1

UNIVERSITATEA VASILE ALECSANDRI

FACULTATEA DE INGINERIE

SPECIALIZAREA: ŞTIINŢA ŞI INGINERIA PRODUSELOR ALIMENTARE

ECOLOGICE

PROIECT

ÎNFIINŢARE STUPINA CU 50 FAMILII ALBINE

Masterand: Adam Petronela

2013

2

I.Familia de albine

1. Componenta familiei de albine

2.Hrana în cadrul familiei de albine

3.Relaţiile de nutriţie în familia de albine

4.Viaţa familiei de albine

5.Tehnologia creşterii şi întreţinerii familiei de albine

6.Principalele resurse melifere şi valorificarea profitabilă a acestora

7.Stupul şi inventarul apicol

8.Lucrări de întreţinere

8.1.Perioada creşterii şi pregătirii albinelor pentru iernare

8.2.Perioada de întreţinere a familiilor de albine în sezonul de iarnă

8.3.Perioada de întreţinere a familiilor de albine în sezonul de primăvară

8.4.Perioada de dezvoltare maximă a familiei de albine, de înmulţire prin roire şi

valorificare a culesurilor de producţie

II.Calendarul principalelor lucrări de sezon în stupina

1.Lucrări în luna ianuarie

2.Lucrări în luna februarie

3.Lucrări în lună martie

4.Lucrări în luna aprilie

5.Lucrări în luna mai

6.Lucrări în luna iunie

7.Lucrări în luna iulie

8.Lucrări în luna august

9.Lucrări în luna septembrie

10.Lucrări în luna octombrie

11.Lucrări în luna noiembrie

12.Lucrări în luna decembrie

III.Recoltarea produselor apicole

1.Recoltarea mierii

2.Recoltarea cerii

3.Recoltarea polenului

4.Recoltarea propolisului

IV.Cheltuieli de investiţii şi de producţie necesare exploataţiei apicole cu 50 familii de

albine

1.Deviz tehnologic –crestere albine 50 de familii

2.Planul de producţie a stupinei cu 50 de familii de albine

3.Valoarea investiţiei

4.Valoarea amortizării utilajelor apicole

V.Indicatori financiari

Bibliografie

3

INTRODUCERE

Abundenţa şi varietatea resurselor melifere din flora spontană şi cultivata a României asigura din

belşug hrana albinelor, de primavara foarte timpuriu, pană toamna tarziu.

Un apicultor, pentru a avea o stupină model, trebuie să cunoască:

-aspecte legate de creşterea albinelor (biologia familiei de albine cu rol în dinamica sezonieră a

dezvoltării acesteia; viaţa şi activitatea familiei de albine);

-sa aplice tehnologii apicole astfel încat interesul sau economic să se armonizeze cu

particularităţile biologice ale albinei;

-sa cunoască tehnologia de obţinere, recoltare şi prelucrarea produselor apicole;

-sa cunoască aspecte legate de managementul şi marketingul apicol care contribuie la creşterea

productivităţii muncii, a diversificării şi sporirii producţiilor apicole (miere, polen, propolis şi

ceară), la creşterea securităţii alimentare şi a protecţiei sanitar-veterinare a albinelor;

-sa cunoască modalitatea de valorificare a resurselor melifere, specific zonei respective, în scopul

obţinerii unor producţii mari şi de calitate.

Toate aceste cunoştinţe se dobandesc dacă apicultorul are propria sa stupina, unde va îmbina

teoria cu practica.

Cunoaşterea, în complexitatea lor, a obiectivelor enumerate mai sus se poate realiza cu success

prin studierea şi aplicarea eficientă a informaţiilor prezentate în cadrul acestui proiect prin care

se promovează tehnologii apicole de îngrijire a albinelor în vederea valorificării superioare a

resurselor melifere din flora spontană şi cultivata; consolidarea exploataţiei apicole de tip

comercial; menţinerea calităţii produselor apicole; realizarea de produse apicole conform

resurselor melifere existente şi a potenţialului productive al albinelor autohtone.

Sintetizand rolul şi importanta albinelor în economie şi viaţa oamenilor, creşterea albinelor este,

înainte de toate, o importanţa ramură a agriculturii care prezintă interes atat din punct de vedere

economic şi social pentru produsele obţinute (miere, polen, propolis, ceară, etc.), cat şi ecologic,

ca urmare a polenizării plantelor.

Practică apicola reuşeşte prin specificul sau să creeze relaxare şi satisfacţie apicultorului atat prin

contactul permanent cu natura, cat şi prin activitatea cu o specie fascinantă prin hărnicie,

disciplina şi organizare socială.[1]

4

În prezent, prin tehnologii speciale, apicultorul poate pregăti familiile de albine pentru

valorificarea culesurilor de primavara, menţinerea acestora în stare activă în perioada de vară,

creşterea de albine tinere şi asigurarea rezervelor de hrană de calitate în sezonul de toamnă

pentru buna organizare a iernării albinelor. Toate acestea sunt etape deosebit de importante în

îngrijirea familiilor pentru satisfacerea condiţiilor necesare pregătirii albinelor în vederea

valorificării superioare a resurselor melifere din flora spontană şi cultivată.

De asemenea, adăpostirea şi întreţinerea familiilor de albine în diferite sisteme de stupi cu volum

reglabil, care să permită dezvoltarea în cursul anului de unităţi biologice puternice , cu spaţii

suficiente pentru depozitarea culesurilor de nectar accumulate, constitue un factor important

pentru obţinerea unor producţii mari de miere necesare atat albinelor, cat şi producătorilor

apicoli.

Întreţinerea diferenţiată a familiilor de albine , potrivit condiţiilor pe care le oferă zonele

bioapicole din ţara noastră, are, de asemenea, o importanţă deosebită în economia apicolă

întrucat asigura, pentru fiecare tip de cules, o metodologie specifică de întreţinere a albinelor ce

diferă în mare măsură, ca perioada de timp şi tehnica de lucru, la stupinele amplasate în zona de

stepa faţă de stupinele situate în zona colinară sau de munte.

Pentru a înţelege comportamentul şi viaţa albinei în stup, pentru a învăţa corect posibilităţile de a

îngriji şi exploata albinele, în concordanţă cu modul natural de desfăşurare a vieţii lor, este

necesar acest proiect.

Prin elaborarea acestuia se urmăreşte crearea unui sector apicol competitiv, care să facă faţă

concurenţei pieţei de pe piaţa Uniunii Europene şi, dacă privim mai îndeaproape lucrurile,

rezultă că apicultura este o meserie exactă şi dură, pentru exercitarea căreia cei care o practică

trebuie să aibă o pregătire profesională corespunzătoare.

Ocupatia de apicultor presupune:

-competentele necesare pentru executarea lucrărilor de îngrijire a albinelor diferenţiat pe

sezoane, hrănire corespunzătoare şi apărarea împotriva bolilor, dăunătorilor şi a altor factori

nocivi;

-valorificarea producţiei în condiţii economice avantajoase şi realizarea profitului în economia de

piaţă;

-relaţii de colaborare reciproc avantajoase cu cultivatorii de culturi agricole;

5

-capacitatea de concentrare, de mobilizare, tenacitate, curaj, promptitudine şi desfasurarea

activităţii în condiţii de stres, legate de capriciile naturii;

-aprovizionarea cu materii prime şi materiale necesare bunei desfăşurări a tuturor celorlalte

activităţi specific de stupina.[2]

I. FAMILIA DE ALBINE

Un bun specialist în creşterea şi exploatearea familiilor de albine trebuie să cunoască, în primul

rand, aspectele legate de biologia, componenta şi evoluţia familiei de albine.

Albină meliferă face parte din Ordinul Hymenoptera, familia Apidae, genul Apis, specia

mellifera.Albină (Apis mellifera) are următoarele însuşiri:

-asigura convetuirea unui număr mare de indivizi în cadrul unei familii;

-instinctul social care a condus la divizarea muncii între membrii unei familii privind recoltarea ,

prelucrarea şi depozitarea în stup a unei rezerve mari de hrană , într-un timp relativ scurt;

-instinctul de constituire a fagurilor din ceară secretata de propriul organism;

-hranirea şi îngrijirea puietului, a matcii;

-instinctul de apărare a cuibului;

-comunicarea specifică între indivizi prin zumzet şi mişcări cu semnificaţie (dansul albinelor);

-perceperea schimbărilor atmosferice, autoreglarea şi adapterea la condiţiile diferite de mediu;

-asigura consumul current de hrană, rezervele necesare iernării şi perioadelor lipsite de cules,

precum şi o cantitate însemnată de miere pe care o recoltează apicultorul.[3]

1.COMPONENTA FAMILIEI DE ALBINE

Viaţa socială a albinelor are ca unitate funcţional familia, care este alcătuită din mai mulţi

indivizi (15000-60000),al cărui număr depinde de puterea familiei de albine şi de perioada ei de

dezvoltare în cadrul evoluţiei anuale. Relaţiile dintre toţi membrii familiei de albine sunt de

interdependentă, astfel încat niciun individ nu poate supravieţui în afară organizării familiei.

Matca: este singura femela perfectă a fiecărei familii de albine, care depune ouă din care se

dezvoltă albinele lucrătoare, trantori şi matci.Se deosebeşte de celelalte albine prin următoarele

caracteristici fizice: are corpul mai lung, capul mai mic, abdomenul alungit şi subţire, aripile nu

6

acoperă corpul, iar culoarea este puţin mai deschisă decat a albinelor.Deşi are ac, matca nu

înţeapă omul, acest organ fiind folosit la fixarea ouălelor în celule şi în timpul luptei cu alte

matci. Matca are cea mai lungă viaţa datorită hranei - lăptişorul de matca – pe care o primeşte

din abundenţă de la albinele lucrătoare pe tot parcursul vieţii.În general, matca trăieşte 3 ani, dar

uneori 6 ani.

În cadrul familiei este înconjurată permanent de o gardă formată din 10-12 albine lucrătoare care

o însoţesc în permanent pe figure, o hrănesc şi preiau de pe abdomenul acesteia ,,substanţa de

matca” pe care o distribuie tuturor albinelor în stup.

Depune într-o zi pînă la 3000 de ouă, iar într-un sezon activ între 15000-20000 de ouă.

