ENTOMOLOGIE FORESTIERĂ

Entomologia este ştiinţa care se ocupă cu studiul insectelor. Denumirea ştiinţei provine de la grecescul entomon – insectă şi logos – vorbire, ştiinţă, iar cea a obiectului de studiu, de la latinescul insectus – segmentat, tăiat.

În ceea ce priveşte Entomologia forestieră, ea studiază morfologia, biologia şi ecologia insectelor din mediul forestier, în primul rând ale celor dăunătoare, în vederea aplicării măsurilor de prevenire şi combatere, dar şi ale celor folositoare, în vederea utilizării lor în combaterea biologică.

Definiţia şi obiectul fitopatologiei

Fitopatologia sau patologia vegetală este ştiinţa care studiază bolile plantelor, agenţii fitopatogeni care le produc, precum şi măsurile de prevenire şi combatere a lor.

Fitopatologia forestieră este o ramură a fitopatologiei generale care se ocupă cu studiul bolilor specifice gazdelor forestiere. Împreună cu Entomologia forestieră fac parte dintr-o ştiinţă comună, mai complexă, Protecţia pădurilor, deoarece au un obiectiv comun (protejarea pădurilor) şi utilizează o tehnică relativ asemănătoare de combatere.

Obiective:

descrierea simptomelor prin care bolile se manifestă (simptomatologia sau patografia), studiul cauzelor bolilor (etiologia), studiul modului de acţiune a agenţilor patogeni şi evoluţia bolii (patogenia), elaborarea mijloacelor de luptă preventivă (profilaxia) şi curativă (terapia)

Vătămări produse de factori abiotici

Se înregistrează vătămările arborelui produse de factorii abiotici (vânt, zăpadă, avalanşe, ger, gheaţă, chiciură, grindină, insolaţie, secetă, exces de umiditate, inundaţii, fulger, căderi de pietre, incendii, poluare, eroziune, alunecare etc.) după localizarea acestora (pe rădăcină, trunchi, ramuri)

Vătămări produse de factori biotici

Se înregistrează vătămările arborelui produse de factorii biotici (vânat, insecte, ciuperci, bacterii, viruşi, activităţi umane, păşunat, păsări etc.)

Măsuri preventive

Controlul fitosanitar. Este obligatoriu şi se face permanent în toate arboretele şi culturile forestiere, pentru a depista şi semnala la timp prezenţa insectelor dăunătoare şi a vătămărilor produse de acestea.

Măsurile de igienă fitosanitară:

la lucrările de refacere a pădurilor, vizează:o rezervaţiile de seminţe, recoltarea şi depozitarea seminţelor:

recoltarea seminţelor de la seminceri sănătoşi, de vârstă mijlocie, cu trunchiuri drepte, bine dezvoltate;

evitarea rănirii arborilor şi a seminţelor în timpul recoltării; selecţionarea şi dezinfectarea seminţelor, apoi depozitarea

corespunzătoare. o lucrările din pepiniere:

evitarea la înfiinţare a depresiunilor şi a terenurilor prea ridicate expuse vânturilor;

controlul stării fitosanitare a solului; menţinerea culturilor într-o stare bună prin aplicarea la timp a

lucrărilor de îngrijire.o lucrările de împăduriri:

controlul stării fitosanitare a solului; utilizarea speciilor conform condiţiilor staţionale; crearea de arborete amestecate, mult mai rezistente; aplicarea la timp a lucrărilor de îngrijire.

la lucrările de punere în valoare:o extragerea cu ocazia curăţirilor, a răriturilor şi a tăierilor de produse principale

şi accidentale, a exemplarelor vătămate, slăbite, care constituie medii favorabile pentru instalarea dăunătorilor;

o adoptarea unor tratamente care să asigure pe cât posibil regenerarea pe cale naturală;

o în cazul doborâturilor în arborete de răşinoase, punerea în valoare să se realizeze în maxim 30 de zile de la producerea doborâturilor.

la lucrările de exploatare:o evitarea rănirii seminţişului natural şi a arborilor rămaşi;o evitarea tăierilor rase sau aplicarea lor pe suprafeţe mici;o în cazul răşinoaselor, cojirea arborilor imediat după doborâre (mai ales dacă

urmează să rămână mai mult timp în pădure), a cioatelor şi strângerea resturilor de la exploatare.

Insecte care vatămă frunzele

Ord. Lepidoptera

Fam. Lymantriidae

Lymantria dispar

- omida păroasă a stejarului sau omida cu puncte roşii şi albastre -

Biologie. Insectă monovoltină cu zborul în iulie-august. Femela depune ouăle într-o singură depunere pe trunchi, până la 3-4 m înălţime. Iernarea în stadiul de ou. Primăvara, după ecloziune, omizile stau câteva zile împreună pe depunere, în „oglindă“, după care se individualizează în coroană şi rod frunzele. Împuparea are loc la sfârşitul lunii iunie în crăpăturile scoarţei sau în 2-3 frunze prinse cu fire de mătase.

Depistare, prognoză şi combatere. Depistarea se face prin observarea „oglinzilor“ cu omizi (primăvara), a pupelor (iunie-iulie), a fluturilor în timpul zborului (iulie-august), a depunerilor de ouă (din august până în primăvara următoare). Prognoza presupune determinarea densităţii populaţiei=nr mediu de ouă/arbore, a fecundităţii medii (direct sau indirect), a mortalităţii naturale (în stadiul de ou şi de pupă). Combaterea omizilor se face prin stropiri cu biopreparate, cu insecticide chimice sau cu amestecuri ale acestora, în primele vârste. Se poate face şi o combatere mecanică prin adunarea şi distrugerea depunerilor de ouă.

Lymantria monacha

- omida păroasă a molidului -

Biologie. Insectă monovoltină cu zborul în iulie-august. Femela depune ouăle în mai multe depuneri în partea inferioară a trunchiului, în crăpăturile scoarţei. Iernarea în stadiul de ou. Primăvara, ca şi la specia anterioară, omizile stau aproximativ o săptămână în „oglinzi“ după care se răspândesc în coroană. Împuparea are loc în iunie-iulie în coroană, între ace sau pe ramuri sau tulpină.

Depistare, prognoză şi combatere. Depistarea se face prin observarea omizilor în „oglinzi“ (primăvara), atragerea fluturilor la curse cu feromoni (vara) şi după ouă (toamna). Pentru această insectă s-a generalizat în practică, pentru controlul populaţiilor, metoda curselor feromonale (cu Atralymon), în pădurile de molid, brad şi de amestec, indiferent de vârstă. Densitatea populaţiei se determină prin nr. omizi/arbore (prin procedeul tratamentului forte cu aerosoli), prin numărul de excremente/zi, prin numărul de ouă/arbore (determinat toamna prin doborârea arborilor de control). Combaterea omizilor se face ca şi la specia precedentă.

Euproctis chrysorrhoea

- fluturele cu coadă aurie -

Biologie. Insectă monovoltină cu zborul în iunie-iulie. Femela depune ouăle într-o singură depunere, alungită şi uşor şerpuită, pe faţa inferioară a frunzelor. După 2-3 săptămâni are loc ecloziunea şi după a doua năpârlire omizile tinere îşi ţes cuiburi din frunze uscate şi fire de mătase în care iernează mai multe la un loc (200-2000). Primăvara omizile părăsesc cuiburile şi se hrănesc cu frunzele mici, abia

ieşite din muguri. Împuparea are loc la începutul lunii iunie în coroană, între frunze, într-un cocon transparent, cenuşiu-închis.

Depistare, prognoză şi combatere. Depistarea se face în stadiul de omidă, după cuiburile de iernare şi în stadiul de adult, în perioada zborului, prin atragerea fluturilor la curse luminoase. Prognoza. Densitatea populaţiei se exprimă prin nr. de omizi/arbore (nr. mediu de cuiburi/arbore x nr. mediu de omizi/cuib). Fecunditatea se determină indirect, în funcţie de greutatea medie a unei pupe femele sau a unei depuneri de ouă. Mortalitatea naturală se determină pentru pupe şi pentru omizile hibernante. Combaterea chimică ca la speciile anterioare, primăvara, după ieşirea omizilor din cuiburile de iernare şi mecanică, prin tăierea şi arderea cuiburilor cu omizi (la infestări slabe şi în arborete tinere, cu înălţimi ale arborilor sub 10 m).

