Propaganda politca-Jean MArie Domenach

Embed Size (px)

Text of Propaganda politca-Jean MArie Domenach

Propaganda politca- Jean Marie Domenach Propaganda nu se poate circumscrie intr-un numar de legi functionale. Propaganda este polimorfa si dispune de resurse aproape infinite. Propaganda politica nu este totusi o stiinta care poate fi concentrata in formule. In primul rand, ea utilizeaza mecanisme fiziologice, psihice si ale inconstientului foarte complexe, dintre care multe sunt putin cunoscute; in al doilea rand, principiile isi au originea atat in emipirism cat si in stiinta: sfaturi din experienta, indicatii generale dupa care ramane sa improvizezi. Chiar daca nu este o stiinta, propaganda este o tehnica ce utilizeaza din plin rezultatele uneia sau mai multor stiinte. Ea este expresia acestora, evolueaza odata cu ele. In primul rand propaganda se sprijina pe analizele stiintifice ale psihologiei si sociologiei, caci porneste de la cunoasterea fiintei umane, a tendintelor si dorintelor sale, a nevoilor si mecanismelor psihice, a automatismelor; de la cunoasterea grupurilor, a legilor de formare si dezintegrare a lor, a influentelor de masa, a limitelor pe care le impune mediul social. In al doilea rand, caracterul stiintific vine din efortul de a se constitui un ansamblu de reguli precise, riguroase, verificate, care nu sunt simple retete si de care trebuie sa tina cont orice propagandist. In al treilea rand, o actiune propagandista eficienta presupune analiza exacta a mediului si a individului tinta; doar investigatia stiintifica poate preciza cu exactitate modurile de persuadare si temele potrivite. Al patrulea argument care atesta caracterul stiintific al propagandei, in viziunea lui Jacques Ellul, este faptul ca se incearca tot mai mult controlul asupra actiunii, masurarea cat mai precisa a rezultatelor si constatarea tuturor efectelor. Daca propaganda stalinista a fost in cea mai buna masura fondata pe teoria lui Pavlov asupra reflexului conditionat, propaganda hitlerista s-a bazat pe teoria lui Freud asupra refularii si libido-ului, iar cea americana pe teoria lui Dewey asupra training-ului. Potrivit lui Domenach, propaganda politica, adica acea intreprindere organizata pentru a influenta si dirija opinia, apare in sec XX ca urmare a doua elemente esentiale: aparitia masei moderne si a noilor tehnici de informare si comunicare. In linii mari, masa moderna apare in urma formarii statelor natiune si a revolutiei demografiei si habitatului. Statele natiune produc o anumita uniformizare, unificare in structura si spirit, si o crestere a responsabilitatii indivizilor prin participarea lor la viata politica, prin transformarea lor din subiecti in cetateni. Democratizarea vietii sociale si politice duce la cresterea importantei opiniei publice. Concomitent ne aflam in fata unui proces exploziv de urbanizare si industrializare care duce la dislocarea cadrelor traditionale, familia patriarhala si comunitatea sateasca, la dezradacinarea indivizilor. Cartierul impersonal din aglomerarile urbane ia locul catunului si parohiei. Aceste comunitati care incadrau individul dispar, lasandu-l izolat, dezorientat in fata unei societati nationale in evolutie rapida, expus brusc solicitarilor exterioare. Individul se afla in acelasi timp in posesia unei identitati fragile, insuficient cristalizate. Conditia de muncitor in urban, in zorii capitalismului, insemna adesea mizerie, somaj, instabilitate adica o permanenta stare de neliniste care il duce spre refugierea in certitudinile maselor. Individul modern, cu un plus de libertate dar si un plus de insecuritate devine influentabil si susceptibil de reactii emotionale, adica o tinta perfecta pt orice propaganda. In acest timp, mijloacele de comunicare a cuvantului