Trantorii: sunt reprezentanţii masculi ai familiei de albine şi se dezvoltă în celulele mai mari

clădite special pe marginea fagurilor.În mod normal, trantorii apar în stupii dezvoltaţi în perioada

premergătoare roirii (mai – iunie) şi dispar treptat în lunile iulie- august.

Aceştia au corpul mare, abdomenul gros, aripi lungi care depăşesc abdomenul şi nu au ac.În stup

au rolul de a asigura perpetuarea speciei şi a realize un regim termic nomal pentru creşterea

puietului.

Trantorii, în număr de 2000-3000 de indivizi, trăiesc 6-8 săptămîni şi sunt liberi să migreze de la

o familie la alta.

Albinele lucrătoare:- formează numărul cel mai mare de indivizi din cadrul familiei de albine,

care variază în cursul uinui an în funcţie de anotimp, intensitatea culesului, prolificitatea matcii:

la începutul primăverii între 15000-20000, în timpul verii între 40000-60000, iar toamna între

20000-30000.Acestea se deosebesc de matca şi trantori prin corp, care este mai mic şi

abdomenul este egal cu lungimea aripilor.

Albinele lucratoatre executa tot complexul de activităţi necesare existentei familiei de albine:

-recoltarea nectarului şi a polenului;

-depozitarea şi prelucrarea acestora;

-hranirea şi îngrijirea puietului, diferenţiat pe varste;

-constituirea fagurilor;

-reglarea şi mentineraea temperaturii optime în cuib;

-pazirea stupului de duşmani;

-realizeaza coeziunea între indivizii familiei;

-mentin existenta familiei prin creşterea şi schimbul între generaţii;

7

-asigura înmulţirea şi perpetuarea speciei prin creşterea reproducătorilor şi roirea naturală.

Longevitatea albinelor lucrătoare este determinata de anotimp şi activitatile, respective în

sezonul activ (cresc puietul, clădesc faguri şi culeg nectar şi polen) trăiesc 30-40 de zile; iar

primavra şi toamna cand activitatea este redusă, trăiesc 50-60 de zile.[2]

2.HRANA IN CADRUL FAMILIEI DE ALBINE

Pentru hrănire, albinele folosesc:

Mierea este principala sursa de hrană datorită conţinutului mare de glucide (aproximativ 80%),

care asigura necesarul energetic al albinelor. Un conţinut mare de glucoză determina cristalizarea

puternică şi nu este indicat că acest tip de miere să fie folosită ca rezervă de hrană pentru iarnă,

deoarece cristalele de glucoză nu pot fi dizolvate de albine şi mor prin înfometare.Necesarul de

miere pentru o familie de albine, într-un an se apreciază că este de 90-100 kg.

Nectarul este recoltat de albine şi depozitat în celulele fagurilor de către o altă albina care îl

preia de la culegătoare.Producţia de nectar depinde de: specia meliferă, stadiul de înflorit, poziţia

florii pe tulpina, şi umiditatea solului, lumină, vant, precipitaţii şi temperatura atmosferică.

Nectarul se transformă în miere în urma unor procese fizice şi chimice.

Polenul-este unica sursă de proteine din hrana albinelor, fiind factor limită în creşterea puietului,

datorită conţinutului mare de proteine.Proteinele sunt necesare în producerea cerii, a lăptişorului

de matca, a formării rezervelor de iernat din corpul adipos, fapt ce asigură longevitate albinelor

de iernat. Vitaminele şi enzimele din polen au mare valoare biologică şi sunt biocatalizatori ai

proceselor metabolice ale albinelor. În funcţie de puterea familiei de albine şi de producţiile

apicole pe care le realizează, consumul de polen al unei familii variază între 15-55 kg.

Consumul de polen al unei familii care creşte puiet şi clădeşte faguri este de aproximativ 30 de

ori mai mare decat consumul unei familii care nu are de crescut puiet şi faguri.

Pastura- se formează din polen şi are un conţinut mai redus de proteine şi lipide decat

polenul.Rama cu pastura se aşează langă puiet.Rezerva de pastura pe familie este în funcţie de

dezvoltarea familiei de albine şi trebuie să fie de 1-3 rame.Păstura constituie rezervă de proteină

a albinelor peste iarnă, pe baza ei fiind posibilă reluarea activităţii de ouat a matcii, implicit de

creştere a puietului.

8

Zaharul-este un aliment energetic care substituie mierea în acţiunea de stimulare a ouatului

matcilor în perioada de iarnă şi la sfîrşitul verii – începutul toamnei sau în completarea

rezervelor de iernat, cand proporţia acestuia nu trebuie să depasesca 50% din totalul rezervelor

de hrană.Turtele de şerbet peste iarnă se administrează familiilor de albine numai în caz de

necesitate.

Înlocuitori de polen- se administrează albinelor numai în cazul lipsei totale de polen sau pasture

în stup sau al unui cules redus de polen în natură, cand creşterea de puiet este în pericol.

Substanţele care se folosesc în aceste situaţii sunt: lapte praf degresat, faină de soia degresată,

drojdie de bere.Aceste substanţe proteice se administrează albinelor în turte de 500-600 grame de

şerbet, în care proporţia înlocuitorilor de polen nu trebuie să depăşească 10%.

Apa- este indispensabilă vieţii albinelor, corpul lor conţinand 70-80 %apă.Albinele folosesc apa

în amestec cu mierea şi polenul pentru hrănirea larvelor şi pentru asigurarea umidităţii optime în

cuib.Consumul de apă al unei familii de albine este dependent de puterea familiei de albine, de

sezon, de cules, de cantitatea de puiet şi poate fi de 50-200 grame pe zi şi 300-500 grame vara.În

lipsa culesurilor de nectar sau în perioadele de arşiţă, consumul de apă al albinelor este mare,

fapt de care trebuie să ţină cont apicultorul şi sa pună permanent apa în adăpători.De asemenea,

adăpătorul trebuie instalat înainte de a deschide stupii după transport, pentru că albinele , la

ieşirea din stup , să găsească apă şi sa se obişnuiască cu locul lui pentru a nu depista surse de apă

poluate.Locul unde se instalează adăpătorul trebuie să fie umbrit, pentru a împiedica încălzirea şi

evaporarea excesivă.[1]

3.RELATIILE DE NUTRITIE IN FAMILIA DE ALBINE

În relaţia de nutriţie între albine un rol important îl are mirosul, recepţionat în momentrul

contactului antenelor a doi indivizi.Astfel, mirosul de grup facilitează cedarea hranei, pe cand

mirosul străin poate să declanşeze stări de respingere şi agresivitate sau de cedare a hranei.

În cadrul relaţiilor de hrănire între indivizii aceleeasi familii de albine apar următoarele situaţii:

-relatiile de nutriţie între albinele lucrătoare: între albinele lucrătoare are loc un permanent

schimb de hrană.Acesta este mai intens în perioada creşterii de puiet şi mai redus toamna, cand

cantitatea de puiet scade sau încetează cresterea acestuia.Durata contactului de hrănire între

9

indivizi este mare cand în stup sunt suficiente rezerve de hrană şi apă şi foarte scurtă, cand nu

sunt rezerve în stup.

-relatiile de nutritie între matca şi albinele lucrătoare: în acest tip de relaţie , matca este hrănita,

aproape toată viaţa , cu lăptişor de matca de către o suită de 10-12 doici care îi administrează

acesta hrana la interval de 10-15 minute, în momentul cand matca ouă şi stă nemişcată. Matca se

hrăneşte cu miere cand eclozioneaza şi este în cuşcă.

-relatiile de nutritie între trantori şi albinele lucrătoare: trantorii sunt hrăniţi de către albine

primele 4 zile de viaţă, cand stau pe fagurii cu puiet.După acesta perioadă, trantorii trec pe

fagurii cu miere şi de hrănesc singuri cu aceasta.Acest consum este mare după varsta de 15 zile,

cand trantorii ies la zborul de împerechere, iar consumul unui trantor este de 3 ori mai mare decat

al unei albine lucrătoare. La sfarşitul ultimului cules de producţie din sezon, albinele lucrătoare

alunga trantorii din cuib, eliminandu-i pe fundul stupului şi nepermiţandu-le accesul la hrană.În

următoarea etapă, ei sunt eliminaţi treptat din stup în grupuri de 10-15 indivizi, aceştia murind

prin înfometare.[3]

4.VIATA FAMILIEI DE ALBINE

Familia de albine petrece un sezon activ – din martie pană în octombrie, şi o perioadă de relativa

de inactivitate – din noiembrie pană în februarie.

În funcţie de modificările cantitative şi calitative produse la nivelul familiei de albine, pe

parcursul unui an, se diferenţiază urmataoarele perioade:

-perioada de creştere a albinei de iernat (august-septembrie).Această perioadă urmează terminării

ultimului cules de producţie.Executarea la timp şi corect a lucrărilor din acesta perioada asigură

buna evoluţie biologic- productive a familiei de albine în anul următor.

Albinele obţinute în acesta perioada trăiesc 7-8 luni, deci mult peste media de viaţă a albinelor

din sezonul active deoarece nu participa la culesuri, la creşterea puietului şi nici la formarea

rezervelor de hrană pentru iarnă, şi consuma mult polen, asigurandu-şi rezervă de substanţe

nutritive.

-perioada repausului de iarnă are două etape: - prima etapă începe odată cu terminarea ecloziunii

ultimului puiet, în toamna, şi tine pană la reluarea ouatului la matcă. Se formeaza ghemul de

10

iernat, cand temperatura atmosferică este de 8 grade Celsius.Durata acestei etape depinde de

evoluţia temperaturii atmosferice, în acest interval, precum şi de zonă geografică;

-a doua etapă începe cu declanşarea ouatului la

matca şi tine pană la eclozionarea primelor albine,cand temperatura în ghem creşte la 34-35

grade Celsius.

-perioada înlocuirii albinelor de iernat începe odată cu apariţia primelor albine tinere şi tine pînă

la zborul de curăţenie, după care consumul albinelor de intensifică. În această perioadă, în luna

aprilie, se realizează înlocuirea totală a albinei de iernat.