Leucoma salicis

- fluturele alb al plopului -

Biologie. Insectă monovoltină cu zborul vara (iunie-iulie). Femela depune ouăle în câteva depuneri pe scoarţa trunchiului, ramuri şi chiar pe frunze, pe care le acoperă cu o secreţie albicioasă, stadiu în care iernează. Omizile rod primăvara frunzele şi se împupează în crăpăturile scoarţei, între rămurele sau între frunze, într-un cocon lax, alb.

Depistare, prognoză şi combatere. Depistarea se face primăvara după omizi, în iunie după pupe, în iulie după adulţi atraşi la surse luminoase şi în iulie-august după ouă. Prognoza. Densitatea populaţiei se determină ca nr. mediu de ouă/arbore, fecunditatea se determină indirect iar mortalitatea naturală se determină pentru stadiul pupal. Această specie se consideră în progradaţie când fecunditatea este mai mare de 400 de ouă, procentul pupelor femele este 45%, mortalitatea pupelor peste 25%. Combaterea chimică împotriva omizilor se impune la un procent de defoliere mai mare de 50% în arborete şi de 25% în aliniamente.

Fam. Lasiocampidae

Malacosoma neustria

- inelarul -

Biologie. Insectă monovoltină cu zborul în iulie, seara. Femela depune ouăle în spirală, în jurul lujerilor de 2-3 ani, în formă de inel. Iernarea în stadiul de ou. Primăvara, în primele vârste, omizile stau împreună în cuiburi ţesute din fire de mătase şi apoi se răspândesc în coroană. Împuparea în iunie într-un cocon lax, fixat între frunze sau în crăpăturile scoarţei.

Depistare, prognoză şi combatere. Depistarea se poate face în toate stadiile: primăvara după cuiburile cu omizi, vara după coconi, în timpul zborului prin atragerea fluturilor la surse luminoase, de toamna până primăvara după inelele cu ouă. Pentru prognoză se determină: densitatea populaţiei=nr. mediu de ouă/arbore, fecunditatea medie (direct sau indirect), indicele sexual şi mortalitatea naturală. Combaterea se face împotriva omizilor cu preparate chimice (fiind mai puţin păroase omizile sunt sensibile la insecticide de contact sau biologice).

Fam. Tortricidae

Tortrix viridana

- molia verde a stejarului sau răsucitorul frunzelor de stejar -

Biologie. Insectă monovoltină cu zborul în iunie, în timpul zilei, pe vreme caldă, în roiuri mici, deasupra coroanelor. Femela depune ouăle lângă muguri, la cicatricele frunzelor, câte două. Iernează în stadiul de ou. Primăvara apar omizile care pătrund în mugurii în curs de deschidere, iar mai târziu se hrănesc în interiorul frunzelor răsucite şi prinse cu fire de mătase, tot aici şi împupându-se.

Depistare, prognoză şi combatere. Depistarea se face pentru omizi şi pupe după prezenţa frunzelor răsucite, iar pentru fluturi utilizându-se curse cu feromonul sexual Atravir. Pentru prognoză se determină: densitatea populaţiei=nr. mediu de masculi /cursă feromonală, fecunditatea medie (indirect), mortalitatea naturală. Combaterea se face primăvara, când omizile sunt în primele trei vârste, în momentul desfacerii mugurilor.

Evetria buoliana

Biologie. Insectă monovoltină cu zborul în iunie-iulie, seara, în roiuri. Femelele depun ouăle izolat sau câte 2-4 pe ace, muguri sau lujeri. Omizile apar după 3 săptămâni de la depunere şi se introduc în teaca acelor rozând la baza lor, fiecare omidă distrugând 4-6 ace. După prima năpârlire se introduc în mugurii laterali ai verticilului, îi leagă cu fire de mătase şi iernează. Primăvara omizile rod în axul lujerilor începând de la bază şi tot în ax se împupează.

Depistare, prognoză şi combatere. Depistarea se face primăvara prin observarea lujerilor atacaţi care se curbează sau se usucă şi toamna după mugurii infestaţi acoperiţi parţial cu scurgeri albe de răşină. Combatere: omizile rozând ascuns, în axul lujerilor, se pot combate numai cu insecticide sistemice; combaterea fluturilor se face obişnuit cu insecticide de contact, în perioada zborului, prin două tratamente la interval de 10-15 zile.

Fam. Geometridae (cotari sau fluturi de gheaţă)

Operophthera brumata

- cotarul verde al stejarului -

Biologie. Insectă monovoltină cu zborul toamna târziu, odată cu primele geruri. Femelele apar din litieră (nu zboară), urcă pe tulpina arborilor unde are loc împerecherea şi apoi depunerea ouălor câte unul sau două pe sau în apropierea mugurilor. Iernarea are loc în stadiul de ou. Primăvara apar omizile care se dezvoltă până în iunie când are loc împuparea în sol, într-un cocon slab, într-o cămăruţă cu pereţi netezi.

Depistare, prognoză şi combatere. Depistarea se face primăvara şi vara după omizi, toamna după pupe (prin sondaje de sol) şi odată cu primele geruri după fluturi (femelele fiind capturate cu ajutorul inelelor de clei de pe tulpină). Pentru prognoză se determină: densitatea populaţiei în stadiul de pupă şi de fluture, fecunditatea (indirect), iar mortalitatea naturală pentru omizi şi pupe. Combaterea se face împotriva omizilor cu insecticide chimice sau cu preparate bacteriene.

Erannis (Hibernia) defoliaria

- cotarul brun -

Biologia, depistarea, prognoza şi combaterea ca la specia anterioară, cu câteva particularităţi: zborul este mai timpuriu (septembrie-octombrie); împupare în sol, fără cocon; densitatea populaţiei se determină ca nr. mediu de femele/arbore care se multiplică cu 2,7 (numerele critice sunt stabilite numai pentru Operophthera brumata).

Insecte care rod frunzele (continuare)

Ord. Coleoptera

Fam. Chrysomelidae (gândaci de frunză)

Melasoma populi

- gândacul de frunză al plopului -

Biologie:

specie bivoltină cu iernarea gândaci tineri din a doua generaţie, în litieră; primăvara (aprilie-mai), după împerechere, femelele depun ouăle pe faţa inferioară a frunzelor, în mai multe grămezi; din aceste ouă întreaga generaţie se dezvoltă până în iulie; aceştia se împerechează după câteva zile de hrănire şi femelele depun ouă din care ia naştere generaţia a doua, cu o durată de dezvoltare mai mică decât prima.

Depistarea şi combaterea:

Depistarea se face tot anul, în toate stadiile de dezvoltare, precum şi după vătămările produse.

Combaterea se face în pepiniere şi culturi tinere:

mecanic, prin adunarea gândacilor şi distrugerea lor; chimic, prin stropiri cu insecticide de contact şi de ingestie (la speciile cu mai multe generaţii pe an câte un tratament pentru fiecare generaţie).

Fam. Curculionidae (trombari)

Rhynchaenus (=Orchestes) fagi

- trombarul frunzelor de fag sau trombarul jirului -

Biologie:

insectă monovoltină cu iernarea în stadiul de adult; primăvara gândacii apar din locurile de iernare, se hrănesc prin perforarea frunzelor şi după împerechere femela depune ouăle câte unul, pe faţa inferioară a frunzelor, lângă nervura principală; larva roade o „mină“ la început îngustă apoi lăţită spre marginea frunzei, unde are loc împuparea într-un cocon rotund; gândacii tineri apar în iunie şi se hrănesc perforând frunzele; toamna gândacii tineri se retrag pentru iernare în crăpăturile scoarţei sau în litieră.

Insecte care „minează“ frunzele

Ord. Lepidoptera

Fam. Tischeriidae

Tischeria complanella

- molia minieră a frunzelor de stejar -

Biologie:

insectă monovoltină (uneori şi 2 generaţii/an), cu zborul în mai-iunie; femela depune ouăle pe sau în frunză; omida rămâne în parenchimul frunzei până în primăvara următoare, când se împupează tot în mină.

Fam. Coleophoridae

Coleophora laricella

- molia minieră a acelor de larice -

Biologie:

insectă monovoltină cu zborul la sfârşitul lunii mai; femela depune circa 50 de ouă izolat, pe partea inferioară a acelor; omida pătrunde în ac, îl minează şi îl retează, construindu-şi un săculeţ din care iese cu capul şi toracele în timpul deplasării; iernează omidă în săculeţ, în crăpăturile scoarţei sau sub licheni; primăvara omizile îşi continuă atacul, fiind preferate acele microblastelor; după a patra năpârlire săculeţul devenit neîncăpător este mărit prin ataşarea unei noi porţiuni de ac minat; împuparea la sfârşitul lunii aprilie, în săculeţ, pe ace şi ramuri.

