qwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmrtyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqw

Proiect la Managementul ServiciilorProfesor Coordonator: Nancu DorinelaFacultatea de Ştiinţe Economice Ovidius, Specializarea Management

Ciobanu Denisia-AnamariaSpiridon Andreea

1. Informatii generale despre sectorul serviciilor in

Romania

Dimensiunea sectorului tertiar in Romania

Pentru evaluarea dimensiunilor sectorului de servicii, la nivel macroeconomic, sunt utilizaţi o

serie de indicatori care exprimă atât mărimea şi ponderea resurselor atrase în acest sector, cât şi

volumul şi contribuţia efectelor produse de activitatile de servicii la propulsarea economică şi

socială de ansamblu. Prin intermediul unei analize pertinente a dimensiunilor şi

interdependenţelor sectorului de servicii în economia şi societatea româneasca, se poate

evalua stadiul actual al realizărilor acestui sector şi se pot formula strategii eficiente pentru

dezvoltarea lui de perspectivă.

Ţinând cont de contribuţia notabilă a factorului uman la producţia serviciilor, unul

dintre cei mai sugestivi indicatori de evaluare a dimensiunilor sectorului terţiar este reprezentat

de ponderea populaţiei ocupate în acest sector în totalul populaţiei active a României.

Datele statistice furnizate de Banca Mondiala relevă, dincolo de ramânerea în urmă a

României în privinţa nivelului de dezvoltare, o creştere a importanţei relative a sectorului de

servicii în context naţional, în perioada 1965 – 1990, concretizată în tendinţa de scădere a

ponderii populaţiei ocupate în sectorul primar în favoarea sectorului secundar şi terţiar. ( Vezi

Figura 1.)

2

primar secundar tertiar0

10

20

30

40

50

60

70

196519801990

Figura nr. 1

După anul 1990, transformările structurale din economie au condus la dispariţia multor

locuri de muncă în industrie şi la apariţia altora, prea puţine însă comparativ cu oferta de muncă.

Astfel, între 1990 şi 2003 populaţia activă a României a scăzut cu peste 3 mil. persoane,

adica cu circa 24% (în anul 1990 populaţia activa a României atingea peste 13 mil. persoane, în

timp ce în anul 2003 era de aproximativ 9,9 milioane). Practic, în toate domeniile cu excepţia

agriculturii şi a unora dintre servicii (comerţ, activităţi financiare, bancare şi de asigurări,

învăţământ, asistenţă socială şi administraţie publică) populaţia ocupată a înregistrat scaderi.

Putem constata o creştere a ponderii populaţiei ocupate în sectorul primar

(agricultura) – de la 29,1 % în anul 1990, la 35,6% în 2003 - tendinţa care nu poate fi considerată

însă normală pentru o economie modernă. Putem totuşi justifica acest fenomen prin

restructurarea sectorului industrial şi a modelului economiei centralizate de utilizare a forţei de

muncă. (tabelul nr. 1 şi figura nr. 2).

Întrucât ponderea forţei de muncă ocupată în agricultura este foarte ridicată, nu numai în

raport cu ţările dezvoltate ci şi faţă de celelalte ţări din Europa aflate în tranziţie, putem aprecia

ca această tendinţă anacronică plasează România într-o poziţie unică, reprezentând o exceptie.

Desi în ultimii ani ponderea populaţiei ocupate în agricultură s-a redus (cu 5,3% între

2000-2003), aceasta continua sa fie de peste 7 ori mai mare decât media UE.

3

1

Tabel nr. 1

Ponderea populatiei ocupate pe sectoare din totalul populatiei activeSectorul de activitate 1990 1991 1992 1993 1994 1995

Primar 29, 1 29, 8 3, 00 36, 00 36, 5 33, 6Secundar 43, 5 39, 9 37, 1 35, 8 34, 4 33, 6Tertiar 27, 4 30, 3 29, 9 28, 8 29, 1 32, 8Total 100, 00 100, 00 100, 00 100, 00 100, 00 100, 0

Sectorul de activitate 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2003Primar 34, 6 36, 8 37, 4 40, 6 40, 8 40, 4 35, 6

Secundar 34, 3 32, 1 30, 7 20, 8 27, 3 27, 5 28, 5Tertiar 31, 1 31, 1 31, 9 31, 0 31, 9 32.1 34, 6Total 100, 00 100, 00 100, 00 100, 00 100, 00 100, 00 100, 00

Figura nr. 2

primar secundar tertiar0

5

10

15

20

25

30

35

40

45

50

1990199520002003

Evolutia structurii populatiei ocupate pe sectoare de activitate in Romania

Dezvoltarea serviciilor în economia naţională poate contribui la realizarea

obiectivului de relansare a procesului de creştere economică. În acest sens, trebuie să menţionăm

1 http://simpstat.ase.ro/Previous/ICAS3/SECTIUNEA%203/19b.pdf

4

că „Planul Naţional de Dezvoltare 2007-2013” al României are în vedere ajustarea şi

consolidarea structurilor economice pentru apropierea de nivelurile de competitivitate

din ţările U.E.

Un alt indicator care caracterizeaza dimensiunile sectorului serviciilor la nivel naţional

este reprezentat de contribuţia sectorului terţiar la crearea produsului intern brut - fiind exprimat

prin ponderea serviciilor în PIB.

Evoluţia distribuţiei sectoriale a PIB (respectiv a structurii PIB pe principalele tipuri de

activităşi în România) în perioada 1989 – 2003 relevă de fapt evoluţia economiei românesti,

marcată încă de distorsiunile structurale create de modelul economiei centralizate. (a se

vedea tabelul nr. 2. si figura nr. 3).

Dupa anul 1990, PIB a avut o evoluţie oscilantă, perioadele de creştere

neasigurând recuperarea scăderilor de valoare adaugată din perioadele de declin. În anul 2000

PIB a crescut - în termeni reali cu 2,1% faţă de 1990 – fiind primul an de creştere economic după

o perioada de trei ani de reducere a activităţii economice.

