UNIVERSITATEA DIN ORADEAFACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE – MASTER

MODUL PSIHOPEDAGOGIC :MANAGEMENTUL CLASEI DE ELEVI

PROIECTAREA ACTIVITĂŢII EDUCAŢIONALE CU CLASA DE

ELEVI

Coordnator: Conf. Univ. Dr. Cristina Zdrehuş

Masteranzi:

Oradea2009

Cuprins

Introducere....................................................................................................3Capitolul 1. Caracteristicile grupului şcolar...............................................4Capitolul 2. Ora de consiliere.......................................................................6Capitolul 3. Documente utilizate în proiectarea orelor de consiliere.....10Capitolul 4. Tipuri de resurse educaţionale utilizate în realizarea proiectării şi desfăşurării activităţii educaţionale....................................17Capitoul 5. Rolurile manageriale de bază ale cadrului didactic.............18Bibliografie...................................................................................................24

2

Introducere

Proiectarea activităţii educaţionale cu clasa are loc în cadrul orelor de „Consiliere şi orientare” (orele de dirigenţie).Consilierea este procesul de acordare a asistenţei pentru orice elev, de simulare a dezvoltării optime a personalităţii lui, prin care acesta este ajutat să-şi definească scopuri, să ia decizii şi să rezolve probleme legate de propria persoană, viaţă, de nişa socială, de educaţie şi carieră.Consilierea dezvoltă ceea ce există deja- ajută indivizii să se înţeleagă pe ei înşişi, să se raporteze corect la persoane semnificative pentru ei şi la mediul lor socio-cultural.Consilierea este realizată de către profesor, diriginte şi consilierul şcolar.

3

Capitolul 1. Caracteristicile grupului şcolar

Grupul şcolar este definit ca organism social colectiv, totalitate de persoane reunite cu scopul desfăşurării unei activităţi.Caracteristicile grupului şcolar sunt:

Coeziunea care reflecta convergenta dintre membrii, concentrarea interactiunilor in vederea integrarii lor intr-un tot unitar.

Dinamica ce implica totalitatea transformarilor ce au loc in interiorul colectivului. Se rfera la evolutia colectivului ca intreg, nu la modificari izolate.

Sintalitatea colectivului care desemneaza totalitatea trasaturilor ce caracterizeaza un colectiv concret privit ca un intreg prin care se deosebeste de celelalte colective. Asa cum pentru descrierea fenomenelor psihologice, de grup se utilizeaza termenul de personalitate, pentru descrierea fenomenelor sociale, de grup se utilizeaza termenul de sinalitate. Personalitatea rezulta din modul cum sunt dispuse diverse comportamente psihice intr-o constelatie irepetabila proprie fiecarei personae, iar sintalitatea rezulta din continutul concret si modul in care se manifesta diferite trasaturi de grup intr-un colectiv concret.

Clasa de elevi constituie cadrul psihosocial al desfăşurării activităţii de instruire şi educare şi un mediu de comunicare şi socializare. Ca grup social, clasa de elvi are structură şi caracteristici proprii, iar membrii acesteia ocupă diverse poziţii, au roluri variate şi stabilesc relaţii. Ca urmare a relaţiilor dezvoltate între membrii clasei de elevi se va cosntitui o realitate socială cu consecinţe multiple asupra desfăşurării procesului instructiv-educativ, în ansamblul său.Scopurile, în cadrul clasei de elvi, pot fi: de tip prescriptiv (stabilite anterior de persoane ce nu aparţin grupului-clasă) şi scopuri individuale (stabilite în interiorul clasei de elevi). Se impune, ca o formă de echilibrare a structurii organizatorice a clasei de elevi, armonizarea şi integrarea reciprocă a celor două tipuri de finalităţi în clasa de elevi.Rolurile se referă la ansamblul de sarcini care trebuie real;izate de membrii grupului. Atribuirea de roluri elevilor se va realiza în funcţie de resursele personale ale acestora (cognitive, afective şi acţionale) şi se vor urmări unele scopuri cum ar fi: ordonarea şi controlul conduitei elevilor, creşterea prestigiului clasei, dezvoltarea resurselor personale. Dintre rolurile profesorului în clasa de elevi, menţionăm pe cele de: sursă de informaţii, consilier, mediator, evaluator, coordonator sau organizator etc.Normele reprezintă reguli de conduită recunoscute şi acceptate de toţi membrii grupului educaţional şi prescriu modele de comportament. Ele au rol de reglare şi de evaluare a grupului şi pot fi: după un anumit criteriu, de tip constitutiv (cu referire la activitatea de învăţare) sau instituţionale (cu referire la specificul instituţiei), iar, după un alt criteriu, implicite şi explicite. Normativitatea, s-a constatat în urma cercetărilor, poate să afecteze atitudinea elevilor faţă de procesul de instruire şi chiar performanţele lor şcolare.

4

Climatul grupului şcolar depinde de convergenţa dinamică a tipologiilor normative din clasa de elevi. Coeziunea grupului se referă la grdul de unitate şi integrare a colectivului şcolar, cât şi la rezistenţa acestuia la destructurare. Ca factori de menţinere a coeziunii în grup, menţionăm: utilizarea tehnicilor de motivare a elevilor (prin cooperare sau prin competiţie) ori exploatarea problemelor de ordin afectiv ale elevilor. Este foarte importantă atitudinea deschisă a profesorilor faţă de elevi. El poate fi perceput de către aceştia drept colaborator sau drept adversar, în funcţie de capacităţile sale de a stabili relaţii adecvate cu elevii, de a comunica eficiente , de a dovedi entuziasm, înţelegere şi prietenie.

5

Capitolul 2. Ora de consiliere

Consilierea – este o relaţie specială, dezvoltată între cadrul didactic şi elevul în nevoie, cu scopul declarat de a-l ajuta. Consilierea este doar un instrument de lucru în mâna, inima şi mintea managerului şcolar, alături de instrumentele fundamentale ce trebuie identificate pentru demersurile educaţionale.Consilierea practică, din punctul de vedere al cadrului didactic, corespunde următoarelor chestiuni teoretice pe care ar trebui să şi le pună acesta:

- intervenţia este necesară?- se poate defini corect problema?- care este momentul potrivit pentru intervenţie?- ce demersuri ar trebui întreprinse?- sunt necesare şi implicaţiile altor persoane în procesul de negociere?