Depistarea şi combaterea insectelor care „minează“ frunzele:

Depistarea se face de obicei după vătămare.

Combaterea este posibilă numai în timpul zborului cu insecticide de contact.

Cap. 6. Insecte care rod scoarţa tânără

Ord. Coleoptera

Fam. Curculionidae (trombari)

Hylobius abietis

- trombarul puieţilor de molid -

Biologie:

insecta are o generaţie la 2 ani (uneori monovoltină); primăvara apar gândacii din locurile unde au iernat (muşchi, litieră, crăpăturile scoarţei) şi încep roaderea scoarţei puieţilor; după împerechere are loc depunerea ouălor din mai până în septembrie, în scoarţa rădăcinilor molizilor lâncezi şi a rădăcinilor cioatelor proaspete din pachete; după 2-3 săptămâni apar larvele, care rod în sens descendent galerii între scoarţă şi lemnul rădăcinilor, dând suprafeţei lemnului un aspect canelat; împuparea are loc în iulie anul următor, în lemn;

în august apar gândacii tineri care se retrag pentru iernare; iernarea are loc în primul an în stadiul de larvă, iar în al doilea an gândaci tineri.

Depistare, prognoză şi combatere:

Depistarea se face prin:

observarea gândacilor pe tulpina puieţilor ofiliţi sau uscaţi; observarea roaderilor de pe scoarţă (uneori în zona coletului puieţii sunt inelaţi); pentru depistare se utilizează şi scoarţe cursă (20-30 la ha), care se controlează săptămânal. Pentru prognoză se stabilesc intensitatea şi frecvenţa atacului, prin controlul a 100 puieţi, iar

gradul de vătămare se stabileşte în funcţie de frecvenţa atacului.

Frecventa = nr puieti vãtãmatinr puieti controlati

⋅100

• Slabă ‹ 25%• Mijlocie 26-50%• Mare 51-75%• Foarte mare 76-100%

Intensitatea se determină translatând toate rosăturile la nivelul coletului şi apreciind cât din circumferinţă este afectată

• Slabă ‹ 25%• Mijlocie 26-50%• Mare 51-75%• Foarte mare 76-100%

Ca măsuri preventive se recomandă:

evitarea tăierilor rase pe suprafeţe mari; cojirea cioatelor după exploatare; utilizarea la plantare a puieţilor repicaţi (care sunt mai rezistenţi); îmbăierea coroanei şi tulpinilor puieţilor înainte de plantare într-o soluţie cu insecticide de contact şi de ingestie. Combaterea se face:

mecanic, prin adunarea gândacilor de pe tulpina puieţilor sau capturarea lor la scoarţe-cursă; chimic, prin stropirea puieţilor cu aerosoli şi utilizarea scoarţelor-cursă toxice;Nr de scoarţe cursă folosite la combatere depinde de intensitatea atacului:

o 75-100 buc/ha la infestare slabăo 150-200 buc/ha la infestare mijlocie

o 300 buc/ha la infestare puternicăo 400 buc/ha la infestare foarte puternicăSe speră ca în viitorul apropiat să se folosească feromonii pentru combaterea acestei specii.

biologic, cu insecte entomofage (mai ales viespi) şi microorganisme patogene (ciuperci, bacterii şi protozoare). Un rol limitativ important îl au ciuperca Beauveria bassiana şi protozoarul Nosema hylobii, specii care se speră că pot fi crescute pe medii artificiale şi folosite în combaterea biologică a acestui trombar.

Cryptorrhynchus lapathi

- trombarul plopilor şi sălciilor -

Biologie:

insectă monovoltină cu zborul în iunie; după o perioadă de hrănire de 10-15 zile are loc împerecherea; femelele depun ouăle din august până în septembrie, pe scoarţă, la inserţia ramurilor; după 2-4 săptămâni apar larvele care rod la început în scoarţă şi după prima năpârlire iernează; primăvara larvele rod galerii între scoarţă şi lemn şi apoi în lemn, unde se şi împupează.

Depistare, prognoză şi combatere:

Depistarea se face prin:

observarea rumeguşului fin pe cioate; observarea gândacilor pe tulpini sau ramuri; după vătămările produse de adulţi pe ramuri, mlădiţe sau tulpini.Ca măsuri preventive se recomandă:

recoltarea mlădiţelor în răchitării de la nivelul solului pentru evitarea formării de cioate preferate de femele pentru depunerea ouălor; menţinerea culturilor într-o stare de vegetaţie activă; respectarea regulilor de carantină fitosanitară.Combaterea:

stropirea cioatelor primăvara, odată cu apariţia primilor lăstari; 2-3 tratamente chimice împotriva adulţilor la intervale de două săptămâni în perioada de zbor (iunie-iulie); în pepiniere şi culturile tinere de plopi tratamente chimice cu insecticide sistemice sau combatere mecanică prin extragerea şi cojirea exemplarelor puternic atacate.

Cap.7. Insecte care rod rădăcinile

Ord. Ensifera

Fam. Gryllotalpidae

Gryllotalpa gryllotalpa

- coropişniţa -

Biologie:

insectă cu o generaţie la 2 ani; masculii zboară şi ţârâie (ca greierii) începând din luna mai; după împerechere femela sapă cuiburi mari în sol, la 10-20 cm adâncime, în care depune

300-600 de ouă; larvele apar după 2-3 săptămâni şi după prima năpârlire încep să construiască galerii noi;

până iarna năpârlesc de două ori; iernează larve în sol, la adâncimi de 50-60 cm sau în grămezile de gunoi de grajd; primăvara rod rădăcinile şi după trei năpârliri se transformă în adulţi care iernează.Depistarea se face după:

prezenţa galeriilor de hrană, care apar ca dâre de pământ ridicate şi afânate; găurile de ieşire din sol şi cuiburi; sunetele produse noaptea, în timpul împerecherii.Gradul de infestare se stabileşte în funcţie de numărul de cuiburi pe unitatea de suprafaţă,

după următoarea scară: până la 1 cuib pe ar infestare slabă; 1 şi 2 cuiburi – mijlocie; 3 şi 4 cuiburi – puternică; mai mult de 4 cuiburi – foarte puternică.

Măsuri de prevenire şi combatere.

Dacă insecta este prezentă în pepiniere alături de larvele de cărăbuşi se apreciază că sistemul de măsuri care se aplică pentru acestea este suficient şi pentru menţinerea sub control a populaţiilor de coropişniţe.

Dacă apare neînsoţită de ceilalţi dăunători de rădăcină se vor aplica măsuri speciale. Foarte importante sunt în acest caz măsurile preventive:

evitarea înfiinţării pepinierelor în terenuri populate cu coropişniţe sau din apropierea apelor;

aplicarea îngrăşămintelor organice (gunoi de grajd) numai după dezinfectarea şi cernerea prealabilă.

Curativ se recomandă:

distrugerea cuiburilor de ouă (iunie-iulie) prin scoaterea la suprafaţă cu sapa; prinderea şi distrugerea adulţilor iarna în grămezile de gunoi de grajd; capturarea adulţilor în timpul împerecherii cu diverse capcane; forţarea ieşirii din galerii prin turnarea de apă cu petrol şi distrugerea dăunătorului; aplicarea de momeli otrăvite (de exemplu granule toxice de Sintogrill) în pepiniere şi

solarii.

Ord. Coleoptera

Fam. Scarabaeidae (cărăbuşi)

Melolontha melolontha

- cărăbuşul de mai -

Biologie:

insecta necesită pentru dezvoltarea unei generaţii 3-5 ani; zborul cărăbuşilor are loc primăvara (aprilie-mai), în serile călduroase şi pe distanţe relativ

mari (2 km şi mai mult) şi durează 4-6 săptămâni, timp în care gândacii se hrănesc cu frunzele tinere; după împerechere, femelele depun ouăle în sol; după 3-4 săptămâni apar larvele, care la început se hrănesc cu corionul ouălor, apoi se

răspândesc în sol şi rod rădăcinile; larvele iernează de 2-3 ori, iar în ultimul an în iunie coboară în sol, la 40-50 cm adâncime şi

se împupează într-o cămăruţă cu pereţi netezi; toamna (în septembrie) apar deja gândacii care se apropie de suprafaţa solului.

Depistare, prognoză şi combatere pentru familia Scarabaeidae.