Tabel nr. 2

Anii Total PIB(%)Structura PIB

Primar Secundar Tertiar PISB VAB INSP1998 100, 0 14, 0 51, 0 35, 01990 100, 0 21, 8 45, 9 26, 51991 100, 0 18, 9 42, 3 34, 81992 100, 0 19, 1 43, 1 40, 61993 100, 0 21, 0 39, 0 36, 9 -4.2 92, 7 7, 31994 100, 0 19, 9 42, 7 33, 7 -4 92, 3 7, 71995 100, 0 19, 8 39, 5 36, 0 -3 92, 3 7, 71996 100, 0 19, 2 39, 7 36, 6 -2 93, 5 6, 51997 100, 0 18, 0 36, 1 38, 5 -0.5 92, 1 7, 91998 100, 0 14, 5 32, 8 44, 3 -1.5 90, 1 9, 91999 100, 0 13, 4 32, 0 45, 1 -1.5 89, 0 11, 02000 100, 0 11, 1 30, 2 48, 4 -1.1 88, 6 11, 42001 100, 0 13, 4 30, 9 46, 4 -1.6 89, 1 10, 9

5

Deşi putem constata o evoluţie paradoxala a aportului sectorului terţiar la crearea PIB pe

parcursul perioadei de tranziţie, acesta fiind modest în comparaţie cu ţările dezvoltate şi chiar cu

ţările foste socialiste, totuşi trebuie să remarcăm eforturile facute în direcţia ajustarii structurii 23macroeconomice dinspre modelul predominant industrial înspre un model în care să

prevaleze activităţile de servicii.

În acest sens, putem menţiona uşoara tendinţă de creştere, deşi oscilantă,

înregistrată în perioada 1989 -1995 - de la 35% la 36%- şi creşterea substanţială începând cu anul

1996 – de la 36,6 % la 44,9 % în 2003.

Comparativ cu anul 1990, serviciile – atât cele destinate populaţiei, cât şi cele pentru

întreprinderi - au înregistrat un progres notabil în anul 2003, condiţionate direct de îmbunătăţirea

caracterului funcţional al economiei. Totodată, trebuie să remarcăm şi îmbunătăţirea structurii

acestora, prin creşterea mai susţinută a serviciilor cu potenţial intern de dezvoltare - este vorba,

în special, de serviciile turistice care, împreună cu cele de comerţ au înregistrat o creştere cu

circa 6% în crearea PIB. De asemenea, şi serviciile de transport au fost marcate de o îmbunătăţire

a contribuţiei lor la realizarea PIB cu 4,5% în perioada 1990-2003.

Aprecierea dimensiunilor şi rolului serviciilor în economia naţionala pot fi

realizate şi prin analiza următorilor indicatori:

1. numărul agenţilor economico-sociali activi din economia naţională, respective numărul

întreprinderilor active pe sectoare şi ramuri;

2. mărimea imobilizarilor corporale din sectorul terţiar, respectiv structura

imobilizarilor corporale pe sectoare ale economiei naţionale;

3. volumul şi structura investiţiilor pe domenii de activitate economică

Analizând distribuţia pe sectoare şi ramuri de activitate a întreprinderilor care activează

în economia naţională, putem constata o pondere ridicată a întreprinderilor de servicii în numarul

total al întreprinderilor active: aprox. 80%.

Trebuie să menţionăm ca marea majoritate a întreprinderilor din România, respectiv

82,74% la nivelul anului 2003, funcţionează în zece sectoare – comert (cu amanuntul, en

2 www.bnr.ro3 http://www.scritub.com/economie/Locul-Serviciilor-in-Economie64866.php

6

gros), sport şi divertisment, servicii pentru întreprinderi, hoteluri şi restaurante,

transport, construcţii, industrie alimentară, comerţ cu maşini şi combustibili, industria textilă -

care pot fi considerate sectoare cheie ale economiei naţionale, iar aproximativ 50% din totalul

întreprinderilor acţionează în domeniul comerţului.

Ponderea foarte mare a întreprinderilor ce au ca obiect de activitate comerţul şi reparaţiile

poate fi argumentata prin faptul că, desfăşurarea acestor activităţi reclamă un volum mai redus de

investiţii, iar viteza de rotaţie a capitalului este mai mare. Totodata, putem explica ponderea

mare a întreprinderilor în sectorul terţiar comparativ cu proporţia acestui sector în PIB şi în

populaţia activă a României, prin dimensiunea acestor întreprinderi, în general fiind vorba de

întreprinderi mici şi mijlocii.

Tendinţa de creştere a ponderii întreprinderilor mici şi mijlocii în cadrul economiei

naţionale - acestea reprezentând 99,35% în 2000 şi 99,42% în 2003, din totalul întreprinderilor

active - şi în cadrul sectorului serviciilor - ponderea lor evoluând de la 99,41% în 1993, la

99,79% în 1997 si la 99,85% în 2000 şi 99,86% în anul 2003 – poate conferi avantajul unei mai

mari adaptabilitati a acestor întreprinderi la fluctuaţiile pieţei.

Totodata, trebuie să menţionăm că, pe termen lung, ea are efect negativ întrucât conduce

la pierderea economiilor de scală, datorită farâmitarii exagerate a producatorilor. În particular, în

sectorul tertiar, ponderea IMM- urilor din comerţ reprezintă 99,95% din totalul întreprinderilor

sectorului, în 2000 şi 2001 şi 99,94% la nivelul anului 2003.

În mod deosebit, trebuie să menţionăm ponderea micro- întreprinderilor din

domeniul serviciilor, acestea reprezentând 91,54% în 2003 din numarul total al

întreprinderilor sectorului.

Volumul imobilizarilor corporale implementate în sectorul serviciilor şi structura

imobilizarilor corporale pe principalele sectoare ale economiei naţionale reprezintă

indicatori utili în determinarea dimensiunii resurselor materiale atrase în sectorul terţiar. În

perioada 1992-1997 putem constata o uşoara crestere a ponderii imobilizarilor corporale din

domeniul serviciilor – cu aproximativ 2,6% - reprezentând la acel moment 28,8% în totalul

imobilizarilor existente în economie.

7

Trebuie să precizăm că, această crestere notabila a ponderii imobilizarilor

corporale din sectorul serviciilor înregistrată în ultimii ani, se datoreaza în special

aportului imobilizarilor corporale din administraţia publică – de la 11,1% în anul 1999, la 60,5%

în 2000, atingând nivelul de 82,9% în anul 2003.

