Upload
ioan
View
57
Download
3
Embed Size (px)
Citation preview
UNIVERSITATEA DIN PETROŞANI CENTRUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT LA DISTANŢĂ
PROIECTE ECONOMICE
Lector univ. dr. ec. CODRUŢA DURA Lector univ. drd. ec. LILIANA IVĂNUŞ
Lector univ. drd. ec. MIRELA POPESCU
PETROŞANI 2006
1
CUPRINS
CAP. I : AMORTIZAREA ACTIVELOR IMOBILIZATE
1.1. Consideraţii teoretice privind sistemele de amortizare
1.2. Studiu de caz privind aplicarea sistemelor de amortizare a activelor imobilizate
1.3. Regimuri de amortizare utilizate în România
1.4. Programarea amortismentului anual şi repartizarea lui pe trimestre
CAP. II : ALOCAREA ŞI DIMENSIONAREA RESURSELOR ÎN CAZUL LANSĂRII
UNEI AFACERI ÎN DOMENIUL PRODUCŢIEI
2.1. Infinţarea firmei
2.2. Stabilirea misiunii şi a obiectivelor firmei
2.3. Dimensionarea şi alocarea resurselor
2.3.1. Dimensionarea necesarului de utilaje
2.3.2. Dimensionarea necesarului de personal
2.3.3. Dimensionarea necesarului de resurse financiare pentru cheltuielile
indirecte
2.3.4. Dimensionarea necesarului de materii prime şi materiale pentru
activitatea direct productivă
2.3.5. Calculul costului unitar
CAP. III : DECIZIA DE INVESTIŢII – COMPONENTĂ A STRATEGIEI FINANCIARE A
ÎNTREPRINDERII
3.1. Elementele esenţiale ale deciziei de investiţii
3.2. Metode de evaluare a proiectelor de investiţii
3.2.1. Angajamentul de capital
3.2.2. Raportul venituri totale actualizate/costuri totale actualizate ( ℘)
3.2.3.Venitul net actualizat
3.2.4. Indicele de profitabilitate
3.3. Evaluarea financiară a proiectelor de investiţii
3.4. Finanţarea proiectelor de investiţii
2
3.4.1. Analiza variantelor de finanţare a proiectelor de investiţii sub aspect
teoretic
3.4.2. Analiza practică a variantelor de finanţare a proiectelor
CAP. IV : ANALIZA ECHILIBRULUI FINANCIAR PRIN INTERMEDIUL
INDICATORILOR BILANŢIERI ŞI A RATELOR
4.1. Bilanţul contabil – document de bază pentru analiza echilibrului financiar
4.2. Pregătirea bilanţului contabil pentru analiza financiară. Bilanţul financiar
4.3. Fondul de rulment – principalul indicator al echilibrului financiar
4.4. Necesarul de fond de rulment
4.5. Trezoreria netă
4.6. Utilizarea ratelor în analiza financiară
CAPITOLUL I
AMORTIZAREA ACTIVELOR IMOBILIZATE
1.1. Consideraţii teoretice privind sistemele de amortizare
In abordarea financiară, amortizarea reprezintă o tehnică de reînnoire a imobilizărilor.
După ritmul amortizării, sistemele de amortizare care pot fi utilizate se împart în 3 mari
categorii :
A) SISTEMUL LINIAR : presupune stabilirea de amortismente anuale egale pe toată
durata de serviciu a mijlocului fix, ca urmare a faptului că atât valoarea de amortizat, cât şi
norma de amortizare sunt constante :
)1.1(100*D1100*V/
DV
Nn
in
ia =⎟⎟
⎠
⎞⎜⎜⎝
⎛=
unde :
nD - durata normală de utilizare.
B) SISTEMUL REGRESIV : presupune determinarea unui amortisment anual
descrescător pe perioada de funcţionare a mijlocului fix .
Acest tip de sistem se prezintă sub două variante :
B.1. Sistemul cu valoare de amortizat regresivă şi normă constantă : bazat pe faptul
că aceeaşi normă de amortizare se aplică în fiecare an la o valoare de amortizat
descrescătoare (valoare contabilă netă). Norma de amortizare constantă poate fi chiar norma
de amortizare proporţională stabilită în funcţie de vechimea mijlocului fix. Sistemul prezintă
dezavantajul că nu permite recuperarea în întregime a valorii mijlocului fix .
Norma de amortizare poate fi, de asemenea, calculată cu formula lui Blaha :
100*1 ⎟⎟⎠
⎞⎜⎜⎝
⎛−= n
i
ra V
VN (1.2)
unde:
n - durata normală de funcţionare (ani);
rV - valoarea reziduală a mijlocului fix;
iV - valoarea de intrare a mijlocului fix .
Prin această metodă se realizează recuperarea integrală a sumei de amortizat .
B.2. Sistemul de amortizare cu valoare de amortizat constantă şi norme de amortizare
regresive : se caracterizează prin faptul că la aceeaşi valoare de amortizat se aplică în
fiecare an norme de amortizare descrescătoare .
Cea mai caracteristică metodă de determinare a normelor de amortizare descrescătoare
este cea americană sau metoda " softy " care utilizează relaţiile de calcul :
100*∑−
=d
iai N
xdN (1.3)
sau ( ) 100*1
∑−−
=d
iai N
ndN (1.4)
unde :
d - durata de serviciu ;
ix - număr de ani până în momentul calculării normei (număr de ani anteriori lui i);
∑ dN - suma numerelor de ordine ale anilor care intră în intervalul de amortizare;
in - număr de ordine al anului pentru anul pentru care se face calculul.
C . SISTEMUL PROGRESIV de amortizare presupune stabilirea de amortismente
crescătoare pe măsura înaintării în durata de viaţa a mijlocului fix. Amortismentul se
stabileşte prin aplicarea în fiecare an la valoarea de amortizare constantă (respectiv valoarea
de intrare a mijlocului fix) a unei norme de amortizare crescătoare stabilită astfel :
100*∑
=d
iai N
dN (1.5)
unde :
id - anul pentru care se calculează norma;
∑ dN - suma numerelor de ordine a anilor care intră în intervalul de amortizare .
1.2. Studiu de caz privind aplicarea sistemelor de amortizare a activelor
imobilizate (aplicaţia 1.1)
Presupunem că SC " CRYSTAL " SA a pus în funcţie un utilaj cu o valoare de
intrare de 20 mil. u.m. prevăzut să funcţioneze o perioada de 10 ani . Valoarea reziduală
estimată este de 10 % din valoarea de intrare .
Se cere să se prezinte evoluţia amortismentelor anuale şi a valorii rămase
neamortizate în cazurile în care firma ar aplica unul din următoarele sisteme de amortizare :
a) sistemul liniar ;
b) sistemul regresiv (pentru cele 2 variante de calcul al normei de amortizare);
c) sistemul de amortizare cu valoare de amortizat constantă şi norme de amortizare
regresive;
d) sistemul progresiv de amortizare .
Să se întocmească, pe baza calculelor desfăşurate pentru cei 10 ani consecutivi,
tablourile de amortizare aferente .
Individualizarea datelor :
( )( )%n,010V
lei.miln*2N*1020V
r
i
+=++=
unde :
N - numărul grupei;
n - numărul individual de ordine din cadrul grupei .
Rezolvare :
a) sistemul liniar :
100*1
na D
N =
%10100*101
==aN
Suma de amortizat ( ) se calculează astfel : aS
.m.u000.800.1000.000.2000.000.20VVS ria =−=−=
Calculul amortismentelor se prezintă ca în tabelul nr. 1.1
Tabelul nr.1.1.
Tabloul de amortizare în sistem liniar Anii Anuitatea de amortisment
( mii u.m.)
Amortisment cumulat
(mii u.m.)
Valoarea contabila netă
(mii u.m.)
1. 20000*10 % = 2000 2000 18000
2. 20000*10 % = 2000 4000 16000
3. 20000*10 % = 2000 6000 14000
4. 20000*10 % = 2000 8000 12000
5. 20000*10 % = 2000 10000 10000
6. 20000*10 % = 2000 12000 8000
7. 20000*10 % = 2000 14000 6000
8. 20000*10 % = 2000 16000 4000
9. 20000*10 % = 2000 18000 2000
După o perioada de 9 ani , are loc recuperarea valorii de amortizat de 18000 mii
u.m., iar valoarea contabila netă este egala cu valoarea reziduală de 2000 mii u.m .
b) sistemul regresiv :
b1) cazul normei de amortizare proporţională (în această situaţie sistemul este denumit
şi amortisment exponenţial) .
%10N.m.u000.800.1VVS
a
ria
==−=
Calculul amortismentelor se prezintă în tabelul nr. 1.2.
Tabelul nr. 1.2.
Tabloul de amortizare în sistem regresiv exponenţial
Anii Anuitatea de amortisment
(mii u.m.)
Amortisment cumulat
(mii u.m.)
Valoare contabila netă
(mii u.m.)
1. 20000*10 % = 2000 2000 18000
2. 18000*10 % = 1800 3800 16200
3. 16200*10 % = 1620 5420 14580
4. 14580*10 % = 1458 6878 13122
5. 13122*10 % = 1312 8190 11810
6. 11810*10 % = 1181 9371 10629
7. 10629*10 % = 1062 10434 9566
8. 9566*10 % = 957 11931 8609
9. 8069*10 % =861 12252 7748
10. 7748*10 % = 775 13027 6973
Rezultă, deci, că la sfârşitul intervalului de amortizare valoarea contabila netă este de
6973000 u.m. , mult superioară valorii prognozate (2000000 u.m.) . Valoarea contabila netă la
sfârşitul intervalului reprezintă deci 6973000/20000000 * 100% = 34,865% din valoarea de
intrare, faţă de 10 % cât este valoarea reziduală prognozată la punerea în funcţie. De aceea,
o asemenea variantă de amortizare este mai rar utilizată .
b2) cazul normelor de amortizare regresive :
Norma de amortizare se calculează după formula lui Blaha :
( ) %5672,20100*1,01100*1 10 =−=⎟⎟⎠
⎞⎜⎜⎝
⎛−= n
i
ra V
VN
Folosind norma de amortizare calculată, calculul amortismentului se prezintă în tabelul
nr 1.3.
Tabelul nr. 1.3
Tabloul de amortizare în regim regresiv ( varianta Blaha )
Anii Anuitatea de amortisment
(mii u.m.)
Amortisment cumulat
(mii u.m.)
Valoare contabila netă
(mii u.m.)
1. 20000*20,5672 % =4113 4113 15887
2. 15887*20,5672 % = 3268 7381 12619
3. 12619*20,5672 % = 2595 9976 10024
4. 10024*20,5672 % = 2062 12038 7962
5. 7962*20,5672 % = 1638 13676 6324
6. 6324*20,5672 % = 1301 14977 5023
7. 5023*20,5672 % = 1033 16010 3990
8. 3990*20,5672 % = 821 16831 3169
9. 3169*20,5672 % = 652 17843 2517
10. 2517*20,5672 % = 517 18000 2000
c) sistemul de amortizare cu valoare de amortizat constantă şi norme de amortizare
regresive;
Norma de amortizare se determină astfel :
( )
∑ =+++++++++=
=−=∑= −−
5510987654321N.m.u000.800.1VVS
100*N
d
ria
N1nd
aid
i
Se cunoaşte însă că ( )2
1.....321 +=++++
nnn
Tabloul de amortizare în cazul sistemului cu norme regresive şi valoare de amortizat
constantă se prezintă ca în tabelul nr. 1.4.
Tabelul nr. 1.4.
Tabloul de amortizare în sistem regresiv cu norma de amortizare constantă
Anii Norma de amortizare
Valoarea de
amortizat
(mii u.m.)
Anuitatea de
amortisment
(mii u.m.)
Amortisment
cumulat
(mii u.m.)
Valoare
contabila neta
(mii u.m.)
1. (10/55)*100=18,18% 18.000 3.273 3.273 16.727
2. (9/55)*100=16,36% 18.000 2.945 6.218 13.782
3. (8/55)*100=14,54% 18.000 2.618 8.836 11.164
4. (7/55)*100=12,72% 18.000 2.290 11.126 8.874
5. (6/55)*100=10,90% 18.000 1.964 13.090 6.910
6. (5/55)*100=9,09% 18.000 1.636 14.726 5.274
7. (4/55)*100=7,27% 18.000 1.309 16.035 3.965
8. (3/55)*100=5,45% 18.000 982 17.017 2.983
9. (2/55)*100=3,63% 18.000 655 17.672 2.328
10. (1/55)*100=1,81% 18.000 328 18.000 2.000
d) sistemul progresiv de amortizare .
100*∑
=d
iai N
dN
Valoarea de amortizat =20.000-2.000=18.000 mii u.m.
∑ ==++++= 552
11*1010.....321dN
Pe baza acestor relaţii calculul amortizării se prezintă ca în tabelul nr.1.5.
Tabelul nr. 1.5
Tabloul de amortizare în sistem progresiv
Anii Norma de amortizare
Valoarea de
amortizat
(mii u.m.)
Anuitatea de
amortisment
(mii u.m.)
Amortisment
cumulat
(mii u.m.)
Valoare
contabila netă
(mii u.m.)
1. (1/55)*100=1,81% 18.000 328 328 19.672
2. (2/55)*100=3,63% 18.000 655 983 19.017
3. (3/55)*100=5,45% 18.000 982 1.965 18.035
4. (4/55)*100=7,27% 18.000 1.309 3.274 16.726
5. (5/55)*100=9,09% 18.000 1.636 4.910 15.090
6. (6/55)*100=10,90% 18.000 1.964 6.874 13.126
7. (7/55)*100=12,72% 18.000 2.290 9.164 10.836
8. (8/55)*100=14,54% 18.000 2.618 11.782 8.218
9. (9/55)*100=16,36% 18.000 2.945 14.727 5.273
10. (10/55)*100=18,18% 18.000 3.273 18.000 2.000
1.3. Regimuri de amortizare utilizate în România
Agenţii economici sunt obligaţi să amortizeze mijloacele fixe potrivit prevederilor
legale, utilizând unul din următoarele regimuri de amortizare:
I. AMORTIZAREA LINIARĂ - se aplică cu preponderenţa în toate ramurile economiei,
în funcţie de duratele şi normele de amortizare reglementate.
II. AMORTIZAREA DEGRESIVĂ - este o variantă a sistemului accelerat cu normă
constantă şi valoare de amortizat descrescătoare.
Aplicarea acestei metode presupune parcurgerea următoarelor etape:
1- se determină norma de amortizare liniară în funcţie de durata normală de
funcţionare a mijlocului fix:
100*1D
Na = (1.6 )
2- se determină norma de amortizare majorată prin multiplicarea normei de amortizare
liniare cu unul din următorii coeficienţi:
a) 1,5 dacă durata normală de funcţionare este între 2 şi 5 ani ;
b) 2 dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix este între 5 şi 10 ani ;
c) 2,5 dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix este mai mare de 10 ani ;
Deci :
CNN aam *= ( 1.7 )
unde:
amN – norma de amortizare majorată ;
C – coeficientul de majorare ;
3- se determină amortismentul anual prin aplicarea normei de amortizare la valoarea
contabilă netă (rămasă neamortizată) până în anul de funcţionare în care amortismentul
rezultat este mai mic sau egal cu amortismentul anual determinat prin raportul dintre
valoarea rămasă de recuperat şi numărul de ani de funcţionare rămas. Din acel moment şi
până la expirarea duratei normale de utilizare se trece la amortizarea liniară, iar
amortismentul mediu anual liniar va fi obţinut prin raportarea valorii rămase de recuperat la
numărul de ani rămaşi .
III. AMORTIZAREA ACCELERATĂ : constă în includerea în primul an de funcţionare în
cheltuielile de exploatare a unei amortizări anuale de 50% din valoarea de intrare a
mijlocului fix respectiv . Amortizările anuale pentru exerciţiile financiare următoare sunt
calculate la valoarea rămasă de amortizat, după regimul liniar, prin raportare la numărul de
ani de utilizare rămaşi .
Aplicaţie practică ( nr. 1.2 )
Considerăm acelaşi caz al SC “ CRYSTAL “ SRL care achiziţionează un utilaj cu o
valoare de intrare de 20000000 u.m. prevăzut să funcţioneze o perioadă de 10 ani . Să se
determine amortismentele anuale şi valoarea contabilă netă folosind toate cele trei regimuri
de amortizare utilizate în România .
Individualizarea datelor :
( ).m.un*2N*1020Vi ++=
Rezolvare :
%10100*101100*1
===D
Na
%202*%10* === CNN aam
Tabloul general al amortizărilor în cele 3 variante sunt sistematizate în tabelul nr. 1.6.
Tabelul nr. 1.6.
Regimuri de amortizare aplicate în România :
REGIM LINIAR Anii
Valoare de
amortizat
Norma de
amortizare ( % )
Amortisment
anual
Amortisment
cumulat
Valoare
contabila netă
1. 20000 10 2000 2000 18000
2. 20000 10 2000 4000 16000
3. 20000 10 2000 6000 14000
4. 20000 10 2000 8000 12000
5. 20000 10 2000 10000 10000
6. 20000 10 2000 12000 8000
7. 20000 10 2000 14000 6000
8. 20000 10 2000 16000 4000
9. 20000 10 2000 18000 2000
10. 20000 10 2000 20000 0
REGIM DEGRESIV 1. 20000 20 4000 4000 16000
2. 16000 20 3200 7200 12800
3. 12800 20 2560 9760 10240
4. 10240 20 2048 11808 8192
5. 8192 20 1638 13446 6554
6. 6554 20 1311 14757 5243
7. 5243 25 1311 16068 3932
8. 5243 25 1311 17379 2621
9. 5243 25 1311 18690 1310
10. 5243 25 1310 20000 0
REGIM ACCELERAT 1. 20000 50 10000 10000 10000
2. 20000 5,55 1110 11110 8890
3. 20000 5,55 1110 12220 7780
4. 20000 5,55 1110 13330 6670
5. 20000 5,55 1110 14440 5560
6. 20000 5,55 1110 15550 4450
7. 20000 5,55 1110 16660 3340
8. 20000 5,55 1110 17770 2230
9. 20000 5,55 1110 18880 1120
10. 20000 5,55 1110 19990 10
Pentru metoda degresivă, calculele desfăşurate la fiecare pas trebuie să compare
amortismentul anual determinat prin aplicarea normei de amortizare la valoarea rămasă
neamortizată cu mărimea amortismentului rezultat prin raportul dintre valoarea rămasă de
recuperat şi numărul de ani rămaşi .
In cazul exemplului nostru, în anul al şaselea au rezultat următoarele :
- ( ).m.umil1311%20*6554A6 ==
- valoarea de recuperat proporţională pentru numărul anilor rămasi conduce la: ( 109,8,7,6 si )
( ).m.u.mil13115
6554A6 ==′
Deoarece 66 AA ′= , din cel de-al şaptelea an se continuă cu regimul liniar .
1.4. Programarea amortismentului anual şi repartizarea lui pe trimestre
Algoritmul de lucru în acest caz urmează o metodă analitică care ţine cont de faptul
că mijloacele fixe sunt împărţite în 6 grupe principale. In cadrul fiecărei grupe , se determină
categorii omogene de mijloace fixe, fiecare categorie omogenă având ca element comun
norma de amortizare. Presupunem că sunt determinate n astfel de categorii omogene .
In cadrul fiecărui program de amortizare se stabileşte :
A ) Amortizarea aferentă mijloacelor fixe în funcţie de anul respectiv :
∑=
=7
1yyft AA (1.8)
∑=
=n
gsy AA
1
(1.9)
as
p
j j
inijijr
js N
flVlfjVVojA *
12*
12*
1 11⎟⎟⎠
⎞⎜⎜⎝
⎛−+= ∑ ∑∑
= ==
ρ
(1.10)
unde :
ftA - amortismentul total anual aferent mijloacelor fixe în funcţiune în anul programării;
yA - amortismentul pe grupe principale de mijloace fixe conform clasificaţiei naţionale;
sA - amortismentul categoriei omogene de mijloace fixe în cadrul fiecărei grupe
principale;
ojV - valoarea de intrare a mijlocului fix " j " existent la începutul anului;
r - numărul de mijloace fixe existente în funcţiune la începutul anului ;
p - număr de mijloace fixe intrate în funcţiune;
ρ - număr de mijloace fixe ieşite din funcţiune;
lfj - luni de funcţionare a utilajului j ;
fjln - luni de nefuncţionare a utilajului j ;
asN - norma de amortizare aferentă categoriei omogene .
Prin însumarea amortismentului pe categorii se obţine amortismentul pe grupe şi în
final amortismentul pe întreprindere aferent mijloacelor fixe în funcţiune .
B ) Amortizarea de recuperat la mijloacele fixe scoase din funcţiune şi casate înainte
de amortizarea lor .
