeaua de telefonie naţională în timp ce se deplasa prin ţară.

2 http://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_telefonului_mobil3 http://vitus03.blogspot.com/2011/10/istoria-telefoanelor-mobile.html

3.

În 1946, inginerii sovietici G. Saphiro şi I. Zaharcenko testează cu succes un telefon montat într-un autovehicul care, pe o rază de 20 de kilometri, se putea conecta la reţeaua locală.

Conceptul de bază de telefonie celulară se naşte în 1947, când cercetătorii îşi dau seama că, prin introducerea unor zone celulare pot îmbunătăţi substanţial eficacitatea convorbirilor. Astfel, în decembrie 1947, Douglas H. şi W. Rae Young, ingineri la firma americană de cercetare Bell Laboratories, propun construcţia unor celule hexagonale ca relee pentru telefoanele mobile.

În 1957, radio-inginerul sovietic Leonid Kuprianovici din Moscova a creat un telefon portabil numit după iniţialele sale LK-1 sau „radiofon”. Acesta era prevăzut cu antenă, rotiţă pentru formarea numerelor şi putea comunica cu o staţie-bază. Avea o greutate de 3 kg, raza de acţiune 20-30 km, iar timpul de funcţionare al acumulatorilor ajungea până la 20-30 de ore. Kuprianovici şi-a patentat invenţia în acelaşi an.

Telefonul mobil a fost inventat în 1973 în Statele Unite ale Americii, deşi diverse concepte, planuri şi prototipuri au existat încă de la începutul secolului XX.

Inventatorul telefonului a fost Motorola. Pe 3 aprilie 1973, Martin Cooper, unul dintre managerii Motorola a iniţiat pentru

prima oară un apel de pe telefonul mobil. La capătul firului fictiv s-a aflat nimeni altul decât Joel Engel, rivalul său de la Bell

Labs (actualii Alcatel-Lucent), o altă companie în căutarea revoluţionării tehnologiei. În 1983 a apărut primul telefon mobil destinat utilizatorului final (eu, tu şi restul

lumii), aprobat de către FCC pentru comercializare. Acesta a fost Motorola DynaTAC. Acesta cântărea aproape 1 kg.

În perioada 1983 – 1989 au apărut cinci modele DynaTAC, iar la sfârşitul anului 1989 au fost înlocuite de către un terminal mult mai performant, Motorola MicroTAC.4

Nokia, de la cizmele de cauciuc la telefoanele mobile

Istoria firmei Nokia incepe in secolul al XIX-lea, cu o fabrică de hartie. Compania se dezvoltă în mai multe domenii, dar în anii ‘90, conducerea firmei ia decizia de a se concentra asupra zonei de telecomunicaţii. Istoria companiei Nokia este o poveste aproape neverosimila despre afaceri cu lemn, cauciuc, electrocasnice şi mai recent, telecomunicaţii, derulate în Finlanda începând din anii ’60 ai secolului al XIX-lea. Astăzi, despre Nokia se ştie că este o poveste de succes în zona comunicaţiilor

4 http:// istoria-telefonului-mobil

4.