-perioada creşterii familiei de albine :are loc creşterea numărului de indivizi în familia de

albine.Ritmul creşterii este influenţat de puterea familiei de albine, de hrană, de temperatura

atmosferică, calitatea matcii. În condiţiile lipsei de hrană sau a unei cantităţi insuficiente ,

apicultorul intervine cu stimulări, încă din luna martie, pentru a putea valorifica culesul de

salcam.

-perioada înmulţirii naturale ( roire) : în această perioadă, datorită blocării cuibului cu hrană şi

puiet, precum şi a unui numar mare de albine în cuib, familia de albine îşi reduce activitatea de

cules, începand să crească botci de roire.În momentul în care matca depune primele ouă în aceste

botci se produce declanşarea roitului.Roiul plecat poate lua aproximativ 50% din populaţia

familiei, iar după plecarea acestuia, în stup iese prima matcă. Factorii care determina roirea

sunt:lipsa ventilaţiei, temperatura ridicată în cuib, lipsa spaţiului, lipsa puietului larvar,varsta

matcii.Apicultoarul poate corecta aceşti factori prin intervenţii tehnice făcute la timp în familia

de albine.

-perioada culesului în funcţie de zona poate fi de aproximativ 3 luni.[1]

5.TEHNOLOGIA CRESTERII SI INTRETINERII FAMILIEI DE ALBINE

Amplasarea vetrei de stupina trebuie să se facă la distanţe corespunzătoare faţă de drumurile

publice, locuinţe şi sa asigure toate cerinţele necesare standardelor naţionale de mediu şi sanitar-

veterinare. Alegerea locului de amplasare a stupinei să se facă cu profesionalism de către

apicultor, urmărindu-se asigurarea condiţiilor favorabile pentru crestera şi sănătatea albinelor,

precum şi realizarea de producţii apicole corespunzătoare.De asemenea, terenul să fie uscat , ferit

de curenţii de aer şi vanturi puternice.

11

Stupăritul pastoral- practica apiculturii intensive nu poate fi concepută fără stupăritul pastoral,

care reprezintă o modalitate de valorificare a surselor melifere situate peste limita de zbor a

albinelor, cu scopul obţinerii unor producţii ridicate de miere şi ceară, precum şi de sporire a

producţiei culturilor agricole.

Înainte de plecare în pastoral, apicultorul trebuie să execute următoarele operaţiuni:

-se verifica integritatea exterioară a stupilor;

-se verifica sistemul de fixare de corp a fundului şi a capacului stupului;

- se scot din stup fagurii plini de miere, cei slabi fixati în rame sau depreciaţi şi se înlocuiesc cu

faguri goi şi rezistenţi , pană se ajunge la capacitatea maximă;

-se închide urdinişul şi se deschide orificiile de ventilaţie ale stupilor.

Deplasearea familiilor de albine la sursa meliferă se face cand 5-10 % din flori sunt înflorite, de

obicei vara pe timpul nopţii, iar primavara şi toamna,dacă timpul este răcoros, stupii pot fi

transportaţi şi ziua.

Cand s-a ajuns la destinaţie, se aşează stupii cat mai aproape sau în interiorul culturii melifere.

Principalele resurse melifere şi valorificarea profitabilă a acestora

Viaţa albinelor este dependenta şi în legătură directă cu existent plantelor nectar – polenifere,

deoarece, spre deosebire de alte insecte, hrana lor se bazează exclusive pe produse de origine

vegetala- nectar şi polen.

Flora melifera a României este bogată şi variată,cuprinzînd peste 300 de specii cu pondere

nectaro – polenifera. Pe întreg teritoriul ţării noastre se găsesc insemante rezerve de nectar şi

polen, furnizate de plantele melifere cultivate şi spontane cu perioadă şi durata de înflorire

diferite în raport de specie, altitudine şi data semănatului.

Ponderea cea mai însemnată atat în ceea ce priveşte producţia de miere- marfa, cat şi asigurarea

culesurilor de întreţinere, dezvoltare şi rezerve pentru iarnare a albinelor o au speciile de salcam,

tei, floarea –soarelui, leguminoasele furajere, păşunile şi fanetile.

Importanţă deosebită în realizarea unor producţii constante de miere – marfă au sursele culesului

de mană, care, din punctul de vedere al provenienţei este de origine vegetală (secretata de

plante), cu o pondere mai mică, şi de origine animal, provenind de la anumite insecte (afide) care

se hrănesc cu seva plantelor,aceasta fiind în cantitate mai mare.

12

Mierea de mană este bogată în săruri minerale, apreciată de consumatori , dar este daunatoare

sănătăţii albinelor cand se gaseste înglobată în rezervele de iernare.

Principalele plante care asigură producţii importante miere – marfă sunt:

Salcamul alb (Robinia pseudacacia), ocupa în ţara noastră o suprafaţă de 120000 de hectare,

fiind localizat în special în zonele de campie, constituind trupuri compacte de pădure.Salcamul

înfloreşte abundent şi fructifica în fiecare an, atat în zonele de campie, cat şi în cele colinare.

Cele mai bune şi constante culesuri de nectar dau pădurile crescute pe solurile nisipo- argiloase,

afanate, din zonele în care prosperă şi vita- de- vie. Declanşarea înfloritului la salcam se produce

în jurul datei de 15 mai şi se prelungeşte pană la sfarşitul lunii iunie, în funcţie de altitudine şi

condiţiile pedoclimatice ale fiecărei zone.

Salcamul oferă apicultorilor realizarea a doua chiar trei culesuri succesive, cu condiţia să de-

plaseze stupinele de la o zonă la alta.

Cu familii de albine putrnice, practicand stupăritul pastoral, au fost realizate fregvent producţii

de 25 kg de miere- marfă de salcam/familia de albine.

Teiul face parte din familia Tiliaceae, genul Tilia, care prezintă un număr mare de specii şi

varietăţi.În pădurile din ţara noastră se găsesc trei specii importante : teiul cu frunza mare, teiul

pucios sau cu frunza mică şi teiul alb sau teiul argintiu.

Perioada de înflorire şi capacitatea nectariferica este diferită la cele trei specii de tei, astfel: teiul

cu frunza mare înfloreşte la începutul lunii iunie şi produce 800 kg de miere la hectar; la 10-14

zile după acesta înfloreşte teiul pucios care dă 1000 kg de miere la hectar; teiul argintiu înfloreşte

în jurul datei de 20-25 iunie, are cea mai mare capacitate nectariferă(1200 kg/hectar) şi se găseşte

cel mai numeros în compoziţia teisurilor.Durata înfloririi celor trei specii la un loc totalizează

25-30 de zile.

Culesul la tei nu reprezintă gradul de intensitate de la salcam, totuşi se pot realize zilnic, în

condiţii meteorologice favorabile, sporuri la cantarul de control ce variază între 1 şi 8 kg de

miere pe familia de albine.

Floarea-soarelui ,face parte din familia Compozitae, care cuprinde peste 20000 de

specii.Pentru apicultura prezintă o deosebită importantă, caracterizandu-se printr-un mare

potenţial nectaro- polenifer. In ţara noastră se cultivă anual pe o suprafaţă de 700000-900000 de

hectare, situandu-se din acest punct de vedere pe locul doi în Europa, primul loc fiind ocupat de

Franţa.

13

Floarea – soarelui înfloreşte în a doua jumătate a lunii iunie şi începutul lunii iulie, cu o durată

de înflorire de 2-3 săptămîni, în funcţie de hibrid, dată semănatului şi mersul vremii.Florile

galben – aurii , grupate în inflorescenţe mari de tip capitul, cunt cercetate de albine şi alte insect

polenizatoare din primele ore ale dimineţii , cand se deschid, eliberand nectar şi polen, cu care

ocazie se face şi polenizarea.

În funcţie de soi, condiţiile pedoclimatice şi cultural, producţia de miere ce se poate obţine la 1

hectar cultivat cu floarea- soarelui este de 34-130 kg.

Media producţiei de miere multianuală obţinută la culesul de nectar de la flaorea –soarelui

reprezintă peste 40% din producţia totală de miere realizata la nivel de ţară.

Castanul comestibil este un arbore ornamental foarte răspandit.Castanul furnizează, în cursul

lunilor iunie-iulie, un cules bogat familiilor de albine.Mierea este de culoare galben –aurie şi cu

un gust plăcut,producţia de miere este evaluată la 30-100 kg la hectar.

Castanul sălbatic este un arbore ornamental foarte răspandit în grădini publice, parcuri, alei,

bulevarde. Înfloreşte în lunile aprilie-mai, fiind bine cercetat de albine,În anii favorabili, în

anumite regiuni, oferă nu numai cules de întreţinere, dar şi de producţie.Mierea este de culoare

închisă şi de bună calitate,cantitatea de miere la hectar este apreciată la 30-100 kg.

Salcia creşte sub formă de arbori sau arbuşti în zonele umede, precum şi în zonele muntoase,

ocupand suprafeţe importante, mai ales în bălţile din lunca Dunării.Salciile şi rachitele înfloresc

timpuriu în primavara şi oferă nectar şi mai ales polen, foarte valoros pentru întreţinerea şi

dezvoltarea familiilor de albine în luna martie – aprilie. Producţia de miere se evaluează la 150

kg pe hectar.

Paducelul- este foarte des intanlit în pădurile de deal şi campie şi înfloreşte în lunile mai - iunie.

În pădurile de foioase, alături de arţari şi alte specii melifere, de la începutul lunii mai pînă în

iunie un cules bun familiilor de albine, stimuland dezvoltarea lor în vederea culesului principal

de la salcam sau alte plante melifere importante.Mierea obţinută este de culoare deschisă,

aromată şi foarte plăcută la gust.

Amorfa sau salcamul pitic este un arbust melifer cercetat de albine pentru nectarul şi polenul său

.Înflorirea are loc în lunile iunie- iulie, durand circa 30 de zile. Este apreciat ca unul dintre

valoroşii arbuşti meliferi. Producţia de miere se ridică la 50 kg pe hectar.

14

Crusinul- este un arbust melifer care înfloreşte în lunile mai-iunie şi produce polen şi nectar.În

asociaţie cu alte plante melifere care înfloresc în acelaşi timp, poate asigura nu numai un cules

bun de întreţinere, ci şi de producţie.Producţia de miere este evaluata la 35-100 kg la hectar.

