NICOLAE ROTARU

<titlu>PSI - COMUNICARE

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a RomânieiROTARU, NICOLAEP.S.I.: comunicare /Nicolae Rotaru. - Bucureşti:

Editura A.N.I., 2007

Bibliogr.

ISBN 978-973-7610-42-3

614.849789737610423

9 I I 7 g 9 7 3 7 » » 6 1 0 4 2 3

Redactor şef.Redactor:

Tehnoredactare computerizată.

Procesare texte

Tipar.Legat orie:

Lucian COROILauraALDESCULaura VÂRTEJ ARUCamelia CRĂCIUNMagda BOGHIANGabrielalORDACHEGheorghe ILIEMăria ALEXA

(g) Editura A.N.LBucureşti, 2007

Telefon: 021 4106550/1137 sau 1210Fax: 021 310 47 14

E-mail: laldescu@dcti.ro

LS.B.N. 978-973-7610-42-3

Tiparul executat sub comandanr. 2315092/11-46 din 29.05.2007

NICOLAE ROTARU

<titlu>P S I - COMUNICARE

(Rezumate şi sinteze)

Editura A.N.I.2007

Nicolae Rotam

Cartea se dedică elevilor, studenţilor,masteranzilor, cursanţilor, doctoranzilor şi tuturoracelora care m-au incitat să mă consacrucercetării ştiinţifice din domeniul psihosociologieicomunicării

<titlu>CUVÂNT DE DESCHIDERE

Paralel cu activitatea de meşteşugar al cuvintelor, ce are unîntreg serai de muze (căci s-a consacrat mai multor preocupăriliterare şi gazetăreşti, de la poezie, roman şi reportaj la aforistică,eseu şi pamflet!), Nicolae Rotaru s-a vădit şi un dascăl talentat,care îmbină activitatea de la catedră cu travaliul cercetării didacticeadiacente.

Militar de carieră, comunicator profesionist şi doctor însociologie, autorul (al cărui volum de rezumate şi sinteze intitulat„Psi-comunicare" îl prefaţăm!) este un condeier de palmares. Arepeste 60 de volume tipărite (cu titluri compuse din 13 litere, potrivitunei kabale proprii, legată de numărul ghinionului, dat fiind că şinumele său însumează tot atâtea semne grafice!), opere careacoperă atât registrul beletristic şi publicistic, mai ale cel deintrospecţie şi relaţionare socială, cu preponderenţă inspirat demediul militar, cât şi, mai ales în ultimul timp, domeniul investigaţieiştiinţifice psiho-sociologice, manageriale, educaţionale şi, desigur,comunicaţionale.

7

Acest nou-venit pe raftul cu cărţi iscălite de prolificul colegeste, ca mai toate scrierile sale, un op abordat în manieră originală,economia volumului conţinând esenţializări ale unor cercetări am-ple, sintetizări ale unor demersuri privind relaţionarea în organizaţiişi ipostazierile sociale sau mediatizate ale leadershipului. Aspectulde compendiu al tomului destinat explicit studenţilor, masteranzilor,cursanţilor, doctoranzilor din domeniul intelligence, îl face, şi for-mal, accesibil şi atrăgător pentru o categorie largă de cititori.Acumulările de experienţă, revizuirea unor concepte şi paradigme,

8

PSI - Comunicare

inclusiv cele ce sunt rodul propriei episteme, conspectele şiinvestigaţiile critice, permanenta actualizare a datelor şi, nu în ultimulrând, relaţionarea ştiinţifică propriu-zisă (prin participarea la sesiunide comunicări, grant-uri, work-shopuri, saloane şi târguri de carte,simpozioane, acţiuni mediatice) ajută din punct de vedere aleficacităţii utilizării şi augmentează calitativ actualul produs edito-rial.

Nu sunt scăpate din vedere subiectele de imediateţe şiactualitate, dinamismul politic european şi global, repercusiunile şisoluţiile comunicationale ale crizologiei contemporane, volumul fiindimposibil ghid de quintesenţe comunicationale, de lamass-media,promotion şi opinie publică la info-war, public relations şicomunicare educaţională.

Sperând că această carte îşi va dovedi utilitatea, găsindecoul cuvenit în rândul cititorilor, salutăm confratern „coronat opus'ul numit „Psi-comunicare", convinşi că, nici în materie literar-artistică, nici pe tărâmul cercetării paideutice (inclusiv în comunicareasocială şi mai ales în cea de tip ierarhic!), Nicolae Rotaru nu şi-aspus ultimul cuvânt, aşa încât îi aşteptăm cu nerăbdareurmătoarele.. .rostiri!

CRISTIAN FLORIN POPESCU

9

<titlu>REZUMATE COMUNICAŢIONALE

10

PSI - Comunicare

Cuvântul conţine un ce sfânt carene interzice să facem din el un joc al hazarduluiCHARLES B AUDELAIRE

11

<titlu>LIMBĂ, LIMBAJ, COMUNICARE

Să nu vorbim uşor despre lucruri, cu privire

la care tocmai aşteptăm şi dorim o conversaţie.

(J.W. Goethe)

J. Habermas, după ce preia de la G. H. Mead, postulatulconform căruia limbajul este totdeauna forma/fondul sociabilităţii,tranşează că prin limbaj e posibil „traiul împreună" fiindcă acestaîndeplineşte o funcţie triplă de actualizare a tradiţiilor {reproducereculturală), de coordonare a planurilor propuse de actori îninteracţiune {integrare socială) şi de interpretare culturală abunurilor {socializare). Apoi, de la Wittgenstein reţine convieţuireaoriginală a raţiunii/limbaj şi dă o nouă interpretare acţiuniicomunicaţionale distingând, ca şi Weber, acţiunea teleologică(orientată spre un scop), acţiunea normativă (ce se orienteazădupă valori), acţiunea dramaturgică (ca o punere în scenă a sinelui)şi acţiunea comunicaţională propriu-zisă. Astfel, Habermasconchide că socialul este activitate comunicaţională. Ceea cedemonstrează, dacă mai era nevoie, că psihosociologia este o ştiinţă

12

a relaţionalilor umane în lumea obiectivă, subiectivă şi/sau socială.

Orientarea, comunicării în organizaţii bine structurate estereducţionistă, dacă nu chiar de falsificare amesajelor. Totul, datorităcomportamentului subiectiv al indivizilor, grupurilor,

organizaţiilorde a nu-şi crea probleme. "Tendinţa este de a comunica ce vor săştie, nu ce ar trebufn, scriu trei specialişti americani ai domeniului.

13

1 HerbertA. Simon, Victor A. Thompson, Donald W. Smithburg,Administraţia publică, Ed. Cartier, Bucureşti, 2003, pg. 172.

Dialogul este, totuşi, factorul coeziv al grupurilor umane, decalitatea actului comunicaţional depinzând eficienţa actului afitudinal/acţionai şi evitarea situaţiilor conflictuale determinate de diviziuneamuncii, ierarhia funcţională, capacitatea intelectual/fizico/psihică,motivaţia moral/materială. De aceea, planningul managerial trebuiesă subsumeze şi o ierarhizare a urgenţelor comunicationale, ostrategie conversaţională intra şi inter-grupală, paralel cu indicii(reperele) de pascurs pentru asigurarea aşa-ziselor „linii deautoritate" cupermisivitate (relaţională) în ambele sensuri.

Comunicarea joacă un rol foarte important în devenireaumană de zi cu zi. Ea este atât „motorul de pornire" sau „relantiulunui sine-qua-non tehnic", cât şi combustia care asigură accelerareapână la optim a unui agregat social. „Fără comunicare nu pot fifăcuţi nici măcar primii paşi spre cooperarea umană şi este imposibilsă vorbim despre probleme organizatorice fără să vorbim desprecomunicare sau măcar să o considerăm implicată"2, subliniazăautorii citaţi. Numai că, acest dizerat trebuie privit prin prismanivelului (abilităţii) persuasive, respectiv al gradului (înzestrării) dea înţelege, procesa şi retransmite mesaje al indivizilor umani.

Se vorbeşte, de obicei, de trei etape ale procesului decomunicare: cea iniţială (de start) care poate fi prestabilită (e.g.orar) sau ad-hoc (e.g. alarmă), cea propriu-zisă (de transmitere,între emiţător/receptor, expeditor/destinatar, ofertant/beneficiar,

14

comandant/executant) şi cea de impact (de conştientizare) adestinatarului (receptor).

Când canalele de legătură sunt „calde" (deschise) poatefuncţiona aşa-zisul trafic de tatonare, de localizare, în carecomunicarea este „neoficială", dar când acestea se activează areloc dialogul „oficial", operativ.

Comunicarea este o categorie complexă, procesuală,generală care presupune interacţiune şi feed-back, care vehiculează

informaţii, noţiuni, emoţii, convingeri, care presupune (şi

15

2 H.A.Simon & alţii, Op. cit., pg. 292

subsumează) informarea, deci contextualizează informaţia. Rolulteleologic, didacticist, devine unul interactiv, de simultaneitate tipduplex, codurile fiind interferenţe (cuvânt, gest, proximitate, sunet)într-o multicanalitate (vizual, tactil, auditiv, olfactiv).

Aşadar, comunicarea este o formă de interacţiune ierarhicăşi reciprocă, autoedificată şi autoreglată constant, un procesdinamic şi complex, în raport cu informarea care este relativ imuabilăşi apriorică.

Jacques Ardoine, în Logica informaţiei, strategii alecomunicării3 spunea că intelingenţa consumată în comunicare estemai ales de ordin strategic, pe când cea subordonată informăriieste mai curând de ordin logic. La urma urmelor, comunicareainteractivă afectează dimensiunile ,,mărcilor" de personalitate, aşacum au fost ierarhizate de Constantin Sălăvăstru în „Logică şi limbajeducaţional"4 adică: intelectivă, afectivă, atitudinală,comportamentală şi acţională.

Dacă informarea poate fi unilaterală (ascult radioul, citescjurnalul, privesc talk-show-ul), pentru comunicare „unilateralitatea"este pleonastică. Aşadar, comunicatorii profesionişti sunt rezonatori,nu doar simpli informatori, dirijori de flux informaţional, creatori deopinie (de feed-back, de retroacţiune controlată), în circumstanţe

16

3 J. Ardoine, Logique de VInformation, strategies de la communication,POUR- La societe de communication, nr. 114, Paris, 1988.4 C. Sălăvăstru, Logică şi limbaj educaţional, Ed.Didactică şiPedagogică, Bucureşti, 1995, pg.40.5 Ch.W.Morris, Writing on the General Theory of Signs, Mouton, Paris,1971,pg.426.

de loc şi mod în care acţionează devize ale didacticii moderne „nuse ştie cine dă şi cine primeşte" sau „învaţă fiecare de la fiecare".Acest demers paideutic-comunicaţional nu trebuie să ignore,desigur, cele trei planuri ale relaţionalilor semice ale lui Morris5:sintactica (relaţia semn-semn), semantica (relaţia semn-referent) şipragmatica (relaţia semn-utilizator).

17

Un aspect important al diferenţierii dintre comunicare şiinformare îl reprezintă limbajul şi mai ales ceea ce numimparalimbajul. Bunăoară, tonul, înălţimea, timbrul, volumul, tăria vociinu pot influenţa informarea, dar aspectele comunicationale care ausubsidiară (şi) informaţia, da. Tot la fel, elementele de gestică(emblematice, ilustratorii, regulatorii, expozitorii, adaptorii) şiproxemică (ectomorfism, mezomorfism, endomorfism).

Se ştie că limbajul este constituit din termeni comuni (uzuali),specifici (conceptuali) şi generali (integratori) şi că are, ca procesde comunicare, mai multe funcţii (de cunoaştere, dialog, avertizare,simbolizare, reprezentare, convingere, reglare comportamentală,evaluare emoţională, rezolvare conflictuală, cooperare, ludică etc.).Funcţii care, în cazul informării, nu sunt necesare toate şi nici nusunt importante în profunzime, ci în percepţia de suprafaţă.

Aşadar limbajul comunicării (mai ales când capătă conotaţiipedagogice şi educaţionale) trebuie privit ca un metalimbaj, ocombinaţie între cel nonformal (natural), preexistent şi formal(artifical) creat ad-hoc.

Controversele din "câmpul social" în care acţioneazăstructurile securităţii naţionale - de luptă armată, de ordine publicăşi siguranţă civică - sunt persistente, din cauza, paradoxală, aabundenţei, dar şi inconsistenţei argumentelor. în suferinţă de...tranziţie se află în primul rând domeniile catalogate după cotituradin decembrie 1989 nostalgice, cum ar fi aşa-zisul cece:

18

Comunicarea şi Cultura, cu tronsonul obligatoriu de legătură întreele numit Educaţie. Domeniul de definiţie al acestei realităţi încăpernicioase îl constituie, din păcate, toată zona socialului.

încercările actuale prin care se propune definireamanagementului comunicării sunt marcate de un anume braconajepistemic. Orizontul de aşteptare al publicurilor aflate sub presiuneapro şi contra (public suporter şi public contestatar!), a provocărilorindustriei informaţiei s-a multiplicat şi extins atât pe orizontală, cât,mai ales în profunzime. (Foarte puţini dintre factorii de opinie mai

19

sunt indiferenţi, nehotărâţi, inactivi, aşa încât scena democratică aevoluţiei şi opţiunilor sociale este mereu efervescentă, imprevizibilă,tensionată şi aglomerată).

Dacă am încerca să trasăm domeniul de definiţie al unei funcţiisociale regulatoare - cum este "opinia publică" în care sunt înglobatepărţi de histerezis social, mentenanţă şi limite acţionale - întrecoordonatele autoritate/putere vom constata că traseul rezultat esteinfluenţat de numeroase variabile, numite realităţi psihosociale aleaşa numitului Leviathan democratic care populează apele încănelimpezite şi învolburate ale tranziţiei postceauşiste, într-un tronsonspaţio-temporal greu de catalogat, drept care îi vom spune hibridsocial-politic autohton de inspiraţie occidentală, dar cu influenţe,nostalgii şi sechele balcanice.

în această "realitate de realităţi", barometrul social artrebui înlocuit cu un... seismograf. Acumulările de energie negativă- cauzate de fiustrări, obsesii, paradoxuri, manipulări, prejudecăţi,neîncredere, sărăcie, înstrăinare şi câte asemenea fenomene! -fac să devină foarte probabile seismele sociale, mişcărilerevendicative (chiar vindicative!) ce pot degenera (cum s-aîntâmplat cu "cruciadele huilei"), evoluţia la scenă deschisă amulţimilor al căror magnetism şi-a vădit periculozitatea în istorie.Ca un fel de causa sui (şi, adesea, casus belii!) a ondulaţiilormării de oameni se află în ancestrala dispoziţie inegală (imorală)

20

a puterii şi resurselor, amândouă "realităţile" fiind vitale pentruorice existenţă socială.

Dar dincolo de aspectele de entropie socială relevate, săobservăm câteva repere din lanţul comunicaţional, încercând o abordarea sinapselor mesaj, informaţie, canal, limbaj, comunicare, efect

Omul e singura făptură care utilizează conceptul pentru aabstractiza, care foloseşte un lucru pentru a fauri alt lucru. Din"dialogul" şi intercondiţionarea unealtă / vorbire s-au născutsistemele producţiei materiale şi comunicării interumane, casubsisteme ale sistemului cultural statal, zonal, continental, universal.

21

Cultura subsumează orice devenire intelectuală, spirituală,axiologică, având o "caracteristică eminamente umană", cum spuneaNorman Goodman6 şi fiind compusă din partea materială(creaţiiletangibile) şi din sistemul nematerial (semne şi simboluri, rituri şitradiţii, valori şi norme, moravuri, limbă şi limbaj). în ceea cepriveşte limba şi limbajul, domenii asupra cărora vrem să zăbovim,nu putem ignora evidenţa potrivit căreia "limba este realitateanemijlocită a gândirii", doar pentru că acest adevăr a fost rostit de(încă indezirabil la noi, dar citat copios în Occident) Karl Marx.Limba a constituit sistemul cultural de identificare şi dăinuire al unuipopor, instrumentul şi arma infailibilă a continuităţii civilizaţiei.

Trei sunt funcţiile principale ale limbii: de denumire(marcarea fonică şi literală a obiectelor, fenomenelor, acţiunilor)prin cuvânt, în vederea diferenţierii; expresivă (care asigurăcoloratura dialogului, transmiterea sentimentelor, emoţiilor, trăirilorindicibile) şi de comunicare (ce asigură vehicularea numelor,denumirilor care, dacă ar rămâne fixate în mintea noastră, fără a leasigura circulaţia şi, deci, perenitatea, ar muri odată cu noi).

Aşadar gândurile, pentru a fi făcute cunoscute, răspânditeîntre semeni, trebuie să fie transportate prin cuvinte.

Fiinţele comunică doar prin semnale despre realităţiînconjurătoare, fiinţele umane dialoghează prin semne care semnificăreflecţii abstracte. Semnul lingvistic este înlocuitorul acestor

22

absenţe,abstracţii, reprezentări, rodiri ale gândului.

Aşa cum se ştie, procesul interacţiunii umane presupunecel puţin trei categorii de contacte: perceptive, afective şicomunicationale.

La urma urmelor, pentru a ne înţelege (a comunica) trebuiesă avem (să utilizăm) ceva în comun cu aceeaşi semnificaţie.Rezonanţa comunicaţională o realizează gradul de cultură

(deinstruire, de educare, de compatibilizare şi armonizare socială),

23

6 N. Goodman - Introducere în sociologie, Ed. Lider, Bucureşti, 1999,pg.48

dar vehiculul comprehensibilităţii îl constituie cuvântul (semnificantulşi semnificatul scris, verbal, subînţeles, virtual). Ideea vine vorbind,titra un specialist al artei conversaţiei.

"A comunica - subliniază profesorul Wald7 - înseamnă aemite un semnificant pe baza căruia receptorul îşi poate constituisau reconstitui o anumită semnificaţie".

Deşi "oamenii dialogheză aşa cum respiră"8 nu putem săspunem că se şi înţeleg la fel de... metabolic. Parafrazându-1 peEminescu9, putem glosa că: e uşor a scrie vorbe, când nimic nu aia spune. Uşor şi nu tocmai uşor, fiindcă "traficul" de cuvinte (cainstrument al dialogului) nu este la îndemâna oricui! Iar la îndemânacui este, el va rămâne o ofertă tentantă, însă fară jinduitul magnetism.Propunerile verbale fară înveliş... verval scad interesul, adeziuneaşi motivaţia părţii adverse. Plus că, dacă ar fi să dăm dreptate luiTalleyrad, "Omul a fost dăruit cu vorbire ca să-şi asculte gândurile".

Intr-un dialog este necesar să avem sub control slăbiciunileumane, ticurile (nu doar verbale), tarele comportamentale, atât celeproprii, cât şi cele ale interlocutorilor.

Stăpânirea de sine, relativizarea (se spune, nu eu spun!),evitarea extremelor (defetismul sau autoritarismul),disponibilitatea (accesibilitatea), implicarea (de tip "eu sunt el"!),motivarea interlocutorilor, jocul argumentelor, dirijarea(demonstrarea) obiecţiilor, evitarea blocajelor şi

24

7 H. Wald- Ideea vine vorbind, Ed. Cartea Românească, Bucureşti, 1983,pg.198 Alain Brule - Cum dialogăm şi cum convingem, Ed.Polirom, Iaşi, 200, pg.79 Mihai Eminescu - Poezii (ed.III), Ed. pentru literatură, 1963, Bucureşti,pg. 184 (Criticilor mei)

subiectivităţii,invocarea necesităţii, definirea obiectivului pentru dialog,anterioritatea: intenţie şi posterioritatea trihotomică: scop,proiect, gestionare a subiectivităţii actului, alegerea şicombinarea instrumentelor dialogului, dirijarea intervenţiilorcorectiv-coercitive - iată doar câteva puncte obligatorii detrecere ale conversaţiei persuasive.

25

Cum rezultă din cele de până aici, limba este un fenomenprin excelenţă social, luând naştere din nevoia de comunicare aoamenilor în raport cu subiectele de comunicat şi nivelul intelectualal vorbitorilor.

Aşa cum observa un specialist român în lingvistică10, înlimbă nu se înregistrează "explozii" cum se-ntâmplă cu obiectele(apa care, la 100° C, brusc devine vapori) sau cu fenomenele sociale(societatea se transformă radical prin revoluţie), din simplul motivcă limba este un instrument, un vehicul, o utilitate umană în oricecondiţii comunicationale. Ea are caracter obiectiv dat de faptul căeste legată de realitatea înconjurătoare, pe care o oglindeşte, prinintermediul gândirii şi că aparţine societăţii în ansamblu, aşa încâtindivizii nu o pot schimba în mod arbitrar.

Emisiunea de sunete aparţinând limbii (cuvinte, onomatopee,semnale, comenzi, ordine, lozinci) trebuie să fie purtătoare deînţeles(uri), atât în mintea vorbitorului (emiţător) cât şi (mai ales) aascultătorului (receptor), iar acest aspect de "compatibilizare acomprehensibiiităţii" se desfăşoară după reguli stricte.

Din străvechime, mijlocul de comunicare umană care estelimba a fost considerat de făuritorii şi vorbitorii ei cel mai corectmod de a vorbi. Unele popoare au lăsat chiar documente scrise

26

despre puritatea şi perfecţionarea graiurilor lor în raport cu limbilealtor seminţii. Grecii îi numeau pe cei care nu vorbeau ca ei barbari(adică bâlbăiton), în timp ce slavii îi etichetau pe germani nemţi(cu înţelesul muţi).

Asaltul neologismelor (a căror viteză de pătrundere în limbăcunoaşte o creştere incredibilă în ultimul timp dată fiind şi noileopţiuni politice euro-atlantice ale României) a fost dintotdeauna un

"duşman acceptat" (ca poporul roman pentru neamul dac,bunăoară!) până şi în mediul ţărănesc, unde se păstrează şi seconservă limba. încet, încet sătenii care ştiau doar pe a mânca, a

27

10 Al.Graur-Lingvisticape înţelesul tuturor, Ed. Enciclopedică Română,Bucureşti, 1972, p.34

bea, a dori, a cere, a spune au acceptat, învăţat şi folosescsinonimele neologice: a servi, a consuma, a preface, a solicita, a seexprima Limba e un viguros portaltoi.

Limbajul nu se confundă cu limba. El reprezintă un raport,o unitate între vorbire şi gândire, între cuvânt şi idee, exprimânddialectica coexistenţei fonetic/semantic şi semnificant / semnificaţie.

Dialogul uman este o necesitate ca şi hrănirea, somnul,respiraţia. Şi animalele (şi plantele) comunică, dar numai omuldialoghează. Personalitatea umană se clădeşte conversaţional. Eulcreator nu se poate dezvolta fară dialog, fară prilejul de a întreba,nega, replica, argumenta, afirma, accepta.

înţelegerea lumii trebuie (pentru a avea loc) să fie precedatăde înţelegerea dintre semeni. Copacii potenţează pădurea. Oameniivorbitori compun lumea civilizată.

Soarele e în centrul universului, dar axis mundi rămâne totgazda fiinţelor raţionale, gânditoare şi vorbitoare - adică Terra.,planeta unde oamenii vorbesc cu ei înşişi (meditează) şi cu semenii(dialoghează).

„Limbajul este o invenţie de geniu, invenţie care nu se iveade la sine, de vreme ce copii fară contact uman n-au idee de el"subliniază francezul Paul Chauchard 11. Prin el o stare sufleteascădevine gând, idee, reprezentare. Limbajul este germene,

28

sămânţă,izvor, matrice, cod genetic de natură umană.

In dialogul „face to face" oamenii comunică unii cu alţii,în cel scris ei comunică unii altora. De aceea comunicarea orală(care înglobează catalizatorii comunicării non-verbale: gesturi,mimică, intonaţie, retorică, efecte, audio-vizuale) este superioarăcelei scrise, care nu poate fi interactivă, negociată,revăzută,optimizată.

In acest tip de relaţie de tip oral pot fi „eficientizate" funcţiiletuturor analizatorilor-vizuali, auditivi, tactili, olfactivi chiar

şi gustativi- în timp ce dialogul scris se adresează numai ochiului (în cel mai

29

11P. Chauchard - Le Langage et lapansee, Paris, P.U.R, 1968, pg.47.

bun caz, când scrierea e de tip electronic, şi auzului!), iar cel audio-vizual (foto, radio, TV.) care tinde să reducă ideile la iconograme,fonograme şi imagini pe sticlă, numai văzului, şi/sau auzului / văzului,telespectatorul (radioascultătorul) devenind consumator pasiv deinformaţii şi, în situaţii de criză, un partener de dialog uşor demanipulat. Problema comunicării modeme a rezolvat-o se paretelefonia mobilă şi internetul, dar aceste procedee conversaţionaleau accesibilitate (încă) redusă.

Walter Benjaminnota că „limbajul nu este numai comunicarea „comunicabilului ci, totodată, şi simbol al non-comunicabilului"12.Parafrazându-1 şi invocând spusele unui distins psiholog român,putem spune că poezia poate înălţa spiritul şi epura sufleteşte maimult ca proza cotidiană şi dramaturgia dinaintea tragediei morţii.Mai ales când, într-o lume super-tehnicistă, electronică şiimprevizibilă ca a noastră, informaţia emoţională, ca să împrumutămo paradigmă a lui Solomon Marcus 13, lipseşte din economiacomunicaţională, rigoarea şi esenţa fiind duşmani de moarte aifiorului liric. Da, vorbăria este dăunătoare. Şi deviza jurnalistică„Scrii ce vezi, dar vezi ce scrii!" are un anume tâlc ce nu trebuieignorat. Cenzura morală clădeşte matricea comunicaţională.

Foarte important însă este educaţia pentru a comunica,acumularea de tact şi metodă paideutică în arta conversaţiei.

30

"Nuam cu cine vorbi", "Eu vorbesc, eu aud", "Una spun şi alta fac" nusunt exemple de incomunicabilitate, ci de bruiaje (blocaje)comunicationale. Câştigarea bunăvoinţei şi stârnirea interesuluireprezintă dublura de chei pentru a descuia accesul spre partenerulde dialog, spre receptivitatea sa activ - reactivă şi, nu în ultimulrând, afectiv-emoţională.

Sunt în acest sens, zeci de variante de stil, de manierăconversaţională, dar nu opinăm pentru modelarea de acest

tip.

31

12 W. Benjamin -Mythe etviolence, I, Paris, Denoel, 1971, pg.9713 S.Marcus - Din gândirea matematică românească, Ed.Ştiinţifică&Enciclopedică,, Buc, 1975,pgl73

Nu e lipsită de importanţă, în asigurarea nevoii depersuasiune, fizica rostirii: emiterea aerului din plămâni pe gură şipe nas, dozarea înălţimii sunetului, timbrul vocii, controlul vibraţieicoardelor vocale, rotunjirea buzelor, atingerea limbii de vălul palatinşi coroanele dentare, pentru construirea fonemelor, (silabelor,cuvintelor, sintagmelor, informaţiilor) convingătoare şi creatoare defeed-back activ. Liderii militari sunt tentaţi, prin natura profesiei, săexagereze în privinţa accentului şi tonului, fiind preocupaţi nu săcomunice persuasiv, ci să comande fară echivoc.

Cu atât mai abitir, mediul specific al structurilor naţionalede securitate trebuie să se stăpânească şi să îmbogăţească continuulimbajul şi să considere educarea comunicaţională dacă nu ca pe oprioritate a socio-devenirii, măcar ca pe o constantă a evoluţieiumane în mediu conversaţional.

în trecerea de la indiciu şi semnal (din mediul natural) lasimbol şi semn (în domeniul cultural), homo sapiens - faber -loquens - semnificans a parcurs puncte stadiale tipice.

Particularizând , indiciul care inspiră semnalul estesimbolizat de seninul ce se adresează fiinţelor raţionale. Această"diadă de diade" rezumă orice esenţă comunicaţională.

Nu trebuie să cădem pradă suspiciunilor, zvonurilor,provocărilor din câmpul comunicaţional verbal, non-verbal, gestual.

Nu există alternativă în domeniul limbajului. Sunt indivizicare mănâncă necivilizat acasă(direct din cratiţă, cu furculiţa îndreapta, bând din sticlă, sorbind zgomotos, folosind degetele în

32

chip de lingură sau cuţit) motivând că la restaurant vor procedaaltfel. Complet maladiv şi cronic. învăţatul dintâi trebuie să fieacumulat pentru perfecţionarea din "văzul lumii". La fel stau lucrurileşi cu "arta conversaţiei", adică managementul dialogului. Injuriile,strigările, jignirile, arsenalul de impudicităţi, ticurile verbale de acasăse repetă involuntar în târg. Prostul învăţ (obişnuinţa e a doua natură,nu ?) ne poate face de râs, ne poate deteriora iremediabil imagineacreată cu migală şi bune intenţii de noi sau de semenii noştri, făuritori

33

de tradiţii, furnizori de imagine pozitivă, creatori de renume pe caresuntem datori să-i urmăm în actul lor comportamental.

Avem o limbă "dulce şi frumoasă ca un fagure de miere",cum spunea poetul. E un păcat, dacă nu o blasfemie s-o siluim,s-o scoatem în public goală şi schiloadă. Să nu uităm că numaioamenii inculţi şi bădăranii dedaţi viciilor substituie argumentul logic,dialogul, "negocierea", cu sub-urbanismul lingvistic, cu termeni pecare, ca indezirabili şi obsceni, până şi dicţionarele îi sar.

34

<titlu>PEDAGOGIA COMUNICĂRII UMANE

Nu este în viaţa asta mulţumire mai curată

decât aceea când un om se întâlneşte cu alt om şi stând

de vorbă, se găseşte pe sine însuşi. (Ion Slavici)

După ce limbajul "s-a emancipat", nemaifiind considerat oreproducere naturală a realităţilor, aşa încât, cu ajutorul acestuia,se pot formula "reprezentări simbolice" de tip triunghiular (idei saunoţiuni - ca referinţă, cuvinte - ca simbol şi lucruri - ca referent)priorităţile de comunicare s-au schimbat, valoarea informativă amesajului (comunicarea propriu-zisă) primind şi valenţereprezentative (de imagine), aşa încât cuvintele (imitatoare) devinşi "creatoare" de realitate.

Aşa-zisa trilogie a lui Morris, în care interacţionează sintaxa(ca studiu al raporturilor între semne ca atare), semantica (dreptstudiu al semnelor în raport cu semnificaţia lor, adică semiotica) şi

35

pragmgica (studiu al semnelor în raport cuutilizatorii, adică al relaţieiemiţător/receptor în context condiţional şi comprehensibil), ca şi"anatomia limbajului" constituită, potrivit elveţianului Ferdinand deSaussure, nu din lucruri şi nume, ci din concepte (semnificatul) şiimagini acustice (semnificantul), dauposibiUtateaieiarhizarii fectorilorşi funcţiilor comunicării lingvistice. Roman Jakobson, în eseul"Lingvistică şi poetică", propunea, încă din anul 1936, dreptcomponente ale "actului comunicării verbale" dintre locutor sauemiţător (destinator) şi destinatar: referentul, mesajul, canalul şi codul.Cu precizarea că şi emitentul şi primitorul (adresantul) pot fi de tip

36

"plural", ansamblul enunţiativ (mesaj/mesaje) vehiculat prin reţeauade interconexiune, codificat sau nu (şi un text rusesc pentru un receptoramerican poate fi considerat un cod!), beneficiază elementelesituaţionale (de mediu) sau textuale (inclusiv contextuale!).

Directă (nemijlocită) sau mediată (imprimată, înregistrată,radiofonică sau prin fir) comunicarea poate fi: intrapersonală (tăcereagrăitoare a sinelui de tip monologal!), interpersonală (de naturădiadică, adică dialogală), de grup sau organizaţională (respectiv,comunicarea gen şuetă) şi de masă. Ultimele trei tipuri se preteazămodelelor lingvistice (caprelungire amodelelor informaţionale şi avândgrad înalt de completitudine, dat de componenta simbolică!),permiţând îndeplinirea celor şase funcţii ale comunicării: referenţială(accentul pe cine!), expresivă (accentul pe cum!), conativă sauorectică (accentul pe ce!), fatică (accentul pe circumstanţe!),metalingvistică (accentul pe clasificări!) şi poetică (accentul peefecte!).Redat prin aceste funcţii, componentele actului comunicăriiverbale, cum sunt catalogate de R. Jakobson, se poate scrie înordinea: referent, emiţător, receptor, canal, cod şi mesaj.

în comunicarea directă posibilitatea distorsiunilor esteteoretic nulă, dar în cea indirectă bruiajele pot altera semnalele(mesajele) în diferite grade şi proporţii, cu repercusiuni mai multsau mai puţin periculoase în plan acţionai. Comunicarea de masă

37

este cea mai vulnerabilă, mai ales când este multidirecţională şinoninteractivă, practicată cu mijloace (tehnice) de comunicaredegradate moral şi vulnerabile parazitării.

Presa, cartea, afişul, filmul, discul (inclusiv CD. ROM-ul),banda magnetică (inclusiv discheta şi USB-ul P.C.), telefonul(inclusiv faxul), telegraful, fibra optică, radio, t.v., modemul, e-mail-ul, intemetul, telemobilul sunt instrumente ale comunicării lingvisticecare ajută ca dialogul media să fie persuasiv, cultural-informativ(sau dezinformativ) şi recreativ. Utilizarea acestora este eficientăcând există efectul de confirmare (feed back) însumat în ceea sece cheamă audienţă şi care reprezintă premisa acţională.

38

"~~ Apropo de domeniul audio-vizual, trebuie să observăm căteleviziunile comerciale, tind să devină instrumente non culturale,anti-educative, un fel de ziare de scandal, redactate pe sticlă. Estevorba aici, pe de-o parte, de influenţa negativă, judecată la nivelsocial, a comercialului (în domeniul ofertei) dar şi de o pernicioasă,amplă şi remanentă dorinţă cvasi-unanimă a publicului de negareşi ignoranţă culturală în favoarea facilului, senzaţionalului ieftin,faptului divers (mai ales de import), informaţiei din sfera devianţeişi delictului etc. (în domeniul cererii).

Prezentarea unei cărţi, a unui sit istoric, vernisarea unuimuzeu, târnosirea unei biserici, dezbaterea unei teme de educaţieestetică sau muzicală devin chestiune de risc asumat (şi de audienţă,şi comercial) al unui canal mediatic, în raport cu subiecte"pragmatice" şi, oricum mai solicitate de abonaţi, potrivit sondajelor(competiţii sportive, jocuri cu miză, taUk-show, cancanuri, anomalii,catastrofe, telenovele, seriale, ale căror "personaje" sunt sexul,violenţa, confruntarea etc).

Aşadar, asemenea "publicaţii" redactate pe ecrane cudiferite mărimi ale diagonalei, full color şi cât se poate de live, auun magnetism social garantat, repercusiunile educative fiindreceptate (dacă sunt!) ca subsidiare şi, oricum, nesemnificativepentru proprietarii (managerii) postului. Iar dacă la aceste realităţi

39

se adaugă şi publicitatea (cea aducătoare de fonduri, dar şi decenzură, de "autoimpuneri" mediatice) atunci vom constata că marilezâne numite televiziuni nu sunt decât cenuşăresele, ancillaepublicitatis, slujnice devotate, dornice (şi darnice!), umile şi"profesioniste" ale fenomenului (pervers!) numit promotion.

După cum se ştie, UNESCO defineşte cinci funcţiiprincipale ale mass media, suprapuse triadei informare-opinie-loisir(care e adevăratul statu-quo al comunicării de masă): de informare,persuasiv-motivaţională şi de interpretare, educativ-tradiţională şi psiho-culturală, de socializare şi, în fine, dedivertisment.

40

Comunicarea lingvistică este principalul "acţionai" al mass-media. Investiţia de cuvinte, oferta de limbaje creează mesajeleinformativ/reactive (de avertizare, de eticizare, de mobilizare, destatut, de dirijare a opiniei, de legitimare, de detectare, de putereetc), relaţional-culturale (de consens, de favorizare, deresponsabilizare, de standardizare, de atitudine etc.) şi recreativ/distractive (de loisir, de destindere, de educaţie estetică, de"culturalizare" etc).

Aceste funcţii, prost gestionate, pot crea disflincţii educativ-informativ-atitudinale cu repercusiuni comunicaţionale diverse şiefecte imediate sau extinse în timp, dintre cele mai grave.