Valoarea de recuperat în anul scoaterii din funcţie pentru mijlocul fix " j " se determină :
jj
vjnj
cjijij
rj lL
SDD
VVV *
* −⎟⎟⎠
⎞⎜⎜⎝
⎛−
= (1.11)
unde :
- valoarea de intrare a mijlocului fix j , casat înainte de termen; ijV
cjD - durata de funcţionare consumată pentru mijlocul fix j ( ani );
njD - durata normală de funcţionare pentru mijlocul fix j ;
vjS - sume din valorificarea materialelor şi pieselor de schimb rezultate din casarea
mijlocului fix “ j ”;
lj - numărul lunilor de recuperat în anul programării;
jα - numărul total al lunilor de recuperat;
Presupunând că sunt scoase din funcţie şi casate înainte de amortizarea integrală "m"
astfel de mijloace fixe , prin însumare se obţine valoarea de recuperat totală :
∑=
=m
jr VrjV
1
Prin însumarea celor două categorii de amortismente , se determină amortismentul anual
programat :
rttf VAA += (1.13)
La repartizarea amortismentului anual previzionat pe trimestre se împart mijloacele
fixe în categorii omogene în funcţie de durata normată de funcţionare şi se foloseşte
formula de calcul:
∑ ∑∑∑= ===
−⎟⎟⎠
⎞⎜⎜⎝
⎛−
+⎟⎟⎠
⎞⎜⎜⎝
⎛−=
n
j
m
jjk
j
vjnj
cjijij
asnfj
nfjk
j
nfjij
fj
fjkr
j
fjijk l
L
SDD
VV
NlllV
lllV
A1 111
*
*
**12*
*12*
41 ρ
IVIIIIIIk ,,,=
unde :
asN – norma analitică de normare a categoriei omogene “ ”; s
N - numărul de categorii omogene;
lfjk – numărul lunilor de funcţionare ale mijlocului fix “ j ” în trimestrul “ k ”;
lnfjk - numărul lunilor de nefuncţionare ale mijlocului fix “ j ” în trimestrul “ ”; k
p - numărul mijloacelor fixe intrate în funcţiune în trimestrul “ ”; k
ljk - numărul lunilor din trimestrul “ k ” în care se face recuperarea;
ρ - numărul mijloacelor fixe ieşite din funcţiune în trimestrul “ ”; k
k - trimestrul în care se face repartizarea;
Aplicaţie practică (nr.1.3)
La o întreprindere industrială se cunosc următoarele date privind mişcarea mijloacelor
fixe din grupa a 2-a, echipamente tehnologice :
a) la începutul anului de plan , valoarea mijloacelor fixe era de 100 mil. u.m.;
b) în cursul anului de plan sunt prevăzute următoarele intrări:
- la 18.02….12 mil.u.m.
- la 12.06…. 6 mil.u.m.
- la 21.10… 6 mil.u.m.
- la 01.12….10 mil.u.m.
c) în cursul anului de plan se vor scoate din funcţiune mijloace fixe astfel:
1) mijloace fixe cu durată normală de utilizare expirată:
- la 10.04….3 mil.u.m.
- la 23.08….6 mil.u.m.
- la 16.12….9 mil.u.m.
2) mijloace fixe cu durată normală de utilizare neexpirată:
- la 3.02….10 mil.u.m., cu o durată de funcţionare de 8 ani
d) durata normală de funcţionare (utilizare) este de 10 ani.
Să se determine amortismentul anual şi să se repartizeze pe trimestre folosind
următoarele 3 modalităţi de rezolvare:
1) Metoda analitică;
2) Rezolvarea matricială;
3) Rezolvarea pe baza amortismentelor lunare.
Individualizarea datelor :
Indexurile lunilor de intrare şi respectiv scoatere din funcţiune de mijloace fixe se
înmulţesc cu raportul N
n3
2+ . Rezultatul se rotunjeşte la cel mai apropiat raport. Toate valorile
mijloacelor fixe care apar în enunţul problemei se transformă după formula:
. Duratele de funcţionare se păstrează aceleaşi. NnV *10*5 ++
Rezolvare :
1) Metoda analitică
A) Se determină amortismentul anual:
- amortismentul aferent mijloacelor fixe în funcţiune:
Avem mijloace fixe dintr-o singură grupă (a 2-a) şi deci 2ft AA =
De asemenea, avem o singură categorie omogenă (cea corespunzătoare lui
1,01011===
sas D
N ) şi deci . În concluzie, 12 AA = 1AAft = .
Deci, ( ).m.u.mil11Atf =
- amortismentul de recuperat la mijloacele fixe scoase din funcţiune şi casate înainte
de amortizarea lor :
( )
( ) ( ).m.u..mil111,0*1101,0*10100
1,0*4141001,0*12
242412
1236120100
1,0*12
0*94*68*312
0*102*66*610*12100A1
==+=
=−+=⎟⎠⎞
⎜⎝⎛ +
−++
+=
=⎟⎠⎞
⎜⎝⎛ ++
−+++
+=
Avem un singur mijloc fix în această situaţie şi deci:
1rrt VV =
( ).m.u.mil833,010*24210*
24108*1010
V 1r ==−
=
Deci, amortismentul programat este:
( ).m.u.mil833,11833,011VAA rttfft =+=+=
B) – se repartizează amortismentul anual previzionat pe trimestre:
( )
( )
( )
( )
.m.u.mil833,11TOTAL
.m.u.mil075,33*24
108*1010
1,0*12
3*63*312
2*63*63*124
100A
.m.u.mil075,33*24
108*1010
1,0*12
1*63*312
3*63*124
100A
.m.u.mil33*24
108*1010
1,0*12
2*312
3*124
100A
.m.u.mil683,21*24
108*1010
1,0*12
1*124
100A
IV
III
II
I
=
=−
+⎟⎠⎞
⎜⎝⎛ +
−++
+=
=−
+⎟⎠⎞
⎜⎝⎛ +
−+
+=
=−
+⎟⎠⎞
⎜⎝⎛ −+=
=−
+⎟⎠⎞
⎜⎝⎛ +=
2) Rezolvarea matricială
A) Se determină amortismentul anual :
Fie ( )( );048
;02610==
nff
⎟⎟⎟⎟⎟
⎠
⎞
⎜⎜⎜⎜⎜
⎝
⎛
=
1066
12
u ; ⎟⎟⎟
⎠
⎞
⎜⎜⎜
⎝
⎛=
963
w
unde:
f - vectorul – linie al lunilor de funcţionare;
nf - vectorul - linie al lunilor de nefuncţionare;
u - vectorul - coloană al valorilor de intrare aferent intrărilor;
w - vectorul- coloană al valorilor de intrare aferent ieşirilor.
Amortismentul anual aferent mijloacelor fixe în funcţiune va fi:
( ) ( )
( ) .m.u.mil111,0*1101,0*24241236120121100
1,0*963
048121
1066
10
02610121100
N*w*nf*121u*f*
121VA asojtf
==⎥⎦⎤
⎢⎣⎡ −−+++=
=
⎥⎥⎥⎥⎥
⎦
⎤
⎢⎢⎢⎢⎢
⎣
⎡
⎟⎟⎟
⎠
⎞
⎜⎜⎜
⎝
⎛−
⎟⎟⎟⎟⎟
⎠
⎞
⎜⎜⎜⎜⎜
⎝
⎛
+=
=⎟⎠⎞
⎜⎝⎛ −+=
( )
Pentru valoarea de recuperat, vectorul lunilor de nefuncţionare conţine un singur
element, deoarece avem un singur mijloc fix casat înainte de expirarea duratei de
funcţionare. Fie aceasta . ( )10=Z
( ).m.u.mil833,010*24
81010*24
108*1010
Vr =−
=−
=
B) Se repartizează amortismentul anual previzionat pe trimestre:
Fie vectorul amortismentelor trimestriale.
⎟⎟⎟⎟⎟
⎠
⎞
⎜⎜⎜⎜⎜
⎝
⎛
=
IV
III
II
I
AAAA
a
Dezvoltăm f şi nf pe trimestre în felul următor, obţinând matricile lunilor de
funcţionare şi respectiv nefuncţionare:
⎟⎟⎟⎟⎟
⎠
⎞
⎜⎜⎜⎜⎜
⎝
⎛
=
0233003300030001
F ;
⎟⎟⎟⎟⎟
⎠
⎞
⎜⎜⎜⎜⎜
⎝
⎛
=
033013002000
NF
Amortismentele trimestriale pot fi scrise sub formă matricială:
krlas ZVNwNFuFva ****121**
121*
41
+⎥⎦⎤
⎢⎣⎡ −+= (1.15)
unde:
rlV - valoarea de recuperat liniară;
kZ - vectorul coloană al lunilor de nefuncţionare din anul programării aferent mijloacelor
fixe casate.
⎟⎟⎟⎟⎟
⎠
⎞
⎜⎜⎜⎜⎜
⎝
⎛
+
⎥⎥⎥⎥⎥
⎦
⎤
⎢⎢⎢⎢⎢
⎣
⎡
⎟⎟⎟
⎠
⎞
⎜⎜⎜
⎝
⎛
⎟⎟⎟⎟⎟
⎠
⎞
⎜⎜⎜⎜⎜
⎝
⎛
−
⎟⎟⎟⎟⎟
⎠
⎞
⎜⎜⎜⎜⎜
⎝
⎛
⎟⎟⎟⎟⎟
⎠
⎞
⎜⎜⎜⎜⎜
⎝
⎛
+
⎟⎟⎟⎟⎟
⎠
⎞
⎜⎜⎜⎜⎜
⎝
⎛
=
⎟⎟⎟⎟⎟
⎠
⎞
⎜⎜⎜⎜⎜
⎝
⎛
3331
963
033013002000
121
1066
12
03233003300030001
*121*
41
rlas
oj
oj
oj
oj
IV
III
II
I
VN
VVVV
AAAA
( ).m.u.mil0833,0242
24810
24108*1010
Vrl ==−
=−
=
Deci:
⎟⎟⎟⎟⎟
⎠
⎞
⎜⎜⎜⎜⎜
⎝
⎛
+
⎥⎥⎥⎥
⎦
⎤
⎢⎢⎢⎢
⎣
⎡
⎟⎟⎟
⎠
⎞
⎜⎜⎜
⎝
⎛
⎟⎟⎟⎟⎟
⎠
⎞
⎜⎜⎜⎜⎜
⎝
⎛
−
⎟⎟⎟⎟⎟
⎠
⎞
⎜⎜⎜⎜⎜
⎝
⎛
⎟⎟⎟⎟⎟
⎠
⎞
⎜⎜⎜⎜⎜
⎝
⎛
+
⎟⎟⎟⎟⎟
⎠
⎞
⎜⎜⎜⎜⎜
⎝
⎛
=
⎟⎟⎟⎟⎟
⎠
⎞
⎜⎜⎜⎜⎜
⎝
⎛
3331
0833,01,0963
033013002000
121
1066
12
03233003300030001
*121
100100100100
*41
IV
III
II
I
AAAA
Rezultă, aşadar, următoarele:
( ) ( )
( ) ( )
( ) ( )
( ) .m.u.mil075,33*0833,01,0*6*33*36*26*312*3121100*
41A
.m.u.mil075,33*0833,01,0*1*63*36*312*3121100*
41A
.m.u.mil33*0833,01,0*3*212*3121100*
41A
.m.u.mil683,20833,01,0*012121100*
41A
IV
III
II
I
=+⎥⎦⎤
⎢⎣⎡ −−+++=
=+⎥⎦⎤
⎢⎣⎡ +−++=
=+⎥⎦⎤
⎢⎣⎡ −+=
=+⎥⎦⎤
⎢⎣⎡ −+=
( )
3) Rezolvarea pe baza amortismentelor lunare
A) Se determină amortismentul anual
- amortismentul aferent mijloacelor fixe puse în funcţiune:
amatf NVA *= (1.16)
memipma VVVV −+= (1.17)
∑=
=p
j
ijmi
lfjVV
1 12*
; ∑=
=ρ
1 12ln*
j
ijme
fjVV (1.18)
unde :
maV -valoarea medie anuală a mijloacelor fixe;
oV -valoarea de intrare a mijloacelor fixe existente la începutul anului;
miV -valoarea medie a intrărilor de mijloace fixe în funcţiune în cursul anului;
meV -valoarea medie a ieşirilor de mijloace fixe din funcţiune în cursul anului.
( )
( )
( )
( ).m.u.mil110414100V
.m.u.mil41248
124*68*3V
.m.u.mil1412168
122*66*610*12V
.m.u.mil100V
ma
me
mi
o
=−+=
==+
=
==++
=
=
- amortismentul de recuperat la mijloace fixe scoase din funcţiune şi casate înainte de
amortizarea lor:
( ).m.u.mil833,010*24210*
24108*1010
VV
lj*L
DD
*VVV
1rt
j
nj
cjijij
rj
==−
==
−
=
Amortismentul anual total programat este:
( )leimilA .833,11833,011 =+=
B) Se repartizează amortismentul anual previzionat pe trimestre:
- amortismentul anual aferent mijloacelor fixe existente în funcţiune la începutul anului se
repartizează în mod egal pe cele 4 trimestre:
Deci ( ) ( ).m.u.mil5,24
10A;.m.u.mil10%10*.m.u.mil100A okol ====
- amortismentul anual aferent intrărilor de mijloace fixe:
( )
( )
( )
0%10*120*10A
.m.u.mil1,0%10*122*6A
.m.u.mil3,0%10*126*6A
.m.u.mil1%10*1210*12A
12.01
10.21
06.12
02.18
=⎟⎠⎞
⎜⎝⎛=
=⎟⎠⎞
⎜⎝⎛=
=⎟⎠⎞
⎜⎝⎛=
=⎟⎠⎞
⎜⎝⎛=
( )
( )
( )
0A
.m.u.mil05,021,0A
.m.u.mil05,063,0A
.m.u.mil1,0101A
l
l
l
L
=
==
==
==
- amortismentul aferent ieşirilor de mijloace fixe:
( )
( )
0%10*120*9A
.m.u.mil2,0%10*124*6A
.m.u.mil2,0%10*128*3A
12.16
08.23
04.10
=⎟⎠⎞
⎜⎝⎛=
=⎟⎠⎞
⎜⎝⎛=
=⎟⎠⎞
⎜⎝⎛=
( )
( )
0A
.m.u.mil05,042,0A
.m.u.mil025,082,0A
l
l
l
=
==
==
- valoarea de recuperat lunară:
( ).m.u.mil0833,010833,0Vr ==
Rezultatele obţinute prin intermediul acestui ultim procedeu se sistematizează sub
forma tabelului nr.1.7.
Tabelul nr.1.7.
Repartizarea amortismentelor anuale pe trimestre pe baza metodei amortismentelor lunare
din care: Elementele
Amortisment
anual I II III IV
1. amortismentul aferent mijloacelor fixe
existente la începutul anului
olA10 2,5 2,5 2,5 2,5
2. amortismentul aferent mijloacelor fixe intrate jlA 1,4 0,1 0,3 0,45 0,55
- 02.18A 1,0 0,1 0,3 0,3 0,3
- 06.12A 0,3 0 0 0,15 0,15
- 10.21A 0,1 0 0 0 0,1
- 12.01A 0 0 0 0 0
3. amortismentul aferent mijloacelor fixe ieşite elA -0,4 0 -0,05 -0,125 -0,225
- 04.10A -0,2 0 -0,05 -0,075 -0,075
- 08.23A -0,2 0 0 -0,05 -0,05
- 12.16A 0 0 0 0 0
4. Valoarea de recuperat pentru mijloacele fixe casate
înainte de termen. 0,833 0,0833 0,25 0,25 0,25
tA 11,833 2,683 3,00 3,075 3,075
CAPITOLUL II
ALOCAREA ŞI DIMENSIONAREA RESURSELOR
ÎN CAZUL LANSĂRII UNEI AFACERI ÎN DOMENIUL PRODUCŢIE
2.1. Infiinţarea firmei
Un întreprinzător doreşte să înfiinţeze un atelier de producţie în cadrul căruia va
fabrica 3 piese de schimb notate cu a, b şi c pentru o uzina de autoturisme .
Se cunosc următoarele informaţii :
1. Întreprinzătorul îşi propune să acopere din fonduri proprii în avans doar costul de
achiziţionare a mijloacelor fixe începând cu data de 1 ianuarie 2000;
2. Pentru achiziţionarea materiilor prime, materialelor, echipamentelor şi a SDV-urilor
necesare fabricaţiei, întreprinzătorul îşi propune să contracteze un împrumut pe termen lung
returnabil integral în 3 ani şi în 3 tranşe egale; perioada de graţie pentru rambursare fiind
de 1 an;
3. Salariile brute negociate cu personalul (prezentate în tabelul nr. 2.2) conţin toate
datoriile de plătit către bugetul statului (CAS, impozit pe salariu, ajutor de somaj, CASS) şi
sunt actualizate cu indicele previzional de creştere a inflaţiei;
4. Preţul produselor finite notate cu a, b şi c, valoarea mijloacelor fixe, salariile
anuale, cheltuielile convenţional constante sunt afectate de inflaţie şi vor fi actualizate cu
valorile anuale ale inflaţiei (valoarea actualizată pentru indicatorii enumeraţi este oferită ca
data de intrare);
5. Materiile prime şi mijloacele fixe achiziţionate (tabelele nr. 2.3 şi 2.2) sunt date la
preţuri ce conţin TVA .
6. Preţul produselor a, b şi c conţine TVA 19 % .
Alte informaţii necesare dimensionării necesarului de resurse vor fi furnizate pe
parcursul capitolului .
Tabelul nr. 2.1
Produsele realizate de SC “ Y “
2000 2001 PRODUSE
CANTITĂŢI VALORI CANTITĂŢI VALORI
A 20000 35400 30000 44250
B 30000 47200 40000 59000
C 20000 59000 30000 73750
Individualizarea datelor :
- pentru cantităţi : Q + 1000·N + 100·n
- pentru valori : V·N + 50·n
Tabelul nr. 2.2
Norme de timp ( ore / buc ) şi valoare de inventar
PRODUSUL ANUL UTILAJ
A B C
Zile de reparaţie
(1 an)
Valoare de inventar
(mii UM)
Sal mediu brut
(mii UM/luna)
U1-M1 0,09 0 0,3 1 5000 700
U2-M2 0,5 0,03 0,08 2 7000 800
U3-M3 0 0,3 0,69 3 10000 900
U4-M4 0,69 0,5 0 1 8000 1100
U5-M5 0,75 0,4 0 4 10000 1000
M6 0,3 0,1 0,32 - - 600
M7 0,4 0,2 0,7 - - 750
2004
M8 0,7 0,8 0,75 - - 550
U1-M1 0,8 0 0,3 2 6250 875
U2-M2 0,49 0,025 0,075 4 8750 1000
U3-M3 0 0,290 0,68 4 12500 1125
U4-M4 0,65 0,45 0 3 10000 1375
U5-M5 0,07 0,4 0 6 12500 1250
M6 0,3 0,1 0,3 - - 750
M7 0,3 0,18 0,65 - - 937,5
2005
M8 0,6 0,8 0,7 - - 687,5
Individualizarea datelor :
- pentru valoarea de inventar : Vi + 500·n
- pentru salariul mediu brut : Smb + 50·n
2.2 Stabilirea misiunii şi a obiectivelor strategice ale firmei
SC “ Y “ are drept scop al existenţei fabricarea de piese de schimb pentru
autoturisme de mic litraj. Firma urmăreşte realizarea unui profit suficient în vederea
dezvoltării viitoare a afacerii şi a îmbunătăţirii continue a calităţii produselor realizate .
Obiectivele strategice vizate sunt :
- menţinerea exclusivităţii producerii pieselor de schimb a, b şi c necesare unui anumit
model de autoturisme, găsirea de noi beneficiari externi pentru produsele firmei până la
sfârşitul anului 2006;
- creşterea cifrei de afaceri la peste 12 miliarde u.m. în anul 2007;
- realizarea unui profit anual de minim 10% din nivelul cifrei de afaceri şi
menţinerea acestui nivel .
2.3 Dimensionarea şi alocarea resurselor
2.3.1. Dimensionarea necesarului de utilaje .
Pe baza documentaţiei tehnologice pentru piesele de schimb, ţinând cont şi de
normele de timp din tabelul nr. 2.2, se calculează necesarul de utilaje U1, U2, U3, U4, cu
ajutorul relaţiei :
dj
n
inij
F
tQijUj
∑== 1
* ( 2.1. )
unde :
Uj – necesarul de utilaje;
tnij – norma de timp pentru fabricarea produsului i cu utilajul j;
Qij – cantitatea de produse de tip i realizate cu utilaje de tip j;
i – tipurile de produse;
j – tipurile de utilaje;
Fdj – fondul de timp disponibil pentru o maşina (ore /an) .
