METABOLISM PROTIDIC

Definiţie:Proteine sunt componente esenţiale ale materiei vii, structuri macromoleculare compuse din aminoacizi.

Functiile proteinelor: Funcţia nutritivă si plastică (intervin în menţinerea bilanţului azotat si

dezvoltarea somatica armonioasă in faza de crestere) Funcţia coloid osmotică ( albuminele exercită 80% din presiunea

osmotică a plasmei ) Funcţia de menţinere a volemiei si TA Funcţia de transport ( ioni, medicamente, hormoni, coloranţi, etc) Funcţia de menţinere a echilibrului acido-bazic, prin caracterul de

tampon a proteinelor Funcţia de apărare (gamma globuline) Rol important în hemostază şi coagulare Rol in sinteza hormonilor, hemoglobinei, în gliconeogeneză şi

lipidogeneza

1.Determinări cantitative ale proteinelor din probele biologice

1.1.Reacţia biuretuluiIndicaţii: determinarea catitativă a proteinelor serice.Principiul metodei:Compuşii care conţin legături peptidice, reacţionează în mediu alcalin cu ionul de cupru, realizând compuşi coloraţi în concentraţie proporţională cu cantitatea de reactant.

1.2.Metoda refractometrică (met. fizică)Indicaţii: determinarea catitativă a proteinelor serice.Principiul metodei: Proteinele modifică indicele de refracţie a mediului în care se găsesc, fenomenul fiind proporţional în amplitudine cu concentraţia acestora în proba de analizat.

1.3. Metoda spectrofotomettrică (met. fizică)Indicaţii: determinarea catitativă a proteinelor serice.Principiul metodei: Aminoacizii aromatici (tirozina, triptofanul şi mai puţin fenil-alanina) din moleculele proteice absorb specific radiaţia cu lungimea de undă de 280 nm (ultravioletă).

1.4. Metoda LowryIndicaţii: determinarea catitativă a proteinelor serice.Principiul metodei: Metoda se bazează pe reducerea reactivului fosfo-molibdeno-wolframic de către tirozina şi triptofanul prrezente în proteine.

Interpretarea rezultatelor:Dozarea in ansamblu a proteinelor plasmatice: proteinemia:Valori normale :

6,5 – 8,5g/100ml albumine (4-5g%)globuline (2,5-3g%)

. raportul albumine/globuline = 1-1,5.

Variatii patologice: Hipoproteinemii- scaderea proteinlor plasmatice cu pastrarea

raportului dintre diversele fractiuni:o in carente de aporto tulburari de absorbtieo perturbari ale sintezei: hepatopatii cronice, cirozeo pierderi renale: sindrom nefrotico pierderi intestinale: sprue

Hiperproteinemii: relativ rare, cresteri ale proteinelor plasmatice fara modificarea raportului fractiunilor constituenteo hemoconcentratie.

Disproteinemie – modificari de ordin cantitativ si/sau calitativ ale proteinelor plasmatice , care intereseaza una sau mai multe fractiuni plasmatice – se 3evidenţiază cu ajutorul

1.5.Reacţia Esbach:Indicaţii: determinarea catitativă a proteinelor din urină şi lichid de puncţie.Principiul metodei: Proteinele sunt precipitate cantitativ în mediu acid, iar precipitatul sedimentat este cantitativ proporţional cu conţinutul proteic al probei.

1.6.Reacţia RivaltaIndicaţii: determinarea calitativă a proteinelor din lichidul de puncţie.Principiul metodei:

Picătura de exudat care cade la fundul unui cilindru cu acid acetic glacial (3%), provoacă o tulburare care seamănă cu o diră de fum de ţigară.

Picătura de transudat nu provoacă tulburarea lichidului, sau această tulburare este neînsemnată şi nu apare dintr-odată.