Considerând colectivităţile umane "organizaţiicomunicaţionale" care însumează grupuri interacţionale (subunităţi,echipe, echipaje, brigăzi, comisii, birouri, sectoare, servicii, secţii,redacţii etc), cunoaşterea rezonanţelor şi reverberaţiilor (inclusiva armonicilor şi empatiilor dialogale) acest fapt reclamă preocupăripertinente şi constante de management conversaţional, vizândfluidizarea fluxului comunicaţional, epurarea "fluidului" verbal,evitarea colmatării sau blocării canalelor, menţinerea funcţionalităţiicodurilor şi a motivaţiilor contextuale.

Aparent banală, gestiunea comunicării lingvistice nu e laîndemâna oricui. Aşa cum nu se poate să nu comunici, tot la fel sepoate ca oferta de comunicare să nu aibă ecou, să fie

41

penetrantădar neimpresionabilă, "gloanţele verbale" trase spre "publicul-ţintă"să se dovedească "oarbe" şi destinate... surzilor, excepţiilor de laregula comunic, deci exist!.

Efectele sunt lenea, indiferenţa, apatia, neîncrederea,demobilizarea, blazarea. Toate acesteaşi încă vreo câteva, trepteale frustrării şi abandonului. Adică maladii educaţionale aproapeincurabile, care garantează eşecul în orice întreprindere specifică.

Dacă mitul incomunicabilităţii a fost spulberat se poatespune că orice raport (verbal, non-verbal, para- sau meta-verbal)

42

inclusiv relaţiile naturale sau artificioase la care concură limbajul(oral şi scris), dar şi gestica, expresivitatea, senzaţiile etc. reprezintăo comunicare? Categoric nu şi cea mai la îndemână demonstraţieo reprezintă demersul educativ care este, printre altele comunicarecu efect eşalonat, aşa încât exact funcţia informativă (care trebuiesă incumbe oportunitate, operativitate, proximitate) se disipează,devine redundantă, neinteresantă, inutilă. Remanentă în comunicareaeducaţională (ca dovadă a comunicabilităţii) este motivarea,atitudinea, comportamentul subsistemelor lanţului conversaţional.

Atunci, este comunicarea atotcuprinzătoare şi continuă?Da şi nu. Mai degrabă aria efectelor dialogului se extinde sau secontractă în funcţie de scop şi obiective. Continuitatea demersuluicomunicaţional este dată de starea de neîntreruptă veghe, deipostaza „stand by" sau „motor încălzit" ale emiţătorului şireceptorului de mesaje. în fapt, această realitate evidenţiazăcompatibilitatea, complementaritatea şi fiabilitatea canalului.

Există o întreagă pedagogie a comunicării ale cărei obiectiveşi demersuri trebuie să vizeze o didactică a formării formatorilor şio docimologie (inclusiv cu scop colectiv) a acestei arte a conversaţieiori ştiinţe a dialogului. Dacă nu există o asemenea paideutică(paideos fiind pretextul, căci educaţia pentru dialog, într-o epocă anegocierilor, tratativelor şi, nu-i aşa, a tranzacţiilor, n-are vârstesau, oricum, vizează în aceeaşi măsură şi andragogia!) va trebuiurgent şi curajos s-o scoatem dintre hăţişurile nostalgice, s-oreevaluăm şi s-o punem la treabă în noile ipostaze socio-continentale fară cortine de fier, fără zid al Berlinului şi cu idei, încătranslucide, mondial-globaliste.

43

<titlu>IPOSTAZE COMUNICAŢIONALE LUDICE

Nu ştiu ce-a fost, şi nici n-aş vrea / Să ştiu maimult decât mi-e dat să ştiu - / Când, mai curând sau,poate, mai târziu, / Acelaşi «fapt divers» se va-ntâmpla

(Ion Minulescu)

Când comunică, oamenii se află simultan în dubla ipostazăde emiţător (emitent) şi receptor (destinatar). Şi când nu comunicămnoi, oamenii? Dialogul noi-noi, noi-ei, noi-mediu este neîntrerupt şireversibil. Salutăm (sau întoarcem spatele), perorăm (ori tăcem cuînţeles), scriem (sau stenografiem), gesticulăm (clipim, imităm),surâdem (sau rânj im), adică emitem. Dar, în acelaşi timp, ascultăm(auzim sau ne facem că nu), citim (ori ignorăm lectura), pipăim (nuneapărat cu analizatorul tactil), mirosim (ori strâmbăm din nas), adicăreceptăm. Chiar şi când, să zicem, n-ar exista partea „ receptivă " acomunicării interactive, tot există recepţia de mesaje (oautocomunicare, un feed-back la purtător) prin care luăm act

44

de noicei din oglindă, cei care ne auzim vorbind, fredonând, tuşind, ascultând(şi emoţionându-ne, sporindu-ne confortul sau creându-nedisconfort!) muzică, trăgând cu ochiul la televizor sau urmărind reacţiile(aprobativ - dezaprobativ- participative) ale posibililor interlocutori.

Se zice că sunt peste şapte mii de expresii speciale, caretrădează „ imaginea de sine " (Un şef dintre mulţii pe care i-amavut accepta dialogul cu mine după ce mă vedea, citez,descrâncenat!). Pe această proprietate a „ colaborării" dintre muşchiifaciali şi intelect se bazează actorii, mai ales pantomimii. Se pot

45

mima, cu expresia feţei: inteligenţă, generozitate, prostie, agresivitate,sex-appeal, milă, groază, şiretenie, plăcere, duritate, satisfacţie,bucurie, durere, mărinimie, demenţă, ură, compasiune etc.

Dincolo de ipostazele comunicării nonverbale (gestuale sau„ imagistic-olfactive "), împrumutată de la necuvântătoare) existacomunicarea propriu-zisă proprie omului căruia îi sunt... propriiscrisul şi cititul (vorbitul), 1-a diferenţiat şi 1-a situat în fruntea regnuluianimal (şi vegetal, desigur, avându-se în vedere că şi lumea viuluibotanic comunică!), în chip de prim- cuvântător.

Sunt îndeobşte cunoscute (şi studiate) camodalităţi, forme,ipostaze de comunicare, monologul, dialogul, discuţia, convorbirea,observaţia, şueta etc. (Am enumerat aceste câteva elemente pentrua stârni interesul cititorilor interactivi de a găsi şi altele sau a abordacritic oferta noastră!).

Toate aceste modalităţi au la bază elementul indispensabil(limbajul) şi o schemă (o situaţie tactică, dacă vreţi) în care evolueazăcel puţin doi parteneri. (In scopul autocomunicării emiţătorul esteşi receptor, pentru comunicare nefiind nevoie de limbaj articulatsau gestică de tipul „ nebunul de pe răstoacă, tot el cântă, tot eljoacă ci de trafic de emoţii, idei, sentimente autoprovocate prinvăz, auz, miros, raţionament, fantezie creatoare etc).

Partenerii de dialog (cobeligeranţii, bunăoară) comunică

46

pe canale de legătură între emiţători/receptori prin care sevehiculează mesaje (cu informaţii, bruiaje, dezinformări, paraziţi)în ambele sensuri. După necesitate, concizie, claritate, precizie,accesibilitate, relevanţă, oportunitate, naturaleţe, umor, mesajeleajung la destinatar şi produc feed-back-ul sperat, au eficienţa dorită,se prefac în stimuli, execuţii, reacţii, acţiuni.

Fie că este desfăşurată ex cathedra, fie în mod interactiv,conversaţia ca metodă de comunicare presupune dialog, întrebareşi răspuns.

Instrument de umanizare relaţională, comunicarea poatedeveni armă redutabilă, foarte „ eficace " cu efect invers. încălcarea

47

regulilor (mai ales a psihologiei dialogului) de comunicare creeazăblocaje comunicaţionale şi reacţii total neaşteptate, inverse, nedorite,pernicioase. Deteriorarea comunicării are loc ca efect alnecunoaşterii (neaplicării!) regulilor, şi, mai ales, de motivare(cointeresare, convingere, sensibilizare) a partenerului.Compatibilizarea preopinenţilor în funcţie de caracterul şi înzestrarealor temperamentală reprezintă elementul primordial al arteiconversaţiei. Adică punctul obligatoriu de parcurs al arteimanageriale.

Unii îl ştiu (şi-1 trec) şi aceia sunt buni manageri, alţii nu-1cunosc (sau nu-1 acceptă) şi sunt doar manageri. Eficienţa munciilor se cuantumizează (din păcate) prin eficienţa însumată a celor dinsubordine. Zic din păcate ştiut fiind că, cel puţin în structurile deintelligence, subordonaţii nu dau concurs pentru a ocupa postul desubalterni ai şefilor care au dat (şi câştigat) concursuri, grade, funcţii.

E drept că-n ambele cazuri acţionează excepţia prin careşi şefii şi subordonaţii pot să opteze. Acest reziduu de statu-quorelaţional are, şi el, două tăişuri, fiindcă nu trebuie să existe (atuncicând se respectă criteriile de competenţă şi profesionalism, nualgoritmele şi pilele!) fenomene de respingere, sentimentalism saucomentariu.

Comunicarea, bine folosită, poate crea punţi de dialog şiarmonie chiar şi acolo unde, din motive subiective, acţioneazăelemente de nefiresc flagrant.

48

Ceea ce percep cu „aparatele" de simţit (inclusiv cu ochiiminţii sau înzestrările specifice precum flerul, intuiţia, fantezia) oameniinu pot „traduce" (pentru a comunica şi altora) decât vorbind.Limbajul preface percepţia în concept. Nu putem gândi decât princuvinte. Spuse, scrise, „gestualizate" sau... tăcute. Ideile „se nasc"doar dacă sunt prefăcute în cuvinte. Altfel rămân spirite, posibilităţi,aşteptări. Cuvântul (fostul dintru începuturi cum zice chiar de la...început şi cartea sfântă) aduce ideile (şi oamenii care le concep!)cu picioarele pe pământ să facă umbră, cum spune un mare poet

49

considerat (şi de sine) el însuşi, umbra unei idei. Rostiri, texte,gesticulări ori tăceri artistice (muzicale, plastice, lirice) şi orientative(semne de circulaţie, repere, iconuri), toate sunt materializări alegândului donator de idei.

Vorbitori suntem toţi, grăitori doar cei iniţiaţi. Ca săînţelegem trebuie să deprindem arta tăcerii. Tăcerea e unică fiindcăaparţine Celui Unic. Ne putem apropia de acea tăcere fertilă, doarvorbind. Şi putem vorbi doar dacă avem ce spune, dacă gândim.Dar şi dacă avem cui spune, dacă există cine să ne asculte, să neînţeleagă şi să reacţioneze.

în arta conversaţiei este foarte important să ai ştiinţapierderilor. Vorbitorul dă de la sine, acordă, transmite, pierde.Oferta sa poate fi valorificată de altcineva, chiar şi în detrimentulsău. Multe rele se produc ca urmare a „scăpării porumbelului".Bun (sau rău) de gură, se spune adesea despre un vorbitor.

în raporturile interumane se naşte ceea ce numai omul estecapabil să înfăptuiască: creativitatea. Numai omul poate face şialtceva (deşi nu totdeauna perfect) decât hexagoane din ceară,cum (numai asta!) fac albinele, sau pânze de păianjen cum (doarasta!) fac arahnidele.

Păi nu spunea Hamilton că fortăreţele gândirii sunt cuvintele?Şi nu se tot spune că limbajul este trupul spiritului? Atunci să gândimca să putem vorbi, dar să gândim profund ca să nu spunem ce nu

50

se cade! Mai ales în mediul în care suveran este limbajulregulamentar, adică acolo unde jocul cu cuvintele este de celemai multe ori hazardant şi contraproductiv, deci contraindicat. Caşi când n-am şti că lucrurile serioase se spun, de cele mai multe ori,în glumă. Şi ca şi când n-am fi la curent cu Johann Huizinga şi a sa(ori al lui!), JHomo ludens".

Cineva spunea că viaţa însăşi, tratată ca o suită de dialoguri,este o succesiune de fapte diverse. Chiar trăim în plină ofensivă afaptului divers. Ştirile tind să se aglutineze în talk-show, iar acestgen major (al presei audio-vizuale) este pândit de derapajul spre

51

divertisment. Dar, aşa cum spunea Bourdieu, «faptele diverse suntînsă (s. m. N. R.) acele fapte care provoacă divertisment14. Cualte cuvinte, divertismentul (ca însumare de fapte diverse) asemeneascamatoriilor profesioniştilor prestidigitaţiei, atrag fondul principalde atenţie umană spre o pistă secundară, care devine una de interespublic, de tip omnibus, cum spune autorul citat, chit că fără mizăanume, deloc şocantă. «Şi dacă se consumă minute atât de preţioasepentru comunicarea unor lucruri atât de futile sunt, în realitate,deosebit de importante, tocmai în măsura în care se ascund lucruripreţioase»15.

Suntem, cum se spune, în plin suivism, asistând(neputincioşi?) cum media (vizuale mai ales) creează evenimente(divertisment/diversiune), ştiri virusate (care presupun corective,prin alte ştiri succesive, dezminţiri sau care rămân dinadinscontrafăcute din motive de zvonistică, intoxicare, dezinformare,diversiune) preluate şi perpetuate de alţi prirrutori/difuzori mediatici.Există chiar un adevărat travaliu-ţintă de procesare/asamblare numitpackage journalism menit să eficientizeze practica «inofensivă»(dar... beligenă) a faptului divers, inspirat de aserţiunea lui JosephPullitzer care vede ştirea drept o entitate cu două faţete: una serioasăşi alta destinată interesului de consum uman, o continuare pe altplan al practicii (senzaţionalist divertismentale) de tip

52

«YellowJournalism» sau video-on-demande.

Seriozitatea genului uşor, «neserios» este indubitabilă. S-aconvins toată lumea care comunică, în fine, că lucrurile mari, grave,serioase, majore se prezintă drept.. .plaisanteries! Se practică,împrumutat din stilistica literară, eufemismul publicistic,

acelînlocuitor ca o bere fără alcool sau o cafea cu năut, care au vizual,chiar şi olfactiv, proprietăţile originalului, dar este vorba - caefect - de un surogat. Ei bine, surogatele de presă, plasate în

53

14 Pierre Bourdieu, Despre televiziune, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1999,

pg.17.15 Idem

emisiuni de tip talk-show, încep să aibă şi efect. îndulcindu-se«tăişul» (deturnându-se sensul) se pot înghiţi fară efectesecundare, aserţiuni cu conţinut informaţional grav, exploziv,deranjant, periculos. Se practică un fel de «eu nu spun, darzic». Zisul cu alte cuvinte, cu sens îndulcit, eschiva spre ludic,folosirea armonicilor (se zice, se zvoneşte, s-a auzit prin târg)permit un alt gen (accesibil, chiar acceptabil) de penetrabilitate.Faptul divers este ca şi crusta dulce de deasupra unei piluleamare ce trebuie înghiţită pentru efectul ei curativ. Sub carapacea(ambalajul) de haz, «interesant», calamburesc se livrează, defapt, informaţia care, dacă s-ar fi furnizat în stare brută ar fiavut efect de două ori negativ - reacţia imprevizibilă a subiectuluiştirii şi comportamentul asemănător (nereceptiv, solidar,indiferent, ostil) al destinatarului.

Arta show-ului mediatic (în special de televiziune) presupunestăpânirea cu măiestrie a procedeului faptului divers. Practicantulde umor trebuie să fie la fel de informat ca orice jurnalist, având înplus, harul (de fapt, ştiinţa) de a preface în glume gustate cele maiserioase subiecte.

Venit din urmă cu vânt bun de la pupa, velieruldivertismentului tinde să treacă linia de sosire a preferinţelorconsumatorului de media (a audienţei şi ratingului, bunăoară) înainteaperformantelor componente ale armadei mediatice, creatoare defuncţii ale audio-vizualului precum informarea, socializarea,educarea.

De altfel, nimic nu mai e în stare pură. Interferenţeloraglutinărilor, reuniunilor, atomizărilor sociale, culturale, etnice,religioase, militare, economice, ecologice etc. le corespund replici

54

mediatice, hibrizi de practică informaţională şi comunicaţională, caşi acest gest «neserios» tratat din ce în ce cu mai multă seriozitate şiinteres - faptul divers.

Ca să se aprindă un bec este nevoie de curent electric.Circuitele sunt canalele de legătură între emiţător (furnizor de

55

energie) şi receptor (bec, radio, p.c, televizor) prin care circulămesajele ("deplasarea dirijată a purtătorilor de sarcini electricenumiţi electroni") şi paraziţii (căderi de tensiune, perturbărideterminate de natură sau natura umană).

Aşadar, am încercat o paralelă (asemuire) a unui sistemelectric cu unul comunicaţional. (Eminamente comunicaţional, fiindcăşi aprinderea/stingerea unui bec se cheamă "dialog, comunicare ").

Dar, pentru a fi funcţional, valid, eficace, pentru a funcţiona(a lumina, a comunica) becul trebuie să fie aprins, adică trebuierealizat/închis un contact. Extrapolând, şi în domeniul comunicăriipure, pentru a se declanşa dialogul este necesar mai întâi contactulîntre cele două elemente de dispozitiv comunicaţional: locutorul şidestinatarul. "înainte de a se constitui în mesaje, comunicareaconstă în punerea în contact\ sublinia Rene Berger. Contactul(luarea de contact) poate avea loc direct sau intermediat.

"închiderea circuitului ER" va avea loc în bune condiţii,dacă patrulaterul "C" (cine, ce, când, cum) sau octogonul cunoaşterii/informaţiei (cine, cui, ce, când, cum, cât, unde, de ce) are ceea ce secheamă captatio benevolentia. Orice receptor acceptă dialogul(generator de feed back activ, pasiv, latent, persuasiv etc.) doar dacăoferta ( "hexagonala ştirii" ) este interesantă (chiar senzaţională),emoţională, credibilă, oportună. Zadarnic vom realiza condiţia sinequa non a schemei E.C.M.R. (emiţător-canal-mesaj-receptor)

56

adicăcontactul, dacă de la E pleacă (să zicem) date despre formula chimicăa cazeinei, când R aşteaptă (ca fermier) facilităţi privind desfacerealaptelui. Şi exemplul este logic, dar se poate întâmpla, la punerea înfuncţiune a lanţului comunicativ, să se ofere fermierilor nu ştiri dindomeniul lor, ci date despre (să presupunem) calităţile izolatorilortermici ai navetelor spaţiale.

Pentru a fi "receptiv" destinatarul trebuie să beneficiezede un emiţător adecvat. La urma urmei "contactul" îl realizeazăreceptorul, nu emiţătorul. Poţi vorbi la nesfârşit (chiar frumos şiinteresant) într-o sală, la o tribună, la un microfon, în faţa unui car

57

de reportaj etc, dar dacă "andrisantul" te ignoră (nu e receptiv, nue motivat), contactul, deşi este realizat se... întrerupe. Deconectareareceptorului de la circuitul comunicaţional are loc din mai multemotive, dar cele mai importante sunt: lipsa lui de cultură coroboratăcu lipsa de metodă a emiţătorului, alegerea unui domeniu de dialoginutil şi neinteresant, ostilitatea subiectivă a destinatorilor în raportcu emiţătorul etc

Pentru a surmonta asemenea blocaje comunicaţionale decontact şi receptivitate metoda cea mai sigură este aceea aintroducerii (lead) şoc, urmată de un conţinut (body) esenţializat,susţinut cu exemple şi sprijinit de mijloace ajutătoare, la care seadaugă o încheiere pilduitoare, interactivă, participativă.

Mediul ierarhic de tip militar este, aşa cum s-a dovedit înrepetate rânduri, propice şi atractiv în ceea ce priveşte comunicareareceptivă şi "magnetică". Poate, şi datorită aurii de mister şiconfidenţialitate licită, receptate ca jind comunicaţional, ca aspiraţiejurnalistică de tip exclusivitate. Dar tocmai datorită acestor aspecteparticulare, comunicarea de tip militar este pândită de blocaje saudenaturări de natură să altereze circumstanţele comunicative. Artaconversaţiei şi măiestria persuasivă rămân arme clasice ale victorieipe câmpul de luptă informaţional, experienţa dialogului vădindu-şidin plin virtutea de detaşament precursor ale ofensiveicomunicaţionale.

La toate acestea se adaugă desigur, harul comunicaţional-

58

retoric şi carisma (vizuală, gestuală, auditivă) a celui care emitemult şi multe în puţin timp. însă, nevoinţele şi anevoinţele umane,după cum se exprimă un mare român, sunt de două feluri: cele carese adresează intelectualului (născătoare de rigori, concreteţi,ajunsuri, precum ştiinţele exacte care biciuiesc trupul) şi cele carese adresează sentimentului (precum artele, care mângâie sufletul).Omul chinuit de neastâmpărul creaţiei intelectuale, arde mai repede,în timp ce alter-egoul său, ostoit de stimulii ce se adreseazăsimţurilor, străluceşte mai mult.

59

De aceea simbioza astronaut-poet, cercetător-pictor,matematician-muzicolog, pare paradoxală, dar logică şi necesară,aşa cum, fie şi metaforic, ca să existe, organismul uman are nevoieşi de cap, şi de inimă.

Omul raţional zboară la propriu (şi chiar şi-a construituneltele acestui demers), în timp ce omul spiritual pluteşte prinsentimente (şi sculele acestui zbor sunt culoarea, sunetul,cuvântul).Convieţuirea raţiune-spirit reprezintă cea mai definitorieformă de relief uman. Viteza şi extensia spaţială au un feed-backnevăzut, dar la fel de important, care pune în evidenţă profunzimeasuprafeţelor, adâncimea spaţiului, nadirul latent al jocului secundcare este devenirea umană.

60

<titlu>EFICIENTA COMUNICĂRIIMANAGERIALE

A vorbi mult despre sine este şi un mijloc de a

se ascunde. (Fn Nietzsche)

Realitatea socială este alcătuită din ansamblul relaţional alfaptelor şi proceselor psihosociale. De la Emile Durkheim încoace(„socialul se explică prin social") se consideră faptul social dreptfundament al psihosociologici. Definit ca „orice fel de a face, fixatsau nu, capabil să exercite asupra individului o constrângereexterioară", faptul social este constituit din reprezentări şi acţiuni(elemente psihice de natură individuală), dar nu se confundă cufenomenul psihic (care are loc doar în conştiinţa individuală).

Fiind de natură spirituală, faptul social este exterior (darconvingător) în raport cu individul prin relaţiile sociale. Avândcaracteristici (finalitatea, constrângerea şi exterioritatea individuale)faptului social (ca mod de a fi) îi este superior procesul social (o

61

categorie care vizează dinamismul psihosocial, transformările şimutaţiile dintr-un sistem, grup social).

Un fapt (limba, postul, securitatea, obiceiul, ordinea,detectivistica, siguranţa, liniştea, dreptatea, ziua etc.) este evidenţiatprintr-un proces (creaţia, arderea, expunerea, veghea, socializarea,apusul, ruginirea, digerarea, culegerea de informaţii,).

Orice fenomen social e şi un proces care este definit (JanSzczepanski) ca „seria de fenomene relativ omogene, unite prindependenţe cauzale sau structural-funcţionale".

62

„Purtătorii" de proces social fiind indivizii, grupurile,colectivităţile, societatea globală, clasificarea proceselorpihosociale poate avea următoarele cinci paliere: intra-personale(interacţiuni, trăiri, aspiraţii), inter-personale (de realizare de sarcini,de comunicare, afectiv-axiologice, de influenţă), intra-grupale(grup/norme, valori, modele), inter-grupale (colaborare, concurenţă,toleranţă, conflict), reformatoare (modificări structurale, dezvoltare,reorganizare, restructurare, modernizare).

Guşti considera că adevăratele procese sunt cele ce produc„transformări radicale", care dau dinamism realităţii, iar FerdinandTonnies distinge două forme sociale născute din îmbinarea relaţiilorsociale: comuriitatea(Gemeinshaft) şi societatea (Gesellshaft).

Dar psihosociologia studiază dinamica grupurilor(colectivităţilor) umane. Reperele de dinamică a proceselor dinmediul investigaţiilor de tip detectivistic vizează: cadrul instituţional,modelul profesional, locul profesiei şi a practicanţilor ei în societate,imaginea socială despre meserie, evoluţia sistemică a structurilorde informaţii.

Interacţiunile interumane sunt cele ce pun în valoare fapteleşi procesele sociale. Astfel, a apărut aşa-zisa psihosociologierelaţională (George Simmel) care le studiază (dominaţie, rudenie,subordonare, rudenie, comunicare). Leopold von Wiese clasificăacest tip de relaţii sociale în inter-individuale care pot fi: îndreptatespre altul (contact, apropiere), comparative cu altul (concurenţă,opoziţie), mixte (în parte spre, în parte cu) şi inter-grupale care

63

sunt: de diferenţiere (dominaţie, ierarhie, selecţie), de integrare(socializare, stabilizare), de destrucţie (exploatare, corupţie) şi dereformă (profesionalizare, instituţionalizare).

Toate relaţiile sociale dovedesc paradigmapsihosociologică a,nevoii de altul", de aproapele, cumspunsacerdoţii.R^fixează şi prescriu modul cum se desfăşoară o unitate socială (statusuri şiroluri), constituind ceea ce se cheamă structura socială. Evoluţia şifuneţionatitaîeare^ este una sistemică.

64

Elton Mayo, în „Teoria relaţiilor umane" spunea cănecesităţile complexe ale indivizilor (stimă, suportativitate,satisfacţie) reprezintă sursă molivaţională pentru performanţă. Deaici, necesitatea utilizării eficiente a resurselor umane şi a„competenţei interpersonale" (Chris Argyris).

Se ştie că, fiind fiinţă socială, omul nu poate trăi izolat.„Uniunea psihică conştientă directă, bazată pe legătură inversăcomplexă şi care cuprinde minimum două persoane", adică relaţiileinterindividuale au cel puţin trei paliere de caracteristici: caracterpsihologic (subiecţii raportului au toată gama de însuşiri psihice:percepţie, înţelegere, evaluare, toleranţă, comunicare), caracterconştient (în contextul relaţiei acţionează o reciprocitate araporturilor şi scopurilor) şi caracter direct (necesitatea dialoguluiface to face, a contactului nemijlocit)

Există relaţii cu surse psihice (relaţii interpersonale) saunepsihice (animale, obiecte, procese, fenomene fizice) şi relaţii deinteracţiune (unilaterale, asimetrice, necomplementare). Informaţiade feed-back, în acest caz este nealterată.

Relaţia de tip om-animal, deşi este una interpsihologică,rămâne unilaterală, limitată pentru animal la nivelul pur perceptiv şinemijlocit comportamental. Aşadar, relaţia interindividuală nu estesinonimă perfect cu relaţia interpersonală (care este exclusivinterumană). Şi-n cazul oamenilor acţionează excepţia. De pildă,relaţiile medic/pacient fară cunoştinţă, mamă/sugar, persoană trează/

65

persoană adormită nu (mai) sunt interpersonale. Ca să fieinterpersonală trebuie să concureze conştiinţa şi reciprocitatea.

Dacă nu se manifestă interacţiunea (cel mai importantfenomen psihosociologic), relaţiile nu sunt personale, chiar dacăeu loc între oameni prin sintagme de genul: şef/subordonat,producător/consumator, detectiv/client, patron/angajat, ofiţer/soldat. Ele sunt relaţii de tip ipotetic, neefective, virtuale, în careoamenii nu se percep, nu acţionează, nu reacţionează.

66

Relaţiile interpersonale nu se reduc doar într-un un traficde atracţii/repulsii, ci reprezintă o „sinteză de percepţii, comunicărişi acte simpatetice" cum spunea Pantelimon Golu..

Particularităţile relaţiilor interpersonale rezidă în faptulcă ele prezintă un aspect pentavalent astfel: sunt un „aliaj" întresocial şi psihologic; sunt o simbioză între subiectiv şi obiectiv; auaspecte de distanţare şi contradicţie; au caracter etic, valorizatorşi au caracter formativ, oamenii trăind unii prin alţii.

Tipologia de relaţiilor interpersonale poate aveaurmătoarea structură: după trebuinţe (nevoi) umane: de inter-cunoaştere, de intercomunicare şi afectiv-simpatetice; după modulde exercitare: unilaterale (neîmpărtăşite) şi reciproce(împărtăşite); după latura procesuală (dinamică): de cooperare(mutuale), de conflict (opoziţie), de competiţie (rivalitate), deacomodare (obişnuinţă), de asimilare (fuziune), de stratificare(ierarhizare) şi de alienare (îndepărtare); după aşteptări(receptivitate)/aporturi (iniţiative): compatibile şi incompatibile.

Direcţiile de acţiune a relaţiilor interpersonale asuprapersonalităţii rezidă din faptul că aceste raporturi: sunt sursă demobilizare (dinamizare) a vieţii psihice, sunt creatoare de stări psihicenoi şi permit manifestarea unor însuşiri psihice (talent, atitudini).

Procesele comunicării umane - interacţiunea, coordonarea,cooperarea, influenţarea, manipularea, informarea, dezinformarea- stau la baza umanizării prin transmiterea (dinamica)

67

experienţeisociale, influenţarea educativ-formativă.

Cum este cunoscut, comunicarea este studiată de multe ştiinţe:lingvistică, sociologie, psihologie, semiotică, estetică, informatică.Psihosociologia studiază comunicarea ca mod fundamental deinteracţiune psihosocială individuală (grupală), căreia i se circumscrieşi sistemul relaţional detectivistic. Astfel, ^psihosociologie, comunicareanu presupune doar vehicularea de mesaje informatice, ci şi decomponente socio-psihologice (impresii, trăiri, decizii, judecăţi devaloare, comenzi, vizând modificările atitudinal-comportamentale).

68

Traiul într-un grup social, evoluţia relaţională de tipdetectivistic în societatea umană determină un firesc proces decunoaştere. Aceasta este de sine şi a celorlalţi. Percepţia individuluiîn colectivitate este trinitară: obiecte, semeni, sine.

Psihosociologia operează cu conceptul cunoaşterii de sine,a formării imaginii despre eu în raport cu ceilalţi actori sociali, acreării impresiilor, aprecierilor, reprezentărilor despre sine şi ceilalţiaflaţi în raporturi intra şi interpersonale. Aşadar, percepţia socialăeste o reflectare a relaţiilor, a normelor şi coeziunii grupale, aproceselor psihosociale din colectivitate.

Percepţia de sine este diferită de percepţia faţă de ceilalţi,aceasta din urmă având specifice: relaţiile, statusul, rolurile,comunicarea, comportamentul etc. Semenii sunt percepuţi caadevărate „centre de acţiune", generatoare de atitudini, acţiuni/inacţiuni/reacţiuni, cu scopuri, sentimente, intenţii, aspiraţii, motivaţii.De aceea vorbim de o percepţie reală şi alta prezumtivă, ca şi deo percepţie inedită şi una augmentativă.

Dar elementul fundamental, dinamic şi efectiv de relaţionareumană îl constituie comunicarea, care este definită de foarte mulţiexegeţi.

Elementul dinamic al comunicării este informaţia carecompune mesajele (semnale vehiculate pe canale al cărorconţinutul este: news (ştiri), data (date), know (cunoştinţe),potrivit unui cod, în timp ce funcţiile, aşa cum au fost stabilite deJakobson sunt: expresivă (axată pe emiţător) şi răspunzând laîntrebarea CINE, referenţială (axată pe referent) răspunzând

69

laîntrebarea UNDE, poetică (axată pe mesaj) presupunând întrebareaCE, fatică (axată pe canal) cu întrebarea CÂND, metalingvistică(axată pe cod) iar întrebarea CUM şi conativă (axată pe receptor)având întrebarea CUI.

Funcţionarii de securitate, ca oameni care lucrează cuoamenii vor trebui, bineînţeles, să reţină că percepţia inedită asemnalelor comunicaţionale este una prezumtivă, incompletă, chiar

70

falsă, în timp ce a doua categorie (care presupune indici de ordinpsihosocial atitudinal-comportamentali-evolutivi) este unaelaborată, clasificatoare în sensul categoriilor generalizatoare (J.Stoetzel) cultural-semnificative conştientizăm statusul şi rolulsubiecţilor. E drept că indicatorii de calitate ai demersului depercepţie sunt influenţaţi de factori obiectivi (context, normeinterne, mediu) şi subiectivi (motivaţie, curiozitate, sensibilitate,IQ, talent, atenţie), dar şi de stereotipii (clişee) ale simţului comun,ce duc la etichetări.

în crearea imaginii de sine se foloseşte o categorieobligatorie - prezumţia de reciprocitate - ştiut fiind că oameniitind să facă o bună impresie celorlalţi (e.g.. profesorul la curs,studenţii la seminar, detectivul la preluarea unei speţe). Câtevacapcane (caracteristici) în acest sens ar fi: conformismul, etalareaaptitudinilor, mimarea (modestiei), asocierea (împrumut de glorie,coautoratul), manipularea (scuzelor, consecinţelor) sau eschivaavocăţească.

Deci, în reprezentarea psihosocială în mediul de tipdetectivistic un rol important joacă atât elementele lingvistice,emoţionale, de habitat şi postură, vestimentare şi accesorii (adicăaşa-zisul cod al persoanei), cât şi percepţia interpersonală,decodificarea mesajelor, perceperea individului (critică orinecritică, aceasta din urmă ducând la aşa-zisa „molipsire psihică"ori „hipertrofiere funcţională" exprimată în negativism prinscepticism, foarte dăunătoare în colective militare!)

71

Aşadar, ierarhizarea percepţiei reale se face după criterii,intenţii, aşteptări, valori, date generale (tânăr, cult, harnic) sauparticulare (ofiţer de informaţii în organizaţii militare, poliţist la poliţiarutieră, detectiv particular, angajat la o firmă de protecţie şisecuritate, şef de misiune de pace-keeping în afara graniţelor) şiaceasta are cel puţin trei paliere: cognitiv, afectiv, şi atitudinal

Privind imaginea psiho-socială de sine individuală, ea serealizează relativ simplu prin autoobservaţie, autocunoaştere,

72

autoevaluare în: dinamica succeselor/eşecurilor proprii, încomparaţie cu altul considerat etalon (persoană/grup de referinţă).

Referitor la imaginea (psihosocială) de sine grupală, aceastase realizează mai greu, mai complex, ca-ntr-o focalizare de oglinzi,în care avem de-a face cu o meta-percepţie. Trebuie făcută odiferenţiere, fie şi de sens, între imaginea de sine (proprie).

73

<titlu>COMUNICAREA - ARMĂ PENTRUGESTIONAREA CONFLICTELOR

Noi nu învăţăm să discutăm, decât pentru a

contrazice, şi fiecare contrazicând şi fiind contrazis,

rezultă că fructul discuţiei este pierderea şi nimicirea

adevărului. (Montaigne)

Cvasi-totalitatea forţelor naţionale ale planetei îşi exprimăacordul privind faptul că, dacă „războiul rece" s-a încheiat, paceaglobală se află într-un inexplicabil stand-by. Suntem într-un stadiude efervescenţă politică, diplomatică şi militară pentru a impuneconcepte, stări de a fi, strategii, cum ar fi aşa-zisa dezvoltare durabilăcare asigură pacea şi securitatea (individuală şi naţională) princonsiderarea omului şi calităţii vieţii sub convergenţa unor linii deforţă precum: guvernarea, ştiinţa & tehnologia, mediul natural,echitatea socială şi, desigur, dezvoltarea economică. Acestedeziderate morale privind prosperitatea, libertatea şi demnitateaumană trebuie, însă, indiferent de circumstanţe, să respecteelementele de tradiţie precum istoria, cultura, identitatea,

74

limba,civilizaţia fiecărui popor în cadrul sau în interiorul procesului deglobalizare, elemente pe care, unii sau alţii, le-ar vrea ipotecate înignoranţă şi lipsă de respect pentru generaţiile viitoare.

Liantul sau catalizatorul gestiunii reuşite de către instituţiileabilitate, legitime şi legale, pentru normalizarea „societăţii de risc" îlconstituie comunicarea. Comunicarea-proces, comunicarea ca gen

75

proxim al speciei informare, comunicarea ca procedură non-violentăopusă conflictului, crizei, forţei, încordării, violenţei, diferendului,confruntării, discordiei, comunicarea ca raport între vehiculecomunicationale (semnal^ mesaje, idei, ultimatumuri, avertismenteetc.) evaluând pe canale multiple şi pluriforme, în contexte aprioricesau inedite, potrivit cadrului pentru care a optat emiţător-sursa şireceptor-destinatarul.