Dimensiunile sectorului terţiar în raport cu celelalte sectoare ale economiei

naţionale pot fi exprimate şi prin indicatorul marimea investiţiilor şi distribuţia lor pe domenii de

activitate, care exprimă de fapt, eforturile realizate pentru crearea de noi mijloace fixe, pentru

dezvoltarea şi modernizarea celor existente în acest sector.

Analizând evolutia structurii investiţiilor pe sectoare de activitate în România, în perioada

1992-2003, vom constata urmatoarele aspecte:

- o reducere drastică a investiţiilor din sectorul primar, ca urmare a penuriei resurselor

financiare ale ţăranilor pentru achiziţionarea de mijloace de producţie moderne, de

menţionat fiind subvenţionarea într-o măsură din ce în ce mai mica a agriculturii de către stat

(ponderea cea mai mare a suprafeţei agricole apartinând sectorului privat – 96,3% în

2001130); - evoluţiile variabile ale investiţiilor în sectorul secundar (industrie şi construcţtii)

denota inexistenta unei strategii coerente privind dezvoltarea şi modernizarea a cestui sector

de activitate;

- în această perioadă, ramurile de servicii au înregistrat creşteri notabile ale investiţiilor,

cu excepţia serviciilor de transport şi depozitare, unde investiţiile s-au diminuat cu aproape

70% faţă de nivelul anului 1990. Ponderea investiţiilor în sectorul terţiar reprezenta la nivelul

anului 2003 aproape jumatate – 46,9% - din totalul investiţiilor realizate în economie.

În încercarea mea de a prezenta şi analiza dimensiunile sectorului terţiar în România,

utilizând evidentele statistice existente la ora actuala, am urmărit sa creez un tablou de ansamblu

privind locul serviciilor în economia nationala. Totusi, trebuie să mentionz calitatea precara a

datelor statistice existente cu privire la dimensiunile serviciilor – atât în context naţional

cât şi internaţional – fapt care are o importanţă covârşitoare în investigarea rolului serviciilor.

Sunt de parere că, actualul cadru existent privind cercetarea serviciilor se dovedeşte

a fi mult prea limitat pentru un domeniu atât de complex şi dinamic, de aceea, sunt necesare noi

instrumente, noi metode de culegere şi analiza a datelor statistice pentru a întelege noile

8

realităţi privind serviciile în întreaga lor complexitate. Unii autori consideră că, obţinerea

unei imagini mai complete şi reale a dimensiunilor şi locului serviciilor în economia

româneasca, comparativ cu tendinţele înregistrate la nivel internaţional în domeniul

sectorului terţiar, presupune completarea indicatorilor prezentaţi cu o analiza a unor

indicatori specifici diverselor ramuri ale serviciilor, precum şi cercetarea aspectelor calitative ale

activităţii desfaşurate.

Dezvoltarea serviciilor in Romania si contributia lor la cresterea economica

În anii următori, unii analişti cred că vom asista la consolidarea ponderii industriei în PIB în jurul nivelului de 28%, la o scădere a ponderii agriculturii spre 3-4% din PIB şi la o creştere a activităţilor din servicii peste 50% din PIB. Industria şi-a majorat contribuţia la formarea PIB în ultimii cinci ani prin intermediul

exporturilor, după un declin în perioada 2003-2008. Dar industria nu poate să tragă singură

economia, potenţialul ei find limitat având în vedere ponderea de 28% din PIB

Serviciile, care au cea mai mare pondere în PIB, de aproximativ 50%, şi-au redus contribuţia la

PIB în anii de criză, odată cu contracţia cererii interne, după ce în intervalul 2003-2008 au fost în

ascensiune

Ponderea construcţiilor în PIB a crescut puternic în anii premergători crizei, însă acest

sector a fost lovit de recesiune, contribuţia la creşterea economică fiind în declin în ultimii ani,

până la 8,6%

Agricultura şi-a redus continuu ponderea în PIB, ajungând în 2012 la 5,3%, la jumătate

faţă de 2003, însă România a rămas printre ţările UE cu cea mai mare pondere a agriculturii, în

timp ce valoarea adaugată brută dată de agricultură/per angajat este mică faţă de alte economii

din UE.

Evoluţia structurii economiei româneşti din ultimii zece ani indică o economie emergentă

ce a trecut printr-o fază de supraîncălzire şi acum se reface, cu un sector al serviciilor încă sub

media UE, dar şi o schimbare a structurii dinspre ramurile cu valoare adăugată mică, precum

agricultura, spre ramuri cu valoare adăugată mare, ceea ce este benefic şi contribuie la

îndeplinirea criteriilor de convergenţă reală spre zona euro, spun analiştii.4

4 http://www.zf.ro/analiza/schimbarea-economiei-romaniei-in-ultimii-zece-ani-ce-modificari-a-adus-criza-si-ce-va-urma-10764247

9

Pentru anii următori analiştii anticipează consolidarea ponderii industriei în PIB în jurul

nivelului de 28%, scăderea ponderii agriculturii spre 3-4% din PIB şi creşterea activităţilor din

servicii peste pragul de 50% din PIB.

În anii care au precedat criza, creşterea economică s-a bazat preponderent pe consum

realizat pe datorie, iar ponderea serviciilor şi construcţiilor în PIB a urcat, în timp ce contribuţia

industriei şi agriculturii a fost în declin.

Serviciile şi construcţiile au fost cele mai lovite de recesiune. Criza a adus declinul

puterii de cumpărare prin scăderea salariilor, prin inflaţie, prin deprecierea leului şi scăderea

creditării, iar cererea internă s-a contractat semnificativ, după cum au remarcat analiştii.

Agricultura şi-a redus continuu ponderea în PIB, de la aproximativ 11% în 2003 la 6,6%

în 2008 şi 5,3% în 2012.

Pe de altă parte, în ultimii cinci ani industria şi-a majorat contribuţia la creşterea

economică prin intermediul exporturilor, care au reuşit să contracareze scăderea cererii interne.

Industria a ajuns anul trecut la 28,4% din PIB, creşterea ponderii nefiind surprinzătoare având în

vedere performanţa bună a acestui sector pe parcursul crizei, susţinută de cererea externă.

Ponderea mare a industriei reflectă şi existenţa forţei de muncă ieftine şi calificate ce a

atras unele relocări de producţie din ţări mai dezvoltate.