Depistarea speciilor de cărăbuşi se face după:

prezenţa larvelor, pupelor sau gândacilor cu ocazia mobilizării solului sau în sondajele efectuate toamna;

zborul gândacilor; puieţii care încep să se usuce. Sondajele se execută anual în prima decadă a lunii septembrie. Sunt reprezentate de gropi de

1/1/1 m, în număr de 10/ha în pepiniere şi 3/ha în terenurile ce urmează a fi împădurite. Adâncimea sondajelor se poate reduce la 0,5 m când se execută înaintea retragerii larvelor pentru iernare.

Prognoza se face atât pentru vătămările probabile, cât şi pentru zborul probabil. În acest scop, materialul din sondaje se separă în :

larve active şi larve retrase pentru împupare, pupe şi eventual gândaci. Prognoza vătămărilor probabile. Se calculează densitatea populaţiei = numărul mediu de

larve active/m2. Larvele active se separă pe specii, după inelul anal şi pe vârste, după lăţimea capsulei cefalice. Pentru Melolontha melolontha transformarea în larve de vârsta a treia se face utilizând scara 5:3:1, astfel:

L1×15+L2×

13+L3

, unde L1 , L 2 şi L3 reprezintă numărul de larve de vârstele I, II şi III.

Gradul de infestare a solului şi respectiv de vătămare probabilă se stabileşte în funcţie de densitatea populaţiei şi de numerele critice (stabilite prin cercetări). În cazul în care sunt depăşite numerele critice nu se fac culturi, atât în pepiniere cât şi în terenurile de împădurit.

Prognoza zborului de cărăbuşi se stabileşte în funcţie de numărul mediu de larve retrase pentru împupare, pupe sau adulţi la m2. Scara este: sub 0.20 zbor slab, 0.21-0.50 mijlociu, 0.51-1.00 puternic, peste 1.00 foarte puternic.

Măsurile preventive se aplică în anii de zbor, pentru a se evita depunerea ouălor în terenurile respective. Ele constau în:

ararea terenurilor înainte de zbor şi curăţarea acestora de resturile vegetale; acoperirea solului în timpul zborului în terenul necultivat şi printre rânduri în cel cultivat,

cu un strat de frunze, paie sau muşchi; folosirea fumului pe vreme calmă, pentru alungarea femelelor; curse luminoase în pepiniere, 10 bucăţi/ha; tratarea solului odată cu desfundarea cu insecticide biodegradabile granulate cu efect

repelent şi ovicid: Sinoratox, Sinolintox.Dacă în urma sondajelor rezultă o infestare medie, se iau măsuri de combatere:

împotriva gândacilor, în timpul zborului, se face o combatere mecanică prin scuturarea pe prelate dimineaţa, când aceştia sunt amorţiţi;

tratarea hranei prin aplicarea a 1-2 tratamente cu insecticide asupra arborilor de pe lizierele pepinierelor, care adăpostesc adulţii de cărăbuşi;

inundarea terenului (recomandată în terenuri necultivate); prinderea cu plante nadă (morcov, sfeclă, etc.); arătura de toamnă se recomandă a se efectua în august-septembrie, înainte de intrarea la

iernat; prelucrarea solului cu freza; dacă infestarea nu depăşeşte numărul critic, în pepiniere se aplică tratamente chimice

asupra solului pe toată suprafaţa, între rândurile de puieţi, pe rigole, pe rândul de puieţi; în plantaţii tinere se tratează gropile de plantat prin împrăştierea pe fundul şi pe pereţii lor a unor insecticide cu remanenţă mai îndelungată;

dacă infestarea depăşeşte numerele critice se interzice înfiinţarea unei noi culturi în anul următor; se va practica ogor negru (arături, discuiri, erbicidări, tratamente chimice) până la lichidarea focarului;

la infestare mai mică decât numerele critice se pot aplica şi tratamente biologice prin îmbăierea rădăcinilor puieţilor 30 de minute înainte de repicare, cu preparate micotice (pe bază de Beauveria bassiana) sau bacteriene (pe bază de Streptococcus).

Fam. Elateridae (gândaci pocnitori sau „larve sârmă”)

Biologia speciilor de Elateridae:

speciile din această familie necesită mai mulţi ani pentru dezvoltarea unei generaţii (obişnuit 5 ani);

zborul gândacilor are loc în mai-iulie, perioadă în care se hrănesc cu părţi verzi ale plantelor, în general fără a provoca vătămări importante;

femelele depun ouăle în sol; larvele trăiesc 3-5 ani, durata fiind influenţată de condiţiile de mediu

(temperatură şi umiditate) şi de hrană; în iunie-iulie ultimul an larvele coboară în sol la 10-15 cm şi se împupează

fiecare într-o cămăruţă; după 2-3 săptămâni apar adulţii care rămân însă în lojele pupale până în

primăvara următoare.Depistarea se face atât după prezenţa gândacilor pe scoarţa puieţilor în pepiniere (în toată perioada de vegetaţie), cât şi după prezenţa „larvelor sârmă” care apar la suprafaţa solului cu ocazia lucrărilor de întreţinere. Prognoza: pentru aceste specii nu s-au elaborat numere critice. Totuşi, când densitatea populaţiei depăşeşte 10-15 larve/m2 se impun combateri.

Cap. 8. Insecte care rod între scoarţă şi lemn

Ord. Coleoptera

Fam. Ipidae (gândaci de scoarţă)

8.1. Recunoaşterea insectelor

Gândacii sunt foarte mici, de 1-9 mm lungime, au corpul cilindric, cafeniu-negru, mat sau lucitor; capul este ascuns sub scutul bombat al protoracelui, care este foarte bine dezvoltat (are o treime din lungimea corpului); aparatul bucal este de tip masticator, cu mandibule puternice; antenele sunt geniculat-măciucate; la multe specii elitrele prezintă la partea posterioară o teşitură sau „roabă” prevăzută pe margini cu dinţi variabili ca număr, mărime şi orientare (caracter taxonomic care serveşte pentru determinarea speciilor şi uneori chiar a sexelor), teşitură cu care gândacii elimină rumeguşul din galerii; aripile posterioare sunt membranoase, bine dezvoltate.

Ouăle sunt mici, albe şi rotunde.

Larvele sunt apode, eucefale, albe-gălbui şi uşor curbate, cu capsula cefalică brună şi cu mandibule puternice (aparat bucal de tip masticator).

Pupele sunt de tip liber, albe-gălbui, iar ca formă se apropie de cea a adulţilor.

8.2. Caracteristicile vătămării

Pe piesa atacată (trunchi sau ramuri), la exterior, se văd orificii rotunde de intrare, trădate de rumeguşul din jurul lor şi de scurgeri de răşină.

La capătul roaderii de intrare, la insectele monogame (la care împerecherea a avut loc pe scoarţă) începe galeria mamă, iar la cele poligame masculii practică o roadere lăţită de formă neregulată numită „cameră nupţială” în care are loc împerecherea şi din care pornesc apoi galeriile mamă.

„Galeriile mamă” sunt lungi, au aceeaşi lăţime pe toată lungimea lor (fiind roase de insectele adulte care nu mai cresc) şi sunt orientate diferit – la speciile poligame dispuse adesea stelat. De o parte şi de alta a galeriei mamă femelele depun ouăle în firide mici, câte unul. La unele specii ouăle sunt depuse grămadă, iar larvele rod în comun o „galerie familială” – Dendroctonus micans.

După ecloziune larvele rod „galerii larvare” individuale, care se lăţesc treptat pe măsură ce larvele cresc şi se îndepărtează de galeria mamă. La început sunt perpendiculare pe galeria mamă, apoi îşi pot schimba direcţia, iar la capătul lor larvele rod „leagănul de împupare” (care poate fi adâncit mai mult în scoarţă sau mai mult în lemn în funcţie de specie sau de grosimea sortimentului).

Orificiile de zbor, ca şi cele de intrare, au formă rotundă.

Gândacii tineri sunt gălbui iar după ce practică „roaderea de maturare” se închid la culoare şi se maturizează sexual. La unele specii un anumit procent de femele din populaţie, după depunerea ouălor, practică o „roadere de regenerare” pentru revitalizarea organelor sexuale şi mai depune o serie de ouă din care rezultă „generaţia soră sau paralelă”. Roaderea de regenerare şi cea de maturare pot fi făcute în scoarţă, în lemn, pe scoarţă sau la unele specii chiar în axul lujerilor.