în condiţiile în care criza (conflictul, războiul) fac dincomunicare (de masă, publică) un obiect al pieţei reglat prin cerereşi ofertă, putem vorbi de o piaţă a comunicării de tip militar, cu celpuţin două tarabe: a informaţiei şi a interesului. Pentru a supravieţui înaceastă eră comunicaţională sau societate informaţională, conjugareaverbelor a vorbi, a scrie, a citi, a asculta, a privi şi a cere trebuie săfie perfecte, adică actorii dialogului persuasiv trebuie să stăpâneascăperfect ştiinţa comunicării, fie că ne adresăm marelui public (membriicomunităţii), fie că vorbim doar cu publicul profesional (membriiorganizaţiei militare). Tripleta categoriilor de activităţi ale uneiorganizaţii, pentru mediul militar se poate „omologa" astfel: productivă(de luptă), managerială (de comandă) şi comunicaţională (deinformare), toate având eficienţa dată de feed-back.

Militarii reduc cel mai mult comunicarea umană la treiîntreprinderi: spusul, scrisul şi arătatul. E drept că sunt

7616 Henri-Pierre Cathala, Epoca dezinformării, Ed.Antet, Bucureşti, f.a.,pg.32.17 Henri-Pierre Cathala, Op.cit, pg.50.

obişnuiţi săse facă înţeleşi şi tăcând sau imitând. Şi, desigur, „evoluând" kineto-proxemic. Ei cred în puterea cuvântului de a „disloca" inamicul,bizuindu-se pe adevărul că informarea „ răspunde curiozităţiiumane, dorinţei de cunoaştere, de a fi la curent"16, aceastafiind „ creatoarea de negentropie, adică de ordine şi organizare,opunându-se într-o oarecare măsură la degradarea progresivăa sistemelor "/7, într-o realitate în care crizele se adâncesc, iarrăzboiul se „psihologizeâză" rapid. Cu atât mai mult mediul militar

77

are nevoie de ştiri cu probabilitate zero, care să fie „ reprezentatede anunţarea neaşteptatului sau confirmarea incertului" }z

Neinformarea, se ştie, este mai păgubitoare, chiar periculoasă decâtdezinformarea sau malinformarea.

în anii '60, A. Rapaport a definit trei tipuri de conflict care,ulterior, au fost considerate principalele trei aspecte de crizăgeneratoare ale stării conflictuale internaţionale, vizând controlul şiautocontrolul părţilor.

Aşadar, conflictul de tip luptă (fight), în care accesulexperţilor în control este aproape nul, conflictul gen joc strategic(game), unde acţionează premisele controlului real şi, în fine,conflictul de manieră dezbatere (debate), în care adversarii adoptăvarianta de parteneriat cu motivaţii, sistem de valori, scopuri şidemersuri operativ-tactice accesibile controlului (generator deîncredere şi virtuţi comunicaţionale, în mod reciproc.19

Astăzi, mai ales după momentul funest şi schimbător de

strategie intercomunicaţională globală, de la 11 septembrie 2001,

taxonomia rapaportiană rămâne valabilă, cu amendamente şi

adaptări, desigur. Dar, un specialist în teoria comunicaţiilor, Colin

Cheny „rectifică" funcţiile şi componentele comunicării stabilite de

Claude Shannon sau Roman Jackobson, identificând zece elemente

ale actului comunicaţional: adresantul, destinatarul, trimiţătorul (sau

transmiţătorul), primitorul, mesajul, referentul (ori contextul), canalul,

codul, zgomotul şi observatorul. Acestora le-ar corespunde zece

funcţii ale procesului comunicaţional: expresivă, conativă,

codificatoare, decodificatoare, poetică, referenţială, fatică,

metalingvistică, perturbatoare, observaţională. Autorul, aşa cum

se poate vedea, tratează funcţiile în raport cu tot atâtea surse de

deteriorări generate de sursele de criză, care pot evolua spre

conflict. De aici concluzia că autocontrolul şi mai ales controlul

78

18 Henri-Pierre Cathala, Op.cit, pg.68.19 Anatol Rapoport, Fights, Games and Debates, University of MichiganPress, ANN ARBOR, 1960.

comunicaţional reciproc (elementul fatic al comunicării) devinobligatorii şi necesare într-un dialog „diplomatic" activ, pentru a seobţine „ cea mai raţională formă de conflict: dezbaterea " şi ase demonstra că „ o lume a păcii nu este o lume fără conflicte,ci una în care conflictele nu degenerează în lupte ... ".20

Un cercetător american21 stabileşte patru aspecte ale logiciiconversaţiei cu scop normalizator: 1. cantitatea; 2. calitatea; 3.adecvarea şi 4. modalitatea. El emite nişte „maxime" legate deaceastă realitate quaternară, cu armonici, astfel: l.a) Să facicomunicarea atât de informativă cât se cere; 1 .b) Nu o face maiinformativă decât e necesar; 2.a) Comunicarea să fie adecvată;2.b) Nu afirma lucruri pe care le crezi neadevărate; 2.c.) Să nu faciafirmaţii pe care nu le poţi dovedi îndeajuns; 3 .a) Comunicarea săfie la obiect; 4.a.) Fii clar; 4.b) Evită obscuritatea în exprimare;4.c.) Evită ambiguitatea; 4.d.) Fii concis, evită construcţiile prolixe,inutile; 4.e.) Fii metodic.

„Au existat autori - scrie S.Marcus22 - care au văzut înlimbaj sediul principal al conflictelor sociale Chiar dacăaspectul comportă discuţii, vom fi de acord cu autorul când se-ndoieşte „ dacă nu cumva însăşi structura internă a procesuluide comunicare nu este de natură antinomică, unele funcţii alecomunicării sabotându-lepe altele, în ciuda solidarităţii lor "P

79

Şi, atunci, devine firească întrebarea: este comunicareainternaţională sursă de conflicte? Cu alte cuvinte, lipsa decomunicare sau comunicarea defectuoasă, dialogul „cu

suspiciuni"generează crize?

80

20 Solomon Marcus, Comunicarea internaţională ca sursă de conflicte(Voi: despre pace şi război în era nucleară", Ed.Politică, Bucureşti, 1985,pg.138.21 H.P.Grice, Logic and Conversation (în: Syntax and Semantics", vol.3,Academic Press, New York, 1975).22 S.Marcus, Op.cit., pg. 137.23 Solomon Marcus, Paradoxes („Revue Romaine de Lingvistique",vol.27,1982,nr.2,pg.l55).

Cea mai importantă, în condiţiile bulversărilor generate desuspiciune, neîncredere, insecuritate, violenţă (inclusiv de tipterorist), rămâne evitarea ambiguităţilor, şabloanelor, incoerenţelor,antinomiilor, misterului, generalităţilor, etichetărilor, reproşurilor.Negocierea (ca formă superioară, profesionistă de comunicare)trebuie asumată ca un drum în necunoscut, printre riscuri, pericole,provocări, tentaţii, ispite. Dialogul şi mai ales documentele redactatetrebuie să evite imprecizia, ambiguităţile, interpretările. (A trecutdestul de mult timp şi s-au cheltuit destule resurse pentru a se puteaîncadra într-un articol dintr-un tratat al blocului NATO, neinvocatniciodată până atunci, acţiunea antiamericană din 11 septembrie2001 şi a se accepta cvasi-unanim riposta aleasă. Un alt exemplu,autohton, îl reprezintă bâlba forţelor de ordine şi a celor militare lao acţiune a minerilor, din pricina inexistenţei bazei legale a decretăriistării de asediu sau de necesitate! Ambele exemple duc cu gândulla hiatusul, echivocul şi ambiguitatea comunicaţională, exacerbateîn situaţii de criză).

Evitarea surselor de imprecizie lingvistică, tradiţională,gestuală, comportamentală, de traducere-interpretare (în fapt,asigurarea funcţionalităţii interacţiunilor fatic - conativ -metalingvistic - practic - expresiv - referenţial - observaţionale)rămân stringenţe şi dimensiuni constante ale demersurilor ce vizeazăevitarea transformării în sursă de conflict exact a arsenalului

81

celuimai mare furnizor şi garant de pace: comunicarea internaţională,respectiv dialogul persuasiv în spaţiul global.

Multă vreme, când planeta era segmentată de ziduri şicortine, s-a susţinut teoria incomunicabilităţii (chiar a incompatibilităţiicomunicaţionale) dintre sisteme socio-politice. Dezgheţul militar,diplomatic şi chiar politic „fin de derniere siecle " nu numai că ainfirmat acea paradigmă, dar a şi demonstrat că reciproca (întoarsăcu capul în jos precum dialectica hegeliană în viziunea lui Marx!)este valabilă exact prin negarea (de pe poziţia fostei excepţii) tocmai

82

a regulii. Aşa s-a postulat (la Şcoala Palo Alto din Santa Cruz) unadevăr conform căruia „ nu se poate să nu comunici

Această răsturnare (cu 180°) de situaţie, deşi n-a avutefectul pe care 1-a avut în plin Ev Mediu, descoperirea (şidemonstrarea) că Pământul se-nvârte în jurul Soarelui şi nu invers,a împărţit lumea specialiştilor în comunicare în două. A fost foartegreu să fie detronat Shannon (cu teoria sa privind „ liniaricitatea "interrelaţionării locutor/receptor!), dar s-a demonstrat că acestraport (care poate fi declanşat şi de iniţiativa receptorului, deci nuca feed-back, ci ca sine-qua-non al biunivocităţii, al prezenţei binareobligatorii şi necesare a diadei circuitului comunicaţional) are imaginetranzacţională.

Fie că tinde să se distorsioneze, fie că există o convergenţăîntre organizaţia de tip militar şi cea de tip civil, esenţele mediuluiorganizaţional birocratic, în care ierarhia şi autoritatea suntcaracteristice, rămân evidente. In structura de reformă euro-atlantică, în ultimii ani se experimentează un fel de voluntariat prinrevenirea la experienţa aşa zişilor "reangajaţi", cu care a începutconcret profesionalizarea în domeniul resurselor umane. Este vorba,de fapt, despre crearea nucleelor de profesionişti constituite dingradaţi angajaţi pe bază de contract şi instruiţi pentru misiunispecifice. Mai mult, tendinţa societăţilor modeme devine aceea de"militarizare" a sectoarelor civile şi de "civilire" a mediilor militare,

83

pe plan intern, concomitent cu "guvernarea" unei păci prelungite şitrainice, pe plan extern. Acestui aspect, Karl Mannheim îi spune"democratizare fundamentală". Procesul va continua şi vom asista,potrivit sociologului american Peter Druker, la"civilirea" stafiurilormilitare (a se observa că şi la noi şefii structurilor militare - M. Ap.N.,M.A.L, S.R.L, S.I.E.-sunt civili!) şi la "militarizarea diplomaţiei"24.

Fapt e că în privinţa reducerii diferenţei dintre sfera civilă şi

cea militară, cu trimiterile la echilibrul de putere dat de evoluţiile

84

24 P.Druker, Inovaţie şi antreprenoriat, Ed.Enciclopedică, Bucureşti ,1993,

pg.121.

tehnice sub scutul nuclear, nimeni nu crede că va putea fi înlocuitluptătorul individual, indiferent cât de sofisticată ar deveni tehnica,aşa încât un "război al stelelor" să devină un război al roboţilor,care să aibă sau nu nevoie de oameni ca... soldaţi.

Conceptele de "război total" (cu varianta românească, dinperioada comunistă, "război al întregului popor") şi planurile demobilizare ample, cu extensie tridimensională: convertirea populaţiei,a teritoriului şi a economiei pentru situaţia de război, au devenitconcepte desuete, neviabile în cadrul dispariţiei armatei de masă,sechele pre-nucleare, potrivit lui Hans Speier25.

Dar, funcţia militară fiind o funcţie socială a oricărei societăţişi-a creat instrumente instituţionalizate pentru gestionarea violenţei,în sensul subliniat de Lasswell26, potrivit căruia sarcina societăţiinu este de a elimina violenţa, ci de a o controla. Treaba militarilor,în acest context, a fost de a trage învăţăminte din ultimul războipentru a-1 pregăti mai bine pe următorul, căci acest tip deprofesionism, potrivit lui Huntington (care pe bună dreptateconsideră că măsura democraţiei este măsura controlului civil asupraforţelor armate) militarul crede în latura violentă a naturii umane şie convins de inevitabilitatea războiului27. în ciuda acestei aserţiuni,

85

25 H.Speier, Social Order and the RiskofWar, 1947.26ApudI.N.Sava, Armata şi societatea, Ed. Info-teara Bucureşti, 1998,pg.23.27 Apud I.N. Sava, Op.cit. pg.24.28 S.P.Huntington, Profesia de militar (în voi. Armata şi societate , ed.Info-Team, Buc. 1998. pg.240) trad. Marian Zulean.

misiunea actuală a armatei est tocmai de a descuraja violenţa şi apreveni conflictul armat, chiar dacă un alt percept (al argumentuluiN.B.C., mai ales al armatei atomice!) susţinea că tocmai violenţadescurajează violenţa. Tot Huntington, invocând spiritul de corp şiethosul profesional, vorbeşte despre o gândire militară care-iindividualizează pe profesioniştii violenţei de restul societăţii.„Singura care balansează puterea generalilor - glosează cunoscutulanalist- este autoritatea politicienilor".28

86

~ Relaţiile generale dintre putere, profesionalism şi ideologie-reliefează S.RHuntington-fac posibile cinci ideal-tipuri de relaţiicivil-militare: ideologia anti-militară (cu putere politică mare amilitarilor şi profesionalism scăzut al acestora); ideologie anti-militară(cuputere politicăiedusăamiKtarilor şi profesional scăzut); ideologieanti-militară (cu putere politică scăzută a militarilor, dar înaltprofesionalism; ideologie pro-militară (cu putere politică mare amilitarilor şi înalt profesionalism); ideologie pro-militară (cu puterepolitică scăzută a militarilor, dar cu înalt profesionalism).

Efervescenţa ultimilor ani a sporit „vizibilitatea" militarilor,care este maximă în timpul revoluţiilor, cum stă mărturie momentuldecembrie 1989 de la noi. în asemenea ipostaze, localităţiledenumite garnizoane, devin entităţi pulsatile aflate într-o încrengăturăsistemică, funcţională din timp de pace.

Privind palierul gândirii sau neutralităţii militare, tot în spirithuntengtonian, trebuie observat că militarul crede în supremaţia şiîntâietatea societăţii asupra individului, pe când modelul social militar(militaiy mind) ataşează o valoare deosebită istoriei şi continuităţii,considerăm statul-naţiune ca forma cea mai potrivită de organizaresocială, iar războiul îi recunoaşte aspectul diadic: probabilitate/inevitabilitate.

Modelele distincte de manifestare a relaţiilor civili-militarisunt date de cel puţin trei niveluri de analiză sociologică:

87

relaţiadintre armată şi societate ca totalitate; relaţia dintre grupul social almilitarilor de profesie şi celelalte grupuri sociale; relaţiile dintreconducerea armatei şi conducerea statului, poziţia forţelor armateîn structura guvernământului29.

Cele trei elemente de bază ale profesiei militare invocatede Huntington - expertise (nivelul de specializare), responsability

(responsabilitatea) şi corporatenes (spiritul de corp) - sunt valabile,cum precizează chiar analistul american, când armata este fidelă

88

29 Apud N.Kallos , Note despre societatea armatei (în voi."Sociologiemilitară", studiu, vol.I, Ed. Militară, Bucureşti, 1975, pg. 52-54).

unui guvern, unei ierarhii şi unei autorităţi extra muros. Adică atuncicând, ca organizaţie birocratică în sens weberian, îşi, Jegitimizează"puterea sub cunoscutele paliere: raţional-legal, tradiţional şicarismatic.

O concluzie este evidentă: armata poate fi o piedică în caleaschimbării sau, din contră, un instrument al acelei schimbări.

Cel puţin trei sunt verbele convieţuirii grupale de tip militar:a comunica, a coopera şi a se confrunta. Acest C3 dă starea denormalitate existenţialăpusă sub semnul altei triplete: camaraderia,siguranţa şi ocrotirea.

„Deficitul de democraţie" despre care se vorbeşte înlegătură cu constelaţia ţărilor nou-născute (ori renăscute) dupăprăbuşirea comunismului nu reprezintă doar o figură de stil, ci orealitate pe care trebuie să şi-o asume toate ţările continentuluinostru. România însăşi, după 1990 are trei noi vecini - RepublicaMoldova, Ucraina şi Serbia&Muntenegru - cu opţiuni diferitedespre arhitectura continentală şi politica proprie, cu influenţe istoricesau determinări ideologice actuale, inclusiv cele legate de etnicitate,fenomen religios, „beligeranta" culturilor. în atari condiţii evoluţiasistemului naţional de apărare (inclusiv doctrina securităţii naţionaleşi cea a ordinii publice) capătă noi determinări. Războiniculconflictelor asimetrice a devenit un fel de soldat diplomatic, ungestionar al crizelor, în care strategia militară este constituită dinacţiuni atipice, precum intervenţia umanitară, restabilirea

89

ordinii,managementul pacificării.

Recrudescenţa, amploarea şi „ originalitatea " utilizăriiviolenţei de tip militar a inflamat constant climatul internaţional,generând noi focare de criză şi conflict, ori reactivând contradicţiişi revendicări mai vechi. Tensiunile şi instabilitatea iritimilor ani, audeterminat noi escaladări ale competiţiei armamentelor, iar frecvenţaşi profunzimea disensiunilor au făcut ca frontiera dintre pace şirăzboi să fie, practic, eliminată.

Paradoxal, în condiţiile unui travaliu comunicaţional fărăprecedent, a unei lupte acerbe pentru instaurarea încrederii,

90

concordiei, dialogului constructiv, se ascut diferende şi se producincredibile acţiuni de forţă, se agravează stările de încordare,ameninţările şi crizele, intervenţiile „punitive " sau „ războaielesfinte "9 aşa încât tot mai mulţi analişti cred că mişcarea pentrupace - în ciuda estompării macro-pericolelor nucleare din timpulexistenţei „ cortinei defier " şi a paşilor făcuţi spre destindere dupăprăbuşirea comunismului - a ajuns într-un punct critic marcat deevoluţia acerbă a fenomenului terorist cu „ cauze " etnico-religioase,care blochează practic orice speranţă de concordie, convieţuire,convieţuire paşnică, armonie planetară, făcând loc speculaţiilordefetiste şi justificărilor unui apropiat cataclism planetar apocaliptic.

La aceste realităţi psiho-sociale, în care intruziuneafenomenului religios fundamentalist face casă bună (adică rea!) cuexacerbările punitiv-revanşarde şi revizionist-xenofobe, seadiţionează şi alţi factori cu caracter beligen (tendinţele hegemonice,nevoia noilor pieţe de desfacere, penuria de resurse energetice şialimentare etc.) sau deteriorările sinistre ale mediului ambiant (efectulde seră, seismele, inundaţiile, poluarea, epidemiile, ameninţărilecosmice etc).

Acestui macro-peisaj i se circumscriu demersurile,preocupările, activismul celor ce-şi asumă managementul şi gestiuneacrizelor care frământă azi omenirea, ale căror efecte, scăpate de sub

91

controlul raţional pot deveni nefaste pentru existenţa civilizaţieiplanetare. In acest context se derulează cercetările menite să aflesoluţii pentru a face viabilă şi funcţională „ convieţuirea globalistă ".Sunt autori30 care vorbesc de o a treia cultură, care nu e nicitradiţională, nici modernă, ci este „ o cultură pluralistă bazată pecomunicare şi persuasiune, o cultură a consensului şi diversităţii,o cultură care a permis schimbarea, moderând-o însă

Dar adevărata marfa a mediului conflictual actual oreprezintă informaţia, care va fi vândută (transmisă),

cumpărată

92

30 Gabriel A. Almond & Sidney Verbz,Cultura civică, Ed.CEU Pres & DuStyle, Bucureşti, 1966, pg 37.

(recepţionată), oprită (interzisă) sau furată (sustrasă) şi/sau clasificată(secretă). Manipulatorii de informaţii sunt manipulatori de conştiinţeumane, într-un război care nu e decât manifestarea militară asocietăţii informaţionale, acelui de-al Treilea Val, cum scria AToffler.Potrivit unei „info-doctrine", în „info-war" vor fi un front „cyber-war" (în „cyber-spaţiu") cu soldaţi „software" şi specialişti în C4I(soldaţi universali) care, împreună, vor practica „info-teroarea"(începută cu acel „pumn de K.O." dat în războiul de comandă şicontrol, înainte de izbucnirea ostilităţilor).

93

<titlu>COMUNICAREA TACITĂ ŞI MINCIUNA

A vorbi într-o adunare este, oarecum,

a te dezbrăca în public. (VasileBogrea)

Comunicăm aşa cum respirăm, dar, deşi ne e necesar caaerul, nu totdeauna dialogul ne prieşte. Iar când spun dialog mărefer nu neapărat la schimbul verbal dintre doi parteneri, ci lainteracţiunea comunicaţională dintre un receptor şi un emiţător.Cel mai adesea, relaţia comunicaţională nu ne este utilă atunci cândfeed-back-ul este afectat, adică greoi, incomplet, bruiat, contrafăcutobturat imposibil etc. Această situaţie se întâmplă mai des încomunicarea de tip pasiv sau indirectă, cum este, de pildă, ceaprin simboluri. Aşa cum constata într-o introducere la cartea „Eseudespre dar" a lui Marcel Mauss, Claud Levi-Strauss, „simboluleste un fenomen de expresie indirectă (sau de comunicare indirectă)care nu este semnificant decât prin intermediul unei structuri sociale,al unei totalităţi din care facem parte".

94

Firmele agresive prin număr, formă, culoare, animaţie şi, îngeneral, logo-urile care cer „dreptul la cuvânt" peste tot şi din celemai incredibile locuri/ipostaze - pe pungi, pe haine, pe accesorii descris, de vorbit, de ascultat, de vedere, pe mijloace de transport,pe ambalaje, pe bănci, pe stâlpi, pe asfalt, pe pomi, în toate mediile,sunt exemple de oferte comunicationale indirect-pasive. Participidacă vezi (auzi, miroşi), citeşti dacă vrei şi procesezi dacă înţelegi!Agresiunea logo-urilor (sloganelor, reclamelor, ofertelor) este fertilă

95

numai dacă găseşte mediul (receptivitatea) propice. Finalitatea easemănător de probabilă ca o lansare de puiet piscicol într-un mediubântuit de răpitori. Doar numărul şi... norocul asigură perpetuareaspeciei. Unui astfel de hazard al receptării este supusă şi puzderiade simboluri ce se adresează ochilor (mai ales ochilor minţii) şicelorlalte simţuri umane, condiţionându-se reflexele, persuadându-ne, influenţându-ne, manipulându-ne.

J.A. Barnes scrie că „oamenii, ca membri ai societăţii,comunică între ei în diverse moduri, şi nu numai prin cuvinte. Insăei nu-şi pot ghici gândurile, de aceea comunicarea nu este niciodatăperfectă"31.

Fie că avem de-a face cu un simbol emblematic careseamănă cu vechile armoarii, (pecete, scut, emblemă, blazon saualtînsemnheraldic), antropologic (mască, totem), juridic (iscălitură),artistic (portret), fie cu un logo simbolic cu funcţie de mediere,unificatoare (de semnalare sau marcare a limitelor), relaţională (deţintire directă ori subliminală), de prezentare (de substituire) şi,respectiv, de reprezentare (de simbolizare), comunicarea de tiptacit, specifică „pasivităţi active" a sloganurilor şi iconurilor,reprezintă o pistă de cercetare mai puţin analizată, deşi acest tip derelaţionare se foloseşte din cele mai vechi timpuri. „Logo-ul aşeazălucrurile, informează, indică, dar, mai ales, invită la acţiune,

96

este unsistem fictiv", preciza Benoît Heilbrunn în lucrarea sa Le Logo.32

Semiotica acestui procedeu comunicaţional (aparent)

inofensiv este complicată, atât în planul expresiei cât şi al conţinutului.

Este nevoie de multă transpiraţie şi, mai ales, de inspiraţie, de

investiţie de efort pentru a se ajunge la o simplitate grăitoare, la

acel puţin (esenţial), de tip băţ de chibrit (care să amintească arborele

din care provine, manopera cioplitorului şi care să... scapere, să

lumineze, să strălucească, să transmită flacăra, să fie util), care să

97

31 .A.Barnes, Sociologia minciunii, Ed. Institutul European, Iaşi, 1998,pg. 130-131.32 B.Heulbrunn, Logo-ul, Ed.comunicae.ro., Bucureşti, 2002, pg. 34

poată înlocui (substitui), adică să impună o identitate, o organizaţie,o marcă, un brand să nareze (să explice, fiind grăitor) ceea cedoreşte o echipă managerială.

Bombardamentul logo-urilor are pentru ochi (obligaţi săvadă) acelaşi efect pe care-1 au e-urile din alimente (obligatorii)pentru organism. Sunt răul necesar al convieţuirii comunicationale,trăgându-se, etimologic, din logos, care înseamnă discurs. Care(discurs) presupune libertate de expresie, agora, dezinhibiţie,„potentă şi potenţialitate discusivă".

Cum ştim, pentru Orwell „sclavia este libertate". De fapt,nu pentru autorul „Fermei animalelor", ci pentru personajul său BigBrother. Pe temelia acestui „adevăr", astăzi se clădeşte cu sârg unaltul numit „drepturile omului" clamându-se şi necesitatea intrinsecăde a le apăra. Dar acest „adevăr" nu e decât un slogan, o vopsirede gard înapoia căruia - se spune, dar nu se vede! - este leopardul.Profesorul Francis Dessart este tranşant în privinţa acestui aspectcând se întreabă: „Ce poate fi mai subtil decât evocarea drepturiloromului în general, pentru a nega drepturile omului în particular. Nuau fost adesea oamenii oprimaţi în numele propriei lor libertăţidefinite de către alţii? Mişcări fondate pe cuvântul toleranţă nusunt oare adesea vârful de lance al intoleranţei?"33

Intoleranţă clădită pe ură şi pe strâmbe împărţiri teritoriale.

Bunăoară, Europa (sau Eurasia) ar trebui să ţină de la malul european

al Atlanticului la cel rusesc al Pacificului, pentru a putea vorbi de

indispensabilii (cel puţin) doi poli de putere (stabilitate) după ce,

98

33 Prof.dr.Francis Dessart, Reconquista Eseuri şi studii de geopoliticăspirituală europeană, Ed. Carpathia Press, Bucureşti, 2005, pg.7.

dezmembrarea URSS şi căderea comunismului, pe de-o parte, iar

pe de alta dependenţa marilor democraţii occidentale de unicatul

(singularul) pol arnericano-atlantic, au făcut să rămână, practic, o

singură putere mondială (S.U.A.) cu ombilicul său(N.A.T.O.) legat

de U.E., dar care, ombilic, tinde să fie tăiat, fie datorită maturizării

pruncilor pre-atlantici, fie înţărcării mamei transatlantice. Ar trebui,

99

deci, să se reechilibreze balanţa supremaţiei (stabilităţii) printr-oEuropă cu greutate, una întinsă, cum visa de Gaulle, de la Brest laVladivostok,în care să nu mai fie posibilă manipularea pernicioasăde tip nazist. Căci, nu-i aşa, Joseph Goebbels, ministrulPropagandei, după 1933, în Germania hitleristă, era convins căştie să manipuleze sufletul poporului, aşa cum un muzician dominăun pian. Maestru al manipulării, el a pus în aplicare intima luiconvingere că „omul este manevrabil, numai să ştii cum."34

Oare,azi, în coagulatul deja mediu global se conjugă un „a se ştii cum"din arsenalul persuasiv-manipulator-diversionist? Mă întreb (şiîntreb) ca atâţia manipulatori de cuvinte, idei, concepte!

Vorbind despre „axiologia etică a viitorului omului" şi că undialog al viitorului este „spaţiul logic al interlocuţiunii", profesorul Fr.Dessart constata: „Construirea viitorului este şi rodul comunicării.Dacă tehnica şi ştiinţa înmulţesc mijloacele de comunicare, mediaticanu este însă mediatoarea omenirii decât în măsura în care există odeontologie. Construirea viitorului pune aici două probleme: cea acomensurabilităţii discursului şi cea a educaţiei generalizate. Filosofiitrebuie deci să favorizeze pe de-o parte o societate pluralistă, pluri-centrată, diversificată, micro şi apoi macro-autogestionară; iar pe dealtă parte, o universalizare a comunicării şi schimburilor între diferenţe

100

şi diferiţi, căci respectarea diferenţelor implică menţinerea lof\35

în mediul preponderent beligen, în care trăim, o acţiuneamplă (tot un război, de fapt!) de eco-irenologie devine obligatorie.Ar trebui să fie funcţională o moralitate a convieţuirii, o bio-eticăde un ezoterism, accesibil, proprie coagulărilor de tip bloc militarcu scop (declarat) de peace keeping, şi mai ales, enforcement sauantiterorist.

Oare mai e valabilă aserţiunea unui secretar general al

Pactului Nord-Atlantic între 1952-1957, Lord Ismey, potrivit

101

34 Apud R. Bergman, Magda Goebbels-soţia diavolului (In magazinistoric, nr.457/apr. 2005, pg.72).35 Francis Dessart, Op.cit. pg. 13

căruia,, Alianţa N. A.T.O. a fost creată pentru a-i ţine pe americaniînăuntru, pe ruşi în afară şi pe germani la pământ"?36 Oare printransformarea Cortinei de Fier (ridicate prin prăbuşireacomunismului şi destrămarea URSS!) în Cortina de Aur (căzuteprin falimentul unor state, de obicei nealiniate şi subdezvoltate, înbeneficiul altora, de obicei aliniate, şi integrate, ca şi printransformarea Războiului rece" în „pace fierbinte", în care douămacro-centre de putere globală, N. A.T.O. (citeşte „mai ales SUA")şi U.E., au devenit, aproape făţiş, din cobeligerante, adevărateadversare, articulaţiile şi pilonii de stabilitate şi armonie planetarămai rezistă? Oare modelul „pax americana" mai poate prinde pecontinentul (şi în jurul său) unde a acţionat (se ştie cum) „paxromana"? Oare bătrâna Europă (mama bicentenarei USA!) vaaccepta la nesfârşit „agresiunea" globală (lingvistică, tradiţională,culturală), zisă şi ,,mcdonaldizarea" ori impunerea civilizaţiei „Coca-Cola"?

Aceste armonici ale semnalului modulat care înfioreazăauzul şi influenţează psihicul planetar sunt puternice ca şi semnalulutil şi, din ce în ce mai pregnant, sunt de natură să perturbe, săbruieze, să provoace.

„Semi-barbarii" fostei lumi bipolare (URSS şi SUA),cum îi numea Charles de Gaulle, s-au... alfabetizat, având evoluţiiciudate - (auto) distructivă, primii, cu ajutorul „pionului

102

36 ApudFl. Gârz, Apocalipsaşi România, Ed. Obiectiv, Craiova, 2004,

Pg.".

occidentalpe eşichierul sovietic" numit Mihail Gorbaciov şi, respectiv,expansivă, ceilalţi, cu sprijinul „calului troian" lăsat cadou....eliberaţilor de comunism numit N.A.T.O. Aceste „evoluţii" nascpsihoze, aşa încât democraţia devine decât o altă faţă (interfaţăchiar!) a dominaţiei, respectiv anticamera globalizării, iardestinderea are loc, ca să citez un principiu militar, „cu arma lapicior şi cu cartuş pe ţeava", în timp ce reconcilierea rămânedeziderat raportat succesiv. Din păcate, popoarele din ţările de tip

103

Stan Păţitul (ţări mici, fărâmiţate, supuse experimentelor de tipirnperialrroman, otoman, habsburgic, ţarist, fascist, sovietic) cumeste şi România, suflă şi în iaurt, alegând soluţii parteneriale sau dealianţă cu învingătorii care, şi aceştia, pot fi învinşi (Vezi experienţahitleristă şi opţiunile autohtone din războiul al doilea mondial!).

între verb şi imagine, între ceea ce este reprezentat prinlimbaj şi ceea ce e spus de arta plastică, frumoasa unitate începesă se dezlege; una şi aceeaşi semnificaţie nu le este numaidecâtcomună, scrie Michel Foucault, care adaugă: „Şi dacă este adevăratcă Imaginea are încă vocaţia de a spune, de a transmite cevaconsubstanţial limbajului, trebuie să recunoaştem că deja ea numai spune acelaşi lucru.37

Se ştie că pentru a gândi raţional trebuie s-o faci într-unmediu raţionabil. Comunicarea poate avea loc numai într-un spaţiucomunicabil. Degeaba vrei să faci ceva dacă nu este fezabil!

Imbricaţia acestor elemente de postulat reprezintă măiestriafilosofică speculativă a existenţelor umane gânditoare, care dorescsă relaţioneze cu semeni sau fiinţe capabile de feed-back, demodulare şi, respectiv, detecţie a semnalelor utile din amestecul deraţiune a nebuniei şi de nebunie a raţiunii în care convieţuim azi peplanetă în spaţiul neraţiunii, cum ar fi zis Foucault.

Opoziţia distructivă şi autoritarismul pernicios, confruntareadeschisă dintre aceste două stări de a fi, ne determină să

104

vedem oanume finitudine a eternei ordini, nu neapărat efectivă şi expresă,ci, mai degrabă, implicită, sub-înţeleasă, tacită, dar şi invidioasă,perversă, senzaţionalistă.

Bunăoară, este de notorietate cum prinţul Charles a fostîntrebat dacă e homosexual şi el a negat, iar presa a titrat cu literede-o şchioapă: „Prinţul Charles neagă c-ar fi homosexual!"

sau, şimai grăitor, un episcop englez în vizită la Paris este întrebat deziarişti dacă va locui într-un local de noapte. Sacerdotul, în loc de

105

37 M. Foucault, Istoria nebuniei în epoca clasică, Ed. Humanitas, Bucureşti,1996, pg. 22.

răspuns, întreabă maliţios: „Există aşa ceva în oraşul luminilor'5?Presa a doua zi îşi informa cititorii:"Abia descins în metropola depe Sena, monseniorul R. a cerut informaţii despre localurile denoapte". Comunicare... tacită? Da, dacă termenul ar veni de laomul politic şi istoricul roman. Tacit cel cu „sine ira et studio", trăitorla începutul mileniului recent... înhumat. Dar să continuăm ahomoludens!

Un candidat (brunet şi analfabet) la postul de primar alBucureştilor adevenit personaj, fiind arhicunoscut ca primarul „Careeste" sau „Cititorul de almanahe", membru al partidului ce a furnizatalt termen la modă:"baronii locali".

Exploatând acest bătătorit drum, intrat în conştiinţăpubhcă",contracandidatul poreclitului şi Evanghelie, poreclitul, şiel „marmarosbanc" (de la o afacere cu marmură) şi „Vileanu"(panonim la Videanu, ca şi cartea sfântă la Vanghelie) îşi face bannerelectoral cu chipul său unde scrie: "Videanu, care face!" Cum arveni, succes cu materialul clientului. Adică, exact comunicare...tacită! Cu sau fară haz, precum această aserţiune, pe un panou (careclamă la prezervativele Durex) sunt înşiruiţi toţi fotbaliştii greci şiantrenorul lor neamţ, urmaţi de textul „Mulţumim părinţilor noştrică nu ne-au fost clienţi!"

Comunicării tacite, voit sau nevoit, i se asociază, de celemai multe ori, stigmatul dezinformării, mai concret al

106

înşelătorieiprin exagerare, care este de fapt un aspect al minciunii. Habbesevidenţia că a minţi este o capacitate prin care omul se deosebeştede animale, o „trăsătură ce caracterizează intersubiectivitatea", cumpreciza Jacques Lacan. Minciuna poate fi o mostră de umor, cumpledează în al său „Ghid al mincinoşilor" David Dale, subiect desemiotică generală, cum propune Eco, un limbaj-joc ce „trebuieînvăţat ca oricare altul", după parafa lui Wittgenstein. Un joc decuvinte o consideră şi Cristopher Ricks, care-1 citează peShakespeare cu finalul sonetului 13 8: "De aceea mă-ntind (to lie -

107

a sta întins - este omonim verbului a minţi! -n.m.N.R.) alături deea. Şi ea de mine/ Şi prin minciuni defectele ni le ascundem bine".