Principalele faze ale consilierii sunt:1. Clasificarea este faza primară în care cadrul didactic obordează un elev într-o

manieră prospectivă, fie că elevul l-a abordat din proprie iniţiativă, fie că profesorul a provocat el însuşi procesul de consiliere, în scopul rezolvării unei situaţii de criză pe care o identifică. În această fază se vor urmări:

- iniţierea unei relaţii de încredere;- confidenţialitatea;- ascultarea activă;- stabilirea timpului şi a duratei consilierii;- alegerea limbajului de comunicare folosit.2. Formularea prevede un mod de gândire asupra situaţiei. Aspectele esenţiale ale

acestei faze sunt:- eliminarea poziţiilor psihiatrice (cadrul didactic nu este psihiatru);- pastrarea unei poziţii holistice.3. Intervenţia: în foarte multe aspecte, faza de intervenţie se suprapune cu cea de

formulare, deşi aceasta are propriile particularităţi. Întrebarea fundamentală pe care şi-o pune cadrul didactic este dacă procesul de consiliere poate fi început sau mai trebuie aşteptat. Necesitatea întrebării este legitimată de faptul că fiecare cadru didactic are limitele lui de cunoştinţe, abilitate, autoritate şi timp.

4. Încheierea este faza finală a consilierii în criză, când cadrul didactic şi elevul pot să constate finalizarea procesului şi reluarea relaţiilor normale profesor-elev sau elev-elev.

Potrivit noului curriculum modular, aplicabil şi la orele de dirigentie/consiliere tematică mai recentă pentru orele de dirigenţie, se axează pe următoarele module, unde sunt propuse competenţe şi teme ce pot fi dezbătute la ora de consiliere:I) Modulul I - Autocunoaştere şi dezvoltare personalăII) Modulul II - Comunicare şi abilităţi socialeIII) Modulul III - Managementul informaţiilor şi al învăţăriiIV) Modulul IV - Planificarea cariereiV) Modulul V - Calitatea stilului de viaţă

6

Detalierea acestora la nivelul fiecărui an de studiu al învăţământului liceal a fost realizată, astfel încât să corespundă nevoilor educaţionale şi specificului de vârstă a elevilor, oferind în acelaşi timp, contexte tematice adecvate pentru dezvoltarea competenţelor specifice.În continuare vom prezenta structura detaliată pentru clasa a XI-a, ciclul superior al liceului.Clasa a XI-a liceuI) Explorarea resurselor personale care influenţează planificarea carierei1.1. Analizarea aspiraţiilor, a priorităţilor, a calităţii personale, a punctelor tari şi a scopurilor prin autoevaluare1.2. Reactualizarea planului de dezvoltare a resurselor personale, prin raportare la situaţiaprezentă şi la obiectivele de viitorII) Integrarea abilităţilor de interrelaţionare, în vederea dezvoltării personale şi profesionale2.1. Aplicarea principiilor unei comunicări interpersonale pozitive2.2. Evaluarea respectării drepturilor şi a responsabilităţilor membrilor familieiIII) Utilizarea adecvată a informaţiilor, în propria activitate, pentru obţinerea succesului3.1. Compararea resurselor de obţinere a informaţiilor referitoare la opţiunile educaţionale, la muncă si carieră, din perspectiva relevanţei acestora3.2. Analizarea relaţiei dintre performanţele şcolare şi reuşita în viaţa personală şi profesionalăIV) Elaborarea proiectului de dezvoltare personală şi profesională4.1. Analizarea consecinţelor schimbărilor economice, sociale şi tehnologice asupra profesiilor4.2. Evaluarea opţiunilor personale privind dezvoltarea personală şi profesionalăV) Exersarea abilităţilor de management al unui stil de viaţă de calitate5.1. Realizarea unui proiect de implicare comunitară vizând promovarea conceptului decalitate a vieţii5.2. Exersarea unor abilităţi de promovare a voluntariatului

Proiectarea unei lecţii de consiliereCa la orice oră didactică, după ce îţi propui o temă pentru dezbatere, te întrebi:„Ce voi face? Cu ce voi face? Cum voi proceda? Cum voi şti dacă am realizat ceea ce mi-am propus?”, acestea fiind condiţiile esenţiale în proiectarea unei lecţii, indiferent de tipul şi caracterul acesteia. În proiectarea lecţiei de dirigenţie/consiliere, răspunzând la întrebările formulate mai sus prezentăm:a) obiectivele / competenţele urmăriteb) conţinuturile ce trebuiesc parcursec) strategii educaţionale folosite pentru realizarea lecţieid) activităţi desfăşurate de către profesorul - diriginte şi elevie) evaluarea activităţii educaţionale desfăşuratef) aplicaţii practice – proiecte educaţionale realizate pentru ora de consiliere de către profesorul - diriginteg) ANALIZA SWOT a modului de organizare a activităţii de consiliere şi orientare.Atât înainte, cât şi după 1990, au fost publicate numeroase cărţi despre şi pentru activitatea educativă, care se desfăşoară în şcolile noastre.

7

Dar, o oră de consiliere nu se poate desfăşura la fel, neexistând o reţetă unică pentru desfăşurarea ei. Chiar la aceeaşi clasă, aceeaşi temă dacă este realizată de două ori, ora nu se va desfăşura la fel, datorită factorilor perturbatori ce pot interveni, a creativităţii şi a faptului că suntem oameni, cu comportamente şi reacţii neprevăzute.Pe lângă obiective / competenţe trebuie să avem în vedere şi familiarizarea elevilor cu noţiuni despre:- rolurile cetăţeniei active naţionale şi unionale – ţinând cont de integrarea în UE a ţării noastre- cunoaşterea instituţiilor din ţară şi UE- pregătirea pentru integrarea elevilor pe piaţa muncii- pregătirea pentru o viaţă sănătoasă şi echilibrată- formarea unor comportamente favorabile dezvoltării durabileProfesorii diriginţi/consilieri atunci când propun o temă, formulează obiectivele / competenţele în concordanţă şi cu informaţiile solicitate de programă şi de bibliografia obligatorie.Conţinuturile trebuie să respecte şi ele anumite condiţii:- vor fi propuse de comun acord cu elevii- să fie de actualitate- tema aleasă să fie parcursă în maxim două ore de consiliere- să existe material bibliografic pentru a putea fi pregatită lecţia- să ofere informaţii corecte- să încurajeze elevii pentru a reflecta şi a participa activ la lecţie- să stimuleze curiozitatea elevilor pentru subiectul propus- să dezvolte creativitatea elevilor în modul de abordare a subiectuluiStrategiile educaţionale folosite pentru realizarea lecţiei nu pot fi încadrate într-un anumit tipar, depinzând de aceeaşi factori care au fost enumeraţi mai sus. Strategiile educaţionalese stabilesc şi în functie de locul de desfăşurare a activităţii.