Aspectul atacului este caracteristic pentru fiecare specie în parte şi de aceea constituie criteriul practic de determinare, mult mai convenabil decât cel după adulţi (datorită dimensiunilor foarte mici ale acestora).

8.3. Biologia

Majoritatea gândacilor de scoarţă ai răşinoaselor sunt specii poligame şi bivoltine, cu zborul în aprilie-mai şi respectiv în iunie-iulie şi iernarea în stadiul adult. Excepţii: Dendroctonus micans, care este o insectă monogamă, cu o generaţie la 1-2 ani; speciile genului Blastophagus sunt monogame şi monovoltine.

Ipidele foioaselor sunt monogame şi monovoltine.

La multe dintre speciile studiate apare şi o generaţie soră (de exemplu la Ips typographus, Pityokteines curvidens, Blastophagus piniperda, Hylesinus fraxini).

8.4. Depistarea gândacilor de scoarţă din familia Ipidae

Se poate face în tot cursul anului, după diferite stadii ale insectei şi după vătămare. Prezenţa acestor insecte este trădată de:

- orificiile de intrare sub scoarţă în jurul cărora se găseşte rumeguş fin de culoare gălbuie;- scurgeri de răşină pe scoarţă la arborii pe picior atacaţi; - frunzişul verde-cenuşiu-palid, apoi galben şi în final roşiatic, după care arborii se usucă; schimbarea culorii acelor şi căderea lor începe de la vârful arborilor spre bază şi se observă mai ales în iulie-august, la o lună-două de când s-a produs atacul;- exfolierea cojii, apare la două-trei luni de la producerea intrărilor; căderea scoarţei se produce la început în porţiunea de mijloc a trunchiului, după care continuă spre vârf şi apoi la bază;- sistemul de galerii de sub scoarţă, care se observă prin cojiri parţiale sau totale ale arborelui, prilej cu care se determină specia dăunătoare.În ultimul deceniu s-a generalizat în producţie procedeul curselor feromonale cu feromon

agregativ Atratyp atât pentru depistare, cât şi pentru combatere. Se consideră că o cursă feromonală este suficientă pentru a controla o suprafaţă de 2-4 ha.

8.5. Prognoza gândacilor de scoarţă din familia Ipidae

Constă în stabilirea numărului de arbori cursă sau curse feromonale ce trebuie instalate pentru anul următor.

Arborii cursă se calculează după formula:

A=N⋅Fl⋅d

×0 ,002 în care:

N – numărul de arbori cursă şi alţi arbori infestaţi

F – numărul mediu de familii pe arbore

l – lungimea medie a arborelui cursă

d – diametrul mediu al arborelui cursă

0,002 – coeficient de reducere

Un alt procedeu are în vedere separarea arborilor infestaţi în două categorii:

- în categoria I sunt cuprinşi arborii cursă, de control şi alţi arbori infestaţi din doborâturi, rupturi sau pe picior, care s-au cojit în timp util sau s-au evacuat din pădure;- în categoria a II-a se includ arborii cursă, de control şi alţi arbori infestaţi şi necojiţi la timp, precum şi arborii pe picior atacaţi, din care insectele au ieşit sau urmează să iasă şi să producă atac în pădure.Pentru prognoză, în funcţie de intensitatea infestării, la 2-5 arbori din categoria I rezultă un

arbore cursă, iar pentru un arbore din categoria a II-a se stabilesc 1-2 arbori cursă.

8.6. Măsurile de prevenire:

- crearea arboretelor de molid în amestec cu specii de răşinoase şi foioase (cu înrădăcinare profundă); - executarea la timp a tăierilor de îngrijire;- aplicarea măsurilor de igienă care trebuie să aibă un caracter permanent (prin extragerea arborilor rău conformaţi, rupţi de zăpadă şi de vânt, cu răni de la exploatare sau de la rezinaj, cu putregai);- evitarea vătămării arborilor rămaşi şi a seminţişului natural instalat;- supravegherea pădurilor prin arbori de control sau cu ajutorul curselor feromonale se realizează:

o în pădurile limitrofe zonelor infestate la fiecare parcelă 2 arbori de control sau o cursă feromonală,

o în arboretele de răşinoase care depăşesc 40 de ani se instalează 2-5 arbori de control sau 1-2 curse feromonale pe unitatea de producţie;

o în arboretele de răşinoase afectate de doborâturi şi rupturi de vânt şi zăpadă, de noxe industriale sau vătămate de vânat ori prin rezinaj se instalează câte o cursă feromonală la 100-200 ha.

8.7. Combaterea gândacilor de scoarţă din familia Ipidae

Combaterea mecanică se face cu ajutorul arborilor cursă, arbori lâncezi care prin mirosul specific atrag gândacii de scoarţă. Această metodă considerată ecologică se bazează pe faptul că un arbore doborât sau rupt, prin scăderea bruscă a presiunii osmotice şi prin secretarea substanţelor terpenice atractive, devine favorabil instalării şi dezvoltării gândacilor de scoarţă.

Numărul de arbori cursă stabiliţi prin prognoză se eşalonează în funcţie de fenologia insectelor în trei serii:

- seria I, 40% din totalul arborilor cursă, până la 30 martie-15 aprilie; - seria a II-a, în proporţie de 40%, când se observă primele intrări în arborii din seria I şi ţinând seama de intensitatea acestor intrări;- seria a III-a, restul de 20%, după circa o lună de la primele intrări la arborii din seriile I şi II.Insectele sunt atrase în procent de 80 % de arborii din seriile I şi II, iar insectele din generaţia

soră sunt atrase de arborii din seriile II şi III. Pentru generaţia a doua se amplasează un număr de 1-10% din numărul de arbori folosiţi pentru primul zbor, mai mare dacă zborul începe în iulie şi mai mic dacă zborul are loc mai târziu, în august-septembrie.

Arborele cursă este apt să atragă insectele 30-45 de zile. Arborii dezrădăcinaţi, care menţin legătura cu solul, îşi menţin capacitatea de a capta insecte un timp mai îndelungat.

În privinţa elementelor dendrometrice ale arborilor cursă:

- la molid: diametrul la 1/2 din lungime între 17 şi 28 cm, lungimea între 19-28 m, vârsta 60-100 ani;

- la brad: lungimea de 22-30 m, vârsta de 60-80 de ani şi diametrul de 21-36 cm pentru Pityokteines curvidens şi 13-24 cm pentru Cryphalus piceae;- la pini: diametre de 21-36 cm, lungimea 18-20 m şi vârsta 80-120 de ani.Arborii cursă şi de control se aşează pe suport, pentru mărirea suprafeţei de atragere şi cu

respectarea regulilor de securitatea muncii.

Când începe împuparea arborii cursă şi de control se cojesc în întregime, inclusiv partea de dedesupt. După cojire scoarţele se expun la soare. Larvele şi pupele fiind foarte sensibile încep să moară după 3 ore de la expunere, la 6-12 ore înregistrându-se o mortalitate de 100%. Cojirea întârziată a arborilor nu este eficientă deoarece insectele ajunse mature devin rezistente. În acest caz este necesară combinarea cu o metodă chimică.

Această metodă prezintă dezavantajul că necesită un volum mare de forţă de muncă (pentru doborârea şi cojirea arborilor-cursă), cât şi pentru faptul că nu întotdeauna pot fi valorificaţi.

Combaterea chimică se recomandă în cazul în care arborii cursă sau de control nu pot fi cojiţi la timp:

- tratarea arborilor cojiţi - dacă cojirea s-a făcut când insectele sunt în stadiul adult este necesară tratarea chimică a scoarţei; orice insecticid este eficient;- tratarea arborilor cursă înainte de zbor sau în timpul zborului cu Decis (1-2%) cu o normă de 100-200 ml soluţie la m2 de scoarţă; moartea intervine în timp ce insectele se deplasează pe trunchi în căutarea locului de săpare a orificiului de intrare, când se află în camera nupţială sau rod galerii-mamă; adeseori arborii trataţi chimic atrag un număr sporit de insecte;- tratarea arborilor necojiţi şi infestaţi cu gândaci de scoarţă se efectuează la arborii infestaţi înainte de apariţia noii generaţii şi eficacitatea este maximă când insectele sunt în stadiul de adult; se folosesc piretrinoizi de sinteză ca Decis 2,5 CE (1-2%), Karate 2,5 CE, Fastac 10 CE (0,3-1%) sau insecticide organofosforice Carbetox 37, Sinoratox 35 în 200 ml soluţie/m2 scoarţă administrate cu aparate de stropit.Combaterea cu feromoni s-a generalizat în prezent în producţie datorită avantajelor pe care le

prezintă. În prezent pentru combaterea insectei Ips typographus se foloseşte feromonul Atratyp produs la Cluj. S-a experimentat deja, cu rezultate promiţătoare şi combaterea insectei Pityokteines curvidens cu feromoni şi sunt în curs de experimentare combaterea cu feromoni la Ips sexdentatus şi Ips acuminatus.