Se zice că băieţii mint şi tac, în timp ce fetele ascultă şipârăsc. Dar „a îhvăţa să minţi cum trebuie, potrivit lui Barnes, esteun pas fundamental în procesul de socializare a fiinţei umane".38

A minţi e o modalitate de menţinere a „echilibruluinarcisistic" spune Jerome Kavka, în timp ce Disraeli, potrivit luiMarkTwain, arfizis: „Există trei felim de minciuni: minciuni, minciunisfruntate şi statistici. Churchill definea minciuna drept o „prelucrarea adevărului", iar Sissela Bok constata că minciuna duce în eroare(doar) pe cei naivi.

O lucrare a cuplului Duncan şi Westan-Smith se numeşte,,Adevăruri care mint, căci pentru a minţi nu trebuie să considerineapărat opusul adevărului. Colecţia de invocaţii din acest text,fiind semnată de mine, este de fapt, o colecţie de minciuni, fiindcăn-am făcut decât să culeg, să invoc şi, eventual, să comentez spuselealtora; unele, ele însele spuse după... scrisele altora.

Samuel Johnson consideră minciuna „o greşeală sau eroareapărută în relaţia dintre două persoane", în timp ce Nietzsche numeareligia ,,minciuna sfântă". Montaigne scria că „reversul adevăruluiare sute de mii de feţe", iar Goffman realizează o tipologie a

108

,^iăscocirilor". Interesantă definiţia (ironică) dată de Henry Wattonpentru ambasador:"Un om onest trimis în străinătate să mintă înbeneficiul ţării sale". La fel şi cea oferită de Francis Cornford pentrupropagandă:"Acea ramură a artei de a minţi care aproape că teface să-ţi înşeli prietenii, fară să-ţi păcăleşti inamicii".

Minciunile au loc bine stabilit în toate domeniile socialului.Ele, ,au fost considerate unelte necesare nu numai de către politicienişi demagogi, ci şi de către oameni de stat", preciza

B.L.Kintz,fiindcă, parafrazându-1 pe Machiavelli, cei ce rămân sinceri suntlipsiţi de eficienţi E vorba de cei ce se-ncumetă să mintă cunoscând

109

38 J.A.Barnes, Sociologia minciunii, Ed. Institutul European, Iaşi, 1998,pg.112

spusele lui Montaigne potrivit căruia „cel care nu are memorie bunăn-ar trebui să încerce vreodată să mintă". Platon vorbea, acumdouă mii de ani, de o „minciună nobilă", iar noi, azi, îi spunem„dezinformare", cu varianta ei vulgară numită „gogoaşă".

Culmea e că într-o ţară în care se minte en gros, ca România,la un sondaj în care am cerut să se scrie primele zece calităţi umane,în majoritatea chestionarelor am găsit însuşirile: sinceritate, cinste,onestitate. Adică antonimele minciunii!

Ce să înţelegem din acest... adevăr paradoxal? în primulrând că între minciună (ca... boală!) şi nebunia (ca... sănătatepublică!) există un raport direct şi reciproc determinabil.

Amentia, fatuitas, stupiditas, marasis et dementia (adicănebunia, prostia, stupiditatea, imbecilitatea şi demenţa) sunt faţeteale pentagonului maladiei nobile a marilor creatori de la, să zicem,Van Gogh la Nietzsche, ca să nu ne referim la Eminescu sauBandelaire. Boli ale spiritului necum ale trupului, aceste nerozii sauidioţenii au existat şi există (coexistă) în afara ospiciilor. Maniacisau melancolici, paranoici sau alienaţi, isterici şi ipohondri, delirămprintre umbre şi tenebre, promisiuni şi speranţe, teroare şi acalmie,flux şi reflux, libertate şi tranziţie. Primul semn al nebuniei, se zice,este atunci când, la volan fiind ţi se pare că stâlpii de pe margineadrumului merg înapoi. Sau atunci când, vorba lui Regnier (Satira

110

XTV):"Cei care pentru a călători te îmbarcă pe apă/Văd mergândpământul, nu vaporul lor".

Apropo de lungimea picioarelor cu care umblă adversaraadevărului care, de multicel poveste, „stă cu regele la masă",persanii aveau o vorbă: „Minciuna care face bine valorează maimult decât adevărul care face rău".Pe acest... adevăr se bazeazămedicii când evită să spună unui pacient bolnav incurabil că-i suntzilele numărate. în acest caz însă, binele minciunii este unul de tippaliativ.Cât despre „moralitatea"minciunii, ea trebuie căutată înspusele copiilor. R.D.Alexander scria:" O mare parte din adevărul

111

mărturisit în această lume se află în vorbele rostite de copii".39 Cualte cuvinte, numai ei nu au învăţat (încă) să falsifice adevărul, săinducă în eroare, să ducă cu preşul, n-au învăţat termenul căruiagrecii îi spuneau psemata şi nici cum (şi mai ales cu ce efect) seminte!

Dar minciuna e de-o vârstă cu homo sapiens, chit căe mai folosită azi, de homo sufragans. Psihologii şi, mai recent,sociologii i-au cercetat cu adevărat profunzimile şi sensurile.Managerilor, mai ales cei ce înţeleg în profunzime „capcanele"comunicării tacite, nu le rămâne decât să ţină cont de rezultateleacestor cercetări şi să le aplice cu.. .rezultate eficiente.

112

39 Richard D.Alexander The lidagy of moral systems, Aldine de Gruyter,New York, 1987, pg. 197.

<titlu>METALIMBAJ ŞI CONVERSAŢIE

Să spunem ce simţim,

să simţim ce spunem .(Seneca)

Trăim în plin ev al info-dependenţeL Avea dreptate LucienSfez să concluzioneze: "Totul comunică!" Dar oare,comportamentul comunicaţional, relaţionarea şi conversaţia umanăsunt de ajuns pentru o convieţuire normală?

Arta conversaţiei este, până la urmă, o maieutică, o moşiresocratică a dialogului prin care interlocutorul este obligat să-şiamintească, să descopere, să facă publice acumulările, mai alesadevărurile morale universale. (Fără să ştie, de cele mai multe orianchetatorii - care au ca subiecte infractori de drept comun, spionisau alţi pretabili la „detectorul de minciuni" -practică această formulăde comunicare umană, de scoatere a vorbei cu cleştele din gură,cum „glăsuiesc" proverbele).

Forţa cuvintelor este dată de imaginile pe care acestea leevocă, independent de sensul lor real. De aceea, de cele mai multe

113

ori, dialogurile se transformă în polemici, ipostaze comunicationalecare trebuie să rămână în limitele persuasiunii prin decenţă şiprofunzime, nu prin vulgaritate şi intensitate vocală. Dacă imaginilenu prezintă interes, cuvintele devin redundante (transmit aceleaşiinformaţii: ,,România e un stat democratic", „Traversăm o perioadăde tranziţie", „Săptămânal absolut independent" etc.) şi seperimează.

114

Din punct de vedere comportamental, strategiaconversaţională reprezintă o constantă a demersului psihosociologic.Fiinţa umană poate fi asemuită cu un burete - adună („suge") şirăspândeşte („şterge") informaţii. Şi fară să vrea, organismul emiteşi captează semnale. Mirosul de deodorant se comunică involuntar.

Dar, oamenii, de obicei, comunică voit, dirijat, intenţionatpregătindu-se biunivoc (emiţător/destinator - receptor/destinator)la fel ca într-un cuplu coagulat pe baza unui „contract social".Schimbului de mesaje i se creează un sens fiind nevoie de facultăţiumane pentru a le percepte, decodifica, înţelege, interpreta,memora, menţine, transmite, valorifica, proteja.

Combinând resurse psihice, coduri lingvistice şi structuride argumentare, comunicarea presupune cunoştinţe exacte,coerenţă în abordare/înţelegere, ordine logică a ideilor, capacitatedialogală şi, mai ales, forţă persuasivă.

Dacă limba este social definită, cuvântul este individualdefinit pentru că priveşte maniera proprie în care interlocutorultransmite mesajul, vocea şi modulaţiile proprii. Şi mesajele (vocale)pot fi intenţionate sau neintenţionate. Importante sunt denotaţia(înţelesul primar) şi conotaţia (înţelesul secundar).

Conversaţia (diferită de discurs) este partea comunicăriiverbale care întreţinând şi relaţiile, a înlocuit „comportamentul deîngrijire". ^

în analiza comunicării de tip verbal (prin cuvinte) va trebui

115

să ţine cont de câţiva factori determinanţi: intensitatea sunetelor,fluenţa vorbirii, viteza exprimării, intonaţia şi pronunţia.

Nu facem investigaţii retorice, căci nu ne adresămactorilor, dar discursul (dialogul, şueta, conversaţia) trebuie sărespecte un minim de reguli ale vorbirii. Pe lângă factorii amintiţi,evitarea ticurilor verbale („n-aşa", „deci" etc), a clişeelor,metalimbajului, truismelor şi platitudinilor („că veni vorba", „ştiţi,desigur", „dacă mă gândesc bine", „asta e altă chestiune", „peonoarea mea", OK, da-da-da, „vă răpesc doar un minut", „şi cu

116

asta închei", „nu mă-ndoiesc că ştiţi", „nu v-am spus-o, dar v-orepet!"), a tăcerii contra-productive (golurile hiatusurile, lapsusurile),a accentuărilor corecte (e. g. „A-nceput, de ieri, să cadă" versarhicunoscut din poemul „Iama pe uliţă" de George Coşbuc,accentuat pe rând şi însoţit de o mimică misterioasă: a-nceput! ?/deieri/ să... cadă! a făcut... carieră pe scenă în comunism! ),„capcanele geminării" (sonorizări duble de consoane), „comoditateade articulare" (pronunţia sincopată), „tâtâitul", „sâsâitul", „rârâitul",bâlbâielile, nazalitatea, „ă"-urile, „î"-urile etc. sunt alte câteva obligaţiiale comunicatorului. Elocinţa antică recomanda ca vocea „să nu fiesurdă, nici slabă, nici groasă, nici dură, nici aspră, nici prostarticulată, nici stridentă, nici efeminată".

Metalimbajul este cel care codifică ideile altfel decâtfiresc. Când spunem „Nu e rău deloc" (metalimbaj), de fapt, seînţelege „Rău". Sau „ E poziţionat undeva, într-o zonă liniştită",adică „E departe de magazine, şcoli, civilizaţie". Ori arhicunoscutul„E un student deosebit de bun", adică se deosebeşte de cei...buni!

Cuvintele care irită sunt cele care includ pauza: "Cum săzic...","Zi-i pe nume", „Ştiţi dumneavoastră", „Deci, aşa"... Maisunt şi alte aspecte de distorsiuni (deturnări) de rigoarecomunicaţională; inclusiv dialogul afectat de regionalisme (varză/curechi; cartofi/barabule, moare/zeamă, ştevie/dragavei, ardei/ciuşcă, vin/zaibăr), argou (arest/bulău, poliţist/caraliu/sticlete/gabor,puşcărie/mititica/pâmaie, mitralieră/căţea), jargon (musiu, monşer,tov, boss, maître, man), localisme (bolbotine/magiugele/plante),

117

cazonisme (beton/pilaf, grenade/varză, adunare generală/ghiveci,explozivi/fasole). Aceste aspecte „verbale" pot deveni bruiajeimpietând comunicarea in integrum, mai ales în limbajele soft(standard), iar alteori, folosirea unor modalităţi ludice de comunicarepersuasivă, poate facilita procesul accesibilităţii şi receptivităţii.

Autocontrolul reprezintă un factor important, căcigesturile transformate în ticuri sunt exploatate negativ de interlocutor.Atingerea nasului, scărpinatul în barbă, frecatul lobului urechii,

118

trecerea degetelor prin păr sau alte asemenea aspecte deautocontact sunt semne ale imaturităţii sau instabilităţii nervoase. înalte situaţii, aranjatul excesiv al hainelor Jocul cu ochelarii, cu pixul,cu alt obiect sau alte asemenea gesturi de substituire trădeazăîncercarea de a masca emoţiile.

Mai sunt elemente de „simbolistică" a gesticii deacompaniere (mai ales a celei create cu mâinile) şi de reacţie (căscat,ridicat din umăr, măşcat picioarele etc.)

Superlativele, onomatopeele, interjecţiile, perifrazele,barbarismele, jargonul, tehnicismele, argoul, regionalismele etc.îngreunează comunicarea Frazele lungi, stereotipiile, enunţurile vagi,prozodia anapoda, neglijenţa semantică, improvizaţiile lingvistice,incoerenţa textului, contradicţiile logice sunt alte aspecte care transformăcomunicareaîn „vorbărie", cu al său apendice explicit: „aflat în treabă."

Conversaţia poate apela şi la comunicarea nonverbalăcare uzează de corp, mişcări/posturi/distanţei şi artefacte asociatecorpului: haine, accesorii, tatuaje, insigne etc. Paralimbajul(inflexiuni, nuanţe), kinestezia (mişcări faciale, corporale) şiproximitatea (teritorialitate, spaţialitate, distanţe) concură, deasemenea, la succesul (insuccesul) conversaţional. Pentru a influenţaeficient, tehnicile sugestive (prin cuvânt, ton, vestimentaţie, ţinută)sunt numeroase şi diferite. Cicero identificase cinci elemente majoreale artei oratoriei (inventivitatea, organizarea, stilizarea,memorarea şi rostirea).

S-a stabilit că peste 75 la sută din durata unei zile omul opetrece transmiţând şi primind mesaje, adică ascultă, vorbeşte,

119

citeşte, scrie sau tace/gândeşte. Comunicarea umană este instrumentde socializare, istoria umană fiind una relaţională. A comunica nuînseamnă doar a emite sunete sau cuvinte, ci şi a gândi şi a cunoaşte.Astfel, actul de comunicare este unul complex şi presupune emitere,codificare, canalizare, receptare, decodificare, contextualizare şifeed-back. în procesul comunicării, oamenii folosesc mijloaceverbale (sonore sau grafice) şi non-verbale (gesturi, mimică,pantomimică), adică limbaje.

120

Dar mimica, gestica, fonica sunt elementelecomunicaţionale infantile? Copiii îşi exprimă bucuria, entuziasmul,teama, tristeţea etc. prin scâncete, de cele mai multe ori farăechivoc. Atunci când comunică (tot astfel, căci el o poate face şiverbal - vorbind sau scriind) la un adult elementele dialoguluicapătă noi valenţe (mascarea, dezinformarea, intonaţia etc.) aşaîncât expresia, înţelesul, enunţul se pot modifica după voie. Edrept că acest demers comunicaţional (introvertit/extravertit,sincer/nesincer) depinde de talent, exerciţiu, mobilitateintelectuală, nivel cultural.

Actul comunicaţional şi limbajele devin efective prin funcţiilecomunicării. Până nu de mult se cunoşteau patru funcţii (cognitivă,reglatoare, emoţional-expresivă şi imperativ-persuasivă), dar odatăce comunicarea s-a diversificat, cunoscându-se patru tipuri (intra-personală, interpersonală, organizaţională şi de masă), şi funcţiileacesteia au evoluat. Roman Jakobson spune că cele şasecomponente ale actului comunicării (emiţător, referent, mesaj, canal,cod şi destinatar) generează tot atâtea funcţii ale comunicării orale:expresivă (a produce lămuriri necesare asupra identităţii şipersonalităţii organizaţiei), referenţială (a avea capacitatea oferteireale de informaţie), poetică (a produce emoţie), fatică (a oferiposibilitate contactului direct), metalingvistică (a oferi posibilitateacodificării mesajului) şi conativă (a fi utilă, a avea forţa ce

121

duce laacţiune cu un plus de sens).

în modelele lingvistice, semiologice, esenţială este noţiuneade semn (realitate perceptibilă ce poate înlocui un alt lucru cu funcţiade a informa, a facilita comunicarea, a influenţa şi a acţiona eficace),care poate fi; auditiv, vizual, gustativ, tactil, olfactiv sau sonor(acustic), gestual, postural, chimic, kinetic etc. După legătura dintresemn şi realitate în care trăim (referent) putem avea de-a face cusemne: naturale (lumina unui bec aprins) şi convenţionale sauartificiale (cuvântul bec).

122

Intre cuvântul bec şi referentul bec (element fizic) există olegătură convenţională. înlănţuirea semnelor devine comunicaredacă transmite mesaje, adică dacă produce un sens. Bec, studentulX, aseară, a arde sunt semne. „Aseară studentul X a ars un bec"este o înlănţuire logică de semne (cu sens), adică un mesaj. Aşadar,drumul de la destinator la destinatar este lung, meandrat, mai alescând, aşa cum zicea Umberto Eco, „un obiect dotat cu sens areîntotdeauna mai multe semnificaţiei posibile, deşi acestea nu-sinfinite".

Eficacitatea actului conversaţional este încorsetată deconstrângeri: morale, financiare, sociale şi materiale, aşa încât dela expresie la impresie trebuie surmontate numeroase blocaje,oprelişti, bruiaje, interpretări, deturnări de sens, piste false, cumspunrebusiştii.

Intre comunicarea scrisă (electronică) şi cea orală(telefonică) există un factor de diferenţiere foarte clar numitintonaţie. Pe lângă clasicul exemplu al folosirii semnelor depunctuaţie, respectiv a virgulei, în proorocirea: „Du-ce-te-vei,întoarcete-vei, nu vei muri", mutând-o după negaţie („Du-ce-te-vei, întoarcete-vei nu, vei muri!") sunt numeroase situaţii decapcane ale tonului (accentului) precum cel legat de verb, înexpresia: „Se mai uită la muieri!" O anume intonaţie duce cugândul că un bărbat afemeiat, deşi e... lecuit (de lege, de vârstă,de boală etc.) tot mai întoarce capul după reprezentantele Evei.O altă intonaţie, întărită de expresia storsului unei cârpe ude(muiată) poate deturna sensul expresiei în altă zonă, când, de

123

fapt, este vorba de cochetăria feminină de a... uita vârsta. Deci„ani" ori „etate" etc. se mai uită (omit) la femei (dame, doamne,Eve, muieri...). Tot, astfel, pentru expresia „râdea de seprăpădea", dacă intonăm prepoziţia „de" ca „dacă" rezultădefiniţia pentru... dac, strămoş al nostru care avea credinţa că lamoarte (când se prăpădea) trecea în lumea cea bună şi frumoasăa lui Zamolxe, aşa încât se bucura (râdea).

124

Potrivit lui V. Satir sunt cinci căi de comunicare interumanăde tip familial: concilierea, dezaprobarea, raţionalizarea(rezonabilitatea), irelevanţa (indiferenţa) şi concordanţa.40

Dar comunicarea, ştie toată lumea, este un transport deinformaţie pe o cale numită convenţional canal capabil să permitătransferuri de mesaje, a căror rapiditate - ca factor de eficienţăcomunicaţională- depind atât de viteza vehiculării cât şi de mărimea(numărul, amploarea) semnalelor transmisibile, totul raportat launitatea de timp.

întrucât s-a constatat că două serii de poziţii sunt favorabileschimburilor verbale inter-umane - cele vizavi şi cele laterale -efectul numindu-se Steinzor, s-a renunţat la sălile aranjate tip stalcu sau fară tribună/pupitru, adoptându-se, pentru reuniuniinteractive, aranjamentul de tip rectangular, aşa încât mesele rotunde(Steinzor) au devenit pătrate/dreptunghiulare sau ovale/eliptice. Unrol important în eficienţa dialogului îl are şi proximitatea fizică (ţinândcont de aşa-zisele zone Hali), contactul vizual-postural-gestual princare partenerul este „citit", persuadat, atras sau... îndepărtat. Deaceea, deşi au telefon roşu (direct), marii lideri ai lumii preferăîntâlnirile tşte-â- tşte, cum au fost Yalta, Teheran, Reykjavik, Malta,cu repercusiune de legendă pentru devenirea ulterioară a lumii.

Potrivit lui Ferdinand de Saussure, semnul este unitatea unui

12540 Apud Iolanda Mitrofan & Nicolae Mitrofan, Comunicareaintrafamilială în viziunea terapeuţilor (în revista Psihologia, nr.4/1991,Bucureşti, pg.24-25,27).

semnificant (latura lui acustică, ceea ce receptorul aude, adică planulperceptiv al expresiei) şi a unui semnificat (adică a conceptului lacare face trimitere semnificantul, deci domeniul conceptual, al gândirii).Bunăoară cuvintele (rostite, scrise, auzite, văzute) sunt semnificanţi,iar conceptele, reprezentările lor mentale sunt semnificaţi(i). întresemnificant şi semnificat, pentru a le departaja, evidenţia, distinge,înţelege, pune în relaţie etc. există referentul (cel ce dă referinţa desprecele două elemente, care face asocierile necesare între, să zicem

126

studentul deştept - fizic, existent, vizibil (semnificant) şi imagineamentală a acelui om, personaj, personalitate (semnificat).

Aşadar, comunicarea desemnează orice proces prin careun sistem relaţionează, interacţionează cu altul, uzând de un canalce le leagă. Mai concret, relaţionarea înseamnă vehicularea deinformaţii, idei sau emoţii, împărtăşite, între două entităţi sociale,într-un context dat. Reglarea permanentă a eficienţei comunicării,pentru menţinerea echilibrului între previzibil şi imprevizibil se faceprin feed-back (reacţia de răspuns, denumită ca atare de MalvinL. DeFleur).

S-au elborat numeroase modele comunicationale, cel mairecent fiind al lui Frank E.X. Dance numit modelul elicoidal, careevidenţiază continuitatea şi dinamica schimbului de informaţii. Grabaşi abundenţa informaţională determină inventare unor „scurtături",care generează o părărească lingvistică expansivă gen „prof', „bac",„beep"etc.

Gabriel Tarde, ca precursor al comunicării, vedeconversaţia ca izvor al opiniei publice, dar aceasta are şi uneleaspecte contraproductive. Unul dintre ele îl reprezintă „bisericuţele"şi „bârfa". Dezaprobarea despre viaţa (mai ales personală) a unorpersoane, transmisă personal sau prin mass-media se numeştegeneric bârfă, dar poate fi, după caz, identificată cu calomnia,defăimarea, discreditarea, ponegrirea. Bârfa este sursa zvonisticii,

127

dacă depăşeşte cadrul personal. „Vinovata" este, se pare, zeiţaFama (divinitatea colportării), dar analiza psihosociologică aconcluzionat că problema este foarte serioasă, fiind atât o „poliţiede moravuri", ci şi un lubrifiant comunicaţional, un prilej estimativ/comparativ.

Din acest tip de pălăvrăgeală (gestionată operativ) se potculege informaţii de interes pentru actanţii arhitecturilor de securitatenaţională. Un periculos atac terorist (cu substanţe explozivedisimulate în sticluţe de parfum şi vârâte în calele avioanelor) a fost

128

dejucat în vara lui 2006 la Londra datorită exploatării „bârfei" unorlocalnici islamişti.

Fiindcă trăim o apoteoză a culturii bârfei, mai ales prinevoluţiile media, dată fiind libertatea cuvântului, este foarte necesarăprofunda ei gestionare comunicaţională.

129

<titlu>NONVERBALISM „GRĂITOR

La început te vor ignora, apoi vor râde de tine,

pe urmă se vor coaliza şi vor lupta să te distrugă şi,

dacă scapi totuşi, devii un om mare. (Mahatma

Ghandhi)

Foarte adesea, în mediul infoimativ/cotrainformativ pentrusecuritatea naţională, prevalează componenta ecto-semantică acomunicării alcătuită din simboluri non-verbale (expresii faciale,inflexiuni vocale, gesturi, posturi, poziţii/poziţionări/mişcări etc),acest „dialog al tăcerii" fiind propriu acţiunilor confidenţiale, ascunse,secrete, adică specifice armatei. în condiţiile în care tehnicainterceptării/ascultării tehnicii de transmisiuni este vecină cuperfecţiunea, dialogul „surdo-muţilor" este recomandat şi eficientîn comunicarea la vedere dintre partenerii din mediu operativ.Elementele comunicării non-verbale de acest tip sunt kinezice(legate de mimică şi mişcări) proxiemice (privitoare la poziţii, situări,distanţe), cronemice (vizând „tăcerile semnificative", succesiunea

130

de abstinenţe lingvistice"), oculezice(cu referire la „graiul" privirii,„limbajul" ochilor şi sprâncenelor), cromatice (legate de limbajulculorilor) şi generale (legate de postări/posturi şi poziţii ale trupului,inclusiv ale membrelor), la care se adaugă elementele de paralimbaj(ton, viteză, accent, ticuri etc.)

Aria tematică a acestui tip de conversaţie este acoperită,de regulă, cu verbe-perechi: a aproba/a dezaproba, a accepta/arespinge, a alarma/a linişti, a confirma/a infirma etc.

131

Limbajul trupului este mai inteligibil decât toate. El comunică

şi când nu vrem să comunicăm. Adică divulgă exact inapetenţa,indispoziţia, supărarea, adică lipsa dorinţei de a comunica. Tăcemgrăitor tot la fel cum vorbim fară a spune, sau fară a fi receptaţi.

Pentru a putea comunica însă, omul trebuie să se înţeleagăpe sine, să-şi cunoască trup-sufletul. Lipsa împăcării cu sine, careprovoacă blocaje comunicaţionale, nu este doar o chestiune deeducaţie sau autoeducaţie, ci şi o evidentă dizarmonie psihică, undezechilibru al păcii interioare. Pe acest aspect-mai ales îh grupurileconstituite din tineri - trebuie să insiste factorii educaţionali, îh acestepredispoziţii dialogale trebuie găsită cheia demersurilor psiho-educative.

Dar, foarte adesea, posturile, fizionomia, mimica, gestică,vocea, proximitatea, depărtarea pot fi confuze şi nesigure, farăvaloare comunicativă. „Lectura" trupului şi mai ales „traducerea"limbajului nearticulat este mai uşor de deprins decât cel eminamentecultural. Deşi nescrise, există unele „legi" ale acestui tip decomunicare ce evidenţiază cvasi-universalitatea semnificaţiilor şimesajelor „transmise", dar şi particularitatea (stilul) „vorbitorilor".Profesioniştii acţiunilor complexe de tip militar sunt obişnuiţi cumetode de „citire rapidă" a mimicii, fizionomiei şi chiar deinterpretare frenologică, adică referitoare la caracterul partenerului/adversarului. Nu putem distinge cele 7.000 de expresii facialedistincte, dar se pot memora câteva „exprimări" făcute, de

132

pildă,cu ajutorul sprâncenelor şi buzelor, putem distinge când o privireeste oficială, de anturaj sau intimă, putem tălmăci un comportamentagitat, o angoasă, plictiseala, ticurile etnice, obiceiurile confesionaleşi alte elemente non-verbale „divulgate" de comunicatorii care tac,dar fac!

Comunicarea exclusiv verbală, la care sunt constrânşi decele mai multe ori militarii, este păguboasă. Limbajul chipului şitrupului pot fi mai convingătoare decât textul perfect (clar, concis,persuasiv, corect) al unui mesaj.

133

Dacă animalele sunt „maşini însufleţite" (Descartes), iaromul e „animal ce râde" (Voltaire), comunicarea între aceste douăcategorii ale viului este umană.

Vestita doină a ciobanului care şi-a pierdut oile, cuînţelesurile sale (muls, datul la strungă, păscutul, adăpatul, tunsul,adunatul, transhumanta) are profunde conotaţii comunicationale.

Dar fantasticul comunicării non-verbale este şi mai profund,culminând, poate, cu incredibilul din peştera Movile (etanşă atâteaere) descoperită întâmplător în Dobrogea, în care vieţuitoarenecunoscute trăiesc etem într-o perfectă izolare de civilizaţiaterestră, fară acces la soare, aer, apă şi alte elemente vitale...indispensabile, sau recenta descoperire a unei/unor posibile "clone"ale Terrei în hăurile infinitului astral, ceea ce i-a determinat pespecialiştii NASA să-şi reconsidere teoriile despre existenţa şi loculprobabile de situare a vieţii pe alte planete.

Acele micro-făpturi comunică doar cu ele şi cu Dumnezeuşi nu se aud, nu se văd, nu se simt şi nu mor, pe când aici, lasuprafaţă e o hărmălaie incredibilă a tăcerii şi conspirativităţii înrăzboi cu locvacitatea şi grăirile onomatopeice.

Comunicarea non-verbală reprezintă, practic, un domeniuinfinit, aproape virgin şi, oricum, diferit de la un popor la altul saude la o zonă la alta. Când se-ncearcă recursul la „legi", abia atuncise adânceşte şi mai mult complexitatea aproape „neguvernabilă".Doi specialişti ai S.R.I. au încercat să ordoneze, bunăoară, „legislaţiastraielor" (militare, civile, sportive, bărbăteşti, femeieşti, de lucru,de stradă, de ocazie etc.) găsind următoarele „legi" particulare: a

134

culorii, a materialului, a împrejurărilor, a spaţio-temporalităţii, autilităţii, a funcţionalităţii, a anotimpurilor, avârstei, a personalizării,a strictului necesar, a non-stridenţei, a unităţii şi a curăţeniei. Legatăde gest, mimică, poziţii, membre, organe, trup, distanţe, haine etc,acest tip de comunicare este foarte des folosită în structurile militare,în acţiunile (misiunile) acestor categorii sociale.

„Tăcerile operative" sunt foarte utilizate în timpul interdicţieiradio, în spaţii cu distanţe (posibilităţi) vizuale, în care se realizează

135

relee comunicaţionale între elemente de dispozitiv. „Semantica"acestui tip de comunicare se poate stabili ad-hoc întocmindu-seaşa-zise diagrame ale comunicării observaţionale, înregistrate pepeliculă şi comentate pentru a fi corectate şi îmbunătăţite.

De la aceste semnalizări din „lumea tăcerii" s-au creatsintagme (metafore) cu profundă semnificaţie poetică şi metalingvisticăprecum: ochi alunecoşi, limbă ascuţită, ochi dulci şi ocheade, ochipentru ochi, te soarbe din priviri, n-are ochi pentru tine, gură-cască,ochilă, pupila mea etc. sau expresii (îndeletniciri) ca: la revedere, dinvedere, din auzite, din vorbă-n vorbă, veniţi să vedeţi, „te uiţi şi câştigi",„priviţi, vă arăt", linie (aparate) de ochire etc, proverbe (maxime)cum sunt: „Cine limbă lungă are, va săpa cinci ani la sare",„Pereţii auurechi",, Atenţie, duşmanul ascultă", „Tăcerea e de auf', "Vezi-măcu un ochi şi te voi vedea cu doi "şi multe altele.

Drumul primar al comunicării, de la gură la ureche, s-amărit treptat, informatorul vorbitor aflându-se din ce în ce maideparte de informatul ascultător. Mai mult, calea inversă aschimbului de mesaje (reacţia, răspunsul, confirmarea) nu mai puteaavea loc la vedere.Distanţa de vedere şi auz în care putea avea loccomunicarea face to face a trecut peste limitele care asigură relaţiaaudio-vizuală directă.

Focurile, telegraful optic, buciumările, sirenele n-au putut

136

înlocui cuvântul, deşi s-au adresat „grăitor" auzului, chiar şi văzului.Curierii aducători de mesaje între expeditori şi destinataridistorsionau textele „prelucrându-le" după mintea lor. Când a apărutscrierea s-a trecut la schimbul de zapişti. A mers până când „poşta"a devenit vulnerabilă.

Au suit pe scena comunicării tiparul şi telegraful. Textultipărit şi mesajul plecat pe sârmă au topit distanţa şi tăcerea dintrepartenerii de dialog, dar au lipsit comunicarea de sinceritate,„directeţe", feed-back şi rapiditate.

Tehnica legăturilor interumane a evoluat Radioul - telefonulfară fir - reuneşte avantajele relaţiei gură-ureche cu cele ale tiparului,

137

dar nu permite replica Abia telefonul ca atare, care permite „dialogul"celor doi analizatori, rezolvă parţial problema. Televizorul osimplifică, chemând la „parteneriat" şi ochiul (chemat de manuscrisşi tipăritură fără aport audio-vocal!), iar telefonul mobil(radiotelefonul) şi internetul dă rezolvări optime raporturilor faceto face. E drept că o şoaptă la ureche (misterioasă, emoţională,intimă, conspirată) rămâne superioară (ca modalitatecomunicaţională) oricărei forme modeme de dialog. De aceea, şefiide stat, între care există linii secrete, sigure, telefoane „roşii", preferăîntâlnirile tşte-a-tşte, unde se hotărăsc (uneori doar verbal şi farămartori) destine planetare. Este ceea ce se poate chema „comunicareemoţională".

Ochii (mari) ai nou-născutului ... vorbesc. La fel şiscâncetul. Faţa senină, palidă, rumenă sunt tot atâtea ipostazerelaţionale. Ceea ce fac (non-verbal) animalele marcându-şiteritoriul (cu urină, bunăoară, cum procedează peste tot, prin parcurisau pe roţile autoturismelor din parcare, câinii), au copiat şi oamenii.Ei, însă, comunică folosind alte „marcaje": pun un fular, o carte, unziar, o geantă pe scaunul ocupat ori aşează dulapul, biroul, cuieruletc. în chip de „pe aici nu se trece". E şi acest mod de a transmiteinformaţii un tip de definire a unei situaţii: ceilalţi înţeleg ce aşteaptăpartenerul de la ei, dar şi ce pot aştepta ei de la acesta.

Actorii, mai ales, se folosesc de faţă, corp şi membrepentru a „întări" spusele verbale. Ajunsese proverbial datul

138

din mânăal lui Nicolae Ceauşescu, ce-şi sublinia astfel „rârăiturile" verbale.Alt preşedinte, Ion fliescu fusese poreclit „zâmbetul naţional".

Sunt şi gesturi (ticuri) care sancţionează discursul înîntâlnirile focalizate, de la clefetitul gumei de mestecat la scărpinatulîn locuri intime. Există un întreg psi-management al impresiei. Nudoar respectarea regulilor de face-to-face sunt importante(abstinenţa, jocul de rol), ci mai ales cele legate decomportamentul în situaţia când (crezi că) nu te vede nimeni(râgâitul, înjurătura, scobitul în nas, scuipatul pe jos). Importante

139

în regia actului dialogal sunt şi distanţele (intime, personale, socialeşi publice) investigate de E.T.Hall.

Dincolo de „comunicatorii profesionişti", de reacţie aiorganizaţiei de intelligence, fiecare poate fi emitent de mesaje, aşaîncât este necesar un minim de cunoştinţe pentru gestiunea imaginiide sine, crearea de imagine şi investiţia de credibilitate.

Aproape că nici nu mai există sistem de relaţii în care actoriiunei organizaţii să nu aibă semne distinctive, ecusoane, uniforme,logo-uri purtătoare şi difuzoare de informaţie. în curând, toţi cetăţeniivor deveni nişte corespondente ale unor coduri alfa-numerice peun dreptunghi care poate fi şi carte de identitate, şi de credit, şicard bancar şi permis de conducere şi de acces, şi paşaport şi actde asigurare. Cip-ul implementat pentru monitorizare fiziologică şilocalizare în spaţiu este dejarealitate, aşa încât noţiunea: singurătate,izolare, refugiu, dispariţie îşi pierd valabilitatea.

140

<titlu>REPERELE MANAGEMENTULUICOMUNICĂRII

Se zice că auzim jumătate din ceea ce se spune,

ascultăm cu atenţie jumătate din ceea ce am auzit şi

ne amintim jumătate din ceea ce am ascultat (E Sathre,

K Olson, C. Whitney)

Definirea procesului comunicării a reprezentat o preocuparea teoreticienilor încă din vremea Greciei antice. Recent,Encyclopedia Britannica îl defineşte ca pe un „ schimb de înţelesuriîntre indivizi, printr-un sistem comun de simboluri".Comunicarea ţine de însăşi esenţa umană, iar mecanismul său într-o organizaţie de tip militar este acelaşi, fireşte, cu cel implicat într-o organizaţie de orice tip. Raporturile dintre ele sunt ca de la genulproxim la diferenţa specifică.

Astfel, procesul comunicării implică existenţa unor surse(emiţători) şi receptori - subiecţii comunicării (oameni de arme),care codifică şi decodifică, prin intermediul competenţeigramaticale şi al performanţei proprii anumite mesaje (codul estelimbajul, verbal sau scris, atitudinile, mimica, gesturile). Privind

141

acest proces dintr-o perspectivă practică, un comandant sau unmanager trebuie să aibă în vedere anumite principii ale comunicăriiatunci când intenţionează să-şi exercite atribuţiile, interacţionândcu subordonaţii pentru a le transmite anumite mesaje care săproducă efectul aşteptat.