Lemnul cainesc este un arbust melifer răspîndit în pădurile din regiunile de campie şi deal,

precum şi prin grădini, parcuri. Înfloreşte în lunile iunie- iulie, cand asigura familiilor de albine

un cules de întreţinere şi uneori chiar de producţie.Arbustul produce 20-40 kg de miere la hectar.

Zmeurul-este un arbust melifer foarte valoros pentru apicultura.Este mai des intanlit în zona de

munte şi de dealuri înalte, unde creşte spontan şi înfloreşte în lunile iunie- iulie, avand o durata

de înflorire de 25 de zile. Plantaţiile de zmeur din zona de campie înfloresc mai timpuriu, în

aprilie- mai, şi durează 10- 14 zile. Este un arbust foarte apreciat de apicultori şi intens cercetat

de albine pe toată durata înfloririi. Producţia de miere variază în funcţie de condiţiile

pedoclimatice. Astfel, în zona de munte zmeurul produce 50-250 kg de miere la hectar. Mierea

este de foarte bună calitate ,recoltandu-se adesea în amestec cu mierea de la flora de faneaţa.[3]

Stupul şi inventarul apicol

Stupul vertical: asigura spaţiu suficient în perioada de maximă dezvoltare a familiei de albine;

asigura condiţii de formare a ghemului de iernat sub formă de sfera, aceasta fiind optimă; asigură

o ventilaţie optimă; extragerea producţiei de miere se face fără a deranja cuibul.

Are elementele independente între ele şi este alcătuit din:

-corpul stupului este o cutie de cherestea de răşinoase, tei, plop sau alte esenţe moi, cu fund

antivarooa, cu 10 rame model italian, cat de recoltă; capac acoperit cu tabla zincata. Pereţii

corpului sunt groşi de 20 mm, încheiaţi în falt, iar fundul este fixat în cutie.

-podisor izgonitor de albine;

-podisor pentru hrănitor de plastic;

-colector de polen;

-gratie Hannemann metalică cu rame de lemn;

-colector de propolis;

-faguri artificiali.[2]

15

7. UNELTELE APICOLE

1.Cuţitul apicol din inox pentru descapacirea fagurilor se foloseşte la tăierea căpăcelelor de

ceară cu care albinele astupa căsuţele în care au depozitat mierea. In acest scop, el trebuie pus

mai întai în apă fierbinte. Lama cuţitului are dimensiunile de 220 mm, iar grosimea de 3mm. A

scutirea cuţitului se face pe partea de deasupra, partea de jos trebuind să fie plana şi netedă;

2.Tava de descapacit se foloseşte pentru strangerea căpăcelelor de ceară, rezultate de la

descapacirea fagurilor şi separarea lor de miere. În interiorul vasului, pană la o treime distanta de

la gură lui, se găseşte introdus un alt vas cu fundul confecţionat din plasă de sarmă, cu ochiurile

de 5 mm. Căpăcelele de ceară se opresc aici, iar mierea curge în jos, de unde printr-un robinet se

poate scurge afară.Tava de descapacit are capacitatea de stocare a 12- 14 rame descapacite.

3.Topitorul de ceară pentru arzător de gaz este confecţionat din inox şi are o capacitate de 115

litri de ceară topită;

4.Centrifuga pentru obţinerea mierii din faguri este un dispozitiv de formă cilindrică,

confecţionat din inox, în care se pun ramele cu miere în sens radial şi se rotesc pentru extragerea

mierii cu ajutorul forţei centrifuge.Mierea acumulată se scurge printr-o valva în partea superioară

a cilindrului.

8. LUCRARI DE INTRETINERE

La executarea lucrărilor de întreţinere a familiilor de albine, apicultorul trebuie să respecte

următoarele reguli de comportament faţă de acestea:

-asigurerea igienei corporale a apicultorul (albinele sunt iritate de mirosul de transpiraţie, de

alcool, parfum puternic, usturoi şi ceapă);

-acoperirea obiectelor strălucitoare (ochelari, ceas, brăţări,inele) care favorizează declanşarea

instinctului de apărare a albinelor;

-abordarea liniştită a stupului, evitandu-se zgomotele puternice la desfacerea şi strangerea

elementelor de stup, care ar determina un număr mare de albine să înţepe;

-abordarea stupului din partea lateral din spate;

-folosirea fumului în acelaşi timp cu desfacerea capacului şi a podişorului pentru a linişti

albinele;

-trebuie evitată folosirea excesivă a fumului,care poate crea panica albinelor;

16

-evitarea strivirii albinelor, al căror miros de venin ar declanşa instinctul de apărare al acestora;

-evitarea bruscării ramelor la detaşarea acestora din cuib şi la scoaterea din stup;

-interventiile în stup trebuie făcute pe vreme frumoasă, dupa ce albinele culegătoare au plecat la

cules.

În viaţa familiei de albine, sub influenţa mediului, au loc o serie de modificări calitative şi

cantitative de care apicultorul trebuie să ţină seama în tehnologiile de creştere şi întreţinere pe

care le aplica.

8.1.Perioada creşterii şi pregătirii albinelor pentru iernare, începe în a treia decadă a lunii

iulie, adata cu terminarea culesurilor de producţie, şi se termină la sfarşitul lunii octombrie, cand

încetează creşterea puietului.În acesta perioadă se urmăreşte:

--obtinerea unui număr mare de albine;

-obtinerea de albine sănătoase;

-asigurarea rezervelor de hrană pentru iernare;

-limitarea pierderilor de albine.

În această perioadă se efectuează, în stupina, următoarele lucrări:

-verificarea prezenţei şi calităţii matcilor, introducerea de matci în familiile unde acestea a

dispărut în timpul ultimei extracţii de miere; schimbarea matcilor cu randament slab la culesurile

de producţie în cursul sezonului apicol; schimbarea matcilor cu defecte corporale; schimbarea

matcilor din familiile cu semen clinice de boală; schimbarea matcilor din familiile cu agresivitate

sporită;

-unificarea familiilor de albine se face în următoarele situaţii: unificarea familiei de bază cu

familia ajutătoare; unificarea familiilor slabe între ele; unificarea unei familii orfane cu altă

matcă; unificarea nucleelor de împerechere rămase după creşterea artificiala a matcilor. Nu se

utilizeaza la unificare familiile de albine bolnave. Reguli: unificarea începe după încetarea

zborului; folosirea de fum sau substanţe volatile; familia slabă se aduce în stupul familiei

puternice; păstrarea celei mai tinere şi valoroase matci; acoperirea completa a cuibului familiei

de bază, încat, timp de 24-48 ore, albinele din cele două familii să nu poată comunica;

amestecarea albinei din cele două familii se face treptat prin perforarea hîrtiei;

-evaluarea din punct de vedere cantitativ şi calitativ a rezervei de hrană pentru iernat. Evaluarea

cantitativă se face prin însumarea cantităţii de miere capacita, conţinută de fiecare rama în cuib.

După aprecierea cantităţii de miere existent în fiecare familie de albine se stabileşte necesarul de

17

hrană pentru o iernare corespunzătoare. Dacă mierea existenta în stup nu este suficientă

(necesarul de miere pentru întreaga perioadă de iernare este de 7-8 kg de miere), se completează

necesarul de hrană prin administrarea de sirop de zahăr sau miere. Evaluarea calitativă a

rezervelor de hrană se face prin analize de laborator sau prin aprecierea organoleptică a

mierii.Calitatea optimă pentru rezervele de iernat este asigurată de mierea de salcam şi tei;

-restrangerea cuibului are ca scop: menţinerea căldurii în cuib, sporirea puietului prin obligarea

matcilor să ouă pe toată suprafaţa liberă a ramelor de cuib, concentrarea ultimelor recolte de

hrană din sezonul activ (nectar, polen, sirop) numai în ramele de cuib. Aceasta lucrare se face

după ultimul cules de producţie, cand nopţile se mai răcesc. Aşezarea ramelor în cuib, în dreptul

urdinişului, de la peretele stupului spre diafragmă care limitează cuibul, se va face astfel: rama

cu cea mai mare cantitate de miere capacita, rama cu miere şi puiet capacit, rama cu miere şi

puiet larvar, rama cu miere capacita şi loc gol pentru ouatul matcii .Nu este permisă trecerea

ramelor cu puiet după diafragmă, deoarece acest fapt ar atrage trecerea masivă a albinei după

diafragma pentru a încălzi puietul respectiv;

-restrangerea urdinişului are ca scop menţinerea căldurii în cuib, reducerea pericolului de furtişag

şi atac al viespilor. Aceasta lucrare trebuie făcută cu mare atenţie pentru a nu se produce

discomfort albinelor ( restrangerea severa- supraancălzire şi ieşirea albinelor în fata stupului;

deschidere prea mare – cuib rece). Mărimea urdinişului trebuie să ţină cont de următoarele

aspecte: mărimea familiei de albine; evoluţia temperaturii atmosferice diurne şi nocturne;

evoluţia culesului în natură;

-aplicarea unei scheme de tratament profilactic antiparazitar- treebuie să asigure familiilor de

albine reducerea gradului de parazitare sau dispariţia paraziţilor.Riscul pierderii familiilor de

albine în acesta perioada îl reprezintă furtişagul şi pierderea matcii.

8.2.Pregătirea familiilor de albine pentru iernare urmăreşte: limitarea pierderilor de familii de

albine; asigurarea iernării corespunzătoare; cheltuieli minime. Pregătirea familiilor de albine

pentru iernare trebuie să ţină cont de:

-cantitatea de albine trebuie să fie suficineta, ghemul să fie bine strans, deci să se găsească albine

pe fetele exterioare ale ramelor de margine, astfel încat să nu se piardă contactul cu rezervele de

hrană;

-cantitatea de hrană şi modul de dispunere a acesteia pe ramele de cuib;

18

-izolarea termică are ca scop prevenirea formării condensului în stup şi asigurarea unei

temperatura interioare confortabile albinelor pentru perioada de iarnă. O izolare termică reuşită a

cuibului reduce consumul de hrană şi cantitatea de albine moarte în timpul iernii;

-ventilatia se realizează prin reducerea urdinişului proporţional cu puterea familiei de albine;

crearea de spaţii mici de 0,5-2 cm pentru aerisire, în podişor şi capac, dispuse în poziţie opusă,

pe diagonal urdinişului;

-protejarea familiilor de albine împotriva soarecilor- în momentul fixării gratiilor împotriva

şoarecilor la urdiniş se inspectează interiorul stupului, pentru a remedia eventualele atacuri ale

şoarecilor;

-hidroizolarea stupilor- pătrunderea apei în stup determina o creştere excesivă a umidităţii care,

împreună cu o ventilaţie necorespunzătoare, favorizează dezvoltarea mucegaiurilor pe rame şi pe

elementele stupului;

-protejarea familiilor de albine de vant- în alegerea modului de iernare, apicultorul trebuie să ţină

cont de caracteristicile iernilor în zonă geografică unde se afla stupina şi de cerinţele albinei în

sezonul rece.