Proiectarea activităţii diriginteluiActivitatea educativă are un accentuat caracter anticipativ şi impune respectarea normelor proiectării didactice. Structura acestei proiectări este următoarea:

Proiect anual de activitateCompetenţa/subcompetenţa

Obiective urmărite

Modalităţi de realizare

Termen Colaborări Feed-back

Pentru asigurarea eficienţei activităţii curente este necesară şi proiectarea semestrială:

Activitatea desfăşurată

Săptămâna Observaţii

I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII XIII XIV XV XVI

8

Proiectul orei de dirigenţie

Data:Tema/Subiectul:Obiectivele activităţii:Strategii de realizare (metode, procedee, mijloace)Bibliografie consultată (dacă este cazul)

Scenariul propriu-zis:1. Organizarea clasei în vederea desfăşurării activităţii2. Motivarea elevilor3. Anunţarea temei şi a obiectivelor activităţii4. Desfăşurarea activităţii5. Asigurarea feed-back-ului

9

Capitolul 3. Documente utilizate în proiectarea orelor de consiliere

Documentele şi sarcinile muncii dirigintelui:A. Documentele ce trebuie completate de diriginte sunt:

Catalogul clasei Fişa psihopedagogică a fiecărui elev; Caracterizarea finală; Caietul dirigintelui.

B. Documentele ce trebuie consultate de diriginte: Legea învăţământului; Statutul cadrelor didactice; Regulamentul şcolar Convenţia cu privire la drepturile omului / Convenţia cu privire la

drepturile copiluluiC. Sarcinile dirigintelui (selectiv):

Organizează, conduce şi desfăşoară activităţi educative cu clasa la care a fost numit de către directorul şcolii (consiliul de administraţie);

Se preocupă de cunoaşterea elevilor şi a microgrupului pentru realizarea sintalităţii;

Urmăreşte cum se asigură ordinea, curăţenia şi atmosfera generală în sala de clasă ce i s-a repartizat;

Ţine legătura cu profesorii care predau la clasă, în scopul armonizării şi optimizării eforturilor acestora;

Realizează evaluarea comportamentală, acordă notele şi stabileşte mediile la purtare; când e cazul, supune situaţia disciplinară dezbaterii consiliului pedagogic;

Întocmeşte mediile generale ale elevilor, ţine legătura cu familia prin vizite, şedinţe, lectorate, invitaţii la şcoală; propune la nevoie soluţii asigurând consultanţă psihopedagogică, în calitatea sa de specialist în domeniul educaţiei;

Organizează diverse acţiuni cu clasa de elevi, în funcţie de necesităţi, posibilităţi, solicitări (sărbătorirea unor evenimente din viaţa elevilor, excursii, vizite, programe artistice, acţiuni publice şi/sau umanitare etc.);

Sprijină orientarea şcolară, încurajează şi stimulează participarea elevilor la cercuri, concursuri, olimpiade, intreceri etc.;

Comunică familiei periodic situaţia la învăţătură şi situaţia disciplinară a elevilor (adeseori confidenţial).

Orice diriginte care se respectă, ar trebui să aibă în atenţie, la începutul fiecărui an, următoarele:

Starea, dotarea şi organizarea sălii de clasă, ce îşi propune să realizeze în sala respectivă în anul şcolar pe care îl începe, folosindu-se de bugetul şcolii,

10

comitetul de părinţi, îndemânarea şi spiritul gospodăresc al clasei, sponsori, alte ajutoare;

Ce îşi propune pe linie educativă, metodică, psihopedagogică pentru îmbunătăţirea activităţii sale ca diriginte: ameliorarea situaţiei la învăţătură, performanţele şi starea disciplinară, cercetări psihopedagogice, sondaje, chestionare, comunicări, programe artistice, sondaje, vizite, excursii, lecţii deschise, publicaţii, cercuri, simpozioane etc.

Documente aflate în atenţia dirigintelui

a) Catalogul este un document oficial, tipizat, ce se completează la începutul anului şcolar conform instrucţiunilor de pe prima pagină. La aceste instrucţiuni mai trebuie adăugate următoarele îndatoriri ale dirigintelui:

o Păstrarea şi completarea în condiţii grafice, estetice şi igienice corespunzatoare;

o Completarea situaţiei statistice la sfârşitul fiecărui semestru şi la sfârşitul fiecărui an şcolar;

o Calcularea mediilor generale ale fiecărui elev;o Completarea mediilor după examenele de corigenţe;o Legarea, şnuruirea şi parafarea; pe ultima pagină se lipeşte un triunghi de

hârtie pe care se scrie: Prezentul catalog al clasei ... pentru anul şcolar ... conţine un număr de ... file şi un număr de ... elevi. Data şi semnăturile directorului şi ale dirigintelui după încheierea anului şcolar şi completarea corectă a catalogului;

o Urmăreşte scrierea mediilor în Registrul matricol, atât la sfârşitul anului şcolar cât şi după examenele de corigenţă.

b) Registrul matricol este un alt document oficial în care sunt înscrise mediile elevilor pe discipline şi clase. El se completează de către secretarul şcolii sau un cadru didactic împuternicit. Numărul matricol al fiecărui elev trebuie să corespundă cu numărul matricol din catalog.

c) Fişa psihopedagogică a fiecărui elev este un instrument sistematic şi sintetic de cunoaştere a elevului. Se completează la sfârşitul unui ciclu şcolar, la transferul elevului sau în alte cazuri când e solicitată.

d) Caietul dirigintelui este un instrument-pivot al activităţii dirigintelui. Caietul trebuie întocmit la începutul uni ciclu şcolar, completat constant şi în mod expres, transmis de la un diriginte la altul atunci când continuitatea activităţii educative a unui profesor nu poate fi respectată.