142

Comunicarea este un proces colectiv. Chiar dacămanagerul are iniţiativa comunicării, el trebuie să fie conştient defaptul că procesul este influenţat de către toţi participanţii. Emiţătorulnu exercită controlul complet al mesajului, mai ales în ceea cepriveşte receptarea lui de către ceilalţi. Ca urmare, pentru a depăşibarierele care pot apărea, el trebuie să utilizeze coduri acceptabilepentru publicul-ţintă căruia intenţionează să se adreseze; deasemenea, el trebuie să aibă un feed-back permanent şi săfolosească mai multe canale de comunicare simultan, pentru abeneficia de avantajele redundanţei în transmiterea mesajului său.

Comunicarea este un proces ireversibil, O dată emisşi recepţionat, un mesaj îşi produce efectele, fară a se mai puteareveni la starea de fapt anterioară transmiterii acestuia. Efectelepot fi anihilate sau atenuate prin transmiterea de noi mesajecomplementare sau antagonice celui iniţial. Poate în nici un altdomeniu acest principiu nu îşi verifică valabilitatea mai mult ca încel al vieţii în structurile de intelligence.

Fiecare participant la comunicare îndeplineşte unrol specific. Emiţătorul şi auditoriul său sunt implicaţi încodificarea, transmiterea, decodificarea şi primirea mesajelor.Aceste roluri se schimbă de la un moment la altul, uneori fiindchiar îndeplinite simultan. Comandantul (şeful, managerul)trebuie să ştie exact ce rol joacă fiecare participant lacomunicare într-un moment dat, pentru a-şi putea adaptaintenţiile la situaţia cu care se confruntă.

Comunicarea are un scop precis. în măsura în care suntconştienţi de intenţiile lor, toţi participanţii la comunicare au un scopanume, pe care îl urmăresc în timpul desfăşurării acestui

143

proces.Mai mult chiar, acest scop există chiar şi atunci când el nu esteconştientizat de subiecţi. Cel care comunică trebuie să-şi precizezefoarte bine scopul pe care doreşte să-1 atingă prin comunicare,pentru a putea astfel să-şi aleagă în orice moment cele mai adecvateprocedee de comunicare şi să ajungă astfel la efectul dorit.

144

Feed-back-ul este esenţial pentru o comunicareeficientă. Fiecare participant la comunicare urmăreşte realizareaunei eficiente cât mai mari în transmiterea sau receptarea mesajelor,în obţinerea efectului scontat.

Fiecare persoană are filtre unice. în formularea uneiexplicaţii sau a unei expuneri, specialistul trebuie să manifeste ooarecare flexibilitate, fiind conştient de faptul că fiecare membru alpublicului său percepe lumea, inclusiv pe emiţător, într-un mod diferitde al său, precum şi de al celorlalţi participanţi la tranzacţiacomunicării, date fiind nivelul diferit de instruire, mediul din careprovine militarul, particularităţile psihologice ale fiecăruia.

Mesajul transmis nu este neapărat identic cu celreceptat Semnificaţiile nu sunt transmise ca atare, ci doar puse ladispoziţia receptorilor, care le primesc în conformitate cu experienţa,competenţa, profilul cultural etc, care le sunt proprii.

Canalul de comunicare influenţează mesajul.Credibilitatea managerului influenţează în mod hotărâtor eficienţacomunicării. Pentru ca receptorii să-şi schimbe comportamentulîn direcţia intenţionată de el, competenţa sa profesională trebuie săfie incontestabilă, mesajul de transmis - coerent, canalul - oportun,iar retorica - fară cusur.

Există multe mesaje, care sunt intr-o adevăratăcompetiţie pentru câştigarea atenţiei receptorilor. Pentru că,înmod practic, numărul mesajelor potenţiale cu care se poateconfrunta un individ este nelimitat, iar cele pe care le poatedecodifica sunt mult mai puţin numeroase, sarcina celui carecomunică, nu numai în mediul militar sau didactic, este aceea de acapta atenţia publicului-ţintă.

145

Aşadar, comunicarea reprezintă un instrument esenţial înpractica profesioniştilor de intelligence, care pot spori coerenţasistemului printr-un transfer eficient de semnificaţie, formulând şiprimind mesaje, selectând canalele de comunicare, trecând pestebarierele acesteia, cunoscându-şi auditoriul, interpretând corect

146

mediul în care se produce comunicarea şi intrând în competiţie cunenumărate alte mesaje, care nu vin - pentru moment sau deloc -în slujba obiectivelor activităţilor specifice desfăşurate în organizaţie,în această situaţie, prevalarea de spiritul şi litera regulamentelormilitare ţine de concepţii didactice de tip „magister dixit", şi sadovedit că nu este totdeauna o soluţie inspirată pentru saltul calitatival procesului de instrucţie şi de educaţie desfăşurat în organizaţiasecolului nostru.

147

<titlu>STILISTICĂ ŞI COMUNICARE

Dintre creaţiile omului, limbajul este, probabil,

cel mai uimitor. (Lytton Strachey)

Orice persoană poate deveni personaj, atunci când existenţasa se contextualizează, când devine actor social şi agent deinformare. Convieţuirea e cea care îl transformă pe om în actorsocial., Jocul" pe scena vieţii presupune existenţa unui rol (şi a unuistatus) în care să aibă loc schimbul de replici. Monologând (darmai ales dialogând) individul comunică, aşază ceva în comun, oferăinformaţii, spune şi expune. Exprimă şi se exprimă. Este un agentcomunicaţional.

Ştiinţa comunicării este rodul unei acumulări relaţionaleîndelungate. Eficacitatea dialogului persuasiv este dată de empatiasubiecţilor, iar această rezonanţă a comprehensibilităţii este în raportdirect cu entropia şi logica ofertei conversaţionale.

Pentru a fi funcţional sistemul „ C 6" (cine-cui-ce-când-cum-cât) în circumstanţele de loc (unde) şi scop (de ce),

148

comunicatoriiprofesionişti trebuie să fie nişte virtuozi ai triadei teleologice (utprobet, ut delectat, ut flectat) a seducţiei influenţării şi, desigur,manipulării, prin probitate (veridic), delectare (accesibil) şiemoţionare (plăcut).

Materia primă a acestei clădiri sistemice o reprezintă cuvântul şidevenirea morfo-sintactică, îmbinarea în texte, transformareaîn limbajcu ajutorul căruia se vehiculează un mesaj (informaţii) pe un canal,

149

potrivit codului, într-un anume stil, între emiţătorul şi receptorul cedeservesc nişte adrese ori destinatar / emitenţi, creatori de feed-back.

Numai omul - care a transformat natura prin cultură - esteposesorul legităţilor ştiinţei informării, doar el este industriaş alcuvintelor prefăcute în „marfa" destinată pieţei consumatorilor deinformaţie. Ca agent „comercial" al acestui schimb, în societateainformaţională în care trăim, homo laquens-significans trebuie săfie un specialist al îndeletnicirilor cu dimensiuni comunicaţionale,precum biblioteconomia, muzeologia, documentarea, jurnalismuletc. Ştiinţa informării presupune reversibilitate acţională de tipul ate informa pentru a informa. De aici, caracterul ei interdisciplinar(recursul la epistemologie, lingvistică, psiho-sociologie, informatică,economie etc.) şi practic-aplicativ.

Trăim epoca resurecţiei formei. Suntem mai receptivi laambalaj decât la produs. întâi ne uităm în ce şi apoi la ce. Raportulformă / conţinut este foarte important şi în arta comunicării, înpractica jurnalistică. David Randall vedea drept caracteristici alescriiturii de presă: „planificarea, claritatea, limbajul proaspăt,onestitatea, precizia, armonizarea, eficienţa". Având sub priviri (sauîn auz) acest „semn", să ne... sesizăm, sub înrâurirea unor exemple,apropo de varii aspecte ale meşteşugului (tehnicii) redactării.

Sine-qua-non-ul elaborării unui text îl reprezintă acurateţealingvistică, rigoarea gramaticală. Adică nu vom folosi

150

graficaoprobiu, delicvent în loc de oprobriu, delincvent, sau nu vom schimbaaccentul în cuvinte precum: caracter, profesor, boştină. Nu vomspune fortuit când ceva este forţat, fiindcă termenul are sinonimulîntâmplător, cum nu vom spune infractorul a fost prins în flagrant,când, de fapt, e vorba de flagrant-delict. Exemple de abateri de laaceastă minimă normă sunt duium. Bunăoară, o operatoare p.c. ascris ,,ministerul tutelor" în loc de "ministerul tutelar", iar o alta aînlocuit într-o frază amorul cu amarul, aşa încât, în loc de victorieîntr-o idilă s-a declanşat un război sentimental. Chiar în acest articol,în loc de boştină, a cules baştină.

151

Un ajutor preţios îl reprezintă chiar computerul, dar acestainterpretează drept corecte şi tutele şi tutelar sau amorul şi amarul,iar în ceea ce priveşte împărţirea în silabe, atoateştiutorul calculator"ignoră" cele trei reguli învăţate în clasele primare.

Dar, să nu intrăm în conţinut fară să fi-nceput cu începutul,adică cu titlurile (supratitlurile), despre care învăţăm că trebuie să fie:scurte, acroşante, dinamice (cu verb), informativ-rezumative şi,desigur, corecte. Dacă vom citi pe prima pagină „Becali este pedofiT,vom constata că titlul îndeplineşte condiţiile enunţate, dar din textrezultă că un oarecare Vasile Becali est eroul ştirii, necum politicianulşi omul de afaceri cu acelaşi nume. Asta se cheamă imoralitate aredactării senzaţionaliste. în stilul pamfletar sunt permise unelegăselniţe, prelucrări de tipul, Aberaţia de libertate", România, pământromânesc",, JDemnitarii spun lucruri trăsnite", „Unora le place jaful",„Mama natură, tatăl alcoolic", „Paragini aurii", „Liberte, fraternite,infiacţionalite ", „Mangla cum laude", „Cartonaşul roşu cu tricolor",„Dubios democraţia trecea", cum citim în două hebdomadarebucureştene, ale căror titluri („Academia Caţavencu" şi „Aspirinasăracului") sunt ele însele pretabile acestei practici redacţionale.

Un alt „condiment" al textului redactat îl constituie citatul,moito-ul, adagiul latin. Atenţie însă la trunchieri ori efecte perversede tipul „perseverare diabolicum" (ştiind că perseverenţa e o

152

virtutemorală!) care reprezintă partea conclusivă a expresiei „Errarehumanum est" ori la abaterile datorate ignoranţei precum articulareapluralului ,,media"prin formula,^nediei", sau folosirea masculinului„redivivus" lângă un feminin ca România, care .. .„rediviva" nu,^edivivus", cum scriu sau rostesc unii comunicatori.

Traducerile deficitare, sau mot-a-mot, în actuala ofensivă(globalizare) a limbii engleze, produc redactări cu carenţe hilare(unele chiar groteşti, gen se smaileşte) sau impun termeni impropriica deja asimilatele implementare sau locaţie.

Jocul sinonimelor poate deveni, şi el, periculos, fiindrecomandată evitarea unor construcţii tehniciste gen „amendarea

153

unei legi", „vizionarea televizorului", „servitul mesei" şi (iarăşi!)„implementarea cheii în contact" ori (şi mai şi) „locaţia în caredomiciliez".

La urma urmei, redactarea este o problemă de stilistică şilogică a comunicării, de folosire a limbajului (popular, literar,jurnalistic, didactic, tehnic). Artă sau meşteşug, tehnoredactareapresupune creativitate şi cunoştinţe, deprinderi de a compune,lectură şi asimilare, vocaţie şi pasiune, bunăvoinţă şi muncă, pentrua enumera decât câteva diade de calităţi.

Redactarea în sine presupune o serie de puncte obligatoriide trecere: compunerea sau alcătuirea mesajului (produsuluicomunicaţional) care incumbă, la rândul său: alegerea, formulareaşi analiza subiectului; invenţiunea sau documentarea şi ierarhizareaideilor, cuvintelor-cheie, interogaţiilor; dispoziţiunea sau planul,respectiv strategia (introducere, cuprins, încheiere) organizăriiargumentaţiei, partiţia conţinutului, formularea concluziilor ;elocuţiunea, adică metamorfozarea ideilor în discurs (text). Aceastăetapă finală a parcursului elaborării unei compoziţii destinatăsistemului mass-media, se manifestă fie prin redactarea (expunerescrisă), fie prin exprimare orală.

Redactarea (scrierea unui text respectând regulilegramaticale, ortografice şi deontologice) presupune o anumitătehnică, o măiestrie care poate fi rezumată în opt grupe de aspecte:- folosirea vocabularului adecvat, vizând precizia, nuanţareaadjectivelor, evitându-se banalitatea, eliminareaponcifelor,stereotipiilor, evitarea barbarismelor, a termenilor de jargon,utilizarea ponderată a neologismelor şi sinonimelor, evitarea

154

construcţiilor tautologice şi a pleonasmelor, a clişeelor verbale,a construcţiilor parafonice gen „dă banii până-n fund lataxatoare" ori „la curbă şinele trosnesc" sau cacofonice şivulgare, a hiaturilor (e ea), aliteraţiilor, asonantelor, rimelor,folosirea antitezei („deosebit de frumuşel" în loc de urât), aluziei(el nu întârzie, e reţinut), antonomazei (împuşcatul, tribunul, geniul

155

din Carpaţi), perifrazei (cel care face şi desface, leagănul fărădelegiicu epoleţi), eufemismul(nu-i urâţel deloc).- respectarea normelor gramaticale, în special evitareagreşelilor precum: dezacordurile, flexiunile greşite, folosirea incorectăa părţilor de vorbire, nerespectarea concordanţei timpurilor verbului,construcţii prolixe (aglomerate), fară propoziţii principale,neterminate, echivoce, excesul de infinitive, gerunzii şi participii oriutilizarea lor greşită.- respectarea normelor ortografice, ortoepice şi de punctuaţie,mai ales a virgulei (nu între subiect şi predicat), a ghilimelelor,semnelor întrebării şi exclamării, precum şi a cratimei (care nudesparte pe aţi dorit, dar o face în cazul lui a-ţi dori), iar pe să-ţimai spun nul (sic!) divide săţ-i!).- respectarea cerinţelor folosirii citatelor, prin reproducereaîntre semnele citării cu trimitere la sursă ori prin parafrazarea cuaceeaşi trimitere bibliografică.- adoptarea unui stil adecvat, dintre cele colocvial (cotidian,practic, familiar, nu familial), beletristic, ştiinţific, administrativ, şi,desigur, publicistic, ţinând cont ca elocuţiunea să menţină echilibrulpotrivit între substantive, adjective şi verbe, preferându-sesimplitatea, evitându-se monotonia şi luxurianţa verbală.- cunoaşterea şi aplicarea corectă a noţiunilor de stilistică,respectiv a figurilor de cuvinte sau tropilor (metafora, metonimia,sinecdoca, catacreza, litota, hiperbola, comparaţia, alegoria,antonomaza, simbolul etc), a figurilor de gândire (hipotipoza,etopeea, interogaţia, prolepsa sau subjecţia, imprecaţia sau blestemul,exclamaţia, prozepopeea sau personificarea, apostrofa,

156

obsecraţiasau deprecaţia, ironia, dubitaţia, dialogismul, aluzia, reticenţa,suspensia etc), a figurilor gramaticale sau licenţelor (inversiunea,hiperbata, pleonasmul, silepsa, anacolutul, elipsa, asyndetonul,antiteza, anafora, epifora, apanalepsisul, epizeuxisul, simploca etc).- aşezarea funcţională în pagină (e valabil parţial şi pentrutextul de pe prompter!) expresiv şi estetic, adică „citeţ",

157

computerizarea oferind soluţii generoase de masivitate, rarefiere,font, franjurare, de alineat şi paragraf, ilustrare, culoare etc.

-asigurarea cu instrumente de lucm uzuale, de la hârtie, agrafa,creion, radieră, pix, stilou, sugativă, la dicţionare, cd-rom-uri,dischete, manuale, reportofoane, alte instrumente audio-vizuale.

-necesitatea ciornei, a primei redactări, al cărui loc, în cazullucrului dictat la tastatură, este ţinut de display, unde se fac corecturi,stilizări şi transcrierea în vederea difuzării (publicării).

A

In cazul expunerii orale, pregătirea comunicatoruluipresupune demersuri asemănătoare ca-n cazul redactării (expuneriipe suport), dar şi calităţi (oratorice) în plus (ştiinţa captării atenţiei,carisma, dicţia, adaptabilitate vocală, accent, joc de scenă, adeziuneafectivă) precum şi respectarea regulilor retoricii (exordiul,expunerea şi peroraţia sau concluzia).

în concluzie, redactarea presupune cunoştinţe ( pentrucă e meşteşug), har (fiindcă e artă) şi, desigur, norme morale (decenţă, lipsa emfazei şi a exagerărilor, evitarea extremelor,argumentări şi minimalizări, falsificări şi reduceri la absurd), pentrucă este o cerinţă a unei profesii de vocaţie, responsabilă şi necesarăîn orice alcătuire socială.

158

<titlu>VOCILE TĂCERII

Decât să-ţi pară rău c-ai spus ceva, mai bine să

regreţi c-ai tăcut. (Anonim)

Vorbirii i se adaugă, desigur gestica, ţinuta, postura carepot fi augmentative ale persuasiunii sau, dimpotrivă, piedici în caleacursivităţii. Aşadar gestica va trebui să fie spontană (naturală), săevite teatralitatea şi indecenţa, să fie suplă (necrispată), să eviterigiditatea şi stereotipurile, să fie adaptată (sincronizată) şi, desigur,limitată (neexagerată), căci abundenţa supără. Particularităţile vocale,dacă nu pot fi evitate, sunt „contraproductive" în dialogul de tipmilitar în situaţii de criză, chiar dacă se vorbeşte codificat.Gângăvitul, bâlbâitul, ţâţâitul, bolborosirea, sâsâitul, grasierea(rârâitul), specificul local (aşela, chieptul, chiloţii în loc de acelesau acele, pieptul, piloţii), graba şi particularităţile pă, pi, fui,lentoarea şi particulele no, ţâpă-1, mere, vocea „stricată" de

159

tutun,de praf, umezeală etc. divulgă şi localizează o ţintă.41

Comunicării verbale (argumentativă, informativă,

explicativă, sugerativă, manipulativă, critică, incitativă şi clară, fară

ticuri etc.) trebuie să i se adauge demersul para-verbal (pronunţia,

accentul, tonul, fluenţa, vocea, debitul, intonaţia, pauza,

onomatopeele etc.) şi cel non-verbal sau al „narativităţii gestuale"

(pantomima, kinezika, proxemica, mimica respectiv mişcarea,

160

41 Apud Alina G., Arta de a vorbi în societate şi diferite ocazii. Principiioratorice, EdAlcalay & Co, B.P.T. nr.865-866, Bucureşti, 1937, pg.39-55.

poziţiile, gesturile, în raport cu arsenalul ajutător: haine, artefacte,aparate, ustensile, obiecte didactice etc).

în Trusa de comunicare " sunt numeroase aspecte legatede barierele comunicationale, de simbolistica dialogului. Unele suntticurile verbale (ăăă, îîî, măi dragă, n'aşa, deci), de accent (caracter,vipuşcă), altele sunt scăpări, care, la un anumit nivel, prin speculareşi supralicitare au efect dăunător precum:, Jiuliganii de la Timişoara"pentru Ceauşescu sau „golanii din Piaţa Universităţii" sau „Măi,animalule!" de la Constanţa pentru preşedintele Iliescu şi "ziariştiigăozari" pentru preşedintele Traian Băsescu. Simbioza dintrelimbajul de lemn şi cel de mahala a creat limbajul politicianismuluinostru de tranziţie, aşa încât titlul (Drame la Teatrul de Comedie)apropo de scenele din Parlament nu trebuie tratat doar în glumă.Plusat (alimentat) de incultură, limbajul devine de lemn finisat (derumeguş). A se vedea discursurile sau textele felicitărilor care seschimbă între V.LR-urile tranziţiei noastre democratice. Intenţionate(Cutărescu te iubim, că ca tine nu găsim!) sau întâmplătoare (Cutaremânca căpşuni), cacofoniile sunt alte „delicii" verbale care altereazăcomunicarea. Virgula fonică pe care unii o „pun" pentru a evitacacofonia, abia face gafa şi mai gafa. Apropo de virgulă (semn depunctuaţie ignorat adesea) aceasta poate naşte catastrofe.Arhicunoscute sunt exemplele:„Duce-te-vei, întoarce-te-vei, nuvei muri!" (cu virgula mutată după „nu") şi „Să se ierte, nu

161

se poatesă se condamne la moarte!" (unde o virgulă pusă şi înaintea lui „să"devine fatală). Din aceeaşi familie fac parte şi construcţiileligamentale ori calambururile gen „La masa de scris" cu transcrierea„Lama s-a descris!" /'Ofiţerul dezbate subiectul şi apoi iar desbate", ori citându-1 pe Raymond Boudon („Texte sociologice alese",Ed. Humanitas, Bucureşti, 1990, pg.25): „Gal, amant de lareine"cu varianta „Galamment de l'arene ..." s-au tot speculat dereceptori.

Nu sunt de ignorat îndemnurile „Vorbeşte cum ţi-e vorba!",„Tăcerea de aur" sau „Decât să-ţi pară rău c-ai spus ceva, mai

162

bine să regreţi că ai tăcut!" E foarte important să spunem ce vremsă se audă, să scriem ce vrem să se citească, să comunicăm ceeace vrem să se-nţeleagă.

Exemplele cu jocuri de cuvinte tocmai acest fapt vor să-1întărească, prin recursul la excepţii. De la textele traduse greşit s-au iscat conflicte între state, de la textul înregistrat în cutiile negreale aeronavelor prăbuşite s-a aflat adevărul despre o catastrofaaviatică. „Pistele false", deturnările semantice, definiţiile rebusisticesunt frumoase în reţelele rigurozităţii şi urgenţei, cum sunt cele dinsistemul militar, dar produc perturbaţii şi blocaje grave. Un-doi-ul„Eo rus!" cu replica „I" (considerată cea mai scurtă diligentăcomunicaţională) are traducerea (din latină) „Merg la ţară", curăspunsul: „Du-te!" Deci nici o conotaţie... rusească! învăţăturapopulară şi pildele orale spun multe despre „tehnicile decomunicare". De la „Şi tăcerea e un răspuns" până la „Spui cevezi, dar vezi ce spui", pildele dialogului uman sunt „grăitoare". Şianecdota comunicaţională are tâlcul ei. E arhicunoscut cel mai scurt„duel" epistolar purtat între V.Hugo şi editorul său. Autorul,,Mizerabililor" i-a expediat o scrisoare cu textul: „?" (Adică: Spunecum merg vânzările ultimei cărţi?) Aprimit o zapiscă cu un răspunssimilar: „!" (Adică: Merg excelent!).

Din aceeaşi familie ludică face parte şi exemplul cu invitaţiatranscrisă VN/P (Adică: Venez souper?, deci V, N sub P tradus,Veniţi să cinăm?) al cărei răspuns a fost: Ja (Adică: da, în germană,invitatul francezului fiind neamţ, dar şi Pai grande appetit,

163

deci „J"mare, „a" mic, tradus: Am o mare poftă!).

Un fost subordonat, fară să vrea, a „revăzut" o maximăcelebră, când l-am întrebat ce face: „Mă uit, că şi uitarea e scrisă-n legile omeneşti". Fiecare s-a gândit la alt verb, cu aceeaşi formăcum ar fi: părul (pom, podoabă capilară) sau focul (incendiu,comandă militară, percuţie, superlativ pentru frumuseţe, pânza uneicorăbii etc.).Pe baza acestor principii ale similarităţii s-au creatlogotipuri de genul „Trupa Dp2", „9 înşine", „veni, video, viei", „de3 x femeie", Niki4 (Nichifor), sau ideolecte gen„La Lilieci", „La

164

doi colonei", „La dracu-n praznic".Cuvintele trebuie să-şi menţină un standard de

proprietate.Nu sună mobilizator pentru auzul soldaţilor „generalul Mămăligă",„colonelul Bucă", „maiorul Sulă" (toate reale). Onomastica poateinfluenţa carisma. La ortopedie operează chirurgul Ologu, ajutatde anestezistul Ciungul La Arhivele Naţionale, în anii '90, directorera profesorul Scurtu, care-1 avea adjunct pe magistrul Lungu!Publicaţiile centrale ale M.I. erau conduse, în anii '80, de doicolonei: Goga şi Cuza! Conotaţia cu partidul arhicunoscut (şineagreat) s-a şi făcut.

Poate pentru a scăpa de răspundere, într-o publicaţiesemnează autorul Alcibiade, Cronicar sau S.N.K. Modapseudonimului e veche şi motivată: a scăpa de urmăritori, de numelenesonor, greu sau urât, ori din alte raţiuni. Voltaire, Moliere, Arghezi,Eugen Simion, I. Barbu, Madona etc. sunt exemple notorii.

S-au folosit şi alte tipuri de pseudonime: Leon Dianeu(pentru Ion Deleanu-Budai), ori Ionescu, fost Popescu, fostGrumberg (pentru evreii prigoniţi).

Să nu uităm, vorbitori ce suntem, că traficul de semnificaţiitrebuie să aibă adresă şi acoperire. Numai noi ştim că obiectulvisului vrăbiilor este mălaiul, că mâţa blândă zgârie rău şi câinelecare latră nu muşcă.

Originea unor expresii (ţap ispăşitor, acarul Păun, camede tun, asta-i muzica ce-mi place, ruşinea caprei, spălatul rufelor înfamilie, de frunza fiăsinelului, luleaua neamţului, verde-n ochi, agăsit orbul Brăila, capul calendar, proşti dar mulţi şi câte altele) s-a uitat, dar semnificaţia textelor s-a generalizat. Există zeci

165

de feluride a spune acelaşi lucru. Iată câteva redate de pe plăcuţele aflatepe cabinele autobuzelor pentru transportul în comun:„Nu vorbi cuşoferul" (Italia), „Este interzis să vorbiţi cu şoferul" (Germania),„Nu e politicos să vorbiţi cu şoferul" (Marea Britanie), „Ce câştigaţidacă vorbiţi cu şoferul?" (Franţa), „Nu distrageţi atenţiaconducătorului auto" (România).

Cum spuneam, evitarea bolboroselii, sâsâitul, gângăvitul,

166

ţâţâitul, rârâitul, bâlbâitul în dialog sunt carenţe ale comunicării, dartot la fel de bine aceste ticuri fac deliciul dialogului, chiar în domeniulartei declamaţiei. Sunt exemple de artişti celebri, de oratori şipoliticieni care nu şi-au cizelat graiul natal sau n-au procedat caDemostene să-şi corecteze defectul pronunţiei. Ceauşescu e celmai semnificativ, dintre cele recente, cum Iorga, Călinescu, Birlic,Sadoveanu pot fi exemplificaţi la celebrităţi.

în conversaţie (bunăoară în misiunile internaţionale sauacoperite) trebuie evitate ticurile (accentele) care trădează „plaiulnatal" de tipul: „Şe vreai, bre, dacă chiloţii nu ştiu cum să foloseascătrenul, trag aer în chiept şi iau chicerele la schinare", „No, amu ommere să vedem ce iaşte răzbelul, tulai, Doamne!", „Făcui cale-ntoarsă, ftisăi pi la el şi-1 văzui în post de santinelă, ni la el", „Nevastaăla al meu nu face nici brinză, chind vede două colonele",„Haoleu,mânca-ţ-aş, să n-am parte de ce văz înainte, faci mişto de mandea?"

Dealtminteri, creativitatea ludică ritmată este propriepoporului român, comunicativ şi sensibil. Născut poet, nu?. Nunoi am inventat acronimul „Labele, poc!" pentru epoca încheiată la22 decembrie 1989 cu aluzie (fonetică) destul declară: „La Belleepoque?" Suntem creatorii celor mai frumoase strigături, răvaşe,cimilituri vechi „Dă-te-aproape, neamule, veniţi, v-apropiaţi că ammarfă de Galaţi, doi un pol, îţi dau un braţ" sau ad-hoc

167

(„Pocnitoride sărbători, bagă babele-n răcori"), de sloganuri („Raţia delibertate", „Păcat, păcat, de sângele vărsat", „Noi de-aicea nuplecăm, nu plecăm acasă, până când nu câştigăm, libertateanoastră!", „Ole, ole, ole, Ceauşescu nu mai e", „Azi la Timişoara,mâine-n toată ţara", „Cine-a tras în noi, 16-22!"

Există o întreagă lume a „sigliştilor" care creează cuvintece-şi fac loc în limbă (utecişti, orelişti, pedeserişti, udemerişti etc.)sau care rămân peiorative (pecerişti, meaişti, meapnişti sau apevişti,de la APV sigla „armatei pe viaţă".

Darul vorbirii este un sine-qua-non existenţial. Cei buni degură cuceresc: aproapele, femeile, încrederea, auditoriul. Povestea

168

vorbei este lungă şi complexă, ca şi povestea tăcerii. Limbajulpoziţiei arată slăbiciune, defensivă, incertitudine (cocoşat, mână înşold, cap în piept etc), cum şi aportul anexelor (mustaţa, barbaîngrijită, culoarea hainelor, ochelarii etc.) „vorbeşte" despreneîncredere (hainele negre), despre încredere (pietrele semipreţioase:roşu (rubinul), verde (smaraldul) sau albastrul (safirul).

169

<titlu>RELAŢII PUBLICE ŞI COMUNICARE

A gândi înseamnă înainte de toate a distinge.

( Nicolae Rotam)

Relaţionarea umană are loc preponderent comunicaţional,comunicarea fiind forma fundamentală a interacţiunii interpersonale.De rudenie, de vecinătate, economice, culturale, religioase etc,relaţiile sociale sunt interindividuale şi interpersoanle (conştiente,psihologice şi directe). Dar relaţiile nu sunt numai interumane, căciomul vine în contact şi cu obiecte, procese, fenomene, plante,animale. Acest tip de relaţii nu sunt interpersonale, ci interacţiuni,ale cărei caracteristică este în primul rând unilateralitatea.

Pentru a putea fi, aşa cum este postulată, inevitabilă,comunicarea presupune respectarea câtorva puncte obligatorii detrecere precum: cunoaşterea şi stima de sine; conştientizareanevoilor celuilalt; ştiinţa (arta, măiestria, priceperea, răbdarea) dea asculta; capacitatea persuasivă în privinţa semnalelor emise

170

şirecepţionate; expertiza ofertei feed-back-ului eficient; înţelegereaprocesualităţii relaţiei comunicationale; ştiinţa exprimăriisentimentelor, dorinţelor, motivelor; acceptanţa conflictologieigrupale şi a crizelor ce se pot declanşa într-o organizaţie; asumarearezolvării paşnice, mediate, comunicationale a conflictelor.

De asemenea, managerii comunicării persuasive sunt depărere că principiile comunicării se pot rezumaîn „devize" imperativede genul: găsiţi-vă timp! fiţi înţelegător cu celălalt! nu amestecaţi

171

persoana cu probleme! spuneţi ce simţiţi! ascultaţi activ! oferiţi feed-back-ul specific la timp!

Elton Mayo, în „Teoria relaţiilor umane" spunea cănecesităţile complexe ale indivizilor (stimă, suportativitate,satisfacţie) reprezintă sursă motivaţională pentru performanţă. Deaici, necesitatea utilizării eficiente a resurselor umane şi a„competenţei interpersonale" (Chris Argyris).

Ca fiinţă socială, omul nu poate trăi izolat. „Uniunea psihicăconştientă directă, bazată pe legătură inversă complexă şi carecuprinde minimum două persoane", adică relaţiile interindividualeau cel puţin trei paliere de caracteristici: caracter psihologic(subiecţii raportului au toată gama de însuşiri psihice: percepţie,înţelegere, evaluare, toleranţă, comunicare) caracter conştient(în contextul relaţiei acţionează o reciprocitate a raporturilor şiscopurilor); caracter direct (necesitatea dialogului face to face, acontactului nemijlocit)

Există relaţii cu surse psihice (relaţii interpersonale) şinepsihice (animale, obiecte, procese, fenomene fizice), relaţii deinteracţiune (unilaterale, asimetrice, necomplementare). Informaţiade feed-back, în acest caz este nealterată.

Relaţia de tip om-animal, deşi este una interpsihologică,rămâne unilaterală, limitată pentru animal la nivelul pur perceptiv şinemijlocit comportamental. Aşadar, relaţia interindividuală nu estesinonimă perfect cu relaţia interpersonală (care este exclusivinterumană). Şi-n cazul oamenilor acţionează excepţia. Relaţiile

172

medic/pacient fară cunoştinţă, mamă/sugar, persoană trează/persoană adormită nu (mai) sunt interpersonale. Ca să fieinterpersonală trebuie să concureze conştiinţa şi reciprocitatea.

Dacă nu se manifestă interacţiunea, relaţiile nu suntpersonale, chiar dacă au loc între oameni prin sintagme de genul:şef/subordonat, producător/consumator, patron/angajat, ofiţer/soldat. Ele sunt relaţii de tip ipotetic, neefective, virtuale, în careoamenii nu se percep, nu acţionează, nu reacţionează.

173

Relaţiile interpersonale nu se reduc doar la un trafic deatracţii/repulsii, ci reprezintă o „sinteză de percepţii, comunicări şiacte simpatetice" (P.Golu).

Particularităţile relaţiilor interpersonale rezidă în fătul că:sunt un „aliaj" între social şi psihologic; sunt o simbioză între subiectivşi obiectiv; au aspecte de distanţare şi contradicţie; au caracteretic, valorizator; au caracter formativ, oamenii trăind unii prin alţii.

O tipologie a relaţiilor interpersonale se poate ierarhizadupă mai multor variabile precum: trebuinţele (nevoile) umane:(relaţii de inter-cunoaştere; de intercomunicare; afectiv-simpatetice); modul de exercitare: (relaţii unilaterale(neîmpărtăşite) şi, respectiv, reciproce (împărtăşite); laturaprocesuală (dinamică): (relaţii de cooperare (mutuale), de conflict(opoziţie), de competiţie (rivalitate), de acomodare (obişnuinţă),de asimilare (fuziune), de stratificare (ierarhizare), de alienare(îndepărtare) etc); aşteptări (receptivitate)/aporturi (iniţiative):(relaţii compatibile şi, respectiv, incompatibile).

Relaţiile interpersonale asupra personalităţii sunt sursă demobilizare (dinamizare) a vieţii psihice, creatoare de stări psihicenoi şi permit manifestarea unor însuşiri psihice (talent, atitudini), iarprocesele comunicării umane - interacţiunea, coordonarea,cooperarea, influenţarea, manipularea, informarea, dezinformarea- stau la baza umanizării prin transmiterea (dinamica) experienţeisociale, influenţarea educativ-formativă. Parafrazându-1 pe

174

A.Moles, comunicarea este acţiunea de a face un individ - situat într-o epocă într-un anumit loc - referitoare la datele şi evenimenteleambianţei de la un alt individ sau sistem. E drept că existăcomunicare şi-n sfera infraumană, dar psihosociologii se ocupă decomunicarea din societate, procesul care angajează pe oameni cutoată încărcătura lor psihică. Deşi există o comunicare în/de masă(intermediată de mass-media), psihosociologia este interesată maiales de comunicarea relaţională, de relaţiile interpersonale dinorganizaţii.

175

Viteza, tehnicitatea, ubicuitatea sunt elemente care facca relaţionarea să aibă loc în timp real, aici şi acum indiferent despaţii. Acest fapt influenţează enorm feed-bak-ul, reciprocitatea.

Comunicarea trebuie să „învingă" sursele de eroare(zgomotele) să reducă incertitudinea actului relaţional. E. Mahrabianestima că numai 7 la sută din comunicarea unei emoţii se realizeazăprin canal verbal, 55 la sută se transmite prin canal vizual şi 33 lasută prin canal paralingvistic (ton, accent, ritm, pauză, voce, carismă,retorică etc). Campion este de departe canalul vizibil. De aici,„audienţa" televiziunilor şi preferinţa revistelor ilustrate.