Perioada de întreţinere a familiilor de albine în sezonul de iarnă include două faze:

-repausul de iernare, ce începe la sfarşitul lunii octombrie, cand a eclozionat ultimul puiet, şi se

termină în a treia decadă a lunii ianuarie, cand familia de albine începe să crească din nou puiet;

-inlocuirea albinelor care au iernat, ce începe în a doua parte a lunii ianuarie şi ia sfîrşit în a doua

parte a lunii aprilie, cand toate albinele de iernare au fost înlocuite.

Ciclul de producţie în apicultura coincide cu sezonul activ al albinelor şi este puternic influenţat

de calitatea lucrărilor efectuate în sezonul rece, care asigură supravieţuirea familiilor de albine în

timpul iernii.

În acesta perioadă, pentru a asigura condiţii optime de iernare liniştită a albinelor, se recomandă

următoarele lucrări:

-dupa prima perioadă geroasă şi cu zăpadă se execută curăţirea zăpezii de pe stup şi de la

urdiniş;curăţirea fundului de stup;

-verificarea acustica a stării ghemului- zgomotele emise de ghem pot fi interpretate astfel:

-bazaitul uniform şi scurt, care are la început o intensitate mai mare, iar revenirea la

normal este rapidă = iernare normal;

19

-bazaitul slab, ca un freamăt de frunze = lipsa hranei şi este necesară intervenţia

apicultorului;

-bazaitul plangător = lipsa matcii şi este necesară intervenţia apicultorului;

-administrarea de hrană energetica (turte de miere, şerbet, zahăr pudră, miere artificial);

-stimularea şi supravegherea zborurilor tarzii de curăţire ale albinelor – are loc atunci cand

temperatura atmosferică se ridică la aproximativ 10 grade Celsius, iar albinele ies masiv din stup

timp de cateva ore pe zi şi cateva zile la rand. Cu această ocazie, albinele îşi eliberează intestinul

gros de dejecţiile acumulate peste iarnă, fapt ce determina creşterea consumului de hrană. În

timpul acestui zbor trebuie să se facă următoarele lucrări în stupina: împrăştierea de paie în fata

stupilor în cazul în care la data zborului de curăţare este zăpadă sau noroi; largirea urdinişurilor;

supravegherea zborului albinelor care oferă informaţii despre starea familiilor de albine(zbor

masiv şi energic – evoluţie bună; zbor slab – familie de albine slabă, cu ritm de dezvoltare lent;

lipsa zborului – evoluţie foarte slabă determinata de moartea totală sau parţiala a familiei de

albine; zbor dezorientat – lipsa matcii);

-curatarea fundului de stup care se face după încetarea zborului de curăţire,

În această perioadă, riscul pierderii familiilor de albine este dat de următoarele situaţii;

-lipsa hranei sau pierderea contactului cu hrană;

-stare de boală;

-pregatirea necorespunzătoare pentru iernare;

-moartea matcii.

8.3. Perioada de întreţinere a familiilor de albine în sezonul de primavara are ca obiective:

-limitarea pierderilor de familii de albine;

-dezvoltarea optimă a familiilor de albine pentru valorificarea superioară a culesurilor de

producţie;

-sporirea protecţiei sanitar -veterinare a familiilor de albine;

-cheltuielile minime.

În această perioadă se înregistrează cele mai mari mortalităţi. De aceea, lucrările care se execută

sunt foarte importante:

a)Revizia sumară de primavara – se efectuează cand temperatura atmosferică este de aproximativ

12 grade Celsius şi cuibul poate fi inspectat. Se observă:

- starea familiei de albine apreciată prin existent matcii şi existenta rezervelor de hrană;

20

-modul de iernare se apreciază prin cantitatea de albina moartă în timpul iernii şi cantitatea de

hrană consumată în sezonul rece;

-reducerea cuibului ori de cate ori este nevoie, astfel încat marginile cuibului să fie bine acoperite

cu albine.

b)Revizia generală de primavara – se efectuează cand temperatura atmosferică este de 15 grade

Celsius şi se poate observa:

-puterea familiei de albine;

-cantitatea rezervelor de hrană;

-calitatea matcii. Cand cuibul este corect strans, activitatea de ouat a matcii poate fi apreciată

după: numărul ramelor ocupate cu puiet; uniformitatea puietului pe rama; extensia puietului pe

rama.

c)Dezvoltatea cuibului începe din a doua decadă a lunii martie şi are ca scop intensificarea

ouatului la matca şi creşterea numărului de albine în vederea valorificării superioare a culesurilor

de producţie.

Dezvoltarea cuibului, primavara, se face prin:

-stimularea cu hrana energoproteica;

-largirea cuibului constă în mărirea spaţiului cuibului, prin introducerea a 1-2 rame cand cuibul

devine neîncăpător, şi pe partea dinspre cuib a diafragmei şi podişorului se găseşte aglomerată

multă albina. La stupul vertical cu familii de albine dezvoltate, lărgirea cuibului trebuie executată

cu multă atenţie, astfel încat temperatura din cuib să nu scadă, fapt ce imprima un ritm lent de

dezvoltarea familiei şi compromiterea primului cules;

-spargerea cuibului se realizează cand albinele devin mai numeroase, vremea se încălzeşte,

culesul din natură sporeşte, iar sub hraniror sau pe alte elemente de stup apar porţiuni de făguraş

clădite de albine.

Spargerea cuibului se face prin introducerea în centru cuibului a unor rame cu fagure clădit

pentru a fi ouat de către matca sau, cand familia este bine dezvoltată, prin introducerea unei rame

cu fagure artificial.

Această lucrare se execută în condiţiile în care cantitatea de puiet şi albina de acoperire justifica

această acţiune. Dacă nu sunt condiţii pentru spargerea de cuib şi ea totuşi se execută, se

imprima un ritm lent de dezvoltare a familiei care poate răci puietul, favorizandu-se dezvoltarea

unor boli.

21

Riscul pierderii familiei de albine în această perioadă este reprezentat de lipsa hranei, starea de

boală, furtişag, moartea matcii.

-innoirea cuibului se face în proporţie de 30-35% pe an, deci o achimbare totală a fagurilor

clădiţi la 3 ani, ceea ce duce la protecţia sanitar-veterinara a albinelor.

8.4.Perioada de dezvoltare maximă a familiei de albine, de înmulţire prin roire şi valorificare

a culesurilor de producţie.Începe în a treia decadă a lunii aprilie şi durează pană la terminarea

ultimului cules de producţie (începutul lunii august).

În această perioadă, după revizia sumară şi generală de primăvară, se execută următoarele lucrări

care au ca obiective (realizarea de familii de albine puternice; menţinerea familiilor în stare

activa; diversificarea şi creşterea produselor apicole; creşterea efectivelor de familii de albine):

-se verifica starea familiilor de albine şi familiile slabe se unifica cu cele puternice;

-se iau măsuri pentru igienizarea cuiburilor prin trecerea familiilor de albine în stupi curaţi şi

dezinfectaţi;

-inlocuirea matcilor necorespunzătoare din stupina cu matci selecţionate;

-planificarea activităţii pentru sezonul culesurilor de producţie (pomi fructiferi, salcam, tei,

faneaţa), ţinand cont de biologia albinelor şi de tehnologiile apicole moderne;

-recoltarea fagurilor şi extracţia mierii realizată de la culesurile de vară;

-efectuarea unui examen clinic al familiilor de albine şi, în caz de nevoie, aplicarea de tratamente

specific pentru combaterea bolilor albinelor;

-oprirea în stupi a fagurilor de miere şi păstura necesari pentru bună iernare a familiilor de

albine.

Pentru menţinerea familiilor de albine în stare activa pe timpul culesului este necesar ca acestea

să atingă maximum de dezvoltare la începutul culesului, şi nu înainte de acesta. Deci, se impune

măsură de a forma în primăvara roi care să preia surplusul de albine şi puiet din familiile de bază

puternice.

În practică stupăritului pastoral, unde principala producţie este mierea, în perioadele lipsite de

cules este necesar, diversificarea producţiei prin aplicarea unor tehnologii apicole care să ducă la

obţinerea de polen, ceară, roiuri, matci pentru necesităţile stupinei, propolis etc.

Dacă sezonul apicol debutează prin culesurile de întreţinere, menite să asigure condiţii de hrană

necesare schimbării albinei de iernat şi înmulţirii numerice a indivizilor din fiecare familie, apar

22

culesurile de producţie, care oferă atat nectar pentru hrană şi formarea rezervelor, cat şi un plus

de miere.

În funcţie de momentul declanşării culesului, de amploarea acestuia, precum şi de evoluţia

factorilor meteorologici, apicultorul intervine adecvat situaţiei în stupi, dand familiilor de albine

următoarele condiţii:

-spatiu pentru depunerea recoltelor de nectar şi polen care trebuie să fie de aproximativ trei ori

mai mare decat cantitatea de miere realizată în timpul culesului de fiecare familie de albine.Se

realizează prin introducerea de rame stas şi faguri artificiali. Lucrarea trebuie executată corect şi

la timp, pentru a evita fie răcirea puietului în acordarea unui spaţiu în exces, fie prin spaţiu mic,

care să determine roitul. Pentru a nu deranja familia de albine în procesul de producere a

mierii,lucrarea se execută după terminarea zborului.