Metoda feromonală constă în folosirea de substanţe chimice asemănătoare cu cele emise de insecte pentru a atrage indivizi din aceeaşi specie. În intestinul posterior al gândacului Ips typographus, în perioada ecloziunii, se găseşte terpena metilbutenol, iar în momentul în care masculii perforează scoarţa produc şi cisverbenol. Feromonul are astfel şi rol atractant agregativ şi sexual. Pentru ai spori atractivitatea (cu 20% şi mai mult) în compoziţie se mai introduce şi ipsdienol. Feromonul este o substanţă organică volatilă şi de aceea este nevoie să fie stocată într-un material care ulterior să permită difuzarea feromonului. În prezent el este stocat într-o ţesătură absorbantă din material plastic sau hârtie de celuloză presată, sub formă dreptunghiulară şi dimensiuni variabile. Acest material suport îmbibat cu feromon se introduce într-un plic de polietilenă subţire şi transparent care se sudează ermetic şi se numeşte nadă feromonală. Circa 4-10 nade se introduc în pungi metalizate de aluminiu sau staniol sau

în cutii de plastic şi se păstraeză la temperaturi scăzute. Desfacerea pungii sau a cutiei se face în momentul instalării nadelor în pădure. Se asigură astfel eficacitatea feromonului timp de 2-4 luni, adică pe tot sezonul de vegetaţie.

Cursele cu feromoni pot fi de două tipuri: de zbor (barieră), care capturează insectele în zbor şi curse de repaus. Primele au formă de panouri fixate pe stâlpi şi deasupra unui jgheab cu apă (pentru prinderea gândacilor atraşi). Cele de repaus sunt tubulare, din plastic sau din scoarţă de molid, sub care se montează o pâlnie şi un borcan colector. În producţie s-au preferat cursele tubulare pvc, datorită uşurinţei de instalare în orice condiţii de teren, cât şi datorită faptului că sunt mai ferite faţă de persoanele care circulă prin păduri şi deseori le deteriorează. Cele din coajă sunt mai ieftine şi într-o primă parte exercită şi o oarecare atracţie, dar au dezavantajul că se degradează în perioadele foarte secetoase şi nu mai pot fi refolosite. Cursele geam şi cursele cu aripi sunt mult mai ieftine şi atrag un număr sporit de insecte. Nu sunt strict selective fiind capturate şi alte specii, însă nu mai mult de 1% dun total. Au dezavantajul că se deteriorează mai repede şi sunt mai adesea distruse de om. Au mai fost testate şi cursele tip pâlnie care au drept modalitate de capturare atragerea gândacilor cu feromoni, iar aceştia se izbesc de părţile laterale ale pâlniei şi cad în vasul de colectare.

Cursele feromonale se instalează pe liziere, luminişuri, ochiuri mai puţin însorite, la 10-30 m de marginea pădurii. Distanţa între curse este de 50-100 m putând ajunge până la 200-300 m, în funcţie de densitatea populaţiei şi orografia terenului. Cursele se instalează în teren în a doua jumătate a lunii aprilie-începutul lunii mai, în funcţie de mersul vremii din anul respectiv, înainte de declanşarea zborului. Controlul curselor feromonale şi recoltarea materialului biologic se fac la 2-3 zile (la ultimele tipuri de curse este suficient la o săptămână), altfel gândacii încep să se descompună şi mirosul emanat diminuează cu până la 50% atractivitatea feromonului.

Cursele feromonale se pot instala şi grupat câte 3-4 la distanţe de 3-5 m cu scopul de a crea puncte de atracţie mai puternice. De regulă nada feromonală exercită atracţia până la 200-300 m de locul unde s-a amplasat.

Combinarea arbori cursă + curse feromonale:

În practică s-a dovedit necesară combinarea celor două metode, mecanică şi feromonală deoarece:

- există unele specii care nu sunt atrase decât de arbori cursă ( Ips amitinus, Pityogenes chalcographus, etc);- acţiunea feromonilor se întinde pe un interval de timp mai mare, în general 110-148 de zile, pe când a arborilor cursă până la 30-50 de zile;- primăvara arborii atrag mai multe insecte, comparativ cu feromonii la care maximum se remarcă în timpul verii.O cursă feromonală poate înlocui 5 arbori cursă.

Arbori trataţi chimic şi amorsaţi cu feromoni:

În ultima vreme, mai ales în zonele de răşinoase puternic calamitate de vânt ori zăpadă se foloseşte procedeul arborilor sau porţiunilor de trunchi de 4-8 m trataţi chimic cu Decis la începutul zborului şi prevăzuţi la mijloc cu feromoni. Eficiente s-au dovedit bateriile din 3-5-7-9-11-13 trunchiuri de arbori şi cu un singur feromon amplasat la arborele din mijloc. Dacă s-a întârziat tratarea arborilor din baterii aceştia se vor considera ca arbori cursă şi se vor coji când majoritatea insectelor sunt în stadiul de larvă-pupă sau se evacuează din pădure. Un arbore cursă amorsat poate înlocui 3 arbori cursă clasici.

Tratamente biologice:

Au fost aplicate experimental tratamente cu preparatul bacterian Novodor 1%, cu 200 ml soluţie la m2 de coajă, cu aparate de stropit. Este necesară repetarea tratamentelor dacă în mai puţin de 24 de ore au loc precipitaţii. Rezultatele sunt promiţătoare.

Factorii de mortalitate:

Insecte prădătoare. Adulţii şi larvele de Thanasimus formicarius se hrănesc cu larve, pupe şi gândaci de ipide. Mai menţionăm ca foarte frecvente specii de Rhizophagus.

Insecte parazite. Menţionăm paraziţii Coeloides sp., Tomicobia sp, Roptocerus sp., Pteromalus sp.

De asemenea s-au semnalat epizootii la gândacii de scoarţă ai răşinoaselor produse de ciuperci entomopatogene.

Cap. 9. Insecte care rod în lem

Ord. Coleoptera

Fam. Cerambycidae (croitori)

Recunoaşterea insectelor. Gândacii au dimensiuni variabile, corpul lung, turtit dorso-ventral şi culori variate; antenele sunt lungi (mai lungi decât jumătate din lungimea corpului, iar la masculi adesea întrec lungimea corpului), de obicei setiforme; pronotul prezintă ornamente şi la multe specii lateral câte un ghimpe; elitrele acoperă abdomenul în întregime; gândacii au organe de stridulaţie, producând un “scârţâit” asemănător cu cel al foarfecelor, de unde şi denumirea lor populară.

Ouăle sunt depuse în crăpăturile scoarţei.

Larvele sunt albe-gălbui, alungite, turtite dorso-ventral, moi, cu capsula cefalică cafenie, chitinizată şi ascunsă în protorace; inelele toracale sunt mai dezvoltate decât cele abdominale; pe corp, dorsal, se găsesc plăci chitinoase care servesc la deplasarea în galerii; lateral prezintă stigme ovale. După prezenţa sau absenţa picioarelor toracale, deosebim două tipuri de larve: cerambicin, tipul predominant, cu larve oligopode, cu cele trei perechi de picioare toracale reduse dar vizibile, iar capsula cefalică mai

lată decât lungă şi lamiin, cu larve apode, iar capsula cefalică mult mai lungă decât lată (Monochamus sp., Saperda sp.).

Pupele sunt de tip liber, albe-gălbui, seamănă cu adulţii şi se recunosc uşor după antenele lungi, strânse în jurul corpului.

Biologie. Durata unei generaţii variază între 1 şi 4 ani şi iernarea are loc în stadiul de larvă.

Caracteristicile vătămării. Atacul este produs de larve care rod la început între scoarţă şi lemn (vătămare fiziologică) şi apoi în lemn (vătămare tehnică). Galeriile larvare sunt ovale şi pline cu rumeguş îndesat. Leagănele de împupare se găsesc între scoarţă şi lemn sau în lemn, în funcţie de specie şi sunt izolate de galeria larvară printr-un dop sau printr-un colac de rumeguş. Adulţii se hrănesc pe flori (cu polen) sau pe scoarţă (cu seva din răni) şi această hrănire nu prezintă importanţă.