Reprezentanţii Şcolii de la Palo Alto (G. Bateson, P.Watzlawick, D. Jackson etc.) pun semnul egalităţii între comunicare,mesaj şi comportament, aşa încât orice act comportamental capătăprin interacţiune - valoare de mesaj, care mesaj este, în acelaşitimp, şi un conţinut, şi o relaţie (adică avem de-a face cu ometacomunicare). Aşadar, semantica acestei conduite comunicativese revelă mai bine dacă este integrată în contextele în care se produceşi anume: relaţia emiţător/receptor, codul lingvistic şi mimico-gesticular, microgrupul, mediul social, condiţiile socio-istorice etc

In grup, comunicarea se structurează în reţele decomunicare, care depind de ierarhia de statusuri, diferenţiereacalitativă de roluri, natura sarcinii de rezolvat a grupului etc Deaceea există structuri: centralizate, omogene şi intermediare.

Informaţia vehiculată în cadrul acestui tip de relaţionareeste: operaţională şi/sau motivaţională, actele comunicării

176

fiindsă informeze şi să influenţeze.

„Probă a excelenţei sinelui", comunicarea face posibiladevărul „ cine comunicase comunică "A1, adică parcurge drumulcătre celălalt (aproapele) prin sincronizare, rezonanţă,

calibrareadiscursului, intuiţia efectelor, contextualitate şi stilistică). Faptelecomunicaţionale, ca să creeze relaţionali de tipul: ce s-a perceput,

177

42 Laurenţiu Şoitu, Pedagogia comunicării, Ed. Didactică & Pedagogică,Bucureşti, 1997, pg.50.

ce s-a înţeles, ce s-a exprimat şi se s-a vrut a se exprima, trebuie„ săfie alcătuite din: ce se vede(postură, gesturi, forme, culori,dimensiuni etc); ce se aude (vorba, timbrul vocii, muzica,ritmul, pauzele); ce se spune (cuvântul, semnificaţiile,conţinuturile, ideile); ce se face (acţiuni, organizări, proceseetc). Dar relaţionarea principală în comunicarea persuasivă oconstituie argumentul şi demonstraţia, cât şi capacitatea empaticăa comunicatorului cu ajutorul căreia „ avem tendinţa de a înţelegemai bine partenerul, de a-i intui gândurile şi trăirile afective,de a-i anticipa comportamentul şi chiar de a acţionacorespunzător asupra acestuia" Empatia coroborată cudialogul ajută la finalizarea a două scopuri emergente: comunicareaîn sine şi acomodarea la realitatea celuilalt.

Medicul care consultă , preotul care spovedeşte,anchetatorul care întreabă, dirijorul care grăieşte prin baghetă,agentul electoral care promite, omul din fosa scenei care suflăactorului, beţivanul care sporovăieşte mergând şerpuiţ cimitirul careoferă epitafuri etc. practică un limbaj prin care se adreseazăoamenilor.

Relaţionarea este, de fapt, interacţiune socială. Nu putemtrăi unul lângă altul fără să ne (şi să) punem întrebări. Cel mai laîndemână instrument de legătură umană este telefonul. Nicki Stantonenunţa cinci imperative ale comunicării telefonice: Fiţi scurt! Fiţipoliticos! Fiţi ingenios! Vorbiţi clar! Vorbiţi mai rar!

A putea comunica eficient înseamnă şi a (putea) ascultaactiv, sens în care se recomandă: încetaţi să vorbiţi! (Nu poţi ascultadacă vorbeşti.) Puneţi partenerul într-o situaţie uşoară! (Ajutaţi-1

178

43 Solomon Marcus, Empatie şi personalitate, Ed. Atos, Bucureşti, 1977,

pg.169.

să se sită liber să comunice). Spuneţi-i că vreţi să ascultaţi! (Arătaţi-i interes, nu faceţi altceva - rebus, lectura presei, ordine-n acte -când el vorbeşte). îndepărtaţi perturbaţiile! (Nu faceţi zgomot cuvreun obiect - clips, agăţătoarea pixului, ochelarii, bricheta). Fiţi

179

constructiv! (încercaţi să înţelegeţi şi punctele de vedere care nuvă convin). Fiţi răbdător! (Nuîntrerupeţi). Păstraţi-vă calmul! (Unom supărat interpretează cuvintele în sens negativ). Fiţi circumspectcu criticile, contraargumentele" (Acestea inhibă şi pun partenerulîn poziţie defensivă). Puneţi întrebări! (Acesteaîncurajează). încetaţisă vorbiţi! (E prima şi ultima cerinţă, fiindcă restul depind de ea,căci, nu-i aşa, nu puteţi asculta dacă vorbiţi).44

De la neatenţia civilă (care nu-i ignorare) a trecătorilorce-şi intersectează privirile pe trotuar sau peron, în tramvai ori înmagazin la relaţionarea unui filor cu obiectivul (vectorul) său umanîn acelaşi câmp social, avem de-a face cu un proces psihosociologiccomplex. Privirea oamenilor este „grăitoare". Cineva care evită săne privească în ochi poate fi evaziv şi nesincer ori ciudat.

Interacţiunea presupune convivialitate, întâlnire, contact,rol, poziţie socială, nume. Relaţionarea umană este, de fapt,comunicare: non-verbală şi lingvistică. Schimbul de informaţii şiînţelesuri (explicite sau tacite) are loc prin expresii faciale (mimica),gesturi, mişcări şi poziţii ale corpului sau poziţii ale acestuia., JLimbajul trupului" e, uneori, mai expresiv decât cel articulat. Depildă, şase emoţii (fericire, tristeţe, furie, dezgust, frică, uimire)evidenţiate prin fotografii au fost, înţelese" uşor de membrii triburilordin Noua Guinee.

180

Relaţiile publice (care sunt o stare de spirit, uninstrument de gestiune, o îndemânare, o artă/ştiinţă, o profesieexigentă, o practică democratică, un control asupra realităţii, oindustrie, un sistem de valori), potrivit lui Bernard Dagenais45, se

practică pentru: a atrage atenţia, a informa, a rezolva o problemă,a crea un climat de simpatie, a gestiona o provocare, a dezvolta oimagine, a ne apăra, a influenţa opinia publicului, a răspunde

181

44 Apud Zoltan Bogathi (co), Manual de psihologia muncii şiorganizaţiilor, Ed. Polirom, Iaşi, 2004, pg. 22645 Vezi B. Dagenais, Profesia de relaţionist, Ed. Polirom, Iaşi, 2002,passim

jurnaliştilor şi publicului, a face faţă complexităţii socioeconomice.Abilităţile necesare pentru a reuşi în acest demers profundpsihosociologic sunt: calităţile personale (cultura generală solidă,imaginaţia, aptitudinile particulare etc.), cunoştinţele specifice(despre organizaţie, despre public, despre mediu, despre tehnicilede cercetare etc.), exigenţele profesionale (cunoaşterea mass-media, cunoaşterea strategiilor de comunicare, a tehnicilor dialogale,a suporturilor scrise, audio-vizuale, tridimensionale). Carelaţionistactorul social îndeplineşte sarcini: de execuţie, de decizie şispecifice: cercetare, concepere, realizare, evaluare.

Relaţionarea presupune un anume tact. Nu vorbeşti defrânghie în casa spânzuratului. Nu faci glume cu chelioşii în prezenţapurtătorilor de perucă, nu ironizezi infirmităţile în public. „Măi,animalule, nu vezi pe unde calci?" se oţărăşte o femei în tramvai.„Sunt nevăzător, stimată doamnă!" se scuză „agresorul". Un poettranşă: „Nu aduceţi orbii să simtă mirosul caişilor înfloriţi!"Diplomaţie se cheamă această variantă de tact. Dar dacă tăcerilesunt... grăitoare să vedem vorbirea cât de persuasivă este înrelaţionarea umană. Comportamentul uman este dirijat prin vorbirecare se obţine prin conversaţii informale. Harold Garfinkel aîntemeiat etnometodologia (studiul etnomodelelor pe care oameniile folosesc pentru a înţelege ce fac şi ce spun ceilalţi). Săcontextualizăm un dialog: „Sunt student".„Da! Nu-i nimic.", Acumsunt în vacanţă." „O, îmi pare rău". Inteligibilitatea între vorbitorieste împărţită între cuvinte şi context. Tot astfel putem

182

relaţionade manieră fatică (gen „da-da", „îhî", „înţeleg" spus din când încând la un telefon într-o convorbire în care ori nu eşti în stare dedialog, ori nu eşti lăsat să dai replică). Asemănător e şi relaţionareaîmprăştiată.

Aşadar interacţiunea este un proces prin care acţionăm/reacţionăm la cei din jur, adică relaţionăm. Studiul acestui tip decomunicare este foarte important pentru psihosociologia deveniriiîntr-o carieră eminamente relaţional-umană.

183

Ca ştiinţă a folosirii mij loacelor de exprimare (cuvinte,gesturi, poziţii, tehnici), comunicarea trebuie să ofere, în ultimăinstanţă, posibilitatea de a primi, descifra şi valorifica feed-back-ul. Sens în care trebuie să existe voinţa/capacitatea orientăriimesajului şi nevoia/acţiunea de comprehensibilitate.

A.V. Cicourel scrie: „Participanţii la o interacţiune socialăînţeleg în aparenţă multe lucruri (prin elaborarea semnelor verbaleşi non-verbale), chiar dacă acestea nu sunt menţionate în modexplicit. Elementele non-verbale se pot dovedi a fi la fel deimportante ca şi elementele verbale". Acelaşi autor, care considerăcă informaţiile (cunoştinţe distribuite social) care-i permit actoruluisă asocieze reguli informative generale cu scene de interacţiunetrăite, ştiut fiind că, în general, actanţii relaţiei nu se îndoiesc devorbele celuilalt şi nu pretind probe exterioare, tuşează: „Actoriiatribuie semnificaţii prin care se poate înţelege ceea ce este descrissau explicat, chiar dacă la un moment dat conversaţia nu pare săfie tocmai limpede pentru partener sau pentru observatorul neutru,din cauza utilizării anumitor termeni".46

Scopul principal al relaţionalii (materializat în PR-publicrelations ori în RP - relaţii publice!) nu îl constituie traficul deadevăruri, informarea publică, dialogul coerent, ci o finalitateintrinsecă: imaginea.

184

Rex R Harlow, lider al comunităţii relaţioniştilor a analizat472 de definiţii ale relaţiilor publice şi a formulat-o pe aceasta:„Relaţiile publice reprezintă acea funcţie distinctă de managementcare ajută la stabilirea şi menţinerea unor canale mutuale decomunicare, înţelegere, acceptare şi cooperare între o organizaţieşi publicul acesteia; implică administrarea problemelor şi a

dificultăţilor; ajută corpul managerial să fie în permanenţă informat,dar şi sensibil la opinia publică; defineşte şi accentueazăresponsabilitatea conducerii de a respecta interesul public; ajutăconducerea să fie în permanenţă conştientă de schimbările existente,

185

46 A. V. Cicourel, La Sociologie cognitive, PUF, Paris, 1973, pg. 51-52.

pe care ulterior să le folosească în mod eficient, acţionând ca unprim sistem de alarmă ce contribuie la anticiparea unor tendinţe;întrebuinţează ca mijloace principale cercetarea şi comunicareatemeinică şi etică".47

Fapt e că relaţiile publice se manifestă în cel puţin patruspaţii: public, organizaţional, mediatic şi comunicaţional.

Relaţionarea explicită (public relations) a apărut lajumătatea secolului XLX în SUA, RR. fiind definite ca „ansamblude mijloace folosite de instituţiiylntreprinderi pentru a crea un climatde încredere şi simpatie în rândul propriului personal, precum şi înrândul publicului".

Aşadar, relaţiile publice sunt mai ales sociale,clasificându-se în: interne (studiate de şcoala de la Harvard condusăde Elton Mayo) şi externe (care ţin de vârstă, sex, profesie, mediuetc.).Procesul R.R se bazează pe încrederea umană şi au câtevatrăsături: intenţionalitatea, reacţia de impact, strategia multifazială,rolul realizărilor individ/instituţie, ambivalenţa scopului, atribut/barometru al conduceriLElementele procesului: agentul RR.,clientul/beneficiarul şi serviciile specificeJEtapele procesului pot fi:definirea scopului/obiectivelor, cercetarea în teren, elaborareastrategiei, implementarea activităţii RR. în mediul vizat,evaluarea.Tehnicile (metodele) RR. sunt: generale (negocierea,interviul, legătura/contactul permanent etc, care, toate,

186

trebuie sărespecte reguli minimale privind alegerea canalului de mediere,elaborarea comunicatelor, a buletinelor şi dosarului de presă) şiaudio-vizuale (conferinţa de presă, purtătorul de cuvânt, discursuloficial etc).

Scopul final al relaţionalii îl reprezintă crearea imaginiidezirabile (reale) a instituţiei care presupune: existenţa unei structuri,a unui sistem central şi a unui sistem periferic Gestionarea

imaginiipresupune derularea unei politici relaţionale care implică:managementul performant, strategia de încredere, campania de

187

47 Revista română de comunicare şi relaţii publice, nr. 1/1999, pg. 74.

promotion, folosirea sponsorizării, personal calificat, relaţii cu mass-media.

Şi imaginea e o formă a comunicării. Pentru a o evaluatrebuie investigate elemente psihosociologice: memoria afectivă,conotaţia, gradul de interes. Aşadar, principala metodă de realizarea P.R. (R.P.) o reprezintă comunicarea, proces cu caracteristiciprecum: cât trăim, comunicăm; o facem prin mijloace verbale şinonverbale, iar uneori gesturile contrazic mesajul; comunicămbilateral, deşi, uneori, intrăm într-un cerce vicios; între comunicatoriexistă diferenţe de ierarhie, statut, cultură, vârstă, prestigiu etc.

Obstacolele de relaţionare pot fi de ordin: social, culturalşi psihologic (emotivitate, agresivitate, timiditate, afectivitate). înP.R., un rol important îl are conduita cu toate aspectele ei, retorica(vorbirea), stilul, gestica, discursul, persuasiunea (convingerea),gestionare&psihologiei mulţimilor, tehnicile de negociere.

Crearea imaginii dezirabile despre un om, o instituţie, ofirmă, un produs e un fel de „promotion" comunicaţional şiintredisciplinar bazat pe literatură comparată, jurnalism social, istorieşi psihologie pentru studiul imaginii de sine (autoreprezentării) şi,mai ales, despre alţii. Adică e vorba deja de o subdisciplinăpsihosociologică şi a ştiinţelor comunicării, numită imagologie, carestudiază orice reprezentări ale realităţii.

Din dorinţa de a „da bine" în presă, în faţa publicului

188

(mai ales în ipostaza sa de electorat) unii actori sociale au deturnatsensul real al demersurilor imagologice, promovând disimulare,dezinformarea, tăinuirea, dezminţirea, adică manipularea prin P.Rca-n cazul „tăcerilor" suspecte privind colaborarea cu „odioasa"securitate exact a celor mai vehemenţi detractori ai defuncteistructuri, deconspirată ca poliţie politică.

Un aspect important al relaţionalii îl reprezintă procesulinteracţiunii dintre părţi pentru rezolvarea unor conflicte de interese,adică negocierea. Negocierea este o formă concentrată şiinteractivă de comunicare interumană în care două (mai multe) părţi

189

aflate în dezacord urmăresc s-ajungă la o înţelegere care rezolvă oproblemă comună sau atinge un scop comun. Dincolo de scopulstingerii conflictului, negocierea urmăreşte şi aspectele colaterale:menţinerea contractului, câştigarea de timp, limitarea evoluţiecauzale. In negociere important e avantajul reciproc. Deşi e opusăutilizării forţei, negocierea mai recurge, uneori, la constrângeri,violenţă, şantaj. Fazele negocierii sunt trei: conştientizareaproblemei, implicarea în schimbul de informaţii, specificarea soluţieireciproc benefice. Există trei tipuri de negociere: distributivă(victorie/înfrângere), integrativă (victorie/victorie) şi raţională (careignoră opoziţia şi interesele părţilor). De fapt, relaţiile publice seînrudesc cu press agentry (agentul de presă), promotionul (reclama/promovarea), publicity (informarea publică), advertisingul(publicitatea), marketingul (sondarea pieţei), cercetarea(investigarea complexă) şi merchandisingul (ambalajul etichetat) etc.

Interacţiunile sociale, cum se ştie, sunt de cooperare, deopoziţie şi de acomodare, dar toate au acelaşi numitor comun înceea ce priveşte procesele de influenţare, tratate ca sistem de relaţieprocesuală între sursă, mesaj şi ţintă.

190

<titlu>OPINIE PUBLICĂ ŞI COMUNICARE

Opinia publică, împreună cu obiceiurile, e

unul din cei mai interesanţi factori care creează şi

determină progresul social. (Dimitrie Guşti)

Aristotel vorbea de opinie populară, Titus Livius de opinieunanimă, Machiavelli spunea „pubblica voce", Hobbes, espritgeneral, iar Rousseau, volonte generale.

Vocea publicului sau spiritul public au fost investigate (în„principiile filosofiei dreptului") de Hegel care scrie: „libertateasubiectivă formală, după care indivizii singulari, ca atare, urmeazăsă aibă şi să-şi exprime propria lor judecată, părere şi soluţie asupraproblemelor generale, se manifestă în fenomenul pe care îl numimopinie publică".

Una este opinia publică şi altao opinie exprimată în public(la fel cum relaţii publice nu-s tot una cu relaţii cu publicul!), eafiind o conştiinţă de sine, un arbitru. Alfred Sauvy distinge patru

191

forme de opinie publică: clar exprimată, exprimată în şoaptă (tipzvon), aprobare generală (referendum) şi referendum cu votobligatoriu.

Publicul trebuie văzut, şi el, nuanţat ca întreaga noţiune,ca grup social distinct sau o mulţime mai mult sau mai puţinnumeroasă şi omogenă.

Caracteristicile opiniei publice sunt numeroase: ea ecomponentă esenţială a vieţii sociale; este important mijloc de

192

reglementare a conduitelor/relaţiilor sociale, apreciind/valorizândfenomene şi stimulând acţiuni; reprezintă (ca şi valorile, stereotipurile,miturile şi ideologiile) expresii culturale ale lumii sociale; e o formăde manifestare a conştiinţei maselor etc.

Factorii care determină opinia sunt: solidaritatea socială,stabilitatea şi toleranţa.

Mass-media, de asemenea, au rol în formarea opinieipublice prin patru forme de abatere de la informarea exactă:persuasiunea, manipularea (punctuală, semipunctuală şi de durată),dezinformarea (prin selectare, orientare, plasare, intitulare şieditorial, mai ales în presa scrisă) şi intoxicarea (suprasaturarea cufalsuri).

Opinia (după Stoetzel) corespunde unei anumite atitudinicare se manifestă prin adeziune la propoziţii sau formuledeterminate. Conceptul de opinie publică insa, este ambiguu, greude definit. Analizat la suprafaţă, este părerea poporului într-oanumită chestiune. Abia Gabriel Tarde în lucrarea „Opinia şimulţimea", apoi Gustave Le Bon, în „Opiniile şi credinţele" şi, înfine Walter Lippman în „Public Opinion" analizează serios aceste„imagini din mintea umană" care mijlocesc, prin manipularea făcutăde elite, relaţiile cu lumea.

Apariţia a ceea ce astăzi e atât de familiar, adică asondajelor de opinie, este legată de numele lui George H. Gallupcare şi fondează Institutul American de Opinie Publică. Româniapostceauşistă e invadată de asemenea instituţii (IRSOP, CURS,MAS, LNSOMAR etc.) care se-ntrec să... manipuleze electoratuldupă unii, sau să informeze populaţia, după ceilalţi, adică să sondezeopinia cetăţenilor, după scopul declarat.

193

în ultimul timp se vorbeşte despre dimensiuneatridimensională a opiniei publice:psihologică,psihosociologicăşi sociologică.

în 1935, românul Constantin Sudăţeanu analizează,condiţiile şi efectele opiniei publice. în cartea intitulată chiar „Opinia

194

publică" defineşte acest concept drept „o stare de acord sauînţelegere comună asupra unei chestiuni ce preocupă momentan înactualitate cunoştinţele individuale".

între relaţionare pe de-o parte şi opinie publică pe dealta, importantă rămâne persuasiunea aşa cum a fost ea definită deCharles U. Larson: „un proces prin care opţiunile decizionale suntintenţionat limitate sau extinse prin interacţiunea mesajelor, surselorşi receptorilor prin care atitudinile, credinţele, opiniile saucomportamentele sunt schimbate printr-o restructurare cognitivă aimaginii despre lume a persoanei sau a cadrului de referinţă".48

S-a observat că aceia care pledează împotriva propriilorinterese (vezi replica din „Titanic Vals" a lui Tudor Muşatescu: „Numă alegeţi!") sau sunt anti-populişti influenţează mai bine schimbareaopiniilor. Şi, apropo de sintagma propusă de ElisabethNoelle-Neuman (spirala tăcerii), persoanele care nu împărtăşesc opiniadominantă, legitimată de mass-media şi susţinută de majoritate, seretrag într-o tăcere din ce în ce mai accentuată, îndoindu-se decapacitatea lor de a evalua fenomenele. Soluţia: să se impună spiralaopiniei dominante.

Vincent Price aplică opiniei un mecanism dialectic,conceptualizând-o cronologic, în diade de tipul: individual/public,schimbare/stabilitate, gândire/acţiune, elite/mase.

Irving Crespi propune înţelegerea opiniei publice caproces tridimensional căruia îi corespund sub-procesele: de

195

tranziţieîntre indivizi şi mediul lor de viaţă, de comunicare între indivizi şicolectivităţile din care fac parte, de legitimare a forţei colectiveemergente.

Sinceritatea, relevanţa şi obiectivitatea sondajelor de opiniesunt calităţi teoretice, care ascund de fapt un tip de manipulare

subtilă. Niciodată sondajele televizate nu se transmit în direct, iardin multitudinea de înregistrări reporterul (procesator/manipulator)

196

48 Apud S. Chelcea, Un secol de cercetări psihosociologice, Ed. Polirom,Iaşi, 2002, pg. 125

alege setul care-i convine. Pentru a fi credibil „scapă" şi opinii„corozive" menite, ca excepţii, să impună regula dată de majoritate.Majoritatea care poate fi virtuală, prefabricată, aleasă ad-hoc. Acesttip de sondaj se foloseşte în campanii electorale ori în etapele unorcrize care, de pildă, reclamă o soluţie radicală (gen intervenţie militarăpentru a înlătura un dictator, pentru a dezagrega o reţea teroristăori pentru a impune pacea într-o zonă de conflict).,, Un personajnumit sondaj ", sună unul dintre titlurile unui ziar.49

„Maşinăria cunoaşterii" cum e definită presa, e unmanipulator subiectiv de opinie publică (Opinia Publică fiind forţacare profită de slăbiciunea instituţiilor publice), devenit,, tribunalulopiniei publice, deschis zi şi noapte, care sacrifică legea pentruorice, în fiecare moment"50, prin reporterii ale căror versiuniasupra adevărului sunt propriile versiuni, construite pe bazastereotipiilor, codurilor morale, intereselor subiective. Reporterul„priveşte lumea prin lentile subiective "51 precizează Lippmann,cel care crede că „ democraţia este concavă iar încercarea preseide a se substituit opiniei publice (chiar de a deveni tribunalul acesteia)devine pe cât de evidentă şi victorioasă, pe atât de gravă şipericuloasă.

Dar să nu uităm că „opinia publică" nu se confundă cu„voinţapopulară" şi că efortul comunicativ/persuasiv/propagandistic

19749 Xxx Timpul, nr.500, Bucureşti, august 2000.50 Walter Lippmann, Public Opinion, Transaction Publishers, NewBrunswick, 1991,pg.363.51 W.Lippmann, Op.cit, pg.360.

nu trebuie confundat cu o acţiune de „spălare a creierului", încondiţiile în care libertatea (constituţională) a cuvântului şi, mai ales,a presei (ca purtător de cuvânt şi furnizor de publicitate). Aşadar„opinia guvernului" (reacţii verbale la evenimente-stimul) nu coincidecu „opinia publică" (atitudine majoritară la o afirmaţie, poziţie,acţiune), aceasta din urmă fiind de natură „să influenţezecomportamentul individual, comportamentul de grup şi

198

politica guvernamentală "9 căci „ nu se reduce la simple riduripe marea conştiinţă şi nu e trezită numai de activităţilesenzoriale ale indivizilor ", ci este un fenomen complex, o „putereanonimă", o „forţă publică" dintre cele neprevăzute „în nici oconstituţie".52 Adică „ una dintre formele tipice de manifestarea conştiinţei sociale1>53, cum spunea un reputat sociolog.

Fiind un fapt cu conştiinţă, opinia se exprimă printr-ojudecată apreciativă, optativă (preferenţială). Ea, fiind modalitatede a aprecia o informaţie, o idee, un fapt, un comportament,reprezintă o formulă de aderare/respingere, acord/dezacord,aprobare/dezaprobare pe o anumită perioadă de timp.

Obiect pentru opinie nu devin decât faptele(evenimentele, comportamentele etc.) care: sunt aduse la cunoştinţapublicului, au caracter concret, sunt actuale, trezesc interes, suntsusceptibile de cel puţin două judecăţi opuse.

De acea W. Albig definea opinia drept „exprimare într-oproblemă controversabilă. De obicei, opinia individuală este expresiaopiniei de grup. Spre deosebire de atitudini, opiniile sunt maimaleabile, putându-se modifica uşor.

Când se manifestă în public şi are mai mulţi aderenţi opiniase numeşte colectivă (publică), ea nefiind o formă a conştiinţeisociale, ci un mod specific de a o exprima.

Curentul de opinie publică evidenţiază opinia dominantă.Funcţiile opiniei publice (apreciativă, sancţională, educaţională, decontrol social) se realizează prin procese sociale, în funcţie de factori

199

(particularităţi) particulari, psihologici, psihosociologici (tradiţii,mentalităţi, stări de spirit, prestigiu, autoritate, relaţionare) şi deinfluenţă persuasivă (mass-media, propaganda, educaţia).

Ce fenomen colectiv, opinia publică poate aveastructuri:omogenă (consens de opinii, unanimitate), polarizată

(curenteopuse) majoritar/minoritară, amorfa (lipsa opiniei cristalizate).

200

52 Apud A.Bondrea, Op.cit, pg.25 şi urm.53 Petre Andrei, Sociologia generală, f.e., Craiova, 1936, pg.387.

Opinia publică este favorizată de mass-media, care oferă simultanaceeaşi masă de ştiri, un centru comun de interes şi cadru propicegenerator de reacţii.

Mecanismul trecerii de la opinia individuală la cea degrup are câteva verigi: receptarea informaţiei, comentarea ei,discutarea, confruntarea punctelor de vedere, cristalizarea setuluide curente de opinie.

Opinia publică este generală de condiţiile de viaţă aleunei naţiuni şi influenţei de raporturile internaţionale.

Vox populi (din antichitate) sau consens (din Evul Mediu)ori esprit general (Montesqueu) şi volante general (Rousseau), ori„gura lumii"/"ochii lumii" (Ralea şi Herseni) vorbesc desprecaracterul opiniei publice: de reprobare, de apreciere, desancţionare.

Numită de Paul Dobrescu „un despot modem", opiniapublică ne ajută să percepem ceea ce suntem pregătiţi să percepem,subiectivitatea noastră fiind cea care creează aşa-zisul pseudoenvironment de trăitori în aceeaşi lume şi simţitori în lumi diferite.

Presa (ca tribună, dar şi tribunal al opiniei publice)acţionează eficient în concavitatea democratică.

Opinia publică, potrivit Dictionnaire de la linguephilosophyque, este un arbitru, o conştiinţă, aproape s-ar puteaspune că aceasta este un tribunal, lipsit, fară îndoieli, de puterejuridică, dar de temut. Este forumul interior al unei naţiuni.

201

<titlu>COMUNICARE ÎN MASĂ

Este imposibil să nu comunici.

(Şcoala de la Palo Alto)

Comunicarea umană are cel puţin trei aspecte: relaţionarea(inclusiv activitatea de public relations) şi opinia (publică);conversaţia (ca demers dialogic comportamental, inclusivnegocierea ) şi elementele de persuasiune şi, în fine, comunicareaîn masă (mass-media) inclusivpromotionul.

Mass-media au o îndelungată istorie din care spicuim câtevarepere: Putem spune că armata este principala „vinovată" pentrunaşterea primului mij loc de comunicare la distanţa După ce oamenii„dialogaseră" face to face, atunci când a apărut „secretul", aceştiaau simţi nevoia să se ascundă pentru a vorbi. Apoi, mai cu seamăîndrăgostiţii au creat „coduri" şi „telefonul fără fir". S-a apelat şi latraficul de gânduri, dar s-a dovedit că telepatia nu poate fi practicatăde oricine.

Telefonul cu sfoară este o realitate descrisă de RobertHooke în 1667, dar „revoluţia" în domeniul tehnicii

202

comunicationalese produce un secol mai târziu când fizicianul francez Claude Chappe(împreună cu fraţii săi: Ignace, Pierre, Rene şi Abraham) face caanul 1790 să devină pragul în saltul (înalt şi măreţ) numit comunicareinterumană, pe care P. Flichy îl etapizează astfel: 1790-1870 (anaşterii electricităţii, reţelei şi înregistrării imaginii) perioadacontroversei dintre comunicarea publică şi cea de piaţă; 1870-

203

193 O (a auzului) etapa controversei între comunicarea profesionalăşi cea familială; 1930-1990 (a electronicii) perioadă a trecerii de lacomunicarea familială la cea individuală.54

Comunicarea prin semnalizator (cu flacără, ca-n cazulFarului din Alexandria, una dintre cele şapte minuni ale lumii antice,„funcţional" în secolul III î.Ch., cu fum, cu braţe prin eclerajulfarurilor maşinilor etc), prin epistole, prin „limba de bronz dinclopotniţa catedralelor"; prin ştafete şi poştalioane, prin curierul-ghiulea, prin „telefonul cu limbaj muzical universal" experimentat înarmată şi alte încercări tehnice de dialog este ameninţată.

Până în 1830 presa era principala formă de comunicare,ziarele cunoscând un boom al tirajelor şi formelor. Rotativa inventatăde francezul Hippolyte Marinoni (1865) şi linotipul datoratinginerului american Ottmar Mergenthaler (1884), fotoculegerea,tipărirea şi difuzarea computerizată au reuşit, totuşi, să ţină presascrisă în acelaşi pluton al mijloacelor de comunicare în masă.

America e cucerită de „inventica comunicaţională". Dupătelefon, fonograful, cinematograful, fotografia se vor naşte tot pesteocean. Dar, una dintre beneficiarele principale, armata are mereucâte un cuvânt (uneori contraproductiv) de spus, ca-n cazuldeterminării guvernului britanic de a întrerupe experienţele luiMarconi în realizarea radioului pe motiv că „folosirea în scop dedivertisment a unui mijloc de comunicare destinat comerţului

204

şi navigaţiei era frivolă şi periculoasă ".55 (Azi componenteleprincipale ale oricăror mass-media sunt: informaţia, publicitatea şidivertismentul, aşa încât solicitările armatei engleze, la finele secoluluiXIX erau... îndreptăţite).

Evoluţia telefonului este aproape fantastică. Revoluţionatde Edison (microfonul cu cărbune), de Strowger (auto-

comutatoarele din centrale), de Pupin (autorul releelor), Ericson

205

54 Apud Patrice Flichy, O istorie a comunicării moderne. Spaţiu public şiviaţă privată, Ed.Polirom, Iaşi, 1999, pg. 15.55 Abraham & Rene Chappe, Memoire sur le telegraphie, ImprimerieBethune, Paris, 1829, pg.7-8.

(autorul unei centrale grandioase instalată la Moscova) a ajuns,datorită digitalizării reţelei celulare (mobilă), cel mai util şi utilizatmijloc comunicaţional.

Contemporană cu telegraful „scrierea cu lumină"(fotografia) primeşte totuşi „argintul" în competiţia comunicaţională.Acest element chimic nobil este şi „actorul" principal al invenţiei.Nitratul de argint şi lumina sunt aliaţii lui Nicephor Niepce (1765-1833) şi, mai apoi, ai lui Jacques Louis Daguerre (1787-1851).Umbrele proiectate (şi „imortalizate") pe pereţii peşterilor sau prin„camerele obscure" ale antichităţii deveneau, manevrate prinsistemul lentilelor realităţi fixate pe plăci şi apoi, cu ajutoruldescoperirii englezului Henry Fox Talbot (1800-1877) pe hârtiefotosensibilă, iar cu al americanului George Eastman (1854-1932),în 1889 (an în care, în „New York Daily Graphic", apare şi primafotografie tipărită), pe celuloid,

Neamţul Hertz e considerat părintele radioului cadescoperitor al undelor, dar şi inginerul genist angajat al marineiruse Popov, italianul Marconi şi englezul Lodge sunt.. .complici.

Dar de la gest, tril, poziţie, onomatopee, indiciu, semn, iz,înfăţişare, tatuaj, înscris, fluierat, scâncet, blazon, sigiliu, toacă,desen, hieroglifa, steag, logo, cifre, litere şi cuvânt, trecând princărţi, publicaţii (şi derivate), fotografie, cinematograf, telecomunicaţii(fir, radio, radioreleu, scrise şi audio-vizuale), comunicaţiipublicitare, informatice, multimedia (inclusiv reţelele Internet) şirobotice virtuale, tehnicile şi instrumentarul dialogal au cunoscut odevenire vecină cu fantasticul.

206

Un popas comunicaţional de cea mai mare importanţă şispectaculos îl constituie televiziunea. După ce, în 1843, britanicul A.Bain reuşea să transmită o imagine instantanee prin baleiajelectromecanic, abia în 1926 scoţianul John L.Baird face primademonstraţie de televiziune. Americanul Vladimir Zworykin (emigrantsanktpetersburghez) pune la punct baleiajul şi a inventat, în 1929primul televizor, iar în 1934, primul aparat electronic de filmat.

207

Astăzi, cele trei tipuri de mass-media, categorisite dupăsuportul comunicaţional: tipărite (carte, ziar, revistă, afiş, pliant,fluturaş), filmate (fotografie, diapozitiv, videocasetă,cinematograf) şi electronice (radio, televizor, telefon, videoscop,videotext, fax, calculator, CD.ROM, DVD etc), ca şi cele treitipuri de canale media: autonome (cărţi, ziare, afişe, abţibilduri,anunţuri, reclame), de difuzare (radio, t.v.) şi de comunicare(telefonie, fax, internet, e-book, desktop publishing, telex,telegrafie, poştă electronică) sunt folosite, fară restricţii şi cuefecte, uneori, nefaste.

Despre efectele mass-media (mai ales al televiziunii)asupra comportamentului uman s-a tot vorbit. Incidenţa violenţeieste indubitabilă, ea determinând „comportamentul agresiv".Mass-media sunt considerate responsabile de: condiţionarea opinieipublice, pasivitatea telespectatorului şi uniformizarea gusturilor.Televiziunea, mai ales, satisface foamea de fantasme. Imperialismulmediatic există şi efectele lui (nocive) se văd. Multimedia,magistralele informaţionale, internetul îşi vădesc caracterulindependent, dar şi izvorul politic

Celebrul gumai empirismului cuantificata; operaţionalistulvienez Paul Lazarsfeld, care se consacră iniţial studiului comunicăriide masă, a încercat să măsoare rolul mass-media în comportamentulpolitic.

La noi, mass-media are cel puţin două aspecte, fiind, defapt, o realitate de tip aisberg. Partea văzută este cea ideală,metaforică (presa ,jandarm", „câine de pază", „gornist" al

208

democraţiei sau „presa, a patra putere în stat") care sacrificăeconomicul, de dragul adevărului, respectiv pentru a-şi exercitafuncţiile, mai ales pe cele informativ-educative, adică presadezirabilă. Insă există şi o parte nevăzută (în tranziţia post-comunistăconsiderată mai mare, ca şi partea de sub apă a aisbergului!), presaeconomică, organizată ca o firmă, care urmăreşte, în primul rând,profitul şi care, pentru asta, este dispusă la sacrificii deontologice,

209

la partizanat politic, la generarea aşa-zisei prese „gri" subterane,susceptibilă de manipulare, de falsuri şi grosolănii mediatice, presade scandal, în care un patron investeşte bani (uneori, fară miros)atentând astfel la libertatea presei, inclusiv a propriului produsmediatic.