Portofoliul profesorului consilier

„Mapa profesorului consilier reprezintă cartea de vizită a activiăţii didactice aprofesorului eficient, permite păstrarea materialelor şi organizarea acestora astfel încâtacestea să fie operaţionale, obligă profesorul la o muncă de calitate, la responsabilitate şirigoare profesională, întrucât toate documentele sunt la vedere”.Ca pentru orice oră şi la ora de consiliere, profesorul consilier trebuie să asigure

11

desfăşurarea activităţii şi cu ajutorul portofoliului. Acesta va conţine documente şcolare generale,dar şi specifice profesorului consilier şi a clasei pe care o coordonează. Vom prezenta o parte din aceste documente:a) prezentarea şcoliiPrezentarea şcolii este necesar să fie efectuată mai ales în clasa a - IX-a, atâtpărinţilor, cât şi elevilor, dar şi studenţilor care vor efectua practica pedagogica.Prezentarea şcolii constă în:- prezentarea ofertei educaţionale pentru cei 4 ani de liceu ruta directă sau prin ruta SAM- prezentarea profesorilor care vor preda în anul şcolar respectiv- vizitarea şcolii şi a atelierelor pentru efectuarea instruirii practicii, dacă există- prezentarea agentilor economici unde se vor efectua lectii-vizite si instruirea practicab) fişa claseiFişa clasei va conţine informaţii despre clasă:- Şcoala -- Clasa -- Diriginte –- Număr de elevi - F- M –c)fişele elevului – generală, de cunoaştere şi caracterizare psihopedagogică a elevuluid) solicitare psihopedagogicăe) planificarea tematicii la dirigenţief) fişe specificeg) curriculum în vigoareh) Regulamentul şcolar emis de M.Ed.C.T. şi Regulamentul de Ordine Interioarăi) acorduri de parteneriat pentru educaţie

Scenariu pentru o oră de dirigenţie – la clasa a XI-aModulul II - Comunicare şi abilităţi sociale. Aplicarea principiilor unei comunicări interpersonale pozitive

Agresivitate şi blândeţe

Obiective:1. Să conştientizeze urmările şi aspectele negative ale agresivităţii umane.2. Să deosebească formele de agresivitate umană (pe cele aparent inofensive de cele

extreme)3. Să adopte în viitor comportamente nonagresive individuale şi colective.

Metode: conversaţia euristică, problematizarea, expunerea, studiul de caz, chestionarul, observaţia evaluativă.Pregătirea psihologică a clasei: se va urmări captarea atenţiei prin utilizarea unui element „de şoc” administrativ, mizând pe adoptarea unei poziţii negative, de respingere din partea elevilor.Desfăşurarea activităţii: prin metode diverse se va urmări activitatea claseo, expunerea liberă a ideilor, comunicarea nestânjenită, variaţia stimulând imaginaţia şi creativitatea elevilor.

12

Concluzii: vor pune un accent deosebit pe problematizare şi pe capacitatea de evaluare şi autoevaluare a elevilor. Finalul activităţii poate fi ales în funcţie de preferinţele dirigintelui sau ţinând seama de particularităţile clasei.

Nr. Crt.

Eveniment didactic

Activitatea dirigintelui Activitatea elevului Tehnici de instruire şi mijloace de învăţare şi organizare

1. Pregătirea psihologică a clasei

Profesorul anunţă tema orei de dirigenţie, comunicată elevilor anterior:Agresivitatea şi blândeţe. Ca un element inedit el poate distribui elevilor unele reviste şi ziare care propagă agresivitate, violenţa (ex. Infractorul)

Elevii răsfoiesc ziarele, revistele, le compară, le comentează

Observaţia evaluativă, ziare, reviste - şoc

2. Desfăşurarea lecţiei

După acest „moment de şoc”, profesorul va adresa elevilor următoarelor întrebări:

1. Ce fel de reviste sunt acestea?2. Ce reprezintă ele?3. Ce conţinut au articolele lor?4. Ce părere aveţi despre ele?5. Citiţi acest gen de ziare,

reviste?6. De ce?7. E bine că societatea permite

apariţia lor?8. Care sunt efectele asupra

tinerilor?Conversaţia este dirijată cu ajutorul următoarei întrebări problematizante:

„Nu este oare societatea prea tolerantă cu agresivitatea din mass-media?” şi problematizarea continuă cu alte întrebări:

„Nu sunt oare transformaţi în idoli unii eroi sau antieroi agresivi din filme?

Ce soluţii am putea adopta pentru stoparea agresivităţii pe cale de „oficializare”?

Profesorul poate citi câteva gânduri,

Un elev strânge ziarele şi le îndepărtează din câmpul vizual al elevilor. Elevii răspund la întrebări, comentează afirmaţiile anterioare şi motivează răspunsurile. Revistele de scandal popularizează prea mult violenţa, agresiunile de tot felul, răutatea, perversitatea oamenilor. Poate la început am fost tentat să le citesc, apoi le-am abandonat, le-am respins.Aceste reviste cultivă primitivitatea, instinctualitatea şi reprezintă un antimodel. Elevii răspund şi comentează cât mai liber, deschis afirmaţiile lor şi ale colegilor.

Da, societatea e prea tolerantă şi noi cu toţii suntem responsabili de propagarea violenţei.

Da, unii eroi/antieroi agresivi din filme sunt idolatrizaţi şi de creatori şi de public cu scopul de a şoca tinerii dornici de afirmare.