Sunt insecte cu caracter secundar, mai rar cu caracter primar (Saperda, Monochamus, Cerambyx cerdo). Cele mai multe atacă arborii în picioare sau proaspăt doborâţi.

Tetropium castaneum

- croitorii mici ai scoarţei de molid -

Biologie. Insectă monovoltină cu zborul în iulie-august, în timpul zilei. Femelele depun ouăle sub solzii ritidomului. Larvele rod galerii între scoarţă şi lemn şi complet dezvoltate intră în lemn pentru împupare, într-un leagăn în formă de „cuib de ciocănitoare”. Adultul roade pentru zbor un orificiu oval.

Monochamus sp.

- croitorul mare al lemnului de răşinoase -

Biologie. Insectă monovoltină cu zborul din mai până în septembrie. Galeriile larvare sunt la început sub scoarţă apoi larvele pătrund în lemn.

Cerambyx cerdo

- croitorul mare al lemnului de stejar -

Biologie. O generaţie durează trei ani (uneori până la cinci ani). Zborul are loc în iunie-iulie, în serile călduroase şi la înălţimi mici. Femelele depun ouăle în crăpăturile scoarţei, până la 3-4 m înălţime, pe porţiuni însorite şi cu ritidomul puternic dezvoltat. Iernează în stadiul de larvă, doar în anul premergător zborului iernează gândaci tineri.

Saperda populnea

- croitorul ramurilor de plop -

Biologie. O generaţie durează doi ani. Zborul are loc primăvara când adulţii rod pentru maturare frunzele şi scoarţa lijerilor tineri.. Femelele depun ouăle pe lujerii din anul precedent, într-o incizie până în cambiu pe care o delimitează printr-o roadere în formă de potcoavă. Larva rămâne în primul an între scoarţă şi lemn, iar în al doilea pătrunde în axul lujerilor. Împuparea are loc în primăvara anului al treilea, insecta părăsind gala printr-un orificiu rotund.

Saperda carcharias

- croitorul mare al plopului -

Biologie. O generaţie durează doi ani. Zborul are loc vara. Femelele depun ouăle în partea bazală a tulpinii. Larvele rod întâi concentrat între scoarţă şi lemn, apoi în lemn galerii longitudinale de până la 25 cm. Arborii atacaţi reacţionează prin umflarea părţii bazale şi prin orificiile ce comunică cu exteriorul este eliminat rumeguş grosolan.

Depistarea, prognoza şi combaterea insectelor din familia Cerambycidae. Depistarea se face după observarea orificiilor pe suprafaţa scoarţei, desprinderea scoarţei, prezenţa ciocănitorilor, rupturi de vânt, etc. Măsurile preventive constau în menţinerea unei consistenţe pline, extragerea exemplarelor rupte, deperisante (insectele având un puternic caracter secundar). Combaterea presupune cojirea şi prelucrarea rapidă a arborilor doborâţi sau exploataţi, înaintea zborului. În cazul unor înmulţiri în masă se poate face şi o combatere chimică în timpul zborului. La Tetropium şi Monochamus se pot amplasa arbori cursă începând cu sfârşitul lunii mai, care se cojesc vara, înainte ca larvele să pătrundă în lemn pentru împupare (momentul se stabileşte prin sondaj).

Fam. Ipidae

Familia prezintă două grupe ecologice: insecte care vatămă preponderent în zona cambială, fiind dăunători fiziologici (studiate în capitolul anterior) şi insecte care vătămă preponderent în profunzimea lemnului, fiind dăunători tehnici şi având următoarele proprietăţi biologice distinctive:

femelele rod în scoarţă un orificiu rotund şi apoi o galerie de intrare în sens radiar, care se ramifică şi în care sunt depuse ouăle;

larvele pot sau nu să-şi roadă galerii proprii, însă nu se hrănesc cu substanţe din lemn ci cu hife de ciuperci din genul Monilia, ciuperci care se dezvoltă pe pereţii umezi ai galeriilor;

gândacii tineri părăsesc galeriile prin orificiul de intrare (nu-şi rod un orificiu propriu de ieşire).

Xyloterus lineatus (=Trypodendron lineatum)

- cariul lemnului de răşinoase -

Biologie. Insectă monogamă şi monovoltină, uneori apărând şi o generaţie soră. Femele depun ouăle pe materialul doborât, parţial uscat, cu sau fără scoarţă, mai ales în locuri cu exces de umiditate. Toamna gândacii tineri părăsesc galeriile şi se retrag în litieră sau sol pentru iernare.

Depistare. Se face după: zborul de primăvară-vară al insectelor; prezenţa galeriilor de intrare în lemn lângă care se află rumeguş fin; prin creşteri de laborator (se pun probele de lemn în cutii de creştere, iar gândacii ce ies pot fi număraţi şi înregistraţi).

Prevenire şi combatere. Preventiv se recomandă:

cojirea până la producerea zborului a materialului lemnos din exploatări sau calamitat; evitarea aglomerării de material lemnos, iar în cazul doborâturilor şi rupturilor de vânt şi

zăpadă materialul se va stivui în cruce, în locuri aerisite şi însorite; materialul infestat va fi scos din pădure şi imediat debitat; amplasarea de arbori cursă care

vor fi scoşi din pădure înainte de a fi părăsiţi de adulţii tineri. Combaterea:

tasoanele şi depozitele de buşteni de răşinoase se tratează cu aerosoli calzi, folosind insecticidele Decis, Sumithion, cu o normă de consum de 1-1,5 l/m3, primăvara când se observă apariţia primilor gândaci, iar la atacuri puternice tratamentele se reiau din două în două săptămâni, până ce focarul este lichidat;

materialele cojite sau necojite infestate, dispersate sau adunate în tasoane mici se pot trata cu Decis, Supersect folosind aparate de stropit, la începutul zborului când gândacii se împerechează pe trunchi;

acolo unde dăunătorul iernează (depozite de buşteni sau cherestea) se fac stropiri care să pătrundă în sol până la 30 cm adâncime cu Decis, Karate, Supersect.

Xyloterus domesticus

- cariul lemnului de foioase -

Specie polifagă la foioase care se deosebeşte de specia precedentă prin faptul că gândacii tineri iernează în galerii sau sub solzii scoarţei.

Ord. Lepidoptera

Fam. Cossidae

Cossus cossus

- sfredelitorul tulpinilor de plop şi salcie -

Biologie. Generaţia este de 2 ani. Zborul are loc vara, noaptea. Femelele depun ouăle în grămezi, în crăpăturile scoarţei, la baza arborilor. Omizile neonate pătrund între scoarţă şi lemn şi rod o galerie comună unde iernează. Primăvara omizile pătrund în lemn şi rod galerii individuale în toate direcţiile, dar cu tendinţă de verticalitate, apoi iernează. Împuparea are loc în primăvara anului al treilea, în lemn, într-un cocon solid.

Depistare, prognoză şi combatere.

Depistarea se face după observarea fluturilor în perioada de zbor şi după rumeguşul şi excrementele eliminate din galerii.

Pentru prognoză, în suprafeţele de control, se determină frecvenţa atacului, în funcţie de care se apreciază şi gradul de infestare:

foarte slab 1-10% arbori infestaţi,

slab 11-25%,

mijlociu 26-50%,

puternic 51-75%,

foarte puternic peste 75%.

Ca măsuri preventive se recomandă eliminarea exemplarelor debilitate, evitarea depozitării materialului lemnos pe perioade lungi, întreţinerea corespunzătoare a culturilor.

Combaterea chimică presupune aplicarea de insecticide de contact, în perioada zborului, pe tulpină până la 3 m, pentru a se împiedica depunerea ouălor. Combaterea se poate face şi mecanic prin extragerea exemplarelor puternic atacate sau prin atragerea fluturilor la curse luminoase, noaptea.

Zeuzera pyrina

- sfredelitorul punctat al frasinului -

Biologie. Generaţia este de 2 ani. Zborul are loc în iunie-august. Femelele depun circa 1000 de ouă, câte unul, în apropierea mugurilor, pe lujeri şi pe peţiolul frunzelor. Omizile neonate rod galerii în muguri, peţiolul frunzelor şi apoi în lujeri. După iernare rod galerii în ramurile mai groase, iar apoi în tulpină, unde iernează a doua oară.