„Evoluţia structurii Produsului Intern Brut al României din ultimii ani indică o economie

emergentă ce a trecut printr-o fază de supraîncălzire şi acum se reface, fiind susţinută de cererea

externă“, spune Vlad Muscalu, senior economist la ING Bank.

Serviciile financiar-imobiliare, comerţul, care au cea mai mare pondere în PIB, de aproape 50%Balonul speculativ din imobiliare şi explozia consumului (determinat de majorările salariale şi creditarea excesivă) au fost „dezumflate“ de criză, efectele fiind vizibile la nivelul construcţiilor şi comerţului.

Schimbarea structurii economiei, dinspre ramurile cu valoare adăugată mică, precum

agricultura, spre ramuri cu valoare adăugată mare, cum ar fi serviciile, este un lucru benefic şi

10

contribuie la îndeplinirea criteriilor de convergenţă reală spre zona euro, susţine Eugen Sinca,

analist-şef la BCR.

„Ocuparea forţei de muncă este în continuare excesivă în agricultură, aici regăsindu-se

29% din populaţia ocupată a României, iar gândirea unor strategii coerente din punct de vedere

economic şi social de migrare a forţei de muncă spre industria alimentară, servicii de turism,

depozitare şi transport al mărfurilor este o prioritate. Nu trebuie uitat faptul că România are în

continuare deficit comercial pe segmentul produselor agricole procesate, de aproximativ 1,5

miliarde euro pe an, contrabalansat numai parţial de un excedent comercial pe segmentul

produselor agricole neprelucrate, de 600 milioane de euro pe an.“

Creşterea investiţiilor private în industria alimentară din zonele rurale devine astfel o

prioritate majoră, alături de îmbunătăţirea absorbţiei fondurilor europene pentru agricultură,

consideră Sinca.

Dacă analizăm doar structura valorii adăugate brute (PIB fără impozitele nete pe produs),

o importantă modificare se remarcă în cazul agriculturii, care aproape că şi-a înjumătăţit pon-

derea în valoarea adaugată brută, afirmă şi Florentina Cozmâncă, senior economist la RBS Bank.

Dar, chiar şi aşa, România a rămas printre ţările din Uniunea Europeană cu cea mai mare

pondere a agriculturii. Şi, din păcate, valoarea adăugată brută dată de agricultură/per angajat este

mică faţă de alte economii din UE.

În ceea ce priveşte sectorul serviciilor, România este ţara cu una dintre cele mai mici pon-

deri ale serviciilor în valoarea adăugată brută, mai spune Cozmâncă.

„Ponderea acestora s-a redus uşor în perioada 2008-2011, perioadă ce a inclus şi anii de

criză economică globală. Însă, în această perioadă s-au manifestat şi modificări de structură între

principale sectoare ale serviciilor, în special în detrimentul comerţului şi în favoarea activităţilor

profesionale, ştiinţifice şi tehnice, a activităţilor administrative şi a serviciilor suport.“

Atât consumul populaţiei, cât şi consumul administraţiilor publice au fost pe un trend

descendent în anii de criză.

11

Şi investiţiile (formarea brută de capital fix) au fost în declin în perioada 2008-2012 după

ce anterior înregistraseră un avans de aproximativ 10% ca pondere în PIB.

În ceea ce priveşte schimburile comerciale externe, nu doar exporturile în valoare absolu-

tă contează, ci şi exporturile nete, fiind importantă şi dinamica importurilor. Exportul net a avut o

contribuţie negativă la PIB anul trecut, de -5,2%, însă în 2008 influenţa negativă era mult mai

consistent.

În următorii ani, pe fondul încetinirii consolidării fiscale şi al revenirii economiei

din Europa, ar trebui să vedem o revenire la procesul de convergenţă care să susţină în

principal o creştere a importanţei relative a sectorului serviciilor, sector a cărui pondere

este de aproximativ 70% în Uniunea Europeană, apreciază şi Muscalu.

In prezent asistam la nivel global, la trecerea la un nou tip de economie, bazat pe

preponderenta activitatilor tertiare in crearea avutiei natiunilor, pe o dezvoltare masiva a

tehnologiilor informationale, a sistemelor de comunicare, al inovatiilor.

Premisa cresterii sustinute a activitatilor de servicii, atat in interiorul sectorului traditional

de servicii, cat si in cadrul celorlalte sectoare economice se regaseste in insasi evolutia

tehnologica, economica si sociala contemporana. Dat fiind faptul ca traim in era computerelor si

a telecomunicatiilor, informatia ca atare a devenit element de sustinere a numeroase activitati de

servicii.Economia serviciilor este o realitate in tarile dezvoltate, caracterizandu-se prin aceea ca

sectoare ale serviciilor (precum sectorul serviciilor financiare, asigurarile, transporturile,

telecomunicatiile, serviciile de intretinere si reparatii etc.) se dezvolta in mod nelimitat, iar

majoritatea activitatilor desfasurate in cadrul agriculturii si a industriei prelucratoare sunt

potentate de activitati de serviciu. Dupa ce rolul serviciilor a fost, pentru o perioada lunga de

timp, puternic contestat, acestea fiind asociate in mod empiric, cu simple activitati

-neproductive_ si restranse ca dimensiuni cantitative, in ultimele trei decenii acest mod de

abordare s-a modificat semnificativ, importanta sectorului de servicii incepand sa fie tot mai mult

recunoscuta, acesta substituindu-se din ce in ce mai mult industriei in   calitate de motor al

cresterii economice in cadrul economiilor nationale.5

5 https://www.gdfsuez.ro/business-plus/wp-content/uploads/2012/10/Oxy-nr.23-full.pdf

12

Dupa neglijarea pentru aproape 50 de ani in timpul dictaturii comuniste -a dimensiunii

serviciilor in contextul dezvoltarii economice, Romania se confrunta in prezent cu realitatea

expansiunii activitatilor de servicii atat pe plan extern, cat si pe plan intern in cadrul procesului

de cristalizare a unei structuri macroeconomice .  