Fdj = [ Zc – ( Zd + Zsc + Zs + Zr )] · ns · ds ( 2.2. )
unde :
Zc – număr de zile calendaristice dintr-un an (365);
Zd – număr de duminici dintr-un an (52);
Zs – sâmbetele libere dintr-un an (52);
Zsl – numărul de sărbători legale dintr-un an (cca. 8 zile);
Zr – zile de reparaţii pe tip de utilaj pe an (date în tabelul 2.2);
ns – număr de schimburi de lucru programate pentru o zi (se consideră că societatea
analizată lucrează un singur schimb pe zi);
ds – număr de ore de muncă dintr-un schimb de lucru (8 ore) .
Necesarul de fonduri fixe se calculează ca în tabelul nr. 2.3 , pe baza notaţiilor :
Fd – fondul de timp disponibil;
Nmc – număr de maşini calculat efectiv;
Nma – număr de maşini adoptat prin rotunjirea numărului de maşini calculat ;
Gan – gradul de acoperire al necesarului .
100*
NmaNmcGan =
Tabelul nr. 2.3
Determinarea necesarului de fonduri fixe
2004 2005 Utilaje
Fd Nmc Nma Gan Fd Nmc Nma Gan
U1 2016 3,87 4 96,75 4016 2,84 3 94,62
U2 2008 6,23 6 103,83 3984 4,51 5 90,11
U3 2000 11,40 11 103,63 3984 8,03 8 100,4
U4 2016 14,29 14 102,07 4000 9,38 9 104,17
U5 1992 6,78 7 96,8 3952 4,58 5 91,16
Exemplu de calcul :
FdU1(2004) = [ 365 – 52 – 52 – 8 –1 ] ·1·8 ore / zi = 2016
Nmc = ( 20000·0,09 + 30000·0 + 20000·0,3 ) / 2016 = 3,87 (se calculează pe baza datelor din
tabelele nr. 2.1 şi 2.2.)
2.3.2. Dimensionarea necesarului de personal
Pentru determinarea numărului de personal muncitor direct productiv necesar desfăşurării
activităţii de fabricaţie propriu-zisă se vor utiliza aceleaşi norme de timp care au fost
folosite în calculul necesarului de utilaje (tabelul nr. 2.2). În acelaşi tabel sunt prevăzute
salariile brute lunare ale personalului muncitor direct productiv (acestea conţin toate
obligaţiile către buget) .
Categoriile de angajaţi direct productivi sunt notate cu Mk. Muncitorii M1, M2, … ,
M5 deservesc utilajele U1, U2, … , U5. Normele de muncă pentru anii de plan pentru
calculul necesarului de forţă de muncă direct productivă sunt identice cu normele folosite
pentru calculul necesarului de utilaje .
Muncitorii M6, M7 şi M8 execută operaţii manuale. Relaţiile de calcul utilizate pentru
determinarea necesarului de personal direct productiv este asemănătoare cu formula utilizată
pentru calculul necesarului de utilaje :
Fdk
tQijMk
n
inik∑
== 1*
( 2.3. )
unde :
Qij – cantitatea din produsele de tip i realizate de muncitorul k;
tnik – norma de timp pentru produsele i si personalul muncitor de specializare k;
k – număr de categorii de personal direct productiv;
i – număr de produse fabricate;
Fdk – fondul de timp disponibil pentru un muncitor în ore/an .
Fdk = [ Zc – ( Zd + Zsl + Zs + Zco )] ·ns·ds ( 2.4.)
unde :
Zco – zile de concediu pe an (se planifică un număr mediu de 25 de zile de concediu pe
an) .
Fdk = ( 365 – 52 – 52 – 8 – 25 ) ·1·8 = 1824 ore/an
Pentru desfăşurarea corespunzătoare a activităţii în cadrul viitoarei societăţi, pe lângă
personalul direct productiv calculat pe baza normelor de timp este necesar personal indirect
productiv atât pentru compartimentele de întreţinere şi reparaţii din cadrul secţiilor
productive cât şi pentru a acoperi necesarul de personal al compartimentelor funcţionale .
Analizând situaţia existentă în alte firme concurente, întreprinzătorul a considerat că
personalul indirect productiv în proporţie de 15% din numărul angajaţilor productivi este
suficient pentru desfăşurarea activităţilor în diferite compartimente funcţionale şi ateliere de
întreţinere şi reparaţii. În consecinţă, calculul necesarului de personal direct şi indirect
productiv se prezintă ca în tabelul nr. 2.4.
Tabelul nr. 2.4
Determinarea necesarului de personal
2004 2005 Categorii de muncitori
Fdk Mk Fdk Mk
M1 1824 4 1824
M2 1824 7 1824
M3 1824 13 1824
M4 1824 16 1824
M5 1824 7 1824
M6 1824 8 1824
M7 1824 15 1824
M8 1824 29 1824
Total personal direct productiv 99
Total personal indirect productiv 15
Total personal 114
Exemplu de calcul :
41824
3,0*2000030000*020000*09,0Fdk
t*QikM nik
)2004(1 =++
== ∑
15% · 99 = 15
2.3.3. Dimensionarea necesarului de resurse financiare pentru cheltuielile indirecte
În vederea desfăşurării activităţii firmei este necesară desfăşurarea şi altor categorii
de cheltuieli decât cele directe, care variază odată cu creşterea volumului de produse
fabricate.
Totalul cheltuielilor indirecte poate fi defalcat pe următoarele categorii de cheltuieli :
- cheltuieli indirecte de administraţie;
- cheltuieli indirecte de marketing – vânzări;
- cheltuieli indirecte de producţie;
a) Planificarea cheltuielilor indirecte de producţie
Acestea pot fi grupate pe următoarele categorii :
a1) cheltuieli materiale;
a2) cheltuieli cu combustibilul;
a3) cheltuieli cu energia si apa;
a4) amortizarea;
a5) alte cheltuieli materiale;
a6) cheltuieli cu salariile;
a7) alte cheltuieli cu personalul;
b) Planificarea cheltuielilor indirecte de marketing – vânzări : după încheierea
activităţilor productive firma trebuie să-şi comercializeze cele trei produse realizate, fapt care
reclamă cheltuirea unor resurse băneşti şi dimensionarea corespunzătoare a activităţii
specifice funcţiunii comerciale a firmei. Se poate analiza în paralel şi varianta apelării la
serviciile de marketing – vânzări ale unor firme specializate .
Structura cheltuielilor indirecte este aceiaşi şi pentru cheltuielile de marketing –
vânzări:
b1) cheltuieli materiale;
b2) cheltuieli cu combustibilul;
b3) cheltuieli cu energia si apa;
b4) amortizarea;
b5) alte cheltuieli materiale;
b6) cheltuieli cu salariile;
b7) alte cheltuieli cu personalul;
c) Planificarea cheltuielilor indirecte general – administrative : desfăşurarea eficientă a
activităţilor productive în cadrul firmei impune planificarea tuturor cheltuielilor estimate cu
privire la :
- mijloacele fixe care cuprind utilaje şi clădiri (pentru secţiile de producţie, secţiile
auxiliare, precum şi un corp pentru clădirea administrativă);
- obiectele de inventar, scule, dispozitive, verificatoare, piese de schimb .
Structura cheltuielilor indirecte este aceeaşi şi pentru cheltuielile indirecte general
administrative :
c1) cheltuieli materiale;
c2) cheltuieli cu combustibilul;
c3) cheltuieli cu energia si apa;
c4) amortizarea;
c5) alte cheltuieli materiale;
c6) cheltuieli cu salariile;
c7) alte cheltuieli cu personalul;
O parte din mijloacele fixe şi/sau obiectele de inventar pot fi asigurate prin aportul
în natură al asociaţilor. Amortizarea reprezintă un cost indirect indiferent dacă este vorba
despre utilaje (înregistrarea amortizărilor utilajelor se face în cadrul cheltuielilor indirecte
productive) sau dacă este vorba despre clădiri , obiecte de inventar , mijloace de transport , etc.
Structura celor 3 tipuri de cheltuieli indirecte enumerate se prezintă ca în tabelele nr.
2.5 şi 2.7.
Individualizarea datelor :
Ch·N + 1000·n
Tabelul nr. 2.5
Cheltuieli generale de administraţie (CGA)
- mii u.m. -
ANUL Cheltuieli generale de administraţie
2004 2005
Cheltuieli materiale 20000 6546
Cheltuieli cu combustibilul energie si apa 2654,47 4709,88
Amortizarea 2300 2300
Cheltuieli cu salariile 98000 145000
Alte cheltuieli 0 0
TOTAL C.G.A. 122954,47 158555,88
Tabelul nr. 2.6
Cheltuieli de desfacere – marketing ANUL Cheltuieli de desfacere - marketing
2004 2005
Cheltuieli materiale 9000 10000
Cheltuieli cu combustibilul energie si apa 1327,23 2354,94
Amortizarea 1350 1350
Cheltuieli cu salariile 8000 17000
Alte cheltuieli 0 0
TOTAL C.D.M. 19677,23 30704,94
Tabelul nr. 2.7
Cheltuieli comune ale secţiilor
ANUL Cheltuieli comune ale secţiilor
2004 2005
Cheltuieli materiale 3000 5000
Cheltuieli cu combustibilul energie si apa 26544 47098
Amortizarea 85650 98150
Cheltuieli cu salariile 36000 70000
Alte cheltuieli 0 0
TOTAL C.D.M. 151194 220248
2.3.4. Dimensionarea necesarului de materii prime şi materiale pentru
activitatea direct productivă
Consumurile specifice de materii prime sunt date în proiectele de execuţie prin
normele de consum în kg/buc. Normele de consum de materii prime sunt considerate
cunoscute (tabelul nr. 2.8) .
Pentru fabricarea celor 3 produse sunt necesare 7 tipuri diferite de materii prime
notate de la MAT1 la MAT7. Materia primă MAT3 se procură din import. Necesarul de
materii prime se determină cu relaţia :
MATi = ∑ Qj · csi,l ( 2.5.)
unde :
MATi – materia primă i, cu i = 1-7;
Qj – cantitatea fabricată din produsul j, j = 1 – 3;
Csi,l – consumul specific din materia primă i la produsul j (kg / buc) .
Determinarea necesarului de materii prime s-a efectuat în cadrul tabelului 2.9.
Tabelul nr. 2.9
Determinarea necesarului de materii prime 2004 2005
Material Cant (kg/an) Valoare (mii UM) Cant (kg/an) Valoare (mii UM)
MAT 1 22700 227000 31800 397500
MAT 2 2100 350900 17300 627125
MAT 3 3800 40603,5 5700 78306,8
MAT 4 12600 107100 16400 174250
MAT 5 8600 103200 12900 193500
MAT 6 15800 284400 22500 506250
MAT 7 2500 13500 3500 23625
TOTAL 1126703,5 2000556,8
Exemplu de calcul :
MAT 12004 = 20000·0,410 + 30000·0,310 + 20000·0,260 = 22700 kg / an
Tabelul nr. 2.8
Normele de consum de materiale Produse
Anul Materialul A (kg/buc) B (kg/buc) C (kg/buc)
Preţ
(mii u.m./kg)
M 1 0,410 0,310 0,260 10
M 2 0 0,170 0,350 29
M 3 0,05 0 0,140 10,685
M 4 0 0,420 0 8,5
M 5 0,250 0 0,180 12
M 6 0,130 0,140 0,450 18
2004
M 7 0,01 0,05 0,04 5,4
M 1 0,400 0,300 0,260 12,5
M 2 0 0,170 0,350 36,25
M 3 0,05 0 0,140 13,738
M 4 0 0,410 0 10,625
M 5 0,250 0 0,180 15
M 6 0,130 0,135 0,440 22,5
2005
M 7 0,01 0,05 0,04 6,75
Determinarea preţului de cumpărare al materiei prime din import
Preţul materiilor prime MATi include TVA. Se consideră că pentru aprovizionarea
acestor materiale se fac cheltuieli de transport, aprovizionare în proporţie de 5% din
valoarea materiilor prime aprovizionate din ţară şi aproximativ 10% pentru produsele din
străinătate. Materia primă MAT 3 se va procura din import. Conform cercetărilor de
marketing, preţul unitar pentru MAT 3 este de 1 $ / buc. la cursul previzional al $ (tabelul nr.
2.10) .
Pentru determinarea preţului materiei prime MAT 3 vor fi calculaţi secvenţial următorii
indicatori :
1) Costul de import ( Ci ) – este format din costul extern transformat în u.m. la cursul de
schimb curent;
2) Costul transportului ( Ctr ) – pentru produsul importat pe rutele externe până la frontiera
româna. Acesta este estimat de către întreprinzător la 10 % din Ci .
3) Costurile conexe ( Ccnx ) – reprezintă costuri de încărcare şi descărcare a mijloacelor de
transport, de manipulare a produsului importat, costuri efectuate în afara frontierei române,
ele fiind estimate la cca. 10 % din Ctr. (1 % din Ci);
4) Costurile de asigurare ( Cas ) – reprezintă costurile efectuate cu asigurarea materiilor prime
importate, costuri realizate în afara frontierelor române şi apreciate la 1% din Ci;
5) Costul în vamă ( Cv ) – este reprezentat de suma costurilor enumerate la punctele 1 – 4 .
Cv = Ci + Ctr + Ccnx + Cas
În tabelul nr. 2.8, datele vor fi individualizate astfel : c’s = N / 10 + cs · n / 10
p’ = p + ( N + n ) / 4
6) Taxele vamale (Txv) – reprezintă sume percepute de către statul român asupra importului,
exportului şi tranzitului de produse. Taxele vamale se exprimă sub forma de cotă procentuală
din costul produselor importate în vamă. În cazul problemei noastre se apreciază o cotă
procentuală de 5 % din costul în vamă :
Txv = Cv · txv (%)
Tvx = 5% · Cv
7) Preţul în vamă ( Pvm ) – este format din costul în vamă şi taxele vamale
Pvm = Cv + Txv
8) Accizele ( Az ) – sunt taxe de consumaţie incluse în preţul produsului importat. Accizele
sunt stabilite în cote procentuale pentru produse sau grupe de produse şi se aplică preţului
în vamă .
Az = Pvm · az (%)
În cazul materiei prime MAT 3 : az = 10%
9) Preţul cu ridicata al importatorului ( Pri ) – reprezintă suma dintre preţul în vamă şi accize
Pri = Pvm + Az
10) TVA deductibilă (TVAD) – se achită în vamă de importator :
TVAD = Pri · 19%
11) Total factura la cumpărare :
Tfc = Pri + TVAD
12) Adaosul comercial – denumit şi marja importatorului este nelimitat. Întreprinzătorul îşi
planifică adaosul în valoare de 0 pentru următorii ani pentru că materia primă importată
este destinată procesului de fabricaţie şi nu comercializării .
Ac = Pri · ac (%)
ac = 0%
13) Preţul de vânzare al importatorului (Pvi) – este dat de suma dintre preţul cu ridicata al
importatorului şi adaosul comercial .
Pvi = Pri + Ac
Pvi = Pri
14 ) TVA colectată ( TVAC )
TVAC = Pvi · 19%
15) Total factură de vânzare ( Tfv )
Tfv = TVAC + Pvi
Pe baza acestor calcule, preţul materiei prime MAT 3 se determină cu ajutorul relaţiei:
Preţ MAT 3 = Tfv (15)/Cantitatea necesară din MAT 3 (din tabelul nr. 2.9) .
Pentru efectuarea acestor calcule şi determinarea preţului materiilor prime MAT 3 se
va întocmi tabelul nr. 2.10.
Tabelul nr. 2.10
Preţul de cumpărare al materiei prime importate
DATE 2004 2005
Cursul UM/$ 17000 19000
Preţ MAT 3 $ 1 1
Taxe vamale 5 % 5 %
Accize 10 % 10 %
Adaos comercial 0 0
Costul transportului extern 10 % 10 %
Costul de asigurare 1 % 1 %
CALCULE
1. Costul de import Ci 64600 108300
2. Costul transportului Ctr 6460 10830
3. Costuri conexe Ccnx 646 1083
4. Costurile cu asigurari Cas 646 1083
5. Costul în vamă Cvm 72352 121296
6. Taxele vamale Txv 3617,6 6064,8
7. Preţul în vamă Pvm 75969,6 127360,8
8. Accizele Az 7596,96 12736,08
9. Pretul cu ridicata al importatorului Pri 83566,56 140096,88
10. TVAD 15877,64 26618,40
11. Total factură la cumparare Tfc 99444,20 166715,28
12. Adaos comercial Ac 0 0
13. Preţul de vânzare al importatorului Pvi 99444,20 166715,28
14. TVAC 18894,40 31675,90
15. Total factură la vânzare 118338,60 198391,18
16. Preţul materiei prime MAT 3 26,829 29,985
2.3.5. Calculul costului unitar
Determinarea costurilor de producţie se bazează pe structura cheltuielilor de producţie
şi se efectuează ţinând cont de :
1) Cheltuielile directe :
a) Cheltuielile materiale directe;
b) Cheltuielile directe cu salariile;
2) Cheltuieli indirecte de producţie (cheltuieli comune ale secţiei);
3) Cheltuieli indirecte de marketing – vânzare (cheltuieli de desfacere);
4) Cheltuieli generale de administraţie .
Cheltuielile directe de la punctul 1) cumulate cu cheltuielile indirecte de producţie de
la punctul 2) formează costul de producţie. Costul complet se constituie din cheltuielile
directe cumulate cu cheltuielile indirecte de producţie de la punctul 2), cu cheltuielile
indirecte de marketing – vânzări de la punctul 3) şi cu cheltuielile generale de administraţie
de la punctul 4) .
1) Determinarea cheltuielilor directe :
a) cheltuieli materiale directe : reprezintă valoarea consumurilor din diferite tipuri de
materii prime de la MAT 1 la MAT 7 necesare pentru obţinerea produsului finit, la care se
adaugă cheltuielile planificate de transport şi aprovizionare de la furnizor. În condiţiile
încadrării în consumurile specifice de materii prime pe produse şi cunoscând de asemenea
preţul de achiziţie al materiilor prime se determină costul unitar cu materiile prime şi
materiale directe pe baza relaţiei :
MDi = ∑ Csi,l · pl + Ctai
unde :
MDi – costul unitar al materiei prime directe pentru produsul i;
Cci,l – consum specific din materia prima l pentru fabricarea produsului i
pl – preţul de achiziţie al materiei prime l ;
Ctai – valoarea cheltuielilor de transport aprovizionare pentru produsul i .
Pentru materiile prime care se asigură din ţară se va planifica valoarea cheltuielilor
de transport – aprovizionare la 5% din valoarea materialului. Pentru materiile prime care se
asigură din import se planifică nivelul cheltuielilor de transport – aprovizionare la 10% din
valoarea materiilor prime respective .
b) cheltuielile directe cu salariile cuprind salariile brute cuvenite personalului productiv
la care se adaugă contribuţia la asigurările sociale, protecţia socială şi alte datorii către
bugetul statului. Menţionăm că salariile brute previzionate pentru personalul direct productiv
(tabelul nr. 2.2) conţin salariul brut şi toate obligaţiile către bugetul statului. Determinarea
nivelului brut orar pe categorii de personal se va face pe grupele de specializări ale
personalului muncitor de la M 1 la M 8 în funcţie de nivelul salariilor brute lunare de
încadrare (salarii planificate negociabile) .
Sbk = SBLk / Nh
unde :
Sbk – salariul brut orar pentru categoria k de personal muncitor direct productiv (u.m./ora);
SBLk – salariul brut lunar al personalului din categoria k (mii u.m.);
Nh – număr mediu de ore de muncă pe lună (Nh = 170 ore pe lună, nivel stabilit prin
reglementările legale în vigoare) .
Cheltuielile planificate cu salariile directe se determină cu relaţia :
SDi = ∑ Sbk · tnik
unde :
SDi – cheltuielile unitare cu salariile directe pentru produsul i (u.m./buc);
tnik – norma de timp de muncă pentru acţiunea asupra produsului i de către muncitorul k
(ore/buc) .
Cheltuielile directe totale, notate cu KDT, se determină cu relaţia :
KDT = ∑ ( MDi + SDi ) · Qi
unde :
Qi – cantitate de produse planificate din sortimentul de produse i .
2) Cheltuielile indirecte vor fi repartizate pe produs pe baza utilizării următorilor
coeficienţi de repartizare :
Kccs = CCS / KDT
unde :
Kccs – coeficient de repartizare a cheltuielilor indirecte de producţie ;
CCS – cheltuieli comune ale secţiilor .