mobile, însa în urmă cu doar 15 ani, Nokia traversa una dintre cele mai negre perioade din existenţa sa. La începutul anilor ‘90, managerii grupului finlandez Nokia se confruntau cu probleme care nu aveau vreo legatura cu zona comunicaţiilor mobile. Deşi avea o producţie foarte diversificată - de la cizme de cauciuc până la televizoare şi hartie igienica - compania traversa o perioadă grea, vânzările erau în scădere; concernul era prezent pe mai multe pieţe, însă fară sa exceleze pe vreuna. În anul 1992, la carma companiei a fost instalat Jorma Ollila, care s-a dovedit a fi un adevarat manager vizionar şi care a hotărât că destinul companiei va fi legat de cel al telefoniei mobile. Către sfârşitul anilor ’90, Nokia a devenit lider mondial în producţia de telefoane mobile, depăşind în scurt timp companii ca Ericsson si Motorola. În timp ce corporaţiile high-tech americane îşi canalizau toate energiile în zona tehnologiilor informaţionale, cele europene şi japoneze s-au axat, în principal, pe cele din zona telecomunicaţiilor şi a tehnologiilor fără fir. Din acest punct de vedere, Nokia a fost unul dintre „reformatorii lumii”. Chiar şi americanii au recunoscut că, graţie Nokia, viitorul comunicaţiilor fără fir aparţine Europei. Istoria companiei Nokia începe în anul 1865, cănd inginerul Frederic Idestam obţine autorizaţia pentru construirea, pe malul râului Nokia, a unei fabrici de prelucrare a masei lemnoase. Cererea în continuă creştere a transformat, în scurt timp, întreprinderea Nokia dintr-o micuţa fabrică într-un mega-combinat. Întreprinderea a atras forţa de muncă, astfel că în jurul fabricii se creează un adevărat oraş, denumit Nokia. În primii ani de activitate, hârtia produsă de Nokia a început să fie exportată în Rusia, Marea Britanie, Franţa şi chiar China. Către sfărşitul anilor 1860, cererea de hârtie a crescut mult peste oferta industriei finlandeze, iar de aceea Nokia a început să realizeze importuri masive de masă lemnoasa din Suedia şi Rusia. În februarie 1871, este creată Nokia Corporation (Nokia Aktiebolag), companie care, în scurt timp, a devenit jucator principal pe pieţele din Danemarca, Germania, Rusia, Marea Britanie, Polonia si Franţa. În 1987, toate telefoanele mobile erau mari şi grele, iar Nokia reuşeşte să producă primul telefon compact şi cu greutate mica. Acest fapt a contribuit la cucerirea unei importante cote de piaţa. Totodata, în contextul unificării pieţelor europene în domeniul telefoniei mobile, a aparut necesitatea realizării unui standard numeric unic in zona comunicaţiilor mobile, care ulterior a fost denumit GSM (Global System for Mobile Communications).

O alegere riscantă, dar care a adus succesul!! Trebuie remarcat că, spre sfarşitul anilor ’80, producţia industriala a Finlandei intra în declin. În acest interval de timp, Nokia devine al treilea mare producător european de televizoare. De un mare succes comercial se bucura şi receptoarele de satelit produse de companie, precum şi producţia de anvelope. Cu toate acestea, Nokia face o alegere riscantă. În luna mai 1990, noul director general, Jorma Ollila, decide reducerea tuturor celorlalte capacităţi de producte si canalizarea eforturilor productive şi de cercetare în zona telecomunicaţiilor. Jorma Ollila a preluat conducerea departamentului telefoanelor mobile în anul 1990. Chiar de la început, noua tehnologie trezea contestări printre alţi manageri ai Nokia. Cu toate acestea, echipa condusă

5.

de Ollila a perseverat. Pe 1 iulie 1990, premierul finlandez face primul apel telefonic într-o retea comerciala GSM de pe un aparat Nokia. Succesul proiectului a impresionat Consiliul de Administraţie al Nokia şi, un an mai tarziu, Ollila este numit director general. Începând cu anul 1996, telecomunicaţiile devin domeniul principal de activitate al grupului Nokia. Compania încheie contracte de furnizare a infrastructurii pentru reţele GSM cu noua ţări, iar în august 1997, Nokia începe livrarea de echipamente către circa 59 de operatori de telefonie mobilă din 31 de ţări. Practic, în 1997, Nokia producea telefoane mobile conforme tuturor standardelor GSM existente la acea ora: GSM 900, GSM 1800, GSM 1900, TDMA, CDMA şi Japan Digital. În 1998, Nokia a anunţat creşterea profitului cu 70%, în timp ce concurenţii săi Ericsson şi Motorola au declarat reducerea ritmului de producţie. Un an mai târziu, Nokia deţinea 27% din piaţa aparatelor de telefonie mobilă, iar Motorola, aflată pe poziţia secundă, era în urmă cu zece puncte procentuale. O altă decizie care a contribuit mult la creşterea companiei a fost promovarea numelui de brand. Managementul Nokia a decis ca, pentru o dezvoltare puternică, compania are nevoie de propriul brand – anterior, aparatele Nokia erau vandute sub marca operatorilor locali de telefonie mobilă. Nokia a anticipat faptul că telefoanele celulare vor deveni produse de larg consum. Această sarcină a fost îndeplinită cu succes, ca dovada stă faptul că, în prezent, brandul Nokia se află în topul mondial pe poziţia 8, între McDonald’s (pozitia 7) si Toyota (9).5