Da, le putem respinge,

Conversaţie euristică şi problematizarea

Problematizarea:

Profesorul poate aduce demonstrativ un afiş de film cu „scene tari”

„Mic dicţionar al spiritului uman”

13

reflecţii celebre din „Micul dicţionar al spiritului uman” care va fi prezentat elevilor.Mânia (ca formă peremptorie a agresivităţii) este:

„duşmanul bunei chibzuieli” (Cicero)

„scurtă nebunie” (Horaţiu) „un fel de beţie ce nu tulbură

mai puţin spiritul decât cea adevărată” (Vasile cel Mare)

„o armă cu două tăişuri care iese zgâriindu-şi teaca” (N. Iorga)

În continuare, printr-o succintă expunere, dirigintele va arăta că agresivitatea reprezintă astăzi unul din cele mai mari pericole, indiferent de formele pe care le îmbracă.Ea reprezintă tendinţa noastră de a obţine recunoaştere, putere, dominaţie. Omul are anumite nevoi pe care şi le manifestă printr-o „furie îndreptăţită”. Ne confruntăm cu anumite probleme, atacăm anumite piedici, ceea ce este folositor. Dar depăşirea anumitor limite transformă această „furie îndreptăţită” într-un viciu de comportament şi de caracter. Adoptând un comportament agresiv, lovim în cei slabi şi îi distrugem. Profesorul poate scrie pe tablă: „Nimic nu justifică distrugerea semenului meu, nici chiar propriul lui atac îndreptat împotriva mea”.Apoi profesorul poate distribui următorul material – Anexa A: Forme ale agresivităţii umane.După aceasta, dirigintele le cere elevilor să comenteze, să pună întrebări referitoare la materialul primit. Întrebări ajutătoare:

Ce părere aveţi despre bârfe, ironii?

Ni s-a întâmplat oare să bârfim, să fim ironici cu cei

necumpărându-le, nevizionându-le, sfătuindu-I şi pe alţii să procedeze la fel.

Elevii urmăresc aceste „definiţii”, le notează (facultativ sau preferenţial) fac scurte comentarii la solicitarea dirigintelui.Exemplu:

Da, agresorul este un tip josnic şi exploziile mâniei sunt semne ale înjosirii, ale decăderii în animalitate.

Da, agresându-I pe alţii, te agresezi şi pe tine, te autodistrugi. Elevii ascultă atenţi expunerea.

Elevii ascultă, îşi notează (facultativ), urmăresc cu atenţie expunerea, pot pune întrebări, la sfârşitul argumentaţiei dirigintelui.

Elevii citesc xerocopiile, apoi răspund, se consultă între ei.Exemplu: „La practică, eu şi colegul meu ne-am pus tot felul de porecle mai puţin „drăguţe”, ne-am înfuriat şi cât pe ce să sărim la bătaie. Noroc cu colegii care ne-au pus să ne dăm mâna. Pe urmă ne-am împăcat şi nu ne-am mai jignit niciodată”.Exemplele pot continua.

Conversaţie euristică

Individual sau pe grupe (fiecare grupă comentează o maximă)

Tabla sau folia şi retropoiectorul

Conversaţie euristică şi problematizare

Anexa A

Studiu de caz

Conversaţie euristică şi problematizare

Conversaţie euristică

14

din jur?Apoi dirigintele le cere elevilor (2-3) să povestească întâmplări din viaţa clasei care au primejduit armonia colectivului şi cum au fost rezolvate aceste conflicte.După relatarea a două-trei întâmplări din viaţa clasei sau a şcolii, profesorul poate pune una din următoarele întrebări problematizante:

Este agresivitatea chiar o „boală”, „un viciu” cum s-a mai spus? Oare nu poate fi „vindecă”, reprimată definitiv?

Ce credeţi? Ce modalităţi de anihilare există?

Elevii răspund: Nu, agresivitatea poate fi

combătută, chiar şi eu mi-am reprimat-o de multe ori.

Chiar dacă sunt nervos, număr până la 10, refuz să mă angajez în conflict, caut lămuriri raţionale.

3. Concluzii Profesorul poate face schema pe tablă, poate întreba elevii sau distribui o nouă xerocopie: Anexa B: Cum putem să combatem agresivitatea.Profesorul trage concluzii cu elevii săi.Poate încheia lecţia în mai multe moduri:

a) Să noteze fiecare gând: Ce pot face eu pentru a deveni mai blând? (pot fi citite câteva asemenea „gânduri” în faţa clasei).

b) Băieţii dau căte o floare asistenţei şi fetelor

c) Pe un fond muzical liniştitor, toţi (inclusiv dirigintele) se ridică în picioare şi se ţin de mâini.

Se comentează Anexa B.

Fiecare elev notează concluziile

Băieţii dau florile

Se ţin de măini cu toţii

Chestionar

Anexa AFrome ale agresivităţii umane

a) Fizică:o Privirea fixă, dură, ameninţătoareo Ameninţarea indirectă sau făţişăo Lovitul cu picioareleo Aruncarea cu obiecteo Împingerea cu umărul cu scopul de a dezechilibra adversarulo Ciupitul, zgâriatul, trasul de păr

15

o Bătaiao Războiul – formă aberantă, patologică, atotdistrugătoare

b) Verbală:o Batjocurao Jignirea o Cuvintele grosolaneo Ironiao Bârfa, intriga, calomniao Ponegrirea cuivao Întinderea de curseo Maimuţărirea cuivao Refuzul contactului social, al ajutorului, al discuţieio Luarea în râs a celor slabi, neajutoraţi, neîndemânatici

IMPORTANT! FIŢI ATENŢI! Agresivitatea se învaţă! Agresivitatea provoacă suferinţă şi este distrugătoare!

Anexa BCum putem combate agresivitatea

o Semnale de liniştire, de calmare transmise prin mimică, gesticăo Un zâmbet prietenoso Un strâns de mână, o mângâiereo La popoarele antice astfel de simboluri erau ramurile de palmier şi de măslino Cadourile (de exemplu florile)o Cultura: Lectura Muzica Picturao Sportulo Prietenia

IMPORTANT! FIŢI BLÂZI, TOLERANŢI!