-spatiu permanent pentru ouat, prin introducerea de faguri goi în cuib pentru a evita blocarea

cuibului, cu consecinţe negative în ceea ce priveşte cantitatea de puiet, implicit de albine în

perioada de pregătire a familiei de albine pentru iernat;

-inlocuirea rapidă a matcilor cu randament scăzut la primul cules de producţie şi a celor care au

depasit 2 ani de exploatare;

-inceperea creşterii familiilor artificial de matci încă de la culesul de pomi fructiferi sau răpită,

astfel încat, pe timpul culesului de salcam, să se împerecheze.

Riscul pierderii familiei de albine în această perioadă este dat de intoxicaţii cu pesticide, cu polen

şi nectar toxic sau cu alte substanţe toxice; asfixierea la transport sau alte accidente; roirea pană

la epuizare.În timpul sezonului se poate aprecia lipsa instinctului de roire prin menţinerea

pemanenta în stare active a familiilor de albine şi prin tendinţa acestora de a-şi schimba liniştit

matcă.

Roirea naturală are rolul de a crea familii de albine sănătoase şi puternice şi decurge astfel:

-roiul pleacă în perioada de roire din familiile putrnice;

-este format din matca şi 2-5 kg de albine din toate varstele;

-dupa ieşirea din stup , roiul sta 1-2 zile pe o creangă, unde îşi consuma rezervă de miere din

guşa;

-roiul pleca la o distant de 2-15 km de stupina, ocupand un alt areal de hrană;

-la destinaţia finală îşi va construi toţi fagurii.[1]

23

II.CALENDARUL PRINCIPALELOR LUCRARI DE SEZON IN STUPINA

1.Lucrări în luna ianuarie:

-in cazul executarii la timp (toamna) a tuturor lucrărilor privind iernarea în bune condiţii a

tuturor familiilor de albine, cel mai de pret lucru este să nu se deranjeze albinele, să li se asigure

linişte desăvarşită şi a fie aparate contra dăunătorilor.

-inlesnirea zborului de curăţire al albinelor;

-insarmarea ramelor şi montarea fagurilor artificiali în ele pentru sezonul următor;

-continuarea şi terminarea confecţionării inventarului care lipseşte din stupina;

-supravegherea permanentă a familiilor de albine în vederea îndepărtării stărilor anormale ivite;

-ridicarea continuă a nivelului profesional prin consultarea literaturii de specialitate şi

participarea la cursurile şi conferinţele apicole.

2.Lucrări în luna februarie:

-supravegherea mai atentă a familiilor de albine în vederea îndepărtării stărilor anormale (matcile

încep ouatul; în familii se petrece o agitaţie crescandă în vederea reintrării în activitate);

-terminarea insarmarii ramelor şi fixarea fagurilor în rame şi a celorlalte lucrări privind utilajele

necesare în sezonul următor;

-inlesnirea zborului general de curăţire al albinelor în regiunile unde timpul favorizează acest

lucru;

-pentru îndemnarea albinelor de a ieşi la zborul de curăţire (în zilele favorabile) se înlătură

impachetajul exterior şi chiar capacele şi salteluţele. Familiile care iernează înăuntru se scot

anume pentru aceasta pe locuri dinainte amenajate;

-blocarea urdinişurilor superioare şi micşorarea urdinişurilor obişnuite proporţional cu puterea

familiilor;

-inceperea hrănirii stimulente a familiilor slabe şi mijlocii cu turte de polen sau pasture;

-se pune în funcţiune adăpătorul.

3.Lucrări în lună martie:

-inlesnirea zborului de curăţire al albinelor în regiunile întarziate;

-alimentarea adăpătorului cu apă călduţă şi puţin sărată;

24

-executarea controlului sumar şi îndreptarea stărilor anormale constant;

-stramtarea cuiburilor la familiile slabe şi mijlocii, în acelaşi timp cu împachetarea suplimentară,

care să asigure un regim maxim de căldură.

-continuarea hrănirii stimulente, ţinand seama de începutul culesului, cu asigurarea unei rezerve(

fiecărei familii de minimum 5-7 kg de miere şi un figure cu păstura) şi păstrarea căldurii

necesare la stimularea creşterii de puiet la familiile slabe şi mijlocii , deoarece familiile puternice

cu provizii suficiente se pot dezvolta independent;

-executarea controlului amănunţit la toate familiile şi îndepărtarea stărilor anormale ivite;

-preintampinarea furtişagului;

-largirea cuiburilor, mai întîi cu faguri care conţin puţină miere, apoi prin introducerea fagurilor

clădiţi de o parte şi de alta a cuibului.

4.Lucrări în luna aprilie:

-se continua lucrările de verificare şi se execută revizia de fond a familiilor de albine pentru a

cunoaşte în amănunţime situaţia acestora pentru a lua măsurile ce se impugn pentru soluţionarea

stărilor necorespunzătoare ce se intanlesc.Cu acest prilej se completează rezervele de hrană

(miere şi pastura), iar familiile slabe se unifica cu familiile de putere mijlocie;

-se iau măsuri pentru igienizarea cuiburilor prin transvazarea familiilor de albine în stupi curaţi şi

dezinfectaţi;

-intarirea periodică a familiilor care întarzie în dezvoltare, cu faguri cu puiet capacit gata de

eclozionare, ce se scot din familiile puternice din stupina;

-in perioadele lipsite de cules se continua hrănirea stimulentă a familiilor de albine cu sirop de

zahăr administrat în proporţii de 0,3-0,5 litri pe familia de albine;

-pe măsură ocupării fagurilor din cuib cu puiet , acesta se lărgeşte cu faguri clădiţi sau cu faguri

artificiali în perioada înfloririi pomilor, cand albinele clădesc faguri;

-se iau măsuri pentru protecţia familiilor de albine împotriva declanşării furtişagului în stupine;

-pe măsura înfloririi pomilor, la cele mai bune familii de albine din stupina se instalează

colectoarele de polen pentru recoltarea şi valorificarea acestuia;

-in cel mai însorit loc din vatră stupinei se instalează topitorul solar, pentru valorificarea

reziduurilor de ceară rezultate după curăţirea stupilor şi a ramelor.Topitorul solar se păstrează şi

se foloseşte în stupina pe toată perioada sezonului apicol;

25

-in familiile puternice, deasupra cuibului se instalează colectoarele propolis;

-Se efectuează examenul general clinic al familiilor de albine şi se aplică, după caz, tratamente

preventive şi curative pentru principalele boli ale albinelor:varooza, nosemoza, puietul varos,

loca europeană sau loca americană;

-dupa caz, familiile de albine sănătoase pot fi deplasate pentru polenizarea pomilor din livezi.

5.Lucrări în luna mai:

-continuarea lucrărilor de lărgire a cuiburilor potrivit cu dezvoltarea familiilor de albine şi

evoluţia culesurilor prin introducerea de faguri artificiali sau faguri clădiţi şi aşezarea

magazinelor la stupii verticali cu magazine sau a corpurilor la stupii multietajaţi, pentru

depozitarea nectarului;

-mentinerea familiilor de albine în stare activa şi preîntampinarea intrării acestora în frigurile

roitului prin ridicarea periodică de faguri cu puiet căpăcit de la familiile foarte puternice şi

redistribuirea lor la familiile slabe din stupina;

-folosirea întregului potenţial al albinelor privind secreţia de ceară pentru asigurarea necesarului

de faguri clădiţi.

-pregatirea familiilor de albine în vederea valorificării în condiţii optime a culesului de la salcam

şi deplasarea acestora în stupărit pastoral;

-recoltarea fagurilor cu miere şi extracţia acesteia după încetarea culesului de la salcam în

masivele din sudul ţării;

-folosirea colectoarelor de polen în perioadele cu un slab culs de nectar şi luarea de măsuri

pentru condiţionarea acestuia;

-inceperea lucrărilor de creştere a matcilor pentru formarea roiurilor şi înlocuirea matcilor

necorespunzătoare din stupine şi, totodată, începerea producerii lăptişorului de matcă;

-in cazul familiilor bolnave, se continua aplicarea tratamentului pentru combaterea puietului

varos;

6.Lucrări în luna iunie:

-continuarea lucrărilor de recoltare şi extractive a fagurilor cu miere de la salcam şi alte culesuri

de nectar;

26

-continuarea menţinerii familiilor de albine în stare activa prin introducerea în familii a ramelor

clăditoare, intensificarea ventilaţiei cuiburilor şi umbrirea stupilor expuşi la soare;

-prevenirea roirii natural a familiilor de albine prin formarea de familii intrate în frigurile

roitului de roiuri artificial, familii ajutătoare sau de nuclee pentru păstrarea matcilor de rezervă;

-intarirea familiilor rau-formate cu puiet capacit gata de eclozionare preluat din familiile

puternice predispuse să intre în frigurile roitului;

-pregatirile familiilor de albine pentru valorificarea culesurilor de vara prin adăugarea de faguri

artificiali la stupii orizontali, corpuri cu faguri la stupii multietajaţi şi magazine la stupii verticali;

-efectuarea transportului stupilor în pastoral la masivele de tei, culturile de floarea –soarelui,

zmeură,etc.

-continuarea lucrărilor de creştere a matcilor în vederea obţinerii matcilor de rezervă necesare

pentru înlocuirea în toamnă a celor necorespunzătoare;

-se acţionează pentru valorificarea întregului potenţial productiv al familiilor de albine prin

diversificarea producţiei: producerea de polen colectat de albine, pasture, propolis, lăptişor de

matca, venin de albine, miere, miere în faguri şi miere în secţiuni;

-se continua tratamentele pentru combaterea puietului varos.

7.Lucrări în luna iulie:

-continuarea recoltării fagurilor şi extracţia mierii realizată de la culesurile de vară;

-oprirea în stupi a fagurilor cu miere şi pasture necesară pentru bună iernare a familiilor de

albine;

-reorganizarea cuiburilor familiilor de albine, lăsand în stupi numai fagurii cu miere, polen şi

fagurii cu puiet. Fagurii goi sau cu miere puţină se scot din stupi sau se descapacesc şi se aşează

după diafragama pentru a fi goliţi de miere de către albine;

-prevenirea declanşării furtişagului prin restrangerea cuibului şi micşorarea urdinişurilor;

-administrarea de hrăniri stimulente în perioadele lipsite de cules pentru creşterea de albine

tinere;

-intarirea familiilor de albine nou-formate în lunile precedente cu faguri cu puiet, miere, şi polen;

-protejarea fagurilor goi scoşi din stupi şi care se trec în rezervă stupinei;

-continuarea, în cazul familiilor bolnave, a tratamentelor pentru puietul varos.