Kcd = CD / KDT + CCS
unde :
CD – cheltuieli de desfacere ( marketing ) ;
Kcd – coeficientul de repartizare a cheltuielilor de desfacere ;
Kcga = CGA / KDT + CCS + CD
unde :
Kcga – coeficient de repartizare a cheltuielilor generale de administraţie .
Ţinând cont de mărimile acestor coeficienţi se procedează la repartizare cheltuielilor
indirecte pe fiecare produs i, utilizând relaţiile :
Cdi = MDi + SDi
Cccsi = Cdi · Kccs
unde :
Cdi – cheltuieli directe unitare;
Cccsi – cheltuieli comune ale secţiilor repartizate pe unitatea de produs i .
Ccdi = Kcd ( 1 + Kccs ) · Cdi
unde :
Ccdi – cheltuieli de desfacere repartizate pe unitatea de produs .
Ccgai = ( 1 + Kcd ) ( 1 + Kccs ) · Cdi
unde :
Ccgai – cheltuieli generale de administraţie .
Ţinând cont de această relaţie, costurile unitare pe cele 3 produse A, B, şi C, în
perioada 2000 – 2001, se calculează ca în tabelul nr. 2.11. 2004 2005 SPECIFICAŢII A B C A B C
Cheltuieli materiale directe MDi (mii u.m. / buc)
10,53 15,11 25,958 13,051 18,526 32,267
Cheltuieli directe cu salariile SDi (mii u.m. / buc)
12,718 11,141 11,909 14,471 13,316 14,224
TOTAL cheltuieli unitare directe Cdi (mii u.m./buc)
23,247 26,251 37,867 27,521 31,842 46,492
TOTAL cheltuieli directe materiale (mii u.m.)
210600 519160 391530 741940 968610
TOTAL cheltuieli directe salariale (mii u.m.)
254360 334230 238180 34130 534400 462720
TOTAL cheltuieli directe KDT 464960 787530 757340 825660 1275440 1394730 TOTAL cheltuieli directe PEI (A +B + C)
2009830 3495830
Cheltuieli indirecte (repartizare) Kccs 0,075 0,0615730 Kcd 0,009 0,0055792 Kcga 0,056 0,0407743 COSTURI UNITARE DIRECTE
Cheltuieli directe materiale MDi (mii u.m. / buc)
10,53 15,11 25,958 13,051 18,526 32,267
Cheltuieli directe salariale SDi (mii u.m. / buc)
12,718 11,141 11,909 14,471 13,316 14,224
TOTAL cheltuieli directe unitare Cdi
23,247 26,251 37,867 27,521 31,842 46,492
Repartizarea CCS (mii u.m./buc) Cccsi
1,749 1,945 2,849 1,695 1,961 2,863
Repartizarea CD (mii u.m./ buc) Ccdi
0,228 0,257 0,371 0,163 0,189 0,275
Repartizarea CGA (mii u.m./buc) Ccgai
1,422 1,606 2,317 1,197 1,385 2,023
COST UNITAR
CAPITOLUL III
DECIZIA DE INVESTIŢII – COMPONENTĂ A STRATEGIEI FINANCIARE
A ÎNTREPRINDERII
3.1. Elementele esenţiale ale deciziei de investiţii
Adoptarea deciziilor de investiţii este rezultattul comparării, într-o formă sau alta, a
costurilor şi avantajelor economice (efectelor) asociate proiectelor analizate .
La un proiect de investiţii, costurile sunt exprimate prin următorii parametrii :
a) efortul total de investiţii ( it ) care însumează capitalul amortizabil şi valoarea fondului de
rulment;
b) capitalul amortizabil;
c) investiţiile nete;
d) costurile de exploatare (CE ) .
În calitate de avantaje economice (efecte) care se iau în considerare la calculul
indicatorilor de eficienţă economică a investiţiilor se folosesc :
a) profitul brut;
b) profitul net rămas după impozitare, dar înainte de a fi repartizat pe diferite destinaţii de
utilizare;
c) “cash – flow”- ul brut degajat an de an după punerea în funcţiune a capacităţilor;
d) “cash – flow” – ul net .
Parametrii privind profitul brut şi “cash – flow” – ul brut se utilizează în analiza
financiară sumară a proiectelor, iar profitul net şi “cash – flow” – ul net în analiza financiară
detaliată .
Raţiunea operării în calitate de avantaj economic cu parametrul “cash – flow” constă
în aceea că aşa cum profitul poate fi reinvestit şi în alte proiecte sau operaţii, tot aşa pot fi
reinvestite sau fructificate şi amortsimentele pe măsură ce se încasează la produsele vândute
şi serviciile prestate. Fiind de această data un venit pentru investitor, amortsimentul reprezintă
o sursă de formare a lichidităţii financiare necesare agenţilor economici pentru a realiza noi
proiecte. Pentru un proiect de investiţii, “cash – flow” – ul determină şi exprimă valoarea
economică a capitalului investit. Cu cât “cash – flow” – ul se obţine mai repede, cu atât el
are o valoare mai mare faţă de cel obţinut mai târziu, deoarece el poate fi reinvestit într-un
proiect rentabil .
“Cash – flow” – ul (sau fluxul de lichidităţi = fluxul de trezorerie) reprezintă un
parametru economic de bază al proiectelor de investiţii, asigurându-le o caracterizare din
punct de vedere al aspectelor comerciale. Pe baza fluxurilor previzionate privind veniturile şi
costurile de exploatat în perioada duratei de viaţă economică, “cash – flow” – ul reflectă
rezultatele sau avantajele economice ale mişcării fondurilor, fluxul lichidităţilor degajate an
de an la un proiect de investiţii, respectiv fluxul de capital pe seama investiţilor prevăzute a
se realiza .
La nivelul unui an j al perioadei de exploatare (De), “cash – flow” – ul brut (CFBj)
este format din volumul profitului impozabil, amortsimente, dobânzi încasate, etc., iar “cash –
flow” – ul net (CFNj) din profitul rămas după impozitare şi amortismente :
CFBj = Vj – Cj + Aj = PBj + Aj = Vj – Cej ,
CFNj = PBj ( 1 – b ) + Aj
unde :
Vj – venitul anual previzionat a se realiza în anul j prin vânzări de produse , prestări de
servicii , etc.;
Cj – costul anual de producţie previzionat pentru anul j;
Cej – costurile de exploatare previzionate pentru anul j , în care se cuprind plăţile pentru
materii prime, materiale, combustibili, energie, salarii, impozite, taxe, dobânzi pentru servicii
prestate de terţi, modificările de stocuri de resurse, alte cheltuieli cu producţia, exclusiv
amortismentele .
Aj – amortismentul anual;
b – cota impozitului pe profit .
Profitul net rămas după impozitare reprezintă :
PNj = PBj ( 1 – b )
“Cash – flow” – ul net formeaza marja brută, suportul autofinanţării investiţiilor .
3.2. Metode de evaluare a proiectelor de investiţii
3.2.1. Angajamentul de capital
Acest indicator exprimă costurile totale iniţiale de investiţii pentru construirea
capacităţilor de produse proiectate şi a costurilor ulterioare punerii în funcţiune pentru
exploatarea acestora, exclusiv amortismentul, exprimate în valoare actuală, la un moment de
referinţă, de regulă momentul începerii lucrărilor de investiţii .
Orizontul de timp pentru calculul capitalului angajat este durata de execuţie a
lucrărilor de investiţii (d) şi durata eficientă de funcţionare (D) sau o perioadă de
calcul convenţională (de exemplu 20 sau 25 ani) .
Angajamentul de capital se determină cu ajutorul relaţiei :
h
Dd
hhh
nta
nta
nta a
CiCiK)1(
1*)(1 +
+=+= ∑+
=
(3.1)
unde : ntaK - angajament total de capital actualizat la momentul n;
ntai - investiţiile totale actualizate la momentul n;
ntaC - costurile totale actualizate la momentul n;
hi - investiţiile anuale;
hC - costurile anuale;
a – coeficient de actualizare;
d – durata de executare a lucrarilor de investiţii;
D – durata eficientă de funcţionare a obiectivului;
Considerăm un proiect de investiţii care vizează modernizarea atelierului 1 din cadrul
TOP – PROD S.R.L. şi care are o durată preconizata d + D = 7 ani. Fluxurile de investiţii şi
costurile de exploatare proiectate sunt date în tabelul nr. 3.1. Considerând că rata de
actualizare a acestora este a = 10% + n, vom determina angajamentul total de capital solicitat
de investiţia în cauză .
Tabelul nr. 3.1.
Calculul capitalului angajat
h ih Ch Kh 1/(1+0,1)h Kta
1 15+N+0,5n - 15+N+0,5n 0,90909 13,6363
2 25+N+0,5n - 25+N+0,5n 0,82644 24,7932
3 - 20+N+0,5n 20+N+0,5n 0,751314 15,02628
4 - 18+N+0,5n 18+N+0,5n 0,683013 12,29423
5 - 17+N+0,5n 17+N+0,5n 0,620921 10,5556
6 - 19+N+0,5n 19+N+0,5n 0,56447 10,72493
7 - 21+N+0,5n 21+N+0,5n 0,51315 10,77615
85,51246
Calculul angajamentului de capital prezintă interes pentru investitori şi manageri în
procesul dimensionării fondurilor de investiţii necesare finanţării proiectelor de dezvoltare.
Calculul şi analiza acestui indicator este prevazută de metodologia BIRD şi a altor
organisme bancare internaţionale fiind cunoscut sub denumirea de costuri totale actualizate
(Cta) .
3.2.2. Raportul venituri totale actualizate / costuri totale actualizate ( ℘)
Analiza “venituri – costuri“ reprezintă concepţia fundamentală a evaluării economice şi
financiare a proiectelor de investiţii. Exprimarea şi măsurarea eficienţei în proiectele de
investiţii se bazează pe compararea într-o forma sau alta, pe comensurarea avantajelor
economice medii anuale şi integrale cu volumul costurilor necesare, de investiţii şi de
exploatare, dimensionat prin metode tradiţionale, static sau în abordare dinamică, ţinând seama
de influenţa pe plan economic a impactului factorului timp .
Ca regulă generală, analiza venituri – costuri se bazează pe evaluarea raportului şi
diferenţei absolute dintre veniturile totale actualizate (Vta) şi costurile totale actualizate
reprezentate prin capitalul angajat actualizat (Kta) pentru n = 0 .
∑+
= +=
Dd
hhta a
VhV1 )1(
1* (3.2)
h
Dd
1hhh
nta )a1(
1*)Ci(K+
+= ∑+
=
(3.3)
Dacă Vt = K t respectiv Vta = Kta , atunci : ℘= Vta / Kta = 1, în care raportul ℘
reprezinta raportul venituri/costuri, ceea ce indică faptul că proiectul de investiţii nu produce
nici avantaje şi nici pierderi .
Când Vta / Kta < 1 proiectul produce pierderi, deci costurile ocazionate de realizarea
sa nu se recuperează .
Dacă Vta>Kta, raportul dintre venituri şi costuri este supraunitar, ceea ce constituie
baza accaptabilităţii proiectului.
Raportul venituri/costuri este utilizat de multe ori în calitate de criteriu de decizie în
investiţii. Folosirea acestei metode în formularea opţiunilor corespunde tendinţei fireşti a
oricărui manager de a maximiza încasările din venituri pe fiecare unitate de cost.
3.2.3.Venitul net actualizat
Acest indicator se mai numeşte şi valoare actuală netă totală sau cumulată Vnta.
Prin conţinutul său, indicatorul valoarea netă actuală totală caracterizează, în valoare absolută,
aportul de avantaj economic al unui proiect de investiţii, câştigul sau recompensa
investitorului pentru capitalul investit în proiect, exprimate fie sub formă de cash-flow în
valoare actuală, fie ca valoare netă actualizată.
Definit în raport de cash flow (CF), indicatorul Vnta realizează compararea între cash
flow-ul total actualizat degajat pe durata de viaţă economică a unui proiect sau variante de
proiect de investiţii (CFTA) şi efortul investiţional total generat de acel proiect, exprimat tot
în valoare actuală (ita). Momentul de referinţă pentru calcului valorii actuale a investiţiilor şi
,,cash-flow,,-ului este momentul începerii lucrărilor (n=0). Vnta este deci un indicator
integral de eficienţă a investiţiilor de tipul diferenţei şi pune în evidenţă surplusul total de
cash-flow în raport cu costul de investiţii necesar, toate exprimate în valori actuale.
∑ ∑= = ++
++
−=d
1h
D
1hhdh )a1(
1*CFh*)a1(
1)a1(
1*ihVNta (3.4)
Definit prin intermediul valorii nete, Vnta exprimă suma algebrică a valorii net
actuale pe orizontul de timp (d+D). Prin valoare netă anuală pentru fieacre an h, h∈(d+D),
se înţelege diferenţa dintre volumul anual al veniturilor generate şi previzionate la un
proiect de investiţii Vh şi volumul costurilor anuale totale de investiţii şi de exploatare în
anul h (ih+Ch=Kh) :
VNh=Vh-(ih+Ch)=Vh-Kh
h
Dd
1h )a1(1*VNhVNta+
= ∑+
=
Considerăm ca firma TOP PROD analizează un proiect de investiţii care necesită un
volum de investiţii de 500 milioane U.M. (1,n + 20 N). După 8 ani de exploatare, în anul h =
10 se fac investiţii de modernizare de 150·1,n + 20N milioane U.M. Din cele 50·1,n
milioane U.M. investiţii, 110·1,n milioane U.M. sunt investite în mijloace circulante şi se
realizează în anul h = 3 .
Durata de execuţie este d=3, dar în anul h = 3 capacitatea funcţionează parţial;
investitiile de capital amortizabil în al treilea an sunt de 30·1,n + 20N U.M. Durata eficientă
de funcţionare D = 13 ani . Amortizarea capitalului fix este concepută în strategie liniară .
A3-15 = 390 (adică 500 – 110) / 13 ani = 30 milioane U.M. / an
În ultimii 6 ani, amortismentul anual sporeşte cu înca 25 milioane U.M./an, pentru a
amortiza investiţiile de modernizare .
Eşalonarea investiţiilor, fluxurile previzionate ale veniturilor şi costurilor anuale
(exclusiv amortismentul), precum şi ale profitului brut la proiectul analizat pe orizontul de
15·1,n ani se prezinta în tabelul nr. 3.2.
Tabelul nr. 3.2. Eşalonarea cheltuielilor şi veniturilor
Anul Tranşe anuale de
investiţii ih
Venituri
anuale Vh2
Costuri anuale, exclusiv
amortismentul Ch
Amortisment
annual Ah4
Profit brut
annual Pbh5
1. ( 100 ) 0 0 0 0
2. ( 200 ) 0 0 0 0
3. ( 200 ) 670 520 30 150
4. 0 690 480 30 180
5. 0 710 480 30 200
6. 0 710 480 30 200
7. 0 710 480 30 200
8. 0 705 485 30 190
9. 0 705 495 30 180
10. ( 150 ) 705 500 55 150
11. 0 735 490 55 150
12. 0 725 490 55 180
13. 0 722 492 55 175
14. 0 710 495 55 160
15. 0 695 500 55 140
Calculul Vnta pentru rata de actualizare a = 40% + n pe baza de cash - flow s-a
efectuat în cadrul tabelului nr. 3.3.
Tabelul nr. 3.3 Calculul venitului net actualizat
h CFh( PBh + Ah ) ih iha 1 / ( 1 + 0,4 )h CFha
1. - ( 100 ) ( - 71,43 ) 0,7143 -
2. - ( 200 ) ( -102 ) 0,51 -
3. 180 ( 200 ) ( - 72,88 ) 0,3644 65,592
4. 210 - - 0,26 54,6
5. 230 - - 0,186 42,78
6. 230 - - 0,133 30,59
7. 230 - - 0,095 21,85
8. 220 - - 0,068 14,96
9. 210 - - 0,035 7,35
10. 205 ( 150 ) ( -3,75 ) 0,025 5,125
11. 245 - - 0,018 4,41
12. 235 - - 0,013 3,055
13. 230 - - 0,009 2,07
14. 215 - - 0,006 1,29
15. 195 - - 0,005 0,975
Prin semnificaţia sa, Vnta determină valoarea economică a unui proiect de investiţii,
urmărindu-se creşterea acestei valori prin optimizarea deciziei de investiţii, după criteriul
maximizării Vnta. Se preferă, deci, proiectele care se caracterizează prin Vnta maxim.
Sunt acceptate variantele de proiect caracterizate prin Vnta > 0. În plan financiar, un
proiect de investiţi cu Vnta pozitiv semnifică faptul că acel proiect are capacitatea de a
rambursa pe perioada duratei de viata economică D capitalul investit, respectiv că el are o
rentabilitate globală a capitalului iniţial cel puţin egală cu rata de actualizare folosită în
calcule şi produce un cash – flow în exces. Dacă Vnta are valoare nulă sau negativă,
proiectul este inacceptabil, rentabilitatea sa fiind inferioară ratei de actualizare (e < a); capitalul
respectiv ar putea fi reinvestit cu o rentabilitate egală cu rata de actualizare şi ar aduce
avantaje corespunzătoare mai mari .
3.2.4. Indicele de profitabilitate
Caracterizează nivelul raportului dintre Vnta şi fondurile de investiţii care stau la
baza proiectului de investiţii şi generează acel volum de VNta. Se pot avea în vedere
investiţiile iniţiale (it) sau valoarea actuală a acestora şi se exprimă în procente.
Pentru proiectul nostru vom avea :
K1 = Vnta / it = 4587000 / ( 500000000 + 150000000 ) ·100 = 0,667 %
K2 = Vnta / ita = 1,734 %
Pentru a exprima acest procent sub forma de indice K actualizat se poate aplica
formula :
Ka = CFta / ita = 1 + Vmta / ita = 1,017
Indicele de profitabilitate permite selectarea variantelor eficiente de proiect la care
Ka>1 şi ordonarea acestora după valoarea descrescătoare a indicelui Ka. La proiectele la
care Ka = 1, Vnta va fi nul. Cu cât indicele de profitabilitate Ka este mai mare, cu atât
proiectele sunt mai eficiente, în condiţii comparabile din alte puncte de vedere .
3.3. Evaluarea financiară a proiectelor de investiţii
Evaluarea financiară a proiectelor de investiţii are drept scop determinarea
rentabilităţii proiectelor din punct de vedere al întreprinderii sau al investitorului. Spre
deosebire de evaluarea economică, ce vizează aprecierea contribuţiei proiectului de investiţii
la dezvoltarea economico-socială a firmei, evaluarea financiară a unui proiect relevă
rezultatele acestuia în raport cu fondurile proprii ale investitorului, ţinând seama şi de
obligaţiile financiare şi fiscale ale acestuia (plata dobânzilor la împrumuturi şi rate de
rambursare a acestora, impozitul pe profit, subvenţii de la buget ca venituri etc.) .
Fluxurile de cheltuieli şi venituri ale proiectului de investiţii sunt estimate în
preţurile pieţei, pe durata de viaţă a proiectului, iar valabilitatea acestuia se apreciază în
termeni de valoare netă actuală şi rată de rentabilitate internă, folosind pentru aceasta rata
de actualizare financiară (costul capitalului la nivelul firmei).
Evaluarea financiară se face în două etape:
1.Prima etapă constă într-o analiză financiară sumară, ce se face cu ocazia
identificării proiectului şi elaborării studiului de fezabilitate, pentru a facilita alegerea
tehnologiei de fabricaţie şi a utilajelor. Analiza vizează alegerea celei mai bune variante de
proiect, în urma comparării variantelor concurente, pe baza unei aprecieri pertinente a valorii
intrinseci a investiţiei înainte de a se introduce obligaţiile financiare şi fiscale .
Studiul financiar sumar ia în considerare cheltuielile şi încasările ce corespund
elementelor esenţiale ale proiectului, adică cele legate de tehnică şi tehnologie, materii prime,
manoperă etc. Nu sunt avute în vedere cheltuielile ca impozite pe venit sau pe vânzări, taxe
vamale, dobânzi etc. sau venituri provenite din subvenţii acordate de stat .
2. A doua etapă constă în analiza financiară detaliată, ce se face cu ocazia elaborării
definitive a proiectului sau a formei finale a acestuia. Ea are scopul de a releva
rentabilitatea capitalurilor investite de întreprindere, delimitând resursele proprii de cele
împrumutate. De data aceasta se iau în considerare dobânzile la împrumuturile bancare,
impozitele pe profit, taxele vamale etc .
În cadrul studiului financiar ce se elaborează îşi găsesc rezolvarea probleme cum
sunt :
• Structura optimă a surselor de finanţare;
• Analiza capacităţii de autofinanţare;
• Verificarea echilibrului de trezorerie;
• Rentabilitatea capitalului investit de firmă .