1.7. Determinarea calitativă a proteinelor din LCR: Reacţia PandyPrincipiul metodei: Creşterea concentraţiei proteinelor în LCR face ca la contactul acestuia cu o soluţie saturată de fenol să apară o opalescenţă.Tehnica de lucru: Pe o sticlă de ceas se aplică o picătură de LCR peste 1 ml reactiv Pandy (sol. Saturată de fenol). Dacă lichidul este patologig, apare o tulburare care se intensifică treptat şi se notează astfel:

+/- opalescent (poate fi întâlnit şi la pacienţi sănătoşi)+ slab pozitiv++ tulburare uşoară+++ tulburare intensă++++ aspect lăptos (reacţie foarte intens pozitivă)

Interpretarea rezultatului: Meningite acute şi cronice Tumori cerebrale Abces cerebral Polineuropatie Scleroză multiplă Stază cerebrală

2. Metode de analiză calitativă a proteinelor:

2.1.Electroforeza

Principiul metodei: la un pH alcalin proteinele se incarcă cu sarcini negative si migrează spre anod.Migrarea este influenţată de:

încărcătura electrică marimea si forma particulei pH-ul solventului temperatura mediului vascozitatea mediului

suportul in care decurge electroforeza: hârtie, gel agar agar, amidon, acetat de celuloză .

Fracţiunile proteice evidenţiate după migrarea în câmp electrostatic: Albuminele:

- Valori normale: 60% din proteinele totale Hipoalbuminemiile:

a) prin afectarea sintezei – toate afecţiunile ce merg cu lezarea celulei hepatice se asociază cu o scădere mai mult sau mai puţin accentuată a albuminemiei ; b) catabolism crescut ( de cele mai multe ori insoţite de scăderea sintezei) – hepatite acute, hepatite cronice,ciroze, leucoze acute, diabet, neoplazii, subnutriţie sau denutriţie, dispepsii la sugari; c)prin pierderi pe cale renală (nefroza lipoidică, sindroame nefrotice, tumori renale, amiloidoza), intoxicaţii cronice, după hemoragii masive, supuraţii, arsuri, pierderi intestinale ( enterite ac si cr, steatoree, sprue, fistule intestinale)

Hiperalbuminemiile: sunt foarte rare; apar in limfoleucozele cr, faza iniţială a inaniţiei, agama- sau hipogamaglobulinemii.

Serumglobulinele –aproximativ 40% din totalul proteinelor.Printr-un mecanism de reglare inversă, cresterea unei fractiuni a proteinelor plasmatice, determină scaderea corespunzătoare a celorlalte fracţiuni si invers.

Disproteinemiile: Cele mai frecvente sunt scăderea serumalbuminelor şi cresterea globulinelor, modificări denumite de majoritatea autorilor ca disproteinemii sau disglobulinemii.Există patru subfracţiuni globulinice: 1, 2, si .Disproteinemiile interesând globulinele sunt foarte des intâlnite, creşterile pot fi globale sau interesează doar anumite fracţiuni.

Hiperglobuliniile sunt de tip reactiv, determinate de boli infecţioase acute sau cronice şi de tip compensator, când sinteza albuminelor este deficitară (hepatopatii).

Hipoglobulinemiile – consecinţa diminuării sintezei prin deficit de factori alimentari, sau după iradieri, radioterapie, boli congenitale sau dobândite (agama sau hipogamaglobulinemie), pierderi consecutive unor arsuri grave

1 globulinele: v.n. 6% o Scad in etilism cronic şi icter hemolitic. o Cresc in afecţiuni inflamatorii ac sau cr(poliartrita

reumatoidă), stress, neoplazii, sindrom nefrotic, caşexie, malnutriţie,TBC pulmonară, amiloidoză.

2 globulinele: v.n. 9%,o Scad in ictere hemolitice şi etilism cronic .o Cresc în afecţiuni inflamatorii, dând indicaţii asupra

intensităţii, extinderii si gravităţii procesului inflamator, boli infecţioase, RAA, IM. In poliartrita reumatoidă şi neoplazii cresc 1 si2.

globulinele: v.n. 12%o Cresc de obicei concomitent cu sau globulinele în

mononucleoza infecţioasă, difterie, hepatite toxice, sindrom nefrotic, hiperlipemii esenţiale, şi în afecţiuni mai rare ca plasmocitomul cu IgA şi macroglobulinemia Waldenstrom.

globulinele 15-18%)o Cresc într-un număr mare de disproteinemii, fiind cel mai

frecvent sindrom întâlnit; fracţiunea creşte într-un număr mare de infecţii bacteriene, virotice, parazitare, boli de colagen( LED, periarterita nodoasă, sclerodermii etc), boli hepatobiliare, macroglobulinemie Waldenstrom, mielom multiplu