        Trebuie sa mentionam ca, insusi sistemul economic excesiv centralizat care a dominat pana

in anul 1990 in Romania, nu a permis promovarea dezvoltarii serviciilor. Inexistenta proprietatii

private, mediul neconcurential, puternicele pozitii de monopol detinute de intreprinderile de stat,

absenta spiritului antreprenorial, izolarea fata de pietele internationale reprezinta doar cateva

dintre cauzele subdezvoltarii sectorului tertiar - respectiv a ingradirii posibilitatilor de dezvoltare

a acestuia Bazandu-ne pe aceste considerente, putem aprecia ca Romania a debutat in perioada

de tranzitie cu un grav dezavantaj determinat de subdezvoltarea sectorului sau de servicii si,

implicit, de pozitia inferioara fata de celelalte tari europene aflate in curs de tranzitie.

2. Engie- studiu de caz

Grupul Engie

Grupul GDF SUEZ la nivel mondial şi-a schimbat numele de marcă si denumirea socială

în ENGIE. Această schimbare de nume susţine repoziţionarea companiei ca răspuns la multiplele

provocări pe care le presupune contextul actual foarte dinamic. Astfel, pe deplin responsabil faţă

de tendinţele actuale care caracterizeză domeniul energiei – dezvoltarea energiilor nepoluante,

reducerea consumului energetic ca urmare a implementării unor măsuri de eficienţă energetică şi

digitalizarea informaţiei – Grupul ENGIE îşi fixează drept ambiţie aceea de a fi lider al acestei

etape de tranziţie energetică.

Unul dintre primii actori energetici la nivel mondial, ENGIE îsi fondează strategia pe o

creştere responsabilă a activităţilor sale, în măsură să răspundă provocărilor majore din

domeniile energiei şi mediului, respectiv: asigurarea necesarului de energie, garantarea siguranţei

în aprovizionare, combaterea schimbărilor climatice şi optimizarea utilizării resurselor.

13

Grupul propune soluţii performante şi inovatoare persoanelor fizice, juridice şi

colectivităţilor beneficiind de un portofoliu de aprovizionare cu gaze diversificat, de un parc de

producţie de electricitate flexibil şi cu emisii reduse de CO2 şi de o expertiză unică în trei

sectoare cheie:electricitate, gaze naturale şi servicii energetice.

Engie in Romania

Grupul ENGIE este prezent în România în următoarele domenii de activitate: gaze

naturale, energie electrică, servicii energetice si de infrastructură.

Principalele activităţi derulate de către companiile deţinute de catre Grup in Romania sunt :

Gaze naturale – furnizare, distribuţie şi înmagazinare de gaze naturale, servicii tehnice pentru

instalaţiile de gaze naturale şi centrale termice.

Energie electrică: producţie şi furnizare către clienţii industriali.

Servicii energetice şi de infrastructură : consultanţă, proiectare, asistenţă tehnică, instalare,

intreţinere. 

14

Principala filială a Grupului în România, ENGIE Romania, furnizează gaze naturale şi

electricitate, iar prin subsidiarele sale distribuie gaze naturale, asigură servicii energetice

pentru toate categoriile de clienţi şi produce electricitate. ENGIE Romania şi filialele sale

deservesc aproximativ 1,6 milioane de clienţi, operează o reţea de 18.500 km în 19 judeţe din

sudul României şi Bucureşti, au 3.650 de angajaţi şi o capacitate instalată de producţie de

electricitate de circa 100 MW.

Ambiţia ENGIE Romania este de a deveni un actor de referinţă pe piaţa energetică românească,

recunoscut pentru calitatea serviciilor oferite clienţilor săi şi pentru durabilitatea relaţiilor

stabilite cu partenerii de interes (autorităţi locale, furnizori, lideri de opinie, mass-media etc).

În iunie 2009, pentru a marca apartenenţa la un grup energetic de talie mondialặ, Distrigaz Sud

şi-a schimbat denumirea în GDF SUEZ Energy România. În paralel cu procesul de renaming a

avut loc şi rebranding-ul companiei în urma căruia a fost adoptată marca Grupului GDF SUEZ.

Din septembrie 2015, în cadrul procesului de rebranding derulat la nivel internaţional, GDF

SUEZ Energy România a adoptat marca ENGIE în comunicarea externă.

ENGIE Romania deţine participaţii în următoarele companii :  Distrigaz Sud Retele SRL – 100

%, Distrigaz Confort  SRL – 99,99 %, Braila Winds SRL – 99,99 %, Alizeu Eolian SA – 99,99

%, Congaz S.A – 99,72%, Tulcea Ga z S.A – 30%, Wirom Gas:48,85%.

15

Istoric

În mai 2009, pentru a marca apartenenţa la un grup energetic de talie mondialặ, Distrigaz Sud şi-

a schimbat denumirea în GDF SUEZ Energy România. În paralel cu procesul de renaming a avut

loc şi rebranding-ul companiei în urma căruia a fost adoptată marca Grupului GDF SUEZ.

În perioda interbelică activitatea de distribuţie a gazelor naturale în Bucureşti a fost în

subordinea Societăţii de Gaz şi Electricitate.

1948 - activitatea de distribuţie a gazelor naturale a fost preluată de primăriile locale, inclusiv

de Primăria Capitalei care a gestionat-o până în 1975, denumirea unităţii din Bucureşti

fiind ,,Întreprinderea de Distribuţie a Gazelor Naturale Bucureşti” (IDGB).

1975 - activitatea de distribuţie a gazelor a trecut în subordinea Ministerului Petrolului, prin

înfiinţarea a două întreprinderi, IRIDGN Bucureşti (Întreprinderea de Reţele şi Instalaţii de

Distribuţia Gazelor Naturale Bucureşti) şi IRIDGN Târgu Mureş, (Întreprinderea de Reţele şi

16

Instalaţii de Distribuţia Gazelor Naturale Tirgu Mures) acoperind practic zona de sud,

respectiv cea de nord a ţării. Cele două societăţi de distribuţie erau coordonate direct de

Centrala Gazului Metan Mediaş.

1991 -  Centrala Gazului Metan Mediaş a fost reorganizată, fiind denumită Regia Autonomă

Romgaz Mediaş. In acelaşi timp, cei doi distribuitori au fost denumiţi “Distribuţia Gazelor

Naturale Bucureşti” şi “Distribuţia Gazelor Naturale – Târgu-Mureş”, menţinându-şi structura.

A fost creată o filială de distribuţie a gazului natural în fiecare regiune, fiind afiliată, la una

dintre societăţile de distribuţie a gazului natural.