Blândeţea este:- „leacul cruzimii” (Phaedrus)- „cea mai frumoasă podoabă a prieteniei” (Cicero)- „o artă” (G. Hauptmann)

16

Capitolul 4. Tipuri de resurse educaţionale utilizate în realizarea proiectării şi desfăşurării activităţii educaţionale

Resurse educaţionale implicate în managementul clasei de elevi

Principalele categorii de resurse educaţionale implicate în managementul clasei de elevi reprezintă o gamă foarte largă a resurselor educaţionale. Importanţa analizei resurselor educaţionale implicate în domeniul managementului clasei este reliefată de determinarea şi identificarea resurselor „latente”, potenţiale, prea puţin cunoscute şi exploatate, uneori defectuos, de către cadrele didactice.Clasificarea şi configurarea principalelor resurse educaţionale exploatabile la nivelul managementului clasei se realizează pornindu-se de la criteriul statutului lor epistemologic în structura activităţii instructiv-educative şi se prezintă astfel:

a) Resurse valorice:- idealul educaţional (concepţia despre om);- normativitatea socială 9raportul libertate/autoritate şi concepţia despre disciplină).b) Resurse materiale:- spaţiul de învăţământ al sălii de clasă;- mobilier şcolar;- materiale didactice şi mijloace de invăţământ.c) Resurse financiare:- bugetare: cheltuieli materiale; burse;- extrabugetare: autofinanţare; sponsorizări.d) Resurse umane:- capacitatea de muncă a cadrului didactic;- capacitatea de muncă a elevilor (capacitatea de învăţare);- competenţele manageriale ale cadrului didactic;- resursele comunităţii şcolare a clasei;- structura familială a colectivului de elevi;- climatul organizaţional al şcolii.

17

Capitoul 5. Rolurile manageriale de bază ale cadrului didactic

Managementul, fiind o caracteristică a oricărei activităţi organizate, are câtva trăsături şi funcţii comune, indiferent de domeniu. Şi pentru activitatea din clasă funcţiile şi rolurile manageriale sunt izomorfe cu cele ale managementului general. Din acest punct de vedere, şi managerii din domeniul învăţământului, cadrele didactice, ar trebui să aibă:

- o pregătire de specialitate comună (funcţiile şi rolurile manageriale de bază);- o pregătire managerială specifică, ce presupune adaptarea princiilor generale şi a

funcţiilor manageriale la particularităţile domeniului condus (clasa de elevi şi procesul instructiv-educativ).

Esenţa rolurilor manageriale ale cadrelor didactice în activitatea de la clasă este orientarea şi dirijarea resurselor umane şi materiale, de care dispun clasa şi procesul instructiv-educativ la un moment dat, către realizarea obiectivelor proiectate, în condiţii de eficienţă maximă. Viziunea integrativă asupra acestor roluri manageriale nu poate fi concepută în absenţa disponibilizării resurselor educaţionale şi manageriale.Principalele funcţii sau roluri manageriale ale cadrului didactic cuprinde următoarele componente:

- planificarea;- organizarea: pregătirea materialelor, dinamica activităţilor educaţionale, analiza

temporalităţii didactice;- decizia educaţională;- controlul şi evaluarea;- consilierea.

Reunirea acestor roluri construieşte principala sferă dinamică a activităţii manageriale a cadrului didactic. Cele mai relevante particularizări pot fi obţinute în urma trecerii în revistă a fiecărui rol în parte.

Planificarea – nu se referă, cu necesitate, la alcătuirea unor documente scrise, cum ar fi planificarea calendaristică, ci ea regăseşte:

- obiectivele prioritare ale etapei;- resursele necesare atingerii obiectivelor;- principalele acţiuni de întreprins.

Ca o formă de definire, proiectarea cuprinde un sistem de decizii privitoare la o serie de obiective şi la viitoarele mijloace, acţiuni, resurse şi etape pentru realizarea acestora.Principalele subetape ale planificării sunt:

a) analiza ciclului managerial anterior: prin intermediul unor instrumente de tip evaluativ;

b) diagnoza stării iniţiale: este indispensabilă oricărei proiectări eficiente şi vizează concentrarea acţiunilor viitoare pe elementele deficitare;

c) prognoza: are în vedere sesizarea unor caracteristici de viitor, de evoluţie ale fenomenelor socio-educaţionale, în scopul reorganizării informaţiilor prezente în vederea realizării liniei de dezvoltare pe care o vizăm. Prognoza reprezintă totodată un enunţ asupra unei stări de fapt, până cum necunoscută, dar previzibilă;

18

d) alcătuirea planului: rezultatul activităţii de planificare este palnul, care cuprinde descrierea modului de utilizare în timp a resurselor pentru atingerea obiectivelor stabilite. Existenţa planului nu trebuie să presupună rigiditate şi formalism, ci elasticitate, flexibilitate, iniţiativă şi creativitate. Planul trebuie subordonat obiectivelor esenţiale.

Câteva elemente esenţiale ale planificării sunt legate de stabilirea operaţională a obiectivelor, analiza detaliată a resurselor educaţionale şi manageriale, precizarea activităţilor ce se vor organiza pentru realizarea obiectivelor: stabilirea şi eşalonarea în timp a responsabilităţilor pentru cadrul didactic, dar şi pentru elevi (termene precise).

Organizarea. Din punct de vedere managerial, organizarea poate fi descrisă astfel:- ansamblul de acţiuni menite să valorifice optim mijloacele umane şi materiale ale

clasei de elevi şi ale procesului de învăţământ;- mijloacele operaţionale selecţionate sunt cele mai simple şi eficiente;- complexul de măsuri stabilite şi aplicate pentru atingerea obiectivelor fixate în

condiţii de eficienţă maximă;- complexul de măsuri stabilite şi aplicate pentru atingerea obiectivelor în condiţii

de productivitate şi eficacitate maxime.