Înainte de toate, însă, realizarea proiectului trebuie să se integreze politicii financiare
a firmei de asigurare (menţinere) a unei structuri optime a pasivului din bilanţ, garanţia
securităţii sale. O măsură a acestei structuri este indicele de solvabilitate, respectiv
împrumuturile pe termen lung sau mijlociu raportate la capitalul propriu (nivelul acestui
raport nu trebuie să depăşească media stabilită pe ramură).
Un rezultat al analizei financiare detaliate este evaluarea capacităţii de autofinanţare.
Pentru calculul acesteia se porneşte de la încasările şi cheltuielile de exploatare. Calculele
continuă prin scăderea dobânzii la împrumuturi şi a amortismentului şi se obţine astfel
profitul impozabil. Profitul net rezultă din deducerea impozitului pe profit din profitul
impozabil. Capacitatea de autofinanţare rezultă prin însumarea beneficiului impozabil cu
amortismentul şi cu dobânda la împrumutul bancar .
Un alt rezultat al studiului detaliat îl reprezintă analiza trezoreriei previzionale, a
echilibrului dintre resurse şi nevoi. Proiectul va fi apeciat ca viabil dacă rezultă un sold net
al trezoreriei , cumulat , mereu pozitiv , compensânde-se eventualele solduri anuale negative .
În caz contrar , se reanalizează soluţia financiară , urmărind adaptarea resurselor financiare la
nevoile proiectului de investiţie .
Scopul întregului studiu financiar este acela de a calcula rentabilitatea definitivă a
proiectului . Pentru aceasta se apelează la criteriile bazate pe tehnicile actualizării sau la
criteriile contabile . Criteriile contabile mai des utilizate sunt : marja brută / investiţii, beneficii
nete / investiţii, capacitatea maximă de autofinanţare / investiţii .
3.4. Finanţarea proiectelor de investiţii
Decizia de finanţare a investiţiilor se ia în considerare după decizia de investire. Prin
decizia de finanţare se înţelege alegerea surselor financiare şi comensurarea lor în vederea
acoperirii cheltuielilor de investire la timp şi în cuantumul necesar .
Sursele de finanţare pot fi proprii sau împrumutate. În toate cazurile, însă, trebuie
finanţate din capitalul permanent, întrucât investiţiile presupun imobilizări de lungă durată.
Finanţarea din capitalul permanent a investiţiilor nu exclude ca pentru perioade scurte să
apară şi creditul pe termen scurt ca sursă de finanţare şi anume atunci când se creează
decalaje în timp între formarea resurselor permanente şi efectuarea cheltuielilor .
Variantele de finanţare a proiectelor de investiţii se diferenţiază însă şi în funcţie de
termenele de rambursare a creditelor contractate. În continuare se procedează la analiza, sub
aspect teoretic şi practic, a celor mai răspândite variante de finanţare a proiectelor de
investiţii .
3.4.1. Analiza variantelor de finanţare a proiectelor de investiţii
sub aspect teoretic
A) Se consideră o investiţie efectuată printr-un credit care se alocă în momentul
începerii lucrărilor de investiţii şi se rambursează prin anuităţi constante plătibile la finele
fiecărui an din perioada de rambursare, imediat după darea în exploatare a obiectivului .
Venitul net al exploatării se determină pe baza venitului anual al exploatării, din care
se scad cheltuielile anuale de exploatare şi obligaţiile financiare decurgând din rambursarea
creditului preluat pentru a finanţa investiţia. În cheltuielile de exploatare nu se include
amortizarea anuală a capitalului fix, deoarece aceasta poate fi utilizată ca sursă pentru
rambursarea creditului .
Schema de investiţie, exploatare şi rambursare este :
i V1 V2 Vk Vk+1 Vn -m -2 -1 0 1 2 k k+1 n i-2 i-1 Ce1 Ce2 Cek Cek+1 Cen R1 R2 Rk
unde :
i – valoarea investiţiei, respectiv volumul creditului acordat pentru aceasta;
m – durata de realizare a obiectivului de investiţii;
it - investiţia efectuata în anul t (t = - tn , … , -2 , -1);
m + k – durata acordării creditului;
Vt – venitul din exploatare în anul t (t = 1 , 2 , .. , n);
Cet – cheltuieli de exploatare în anul t (t = 1 , 2 , .. , n );
Rt – anuităţi de plată pentru acordarea creditului i (t = 1 , 2 , .. , n );
n – durata de viaţă economică a investiţiei .
Aşa cum este prezentată schema rezultă că perioada de graţie este de mărime m.
Dacă în intervalul de rambursare (0 , k) apare o succesiune de anuităţi Rt = 0 ( t = 1,2,..,k-h,
cu h întreg pozitiv) înseamnă că perioada de graţie se prelungeşte peste m cu h ani.
Perioada de graţie este cea în care obligaţiile debitorului curg şi se acumulează, dar el nu
face nici o rambursare către creditor. Relaţia pe baza căreia se determină valoarea netă
actualizată este :
∑∑+=
−
=
− +−++−−=m
kt
tk
t
t iCtVtiRtCetVtVNA11
)1(*)()1(*)( (3.5)
unde:
i – rata dobânzii pe piaţa financiar-monetară (considerată ca rată de amortizare),
iar Rt se determină pe baza relaţiei :
∑=
−+=+k
t
tm dRtdi1
)1()1( (3.6)
unde :
d – rata dobânzii cu care s-a acordat creditul pentru investiţii .
Relaţia exprimă faptul că valoarea creditului la momentul t=0 este egală cu valoarea
actuală a rambursărilor ce se fac prin anuităţi .
Dacă se acceptă ipoteza că Rt = R pentru t = 1,2,…,k rezultă :
mk
t
tdi
dR )1(**
)1(
1
1
++
=
∑=
−
(3.7)
în care factorul fracţionar reprezintă anuitatea constantă care trebuie platită timp de k ani, la
finele fiecarui an, pentru a stinge un credit în valoare de i u.m. acordat pe acelaşi interval,
cu o rată a dobânzii d şi fără perioadă de graţie. În eventualitatea mai multor oferte de
credit, alegerea se face pe baza indicatorului VNA .
B) Se consideră în acest caz că acordarea creditului nu se face o singură dată la
începutul lucrărilor de investiţii, ci treptat la începutul fiecărui an din perioada de execuţie a
acestora în cuantum egal cu valoarea lucrărilor de investiţii ce se vor executa în anul
respectiv .
Valoarea netă se calculează ca şi la punctul A), dar mărimea anuităţii se modifică
fiind calculată cu relaţia :
∑ ∑= =
−+=+m
t
k
t
ttt dRtdi
1 1)1()1( (3.8)
Dacă considerăm Rt = R pentru t = 1,2,..k rezultă :
∑∑ =
=
−
++
=m
t
tk
t
td
dR
1
1
)1(*)1(
1
În situaţiile A) şi B) pot exista variante de finanţare prin credite, diferenţiate prin
volumul acestora, modalitatea de alocare, structura eşalonării anuale în perioada de execuţie,
mărimea perioadei de graţie, durata acordării creditului, rata dobânzii şi altele. Beneficiarul
investiţiei poate opta pentru una dintre variante ierarhizându-le după valorile descrescătoare
ale VNA .
C) Investiţia se finanţează din fondurile proprii ale beneficiarului de investiţii, situaţie
în care cheltuiala pentru investiţie reprezintă o imobilizare de fonduri proprii. Valoarea netă
actualizată se determină cu relaţia :
∑=
−+−=n
t
tiCetVtVNA1
)1)(( (3.9)
O problemă distinctă o reprezintă determinarea amortizării care trebuie inclusă în
costuri pentru a putea recupera până la finele duratei de viaţa economică mărimea
capitalului bănesc imobilizat :
- dacă fondul pentru investiţii a fost alocat integral în momentul începerii lucrarilor :
∑=
−+=+n
t
tm iAiFp1
)1()1( (3.10)
unde :
Fp – fondul propriu imobilizat;
A – cuantumul anual al amortizarii;
- dacă fondul pentru investiţii este alocat treptat pe măsura realizării acesteia :
∑ ∑= =
−+=+m
t
n
t
ttfpt iAii
1 1
)1()1( (3.11)
D) Sursa de finanţare a investiţiilor este mixtă, adică o parte a resurselor financiare
provin din fonduri proprii, iar cealaltă din credite .
În aceasta situaţie mărimile i şi t se structurează astfel :
i = Cr + Fp
it = icrt + ifpt
unde :
Cr – cuantumul creditului în cazul în care se alocă de la începutul lucrărilor de
investiţie;
icrt – investiţia făcută în anul t pe baza creditului alocat eşalonat .
Mărimea VNA se determină ca în cazul A). Mărimea anuităţii R se determina
conform relaţiei (3.5) în care i = Cr . În condiţiile alocării integrale de la început a creditului şi fondurilor proprii,
amortizarea se determină pe baza relaţiei :
A = A1 + A2
unde A1 este componenta rezultată din obligaţiile de debitor şi se determină pe baza relaţiei
∑=
−
+=+n
t
tm dAdCr
11 )1()1(
iar A2 este componenta rezultată din imobilizarea fondurilor proprii şi se determină pe baza
relaţiei :
∑=
−+=+n
t
tm iAiFp1
2 )1()1(
În condiţiile alocării eşalonate a creditului şi fondurilor proprii , componentele A1 şi
A2 se determina pe baza relaţiilor :
∑ ∑= =
−+=+m
1t
n
1t
t1
tcrt )d1(A)d1(i
respectiv :
∑ ∑= =
−+=+m
1t
n
1t
t2
tfpt )i1(A)i1(i
3.4.2. Analiza practică a variantelor de finanţare a proiectelor
S.C. TOP – PROD S.R.L. Cluj – Napoca analizează posibilitatea realizării unui obiectiv
de investiţii cu durata de realizare de 6 ani, durata de viaţa economică de 10 ani, de-a
lungul cărora se obţin următoarele fluxuri financiare nete anuale (în mld. u.m.) : 1,2 ; 1,8;
2,4; 2,5; 2,5; 2,5; 2,5; 2,5; 2,4; 2,0; [(1,2 1,8 …..2,0 )·3,n - N]. Rata dobânzii pe piaţă
este de (8·1,n ) %. Pentru realizarea finanţării investiţiilor s-au conturat următoarele variante :
a) din fondurile proprii, alocându-se câte 1·3,n – N u.m. annual, durata 4 ani ;
b) dintr-un credit de 6·3,n – N acordat pe 8 ani, cu ( 7·1,n )% dobândă în primii 3 ani,
reprezentând durata realizării obiectivului de investiţie. Creditul se acordă eşalonat astfel :
3·3,n – N u.m.; 2·3,n – N u.m. şi respectiv 1·3,n – N u.m.; rambursarea se face începând cu
finele primului an de la darea în exploatare;
c) similar variantei b), cu eşalonarea : ( 1 u.m., 2 u.m., 3 u.m.) · 3,n – N;
d) similar c), rambursarea făcându-se începând cu finele celui de-al doilea an de la
darea în exploatare;
e) dintr-un credit de 6·3,n – N u.m. acordat pe 7 ani, cu ( 7·1,n ) % dobândă în primii
doi ani, reprezentând durata realizării obiectivului de investiţie; creditul se acordă eşalonat :
câte 3,5·3,n – N u.m.; rambursarea se face începând cu finele primului an de la darea în
exploatare;
f) similar e) cu eşalonarea : 2,5·3,n – N u.m. şi 3,5·3,n – N u.m.;
g) similar variantei f), dar cu dobânda de ( 6·1,n ) % ;
h) similar variantei g), rambursarea efectuându-se începând cu cel de-al doilea an de
la darea în exploatare .
Managerii firmei TOP PROD S.R.L. trebuie să ierarhizeze cele 7 variante de
finanţare pe baza parametrilor : investiţia actualizată şi venitul net actualizat .
a) Schema finanţării investiţiei şi a obţinerii fluxurilor financiare nete este :
-6 -5 -4 -3 -2 -1 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 1 1 1 1 1,2 1,8 2,4 2,5 2,5 2,5 2,5 2,5 2,4 2,0 ani (t)
Pentru calculul indicatorilor i, R, A şi VNA corespunzători fiecarei variante de
finanţare în parte este necesar să calculăm valorile coeficienţilor (1 + d)-t , respectiv (1+i)-t
pentru valoriile t∈[ -6 ; 10 ] , d=6 % şi 7 %, iar i = 8 % .
t Valoarea actuala disponibilă peste t ani a
1 u.m. care devine
Valoarea curentă disponibilă peste t ani
azi a 1 u.m.
d = 6 % d = 7 % d = 8 % d = 6 % d = 7 % d = 8 %
1. 0,94632 0,9345794 0,9259259 1,06 1,07 1,08
2. 0,8899964 0,8734387 0,8573388 1,1236 1,1449 1,1664
3. 0,8936193 0,8162979 0,7938322 1,191016 1,225043 1,259712
4. 0,7920937 0,7628592 0,7350298 1,261477 1,310796 1,360489
5. 0,7472582 0,7129862 0,6806831 1,4693281
6. 0,6301696 1,5858743
7. 0,5834903
8. 0,5402688
9. 0,5002489
1
0. 0,4631934
Valoarea actuală a investiţiei se determină cu ajutorul relaţiei :
923,7%)81(*1)i1(iiAm
1t
6
1t
ttfpt =+=+= ∑ ∑
= =
mld. u.m.
Amortizarea de inclus în costurile de exploatare se determină după relaţia :
81,1%)81(
923,7
)1(10
11
=+
=+
=
∑∑=
−
=
−
t
tn
t
ti
iAA mld. u.m.
Valoarea netă actualizată a fluxurilor financiare nete obţinute pe seama investiţiei se
determină conform relaţiei :
∑∑+=
−
=
− +−++−−=n
kt
tk
t
t iCetVtiRtCetVtVNA11
)1)(()1)((
modificată în funcţie de particularităţile finanţării în varianta a) şi anume :
- nu se uzează de cheltuielile de exploatare (Ce) deoarece în problemă se dau direct fluxurile
financiare nete;
- nu există anuitate de plată (R) pentru rambursările creditului, deoarece investiţia se face
exclusiv din fonduri proprii .
În aceste condiţii avem :
611,14%)81()1(10
11=+=+= ∑∑
==
−
t
n
t
t FtiFtVNA mld. u.m.
Schema de ansamblu a finanţării investiţiilor este :
-6 -5 -4 -3 -2 -1 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 1 1 1 1 1 1 1,2 1,8 2,4 2,5 2,5 2,5 2,5 2,5 2,4 2,0 ani(t)
a)
b) 3 2 1 R R R R R
c) 1 2 3 R R R R R
d) 1 2 3 R R R R
e) 3,5 2,5 R R R R R
f) 2,5 3,5 R R R R R
g) 2,5 3,5 R R R R R
h) 2,5 3,5 R R R R
Unde Ft are conform datelor din problemă, valorile :
F1 = 1,2 u.m. F2 = 1,8 u.m. F3 = F9 = 2,4 u.m.
F5 = F6 = F7 = F8 = 2,5 u.m. F10 = 2,0 u.m.
Potrivit acestor rezultate, putem spune că în costurile anuale de exploatare a
obiectivului de investiţii trebuie (şi este) indusă o amortizare de 1,181 u.m. care asigură
recuperarea în 10 ani a valorii reale (adică actualizată) a investiţiei, respectiv 7,932 u.m. .
Această amortizare se regăseşte în fluxurile financiare nete, deoarece pentru calcularea lor se
exclude amortizarea din costurile anuale de exploatare (Va – Ca +A) .
În situaţia în care amortizarea anuală ar fi mai mare decât 1,181 u.m. fluxurile
financiare nete s-ar diminua cu diferenţa, după cum dacă amortizarea anuală ar fi mai mică
decât 1,181 u.m. fluxurile financiare nete s-ar majora cu diferenţa .
-6 -5 -4 -3 -2 -1 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
3 2 1 R R R R
b)
În cazul celei de-a doua variante de finanţare , valoarea actuală a investiţiei se
determină după relaţia :
∑ ∑= =
=+=+=m
t t
tcrt
tcrt idiiA
1
3
1
035,7%)71()1( mld. u.m.
unde icrt are, conform datelor din problemă, valorile :
icr1 = 1 u.m. ; icr2 = 2 u.m. ; icr3 = 3 u.m.
Anuitatea care trebuie rambursată în 5 ani se determină conform relaţiei :
∑∑ =
=
−
++
=m
t
ttk
t
tdi
dR
1
1
)1(*)1(
1
în care factorul Σ din membrul drept este chiar valoarea iA mai sus determinată , adică :
716,1035,7*%)71(
1iA*)d1(
1R 5
1t
tk
1t
t=
+=
+=
∑∑=
−
=
−
mld. u.m.
Amortizarea anuală se determină ca în cazul variantei a) şi obţinem :
048,1%)81(
035,7
)1(10
11
=+
=+
=
∑∑=
−
=
−
t
tn
t
ti
iAA u.m.
Amortizarea anuală în varianta b) conduce la o diferenţă favorabilă faţă de varianta a),
respectiv :
ΔA = A(a) – A(b) = + 0,133
unde :
A(a) – amortizarea conform variantei de funcţionare (a);
A(b) – amortizarea conform variantei de finanţare (b) .
Valoarea netă actualizată a fluxurilor financiare nete obtinute pe seama investiţiei se
determina coform relaţiei :
∑∑+=
−
=
− +−++−−=n
kt
tk
t
t iCetVtiRtCetVtVNA11
)1)(()1)((
care ţînând cont de particularităţile finanţării în varianta b) va fi adoptată astfel:
- nu se uzează de cheltuieli de exploatare (Ce ) deoarece în problemă se dau direct
fluxurile financiare nete;
- fluxurile financiare anuale nete se vor corecta cu diferenţa de amortizare ΔA (b) care în
acest caz este favorabilă.
În aceste condiţii avem :
( ) ( ) ( )( ) ( )
( ) ( ) ( ) ( ) ...651,8%81*133,0%81*716,1133,0
1*1*)(
10
6
5
1
11
mumldFtFt
ibAFtibAFtVNA
t
tt
t
tn
kt
k
t
t
=++++−+=
=+Δ+++Δ+=
∑∑
∑∑
=
−−
=
−
+==
−
unde Ft sunt valorile deja precizate mai sus , în rezolvarea efectuata pentru varianta a) .
c) În mod similar se determină valorile indicatorilor iA , A , R , A , ΔA si VNA pentru
variantele de finanţare .
d) În cazul celei de-a patra variante de finanţare, valoarea actuală a investiţiei şi
anuitatea care trebuie rambursată pentru stingerea creditului se determină ţinând seama de
faptul că perioada de graţie este de 4 ani ( faţa de 3 ani ) în toate celelalte cazuri cu
excepţia variantei b) , adică valoarea investiţiei trebuie calculată la momentul 1 ( la finele
anului 1 ) şi nu la momentul 0 . În această situaţie avem :
∑ ∑+
+
+
=+=+=1m
11
13
2
tcrt
tcrt 196,7%)71(i)d1(iiA mld u.m.
124,2196,7*%)71(
1*)1(
14
11
=+
=+
=
∑∑=
−
=
−
t
tk
t
tiA
dR mld. u.m.
Pentru determinarea amortizării anuale ce urmează a fi inclusă în costuri, astfel ca la
finele duratei de viaţă economică investiţia să fie complet recuperată, ţinem seama de
particularităţile acestei variante de finanţare şi anume :
- valoarea investiţiei este cea determinată la finele perioadei de graţie, chiar dacă
amortizările se includ în costuri şi înainte de acest moment;
- în calculul amortizării se practică procedura de actualizare şi pentru anii anteriori
momentului de închidere a perioadei de graţie.
În cazul nostru, prima tranşă de amortizare este inclusă costuri simultan cu încheierea
perioadei de graţie . Formula de calcul se modifică conform particularităţilor menţionate :
( )tin
t
iAAIA−−
=∑ ++=
1
1* de unde :
( )
( ) ⎟⎠
⎞⎜⎝
⎛ ++=
⎟⎠
⎞⎜⎝
⎛ ++=
∑
∑
−
=
−
−
=
−
1
1
1
1
11
;11
n
t
t
n
t
t
i
IAA
iAIA
( )...993,0
%811
196,79
1
mumldeA
t
t=
⎟⎠
⎞⎜⎝
⎛ ++=
∑=
−
Avem în continuare :
( ) ( )
( )( ) ( ) ( ) ( )( ) ( ) ( )( ) ( )
( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) .m.u698,9%81*16,0Ft%81*124,216,0Ft%81*16,02,1
i1*dAFti1*dRdAFti1*dA1FVNA
.m.u16,0dAaAA
10
6t
t5
2t
t1
n
1kt
tk
2t
t1
=++++−++++=
=+Δ+++−Δ+++Δ+=
=−=Δ
∑∑
∑∑
=
−
=
−−
+=
−
=
−−
Pentru cazurile de acest gen se poate formula un raţionament adoptat în sensul că
momentul de referinţă pentru procedeul actualizării ar putea fi considerat finele anului 1, în
loc de anul 0, deoarece din punct de vedere financiar – obligaţiile de rambursare încep să
curgă de aici înainte .
h) Pentru ultima variantă de finanţare se procedează similar cazului d) .