27

8.Lucrări în luna august:

-continuarea lucrărilor de organizare a cuiburilor prin îndepărtarea fagurilor goi, descapacirea

după diafragma a fagurilor cu miere puţină, echilibrarea şi, eventual, completarea cu faguri cu

miere sau cu sirop a rezervelor de hrană pentru iernare şi, în caz de nevoie, se acţionează pentru

îndepărtarea stărilor necorespunzătoare din familii;

-schimbarea din familii a matcilor necorespunzătoare şi înlocuirea acestora cu matci tinere

prolific;

-administrarea de hrăniri stimulente pentru intensificarea creşterii de puiet;

-stramtoararea urdinişurilor în vederea evitării furtişagului la stupi;

-efectuarea cu prilejul organizării cuiburilor şi a unui examen clinic al familiilor de albine şi, în

caz de nevoie, aplicarea de tratamente specific pentru combaterea varoozei şi a puietului varos;

-conservarea fagurilor goi depozitaţi în dulapuri, corpuri de stupi şi magazine prin afumarea

acestora contra găselniţei, cu sulf impregnat în batoane special;

-reconditionarea, după caz, a corpurilor, fundurilor şi capacelor de la stupii care urmează să

adăpostească familiile de albine în perioada de iarnă.

9.Lucrări în luna septembrie:

-stramtorarea şi organizarea corespunzătoare a cuiburilor şi a fagurilor cu puiet, miere şi pasture

rămaşi în familii în vederea iernării;

-controlarea calităţii mierii din faguri, în scopul verificării acesteia şi eventual identificare a

mierii de mană;

-inchieierea, pană la 15 septembrie, a acţiunii de completare a rezervelor de hrană necesare

iernării familiilor de albine;

-inceperea aplicării tratamentelor de toamnă pentru combaterea varoozei;

-unificarea familiilor şi a roiurilor care nu s-au dezvoltat corespunzător şi ocupa mai puţin de 3-4

faguri acoperiţi compact cu albine;

-alegerea fagurilor necorespunzătoare, reformarea şi topirea acestora;

-luarea de măsuri pentru prevenirea şi combaterea furtişagului la albinele din stupina;

-inlocuirea matcilor varstnice sau necorespunzătoare cu matci tinere provenite din rezerva

stupinei;

28

-continuarea recondiţionării corpurilor, fundurilor şi capacelor la stupii în care urmează să

ierneze familiile de albine.

10.Lucrări în luna octombrie:

-stramtorarea cuiburilor la nivelul fagurilor bine ocupaţi de albine, iar în cazul familiilor slabe se

poate organiza iernarea într-un stup a două familii despărţite printr-o diafragmă etanşă;

-stimularea şi supravegherea zborurilor tarzii de curăţire ale albinelor;

-efectuarea a două tratamente obligatorii pentru combaterea varoozei cu varachet sau alte

substanţe specifice, atunci cînd în familii puietul a eclozionat în totalitate;

-impachetarea cuibului familiilor de albine cu material izolatoare;

-instalarea la urdinişurile stupilor a gratiilor care să împiedice pătrunderea şoarecilor;

-protejarea stupilor contra vanturilor şi a curenţilor reci de aer prin împachetarea individuală a

acestora cu carton gudronat sau protecţie colectivă prin amenajarea în jurul stupilor a unor

perdele de protectie confecţionate din nuiele, tulpini de floarea soarelui, stuf sau coceni de

porumb;

-continuarea sortarii şi reformării fagurilor necorespunzători ;

-plantarea de arbori şi arbuşti meliferi în grădini, păduri şi terenurile disponibile.

11.Lucrări în luna noiembrie:

-contionuarea lucrărilor de pregătire a familiilor de albine în vederea iernării, în cazul că acestea

nu au fost terminate la timp;

-supravegherea şi controlul modului în care iernează familiile de albine;

-indepartarea grabnică a situaţiilor necorespunzătoare care se intanlesc în timpul iernării

familiilor de albine;

-stimularea executării zborului tarzii de cauratire;

-continuarea aplicării măsurilor de protective a stupilor contra dăunătorilor şi a curenţilor de aer

rece;

-verificarea stării gratiilor de la urdinisurile stupilor pentru a evita pătrunderea şoarecilor;

-executarea de lucrări în atelierul stupinei privind: recondiţionarea şi dezinfecţia stupilor şi

inventarului apicol, extracţia cerii din fagurii reformaţi, pregătirea cerii pentru a fi predate la

magazinele Apicola în vederea obţinerii de faguri artificiali;

29

-aprovizionarea stupinei cu material şi utilaje necesare în sezonul apicol următor.

12.Lucrări în luna decembrie:

-asigurarea condiţiilor pentru iernarea liniştită a albinelor;

-supravegherea şi controlul modului de iernare a familiilor de albine prin ascultări, verificarea

resturilor descoperite la urdinişurile şi pe fundul stupului;

-inlesnirea şi supravegherea zborului de curăţire ale albinelor;

--indreptarea la timp a stărilor anormale care se iuvesc în cuiburile unor familii de albine;

-indepartarea fără zgomot a zăpezii îngheţate, formate pe scandurelele de zbor ale stupilor;

-inceperea încheierii şi insarmarii ramelor pe care urmează să fie fixate fagurii artificiali necesari

în sezonul apicol următor.[3]

III.RECOLTAREA PRODUSELOR APICOLE

Prin aplicarea tehnologiilor apicole moderne de obţinere a produselor furnizate de albine sunt

vizate următoarele obiective:

-cresterea productivităţii muncii;

-reducerea costurilor de producţie;

-rentabilizarea activităţii apicole;

-diversificarea şi sporirea producţiilor apicole;

-asigurarea protecţiei sanitar-veterninare a albinelor.

Materializarea acestor obiective se poate realize prin următoarele cai:

-folosirea de utilaje performante;

-utilizarea unor tehnici special şi crearea condiţiilor de lucru adecvate pentru obţinerea de

produse apicole de calitate;

-cresterea efectivelor de familii de albine;

-imbunatatirea materialului biologic;

-stabilirea unui plan sanitar-veterinar specific albinelor, evitandu-se folosirea antibioticelor;

-ridicarea gradului de pregătire profesională a apicultorului prin cursuri organizate;

-stabilirea unui management eficient de exploatare a stupinei.

1.Recoltare mierii: se face respectand următoarele reguli:

30

-recoltarea mierii să se facă numai în faza de maturitate a acesteia;

-evitarea contaminării mierii cu pesticide sau cu alte produse toxice;

-recoltare mierii în spaţii închise , în condiţii igienice;

-folosirea uneltelor şi a utilajelor pentru extracţie, din inox, dezinfectate anterior folosirii lor;

-pastrarea mierii în recipient de plastic alimentar sau inox;

-depozitarea recipienţilor cu miere în spaţii curate, cu temperatura de 16-18 grade Celsius şi 60%

umiditate.

Cand perioada unui cules de producţie se apropie de sfarşit, iar mierea capacita de pe rame ocupa

o suprafaţă de 50-70 % din totalul; fiecărei rame destinate depozitarii rezervelor de hrană, începe

extracţia.

Mierea extrasă trebuie să aibă următoarele caracteristici:

-culoare, gust, aroma şi consistenta specific resursei melifere de la care provine;

-greutatea specifica să fie de 1,417;

-apa 17-20%;

-substanta uscată 80-83%;

-monozaharide (glucoza şi fructoza) 70-75 %;

-dizaharide (zaharoza, maltoza, etc.) 5% pentru mierea florală şi 10 % pentru mierea de mană;

-proteinele 0,15-0,70 %;

-adaosuri de falsificare absente total.

Mierea de mană, faţă de mierea florală, are culoare mai închisă, aroma mai slabă, vascozitate

mare şi higroscopicitate mică.

2.Recoltarea cerii : se realizează prin topirea fagurilor reformaţi, a descapacelii de la extracţia

de miere, a făguraşilor crescuţi pe diferite elemente şi accesorii ale stupilor şi din rumeguşul de

ceară, rezultat de la descapacirea mierii de către albine în timpul iernii.

Calitatea finală a cerii este influenţată de: calitatea materiei prime; metoda de extractie; calitatea

apei şi a vaselor folosite.

Ceară de albine este folosită în principal pentru confecţionarea fagurilor artificiali, în industria

farmaceutică, cosmetic şi alte domenii.

Prezintă următoarele proprietăţi:

-culoare, gama variată de la alb la brun;

-aroma de miere;

31

-consistenta solidă la presare (se modelează între degete, fără a lăsa urme grase);

-structura, în secţiune, are granulaţie cristalină;

-solubila în eter, chloroform şi tetraclorura de carbon;

-punctul de topire este de 60-65 grade Celsius.

3.Recoltarea polenului: reprezintă o importanţa producţie a albinelor, constituind proteinele

acestora, fiind factor limită în creşterea puietului.Polenul apicol este reprezentat de ghemotoacele

de polen realizate de albine prin recoltarea şi presarea pulberii microscopic de polen de la flori.O

parte din acest polen este conservat de albine prin transformarea în pasture, rezervă de protein de

peste iarnă, iar surplusul este polenul marfa, destinat consumului uman.

Factorii care influenţează culesul de polen sunt: temperatura atmosferică; umiditatea atmosferică;

necesităţile familiei de albine.

Factorii care influenţează productivitatea familiei de albine în ceea ce priveşte producţia de polen

sunt:

-flora melifera existent în zonă;

-valoarea nutritiva a polenului;

-inclinatia genetic a familiei de albine de a recolta polen;

-cantitatea de puiet larvar din familie;

-puterea familiei de albine;

-cantitatea proviziilor din stup şi efectuarea de stimulări cu sirop;

-temperatura şi umiditatea atmosferică.