Managerul vizionar care a schimbat compania! Jorma Ollila, managerul vizionar, este cel care a promis să transforme Nokia în cea mai mare companie de telecomunicaţii. A fost iniţiatorul listării Nokia la Bursa din New York, una din sursele principale de fonduri ale companiei. În cinci ani de la listarea pe bursa newyorkeza, acţiunile Nokia au crescut cu 2.300%. "Dacă venitul de pe urma principalului produs al companiei nu creşte cu 25% pe an, înseamnă că nu putem avea aşteptări mari de la viitorul acestei companii, trebuie schimbat produsul şi toată strategia de producţie a companiei”, spune Jorma Ollila.

Nokia este liderul mondial în domeniul mobilităţii, impulsionând transformarea şi creşterea industriei de comunicaţii şi a celei de Internet, devenite acum convergente. Nokia produce o gamă largă de dispozitive mobile, oferindu-le oamenilor, prin intermediul acestor dispozitive, acces la experienţe mobile diverse: muzică, servicii de navigaţie, vizualizare de conţinut video, vizionare TV, utilizare de jocuri şi imagini, precum şi posibilitatea de a lucra în afara biroului. Nokia oferă, de asemenea, echipamente, soluţii şi servicii pentru reţelele de comunicaţii. Nokia produce o gamă largă de dispozitive de telefonie mobilă, oferindu-le oamenilor, prin intermediul acestor dispozitive, acces la “experienţe” diverse prin intermediul telefonului mobil : muzică, servicii de navigaţie, vizualizare de conţinut video, vizionare tv, utilizare de jocuri şi imagini,precum şi posibilitatea de a lucra în afara biroului. Nokia oferă, de asemenea,echipamente,soluţii şi servicii pentru reţelele de telecomunicaţie.

5 http://evolutia-companiei-Nokia.html

6.

Oferta variază în cadrul companiei, Nokia oferind produse accesibile tuturor : de la cele care au un preţ scăzut , până la cele cu preţuri ridicate.Diferenţa de preţ dintre diferitele produse Nokia este pusă pe seama trecerii timpului. Telefoanele mobile care au un preţ scăzut sunt acele produse care s-au învechit, care au fost uzate moral. Produsele vândute la preţuri mai ridicate sunt acelea care au o tehnologie mai avansată, îmbunătăţite din punct de vedere tehnic, cu o calitate superioară în comparaţie cu celelalte produse amintite mai sus. Compania Nokia işi procură resursele din vânzarea telefoanelor mobile Nokia, care este în creştere foarte mare datorită tehnologiei ridicate şi din ce în ce mai anvansată. Numărul mare de vânzări poate fi pus şi pe seama producătorilor de cauciuc şi cabluri , cu care Nokia s-a aliat în trecut, producători care au reputaţie în domeniu. Istoria Nokia înseamnă un secol şi jumătate de inovaţie - de la fabrica de hârtie de pe malul unui râu din sud-vestul Finlandei până la poziţia de lider în industria globală de telecomunicaţii.

Evoluţia telefoanelor Nokia Design-ul a ocupat întotdeauna un loc important pentru Nokia iar telefoanele mobile de astăzi sunt considerate drept un standard în domeniu. Să ne gandim, de exemplu, la capacele colorate, uşor de ataşat, care peste noapte au transformat telefoanele mobile într-un articol de modă. Dar Nokia a gândit mereu astfel, iar în anii 1960, perioada în care se acordă o mare atenţie modei, când una dintre filialele corporaţiei era un important producator de cauciuc, compania a lansat ideea de a confecţiona cizme de cauciuc în culori vii, aceasta într-o vreme când cizmele erau produse după principiul lui Henry Ford - puteai avea orice culoare, numai negre sa fie! Anii '60 au marcat totuşi un moment mai important în evoluţia companiei, Nokia făcându-şi intrarea pe piaţa telecomunicaţiilor. În 1963 a fost creat un telefon - radio, urmat în 1965 de modemuri pentru date - cu mult timp înainte ca publicul larg sa audă macar de asemenea aparate.