Organizarea presupune atât cunoaşterea mijloacelor operative, cât şi a locului şi a rolului precis al fiecărui membru al clasei de elevi în cadrul instituţionalizat dat, a capacităţilor sale de îndeplinire a sarcinilor instructiv-educative.Determinarea reţelelor de comunicare din interiorul clasei de elevi sunt elemente dependente de organizare. Funcţia comunicării devine, astfel, una de unificare a activităţii clasei pentru atingerea scopului propus. Prin intermediul comunicării se poate asigura prosperitatea clasei, în timp ce reţelele de comunicare sunt sisteme structurate de transmitere a informaţiilor, organizate de către managerul clasei de elevi.Totodată, profesorul trebuie să aibă în vedere şi alte câteva elemente cu caracter de barieră în comunicarea educaţională de nivel-reţea şi care pot apărea în toate componentele şi tipurile de reţele:

- lipsa unor informaţii reale sau a unor mesaje sărăcite, în care nu apar noutăţi pentru receptor;

- evaluarea subiectivă a sursei informaţionale, personalitatea (credibilitatea), şi mai puţin pe cea a mesajului;

- percepţii diferite asupra mesajului;- distorsiuni semantice (simple deficienţe lingvistice ale mesajului);- perturbări ale canalului de transmitere (blocaje fizico-spaţiale);- nivelurile ierarhice se pot transforma în factori frenatori sau distorsionanţi ai

mesajelor mai ales atunci când apar intermediari în actul de comunicare;- aria de control a liderilor, cadru didactic sau elevi investiţi cu funcţii formale;- poziţia în diverse ierarhii obiective sau subiective a elevilor.

Pentru elevi, este foarte important să le fie consemnate de către cadrul didactic atribuţiile generale, derivate din diversele sarcini solicitate, activităţile cu caracter periodic sau permanent:

- activităţile îndeplinite zilnic şi săptămânal;- activităţile individuale şi colective;

19

- colegii sau persoanele cu care colaborează.O soluţie foarte practică pentru o bună organizare a activităţilor în clasa de elevi este Regulamentul de Ordine Interioară, care prevede obligaţiile instituţionale şi personale ale membrilor acestei interacţiuni manageriale, disciplina, recompensele şi sancţiunile, precum şi detalierea, până la cele mai mici amănunte, a responsabilităţilor, a formelor de activitate, a timpului. Pentru echilibrarea optimă a procesului de conducere, în structura actului de organizare, un rol important joacă formularea clară a obiectivelor şi motivarea elevilor.Cele mai importante principii ale organizării sunt:

- coordonarea;- echilibrul autoritate – putere – responsabilitate;- unitatea de comandă;- delegarea.

Coordonarea se realizează în procesul didactic nemijlocit şi vizează sincronizarea obiectivelor individuale cu cele din plan (obiectivele comune), evitându-se risipa şi suprapunerile. La nivelul managementului clasei de elevi, cadrul didactic trebuie să manifeste interes faţă de organizare, întrucât aceasta favorizează şi focalizarea pe obiectivele prioritare în limitele unei unităţi de cerinţe, de acţiune grupală şi instituţională, cu specificarea clară şi precisă a termenelor şi a responsabilităţilor pe intervale de timp controlabile. Pentru cadrul didactic, manager al clasei de elevi, nu sunt de neglijat aspectele legate de pregătirea materialelor, ca suport pentru desfăşurarea activităţilor educaţionale şi didactice, organizarea spaţiului ergonomic al clasei, pavoazarea etc., stăpânirea şi dezvoltarea oportună a unor intervenţii punctuale solicitate de dinamica procesului educaţinal.

Controlul şi îndrumareaDin punct de vedere al managementului clasei de elevi, cunoaşterea stadiului la care se află activitatea de realizare a obiectivelor propuse, precum şi identificarea nivelului de performanţă reprezintă caracteristicile esenţiale ale procesului de control.Prin intermediul controlului se urmăreşte modul de aplicare a prevederilor regulamentare. Totodată, un control competent, ritmic, echilibrat ca durată şi realizare, operativ şi judicios repartizat, poate să ajute la depistarea oportună a perturbărilor, deficienţelor şi blocajelor care intervin în calea realizării obiectivelor. Pe baza acestor constatări pot fi derulate intervenţii prompte şi măsuri de înlăturare.Principalele funcţii ale controlului sunt:

a. funcţia de supraveghere (a funcţionalităţii procesului);b. funcţia de conexiune inversă;c. funcţia de prevenire a eventualelor situaţii de criză educaţională;d. funcţia de corecţie şi perfecţionare.

Etapele controlului:a. pregătirea: presupune identificarea obiectivelor, a domeniilor, a problemelor, a

tematicii controlului;b. desfăşurarea: utilizându-se metode diverse şi strategii directe şi indirecte, explicite

şi implicite;c. finalizarea: animite discuţii, măsuri, eventuale controale de revenire etc.

20

Intervalele propuse pentru control depind de:- tipul de activitate;- gradul de instruire şi experienţă a elevilor;- calitatea pregătirii manageriale a cadrului didactic.

Controlul eficient se fundamentează pe o îndrumare activă, ritmică şi temeinică.

EvaluareaDin perspectivă managerială, evaluarea reprezintă verificarea măsurii în care scopurile şi obiectivele dintr-o etapă managerială dată au fost atinse. Evaluarea de această natură este atât de tip cantitativ, cât şi calitativ.Principalele componente ale evaluării sunt:

1. Obţinerea informaţiilor: proces complex de identificare şi selecţionare a datelor, a faptelor şi a evenimentelor, prin intermediul unor instrumente cum ar fi:

- dări de seamă statistice;- informări periodice din partea unor elevi însărcinaţi cu diferite activităţi specifice;- analiza unor documente scrise ale elevilor.2. Prelucrarea statistică are în vedere organizarea sistemului de date pe criterii

aritmetice şi numerice şi analiza fenomenelor interacţionale din clasa de elevi, prin intermediul unor mărimi şi valori statistice:

- centrarea activităţii de prelucrare trebuie să se facă pe principiile fidelităţii şi ale validităţii.

3. Elaborarea aprecierilor are în vedere emiterea şi formularea ştiinţifică a unor judecăţi de valoare asupra datelor prelucrate din punct de vedere statistic. Este recomandabil să fie consultat şi consilierul şcolar, persoana cu care managerul şcolar poate colabora fructuos, atât la activităţile de diagnoză, cât şi la cele de intervenţie recuperatorie.

Evaluarea reprezintă un fundament psihologic şi managerial foarte eficient pentru optimizarea proceselor interacţionale din clasa de elevi.