tiparit, a vocii si a imaginii cunosc o dezvoltare foarte puternica, astfel incat devine aproape inposibil sa te feresti din calea informatiei care gaseste concentrari de oameni, gata de reactiile cele mai emotionale si mai violente. Pe acest fond are loc succesul propagandei leniniste si al celei hitleriste. J. Ellul se refera la evenimentele politice care au favorizat dezvoltarea marii propagande: WWI, revolutia rusa din 1917, revolutia hitlerista din 1933, WWII, iar dupa 1944 razboaiele revolutionare din China, Indochina, Algeria, precum si razboiul rece. Fiecare din acestea a constituit un moment de perfectionare si aprofundare a propagandei, de identificare a noi aspecte si de cucerire a noi teritorii culturale sau geografice. Dar propaganda nu ar fi avut mare succes in aceste circumstante, daca nu ar fi fost indeplinite anumite conditii sociologice: - societatea trebuie sa posede un dublu caracter: sa fie o societate individualista si in acelasi timp una de masa. Propaganda nu poate actiona decat intr-o societate individualista. Atata timp cat exista grupuri solid constituite, individul integrat in aceste grupuri li se supune, insa, in acelasi timp, este protejat impotriva influentelor exterioare, impotriva propagandei.supune, insa, in acelasi timp, este protejat impotriva influentelor exterioare, impotriva propagandei. Destructurarea grupurilor organice, fenomen corelativ cu industralizarea si urbanizarea, atat de important, in opinia celor doi autori, pentru aparitia si succesul unei propagande de masa, este usor recognoscibil si in cazul societatii romanesti, mai ales dupa instalarea comunismului. Ele sunt insotite, in acest caz, de anihilarea pluripartidismului si a societatilor civice, comasarea societatilor culturale, reducerea influentei bisericilor, desfiintarea invatamantului privat si confesional. In plus, pt ca individului ramas singur in fata partidului-stat sa-i fie suprimata si ultima tentativa de autonomie, el este deposedat, prin colectivizare si etatizare, de proprietatea individuala. Astfel atacat, tesutul social se transforma intr-o suma de indivizi aflati la dispozitia puterii, a masinii sale de propaganda. Fara propaganda, marile tulburari ale epocii noastre, revolutia comunista si fascismul, nu ar putea fi concepute. Datorita ei, Lenin a putut instaura bolsevismul; ei ii datoreaza Hitler victoriile sale, de la preluarea puterii si pana la invazia din 1940. Inainte de a deveni oameni de stat, conducatori de razboi, cei doi oameni au fost doua genii ale propagandei si amandoi au proclamat suprematia acestei arme moderne: Esentialul este agitatia si propaganda in toate categoriile sociale Lenin, iar Hitler Propaganda ne-a permis sa pastram puterea, propaganda ne va da posibilitatea sa cucerim lumea. Propaganda se elaboreaza inaintea actiunii politiei sau armatei si pregateste opera acestora. Propaganda a avut un merit mai mare in trecerea Chinei la comunism decat trupele lui Mao Tze Dong . Radiourile, ziarele, filmele, brosurile, discursurile, afisele combat ideile, neaga realitatea si isi disputa oamenii. Desigur, de cand exista rivalitate politica, adica de la inceputul lumii, exista propaganda si isi are rolul sau. Dintotdeauna, politicienii, oamenii de stat, dictatorii au incercat sa cultive atasamentul fata de persoana lor si fata de sistemul lor de

guvernare. Desigur, in prezent, formidabilele valuri ale propagandei au drept suport radioul, fotografia, cinematograful, presa, afisele gigantice si toate procedeele noi de reproducere grafica. Mijloacelor folosite de-a lungul timpurilor de catre oamenii politici pt a face cauza lor sa triumfe mijloace care se leaga de retorica, poezie, muzica, sculptura, pe scurt toate formele traditionale ale artelor frumoase li se adauga o tehnica noua, care foloseste mijloace pe care i le pune la dispozitie stiinta, pt a convinge si conduce masele. Termenul de propaganda se desprinde din limbajul latin pontifical: folosit de Biserica in timpul Contra-Reformei, el era aproape in intregime rezervat vocabularului eclesiastic pana cand si-a facu aparitia in sec al XVIII-lea in limbajul laic. Cuvantul isi pierde definitiv rezonanta religioasa abia in sec XX. Definitii: 1. Bartlett, Political Propaganda: Propaganda este o tentativa de a influenta opinia si conduita societatii, in asemenea masura incat persoanele adopta o opinie si o conduita determinata 2. Propaganda, communication and public opinion, Princeton: Propaganda este limbajul destinat maselor; ea foloseste cuvinte sau simboluri vehiculate de radio, presa, film. Scopul propagandistului este influentaarea atitudinii maselor asupra unor probleme ce se preteaza propagandei, care sunt subiecte de opinie publica Propaganda se aseamana cu publicitate prin aceea ca ea incearca sa creeze, sa transforme sau sa confirme opiniile si foloseste o parte dintre mijloacele pe care aceasta i le-a furnizat. Deosebirea dintre ele consta in faptul ca ea vizeaza un scop politic si nu comercial: publicitatea vizeaza un anumit produs particular, in timp ce propaganda sugereaza sau impune credinte si reflexe care adesea modifica comportamentul, uneori chiar convingerile religioase sau filosofice. Proaganda este un mod de persuadare a maselor, al carei stil de schimba in functie de situatie. Este adevarat ca noua propaganda imprumuta mult din publicitate. CELE DOUA SURSE ALE PROPAGANDEI 1. Publicitatea Procedeele comune propagandei si publicitatii sunt numeroase: reclamei ii corespunde profesiunea de credinta, marcii de fabrica(sloganului comercial) sloganul politic. 2. Ideologia politica Propaganda de tip publicitar se limiteaza la campanii mai mari sau mai mici, iar ilustrarea cea mai buna a acestui tip de propaganda este campania electorala.; este vorba despre o punere in valoare a anumitor idei si a anumitor oameni prin procedee bine definite, expresie normala a activitatii politice. Fuziunea dintre ideologie si politica naste un alt tip de propaganda, cu tendinta totalitara, strans legata de progresul tacticilor. Folosindu-se de toate resorturile umane nu doar o activitate pasagera, ci expresia insasi a politicii in actiune, ca vointa de a cuceri, converti si exploata. Este vorba de marile ideologii politice expansive de la inceputul istoriei

moderne(iacobinismul, marxismul, fascismul