Prima reţea de telefonie celulara din lume, NMT, a fost introdusa în ţările scandinave în 1981 iar Nokia a produs pentru aceasta primele telefoane pentru automobile. Este foarte adevărat că existau telefoane mobile "transportabile" la începutul anilor '80, dar erau îmense şi grele. Nokia a produs primele telefoane mobile în '87 iar de atunci telefoanele şi-au redus dimensiunile invers proporţional cu creşterea pieţei.

7.

Primului telefon mobil al companiei finlandeze, este vorba despre Mobira Cityman 900 lansată în 1987. La vremea sa Mobira Cityman 900 cântărea 800 de grame şi avea un preţ de aproximativ 4.560 de euro (24.000 mărci finlandeze în echivalentul de azi). Telefonul folosea o baterie UL61 de 9.6 V, 1000 mAh, niCD, care oferea 50 de minute de convorbiri şi 14 ore de funcţionare în standby. Încărcarea sa dura până la 4 ore, iar handsetul avea printre funcţii iluminarea tastelor, a ecranului, setarea volumului re-formarea ultimului număr apelat şi afişarea propriului numar. 6

Anul 1997 - IBM Simon era bun, dar Nokia 9000 Communicator s-a apropiat şi mai mult de ideea de smartphone. Este primul telefon căruia îi putem spune mini-computer, deoarece avea acces la internet. De asemenea, este primul telefon echipat cu o tastatură qwerty.

Anul 1998 - Nokia 5110, telefon cunoscut până şi de persoanele în vârstă. După ce tinerii au fost încântaţi de fiabilitatea şi facilităţile oferite de 5110 la acea vreme (meniu intuitiv, ecran cu cinci linii de afişare, caractere lizibile, autonomie excelentă, jocul Snake ş.a.m.d), au pasat mai apoi telefonul părinţilor. Aceştia au rămas la rândul lor plăcut impresionaţi şi totodată surprinşi că încă nu şi-au pierdut apetitul pentru noutăţi tehnologice, luând astfel naştere un sentiment general pozitiv faţă de producătorul finlandez.

Anul 2000 - Nokia 3310,acest telefon nu a marcat industria mobilă, dar a captat atenţia oamenilor. 3310 a urmat în mare măsură liniile predecesorului său şi, în plus, a beneficiat de două atuuri pe care asiaticii le mirosiseră cu ceva timp înainte: aspectul şi dimensiunile.

Anul 2003 - Nokia 6230, o adevărată avalanşă de facilităţi ce ne suceau minţile la modul cel mai crunt cu putinţă. Spun crunt din 6 http:// istoria_marcilor/nokia_istoria_unui_gigant.html

8.

cauză că preţul era unul piperat. Exista însă alternativa binecunoscută la costul ridicat din magazinele de specialitate: achiziţionarea la negru

Anul 2005 - Nokia N70 şi Nokia N90, Exemplele cele mai bune de la Nokia în acest sens sunt primele telefoane N-Series, Nokia N70 şi Nokia N90. O parte din facilităţile business au fost eliminate (tastatura QWERTY, ecranele de mari dimensiuni), iar aceasta a permis realizarea unor produse mai compacte şi mai estetice. Dacă N70 nu a impresionat ca aspect, Nokia N90 cu siguranţă a făcut-o, în ciuda măsurilor XXL. Acestea au fost însă uitate datorită construcţiei tip "swivel" - un clamshell cu ecran rabatabil. Succesul nu a întârziat să apară, iar de aici şi până la ceea ce întâlnim în ziua de azi nu a mai fost decât un pas. Acum avem o categorie specială de telefoane

business-multimedia care s-au perfecţionat având la bază ideea strălucită aplicată pe Nokia N70 şi N90 - telefoane excelente şi la muncă, şi la distracţie.