Polenul recoltat se usucă, apoi se lasa să se răcească lent şi se ambalează în recipient de sticlă sau

pungi de plastic.După ambalare, polenul poate fi ţinut 24 de ore în congelator pentru a distruge

eventualele larve şi ouă de găselniţa, iar apoi se trece în încăperi aerisite, cu temperatura cuprinsă

între 0-4 grade Celsius.

Calitatea polenului este apreciată în funcţie de următoarele însuşiri:

-aspect: ghemotoace întregi cu diametrul de pană la 4mm şi pulbere de polen de pană la 5% din

conţinut;

-culoare specifică resurselor melifere;

-gust specific;

-umiditate maximă 8%;

-consistenta dură a ghemotoacelor;

32

-fara impurităţi şi toxine;

-proteina de minimum 20%.

4.Recoltarea propolisului: propolisul este un produs apicol, rezultat dintr-un clei vegetal cules

de albine de pe muguri, Frunze, scoarţa copacilor sau de pe alte părţi ale plantelor, în general ale

arboretelor, şi prelucrarea acestuia cu secreţiile glandelor mandibulare, resturi de polen şi ceară.

Recoltarea propolisului de către albine este influenţată de către temperatura atmosferică,

favorabile fiind temperaturile de peste 20 de grade Ceslius.Recoltarea propolisului de către

apicultor, de pe elementele de stup, se face periodic (din două în două săptămîni), fără a deranja

activitatea albinelor.

Propolisul recoltat este curăţat de aşchiile de lemn, albine şi fragmente de albine, hartie, bucăţi

de ceară, apoi se strange sub formă de bulgăre.Acesta se introduce în pungi de plastic sau în

borcan de sticlă închis etanş. Păstrarea propolisului ambalat se face la temperaturi de sub 2 grade

Celsius, în loc uscat lipsit de mirosuri.

Caracteristicile propolisului sunt:

-aspect solid;

-culoare brun-verzuie;

-punct de topire 70-78 de grade Celsius;

-densitate 1,112-1,136;

-solubilitate: solubil în alcool 95%, insolubil în apă;

-miros caracteristic răşinilor;

-gust iute;

-5 % polen;30% ceară;15%uleiuri eterice; 1-2%substanţe proteice; 0,5-2% substanţe minerale-

microelemente;

-contine cantităţi reduse de zaharuri şi vitamine.[2]

IV. CHELTUIELI DE INVESTITIE SI DE PRODUCTIE NECESARE

EXPLOATATIEI APICOLE CU 50 FAMILII DE ALBINE

Amplasarea celor 50 de familii de albine se face pe o proprietate privata din satul Frumuselu,

comuna Glavanesti ,judetul Bacau.

33

La înfiinţarea unei exploatatii apicole viabile trebuie să se ţină seama de mai mulţi factori,

naturali, economici şi umani (forţa de muncă disponibilă şi gradul de calificare).

Factorii naturali sunt reprezentaţi prin locul de amplasare a exploatatiei, baza melifera din jur,

precipitaţiile, temperatura, sursa de apă disponibilă,etc. Aceşti factori nu sunt purtători de

costuri.Prin acţiunea lor pot favoriza desfăşurarea proceselor de producţie şi eficienta utilizării

factorilor economici.

Factorii economici sunt reprezentaţi de materialul biologic (familii de albine), utilajul apicol,

mijloacele de transport, materialele consumabile în timpul unui ciclu de productivitate etc.

Aceştia sunt puratori de costuri, care se transmit asupra producţiei obţinute.

Factorul uman este reprezentat prin cantitatea şi calitatea forţei de muncă utilizate,Acestea

reprezintă factorul conştient al întregii activităţi, care pune în acţiune mijloacele de producţie şi

aplică tehnologile necesare, creează valori mai mari decat propriul său consum.

La exploatatia apicola formata din 50 de familii de albine nu este necesar să se folosească forţa

de muncă salariată, care include mai multe costuri, folosindu-se munca personală.

DEVIZ TEHNOLOGIC – CRESTEREA A 50 FAMILII ALBINE

1.Manopera (cantitate, valoare):

a).cantitate (ore):

-martie-octombrie :8 luni x 4 săptămîni x 12 ore = 384 ore;

-noiembrie- februarie: 4 luni x 4 săptămîni x 2 ore = 32 de ore;

TOTAL = 416 ORE/AN

-informare –perfectionare = 30 ore/an;

-valorificarea produselor =45 ore/an;

-alte activităţi din stupina =140 ore/an.

TOTAL = 215 ore/an

TOTAL MANOPERA = 631 ore/an

b)valoare:

TOTAL VALOARE MANOPERA – 631 ore x 4,5 Lei = 2.839,5 Lei

2.Cheltuieli cu material consumabile

a)Biostimulatori

34

Consumul de zahăr/familia de albine -10 kg

Preţ zahăr - 5 Lei

Număr familii de albine -50

TOTAL: 10 Kg x 5 Lei x 50 familii = 2.500 lei

b)medicamente de uz apicol:

Valoarea medicamentelor/stup -15 Lei

Număr familii de albine - 50

TOTAL: 15 Lei x 50 familii = 750 Lei

TOTAL CHELTUIELI MATERIALE = 3250 Lei

3. Cheltuieli cu înmulţirea efectivului (familii nou create)

25 familii x 65 Lei = 1625 Lei

4. Cheltuieli cu transportul

a). Transport stupi în pastoral – 2 transporturi (dus-întors)

2 x 200 km=400km x 1,20 Lei/km = 480 Lei

b).Transport pentru aprovizionare- desfacere

-distanta 400 km;

-consumul specific 7,5 litri/100 Km;

-pret benzină -5,83 Lei/litru.

TOTAL: 30 litri benzină x 5,83 Lei/litru = 174,9 Lei

TOTAL CHELTUIELI CU TRANSPORTUL = 654,9 Lei

5.Cheltuieli diverse

-cheltuieli/ familii de albine -18 Lei;

-numar familii de albine -50.

TOTAL -18 Lei x 50 familii =900 Lei

TOTAL CHELTUIELI/ STUPINA =11.796,4 Lei

NOTĂ: Cheltuielile cu manopera nu se vor introduce în calcul economic, deoarece se foloseşte

forţa de muncă proprie.

TOTAL CHELTUIELI ANUALE DE PRODUCŢIE/STUPINA

11796,4 – 2839,5 = 8956,9 Lei.

6.Cheltuieli anuale cu amortizarea utilajelor apicole - 970 Lei

TOTAL CHELTUIELI ANUALE/STUPINA

35

8956,9Lei + 970 Lei = 9.926,9 Lei

TOTAL CHELTUIELI PE FAMILIA DE ALBINE

9926,0 Lei : 50 familii = 198,53 Lei

PLANUL DE PRODUCŢIE A STUPINEI CU 50 FAMILII DE ALBINE

Producţia anuală în unităţi fizice şi valorice:

-miere 35 kg x 50 familii de albine x 20 Lei/Kg = 35.000 Lei;

-polen 1 Kg x 50 familii de albine x 35 Lei/Kg = 1750 Lei;

-propolis 0,15 Kg x 50 familii de albine x 270 Lei/Kg = 2025 Lei;

-familii de albine noi 25 de familii x 250 Lei = 6.250 Lei

TOTAL VALOARE =45.025 Lei

Valoarea producţiei pe familia de albine:

45.025 Lei: 50 familii = 900,5 Lei

VALOAREA INVESTIŢIEI

Pentru înfiinţarea unei stupine cu 50 de familii de albine este necesară achiziţia familiilor de

albine, matcilor selecţionate, stupilor, a uneltelor şi utilajelor apicole.

Nr.

crt.

Specificare U.M. Număr U.M. Preţ U.M. Total Lei

1. Familii de albine Familii 50 250 12.500

2. Matci selecţionate Buc. 50 30 1.500

3. Stupi verticali (utilaj de bază) Buc. 50 200 10.000

4. Stupi verticali (utilaj de rezervă) Buc. 25 200 5.00

5. Unelte apicole

Cuţit apicol Buc. 1 54 54

Tava descapacit Buc. 1 435 435

6. Utilaje apicole

Măturător de miere Buc. 1 992 992

36

Topitor de ceară pentru arzător de gaz Buc. 1 900 900

Topitor cu abur pentru faguri reformaţi Buc. 1 2.500 2.500

Centrifugă Buc. 1 3.750 3.750

7. Cabana apicolă Buc. 1 3.500 3.500

8. Total Valoare 95.131

VALOAREA AMORTIZĂRII UTILAJELOR

Specificare Valoare

iniţială

Amortizare

cumulată

Valoarea

rămasă

Amortizarea

anuală

Măturător de miere 992 0 992 83

Topitor de ceară pentru arzător de gaz 900 0 900 75,5

Topitor cu abur pentru fagurii reformaţi 2.500 0 2.500 185

Centrifugă 3.750 0 3.750 374,5

Cabana apicolă 3.500 0 3.500 292

Total 11.642 0 11.642 1000

V. INDICATORI FINANCIARI

Pe baza cheltuielilor şi a veniturilor se calculeazaq indicatorii financiari, care vor releva

viabilitatea investiţiei.

1.Valoarea investiţiei:

Vi = 95.131 Lei

2.Veniturile din expoatare:

Ve = 45.025 Lei

3.Cheltuieli de exploatare:

Ce = 9.926,9 Lei

4.Rata rezultatului din exploatare:

rRe =Re /Ve x 100, unde Re reprezintă rezultatul din activitatea curentă şi se calculează astfel:

Re = Ve – Ce

37

Re = 45.025- 9.926,9 = 35.098 Lei

rRe = 35.098/45.025 x 100 = 77,95 %

5.Profitul reprezintă rezultatul final al exerciţiului financiar

P= 35.098 Lei

6.Durata de recuperare a investiţiei:

Dr = Vi /P

Dr = 95.131Lei /35.098Lei = 2,7 ani.

7.Rata rentabilităţii capitalului investit

rRe= P/Vi x 100

rRe =35.098 Lei / 95.131 Lei x 100 = 40,04 %.

38

BIBLIOGRAFIE

[1].A.N.C.A-Proiect tip –Infiintare stupina cu 50 familii de albine, 2006;

[2].Albinele si produsele lor-Liviu Alexandru Marghitas,2005;

[3].Apicultura-Stefan Lazar,2008.