1998 – Regia Autonomă Romgaz Mediaş este transformată în Societatea Naţională de Gaze

Naturale Romgaz S.A, prin Hotărârea de Guvern nr. 491/1998. În sectorul distribuţiei au fost

create două societăţi, S.C Distrigaz Sud S.A. Bucureşti şi S.C Distrigaz Nord S.A. Târgu

Mureş, organizate ca filiale ale S.N.G.N. Romgaz S.A. Cele două societăţi de distribuţie au

fost create pornind de la structura celor doi foşti operatori de distribuţie.

2000 – Prin hotarârea de Guven 334/2000 S.N.G.N. Romgaz S.A şi filialele sale SC Distrigaz

Sud S.A. Bucureşti şi S.C Distrigaz Nord S.A. Târgu Mureş  s-au desfiinţat şi au fost înfiinţate

cinci societăţi comerciale deţinute în proporţie de 100% de către statul romận, definite prin

activitatea lor:

Distrigaz Sud Bucureşti şi Distrigaz Nord Targu-Mureş (distribuţia şi comercializarea

gazului natural)

Exprogaz Mediaş (producţia de gaze naturale şi  înmagazinare subterană)

Depogaz Ploieşti (înmagazinare subterană)

Transgaz Mediaş (transport şi tranzit ale gazului natural)

2001 - Societăţile Exprogaz şi Depogaz fuzionează formând S.N.G.N. Romgaz S.A., societate

care operează în domeniul explorării, al producţiei şi înmagazinării gazelor naturale (H.G nr.

575/2001).

17

2005 – Grupul Gaz de France devine acţionarul majoritar al societăţii Distrigaz Sud, ca

urmare a unui proces de privatizare în urma căruia Gaz de France a achiziţionat 51% din

acţiunile societăţii Distrigaz Sud.

2008 – Grupul Gaz de France fuzionează cu grupul belgian SUEZ, dând naştere liderului

mondial energetic GDF SUEZ.

2009 – Distrigaz Sud îşi schimbă denumirea devenind GDF SUEZ Energy România.

Date cheie istoria gazului natural

1672 – se consemnează primele degajări de gaze naturale din zona Bazna din ,,Podişul

Transilvaniei’’.

1868 -  a început producţia şi distribuţia gazului aerian de iluminat.

1906 -  se iluminează cu gaz aerian partea centrală a oraşului Bucureşti

1908 - a fost descoperit întâmplător gazul metan, la Sărmăşel, în Transilvania, cu ocazia unor

cercetări geologice privind sărurile de potasiu.

1912 –  primul oraş din România alimentat cu gaze naturale este Turda.

1941 - se construieşte prima conductă de gaze naturale de la Măneşti către Bucureşti.

1942 - se realizează magistrala prin care se aduc gazele naturale din Transilvania în Bucureşti.

1942 – se începe proiectul de alimentare cu gaze naturale a oraşului Bucureşti.

Structura actionariat

Structura  de capital si  acţionariat ENGIE Romania

Capital Social : 199.245.530 lei

18

Număr acţiuni :   19.924.553

Valoare nominală/acţiune :  10 lei 

Denumire actionar

NR parti sociale detinute

Pondere in cpt. Social (%)

Valuare totalaparti sociale detinute

Romania Gaz Holding B.V. 10.160.466 50,9947 101.604.660 LEI

Statul Roman- Prin Ministerul Economiei, Comertului si Mediului de

afaceri 7.371.320 36,996162 73.713.200 LEIFondulProprietatea 2.390.698 11,998753 23.906.980 LEI

G.D.F.InternationalS.A.S 1 0,000005 10 LEI

G.D.F.Investissements35. S.A. 1 0,000005 10 LEI

COCAG S.A.S 1 0,000005 10 LEI

ComunaMihail Kogalniceanu 1.034 0,00519 10.340 LEIComunaCogealac 620 0,003112 6.200 LEI

Orasul Ovidiu 206 0,001034 2.060 LEI

Municipiul Medgidia 206 0,001034 2.060 LEI

19

TOTAL 19.924.553 100 199.245.530 LEI

Management

Eric STAB – Preşedinte Director General ENGIE Romania şi Preşedinte & CEO GDF SUEZ Energy Eastern Europe

Studii:

A obţinut un Master în Management la ESCP Europe şi a absolvit Executive Program la Stanford

University.

Experienţă profesională

1991 – 1993 Manager de proiect Fuziuni şi Achiziţii al Gaz de France

1993 – 1998 Director financiar şi Dezvoltare al Gaz de France Deutschland GmbH

20

1998 – 2000 Vice-preşedinte Strategie, Dezvoltare şi Controlul Afacerii la GASAG Berliner

Gaswerke AG

2000 – 2004 Director al Diviziei de vânzari gaze în Europa a Gaz de France

2004 – 2008 CEO al Gaz de France ESS, filiala britanică de furnizare de energie şi producţie

de electricitate a Gaz de France

2008 – 2010 Preşedinte şi CEO pentru Europa de Est al GDF SUEZ

2010 – 2014 Preşedinte & CEO GDF SUEZ Energy România şi Preşedinte şi CEO pentru

Europa de Est al GDF SUEZ

2014 – Preşedinte & CEO GDF SUEZ Energy România şi Vice-Preşedinte Marketing &

Vanzări al GDF SUEZ pentru România, Polonia, Ungaria şi Slovacia.