Depistare, prognoză şi combatere. Depistarea se face după fluturi în perioada de zbor şi după rumeguşul şi excrementele eliminate din galerii (care sunt portocalii sau roşcate). Gradul de infestare se exprimă la fel ca la Cossus cossus. Culturile şi arboretele infestate de Zeuzera pyrina se parcurg regulat cu tăieri de îngrijire şi igienă, exemplarele atacate extrăgându-se şi valorificându-se. Puieţii care prezintă atac la tulpină pot fi trataţi prin injectarea galeriilor cu tetraclorură de carbon şi astuparea orificiului galeriei cu argilă. În perioada de zbor se pot aplica în focare şi tratamente chimice prin stropiri sau aerosoli.

Ord. Hymenoptera

Fam. Siricidae

Sirex gigas

- viespea mare a lemnului de răşinoase -

Biologie. Generaţia este de 2 ani. Zborul are loc de primăvara până în septembrie. Femelele depun 200-300 de ouă în lemn, câte un ou la fiecare înţepătură, preferând sortimente groase. Iernează în stadiul de larvă. Galeriile sunt la început orientate spre axul trunchiului, apoi devin oblice, de circa 20 cm lungime. Împuparea are loc în lemn, la 1-2 cm adâncime, viespea rozând pentru zbor o galerie scurtă şi un orificiu rotund.

Depistare, prognoză şi combatere. Depistarea se face după galeriile larvare sinuoase, rotunde în secţiune transversală şi pline cu rumeguş fin, îndesat, după orificiile de zbor rotunde şi picăturile de răşină de pe suprafaţa scoarţei. Prevenirea înmulţirii se asigură prin extragerea materialului depreciat, a arborilor doborâţi, rupţi şi evitarea tăierii arborilor în perioada de vegetaţie.

Combaterea se face prin scoaterea materialului atacat din pădure, iar când există piese foarte infestate se recomandă arderea lor.

FITOPATOLOGIENOŢIUNI GENERALE DESPRE

BOLILE PLANTELOR ŞI AGENŢII FITOPATOGENI

2.1. Definiţia, caracterul şi clasificarea bolilor plantelor

Prin boală se înţelege orice tulburare (abatere de la normal) în structura şi funcţiile unui organism, manifestată printr-o serie de modificări, la început interne, puţin perceptibile (biochimice, fiziologice, citologice) şi culminând cu modificări anatomo-morfologice, prin care boala se exteriorizează.

Caracterul bolilor:

cele mai multe boli au un caracter local, fiind localizate pe anumite organe (frunze, flori, fructe, rădăcini, tulpini);

puţine boli afectează planta în întregime, sunt generalizate sau sistemice (virozele, micoplasmozele, bacteriile din genul Erwinia şi ciupercile din genul Ophiostoma).

Clasificarea bolilor plantelor se poate face după mai multe criterii.

În perioada fitopatologiei empirice, când nu se cunoştea agentul cauzal al acestor boli, clasificarea s-a făcut după simptomele prin care acestea se manifestau: făinări, fumagini, rugini, arsuri, cancere, etc.

După identificarea agentului cauzal bolile plantelor au fost clasificate în:

boli fiziologice (neinfecţioase sau neparazitare) - cauzate de acţiunea unor factori nefavorabili de mediu: excese climatice de temperatură şi umiditate, excesul sau carenţa unor elemente chimice din sol, factori poluanţi ai solului şi ai aerului;

boli parazitare (infecţioase) - provocate de diferiţi agenţi patogeni: o viroze – produse de virusuri, o micoplasmoze – produse de micoplasme, o bacterioze – produse de bacterii, o micoze – produse de ciuperci şi o antofitoze – produse de antofite, plante superioare cu flori.

După evoluţia procesului patologic în timp bolile sunt:

acute, care au o evoluţie rapidă şi duc în scurt timp la moartea organului atacat sau a plantei în întregime („căderea plantulelor“);

cronice, cu o evoluţie lentă, de lungă durată care debilitează planta treptat (Nectria ditissima, Lachnellula willkommii, Heterobasidion annosum).

După extinderea în suprafaţă bolile sunt:

epidemice (sau epifitice), care se răspândesc rapid pe suprafeţe mari (Polystigma rubrum);

endemice, cele care se manifestă, an de an, în aceleaşi zone, cu intensităţi diferite, în funcţie de anumite condiţii de mediu (Lophodermium seditiosum).

PREVENIREA APARIŢIEI ŞI COMBATEREA

AGENŢILOR FITOPATOGENI

4.1. Măsuri preventive

În pepiniere

• evitarea amplasării pepinierelor pe soluri argiloase, cu exces de apă sau prea fertile;• dezinfectarea solului la înfiinţarea pepinierelor şi ulterior a materialului folosit pentru acoperirea

semănăturilor;• utilizarea seminţelor sănătoase, de bună calitate şi a butaşilor recoltaţi de la plante-mamă

sănătoase;• respectarea epocii de semănat, toamna sau primăvara devreme, pentru a evita apariţia bolii

„culcarea plantulelor”; • evitarea semănăturilor prea dese;• aplicarea la timp a lucrărilor de întreţinere; buruienile, pe lângă faptul că sunt concurenţi pentru

hrană, pot fi gazde intermediare pentru unii agenţi fitopatogeni; buruienile menţin şi o umiditate ridicată în jurul tulpinii puieţilor, favorizând astfel instalarea unor agenţi patogeni;

• evitarea rănirii puieţilor, cu ocazia lucrărilor de întreţinere, deoarece unii agenţi patogeni realizează infecţia prin răni;

• interzicerea cultivării în pepiniere a unor specii cum ar fi: porumbul, pepenii, legumele (acestea pot constitui gazde intermediare);

• adunarea şi arderea frunzelor căzute, toamna sau primăvara devreme, măsură în acelaşi timp şi curativă, vizând suprimarea sursei de spori care ar realiza primăvara infecţia primară;

• controlul fitosanitar permanent al culturilor, pentru a sesiza la timp apariţia oricărui agent patogen;

• respectarea măsurilor de carantină fitosanitară internă, pentru a evita răspândirea unor agenţi patogeni dintr-o regiune în alta.

În arborete:

• asigurarea regenerării naturale prin care să se realizeze arborete pluriene şi amestecate, care sunt mult mai rezistente la acţiunea agenţilor patogeni;

• alegerea speciilor, la instalarea arboretelor pe cale artificială, în aşa fel încât cerinţele lor ecologice să corespundă condiţiilor staţionale;

• interzicerea tăierilor rase, la răşinoase, sau aplicarea acestora numai pe suprafeţe mici sau în benzi (în special la molidişuri) şi instalarea în aceste suprafeţe de arborete amestecate;

• adoptarea unor scheme mai largi de plantare, în cazul arboretelor de răşinoase (limitându-se astfel răspândirea ciupercii Heterobasidion annosum);

• promovarea în cultură a speciilor autohtone, valoroase şi evitarea extinderii răşinoaselor în afara arealului lor;

• aplicarea permanentă a măsurilor de igienă, constând în extragerea şi valorificarea arborilor debilitaţi, lâncezi, uscaţi sau cu răni;

• aplicarea la timp a operaţiunilor culturale, pentru a spori vigoarea arboretelor şi, implicit, menţinerea unei stări fitosanitare bune;

• evitarea rănirii, cu ocazia exploatării, a arborilor rămaşi pentru a nu se crea porţi de intrare pentru ”paraziţii de răni”;

• cojirea buştenilor, în special a celor de răşinoase (lemnul doborât nu poate fi menţinut necojit, în pădure sau în depozite, în perioada aprilie-octombrie);

• cojirea cioatelor de răşinoase (totală la pini şi molid şi parţială la brad şi alte specii) pentru devitalizarea lor rapidă şi evitarea instalării unor ciuperci foarte periculoase (Heterobasidion annosum şi Armillaria mellea);

• strângerea şi valorificarea resturilor de la exploatare, în scopul înlăturării unor surse de micelii şi spori, ale unor ciuperci xilofage care pot trece apoi pe arborii în picioare;

• menţinerea unei consistenţe ridicate, în arboretele de cvercinee, pentru a se evita creşterea lujerilor lacomi şi a lăstarilor pe cioate, preferaţi de ciuperca Microsphaera abbreviata;

• distrugerea gazdelor intermediare, în zonele în care se întâlnesc frecvent specii de rugini periculoase (mai ales pe scoarţă, la răşinoase), pentru întreruperea ciclului biologic al acestor ciuperci.

. Ciuperci care produc boli ale frunzelor L9

Ciuperci care produc boli ale scoarţei L11

Ciuperci care produc colorarea lemnului L12