În urma analizării variantelor de finanţare a) – h) se întocmeşte o situaţie sintetică de
forma tabelului nr. 3.4 .
Tabelul nr.3.4 Analiza sintetică a variantelor de finanţare
Variante iA R A ΔA VNA
a 7,923 - 1,181 - 14,611
b 7,035 1,1716 1,048 + 0,133 8,651
c 6,725 1,640 1,002 + 0,179 9,343
d 7,196 2,124 0,993 + 0,188 9,358
e 6,657 1,624 0,992 + 0,189 9,307
f 6,607 1,611 0,985 + 0,196 9,493
g 6,519 1,548 0,972 + 0,209 9,832
h 6,910 1,994 0,953 + 0,228 10,025
Dacă luăm în considerare drept criterii de apreciere costul investiţiei şi valoarea
actuală netă rezultă aprecieri diferite :
- din punctul de vedere al costului investiţiei, cea mai avantajoasa variantă este g);
- din punctul de vedere al valorii nete actualizate cea mai avantajoasa variantă este a).
Pentru alegere se va aplica în continuare un procedeu de clasificare multicriterială. În
urma derulării acestuia se poate opta pentru oricare variantă, dar, în situaţia analizată, două
dintre acestea se pot argumenta prin motive ce prezintă importanţă şi interes din punct de
vedere economico-financiar, astfel :
- varianta a) prezintă interes pentru că presupune autofinanţarea, adică mobilizarea exclusiv a
surselor proprii;
- varianta g) prezintă importanţă pentru că presupune cel mai mare efort investiţional .
54
CAPITOLUL IV
ANALIZA ECHILIBRULUI FINANCIAR PRIN INTERMEDIUL
INDICATORILOR BILANŢIERI ŞI A RATELOR
4.1. Bilanţul contabil – documentul de bază pentru analiza echilibrului financiar
Bilanţul contabil evidenţiază cifric şi în etalon monetar echilibrul între bunurile economice
şi sursele lor de finanţare şi rezultatele obţinute ca urmare a investirii şi utilizării capitalului.
Structurile calitative prin care bilanţul realizează dubla reprezentare a patrimoniului sunt cele de
activ şi pasiv.
Totodată, bilanţul contabil constituie reprezentarea patrimoniului unui agent economic:
întreprindere, societate, asociaţie, cooperativă. În acest sens al constituie totdeauna modelarea
conceptului juridic de patrimoniu, oricare ar fi convenţiile formale care direcţionează prezentarea
sa.
Patrimoniul constituie un ansamblu de drepturi şi angajamente scadente la o anumită dată. În
exprimarea contabilă a patrimoniului, bilanţul prezintă drepturile în activ şi angajamentele în pasiv.
Drepturile patrimoniale conferă beneficiarului lor o putere asupra lucrurilor sau posibilitatea
obţinerii unor prestaţii din partea altor persoane. Angajamentele patrimoniale corespund obligaţiilor
pe care întreprinderea le are la o anumită dată.
Importanţa bilanţului contabil este reflectată de proprietăţile sale informaţionale şi poate fi
sintetizată după cum urmează:
a) constituie un instrument de control al gestiunii, care permite cunoaşterea şi analiza
patrimoniului şi activităţii unităţii patrimoniale atât de către consiliile de administraţie, adunarea
generală a acţionarilor, cât şi de către organele fiscale.
b) informaţiile din bilanţ stau la baza procesului de fundamentare a deciziilor organelor de
conducere atât pentru activitatea curentă cât şi pentru activitatea de perspectivă;
c) asigură informaţii privind modul de evoluţie al realizărilor prin compararea indicatorilor
exerciţiului curent cu cei din exerciţiul precedent;
d) contribuie la îmbunătăţirea conţinutului şi organizării contabilităţii, care trebuie să asigure
datele necesare, exacte şi la timp, în vederea elaborării la termenele prevăzute a unui bilanţ de nivel
calitativ ridicat.
Bilanţul contabil îşi poate îndeplini rolul ce-i revine în procesul de conducere numai în
55
măsura în care îndeplineşte unele condiţii:
- să reflecte situaţia reală a elementelor de patrimoniu. Aceasta presupune înregistrări
corecte şi la timp pe baza documentelor justificative şi confruntări periodice a situaţiilor faptice, de
pe teren, cu cele scriptice din conturi, folosind inventarierea şi balanţa de verificare ca procedee ale
metodei contabilităţii;
- să respecte metodologia de determinare a indicatorilor şi a corelaţiilor dintre aceştia;
- să fie complet, cu toate formularele completate având la bază modele de bilanţ şi norme de
întocmire a bilanţului elaborate de Ministerul Finanţelor;
- să fie simplu şi clar, să cuprindă indicatori semnificativi, care să fie ordonaţi după
importanţa lor;
- să se întocmească şi să se prezinte la termenele stabilite contribuind astfel la asigurarea
centralizării datelor la termenele precizate şi la asigurarea conducerii, controlului şi analizei
activităţii desfăşurate.
În practică se întâlnesc mai multe feluri de bilanţuri, astfel că ele se pot clasifica după mai
multe criterii şi anume:
a) după statutul juridic al unităţii patrimoniale pentru care se întocmeşte:
- bilanţ iniţial: se întocmeşte la înfiinţarea unităţii patrimoniale;
- bilanţ curent: întocmit de-a lungul activităţii unităţii patrimoniale, la termenele
prevăzute de legislaţia în vigoare
- bilanţ final: întocmit în momentul în care o unitate patrimonială îşi încetează
activitatea.
b) după perioada legală când trebuie întocmit:
- bilanţ anual;
- bilanţ intermediar
c) după mărimea unităţii patrimoniale:
- bilanţ contabil în sistem de bază: pentru unităţile mari;
- bilanţ contabil în sistem simplificat: pentru unităţile patrimoniale mici şi mijlocii;
d) după sfera de cuprindere a nivelului organizatoric:
- bilanţuri primare: pe baza datelor din conturi;
- bilanţuri centralizatoare: întocmite la nivelul organelor centrale, prin centralizarea
datelor din bilanţurile primare;
e) după reglementările locale:
- bilanţ comercial: ţinând seama de averea consumată, de cea înlocuită şi estimarea ei la
inventar pentru a nu obţine rezultate fictive;
- bilanţ fiscal: întocmit după dispoziţiile fiscale, care serveşte ca bază pentru impozitarea
56
veniturilor.
Sistemul de contabilitate românească aplicabil de la 1 ianuarie 1994 s-a inspirat din
planurile contabile generale ale ţărilor vest-europene în special cel francez şi se bazează pe normele
contabile internaţionale care au fost adaptate cerinţelor şi practicilor româneşti. Astfel, deşi
exerciţiul financiar se încheie la sfârşitul anului calendaristic, în România se întocmesc şi lucrări de
sinteză contabilă trimestriale, astfel:
1. Trimestrial: rezultate financiar; situaţie patrimonială; încasări şi plăţi în valută; impozite
şi taxe datorate şi vărsate;
2. Anual: bilanţ contabil care se compune din bilanţ propriu-zis, cont de profit şi pierderi,
anexe la bilanţ şi raportul de gestiune.
Formularea normelor generale referitoare la analiza financiară a bilanţului se loveşte de
problema prezentării bilanţului. Metodele de prezentare şi întocmire a bilanţului variază de la o
ţară la alta şi chiar de la o întreprindere la alta în cadrul aceleiaşi ţări.
Oricare ar fi metodele de elaborare, bilanţurile sunt construite pe baza unor reguli comune
de prezentare. În primul rând apar separat drepturile patrimoniale acumulate de întreprindere de la
un moment dat (activele) şi angajamentele patrimoniale contractate la aceeaşi dată (pasivele).
Această separare se face, cel mai adesea printr-o prezentare a bilanţului sub formă de tabel
cu două coloane reprezentând activul şi pasivul. Există şi o altă variantă de prezentare sub formă de
listă. Bineînţeles, suma şi conţinutul activului şi pasivului sunt aceleaşi oricare ar fi prezentarea
aleasă.
Astfel putem folosi o structură simplă a bilanţului contabil, cum este cea în formă de tabel
cu două coloane, necesare analizei echilibrului financiar.
Forma de tabel cu două coloane a bilanţului
A C T I V P A S I V 1. Active imobilizate
1.1. Imobilizări necorporale 1.2. Imobilizări corporale 1.3. Imobilizări financiar
2. Active circulante 2.1. Stocuri şi producţie în curs de execuţie 2.2. Creanţe 2.3. Disponibilităţi 3. Active de regularizare şi asimilate 4. Prime privind rambursarea obligaţiunilor
1. Capitaluri proprii 1.1. Capital 1.2. Rezerve 1.3. Rezultat (profit cu”+”
Pierdere cu „-„) 1.4. Alte capitaluri proprii 2. Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli 3. Datorii 3.1. Împrumuturi şi datorii financiare 3.2. Alte datorii 4. Pasive de regularizare
În ceea ce priveşte CONŢINUTUL bilanţului, vom detalia posturile de activ şi pasiv în cele
57
ce urmează:
1. Activul bilanţului
a. Activele imobilizate – se mai numesc şi active fixe şi cuprind toate acele valori
economice a căror perioadă de utilizare şi lichiditate este mai mare de un an. Ele alcătuiesc baza şi
mijloacele de acţiune ale unităţii patrimoniale şi se caracterizează prin durabilitate îndelungată şi
participare la circuitul economic. Ele se împart în imobilizări necorporale, imobilizări corporale şi
imobilizări financiare.
a1. Imobilizări necorporale cuprind valorile economice de investiţie care nu îmbracă fizic
forma de bunuri materiale concrete. Ele sunt reprezentate de cheltuielile de constituire (cu
înfiinţarea, dezvoltarea, fuziunea unităţilor patrimoniale: taxe de înmatriculare, emitere şi vânzare
acţiuni); cheltuielile de cercetare – dezvoltare (efectuarea unor lucrări sau obiective de cercetare
care să prezinte garanţia realizării eficienţei scontate, sunt amortizabile în cinci ani); concesiunile,
brevetele, licenţele, mărcile de fabrică şi alte drepturi similare (aporturi în natură realizate de
acţionari, achiziţionate de la terţi sau create de unitatea patrimonială); fondul comercial (elemente
necorporale care contribuie la menţinerea sau dezvoltarea potenţialului de activitate a unei unităţi
cum ar fi: vadul, debuşeele, reputaţia; fondul comercial se constituie numai prin achiziţie sau aport
şi se evaluează cu ocazia determinării preţului de vânzare al unei unităţi patrimoniale); alte
imobilizări corporale (programe informatice, se amortizează într-o perioadă care nu depăşeşte 3
ani).
a2. Imobilizări corporale cuprind bunurile materiale de folosinţă îndelungată în activitatea
unei unităţi patrimoniale. Ele se găsesc sub forma de terenuri şi mijloace fixe (se delimitează pe
următoarele şase categorii conform Hotărârii Guvernului 964/2004şi anume: 1 – construcţii; 2 –
echipamente tehnologice; 3 – aparate şi instalaţii de măsurare, control şi reglare; 4 – mijloace de
transport; 5 – animale şi plantaţii; 6 – mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecţie a
valorilor umane şi materiale şi alte active corporale).
Activele imobilizate îşi pierd în timp din valoare ca urmare a uzurii determinate de utilizarea
lor, acţiunea agenţilor naturali şi progresul tehnic. Constatarea contabilă a pierderii de valoare
suferită de imobilizările corporale, cu excepţia terenurilor şi includerea sa în costuri se numeşte
amortizare.
a3. Imobilizări financiare cuprind valorile financiare investite de unitatea patrimonială în
patrimoniul altor societăţi sub forma titlurilor de valoare, creanţelor ataşate participanţilor,
împrumuturile acordate şi alte imobilizări financiare (depozite pe termen lung).
b. Activele circulante – cuprind toate valorile economice sub forma stocurilor şi producţiei
în curs de execuţie, creanţelor, valorilor mobiliare şi plasament şi disponibilităţilor băneşti. Activele
58
circulante se află într-o continuă modificare valorică, ele îşi schimbă forma materială şi utilitatea în
cadrul circuitului economic al patrimoniului. Sub aspectul lichidităţii, caracteristica de bază a
activelor circulante este aceea că perioada de rotaţie este mai mică de un an.
b.1 Stocurile şi producţia în curs de execuţie reprezintă acele valori economice care prin
natura şi destinaţia lor sunt folosite ca materii prime, materiale consumabile, producţie în curs de
execuţie, produse finite şi semifabricate, mărfuri şi ambalaje. În sfera stocurilor se cuprind şi
obiectele de inventar şi baracamentele. Obiectele de inventar sunt bunuri cu o valoare mai mică
decât limita prevăzută de lege pentru a fi considerate mijloace fixe, indiferent de durata lor de
serviciu sau cu o durată mai mică de un an, indiferent de valoarea lor.
b.2 Creanţele sau valori în curs de decontare reprezintă valorile economice avansate
temporar altor persoane fizice sau juridice şi pentru care urmează să primească un echivalent valoric
(sumă de bani, lucrare sau serviciu). Clienţii reprezintă creanţele faţă de terţi determinate de
vânzarea pe credit a bunurilor materiale, lucrărilor şi serviciilor care fac obiectul activităţii unităţii
patrimoniale. Celelalte drepturi (creanţe) diferite decât cele asupra clienţilor se împart în
următoarele structuri: avansuri acordate furnizorilor, decontări cu asociaţii privind aportul în natură
şi în bani; creanţele generate de relaţiile de decontare pentru fondurile avansate de societăţi pe
termen scurt; debitori pentru creanţele determinate de cesiunea titlurilor de plasament, cesiunea
activelor imobilizate, garanţii depuse, reclamaţii, pagube materiale, creanţe reactivate etc.
b.3 Titlurile de plasament şi disponibilităţile băneşti denumite valori de trezorerie
cuprind valori economice care îmbracă forma sau îndeplinesc funcţia de bani. Titlurile de
plasament cuprind titluri de valoare achiziţionate în vederea realizării unui câştig pe termen scurt.
Disponibilităţile băneşti în lei sau devize se delimitează sub forma numerarului din casierie,
depozitele la bancă în conturi curente (pot funcţiona la vedere sau la termen, cele la termen sunt o
formă de imobilizare a mijloacelor băneşti până la un an), carnetele de cecuri (documente –
valoare folosite pentru efectuarea plăţii unor servicii sau bunuri), acreditivele, avansurile de
trezorerie.
c. Conturi de regularizare şi asimilate – cuprinde cheltuielile constatate în avans (prin
natura lor acestea reprezintă: chirii plătite în avans, abonamente, taxe de locaţiune, prime de
asigurare plătite anticipat); cheltuielile de repartizat pe mai multe exerciţii (cheltuieli pentru
reparaţii capitale neprevizibile, cheltuieli pentru reparaţii curente şi revizii tehnice, cheltuieli
amânate) şi diferenţele de conversie-activ (diferenţele între valoarea de intrare a creanţelor mai
mare şi valoarea convertibilă la cursul de schimb mai mică).
d. Primele de rambursare a obligaţiunilor – sunt diferenţe dintre valoarea de emisiune sau
valoarea de rambursare, după caz, şi valoarea nominală a obligaţiunilor emise de societate, care sunt
amortizabile pe toată durata împrumutului creat prin emisiunea acestor titluri de credit.
59
2. Pasivul bilanţului – reprezintă sursele de finanţare a bunurilor economice clasificate
după modul de constituire şi exigibilitate. Pentru procurarea bunurilor economice o unitate
patrimonială foloseşte finanţarea proprie şi finanţarea străină. Finanţarea proprie se realizează prin
contribuţia proprie a titularului de patrimoniu sub formă de capital individual sau social. Finanţarea
străină se realizează prin diferite forme juridice: credite bancare, obligaţiuni, credite comerciale,
alte datorii în curs de decontare.
a. Capitalurile proprii – se delimitează prin capitalul social, primele de capital, diferenţele
sau plusvalorile din reevaluare, rezervele unităţii patrimoniale, rezultatul reportat, rezultatul
exerciţiului, subvenţiile pentru investiţii, provizioanele reglementate şi fondurile proprii.
a.1 Capitalul social – se constituie la înfiinţarea întreprinderii şi se diferenţiază în capital
subscris nevărsat şi capital subscris vărsat. Pe parcursul funcţionării, capitalul social se poate
majora prin emisiune de acţiuni noi sau se poate reduce atunci când este considerat prea mare în
raport cu activitatea unităţii patrimoniale.
a.2 Diferenţele din reevaluare reprezintă plusurile create prin reevaluarea imobilizărilor
corporale şi a celor financiare. Pe măsura amortizării sau realizării bunurilor, plusvaloarea este
utilizată parţial sau total, pentru creşterea capitalului social sau transferarea la rezerve.
a.3 Rezervele reprezintă profitul capitalizat în mod durabil de unitatea patrimonială.
Rezervele se constituie şi se datorează în raport cu cotele reţinute din rezultatul exerciţiului
financiar. Ele se împart în: rezerve legale, rezerve statutare şi alte rezerve.
a.4 Rezultatul reportat – conţine rezultatele pozitive reportate din anii precedenţi, a căror
repartizare a fost amânată de AGA.
a.5 Rezultatul exerciţiului – profitul net al exerciţiului financiar încheiat până în momentul
repartizării lui pe destinaţiile stabilite prin lege sau prin statutul unităţii patrimoniale.
a.6 Fondurile – se constituie cu scopul de a susţine financiar activitatea unităţii
patrimoniale sau pentru stimularea salariaţilor.
b. Datoriile (capitalul străin) sunt formate din capitalurile furnizate de terţi, pentru care
unitatea trebuie să acorde o prestaţie sau un echivalent valoric. Pot îmbrăca forma creditelor
contractate de la bănci sau alte instituţii financiare, împrumuturile din emisiunea de obligaţiuni şi a
datoriilor create în cadrul relaţiilor de decontare ale unităţii patrimoniale cu alte persoane fizice şi
juridice (denumite creditori). În cadrul datoriilor unităţii patrimoniale, mai importante sunt: datoriile
financiare, datoriile comerciale, datoriile fiscale, salariale, sociale; datoriile privind relaţiile de
decontare cu asociaţii şi creditori diverşi.
b.1. Datoriile financiare – îmbracă forma creditelor primite de la bancă sau alte instituţii de
credit şi împrumuturilor din emisiunea de obligaţiuni. Creditele sunt destinate fie finanţării
60
investiţiilor, fie cheltuielilor curente pentru activitatea de exploatare, ele sunt purtătoare de dobândă
şi garantate cu activele întreprinderii.
b.2 Datoriile comerciale se creează în cadrul relaţiilor de decontare cu furnizorii pentru
aprovizionări cu bunuri materiale, lucrări şi servicii primite.
b.3 Datoriile fiscale, sociale, salariale – cuprind obligaţiile din impozite şi taxe la bugetul
statului, salariile şi alte drepturi salariale, datoriile intermediare create în cadrul relaţiilor de
decontare cu angajaţii prin reţineri de contribuţii pentru pensia suplimentară şi ajutorul de şomaj.
b.4 Datoriile faţă de asociaţi reprezintă obligaţiile faţă de acţionari pentru capitalul
rambursat, dividende de plată şi datoriile privind fondurile puse la dispoziţia întreprinderii pe
termen scurt de către întreprinderile asociate.
c. Provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli – sumele constituite la închiderea exerciţiului
pe seama cheltuielilor, pentru elementele de patrimoniu a căror realizare sau plată este probabilă sau
pentru cheltuieli care devin exigibile în perioadele următoare: amenzi, penalităţi, despăgubiri, litigii,
daune, alte datorii incerte, cheltuieli legate de activitatea de service.
d. Conturi de regularizare şi asimilate – cuprind veniturile înregistrate în avans
(încasarea anticipată a unor lucrări şi servicii: chirii, taxe, dobânzi); diferenţele de conversie pasiv
(diferenţele între valoarea de intrare a creanţelor mai mică şi valoarea convertibilă la cursul de
schimb mai mare).
În mod general, relaţia de echilibru prin care operează bilanţul este de forma:
ACTIV = PASIV
Ea mai poate fi numită şi execuţia generală a bilanţului contabil. Această relaţie de echilibru
înseamnă că orice activ al unităţii patrimoniale are unul sau mai multe izvoare de finanţare
reflectate în pasiv.