BOGDAN BĂNDILĂ – Director IT

21

Studii

Licenţiat al Universităţii Tehnice Cluj-Napoca, specializare Automatizări şi Calculatoare;

MBA – Romanian Canadian MBA, specializare Marketing

MBA – Ottawa University, specializare Marketing

Masterat Managementul Afacerii la A.S.E. Bucureşti

Experienţă profesională:

1993 – 1997 Universitatea Tehnică Tg.Mureş, Asistent Universitar

1998 – 2003 Consultant – Canada

2003 – 2004 CTO – Paneuro Holding

2004 – 2005 Director of IT & Services – Amdocs Romania

2005 – 2007 CIO – QCNS

2007 – se alătură echipei GDF SUEZ Energy România, în poziţia de CIO

22

Pierre BOULESTREAU – Director Energii Regenerabile

23

\Studii :

Este absolvent al unui Executive European MBA la ESCP Europe şi al unui Master în Hidrologie

şi Hidrogeologie la Universite Paris VI

Experienţă profesională :

2004 – 2009 Manager de proiect în cadrul Compagnie Nationale du Rhone cu misiuni atât în

Franţa cât şi în America Latină

2009 – 2011 Senior Project Manager în cadrul Tractebel Engineering şi responsabil de

proiecte de dezvoltare pentru America Latină

2011 – 2013 Director de proiecte în cadrul Société Hydroelectrique du Midi

2014 – Director Energii Regenerabile în cadrul GDF SUEZ Energy România

Cristian BUZAN – Director Juridic

24

Studii:

1992 – 1997 – Academia de Studii Economice din Bucureşti, Facultatea de Relaţii

Internaţionale

1994 – 1999 – Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Drept

1995 – 1996 – Institutul Franco-Român ,,Henri Capitant- N. Titulescu’’

Experienţă profesională:

1997 – 1998 – Consultant Tax&Legal Ernst&Young România

2000 – Avocat specializat în taxe în cadrul societăţii FIDAL, Franţa

1998 – 2001 – Avocat Asociat/Manager KPMG România SRL

2002 – 2010 – Director Afaceri Publice, Juridic si Taxe pentru regiunea Balcanilor – Michelin

România

septembrie 2010 –Director Juridic al GDF SUEZ Energy România

2013 – Director Director Juridic, Resurse Umane, Relaţii Sociale şi Comunicare al GDF

SUEZ Energy România

2015 – devine Director General Distrigaz Confort

Cristian DANDU – Director Marketing & Vânzari

25

Studii:

Universitatea de Construcţii Bucureşti

Experienţă profesională:

a lucrat ca inginer stagiar timp de 2 ani pe diferite şantiere de construcţii din Galaţi

în 1976 începe activitatea în IRIDGNB (actuala companie) ocupând diverse funcţii printre

care şi cea de Director al Dispeceratului Distrigaz Sud

2009 – Director al Diviziei Comerciale în cadrul GDF SUEZ Energy România

2012 – Director Marketing şi Vânzări în cadrul GDF SUEZ Energy România

Anne-Marie GESTIN – Director Financiar, Achiziţii şi Afaceri Generale

26

Studii:

Licenţiată a Şcolii Superioare de Comerţ din Paris (ESCP), Diploma Expertiză Contabilă

Experienţă profesională:

1990 – 1997 Ernst & Young : audit extern – Director de Misiune

1997 – 2000 Hoffmann la Roche: audit intern

2000 – 2007 s-a alăturat Grupului GDF SUEZ în calitate de Controlor de Gestiune, ocupând

ulterior şi ocupat funcţia de Adjunct al Diviziei Financiare-Controlling în cadrul Direcţiei 

Internaţionale a Grupului GDF SUEZ

2008 – devine Director Financiar al GDF SUEZ Energy România

2014 – Director Financiar, Achiziţii şi Afaceri Generale

DIANA GHIŢĂ – Director Resurse Umane şi Relaţii Sociale

27

Studii:

Este absolventa a Facultatii de Litere, Universitatea din Bucuresti, si detine o certificare in Managementul Strategic al Resurselor Umane la London Business School.

Experienţă profesională:

1996-2001 – Coordonator Resurse Umane – Shell Gas Romania (LPG Europe)

2002-2005 si 2007-2010 – Director Resurse Umane – Campofrio Food Group

2005-2007 – Director Resurse Umane – Heineken Romania

iulie 2010 – se alatura echipei GDF SUEZ Energy Romania, in pozitia de Director Resurse Umane si Relatii Sociale, iar in perioada ianuarie 2012-februarie 2015 indeplineste si functia de Director Comunicare Corporate.

Miya PAOLUCCI – Director Energy Management

28

Studii:

Este absolventă a ESCP Europe Business School

Experienţă profesională:

2006 – Manager de proiect pentru dezvoltarea de produse în cadrul Grupului GDF SUEZ

2010 – 2012 Manager de proiecte de marketing şi vânzări în cadrul Diviziei Energy Europe

2012 – 2013 Şef al Departamentului Dezvoltare de parteneriate în cadrul Diviziei Energy

Europe

2013 – 2014 Responsabil cu proiectul One for value de optimizare a procesului de achiziţii la

nivelul Diviziei Energy Europe din cadrul GDF SUEZ

2014 – Director Energy Management în cadrul GDF SUEZ Energy România

29

Bogdan VALTER – Director Reglementare şi Afaceri Publice

Studii:

Este absolvent al Institutului Politehnic Bucureşti

Experienţă profesională

1995 – 2002 Inginer în cadrul Serviciului de Metrologie al SC Distrigaz Sud SA

2002 – 2006 Şef Serviciu Reglementări Tehnice în cadrul Autorităţii Nationale de

Reglementare în domeniul Gazelor Naturale

2007 – 2008 Director General al Departamentului de licenţe, autorizare şi reglementări

tehnice în domeniul gazelor naturale din cadrul Autorităţii Naţionale de Reglementare în

domeniul Energiei

2008 – 2009 Director Patrimoniu Reglementare Dezvoltare

2009 – 2012 Director Reglementare Dezvoltare

2012 – 2014 – Director Adjunct Strategie Reglementare

30

2014 – Director Reglementare şi Afaceri Publice

Valori

Exigenţa – garantarea performanţei pe termen lung faţă de toţi partenerii noştri, urmărind

eficienţa şi inovaţia în beneficiul clienţilor.

Angajamentul – armonizarea dezvoltặrii Grupului cu respectul faţă de planetă asigurând

serviciile esenţiale pentru om şi mediul înconjurător.

Îndrăzneală – abordarea prezentului cu optimism şi construirea viitorului valorificându-ne

creativitatea.

Coeziunea – mobilizarea forţelor prin valorizarea spiritului de echipă, pentru a face din energie

şi din mediul înconjurător resurse durabile de progres şi dezvoltare.

31

Etica Engie

Pentru ENGIE Romania, etica constă în aplicarea concretă a ceea ce este acceptabil din punct de

vedere moral sau conform valorilor, într-o situaţie dată.

Conceptul de conformitate regrupează instrumentele care se pot implementa pentru a atinge

obiectivul de conformitate.  Etica şi conformitatea sunt astfel două faţete ale aceleiaşi realităţi.