Tratat de Denis McQuail din perspectivă funcţionalistă,domeniul comunicării în masă, apare ca îndeplinind două funcţii: lanivelul societăţii {informare, legătură, adică socializare,coordonare, consensualizare, ierarhizare, priorităţi etc, asigurarecontinuitate, adică mentenanţă valorică, exprimarea culturiidominante etc, divertisment şi, în fine, activare/mobilizaresocială) şi la nivelul individului {informare, integrare, identitatepersonală şi loisir).

Funcţiile mass-media sunt abordate nuanţat dar, înprincipiu, rămân aceleaşi, vizând: informarea, socializarea,culturalizarea, formarea (educarea) şi divertismentul. Sevorbeşte şi de disfuncţii (consecinţe destabilizatoare ale sistemului),iar Paul F. Lazarsfeld şi Robert K. Merton au ierarhizat funcţiileca manifeste (oficiale, declarate) şi latente (neoficiale,involuntare).

Dar, aşa cum se ştie, funcţionalismul (prin teorii recenteprecum: a utilizărilor şi gratificaţiilor, culturalistă şi a modelului„fluxului comunicării în două etape") este opus behaviorismului,socotind individul fiinţă liberă/autonomă, necum receptor pasiv alomnipotentelor mass-media. De aici, problemele de impact, careau generat trei categorii de teorii: ale omnipotenţei media (1920-1940), ale efectelor limitate (1940-1965) şi ale efectelor

210

complexe (după 1965). Nemaifiind subiect (receptor) pasiv,adresantul media a devenit selectiv şi filtrant.

în schimb, behaviorismul (prin teorii cunoscute: aimperialismului cultural, a glonţului magic, a dominaţiei ideologicesau a acului hipodermic) susţine influenţele majore ale mass-mediaasupra atitudinii şi comportamentului.

211

Cercetările recente (date fiind influenţele mondializării şiapariţia „satului global" al lui Marchal McLuhan) vorbesc de undeterminism tehnologic şi abordări neo-funcţionaliste (cu teoriiprecum: a cultivării, a spiralei tăcerii, a agendei media) în care medianumai sunt doar reflectori ai lumii, ci creatori de realitate, producândinfluenţe majore de persuadare şi manipulare publică.

Extinse la comunicarea de masă, aceste funcţii sunt:informativă, persuasivă (motivaţională), educativă, de socializareşi de loisir (divertisment). Indiferent ce funcţie îndeplineşte procesulcomunicaţional trebuie să respecte trei cerinţe: ut probet (săprobeze), ut delectat (să încânte) şi ut flectat (să emoţioneze).

Scriind că „ mass-media au schimbat natura relaţiilordiplomatice Pascal Combelles-Siegel tranşează: „ mediajoacăun rol important dar pervers. Important, pentru că poateatrage atenţia asupra unei tragedii. Pervers, fiindcă aceastăatenţie nu vine întotdeauna la momentul potrivit şi poate ducela acţiuni de tipul unei intervenţii militare care nu suntîntotdeauna indicate"\56

Autorul vorbeşte de o manipulare mediatică în timpul

crizelor, de mobilizare a opiniei publice asupra a două crize ale

aceleiaşi realităţi, una - cea reală şi alta - cea deformată de/

prin tirul ştirilor. Uneori, mass-media pun bomboana pe colivă

ori furnizează picătura care umple paharul răbdării, declanşând

greve, revolte, revoluţii, războaie civile, oamenii de presă

deţinând un adevărat „secret de fabricaţie" (deseori total

neortodoxă) a ştirilor. Televiziunea - axată pe jocul audienţei

în câmp trinitar: informaţie, ficţiune şi publicitate - este destinaţia

comunicaţională cea mai atractivă din imperiul media. Sistemul

212

56 Pascal Combelles-Siegel, Impactul mass-media asupra politicii desecuritate (In: Revue de la Gendarmerie naţionale, nr.200/2001, Paris).

influenţelor televizuale este cel mai complex generator de efecte

mediatice globale. Dar, deşi pare paradoxal, „ televiziunea şi

radioul public - spune Keane - ameninţă libertatea de

213

expresie. Ne spun ce este bine pentru noi. Ne înghesuie într-un pat al lui Procust de reglementări ".51

De altfel, câmpul jurnalistic modem datorat noii geopolitici

se individualizează tot mai pregnant între senzaţionalismul de tip

war-news (pretabil agresiunii„perverse") şi analiză/comentariu

„obiectiv" în spiritul celor subliniate de Bourdieu prin raportare la

„câmpul literar şi câmpul artistic" dominate de Jogicapieter).5S

214

57 John Keane, Mass-media şi democraţia, Ed.Institutul European, Iaşi,2000.,pg.59.58 Pierre Bourdieu, Despre televiziune, EAMeridiane, Bucureşti, 1999, pg.64.

<titlu>COMBATIVITATEA INFORMAŢIEI

Omul desăvârşit roşeşte de teamă ca acţiunile

sale să nu rămână în urma cuvintelor. (Lun Yu)

Conceptul de informaţie este folosit astăzi în toatedomeniile ştiinţei umane. Deşi oamenii au utilizat dintotdeaunainformaţii, cea mai satisfăcătoare definire a conceptului a fost legatăde apariţia ciberneticii (1948), o dată cu conturarea, de cătreNorman Wiener, a teoriei informaţiei. Acesta a definit informaţiaca pe o „cantitate care măsoară gradul de organizare a unui sistem".

Din punct de vedere filosofic, informaţia, la un nivel foartegeneral este, în mod obiectiv, strâns legată de cunoaştere. Omulasimilează informaţie ca să cunoască şi cunoaşte ca să trăiască,dar dovedeşte că trăieşte, că este, că este o existenţă certă, umană,numai în măsura în care informează mediul înconjurător că într-adevăr trăieşte, adică numai în măsura în care transformă dinreceptor în emiţător de informaţie, cu alte cuvinte, în măsura

215

încare creează şi exprimă muncă şi cultură.

în cadrul teoriei informaţiei, informaţia este definită ca ocantitate ce poate fi înregistrată, transmisă şi receptată de un sistem.Această cantitate este transmisă prin semnale, iar semnalele prinmesaje. Caracterul optim al mesajelor nu mai este dat de maximumde informaţie, ci de maximum de impact, adică de posibilitatea dea înţelege, deci de a proiecta forme asupra mesajului primit.

216

Individul uman se integrează circuitului informaţional. El nurămâne exterior, neutru, pasiv şi indiferent în procesul de transfer alinformaţiei, ci, deopotrivă, se integrează, ia parte activă la acestproces, selectând, filtrând, intervenind, modificând şi transformândinformaţia de intrare. Informaţia de ieşire este, deci, o informaţiecare a suportat întregul proces de prelucrare umană. Dar, între ceeace este, există, de multe ori, o mare diferenţă. Informaţia „existenţei",informaţia recepţionată şi cea transmisă diferă uneori substanţial.

Interpretând informaţia şi ca pe un conţinut energetic, care-şi manifestă prezenţa prin semnale caracteristice, deducem că,parţial, aceste semnale pot fi recepţionate de om, care le transformăîn mesaje umane de informaţie; astfel, devine purtător de informaţieşi mijloc de transfer al ei.

Posibilitatea transferului informaţiei, nu numai că a făcutposibil procesul cunoaşterii şi, implicit, al civilizaţiei umane, dar ainiţiat o întreagă disciplină în cadrul ştiinţelor umaniste, cea acomunicării, iar tehnicile dezvoltate în cadrul ei au conturat o ştiinţă,cea a tehnologiei comunicaţiilor.

Arhitectura geo-politică militară a devenit una futuristă,îndrăzneaţă, modernă, provocatoare, la fel ca şi celelalte domeniiale socialului planeter, deşi „sfârşitul istoriei" anunţat de Fiikuyama,ca şi alte utopii precum „noua ordine mondială", „securitateacolectivă internaţională", „guvernul intenaţional", „oraşul

21759 Marshall McLuhan, Mass-media sau mediul invizibil, Ed.Nemira,Bucureşti, 1997, pg.12.60M.McLuhan, Op.cit, pg.230.61M.McLuhan, Op.cit, pg.354.

planetar",Jandarmul global" etc, refuză să se producă, aşa cum şi anunţullui Nietzsche („Dumnezeu este mort") s-a dovedit fals. Istoriacontinuă să se scrie prin comunicare, chiar dacă veştile recompun,apriori, apocalipsa. „Mijlocul este mesajul"59 al lui McLuhan,reactualizat în „ Mijlocul însuşi este mesajul, nu conţinutul; nuînţeleg că mijlocul este şi mesaj "60 se mai actualizează odată:„Natura este astăzi mesajul. Dar conţinutul este încă omul ".6l

218

E drept că boomul comunicaţional creează mai ales blocajeşi redundanţă şi că este necesară o abordare sintetică, esenţializată,prescurtată a accesibilităţii şi uzului informaţional.

Şi informaţia vehiculată în structuri de tip militar sesubordonează celor trei aspecte care dau şi valoarea informativă:sintactic (care presupune succesiunea semnalelor grafice, auditiveşi electronice), semantic (care ia în calcul semnificaţiile, ceatransmisă de emiţător şi cea desprinsă de receptor) şi pragmatic(care vizează finalitatea, efectul, mesajului asupra receptorului).

„într-o organizaţie de linie, cum este armata, scriuJ.J.van Cuilenburg, O.Scholten şi G.W.Noomen62, fiecarepersoană are o instanţă superioară, relaţiile interpersonale suntstrict ierarhice, iar comunicarea se face, de regulă, de sus înjos sau, oricum, pe linii dinainte stabilite. Principaluldezavantaj al unei perfecte organizaţii de linie provine dinprincipiul unităţii de conducere care, în practică, se arată a fiineficient. Comunicarea dintre unităţile militare de acelaşi nivel,spre exemplu, nu poate fi orizontală; calea care trebuie urmatătrece pe la instanţa superioară. "

Dar comunicarea nu trebuie văzută doar ca proces detransmitere aunor cunoştinţe (ordine, informaţii, dispoziţii, rezoluţii,recomandări, decizii, ordonanţe, prevederi etc), ci, neapărat, caun sistem reactiv, dialogal, cu feed-back. Comunică nu acel managercare vorbeşte, citeşte (citează!), ordonă, comandă, strigă, cere,pretinde, transmite. Nu, comunică doar cel ce se face auzit, ascultat,

219

62 J.J. van Cuilenburg & alţii, Ştiinţa comunicării, Ed.Humanitas,Bucureşti, 1998, pg.106.63 Detalii în: Nicolae Rotam, Acţiunea 4C: comunicare, coordonare, control,corecţie (în: Buletinul Jandarmeriei Române, nr. 1/2000, Bucureşti, pg.55-58).

înţeles, convins, influenţat şi reacţionează cum doreştecomunicatorul. Comunicarea eficientă nu are loc decât între oamenicare se acceptă. Sinceritatea este una din dublurile de chei cu carese poate descuia sufletul omului, dar cheia principală o reprezintăcompetenţa, profesionalismul, performanţa liderului.63

220

Nu s-a înţeles dintru început că (şi cum) informaţia esteprelungită prin comunicare. Astăzi, aproape unanim, suntem deacord că ştirile transmise prin radio sunt (preponderent) matinale,în timp ce tv-news sunt (mai ales) de seară. Presa scrisă (careoferă informaţii tot matinale) prin „tezaurizare" poate fi ofertă omni-temporală. Dar, cum spuneam, să nu opunem comunicareainformaţiei. Regis Debray scrie: „Polul comunicării este maiputernic decât polul informaţiei, precum audiovizualul careleagă mai mult învinge tiparul care dezleagă mai bine. în timpulrăzboiului din Golf am „participat", lipiţi de micul ecran,intens, dar n-am învăţat nimic. Şi pe bună dreptate.Comunicarea linişteşte, informaţia deranjează".** Iată, aşadar,cum un război transmis în direct devine deranjant-liniştitor, în funcţiede accepţiunea pe care o dăm actului mediatic, dar mai ales înraport cu efectul avut asupra consumatorului, de „ modificarea,prin adăugare sau transformare, a stării de cunoaştere a celuicare o primeşte cum defineşte Meyriat65 informaţia pe care n-ovede existând fără comunicare.

Capacitatea de a da atenţie, de a asculta activ este „poluată"de imposibilitatea de a spune totul, aşa încât „ţevile" de comunicareinterpersonală prin care se vehiculează „a dărui, a primi, a cere, arefuza" trebuie să fie mereu „desfundate", ştiut fiind că emisiileverbale aleatorii colmatează canalele de dialog, cuvântul însuşiputând despărţi, atunci când impune condiţionări, intoleranţă,ultimatum. Ascultătorul nu trebuie considerat un recycle bin,

221

64 Regis Debray, Vie et mort de l'imagine. Une histoire du regard enOcc/V/en/, Gallimard, Paris, 1994,pg.373.65 Jean Meyriat, Entretien avec Ies fondateurs de la SFISQParis,1993,pg.l6.

odestinaţie de unică folosinţă, fară a lua în calcul şi a gestiona impactulmesajelor primite. Avem de-a face cu ceea ce specialiştii numesccomunicarea identitară în care atât emiţătorii cât şi receptoriitrebuie să-şi contureze identitatea comunicaţională la a cărei„clădire" contribuie contextul şi scopurile dialogului. In mediul militar

222

dialogul este totdeauna (fie şi ipotetic)... triangular. In raporturileeu/el se interpune mereu un alt el numit inamic, care, chiar dacă nudialoghează, comunică. Adică bruiază, ascultă, blochează, interzice,dezinformează, manipulează, sabotează, produce, alimentează,întreţine crize, conflicte, războaie. Totdeauna, în mediul militar, avemde-a face cu quiproquo-uri, mereu în cadrul agresiunilorcomunicaţionale, ceva/cineva este luat drept altceva/altcineva.Importantă este evoluţia (dinamica) relaţională dominantă, care ţinede o anume „arheologie comunicaţională".

De pildă, prin acţiunea intenţional/conştientă se produceaşa-zisul filtraj al informaţiei, se poate denatura (voit sau nevoit)mesajul. Iar distorsiunea şi filtrajul (la care se adaugă bruiajul naturalsau provocat!) sunt cauze ale dezinformării cu cohorta de consecinţe:diminuarea calităţii deciziilor, ineficienta proceselor operaţionale,eşecul managerial-executiv, ineficienta sistemului lucrativ, afectareaclimatului organizaţional, alterarea relaţiilor inter-grupale etc.

Tot la fel de dăunătoare este şi supra-saturarea,bombardamentul cu informaţii-conservă, repetiţia, uneori, cu altecuvinte, a aceluiaşi mesaj, fapt, proces, eveniment, deci conţinutinformaţional, adică redundanţa.

Pe lângă efectele negative fizice (risipa de timp, consumulde resurse etc), redundanţa are efecte şi în plan psiho-sociologic,diminuând atenţia, credibilitatea, vigilenţa, motivaţia, interesul,alterând sistemul atitudinal-comportamental-acţional.

223

Verificarea informaţiei - ca punct obligatoriu de trecere în„conjugarea" psihosociologică pentru managementul organizaţionalperformant - este justificată de certitudinea/probabilitatea/credibilitatea informaţiei, ştiut fiind că dezinformarea profesionistăfoloseşte acelaşi arsenal metodologic ca şi informarea calificată.

A devenit paradigmă a celor ce vehiculează informaţiiverificarea prin cel puţin trei surse/căi. Ei, bine, în evul cip-ului şirăzboiului byti-lor, verificările sunt mai sofisticate, mai rapide, maiperformante, gradul de eroare fiind din ce în ce mai redus. Totuşi,

224

de căpetenie, în verificarea informaţiilor rămân tot demersurile psiho-sociologice precum: experienţa (receptorului), evaluarea comparată(cu alte informaţii, cu alte surse etc), creditarea credibilităţii (prinrepetiţie şi specific), aplicarea unor proceduri logice (pentru găsireaeventualelor contradicţii), realizarea „scenariilor" paralele (chiarredundante, dacă sunt dubii), crearea unor legende care să confirme,să întărească, să demonteze sau să infirme, „refiişarea" şi testareaperiodică a agenturii etc Informaţiile sunt azi o resursă la fel devaloroasă ca resursele fizice (umane, financiare, materiale) aleorganizaţiei. Ele îndeplinesc patru roluri principale: măsurasuccesului organizaţional, semnale de alarmă, bază pentrucercetarea analitică şi bază pentru planificare. Cele patrucaracteristici obligatorii ale informaţiei sunt: exactitatea,completitudinea, continuitatea/coerenţa şi oportunitatea.

Mesajele clandestine (ale dezinformării şi intoxicării), ca şicele dezirabile, de informare, pentru a-şi atinge scopul, trebuie săintereseze, să seducă, să şocheze, să favorizeze, să sperie, să atragă,deci să găsească o aşa-zisă „cutie de rezonanţă". Acest tip demesaje sunt preponderent vizuale, fiindcă fotografia, filmul, display-ul, micul ecran sunt mai „credibile", şuntează creierul, suntmanipulabile, „înţelese" de cei mulţi, inoculează convingeri (eadevărat fiindcă am văzut cu ochii mei!). Puzzle-ul geopolitic actualpresupune privatizarea dezinformării televizuale în care replicile,dezminţirile, ecoul opiniei publice aproape că nu mai sunt

225

posibile.Războiul prin imagine este paralel cu cel real şi la fel de „victorios".Astăzi, aproape că este incredibil să se mai producă războaie farăa fi televizate în direct. Dominaţia informaţională realizată prin toatetipurile de „a şti", dar şi prin toate posibilităţile de „a influenţa"reprezintă caracteristica dinamismului existenţial planetar în carecele două realităţi - pace şi război - nu mai reprezintă entităţiantinomice de tip yang/yin, plus/minus, bine/rău, ci o continuă şiefervescentă interacţiune, în care relaţia gură-ureche (tiparul, filmul,radioul, televiziunea) dominante ale războiului în dimensiunea sa

226

informaţională, sunt „subminate" de cel mai insiduos cyber-strateg(cal troian electronic), computerul care, prin internet, se adreseazădirect raţiunii, indiferent unde este situat purtătorul, pentru a oinforma chit că de cele mai multe ori verbul are prefixul dez".

Oamenii sunt fiinţe raţionale prin modul cum „au de-a face"unul cu celălalt. Interacţiunea socială între „coautori" (Goodman)sau comunicarea ca agent al interacţiunii sociale rămâne, cumsublinia Hartley: „ mijlocul prin care o persoană influenţează pealta şi, la rândul ei, este influenţată de acea persoană".66

La procedeele cunoscute (presiunea/intoxicareainformaţională; valorificarea/lansarea unor zvonuri; epuizarea psihicăa adversarului; inocularea/neîncredere în comandanţi; amplificareadisensiunilor între diferite categorii şi grupări de forţe ale adversarului;lansarea unor apeluri şi îndemnuri; culpabilizarea adversarului;proferarea de ameninţări/lansarea de ultimatumuri; dezinformarea)se mai adaugă şi intimidarea sau descurajarea, ca tip de înşelare,de influenţare/manipulare/propagandă, care acţionează pe„principiul fierăstrău" şi determină prăbuşirea osaturii sistemuluimilitar.

Aproape toţi „traficanţii" de ştiri doresc să fie persuasivi,iar prin varianta malefică a persuasiunii, să manipuleze. Scopul (care-n acest caz scuză mijloacele) este unic: supremaţia şi

227

dominaţia. înatingerea lui, cele mai eficace metode rămân dezinformarea şiintoxicarea, dar şi propaganda şi chiar publicitatea.

Prelucrarea (analiza, conexiunile, calculele, comparaţiile,statistica, varientarea etc.) şi sintetizarea informaţiilor reprezintă unalt pas care reclamă cunoştinţe de specialitate, dar şi înzestrări depsihosociolog şi manager performanţi. De regulă,

prelucrarea esteo însumare de eforturi colective şi un demers al sistemelor decontrol-evaluare şi verificare din domeniul psihologiei, sociologiei,matematicii, informaticii, leadership-ului etc.

228

66 Detalii în: Nicolae Rotam, Reţele comunicării sociale (în: Revista forţelorterestre, nr.5/2000, Bucureşti, pg.71-73).

Valorificarea informaţiei (scopul principal al întreguluidemers investigaţional) este materializată în decizie care, în funcţiede calităţile informaţiei (veridicitate, oportunitate, operativitate,importanţă, valoare etc.) determină demersul decizional optim. învederea vehiculării şi valorificării informaţiei există un aşa-zis fluxinformaţional, un drum cu etape, care pot fi: selectarea informaţiilorutile, redactarea, indexarea/codificarea, tipizarea, înmagazinarea(memoria info., memoria fizică, memoria faptică, exploatareamemoriei, reproducere, stocare).

Alt verb al traseului este a difuza. Difuzarea se face prinvariante numeroase, în funcţie de beneficiar. Cele mai cunoscutevariante de informare sunt: informarea curentă (face to face),retrospectivă (care vehiculează, de obicei, date şi cunoştinţe),bibliografică (sau descriptivă) şi faptică (concretă).

Dar, un sistem informaţional trebuie să fie mereu optimizat.Optimizarea presupune eficientizarea accesului (inclusiv prinsurmontarea elementelor financiare, de confidenţialitate, embargoetc), îmbunătăţirea sistemului relaţional (beneficiar/furnizor/intermediar), eliminarea barierelor de transfer (geografice, lingvistice,intelectuale, etnice, religioase, profesionale, economice etc.) ablocajelor de sursă (redundanţă, bruiaj, tipologie, efect colateral,„terţ exclus" etc), surmontarea inhibiţiilor de impact, prejudecată,stigmat, ierarhie etc. prin recursul la: capacitate selectivă,

229

formaţiepoliglotă, dibăcie relaţională şi profesionalism tehnico-ştiinţific maiales în mediul cibemetic-informaţional. Toate acestea, prin prismaspecificităţii psiho-sociale, a înzestrărilor de behaviorism uman şiatitudine organizaţională eficace.

Tot element de optim este şi cunoaşterea şi evaluareacorectă a categoriilor de surse: deschise (identificabile prin sursedeschise), închise (accesibile prin penetrare clandestină) şi secrete(penetrabile prin mijloacele spionajului). O altă evaluare este ceacare priveşte mijloacele de stocare: informaţii hard-coppy, fişire

230

(în microcipuri), informaţii electronice (accesibile on-line sau close)şi, în fine, creierul uman67 (ca subtil şi eficace mijloc de stocare).

Pentru optimizarea demersului culegere/valorificare ainformaţiilor un rol important au, de asemenea, localizarea(geografică/fizică), disciplinele ajutătoare (fizică, electrooptică,bionică, psihosociologie etc), cunoaşterea limbilor străine (sine-qua-non al muncii de informaţii de azi) şi gradul de secretizare.

Şi aceste elemente presupun (produc, determină) creşterea/scăderea parametrilor de funcţionare a sistemului, adică îloptimizează, astfel că pentru a menţine în limite optime sistemuleste nevoie de: acoperirea cu informaţii a întregului său spectrufuncţional; informatizarea activităţilor de culegere/stocare/transmitere/prelucrare; optimizarea structurilor şi infrastructurilorinformaţionale; înlăturarea informaţiilor inutile, neinteresante;scurtarea circuitului informaţional de la sursă la decident; ridicareagradului de prelucrare a informaţiilor pentru o valorificare oportunăşi eficientă.

Trăim în plin ev al agresiunilor de tip informaţional.Paradoxal, nu blocajul comunicaţional, conspirativitatea,codificarea, secretizarea, dezinformarea etc. sunt preocupăriprimordiale ale sistemului de relaţii de intelligence, ci, dimpotrivă,accesibilitatea, detalierea, continuitatea comunicaţională. Se parecă paradigma „ distruge sau vei fi distrus " este parţial abandonatăşi înlocuită cu o nouă realitate: „ conformează-te sau vei fipenalizat".

231

67 în 1992 la simpozionul internaţional cu tema"Securitatea şi competitivitateanaţională: soluţii cu privire la sursele deschise" s-a lansat conceptul „Ompregătit de acţiune în orice moment", care şi-a verificat valabilitatea şi şi-avalidat oportunitatea.

<titlu>COMUNICAREA ÎN MEDIULDE INTELLIGENCE

Numai o limbă şi două urechi ţi-a dat natura,

pentru ca să asculţi de două ori mai mult decât

vorbeşti

(Epictet)

Domeniul intelligence-ului este spaţiul în care are loc undialog continuu. Relaţia socio-comunicaţională individuală,interindividuală, intergrupală etc, relaţia de tip „el-ei" (manager -subordonaţi) şi relaţia dintre „actorii sociali purtători de autoritate"şi ceilalţi parteneri de dialog, ale căror comportament şi atitudiniies din sfera firescului capătă o pluritate de conotaţii.

Unii autori, precum Brice Parain, Andre Martinet sau MihaiDinu identifică cinci tipuri ale comunicării:

- interpersonală (dialogul cu sine, meditaţia, fantezia, visulcu ochii deschişi, în care emiţătorul şi receptorul coincid).

Dialogul interior reprezintă un proces comunicaţional demnde luat în calcul. Acţiunile şi reacţiile imprevizibile ale manifestanţilordin agora libertăţilor democratice sunt rod al nepriceperii acestuidialog. Dezertările, sinuciderile, călcările de consemn sunt

232

tot rodul(repercusiunea, efectul) unui asemenea dialog interior, neînţeles departenerii tăcerilor active ale individului în cauză. Nu e deloc desuetsau nostalgic lucrul de la om la om pentru „spargerea" carapaceide tăcere, provocarea la dialog, socializarea „oii pierdute", a „fiuluirisipitor", a autoexilatului în asceză comunicaţională. Cei ce tac

233

atunci când vorbesc au tendinţa să hiperbolizeze, să falsificeadevărul. Aşa cum, cu sine poate sta de vorbă fară cuvinte, celintrovertit conversaţional, atunci când e nevoit să comunice deschis,nu-şi poate alege „verbalizarea gândurilor".

-65535 interpersonală diadică (dialogul „de la om la om", cuparticiparea a doi parteneri deveniţi pe rând emitent şi destinatar).De obicei directă (la vedere), acest tip de comunicare dăposibilitatea dialogului deschis, tăcerii creatoare, conversaţiei non-verbale (mai ales gestuale) în care talentul, carisma, magnetismulpersonal, dar şi cultura şi înzestrarea oratorică inspiratoare deîncredere îşi spun cuvântul. Din astfel de dialoguri, tete-a-tete senasc liderii informali de opinie.

-65535 de grup (o ipostază a comunicării interpersonale, încare este implicat un grup mai mare de doi participanţi).

Atenţie la acest tip de comunicare „tranzitorie", la fenomenulcoagulării pe criterii contraproductive a microgrupurilor numite„bisericuţe". Bisericuţele comunicationale, de-o parte sau de alta abaricadei numită lege se pot transforma în grupuri de presiune,sursa şi complexitatea nemulţumirilor ce pot deveni cauze pentruun asemenea efect fiind dintre cele mai numeroase, ample, inediteşi, uneori... compatibile.

-65535 publică (este comunicarea de tipul „eu-ei", cu un emiţătorşi mai mulţi receptori). Este cea mai cunoscută formă cu invitaţiela feed-back („Are cineva ceva de comentat?") care se dovedeşteaproape absent. Faţă de teoria de tip „ping-pong" a comunicăriiinteractive proprie relaţiei diadice sau interrelaţiei microgrupale,acest tip (al ţintei) numit şi comunicarea target încalcă oarecum

234

condiţia pusă de Jose Aranguren (Human Communication,W.U.Library, 1967, pg.ll) conform căreia „Comunicarea este otransmitere de informaţie la care aşteaptă răspuns ".

Referitor la acest tip frecvent de comunicare trebuie sădistingem rolul de catalizator sau de impietate al metodeicomunicatorului, care poate fi: „manuscrisă" (cu text redactat sau

235

autoredactat), „a memorării" (cu text prestabilit, dar învăţat pe derost), a cărei variantă „mincinoasă" este practicată de crainici,prezentatori t.v.etc. care citesc pe ecranul prompterului, mimândlipsa textului scris), a „impromptu-lui" (vorbitorul nu se pregăteştedeloc, ideea venind din conversaţie) şi a „improvizaţiei", pe care opot practica numai oamenii cu experienţă, cu acumulări de tipul„ridurilor şi părului cărunt".

- de masă (numită şi a gate-keeper-urului, formă decomunicare specializată cu adresabilitate largă şi specificitate amesajului, canalului, feed-back-ului şi, desigur, a scopului). Cincisunt cele mai importante funcţii ale acestui ultim tip de comunicare(mai puţin pretabilă în structurile de securitate, dar cu deosebitimpact prin efectul de ecou), potrivit ierarhizării propuse de MihaiComan (Din culisele celei de-a patra puteri, Bucureşti, Ed.Carro):de informare, de interpretare, instructiv-culturalizatoare, de liant şide divertisment.

Este îndeobşte cunoscut faptul că vorbirea (rostită sauscrisă) reprezintă principalul mijloc de comunicare, de care depindcelelalte: muzica, plastica, dansul, teatrul, filmul, recitarea. Poatede aceea anticii au inventat muze pentru elementele comunicaţionaleamintite, dar explicit, pentru vorbire, nu. Insă fară ea şi mai alesiară descoperirea umană (care face omul om!) numită limbaj, nimicnu era posibil.

Vorbirea şi unealta au schimbat lumea viului. Răgetul, trilul,sâsâitul, urlatul, lătratul, cotcodăcitul, nechezatul, guiţatul, piuitul,mieunatul, grohăitul, boncăluitul, orăcăitul sau strigatul din natură

236

ca semen ale adaptării la mediu, au devenit, prin acţiuneaeminamente umană făuritoare de sensuri, interpuse efortului deschimbare, de cucerire a acelui mediu, prin cuvânt şi unealtă. Totula fost posibil datorită limbajului. Cele 30 de sunete (31 de litere!)ale alfabetului românesc sunt suficiente pentru a comunica stări,fapte, fenomene, semnificaţii infinite. Realitatea înconjurătoare (sursăde hrană, dar şi de izvor de pericole) prin vorbire poate fi gândită.

237

Şi re-gândită. Deci transformată.Oamenii comunică, se-nţeleg, se contrazic, se insultă,

semint. Gândesc cum vorbesc, dar nu rostesc mereu ceea ce vorbesc.Aşa s-a născut dezinformarea (denumkeaoficialăaminciunii!), unuldintre inamicii slujbaşilor legii, „santinelelor" ordinii publice. Muniţiacea mai folosită de acest „adversar" o reprezintă zvonul. Adicăgogoaşa, gogoriţa, gulguta, găselniţa ca să folosim sinonime avândiniţială a noua literă a alfabetului, cea care angrenează: gândul, gura,graiul.

De ce este posibil paralelismul de semnificaţii, arhitecturazvonistică, traficul de inexactităţi credibile? Fiindcă „măria sa",cuvântul este la fel de invizibil ca şi Dumnezeu. (,JLa început a fostcuvântuF\ postulează Cartea Cărţilor, despre Logosul iniţial şiinitiatic!).

Dar să distingem, pentru uzul nostru pragmatic şi exact,între limbaj şi comunicare, între a vorbi şi a rosti, între limbă(naţională, de stat, română etc.) şi vorbire (ca funcţie acomportamentului uman). Limbajul e mijloc de comunicare, dar nuorice mijloc de comunicare este limbaj, ci doar acela care naşteidei. Nu e doar joc de cuvinte construcţia antitetică: limba vorbităşi vorbirea limbii. Din aceste vălmăşaguri noţionale s-au născutadevăruri metaforice: „tăcereae de aur", „gurabate...", „vorbeştecum ţi-e vorba", „spui ce vezi, dar vezi ce spui", „cine limbă lungăare, va săpa ani buni la sare..." ş.a.m.d.

Se spune că limba e sediul gânditului, în timp ce vorbirea einstrument al gândului. Dar cuvântul? Acesta este agent al cunoaşteriidar şi al atitudinii umane faţă de realitatea cunoscută sau previzibilă.

238

Să nu uităm acest adevăr. Ca lansatori de vorbe „actorii sociali" aiordinii publice trebuie să fie drepţi şi bine instruiţi „cantaragii" atuncicând intră în duelul cuvintelor. Să nu uităm că noi, purtătorii dehaine ale statului dăm gir, furnizăm auspicii, creăm credibilitate,manevrăm atitudini. S-o facem cu tact, să fim persuasivi, să înţelegemce tolerăm şi să nu tolerăm neînţelegeri! Să nu vorbim pentru a ne

239

afla în... treabă, să nu spunem ce nu ştim (nici să nu spunem ce nutrebuie să se ştie!), să ne adresăm decât în cunoştinţă de cauză(şide efect!), să stăpânim ştiinţa vorbirii, arta dialogului, măiestriacomunicării, dibăcia conversaţiei.

„ Vorbirea - spunea profesorul H. Wald - este dealtfel,singurul mijloc de comunicare în stare să se ridice deasupralui însuşi: un tablou despre un tablou este tot un tablou, învreme ce gramatica este altceva, decât limba, logica estealtceva decât raţiunea, retorica este altceva decât discursul,poetica este altceva decât poezia. "

Să reţinem însă că vorbirea comunică noţiuni dar, prinsugestie, vehiculează şi emoţii. Numai că nu trebuie să uităm ziselelui Rousseau care spunea: „ Cultivând arta de a convinge sepierde aceea de a emoţiona ". Adică trebuie să ne obişnuim cupolisemia (sensurile şi semnificaţiile multiple) cuvintelor şi cucapcanele semiozei (energia metaforică sau metonimicădesfaşurându-se între semnificant şi semnificaţie).

Cum se ştie, totul, în natură decurge de la cauză la efect. încultură, adică în gândirea umană, procesele stau invers, efectulprilejuind explicarea cauzei. Fr. Bacon spunea printr-o frumoasăfigură de stil că omul începe cucerirea lumii apucând-o mai întâi decoadă. Aşa s-a ajuns că indiciul şi semnalul din natură (propriinecuvântătoarelor) să fie „escaladate" de semn şi semnal (creatăde om). Primele două ajuta adaptarea la fenomen, celelalte douădau posibilitatea transformării fenomenelor. Omul care şi-a creatsemiotica (studiul sistemelor de semne) a devenit, din homo

240

erectus,faber, sapiens sau loquens, un homo significans şi, apoi, ludens.

Mediul, lumea în care trăim capătă semnificaţie când existăoameni să le-o dea. Omul, cum spune proverbul, sfinţeşte locul şieste, cum zicea Protagoras, „ măsura tuturor lucrurilor

Trăgând la... temă subiectul, ca furnizori de concordieumană şi armonie socială, nu vom uita că, aşa cum spunea Pliniucel Bătrân, „ cele mai multe rele îi provin omului de la om ",

241

căci aşa cum s-a exprimat Plaut şi mai apoi Hobbes, „ omul estelup faţă de alt om ".

Comunicarea umană nu este naturală, bazată pe senzaţii şisemnale (onomatopee), ci intelectuală, construită pe semnificaţii,idei, raţionamente, judecăţi. Dar ce ne facem ascultându-1 pe Paraincând spune că „ istoria limbajului este istoria minciunii"? El sereferă la faptul că „dialogul" natural (olfactiv, acustic, vizual dintrenecuvântătoare) e superior celui dintre oameni, căci nu altereazăsemnificaţiile. Da, dar asemenea „limbaj" nu e creator, rămâne untrafic de senzaţii (instincte) şi atât. Numai comunicarea verbală şimai ales limbajul asigură progresul omenirii.

Din dialog se naşte concordia, numai calea amiabilă atratativelor înlătură violenţa cu fermentul său periculos, ura dintregraiul armelor şi cel al muzelor trebuie ales totdeauna al doilea.

Pentru a fi penetrant, persuasiv, util dialogul trebuie purtatcu tact, cu stil, în cunoştinţă de cauză. Forţele de securitate nuachiesează la limbajul (argoul, jargonul, ,,rurafismulele", arhaismele,gestica) agorei în care evoluează mulţimile surescitate. Stilul estecea mai intimă proprietate a limbaj ului, haina cuvintelor şi ţinuta degală a ideilor. „ Nu există stil valabil - zicea Martinet - decât înrespectul condiţiilorfundamentale ale comunicării".

Stilul se iveşte în efortul omului de a comunica, de a se face

242

înţeles, de a fi el însuşi, original şi convingător. Cine se exprimăprin „locuri comune" devine redundant, sau exprimă gândurilealtora, nu pe ale sale. Stil, într-un anume fel, înseamnă surpriză. Elmăsoară libertatea (de exprimare) a vorbitorului faţă deconstrângerile limbii.