4.2. Pregătirea bilanţului contabil pentru analiza financiară. Bilanţul financiar
Bilanţul contabil şi anexele sale răspund unor multiple cerinţe de ordin juridic, contabil şi
fiscal. Pentru a obţine bilanţul financiar plecând de la bilanţul contabil, se procedează la o serie de
regrupări a datelor: se vor comasa anumite date ale bilanţului contabil; se vor diviza unele date
pentru a se obţine mărimi semnificative pe plan financiar; se vor opera corectări atât în activul cât şi
în pasivul bilanţului.
Pornim de la următoarea structură a bilanţului unei societăţi comerciale:
Datele se vor individualiza utilizând următoarea formulă de calcul:
61
Valoarea individuală = V x 0,n;
n-reprezintă numărul de ordine din g rupă
- mii lei -
ACTIV 2004 2005 PASIV 2004 2005 1.Active imobilizate Imobilizări necorporale Imobilizări corporale Imobilizări financiare 2.Active circulante Stocuri Creanţe Disponibilităţi 3.Active de regulari- zare şi asimilate 4.Prime privind ram- bursarea obligaţiuni- lor
11.547.396
0 11.539.848
7.548
5.782.854 3.426.192 1.785.350
571.312
66.706
0
11.372.152
0 11.363.604
8.548
8.555.380 5.740.404 2.517.412
297.564
51.492
0
1.Capitaluri proprii Capital social Rezerve Rezultatul exerciţiului Repartizarea profitului Fonduri Subvenţii pt. investiţii Provizioane regl. 2.Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli 3. Datorii Împrumuturi şi datorii Furnizori Alte datorii 4.Pasive de regulari- zare
12.835.484 12.036.350
137.610
187.692
187.692 661.524
0 0
0
3.744.152
985.134 2.249.334
509.684
817.320
13.031.20212.036.350
162.588
264.462
264.462832.264
00
05.745.776
881.9404.056.688
807.148
1.202.046
TOTAL ACTIV 17.396.956 19.979.024 TOTAL PASIV 17.396.956 19.979.024
1. Corecţiile operate în activul bilanţului vizează obţinerea unor mărimi folositoare
analizei financiare, precum: activul imobilizat corectat şi activele circulante corectate.
Pentru a obţine cele două mărimi, atât imobilizările financiare şi creanţele, cât şi cheltuielile
înregistrate în avans se împart în două categorii: cele cu durata mai mică de un an şi cele cu durata
mai mare de un an.
În urma regrupării, imobilizările nete vor cuprinde elementele:
- imobilizări necorporale;
- imobilizări financiare mai mari de un an;
- creanţe mai mari de un an;
- cheltuieli constatate în avans care privesc o perioadă mai mare de un an;
- prime de rambursare a obligaţiilor.
În cazul bilanţului contabil al societăţii considerăm, imobilizările financiare în valoare de
7.458 mii lei sunt mai mari de un an, deci valoarea lor integrală rămâne la imobilizări financiare.
Creanţele societăţii reflectă un termen mai mic de un an, deci nu se include o parte din ele
în cadrul activelor imobilizate. La fel cheltuielile constatate în avans au un termen mai mic de un
an şi se vor trece la activele circulante. Primele de rambursare a obligaţiunilor se trec la activele
imobilizate dar având în vedere că ele au valoarea 0, partea de activ imobilizat a bilanţului rămâne
aceeaşi.
62
În urma regrupării, activele circulante corectate vor cuprinde elementele:
- imobilizări financiare mai mici de un an (nu este cazul în cadrul bilanţului contabil al
societăţii considerate);
- - stocuri;
- creanţe (dacă existau creanţe pe termen >1 an, acestea se treceau în partea de activ
imobilizat);
- disponibilităţile băneşti;
- cheltuielile înregistrate în avans şi decontările din operaţii în curs de clarificare care
cresc se include în partea de activ circulant, parte care creşte cu suma acestora – 66.706
mii lei.
Activul financiar al bilanţului se reprezintă în tabelul următor:
Activ financiar
ACTIV 2004 2005
1.Active imobilizate
2.Stocuri şi producţie în curs
3.Alte active circulante
11.547.396
3.426.192
2.423.368
11.372.152
5.740.404
2.866.468
TOTAL ACTIV 17.396.956 19.979.024
2. Corecţii operate în pasivul bilanţului – au ca scop constituirea a trei mărimi
semnificative în pasiv:
- capitalurile proprii;
- datoriile pe termen mediu şi lung;
- datoriile pe termen scurt.
În primul rând se au în vedere sumele din pasiv după repartizarea rezultatelor.
Repartizarea profitului
- mii lei -
2004 2005 Profitul exerciţiului
187.692 264.462
Rezerve legale
Fond de participare a salariaţilor la profit
Cota managerului din profit
Fond de dezvoltare
Dividende de plătit
15.489
14.123
8.100
102.301
47.679
24.978
26.446
18.586
115.114
79.338
TOTAL 187.692 264.462
63
În cei doi ani, societatea a realizat un profit de 187.692 mii lei şi respectiv 264.462 mii lei,
care a fost repartizat conform legislaţiei în vigoare, pentru constituirea rezervelor legale, a
fondurilor şi dividendelor.
Partea de capitaluri proprii, în urma repartizării profitului, s-a modificat astfel:
- Rezervele au crescut cu 15.489 mii lei în 2004, iar 2005cu 24.978 mii lei.
- Fondurile unităţii s-au mărit cu suma de 14.123+8.100+102.310=124.533 mii lei în
2004, iar în 2005cu 26.446+18.586+115.114=160.146 mii lei
- Dividendele de plătit se trec la postul „Alte datorii”, cu suma de 47.679 mii lei pentru
anul 2004şi cu suma de 79.338 mii lei pentru anul 2005.
Structura Capitalurilor proprii după repartizarea profitului este exemplificată mai
jos:
Capitaluri proprii 2004 2005
Capital social
Rezerve
Rezultatul exerciţiului
Repartizarea profitului
Fonduri
Subvenţii pentru investiţii
Provizioane reglementate
12.036.350
153.099
187.692
786.048
12.035.350
187.566
264.462
992.410
Total capitaluri proprii 12.787.805 12.951.864
Obs.: Din totalul capitalurilor proprii s-a scăzut elementul „Repartizarea profitului”
deoarece această sumă a intrat în componenţa celorlalte elemente din postul „Capitaluri proprii”.
După ce s-a repartizat profitul, trebuie avut în vedere modul cum se repartizează
provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli. Provizioanele pentru riscuri se consideră a fi nişte
rezerve şi se includ în capitalurile proprii. În ceea ce priveşte bilanţul societăţii, acest element are
valoarea 0, deci nu există provizioane pentru riscuri şi cheltuieli.
Corectarea datoriilor: în primul rând se face separarea/gruparea datoriilor în: datorii pe
termen lung şi mediu (>1 an, include credite pe termen lung şi mediu) şi datorii pe termen
scurt (<an, include creditele pe termen scurt, furnizorii şi conturile asimilate, alte datorii pe
termen scurt).
Folosind anexa bilanţului contabil, datoriile pe termen lung şi mediu sunt în sumă de 80.000
lei în anul 2004şi de 100.000 mii lei în anul 2005, datorii provenite din credite pe termen lung şi
mediu.
64
Calculul datoriilor pe termen scurt include partea din datorii mai mici de un an, la care se
adaugă veniturile constatate în avans cu o durată mai mică de un an şi se mai adaugă dividendele
care trebuie plătite.
Astfel în 2004 la datoriile pe termen scurt în valoare de 3.664.152 mii lei se adaugă venituri
constatate în avans în sumă de 817.320 mii lei şi dividendele în sumă de 47.679 rezultând:
Dts (2004) = 3.664.152 + 817.320 + 47.679 = 4.529.151
În 2005 la datoriile pe termen scurt în valoare de 5.645.776 mii lei se adaugă venituri
constatate în avans în sumă de 1.202.046 mii lei şi dividendele în sumă de 79.338 rezultând:
Dts (2005) = 5.645.776 + 1.202.046 + 79.338 = 6.927.160
Acum, putem prezenta situaţia datoriilor după repartizarea profitului şi corectarea posturilor
de datorii:
Datorii 2004 2005
1. Datorii pe termen lung şi mediu
2. Datorii pe termen scurt
80.000
4.529.151
100.000
6.927.160
Total datorii 12.787.805 12.951.864
Având corectate atât activul cât şi pasivul bilanţului contabil al societăţii putem reprezenta
BILANŢUL FINANCIAR pentru a calcula indicatorii echilibrului financiar.
BILANŢ FINANCIAR
ACTIV 2004 2005 PASIV 2004 2005
1. IMOBILIZĂRI
2. STOCURI ŞI
PRODUCŢIE ÎN CURS
3. ALTE ACTIVE
CIRCULANTE
11.547.396
3.426.192
2.423.368
11.372.152
5.740.404
2.866.468
1.CAPIT.PROPRII
2.DATORII PE
TERMEN LUNG ŞI
MEDIU
3. DATORII PE
TERMEN SCURT
12.787.805
80.000
4.529.151
12.951.764
100.000
6.927.160
TOTAL ACTIV 17.396.956 19.979.024 TOTAL PASIV 17.396.956 19.979.024
65
4.3. Fondul de rulment – principalul indicator al echilibrului financiar
Întocmirea bilanţului financiar prin regruparea datelor bilanţului contabil oferă posibilitatea
cercetării echilibrelor principale ale bilanţului. Analiza financiară recurge la două tipuri de agregate.
Primele sunt derivate din bilanţul financiar şi constituie relaţia fundamentală de trezorerie, celelalte
provin din contul de profit şi pierderi şi formează soldurile intermediare ale gestiunii.
Pentru a determina relaţia fundamentală a trezoreriei se vor utiliza:
a) Fondul de rulment;
b) Necesarul de fond de rulment;
c) Trezoreria unităţii patrimoniale.
Fondul de rulment (FR) exprimă un prim echilibru sumar prin confruntarea capitalului
permanent sau a pasivului pe termen lung, cu imobilizările. Echilibrul curent este indicat de
necesarul de fond de rulment (NFR) iar echilibrul pe termen scurt, de calculul trezoreriei (T).
Noţiunea de fond de rulment a dat loc la multiple formulări. Totuşi, două din aceste
formulări prezintă un interes particular şi merită să apară drept concepte fundamentale ale gestiunii
şi analizei financiare. E vorba de noţiunea de fond de rulment net sau permanent, pe de o parte şi
de noţiunea de fond de rulment propriu, pe de altă parte.
Fondul de rulment net (FRN)
- reprezintă partea din capitalurile permanente ale unităţii patrimoniale care este
afectată pentru finanţarea ciclului de exploatare.
Pentru a permite calcularea fondului de rulment net, bilanţul trebuie organizat în părţi mari
regrupând elementele de activ şi de pasiv pe baza criteriului duratei activului şi pasivului. Folosim
bilanţul financiar reprezentat în subcapitolul anterior pentru a grupa elementele de activ şi pasiv
astfel:
- elementele de pasiv de împart în capitaluri permanente şi datorii pe termen scurt;
- elementele de activ se împart în: active imobilizate şi active circulante.
Reducerea bilanţului la părţile necesare calculării fondului de rulment net
- mii lei -
ACTIV 2004 2005 PASIV 2004 2005
1.ACTIVE
IMOBILIZATE
11.547.396 11.372.152
1.CAPITALURI
PERMANENTE
12.867.805 13.051.764
2.ACTIVE
CIRCULANTE
5.849.560 8.606.872
2.DATORII PE
TERMEN
SCURT
4.529.151 6.927.160
TOTAL ACTIV 17.396.956 19.979.024 TOTAL PASIV 17.396.956 19.979.024
Noţiunea de fond de rulment poate fi definită prin două formulări echivalente, exprimând,
fie o abordare a părţii de sus a bilanţului, fie o abordare a părţii de jos a bilanţului.
FRN = Capitaluri permanente – Active imobilizate (partea de sus a bilanţului)
FRN = Active circulante – Datorii pe termen scurt (partea de jos a bilanţului)
1) Folosind partea de sus a bilanţului, în cazul societăţii analizate avem:
FRN2004= 12.867.805 – 11.547.396 = + 1.320.409 mii lei
FRN2005 = 13.051.764 – 11.372.152 = + 1.679.612 mii lei
Ambele valori ale fondului de rulment sunt pozitive, ceea ce reflectă faptul că o parte din
capitalurile permanente (1.320.409 mii lei în 2004şi 1.679.612 mii lei în 2005) au fost folosite
pentru finanţarea ciclului de exploatare – active circulante.
În ambele cazuri Capitalurile permanente > Activele imobilizate. În cazul în care fondul
de rulment ar fi fost negativ, atunci o parte din imobilizările unităţii patrimoniale ar fi fost finanţate
din resursele pe termen scurt.
∆FRN = FRN2005 - FRN2004= 1.679.712 – 1.320.409 = 359.203 mii lei
( ) %1,271001272,1100x1409.320.1712.679.11001
FRNFRN%
2004
2005 =×−=⎟⎠⎞
⎜⎝⎛ −=×⎟⎟
⎠
⎞⎜⎜⎝
⎛−=Δ
Se observă că în urma activităţii desfăşurate de societatea comercială, fondul de rulment a
crescut în anul 2005faţă de anul 2004cu 359.203 mii lei (27,1%), ceea ce reflectă o situaţie
favorabilă în ceea ce priveşte solvabilitatea unităţii patrimoniale.
De remarcat că aceste modificări s-au produs datorită scăderii activelor imobilizate şi nu a
creşterii capitalurilor permanente care au rămas constante ca sumă, fapt care se poate observa din
tabelul următor care exprimă părţile de activ în procente:
Active imobilizate
66,36 % - 2004 56,92 % - 2005
Capitaluri permanente
73,96 % - 2004 65,32 % - 2005
Active circulante 33,62 % - 2004 43,08 % - 2005
Datorii pe termen scurt
26,04 % - 2004 34,68 % - 2005
66
67
În 2004 activele imobilizate reprezentau 66,36 %, iar în 2005 are loc o scădere a acestora la
56,92 % din totalul activului, scădere care corelată cu faptul că au scăzut şi în sumă fixă, înseamnă
că, creşterea fondului de rulment s-a realizat prin vinderea unor active imobilizate şi nu prin
îmbunătăţirea activităţii de gestiune financiară, crescând foarte mult şi procentul de datorii pe
termen scurt (cu peste 8 %).
2) Pentru calculul fondului de rulment, putem folosi şi datele din partea de jos a bilanţului:
FRN2004=Active circulante1988-Datorii pe termen scurt2004=5.849.560-4.529.151=1.320.409
FRN2005=Active circulante2005-Datorii pe termen scurt2005=8.606.872-6.927.160=1.679.712
Datele din cele două formule duc la acelaşi rezultat al fondului de rulment. Deşi, una este
echivalentă cu cealaltă, cea de a doua modalitate de calcul a fondului de rulment atrage atenţia
asupra excedentului activelor circulante asupra datoriilor pe termen scurt şi pune în evidenţă
finalitatea fondului de rulment (aşa-numita analiză internă a fondului de rulment).
Dacă activele circulante = datoriile pe termen scurt va rezulta un FRN = 0, iar dacă activele
circulante < datoriile pe termen scurt va rezulta un FRN < 0, adică o situaţie dificilă a unităţii
patrimoniale.
În cazul nostru Activele circulante >Datoriile pe termen scurt, adică faptul că activele
circulante permit să se spere la încasări băneşti pe termen scurt prin care se vor rambursa integral
datoriile exigibile pe termen scurt, dar şi să se obţină lichidităţi excedentare.
Fondul de rulment propriu (FRP)
- reprezintă o utilitate analitică mai limitată decât cea a fondului de rulment net. Se
calculează când se doreşte să se aprecieze autonomia financiară a unei întreprinderi:
FRP = Capitaluri proprii – Active imobilizate
FRP2004= 12.787.805 – 11.547.396 = + 1.240.409 mii lei
FRP2005 = 12.951.764 – 12.372.152 = + 1.579.712 mii lei
Valorile fiind pozitive rezultă că întreprinderea îşi finanţează activele integral din
capitalurile sale, existând autonomie financiară.
Diferenţele dintre fondul de rulment net şi cel propriu sunt următoarele:
∆2004= FRN2004- FRP2004= 1.320.409 – 1.240.409 = 80.000 lei
∆2005 = FRN2005 - FRP2005 = 1.679.712 – 1.579.712 = 100.000 lei
Observăm că diferenţele reprezintă exact datoriile pe termen lung în anii respectivi, fapt prin
care se verifică calculul.
68
4.4. Necesarul (nevoia) de fond de rulment
Ciclul de exploatare antrenează formarea nevoii de finanţare care conduce la constituirea
mijloacelor de finanţare. Confruntarea globală a acestor nevoi şi a acestor mijloace de finanţare face
să se degajeze o nevoie de finanţare indusă de ciclul de exploatare sau nevoia de fond de rulment.
Nevoile de finanţare determinate de ciclul de exploatare, sau utilizările ciclice, corespund
avansărilor de fonduri pe care întreprinderea le afectează pentru constituirea stocurilor sale (materii
prime, materiale, produse finite) şi pentru a acorda termenele de plată partenerilor săi comerciali
cărora le-a livrat produse finite, le-a executat lucrări sau le-au prestat servicii.
În schimb, activitatea întreprinderii produce mijloace de finanţare legate de ciclul de
exploatare sau resurse ciclice de fiecare dată când întreprinderea obţine de la furnizorii săi termene
de plată.
Utilizând noţiunile de utilizări ciclice, descrise anterior, nevoia de fond de rulment (NFR) se
poate formula astfel:
NFR = Utilizări (alocări) ciclice – Resurse ciclice
NFR - ul este determinat prin luarea în calcul a elementelor pe termen scurt ale activului şi
pasivului, elemente care se reînnoiesc permanent.
Folosind bilanţul financiar al societăţii putem calcula necesarul de fond de rulment pe anii
2004şi 2005.
ALOCĂRI CICLICE 2004 2005 RESURSE CICLICE 2004 2005
1.STOCURI ŞI
PRODUCŢIE ÎN CURS
3.426.192
5.740.404
1.FURNIZORI ŞI
CONTURI ASIMILATE
2.249.334
4.045.688
2.CREANŢE 1.852.056 2.295.156 2.DATORII FISCALE ŞI
SOCIALE
1.374.683
2.088.532
Deci, necesarul de fond de rulment în anul 2004:
NFR2004=Alocări ciclice2004– Resurse ciclice2004
NFR2004=(Stocuri2004+Creanţe2004)–(Furnizori2004+Datorii fiscale şi sociale2004)=
=(3.426.192+1.852.056)-(2.249.334+1.374.683)=5.278.248-3.624.017=1.654.231
NFR2005=Alocări ciclice2005 – Resurse ciclice2005
NFR2005=(Stocuri2005+Creanţe2005)-(Furnizori2005+Datorii fiscale şi sociale2005)=
=(5.740.404+2.295.156)-(4.056.688+2.088.532)=8.035.560-6.145.220=1.890.340
Necesarul de fond de rulment se modifică de la 1.654.231 în anul 2004la 1.890.340 în 2005,
adică cu %27,141001
231.654.1340.890.1
=×⎟⎠
⎞⎜⎝
⎛ −
Alocări şi resurse ciclice în procente faţă de totalul activ respectiv pasiv
ALOCĂRI CICLICE 2004 2005 RESURSE CICLICE 2004 2005
1.STOCURI ŞI
PRODUCŢIE ÎN CURS
19,69% 28,73% 1.FURNIZORI ŞI
CONTURI ASIMILATE
12,91% 4.056.688
2.CREANŢE 10,64% 11,48% 2.DATORII FISCALE ŞI
SOCIALE
7,9% 2.088.532
Activ:
%69,19956.396.17192.426.3
ActivStocuriStocuri%
2004
20042004 ===
%48,11024.979.19156.295.2
ActivCreanteCreante%
%73,28024.979.19404.740.5
ActivStocuriStocuri%
%64,10956.396.17
056.852.1Activ
CreanteCreante%
2005
20052005
2005
20052005
2004
20042004
===
===
===
Pasiv:
%9,7956.396.17683.374.1
PasivsfDatoriisocialesifiscaleDatorii%
%92,12956.396.17334.249.2
PasivFurnizoriFurnizori%
2004
20042004
2004
20042004
===
===
69
%4,10024.979.19532.088.2
PasivsfDatoriisocialesifiscaleDatorii%
%3,20024.979.19688.056.4
PasivFurnizoriFurnizori%
2005
20052005
2005
20052005
===
===
O analiză mai aprofundată conduce la identificarea elementelor strict legate de exploatare şi
a celor care nu sunt legate de exploatare. Elementele strict legate de exploatare corespund mărimii
activelor şi pasivelor puse în mişcare de operaţiile de aprovizionare, de producţie şi de vânzare. În
activ, aceste mărimi înglobează în principal stocurile şi creanţele din exploatare, iar în pasiv
numai datoriile din exploatare.