2.2. ImunoelectroforezaImunelectroforeza – metodă analitică de evidenţiere a conponentelor unui amestec proteic antigenic, cu ajutorul căreia constituenţii antigenici pot fi definiţi prin mobilitatea lor electroforetică şi prin specificitatea lor antigenică. Fractiunile proteice evidenţiate sunt imunglobulinele, respectiv gamaglobulinele. Valorile normale ( prin metoda Grabar si Williams – metoda imunochimică de electroforeză , având ca suport gelul de agar) sunt: IgG 12-14g%o (75% din totalul imunglobulinelor); IgA 2-4g%o ; IgM 1g%o. IgG – au origine limfoplasmocitară , se găsesc in cantităţi mult superioare celorlalte fracţiuni şi constituie suportul principalilor anticorpi din organism.

IgA – au aceeasi origine şi sunt secretate prin sucuri digestive şi lacrimi IgM - predomină în lichidele intravasculare şi conţin in special anticorpi neinfecţiosi ( antiRh, aglutinine la rece etc).

2.3. Imunodifuziunea radială (Mancini)Principiul metodei: Într-un mediu de agar sau agaroză, în care s-au încorporat anticorpi, specifici antigenul difuzează radiar, formând în urma reacţiei cu anticorpul un precipitat sub formă de cerc.Interpretarea rezultatului: -Se pot utiliza imunoseruri monovalente sau polivalente.-Suprafaţa cercului va fi comparată cu cercul martor.-Suprafaţa finală a cercului de precipitare este direct proporţională cu concentraţia antigenului şi invers proporţională cu greutatea sa moleculară, cu concentraţia anticorpilor şi înălţimea gelului de pe imunoplacă.

2.4. Proteinuria. Analize cantitative şi calitative

Definiţie: Proteinuria reprezintă eliminarea urinară de proteine.Proba cu acid sulfosalicilic:Principiul metodei: Proteinele prezente în urină formează cu acidul sulfosalicilic un precipitat alb. Dacă proteinele persistă la fierbere, ele pot fi albumine, globuline sau proteine Bence-Jones. Dacă la fierbere precipitatul se dizolvă şi dispare, este vorba de proteine Bence-Jones.Analize cantitative: Identificarea exactă şi dozarea fracţiunilor proteice în urină se face prin tehnici de electroforeză şi imunoelectroforeză.

Interpretarea rezultatului:În condiţii fiziologice proteinuria nu depăşeşte 100 mg/ 24 de ore, cantitate ce scapă metodelor uzuale de identificare. Acesta este motivul pentru care se spune că proteinuria este absentă în condiţii fiziologice.Clasificarea proteinuriilor în funcţie de cantitate:

Proteinurii uşoare: sub 1g/24 oreo proteinuria de eforto proteinuria febrilăo proteinuria postmedicamentoasă

Proteinurii medii: 1-3g/24 oreo proteinuria ortostaticăo ateroscleroză

o HTAo insuficienţă cardiacă congestivăo pielonefrită

Proteinurii: peste 3g/24 ore o HTA malignăo nefroangioscleroză diabeticăo sindrom nefrotico colegenozeo mielom multiplu

Clasificarea etiologică a proteinuriilor: Proteinurii prerenale:

o exces plasmatic de proteine normale: hemoglobinuriio apariţia de proteine anormale: proteine Bence-Jones

Proteinurii renaleo proteinurii intermitente (funcţionale): de effort, ortostatică,

posprandială, de stazăo proteinurii permanente (organice):afecţiuni renale, diabet,

amiloidoză, lupus Proteinurii postrenale:

o proteine derivate din rinichi:pielonefrităo proteine rezultate din distrugerea membranei bazale şi/sau a

tubulocitelor: calculoza renală, rinichi polichistic, tuberculoză renală, neoplasm

2.5. Fibrinogenul plasmatic -Valori normale: 2-4,5g/l-Hiperfibrinogenemii – afectiuni cardiace (coronare, infarct), renale, dupa radioterapie, neoplasme, coagulopatii.-Hipofibrinogenemii – congenitale ( a sau hipofibrinogenemie), sau sinteza hepatica deficitara (in hepatite, ciroze, intoxicatii), in boli infectioase grave, neoplasme digestive, si in stadiile tardive ale cirozei atrofice prin activarea fibrinolizei.Valori normale ale fractiunilor proteice : albumina 4-5g/100ml, globuline 2,5- 3 g/100ml