Anul 2007 - Nokia N95 a reprezentat răspunsul finlandezilor la cerinţelele unui public dornic să beneficieze de cât mai multe facilităţi prin achiziţionarea unui singur produs şi nu oricum, ci la un nivel foarte înalt. N95, primul Nokia cu cameră de 5 MP, s-a descurcat admirabil în testele foto, singurul său dezavantaj în faţa concurenţei (Sony Ericsson K850 ) fiind lipsa bliţului Xenon. Chiar şi aşa, rezultatul final a fost în favoarea telefonului finlandez, la o diferenţă ce-i drept foarte mică.

Anul 2008 - Nokia 5800 XpressMusic, este fără îndoială telefonul Nokia despre care s-a scris cel mai mult în ultima perioadă. Nokia 5800, deşi mulţi au scris/spus aşa, nu este primul touchscreen finlandez. În trecut, Nokia a mai scos pe piaţă astfel de terminale (Nokia 7710 în 2004 şi Nokia 6708 în 2005), dar interfaţa touch slab implementată pe ambele a dus la un eşec lamentabil. Finlandezii au revenit însă la finele anului trecut în forţă, cu 5800 XpressMusic, terminal ce s-a vândut în cele câteva luni de la lansare în peste 2,5 milioane de exemplare.

9.

Anii 2010-2011- putem vorbi despre o adevarata “explozie” de telefoane de ultima generatie

Nokia N900, telefonul are o greutate de 181 grame, un display TFT touchscreen cu 16 milioane de culori, accelerometru şi tastatură QWERTY. La acestea se adaugă un jack audio de 3.5 mm, memorie internă de 32GB, slot pentru carduri microSD până la 16GB, Wi-Fi nu lipseşte la fel ca şi GPS cu Ovi Maps. Să nu uităm de camera de 5 megapixeli cu autofocus şi lentile Carl Zeiss ce poate imortaliza momentele din viaţa oricărui utilizator al acestui model de telefon mobil.7

Concepte de viitor Nu ar fi minunat un telefon mobil care sa prezică vremea? Desigur, acum sunt telefoane mobile care au un soft pentru aşa ceva, dar acest concept de telefon mobil este un pic mai special. El este conceput de designerul Seunghan Song şi promite predicţii exacte ale vremii. Cel mai frumos lucru este că acest telefon mobil ar putea simula pe ecran condiţiile atmosferice, ca în pozele următoare:

7 http://telefoanemobile.info/2010

10.

Concluzii

Pentru ca organizaţiile să reuşească, ele au nevoie şi de mecanisme eficiente de implementare pentru a transforma inovaţiile din idei sau oportunităţi în realităţi. Acest process implică o rezolvare sistematică a problemelor şi funcţionează cel mai bine într-un cadru clar de luare de decizii, care trebuie să ajute organizaţia în a opri sau a încuraja dezvoltarea dacă lucrurile merg rau. Totodată aceasta necesită şi aptitudini de organizare prin proiecte, de control şi de dezvoltare paralelă atât a pieţelor cât şi a surselor de tehnologie, necesită atenţie pentru gestionarea procesului de schimbare, inclusive a anticipării şi rezolvarii problemelor acelora care ar putea fi afectaţi de către schimbare.

Inovaţia depinde de disponibilitatea contextului organizaţional facilitate de inovaţie, în cadrul căruia pot sa apară idei creative care pot fi utilizate eficient. Construirea şi menţinerea unor asemenea condiţii organizaţionale constituie o parte importanta a gestiunii inovaţiei şi presupun utilizarea de structuri, aranjamente de organizare a muncii, trening şi dezvoltare, sisteme de rasplată şi promovare. Mai presus de orice este necesară crearea de condiţii în cadrul cărora o astfel de organizaţie poate să înceapă să opereze, cu abilitatea de a captura şi de a acumula cunoştinţe despre tehnologie şi despre gestiunea procesului de inovare.

11.

BIBLIOGRAFIE

● www.wikipedia.ro

● http://Inovatie si tehnologie.pdf

● http://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_telefonului_mobil

●http:// istoria-telefoanelor-mobile.html

● http:// istoria-telefonului-mobil

● http://evolutia-companiei-Nokia.html

● http:// istoria_marcilor/nokia_istoria_unui_gigant.html

● http://telefoanemobile.info/2010

12.

13.