Astfel vorbim despre: Necesarul de fond de rulment din exploatare (NFRE) şi Necesarul
de fond de rulment din afara exploatării (NFRAE).
1) NFRE = Utilizări pentru exploatare – Resurse din exploatare
Utilizările pentru exploatare sunt cele legate strict de activitatea de exploatare. Din totalul
utilizărilor ciclice se scad conturile „Debitori diverşi” – în sumă de 245.571 mii lei pentru anul 2004
şi 1.283.936 mii lei pentru anul 2005 (suma este foarte ridicată având în vedere vânzările de active
care au avut loc) şi conturile de regularizare în sumă de 66.706 mii lei pe 2004, respectiv 51.492 mii
lei pe 2005.
Din total resurselor ciclice se scad conturile „Impozit pe profit” în sumă de 195.456 mii lei
pe anul 2004, respectiv 272.860 mii lei pe 2005 şi conturile de regularizare în sumă de 817.320 mii
lei pe anul 2004, respectiv 1.202.046 mii lei pe 2005.
Astfel avem:
NFRE2004=Utilizări din exploatare2004– Resurse din exploatare2004
Utilizări din exploatare2004=5.278.248-(245.571+66.706)=5.278.248-312.277=
= 4.965.971 mii lei
Resurse din exploatare2004=3.624.017-(195.456+817.320)=3.624.017-1.012.776 =
=2.611.241 mii lei
Deci, NFRE2004=4.965.971-2.611.241=2.354.730
NFRE2005=Utilizări din exploatare2005 – Resurse din exploatare2005
70
71
Utilizări din exploatare2005=8.035.560-(1.283.936-51.492)=8.035.560-1.335.428=
=6.700.132 mii lei
Resurse din exploatare2005=6.145.220-(272.860-1.202.046)=6.145.220-1.474.906=
=4.670.314 mii lei
Deci, NFRE2005=6.700.132-4.670.314=2.029.818 mii lei
2)NFRAE2004=Utilizări din afara exploatării - Resurse din afara exploatării
NFRAE2004= (245.571+66.706)-(195.456+(195.456+817.320)=312.277-1.012.776=
=-700.499 mii lei
NFRAE2005 = (1.283.936+51.492)-(272.860+1.202.046)=1.335.428-1.474.906=
=-139.478 mii lei
NFR = NFRE + NFRAE
NFR2004=NFRE2004+NFRAE2004
1.654.231 mii lei=2.354.730 + (-700.499) mii lei
1.654.231 mii lei = 1.654.231 mii lei; relaţie care este adevărată
NFR2005= NFRE2005+NFRAE2005
1.890.340 mii lei = 2.029.818 + (-139.478) mii lei
1.890.340 mii lei = 1.890.340 mii lei; relaţie care este adevărată
4.5. Trezoreria netă
Trezoreria netă reprezintă confruntarea dintre utilizările trezoreriei şi resursele de trezorerie.
T = Utilizări de trezorerie – Resurse de trezorerie
În cazul societăţii considerate utilizările de trezorerie sunt formate din conturile la bănci în
lei şi alte valori, iar resursele de trezorerie sunt formate din creditele pe termen scurt.
- mii lei -
Utilizări de trezorerie Resurse de trezorerie
2004
- Conturi la bănci în lei - 5156
- Casa în lei – 522.786
- Alte valori – 23.370
2004
- Credite pe termen scurt
885.134
2005
- Conturi la bănci în lei - 0
- Casa în lei – 269.014
- Alte valori – 28.550
2005
- Credite pe termen scurt
781.940
Situaţia trezoreriei nete se prezintă astfel:
T2004=Utilizări de trezorerie2004– Resurse de trezorerie2004
T2004=(5.156+522.786+23.370)-885.134=551.312-885.134= -333.822 mii lei
T2005= Utilizări de trezorerie2005- Resurse de trezorerie2005
T2005=(0+542.662+28.550)-781.940=571.212-781.940= -210.728 mii lei
Menţinerea resurselor de trezorerie apare ca o constrângere impusă întreprinderii şi
limitează autonomia sa financiară pe termen scurt. Dar, dacă o situaţie de trezorerie negativă (T<0)
exprimă o certă dependenţă financiară, ea nu trebuie interpretată imediat ca un simptom de
insolvabilitate.
Oricum întreprinderea şi-a îmbunătăţit situaţia trezoreriei, de la –333.822 mii lei în 2004la –
210.728 mii lei în 2005, deci cu +123.094 mii lei, fapt datorat în primul rând micşorării volumului
de credite pe termen scurt.
Relaţia trezoreriei
Pentru relaţia trezoreriei trebuie identificate în bilanţ şase părţi principale:
Active imobilizate
AI
Capitaluri permanente
CP
Utilizări ciclice
UC
Resurse ciclice
RC
Utilizări de trezorerie
UT
Resurse de trezorerie
RT
Avem relaţiile principale:
FRN = CP – AI
NFR = UC – RC
T = UT – RT
Bilanţul fiind echilibrat, putem scrie egalităţile următoare:
Activ = Pasiv ⇒ AI+UC+UT = CP+RC+RT
Relaţia o scriem: UC + UT – RC – RT = CP – AI
Regrupăm termenii: (UC+RC) + (UT – RT) = CP – AI
Adică: FRN – NFR – T = 0, de unde rezultă:
72
73
T = FRN – NFR (relaţia fundamentală a trezoreriei)
Astfel, analiza trezoreriei este impusă de studierea fondului de rulment şi a necesarului de
fond de rulment. Trezoreria reprezintă cuantumul mijloacelor băneşti de care dispune întreprinderea
la un moment dat şi prin care se asigură pe termen scurt echilibrul financiar dintre fondul de
rulment şi necesarul de fond de rulment.
Practic, fiecare operaţiune realizată de o unitate patrimonială presupune fie o operaţiune de
intrare, fie o operaţiune de ieşire de trezorerie. Astfel, pentru desfăşurarea în bune condiţii a
activităţii de producţie, unitatea patrimonială trebuie să-şi asigure stocurile necesare. Toate acestea
generează fluxuri de ieşire de trezorerie. Produsele obţinute, rezultatul activităţii de producţie, în
urma procesului de vânzare alcătuiesc fluxuri de intrări de trezorerie. Relaţiile de încasări şi plăţi
apar între unitatea patrimonială şi bănci şi alte instituţii financiare.
Calculăm trezoreria folosind relaţia fundamentală a trezoreriei:
TN2004=FRN2004- NFR2004= 1.320.409 – 1.654.231 = - 333.822 mii lei
TN2005 = FRN2005 – NFR2005 = 1.679.612 – 1.890.340 = - 210.728 mii lei
Prin faptul că fondul de rulment este depăşit de necesarul de fond de rulment, degajând o
trezorerie negativă în ambii ani studiaţi, rezultă necesitatea de a finanţa NFR care a rămas
neacoperită de capitalurile permanente. Deci trebuie apelat la resurse de trezorerie pentru a finanţa o
parte din NFR. Dar, NFR constituie o nevoie permanentă. Dependenţa faţă de resursele de
trezorerie prezintă un caracter permanent. O asemenea situaţie poate totuşi fi viabilă dacă
întreprinderea beneficiază de concursul partenerilor financiari.
4.6. Utilizarea ratelor în analiza echilibrului financiar
Principiul metodei ratelor constă în calcularea raporturilor caracteristice între mărimile
financiare. Această metodă permite să se pună în evidenţă anumite aspecte semnificative relative la
bilanţ. O exprimare a bilanţului în valori absolute şi valori relative permite să se identifice
caracteristicile majore ale structurii bilanţului şi dacă dispunem de date eşalonate în timp, să
desprindem evoluţiile semnificative.
Informaţiile furnizate de bilanţul exprimat în procente trebuie completate cu studiul ratelor
de structură referitoare la activ şi la pasiv.
1) Ratele referitoare la structura activului:
Ratele din această serie raportează valoarea diferitelor posturi din activ la aceea a totalului
bilanţului. Cele mai importante, patru rate sunt următoarele:
totalActivcorporaleobilizariImR).a 1 =
Această rată reflectă mărimea imobilizărilor sub forma de capital fix în cadrul patrimoniului
întreprinderii.
Folosind bilanţul financiar al societăţii, calculăm această rată pentru anii 2004 şi 2005.
%6610066,0100956.396.17848.539.11R12004 =×=×=
%5610056,0100024.979.19152.372.11R12005 =×=×=
totalActivfinanciareobilizariImR).b 2 =
Această rată exprimă mărimea imobilizărilor financiare în cadrul patrimoniului
întreprinderii.
%042,010000042,0100024.979.19
548.8R
%043,010000043,0100956.396.17
548.7R
20052
22004
=×=×=
=×=×=
totalActivcursinproductiesiStocuriR).c 3 =
Această rată reflectă mărimea stocurilor în totalul activelor întreprinderii, aceasta fiind în
funcţie de natura activităţii. Durata operaţiilor de aprovizionare şi desfacere şi durata perioadei de
producţie sunt elementele principale care determină mărimea acestei rate.
%6,19100196,0100956.396.17192.426.3R 32004 =×=×=
%7,28100287,0100024.979.19404.740.5R 32005 =×=×=
74
totalActivClientiR).d 4 =
Această rată reflectă practicile întreprinderii în legătură cu termenele de plată acordate
clienţilor şi este influenţată de obişnuinţele locale sau din sectorul de activitate la întreprinderii. Ea
este de asemenea, determinată de natura clienţilor, rata fiind în general mică pentru întreprinderi
având drept clientelă particulari şi mai ridicată în cazul în care clientela e constituită din
întreprinderi şi instituţii.
%6,10100106,0100956.396.17056.852.1R 42004 =×=×=
%48,111001148,0100024.979.19156.295.2R 42005 =×=×=
2) Rate referitoare la structura pasivului
Ratele referitoare la structura pasivului reflectă compoziţia resurselor întreprinderii. În acest
sens, ele exprimă politica sa de finanţare, aceasta constând în combinarea diverselor resurse
accesibile întreprinderii în cele mai bune condiţii de cost şi de durată posibile.
Principalele rate referitoare la structura pasivului bilanţului sunt:
100totalPasiv
mediusilungtermenDatoriipropriiCapitaluri100totalPasiv
permanenteCapitaluriR).a 1 ×+
=×=
Se numeşte rata stabilităţii financiare
Această rată exprimă ponderea capitalurilor cu durata mai mare de un an în ansamblul
resurselor. Este un indicator global relativ la stabilitatea finanţării.
%32,651006532,0100024.979.19764.051.13R
%86,731007396,0100956.396.17805.867.12R
12005
12004
=×=×=
=×=×=
75
100totalPasivpropriiCapitaluriR).b 2 ×=
Se numeşte rata autonomiei globale (solvabilitatea patrimonială)
Această rată exprimă ponderea capitalurilor proprii în ansamblul resurselor. Este un
indicator relativ la autonomia financiară a întreprinderii, apreciind ansamblul finanţării sale.
%82,641000100024.979.19764.951.12R
%5,731007350,0100956.396.17805.787.12R
22005
22004
=×=×=
=×=×=
În legătură cu această rată se calculează şi ponderea datoriilor, indiferent de durată şi de
origine, în totalul pasivului.
100permanentCapital
propriuCapitalR).c
%18,351003518,0100024.979.19160.027.7R
%5,261002650,0100956.396.17151.609.4R
)R100(100totalPasiv
DatoriiR).1b
3
'22005
'22004
2'
2
×=
=×=×=
=×=×=
−=×=
Se numeşte rata independenţei financiare
Această rată exprimă autonomia financiară la termen a întreprinderii, adică partea din
fondurile proprii în ansamblul resurselor cu durata mai mare de un an
76
%23,991009923,0100764.051.13764.951.12R
%37,991009937,0100805.867.12805.787.12R
32005
32004
=×=×=
=×=×=
%7,01000007,0100764.951.12
000.100R
%6,0100006,0100805.787.12
000.80R
100propriiCapitaluri
lungsimediutermenpeDatoriiR).d
32005
42004
4
=×=×=
=×=×=
×=
3. Ratele de sinteză
Ratele de sinteză se calculează se asemenea pornind de la elemente ale bilanţului,
comparând diferite componente ale activului cu diferite componente ale pasivului.
3.1. Rate propriu-zise ale echilibrului financiar
Sunt expresia fondului de rulment (FRN sau FRP), a nevoii de fond de rulment (NFR( şi a
trezoreriei (T).
a. rata de finanţare a activelor fixe – evidenţiază existenţa sau nu a unui fond de rulment
(RFRN), chiar a unui fond de rulment propriu (RFRP).
Se mai numeşte şi rata finanţării permanente
%11410014,1100152.372.11764.051.13R
%11110011,1100396.547.11805.867.12R
100eimobilizatActive
permanenteCapitaluriR
2005FRN
2004FRN
FRN
=×=×=
=×=×=
×=
sau
77
%8,113100138,1100152.372.11764.951.12R
%7,110100107,1100396.547.11805.787.12R
100eimobilizatActive
propriiCapitaluriR
2005FRN
2004FRP
FRP
=×=×=
=×=×=
×=
b. În concordanţă cu rata de mai sus putem calcula rata de finanţare a nevoii de fond de
rulment (Rfn), care este de preferat să fie, de asemenea mai mare decât 1, pentru a evidenţia
existenţa unei trezorerii nete pozitive.
%8810088,0100340.890.1612.679.1R
%7910079,0100231.654.1409.320.1R
100rulmentdefonddeNevoia
rulmentdeFondR
2005fr
2004fn
fn
=×=×=
=×=×=
×=
Amândouă ratele sunt subunitare (respectiv mai mici de 100%) ceea ce conduce la faptul că
trezoreria netă este negativ.
Tot în legătură cu fondul de rulment putem calcula şi proporţia în care acesta finanţează
activele circulante, respectiv creanţele şi stocurile.
- rata de finanţare a activelor circulante, creanţelor şi stocurilor din fondul de
rulment
78
%25,29100404.740.5612.679.1R
%5,38100192.426.3409.320.1R
%1,73100156.295.2612.679.1R
%71100056.852.1409.320.1R
%51,19100872.606.8612.679.1R
%5,22100560.849.5409.320.1R
100Stocuri
rulmentdeFondR;100Creante
rulmentdeFondR;100circulanteActive
rulmentdeFondR
2005st
2004st
2005cr
2004cr
2005ac
2004ac
stcrac
=×=
=×=
=×=
=×=
=×=
=×=
×=×=×=
c. rate de trezorerie – măsoară capacitatea de plată a întreprinderii (solvabilitatea pe termen
scurt). O valoare supraunitară a acestor rate dovedeşte că, cel puţin pe termen scurt, întreprinderea
are capacitatea de a-şi achita datoriile exigibile.
- rata de lichiditate generală (capacitatea de plată a ciclului de exploatare)
%24,124100160.927.6872.606.8R
%15,129100151.529.4560.849.5R
100scurttermenpeDatorii
circulantActivR
2005lg
2004lg
lg
=×=
=×=
×=
Valorile minime acceptate sunt între 1,2 şi 1,8.
79
- rata lichidităţii restrânse (testul acid)
această rată compară, de asemenea, capacitatea întreprinderii de rambursare a datoriilor pe
termen scurt., făcând apel doar la elementele cele mai lichide, adică crenţele şi
disponibilităţile.
%3,41160.927.6468.866.2100
160.927.6404.740.5872.606.8R
%5,53100151.529.4368.423.2100
151.529.4192.426.3560.849.5R
100scurttermenpeDatorii
StocuricirculantActivR
2005ls
2004ls
lr
==×−
=
=×=×−
=
×−
=
Sunt satisfăcătoare între procentul de 0,65 şi 1,1 (respectiv 65% şi 110%).
- rata lichidităţii imediate (rata trezorerie imediate)
%8100160.927.6
212.571R
%6,12100151.529.4
312.571R
100scurttermenpeDatorii
itatiDisponibilR
2005li
2004li
li
=×=
=×=
×=
Literatura de specialitate arară că este destul de dificil de a stabili un nivel optim al
indicatorului de trezorerie imediată datorită faptului că nivelul trezoreriei unei unităţi nu poate fi
apreciat decât în funcţie de plăţile şi încasările viitoare, care sunt dificil de măsurat. Însă se
apreciază că, dacă rata de trezorerie imediată este egală cu unu (100%), unitatea patrimonială
dispune de o trezorerie abundentă, ceea ce nu reprezintă, de fapt, un aspect pozitiv.
3.2. rate ale îndatorării legate de echilibrul financiar
- aceste rate măsoară importanţa îndatorării pentru realizarea echilibrului financiar în
cadrul unităţii
80
- rata îndatorării, levierul
%54100024.951.12160.027.7I
%36100805.787.12151.609.4I
100propriiCapitaluri
totaleDatoriiI
2005
2004
=×=
=×=
×=
În general existenţa unui levier mai mic decât 1 (100%) prezintă siguranţă pentru realizarea
echilibrului financiar şi pentru acordarea de credite.
- rata creditelor de trezorerie
caracterizează gradul de îndatorare (bancară) a activităţii de exploatare:
%36,41100340.890.1
940.781R
%71,54100231.654.1
134.905R
100rulmentdefonddeNevoia
trezoreriedeCrediteR
2005ct
2004ct
ct
=×=
=×=
×=
Această rată este complementară celei de finanţare a nevoii de fond de rulment şi deci
caracterizează apelarea de către întreprindere la credite pentru a suplini capacitatea de autofinanţare
a investiţiilor de exploatare.
4. Ratele de rotaţie
Ratele de rotaţie furnizează informaţii calitative foarte bogate în semnificaţii pentru analiza
bilanţului. Aceste rate exprimă de fapt ritmul în care diferite elemente ale bilanţului sunt reînnoite,
în cadrul activităţii curente a întreprinderii.
4.1. Ratele de rotaţie ale stocurilor
81
Stocurile sunt supuse unei constante reînnoiri, datorită efectului conjugat al operaţiunilor de
aprovizionare, producţie şi vânzare.
Ritmul de reînnoire sau de rotaţie a stocurilor poate fi determinat prin relaţia între valoarea
stocului mediu existent în întreprindere şi valoarea aprovizionărilor care au alimentat stocul în
cursul unei perioade date.
cicluri97,4298.583.4980.786.22
2StocStoc
ariAprovizionstocurirotatiedeViteza
mediuStocariAprovizionstocurirotatiedeViteza
20052004
==+
=
=
Folosim contul de profit şi pierdere pentru a cunoaşte nivelul aprovizionărilor şi bilanţul
pentru stocuri.
Aprovizionări = 21.460.778 + 1.326.202 = 22.786.980 mii lei
Stoc mediu = (3.426.192 + 5.740.404)/2 = 4.583.298 mii lei
4.2. Ratele de rotaţie a creanţelor
Creanţele comerciale corespund drepturilor pe care întreprinderea le are faţă de clienţii săi,
ca urmare a vânzărilor pentru care acordă un termen de plată. Orice operaţiune de vânzare pentru
care se acordă un termen de plată, antrenează constituirea de creanţe noi. Invers, orice avans primit
de la clienţi face să se reducă creanţele întreprinderii.
rotatii87,13606.073.2732.778.28
2CreanteCreante
VanzaricreantelorarotatiedeViteza
creanteloramedieValoareaVanzaricreantelorarotatiedeViteza
20052004
==+
=
=
Vânzări = 28.778.732 mii lei
Valoarea medie a creanţelor = (1.852.056 + 2.295.156)/2 = 2.073.606
82
4.3. Ratele de rotaţie a datoriilor faţă de furnizori
Datoriile contractate de furnizori corespund resurselor pe care întreprinderea le obţine de
fiecare dată când beneficiază de un termen de plată pentru cumpărările de bunuri sau servicii în
cadrul activităţii sale curente.
rotatii22,7011.153.3980.786.22
FurnizoriFurnizoriariAproviziondatoriilorarotatiedeViteza
furnizoridefatadatoriiloramedieDurataariAproviziondatoriilorarotatiedeViteza
20052004
==+
=
=
Aprovizionări = 22.786.980 mii lei
Valoarea medie a datoriilor faţă de furnizori=
= (2.249.334 + 4.056.688)/2 = 3.153.011 mii lei
Modalitatea de apreciere la disciplina “Proiecte economice”, presupune
întocmirea unui proiect care să conţină capitolele prezentate cu individualizarea
calculelor pe baza metodologiei expusă în cuprinsul fiecărui capitol.
83