Etica ne ghidează acţiunile zilnice, însoţind viziunea companiei pe termen lung şi traducându-se

prin aplicarea valorilor noastre: Exigenţă, Angajament, Îndrazneală, Coeziune.

ENGIE Romania îşi fondează politica de etică şi conformitate pe patru principii:

 

A acţiona în conformitate cu legile şi reglementările

Angajaţii companiei trebuie să respecte, în orice circumstanţe, legile şi reglementările în vigoare,

cât şi regulile de deontologie profesională aplicabile profesiei lor.

A înrădăcina o cultură a integrităţii

Integritatea presupune evitarea oricărei situaţii susceptibile a crea un conflict între interesele

personale şi cele ale companiei. Prin aceasta se asigură şi întăreşte convingerea că avem obligaţia

de a respecta anumite valori fundamentale, care au menirea de a contribui la asigurarea unui

climat de încredere, constituind un antidot pentru practicile de corupţie.

A dovedi loialitate şi onestitate

Pentru ENGIE Romania, calitatea unei relaţii de afaceri, de parteneriat, se bazează nainte de

toate pe loialitatea şi onestitatea participantilor, în special cu privire la executarea contractelor,

întrucât aceste calităţi presupun că angajaţii companiei îşi respectă angajamentele cu stricteţe. De

fiecare dată când comunică, în intern sau în extern, angajaţii o fac cu buna credinţă, într-un spirit

constructiv, având grijă să transmită o informaţie sinceră, precisă şi completă.

32

A-i respecta pe ceilalţi

Acest principiu face referire mai ales la respectarea drepturilor omului, a demnităţii si

singularităţii persoanei, căt si a culturii locale. El se aplică în egală masură bunurilor materiale şi

imateriale aparţinând terţilor.

Cele patru principii se aplică, în orice circumstanţe, tututor părţilor interesate cu care compania

are relaţii:

Angajaţii săi;

Parteneri: clienţi, furnizori, concurenţi;

Autorităţi publice, reprezentanţi ai societăţii civile, organizaţii nonguvernamentale, membrii

ai comunităţii unde activează compania.

33

3. Concluzii

Deşi sectorul terţial al României a continuat sa se dezvolte incepând cu 1990, in comparaţie cu tările dezvoltate sau in tranziţie, România nu a putut sa inregistreze mari contribuţii ale acestui sector la PIB.

Comparativ cu anul 1990, serviciile – atât cele destinate populaţiei, cât şi cele pentru întreprinderi - au înregistrat un progres notabil în anul 2003.

Remarcăm şi îmbunătăţirea structurii acestor servicii. Analizând distribuţia pe sectoare şi ramuri de activitate a întreprinderilor care

activează în economia naţională, putem constata o pondere ridicată a

întreprinderilor de servicii în numarul total al întreprinderilor active: aprox. 80%.

Să menţionăm ca marea majoritate a întreprinderilor din România, respectiv 82,74% la nivelul anului 2003, funcţionează în zece sectoare – comert (cu amanuntul, en gros), sport şi divertisment, servicii pentru întreprinderi, hoteluri şi restaurante, transport, construcţii, industrie alimentară, comerţ cu maşini şi combustibili, industria textilă.

Analizând evolutia structurii investiţiilor pe sectoare de activitate în România, în perioada 1992-2003, vom constata urmatoarele aspect-- o reducere drastică a investiţiilor din sectorul primar-- în această perioadă, ramurile de servicii au înregistrat creşteri notabile ale investiţiilor, cu excepţia serviciilor de transport şi depozitare, unde investiţiile s-au diminuat cu aproape 70% faţă de nivelul anului 1990.

Ponderea investiţiilor în sectorul terţiar reprezenta la nivelul anului 2003 aproape jumatate – 46,9% - din totalul investiţiilor realizate în economie.

În anii următori, unii analişti cred că vom asista la consolidarea ponderii industriei în PIB în jurul nivelului de 28%, la o scădere a ponderii agriculturii spre 3-4% din PIB şi la o creştere a activităţilor din servicii peste 50% din PIB.

Unul dintre primii actori energetici la nivel mondial, ENGIE îsi fondează strategia

pe o creştere responsabilă a activităţilor sale, în măsură să răspundă provocărilor

majore din domeniile energiei şi mediului, respectiv: asigurarea necesarului de

34

energie, garantarea siguranţei în aprovizionare, combaterea schimbărilor climatice

şi optimizarea utilizării resurselor.6

În iunie 2009, pentru a marca apartenenţa la un grup energetic de talie mondialặ, Distrigaz Sud şi-a schimbat denumirea în GDF SUEZ Energy România

Din septembrie 2015, în cadrul procesului de rebranding derulat la nivel internaţional, GDF SUEZ Energy România a adoptat marca ENGIE în comunicarea externă.

ENGIE Romania deţine participaţii în următoarele companii :  Distrigaz Sud

Retele SRL – 100 %, Distrigaz Confort  SRL – 99,99 %, Braila Winds SRL –

99,99 %, Alizeu Eolian SA – 99,99 %, Congaz S.A – 99,72%, Tulcea Ga z S.A –

30%, Wirom Gas:48,85%.

ENGIE Romania şi filialele sale deservesc aproximativ 1,6 milioane de clienţi,

operează o reţea de 18.500 km în 19 judeţe din sudul României şi Bucureşti, au

3.650 de angajaţi şi o capacitate instalată de producţie de electricitate de circa 100

MW.

4. Bibliografie

6 http://documents.tips/documents/economia-serviciilor-dimensiunile-sectorului-serviciilor-in-cadrul-economiei-nationale-55a4d4469aa9c.html

35

http://documents.tips/documents/economia-serviciilor-dimensiunile-sectorului- serviciilor-in-cadrul-economiei-nationale-55a4d4469aa9c.html

http://www.scritub.com/economie/Locul-Serviciilor-in-Economie64866.php http://www.zf.ro/analiza/schimbarea-economiei-romaniei-in-ultimii-zece-ani-ce-

modificari-a-adus-criza-si-ce-va-urma-10764247 https://www.gdfsuez.ro/business-plus/wp-content/uploads/2012/10/Oxy-nr.23-

full.pdf http://simpstat.ase.ro/Previous/ICAS3/SECTIUNEA%203/19b.pdf

36