Consilierea – este o relaţie specială, dezvoltată între cadrul didactic şi elevul în nevoie, cu scopul declarat de a-l ajuta. Consilierea este doar un instrument de lucru în mâna, inima şi mintea managerului şcolar, alături de instrumentele fundamentale ce trebuie identificate pentru demersurile educaţionale.Consilierea practică, din punctul de vedere al cadrului didactic, corespunde următoarelor chestiuni teoretice pe care ar trebui să şi le pună acesta:

- intervenţia este necesară?- se poate defini corect problema?- care este momentul potrivit pentru intervenţie?- ce demersuri ar trebui întreprinse?- sunt necesare şi implicaţiile altor persoane în procesul de negociere?

Principalele faze ale consilierii sunt:5. Clasificarea este faza primară în care cadrul didactic obordează un elev într-o

manieră prospectivă, fie că elevul l-a abordat din proprie iniţiativă, fie că profesorul a provocat el însuşi procesul de consiliere, în scopul rezolvării unei situaţii de criză pe care o identifică. În această fază se vor urmări:

- iniţierea unei relaţii de încredere;

21

- confidenţialitatea;- ascultarea activă;- stabilirea timpului şi a duratei consilierii;- alegerea limbajului de comunicare folosit.6. Formularea prevede un mod de gândire asupra situaţiei. Aspectele esenţiale ale

acestei faze sunt:- eliminarea poziţiilor psihiatrice (cadrul didactic nu este psihiatru);- pastrarea unei poziţii holistice.7. Intervenţia: în foarte multe aspecte, faza de intervenţie se suprapune cu cea de

formulare, deşi aceasta are propriile particularităţi. Întrebarea fundamentală pe care şi-o pune cadrul didactic este dacă procesul de consiliere poate fi început sau mai trebuie aşteptat. Necesitatea întrebării este legitimată de faptul că fiecare cadru didactic are limitele lui de cunoştinţe, abilitate, autoritate şi timp.

8. Încheierea este faza finală a consilierii în criză, când cadrul didactic şi elevul pot să constate finalizarea procesului şi reluarea relaţiilor normale profesor-elev sau elev-elev.

Decizia educaţionalăDin punct de vedere managerial, decizia este un proces de alegere în mod deliberat a unei linii de acţiune, pentru a ajunge la un anumit rezultat, obiectiv. Ea reprezintă selectarea unui anumit curs al acţiunii dintr-un număr de alternative, hotărând astfel declanşarea anumitor acţiuni care conduc la realizarea obiectivelor stabilite. Din perspectivă personală, deciziile sunt o expresie a asumării responsabilităţii managerilor şi de suportare a consecinţelor datorate opţiunilor iniţiale.

Comportamente fundamentale ale cadrului didactic în activitatea instructiv-educativă cu clasa de elevi:

- planifică activităţile cu caracter instructiv şi educativ, determină sarcinile şi obiectivele pe variante niveluri, îşi structurează conţinuturile esenţiale şi alcătuieşte orarul clasei etc.;

- organizează activităţile clasei, fixează programul muncii instructiv-educative, structurile şi formele de organizare. Cousinet a atribuit educatorului sarcina de a constitui şi determina climatul şi mediul pedagogic;

- comunică informaţiile ştiinţifice, seturile axiologice sub forma mesajelor, stabileşte canalele de comunicare şi repertoriile comune. Activitatea educativă implică, de altfel, şi un dialog perpetuu cu elevii ilustrat prin arta formulării întrebărilor, dar şi prin libertatea acordată elevilor în structurarea răspunsurilor. Dialogul elev – profesor necesită un climat educaţional stabil, deschis şi constructiv;

- conduce activitatea desfăşurată în clasă, direcţionând procesul asimilării, dar şi al formării elevilor prin apelul la normativitatea educaţională. Durkheim defineşte conduita psihopedagogică a educatorului prin intermediul noţiunii de :dirijare”, care facilitează elaborarea sentimentelor şi ideilor comune;

- coordonează în globalitatea lor activităţile instructiv-educative ale clasei, urmărind în permanenţă realizarea unei sincronizări între obiectivele individuale

22

şi cele comune ale clasei, evitând suprapunerile ori risipa şi contribuind la întărirea solidarităţii grupului;

- îndrumă elevii pe drumul cunoaşterii prin intervenţii punctuale adaptate situaţiilor respective, prin sfaturi şi recomandări care să susţină comportamentele şi reacţiile elevilor;

- motivează activitatea elevilor prin formele de întăriri pozitive şi negative; utilizează aprecierile verbale şi reacţiile nonverbale în sprijinul consolidării comportamentelor pozitive; orientează valoric, prin serii de intervenţii cu caracter umanist, tendinţele negative identificate în conduitele elevilor; încurajează şi manifestă solidaritate cu unele trăiri sufleteşti ale clasei;

- consiliază elevii în activităţile şcolare, precum şi în cele extraşcolare, prin ajutorare, prin sfaturi, prin orientarea culturală şi axiologică a acestora. Un aport deosebit îl are intervenţia educatorului în orientarea şcolară şi profesională, dar şi în cazurile de patologie şcolară;

- controlează elevii în scopul cunoaşterii stadiului în care se află activitatea de realizare a obiectivelor, precum şi nivelurile de performanţă ale acestora. Controlul nu are decât un rol reglator şi de ajustare a activităţii şi atitudinii elevilor;

- evaluează măsura în care scopurile şi obiectivele dintr-o etapă au fost atinse prin instrumente de evaluare sumativă, prin prelucrări statistice ale datelor recoltate şi prin elaborarea sintezei aprecierilor finale. Judecăţile valorice pe care le va emite vor constitui o bază temeinică a procesului de caracterizare a elevilor.

23

Bibliografie

1) Mărgineanţu, Dorina; Buican, Maria (coord.): „Consiliere şi dirigenţie. Consultaţii” vol. I, Editura Eurobit, Casa Corpului Didactic Timişoara, 1999

2) Jinga, Ioan: „Managementul învăţământului”, Editura Aldin, Bucureşti, 2001

3) Iucu, B. Romiţă: „Managementul clasei de elevi. Aplicaţii pentru gestionarea situaţiilor de criză educaţională

4) Marcu, Vasile; Filimon, Letiţia (coord.): „Psihopedagogie pentru formarea profesorilor”, Editura Universităţii din Oradea, 2007

24