Este, ca să-1 parafrazăm pe Buffon, omul însuşi. El reprezintăo fuziune între personal, naţional şi universal. Stilul învinge handicapulcomunicaţional legat de cunoaşterea unei limbi sau de carenţeleculturale ale individului.

243

Să nu uităm că, în orice ocazie, cuvântul nu e numai agent

al cunoaşteri, ci şi al atitudinii umane faţă de realitatea cunoscută.

Numai omul - din lumea viului care, toată, comunică - şi-a depăşit matricea comunicaţională. Doar el a reuşit să vorbească,să scrie şi comunice la distanţă.

Funcţiile comunicării (emotivă, conativă sau persuasivă,poetică, referenţială, metalingvistică, fatică) ne dau posibilitatea dea construi un arsenal educativ pentru îndeplinirea eficientă a fiecăreiadintre ele.

Pentru a valoriza aceste funcţii s-au creat aşa-zisele axiome,cum sunt: „Comunicarea este inevitabilă", „Comunicarea sedesfăşoară la două niveluri: informaţional şi relaţional",„Comunicarea este un proces continuu, ce nu poate fi tratat întermeni de cauză-efect sau stimul-răspuns", „Comunicarea esteireversibilă", „Comunicarea presupune raporturi de forţă",„Comunicarea presupune procese de ajustare şi acomodare".

Pentru a fi „pură", singulară, eminamente utilă şi nealterată,pentru comunicare s-au constituit coduri şi cifruri. Respectareaacestor elemente de disciplină conversaţională reprezintă una dintretreptele educaţiei comunicaţionale.

Este ştiut faptul că dialogul uman face posibilă coexistenţa.Un salut, o reverenţă, un zâmbet, o întrebare complezenţă, ungest, o cedare, o ofertă, fac foarte mult în menţinerea în limitenormale a dialogului, chiar atunci când starea de normalitate socialăs-a deteriorat. La invectivă, înjurătură, violenţă se răspunde cu

244

chibzuinţă creştină, toleranţă umană, cedare activă, gradualitate.

Educaţia pentru dialog persuasiv trebuie să acţioneze încel puţin două direcţii, angrenate într-un dicton pilduitor: Vorbeştecum ţi-e vorba şi poartă-te cum ţi-e portul! Nuanţele, gogoriţele,vulgarităţile, echivocul lingvistic trebuie evitate.

Când spui grav, una este conotaţia pentru un accident şialta pentru ordinea publică (grav) tulburată. Când spui rezonabil,pentru numărul unor obiecte cumpărate din străinătate, dacă sunt

245

10 pixuri cuvântul este (încă) propriu, dar 10 vidouri deja capătăaltă conotaţie conversaţională. Şi, desigur, educativă.

Dincolo de tonul ludic, reţetele pentru practica educaţionalăîn domeniul artei conversaţiei nu le pot scrie nici doctorii specialiştiai domeniului. Mântuitorul Iisus însuşi, printr-o metodă decomunicare non-verbală (gestuală) a unuia dintre ucenici (cel maişcolit) care a.fost Iuda, cel ce 1-a îmbrăţişat şi sărutat (semn altrădării) pentru 30 de arginţi, a dovedit că şi perfecţiunea poateavea fisuri. Ceea ce rămâne cert şi etern recomandabil (ca o vestăanti-abatere) în domeniul comunicării, o reprezintă litera legii, limbajulregulamentar şi, neapărat, cunoaşterea în profunzime a limbiimaterne sau de circulaţie internaţională.

246

<titlu>EDUCAŢIE COMUNICAŢIONALĂEUROPEANĂ

Luptele pentru putere nu sunt

în mod necesar rele. (Alvin Toffler)

între eforturile pentru „continentalizarea" României,tronsonul socio-comunicaţional şi educativ-cultural, rămâne untarget constant, repus în drepturi după ce, identificate cu propagandade tip comunist, demersurile (şi arsenalul) tradiţional-cultural-educativ-comunicaţionale au fost stopate (abandonate şi dezavuate)ca inutile şi compromise. Europenitatea României - atât de multdezbătută, ignorată, amânată şi, în fine devenită realitate de start,aderarea fiind pragul pe care urmează bătaia de după elanul luatspre integrare! - a fost din totdeauna o stare de fapt, o realitatevirtuală (deşi topo-geografic aparţineam din străvechimecontinentului), un deziderat opţional constant şi motivat într-o istoriede ordin secular, dar şi, mai ales, în cea recentă.

Compatibilizarea comunicaţional-educativă şi armonizareatradiţional-istorică şi-au vădit imediat necesitatea şi

247

indispensabilitatea. Limbile de largă circulaţie (mai ales engleză),specificul cultural (preponderent latin), tradiţiile (de inspiraţie maicu seamă franceză), reperele istorice (cu mari implicaţii continentale)sunt câteva macro-repere printre care se trasează drumul europeanal locuitorilor spaţiului carpato-danubian-pontic.

248

Niciodată România n-a rămas un teritoriu izolat (nici chiarîn perioada „etanşeităţii ceauşiste", clamată şi dorită o independenţăde tip trinitar: economică, financiară, spirituală), aşa încât racordulsău la viaţa continentală a existat, deşi pulsul fluidului vital naţionala fost unul slab, la limita supravieţuirii. „ Oaza de latinitate " din„ oceanul slav "&com\micat cu restul francofon, anglofon, germanicetc, în spaţiul românesc dezvoltându-se o cultură şi o civilizaţieeuropene. Tradiţiile cultural-istorice şi arhitectonice ale începuturilorşi mai ales ale evului mediu din provinciile româneşti sunt grăitoareşi azi. Ctitoriile marilor voivozi de pe teritoriul moldav, valah şitransilvan înfruntă timpul şi mai ales prejudecăţile, devenind, dacăa fost nevoie, legendă a vocaţiei constructive autohtone, ca-n cazulMănăstirii Argeşului.

„Micul Paris" şi „Belgia Orientului" nu sunt doar figuri destil. Bucureştii şi ţara căreia i-au rămas capitală au fost primitoriuniversali de stiluri bizantine, gotice, neoclasice sau romantice, chiardacă, în timpul unei experienţe de tristă faimă, întinsă pe câtevadecenii, a trebuit să suportăm „grandoarea opulentă" a unuiRăsărit care şi-a „donat" aici mamuţii arhitecturali precumLomonosovul numit Combinatul Poligrafic Casa Scânteii, J. V.Stalin"ori literatura eroi-comică în care evoluau comuniştii precumsupermanii ficţiunilor cinematografice de azi, în colecţii beletristicece păstrau pe coperţi siglele ARLUS şi sintagma „Cartea Rusă".

Falsificatorii de istorie şi importatorii de cultură n-au reuşit

249

decât să polueze izvorul de limpiditate şi de eroism autohtone, săestompeze întrucâtva efervescenţa creatoare a unui popor aflat larăspântii de interese europene de mărime imperială, blestemaţi săsufere, dar şi ajutaţi să treacă peste oprelişti, împilări şi suferinţe.

Comunicarea (ca stare de a fi şi premisă a continuităţii) afost liantul tainic (şi trainic!) care a făcut din ţările de o limbă şiacelaşi obicei o unitate statală, în ciuda ciumpăvirilor sau tranşăriletopografice dictate sau hotărâte în cancelarii europene, între ceiputernici, inclusiv fraţii mai mari din Răsăritul dinspre care ne venealumina şi înspre care plecau grâne, petrol, tezaure.

250

Schimbul cultural şi relaţiile de bună vecinătate, indiferentcine s-a nimerit să ne fie megieşi s-au bazat pe respect reciproc şiajutor la greu, făcând din existenţa noastră,chiar şi când a fostvorba de supravieţuire, o adevărată şi misterioasă dăinuire.

Când dialogul s-a aprins şi zăpoarele s-au rupt, deci atuncicând diplomaţia şi politicul au eşuat pe frontul cuvântului, s-a apelatla mijloacele militare. Ne-am arătat şi am scris cu sânge vocaţia deapărători. Sărăcia (de fapt bogata şi frumoasa ţară), şi nevoile şineamul, cum spune Poetul Naţional, le-am considerat valorisupreme şi sfinte moşteniri şi le-am apărat, indiferent care a fostpreţul. Spaţiul românesc a fost de-a lungul veacurilor un continuuclocot şi o neostoită ţintă pentru poftiri străine.

Până mai adineauri, în trecutul recent, ne-am înfrăţit cuspoliatori şi am plătit cu bani grei bruma de libertate. Deseori cuţitulrăbdării ne-a ajuns la os, de nenumărate ori am strâns cureaua lamaximum. Frica, foamea, frigul ajunseseră blazon naţional trinitar,exact atunci când ţara „înainta spre comunism în zbor"traversând epoca de aur aflată pe drumul „făuririi societăţiisocialiste multilateral dezvoltate".

Explozia din decembrie 1989 a creat premisele uneipurificări aşteptate şi benefice, a rechemat şi au repus în drepturiprincipiile democraţiei occidentale, făcând ca România să redevinăcentru de interes şi pol de stabilitate zonală, piaţă de desfacere,teritoriu magnetic pentru investitorii străini, suprafaţă strategică şioperaţională pentru demersurile de stabilitate continentală,

251

de luptăîmpotriva terorismului şi a altor conflicte, riscuri, pericole oriprovocări beligene. Articulaţiile euro-atlantice, angrenajele demenţinere şi management ale păcii nu pot fi complet şi eficientfuncţionale, ignorându-se ofertele româneşti ca element strategicîn flancul sudic,în zona Mării Negre ca vecinătate de concordieîntr-un spaţiu balcanic sau în apropierea unui Orient Mij lociu mereuefervescent şi instabil. Aspectul ţine şi de pregătirea pentru luptă(citeşte pentrupeace meaking, keeping, enforcement şi building!)

252

a forţelor militare profesioniste, ale căror instruire şi educare trebuiesă devină o permanenţă, un tot, un deziderat împlinit.

La o repede ochire asupra sistemului instructiv-educativvom constata că partea pragmatică (preponderent intelectuală)adică instrucţia are la bază învăţul, pe când partea motivaţională(preponderent sentimentală) adică educaţia are la temelie dezvăţul.In cadrul instrucţiei se formează deprinderi, în domeniul educaţieise renunţă la vicii. în primul caz teatrul de operaţii îl reprezintămediul fizic, în a doua ipostază fiind vorba de mediul metafizic.Pregătirea concretă (adică instrucţia) se adresează sistemuluimusculator, osos şi simţurilor, iar pregătirea relevată (adică educaţia)se adresează sistemului nervos şi sentimentelor, adică psihiculuiuman. Efectele prime sunt imediate (tactice), rezultatele celeilaltesunt eşalonate în timp (operativ-strategice).

Instrucţia apelează la membre, analizatori, părţi aleorganismului, educaţia se adresează abstractului, reprezentărilor şisentimentelor. Nu poate exista acţiune (instrucţie) fară voinţă(educaţie). Execuţia nu este eficace decât dacă există motivareaactului. Nu spargem cărămizi cu podul palmei (chiar şi cu capul)dacă nu ştim de ce o facem. Şi mai ales împotriva cui. Perfecţionareadeprinderilor este apanajul instructorilor, perfecţionarea moral-volitivăeste rolul educatorilor. Instructorii călesc fizic, intelectual, educatoriicălesc psihic, sentimental. Nu se poate decât într-o lume absurdăinstrucţie fară educaţie. De fapt, asemenea demersuri menite

253

săformeze reflexe condiţionate seamănă ori cu dresajul din manej, oricu programarea computerelor. Adică, ambele exemple ies din sferaumanului. Numai educaţia umanizează, dă sens instrucţiei, ajută laatingerea finalităţii, eficace a acţiunilor, adică la îndeplinirea misiunilor.

Pentru că trenul devenirii pentru luptă să treacă prin toategările cunoaşterii, calea ferată trebuie să aibă două şine, paralele,echidistante, de importanţă identică, puse pe un terasament solidde instructori şi educatori pricepuţi, preponderent dialogali, educaţişi bine pregătiţi să relaţioneze în mediul internaţional.

254

Arma cuvântului (inclusiv concilierile şi iniţiativele religioase

tolerante şi pozitiviste), parlamentarismul constructiv, dialogul activ,investiţia pentru imagine şi cognoscibilitate sunt puncte obligatoriide trecere în ofensivele integrării noastre euro-atlantice pentruparteneriat, conlucrare, aderenţă, apartenenţă colaborare subsemnul unor stringenţe evidente şi ireversibile, precum construcţiatemeliilor edificiului planetar al civilizaţiei globale, în care culturileîşi vor da mâna, într-un efort comunicaţional universal şi reciprocbenefic, aşa încât să nu mai fie posibilă tăcerea muzelor din cauzanedoritei muzici a armelor. Să sperăm că rândurile de până aiciau un asemenea ecou şi un asemenea mesaj vor induce întreemiţătorul est-european şi receptorul occidental între care se aflăcanalul comunicaţional al cărui cod poate fi revelionul europeandin 2007, receptat ca o Mecca dintr-un pelerinaj al speranţei, cufeed-backde receptivitate şi efort din parte-ne, receptaţi tot maides şi deschis ca buni învăţăcei, dacă nu cumva chiar absolvenţi aişcolii occidentale de democraţie.

255

<titlu>EXAGERĂRI ŞI MANIPULARE

Căutaţi mai întâi să înţelegeţi şi

numai apoi să fiţi înţeleşi. (Stephan Covay)

Dintotdeauna, oamenii s-au influenţat unii pe alţii.Persuadarea are şi o faţetă ascunsă, mult mai profundă şiintenţională, care urmăreşte influenţarea oamenilor în vedereaobţinerii unor atitudini sau comportamente dorite, fară ca aceştiasă conştientizeze intenţiile manipulatorului.

Capacitatea celui care manipulează se poate educa, dar,de obicei, este un har, un talent (actoricesc) care poartă denumireade machiavelism". Efectele acestei trăsături de personalitate seregăsesc în modificarea uneia dintre componentele triadei„afectivitate-cogniţie-comportament.".

In capitolul al patrulea al cursului „Sociologia opinieipublice", profesorul S. Chelcea scrie: „ înţelegem prin manipularecomportamentală influenţarea subiecţilor umani (indivizi,grupuri, mulţimi umane) în vederea realizării unor acţiuni îndiscordanţă cu propriile scopuri, fară ca aceştia - subiecţiiumani - să conştientizeze discrepanţa dintre propriile scopurişi scopurile îndepărtate ale celor care îi influenţează ",68

256

Ca formă de „influenţă socială negativă" manipularea

comportamentală, adaugă autorul, „ se bazează pe conformare

(lat. conformitas - modificarea poziţiei unei persoane în direcţia

257

68 Septimiu Chelcea, Sociologia opiniei publice, Curs S.N.S.RA.,Bucureşti, 2000, pg.122.

poziţiei grupului) şi pe supunere (fr.obissane - modificareacomportamentului unei persoane, ca urmare a ordinului datde o autoritate legitimă)".

Pentru analiza manipulării, Septimiu Chelcea a propus„schema celor 10 C-uri", care presupune de fapt zece întrebări:Cine manipulează? Cine e manipulat? Care e scopul imediat alacţiunii? Care e scopul îndepărtat al manipulatorului? Care e scopulîndepărtat al manipulatului? Ce mijloace utilizează primul? Cemijloace foloseşte „victima"? Care e contextul social? Care sunt„efectele perverse" ale scopurilor imediate? Care sunt „efecteleperverse" ale atingerii scopurilor îndepărtate?

Se cunosc mai multe tehnici (metode de manipulare)mai cunoscute fiind: „piciorul în uşă" (a cere puţin la început pentrua obţine mai mult apoi), „uşa în faţă" (a cere mult la început pentrua obţine puţin mai apoi), ,jningea la joasă înălţime" (asemănătoarecu prima, adică obţinerea degetului pentru a prinde toată mâna,adică amorsarea - mingea joasă - care este, de fapt, o amăgire, oprindere în plasă), jocul de rol (autopersuasiune) şi „profeţiaautorealizatoare implicită" (definirea greşită a unei situaţii, în vederea„izbândirii" predicţiei elaborate).

Privind prima tehnică (numită şi concurentă) este grăitorexemplul când unui copil flămând i se dă o bucată de pâine şi unade brânză. El manipulează astfel: „Mi-a mai rămas brânză". I semai dă pâine. Apoi zice: „Mi-a mai rămas pâine". I se mai dă brânză.Şi tot aşa, puţin câte puţin, până se satură. Ori cazul vecinului

258

careîmprumută puţină vopsea. Apoi mai cere că nu i-a ajuns. Şi încămai cere până obţine cât şi-a propus.

Privind a doua tehnică este relevant exemplul unui şef(pompier) care, în epoca de aur, a cozilor mă invita să luăm ce sedă astfel. îşi făcea loc cu tupeu printre oamenii înfometaţi invitându-mă şi pe mine („Haideţi, tovarăşe căpitan!") şi facându-i pe toţi sătacă şi să ne facă loc. înăuntru, forfota „obligaţiilor" care dijmuiaumarfa. După ce-i declină printre dinţi gradul mergea la şefulmagazinului care tremura, fiind autor/complice la matrapazlâcuri.„Ce v-a băgat?" „Brânză, şefii!" „E bună?" (Pe vremea aceea

259

calitatea nu conta, ci existenţa!) „Da, e bună". „Aş vrea să gust şieu" (Piciorul în uşă!) Gusta, se strâmba şi aştepta. „Câtă doriţi?"„Păi, vreo zece kile, că ia şi domnul căpitan!" „Aoleo! Păi 40 dekile e toată. Ş-aţi văzut ce puhoi e afară!" „Bine, pune patru kile".(Uşa-n nas!). Adică norma concesiilor reciproce într-o negociereunde se creează o obligaţie.

Referitor al a treia tehnică e relevantă mişcarea ofertelorde câştiguri care umplu cutiile poştale. Dacă iei un obiect ai reducereatât, dacă iei trei, mai câştigi şi nu ştiu ce, dacă te-abonezi, le primeşticu discount şi, îh plus, primeşti un premiu fabulos. E vorba de reacţia(ruşinea) simţului comun, după principiul „unde a mers mia, maimerge şi suta". Low-ball e o tehnică eficace, altele n-ar fi practicatăcu atâta asiduitate.

A patra tehnică se derulează după un scenariu. De pildă:„Cine vrea să-şi crească nota la psihosociologie, poate participa laun chestionar ce nu presupune nici un efort". Se face tabelul cudoritori. „Vă aştept duminică la ora 05.00". încep renunţările. „S-aveţi câte un top de hârtie de copiator". Alte renunţări... Şi joculde rol continuă.

Acinciametodă este des practicată de manageri. Stabilescstrategii greşite (totul durează şase ore), actanţii care văd că nu poatedura mai mult de o oră, acceptă, dar ceea ce urma să se-ntâmple, defapt, durează cinci ore şi jumătate. Mai puţin decât s-a spus!Obişnuiesc să spun, când mi se dă cuvântul îh faţa unei

260

mulţimi plictisite,de antevorbitori care au bătut câmpii cu graţie zeci de minute, în chipde captatio benevolenţia, dar şi de manipulare prin autorealizareimplicită, că înjumătăţea de ceas rezervată voi încerca să elucidezproblema X. Murmure, dar şi resemnare. Apoi, după cinci minute lemulţumesc pentru atenţie şi recepţionez aplauze. Eliberarea umană,supapa de refulare e semn că omul este manipulabil.

Industria timpului liber (muzica, imaginile, tipăriturile) adicăa domeniului audio vizual şi-al presei scrise etc. e „spionată" deprofesioniştii manipulării. „Manufactura cultu^-infoimaţională" estesubminată de prefabricatele dezinformării organizate. Făcând partedin „industria culturală", conform Şcolii de la Frankfurt, mijloacele

261

comunicationale se adresează unor receptori oficiali (auditorat, lectoratetc.) sau ad-hoc. Uşa (cu gaura cheii, ori vizorul), pereţii (care au...urechi), balconul (ca foişor de observare), binoclul (sau luneta unei... arme), telemobilul (sau telecomanda!) sunt elemente de arsenalcomunicaţional, la fel ca şi scrisoarea (trimiterile poştale), satelitulsau internetul, prin care se produce aprehendarea, persuadarea,influenţarea. Geo-convieţuirea umană tinde să devină o tele-convieţuire în circumstanţe diadice „hic et nune", „ici et maintenant"(acum şi aici), restul întrebărilor lasswelliene (mai ales undei şi când?)dispărând dinmotive de mijloace comunicationale (mai ales sateliţi).

GerardNamer69 apreciază că manipularea exploatează abildihotomiile: raţiune/sensibilitate, conştient/inconştient, luciditate/imaginar. Autorul francez prezintă o evoluţie a informaţieitendenţioase (mistificată) destinată manipulării (manevrării) psihice,care constă în câteva procedee: selectarea informaţiilor, amputarealor şi modificarea contextului, prin izolarea acesteia, amalgamareainformaţiei trunchiate cu altele care n-au nici o legătură cu ea, dar odescalifică, confecţionarea unui context măsluit; comentarea ei cuun anume ton sau mimică; difuzarea ştirilor false ce se fac scopulrumorii imaginare lent dezminţite.70

în aceste demersuri se vehiculează, deliberat, „minciuni

persuasive" (necum erori, care sunt tare ale acţiunilor de influenţare),

acţiuni în care coexistă realitatea şi fantasma printr-o fabulare

„profesionistă", aşa încât destinatarului i se oferă ceea ce el se

aşteaptă să primească, dar servindu-se, subtil, interesele

emiţătorului. Avem de-a face cu ceea ce specialiştii denumesc

262

69 Gerard Namer, Manpulation. La Communications de masse. Guidealphabetique (sons la direction de J.Cazeneve, Ed.Denoel/Gonthier, Paris,1976,pg.268.70 Apud Dona Tudor, Manipularea opiniei publice în conflicte armate,E&Dacia, Cluj Napoca, 2001, pg.76.

simularea/disimularea, după gradul de utilizare/omisiune a „realităţii

prefabricate", a pseudo-evenimentelor comunicationale, inspirate

de deformare a „originalului" şi care implică „o intenţie fiauduloasă",

„în virtutea unei pretenţii de identitate", cum spune Umberto Eco,

263

invocând aşa-zisele „pseudo-dublete":prioritate legală, asociereevidentă, asociere presupusă şi pseudo-asociere.11

Cel mai eficient demers manipulator se practică prin mass-media (Agenda presei), căreia Jean Stoetzel îi identifică, alăturide funcţia principală (de informare) alte trei colaterale: de reliance(legătură) socială, de relaxare (loisir) şi cathartică.72

în fine, hidden agenda (Agenda ascunsă) reprezintăarsenalul diversionist/manipulator şi „ o întoarcere bizară lacenzură - prin ocultarea/deformarea/amputarea informaţieicomplete 'm, practicată în special prin televiziune, care furnizeazăşi ceea ce R. Boudon numeşte efecte perverse legate de confuzii(dezinformare/manipulare) cum sunt: personalizarea,dramatizarea, fragmentarea şi normalizarea.

Manipularea (ca anticameră a îndoctrinării) nu poate fievitată, dar există şi un raport de influenţă al ţintei (publicul) asupratrăgătorului (mass-media), ştiut fiind că orice act comunicaţionaleste o interacţiune.

Procesul traficului de exagerări persuasive, cum aş denumimanipularea, produce opinii manipulate, pe care le „importă" prinmedia un larg evantai de consumatori. Există, şi se manifestă maiales în cazul tinerilor un sindrom al, manipulării manipulatorilor",fiindcă aceştia nu cunosc trecutul, pe care, oricum, îl considerănostalgic, perimat, demodat, desuet, trăind simptomul lipsei

264

71 Umberto Eco, Limitele interpretării, Ed.Pontica, Constanţa, 1996,pg.194.72 Apud Francis Balle, Mediaş etSociete, Ed.Montchrestien, Paul, Beaud,Paris, 1999,pg.564-565).73 Cristian Florin Popescu, Minciună-manipulare-dezinformare.Construire-deconstruire (în: Psihologia & Mass media, nr.2/2002, RevistaA.N.I., Bucureşti, pg.39-49).

derădăcini culturale din lumea globalizată.

265

<titlu>ZVON ŞI DEZINFORMARE

Dezinformarea este considerată în prezent cafiind un fel de mesaj, mai mult sau mai puţin explicit,un fel de comunicare de tip special între dezinformatorşi ţinta sa. (Henri-Pierre Cathala)

Dezinformarea, ca şi zvonul, sunt fenomene sociale curepercusiuni atitudinal-acţionale majore, dacă ţintele manifestăcarenţe în atitudinea critică, personalitate, nivel intelectual, aspiraţii,finalităţi. Principala caracteristică a dezinfoimării este că ea nu constăîn a face să se creadă ceea ce nu există (cum face zvonul), ci în amodifica reacţiile în pofida convingerilor (inclusiv cele „cimentate"prin influenţă şi manipulare).

Proliferarea zvonului (cel mai vechi mijloc de informare dinlume, cum spunea Kapferer) este evidentă: „ Zvonurile zboară,cresc, şerpuiesc, mocnesc, circulă. Din punct de vedere fizic,sunt nişte animale neobişnuite, iuţi şi nesătule. Se pare căefectul lor asupra oamenilor e asemănător cu cel al hipnozei:fascinează, subjugă, seduc, înflăcărează" .1A Fiind legat deevenimente la zi, cu destinaţia credibilităţii şi colportării, e

26674 Jean Noel Kapferer, Op. cit., pg.25.

aproapeimposibil de stăvilit. Singura metodă de a interzice proliferareazvonurilor este interdicţia oamenilor de a vorbi. Adică a cereimposibilul, cum şi a le cere să nu gândească (deci să „fabrice"zvonuri!) este lafel de... idealist Faptul aminteşte de vremeaceauşistăcând erau interzise bancurile cu Bulă fiindcă cineva a „zvonit" că s-a

267

născut la Scorniceşti, cum se „interzisese" şi Moş Gerilă fost MoşCrăciun, fiindcă altcineva „zvonise" că bătrânul dictator ce chinuisepoporul cu triada fiică, foame, frig este acel... Gerilă.

Aşadar zvonul (ca microb) şi „zvonita" (ca boală) suntnemuritori şi incurabili. Dacă despre ele se va vorbi, credibilitatea,misterul, logica şi periculozitatea vor creşte.„Eşalonul superior" alzvonului este dezinformarea, pe care H.P.Cathala o considera„ un fel de mesaj, mai mult sau mai puţin explicit, un fel decomunicare de un tip special între dezinformator şi ţinta sa.Poate lua forma unei declaraţii, a unui gest semnificativ sau aadoptării unei atitudini ".75

„Deosebirea dintre cei doi termeni - zvon şidezinformare - constă în faptul că în cazul dezinformării nuputem confunda minciuna cu eroarea. Minciuna se opuneadevărului. Eroarea se opune realităţii. Supoziţia unui zvonpoate fi circumstanţială, dezinformarea presupunepremeditare "76

Drumul influenţelor dezinformativ-manipulator este, de fapt,o înşiruire de intoxicări de argumentări tendenţioase (Guy Durandincrede că intoxicarea este sinonimă cu dezinformarea, iar în acţiuneamanipulatoare „ nu opinia sau temele propagandei sunt atacabile,ci minciunile flagrante şi documentele false care pretindă cădezvăluie faptele.11

Cele şase reguli stabilite de Robert H. Knapp pentru

reducerea zvonurilor sunt: restabilirea încrederii în canalele oficiale

de transmitere, restabilirea încrederii în conducători, difuzarea unui

volum maxim de informaţii oficiale, avertizarea publicului larg,

ocuparea publicului cu alte activităţi (loisir, muncă), combaterea

zvonisticii prin arătarea nocivităţii sale.

268

75 Henri Pierre Cathala, Epoca dezinformării, Ed.Militară, Bucureşti, 1996,pg.20.76 Apud Gh. Arădăvoaice & V.Stancu, Op. cit., pg. 119.77 Guy Durandin, Le Desinformation. Analyse du concept (Raport pentruSecretariatul General al Apărării), f.e., Paris, 1987, pg.41-51).

Kapferer, care consideră fenomenul zvonisticii ,,misterios,aproape magic" şi care spune că „zvonurile zboară, cresc,şerpuiesc, mocnesc, circulă identificând efectul lor asupraoamenilor cu cel al hipnozei ce „fascinează, subjugă, seduc,înflăcărează precizează că aspectul reprezintă o concepţiegreşită şi că mecanismul de funcţionare al zvonului poate fidemontat78 în introducerea cărţii (pg. 19) psiho-sociologul SeptimiuChelcea tranşează: „pentru a circula, zvonurile nu au nevoie deadevăr dar vestitul autor francez, precizând că uneori pot fi„adevărate", spune că ele „ deranjează pentru că alcătuiesc osursă de informaţii necontrolată de putere ",79 care alimenteazăcontra-puterile.

Ca prim post de radio liber (radio-şanţ, se spune în lumeasuspicioşilor a căror parolă o reprezintă misteriosul „Sst, pereţiiau urechi!"), ca ştire care-i face pe oameni să vorbească, zvonulnu inspiră instinctul de verificare ci graba de a scăpa de el ca de obombă al cărei fitil fasâie. Acest fapt realizează coeziunea socialăprin nevoia de dezbatere, de comentariu, de hiperbolizare şidinamizare a zvonului. Sunt cazuri (ca al dictatorului Ceauşescu)când practicantul zvonisticii se iluzionează cu faptul că, dacă e crezut,are şi dreptate. Persuasiunea în acest mod de comunicare dinanticamera manipulării este dată de estetica ambalajului verbal şicredibilitatea legendei. Acestea asigură aderenţă socială şi vitezăde propagare publică. Ca orice informaţie într-un sistemcomunicaţional social, zvonul coagulează relaţii, ţine trează vigilenţa,starea de alertă. „Se spune e un apel la comuniune socială",

269

precizează Kapferer, adăugând că „ circulaţia zvonurilor e defapt o succesiune de acte de persuasiune " a căror calitate şicredibilitate depind în mare măsură, de carisma lansatorului".80

Cu cât e mai ambiguu, tendenţios şi complicat, un zvon e

mai credibil. Amplificarea şi alambicarea suportului informaţional

270

78Jean-Noel Kapferer, Zvonurile, Ed.Humanitas, Bucureşti, 1993, pg.25.79Jean-Noel Kapferer, Op.cit, pg.32-39.80Jean-Noel Kapferer, Op.cit, pg.85-86.

sporeşte dorinţa de a crede (altfel de a spune credulitatea)consumatorului-releu de zvonuri. „Zvonul nu convinge, seducenotează Kapferer, care adaugă că: „justifică opinia publică ".81

Cu alte cuvinte legitimează bănuieli, autorizează supoziţii, elibereazăagresivitatea, validează intuiţii, fabrică realism cu care înlocuieşterealităţi, creează evenimente comunicaţionale.

Dar oare zvonul este sortit să se stingă? Se pare că, deşireapare cu dimensiuni catastrofice (precum previziunile apocalipticeale unui „specialist" în cutremure), efemeritatea (nu şi efectele nefaste)devin evidente. Totul depinde de context şi educaţie. Fiind terestre,zvonurile se prefac în amintiri, în posibilităţi ratate sau în vulcanistinşi care pot să erupă din nou când se creează condiţiile socialeale eliberării acumulărilor. Recurenţa zvonurilor este dată de temepredilecte, între care mediul militar şi mai ales confruntările armaterămân predilecte. Optimiste, pesimiste sau... zâzăniste, zvonurileascund adeseori „un al doilea mesaj".82 Dincolo de rolul de supapăde prea-plin social, zvonurile pot fi şi vectori (purtători) de„adevăruri" oficiale. Peter R. Hoftătter enunţă situaţiile carefavorizează apariţia zvonurilor şi condiţiilor transformării lor:zvonurile apar mai ales în situaţii ameninţătoare pentru o parte apopulaţiei; se răspândesc pentru că difuzarea lor conferă prestigiuemiţătorului; zvonurile se transformă continuu, fiecare adăugândceea ce crede sau bănuieşte; se propagă în lanţ, producându-se

271

nivelarea, dar şi accentuarea lor; după un timp nu se mai deosebescde ştirile obiective şi, în fine, ele completează ştirile oficiale.

Ca orice canal de informare în masă, şi zvonul are public-ţintă. „Zvonul este o operă colectivă, rod al participăriifiecăruia ",83 zice Kapferer. Apă să fie şi o piatră aruncată de unnebun, că are cine să facă viabil proverbul.

La rândul lor, Gordon W. Allport şi Leo Postmanstabilesc legile psih ologice ale zvonurilor: reducţia,

accentuarea

272

81 Jean-Noel Kapferer, Op. cit., pg. 101.82 Jean-Noel Kapferer, Op. cit., pg.

şi asimilarea circulând din gură în gură devin mai concise, uşor depovestit, cu detalii şterse până la 70 la sută. Pe de altă parte, seaccentuează mărimi, bizarerii, augmentându-se şi schimbându-searhitectura zvonului. în fine, asimilarea nu depinde doar de mesaj,ci de gradul de receptivitate şi de interes al publicului ce acceptăaceste stereotipuri verbale preponderent subiective.

Sociologul american Tomotsu Shibutani lansează teoriazvonului că „tranzacţie colectivă, implicând o diviziune a munciiîntre participanţi, fiecare dintre aceştia având contribuţii diferite",în concepţia autorului, zvonurile sunt fenomene sociale la careparticipă mai mulţi, pentru ca ele să cricule, aşa încât, în emergenţazvonisticii, există mai multe roluri: mesager („răspândac"), analist(interpret), sceptic (probator), protagonist (victimă), agitator(„zvoneri"), auditoriu (asistenţă) şi lider (decident).

Există şi o „comunicare a diversionisţilor", „conversaţia înorb", „dialogul zvonerilor" care vizează credulitatea,acceptabilitatea, fantezia, nevoia de mister şi hiperbolă a fiecăruiaTraficul de exagerări are loc pe fâşia virgină numită „între zvon şirealitate", ca o graniţă naţională, o frontieră între două teritoriicomunicaţionale: al tuturor şi al nimănui, pe care cresc supoziţii,fabulaţii, din răsadul dezinformării.84

Pe aceste „aptitudini perceptuale" se întemeiază

„atitudinile manipulatoare", ştiut fiind că dialogul este un slalom, o

evoluţie între coerenţă şi ambiguitate, gestiunea fiind asigurată de

legi psihologice ale manipulării prin comunicare, între care Legea

273

84 Detalii în: Nicolae Rotaru, Informare şi dezinformare în domeniul militar(în: Buletinul Jandarmeriei Române, nr.2/2000, Bucureşti, pg.206-209).

pragurilor senzoriale (care demonstrează că „ nu orice stimul

provoacă senzaţii" şi că „ senzaţia este direct proporţională cu

intensitatea excitaţiei"), Legea contrastului (care postulează

că „ două lucruri diferite par şi mai diferite, atunci când sunt

puse alături"), Legea interacţiunii senzorilor (care evidenţiază

sinestezia, adică participativitatea şi sprijinirea reciprocă a

analizatorilor la crearea senzaţiilor), Legea semnificaţiei (care

274

stabileşte raporturi de (in)dependenţă între semn, indiciu şi semnal),Legea reciprocităţii (care scoate în evidenţă rolul revanşei, acţiuneadictonului „do ut des"), Legea coerenţei (care evidenţiază„disonanţe cognitive" între ceea ce simte, gândeşte şi face un om),Legea autorităţii (a subordonării necondiţionale ori a obedienţei,specifică mediului militar), Legea insuficienţei (invocată foarte desîn discursurile comunicationale ale avocaţilor şi, în general, acompletelor de judecată), Legea mărturiei sociale (arhifolosităîn demersuri testimoniale) şi altele.85

Vladimir Volkoff defineşte dezinformarea drept tehnicăce permite „furnizarea de informaţii generale eronate unor terţi,determinându-i să comită acte colective sau să difuzeze judecăţidorite de dezinformatori".

"Dezinformarea este otrava care se răspândeşte încircuitele noastre de cunoaştere, subliniază un avizat analist, carecontinuă: Ea seamănă confuzie pentru a face cunoştinţeleinutilizabile ", fiindcă „dezinformarea face lumea, realitateasă devină incoerentă, confuză, nemaleabilă", constituind „w«adevărat atentat la integritatea psihică a victimelor sale ",intenţia dezinformatorului fiind clară: "de ce să nu te substitui zeilorpentru a-l înnebuni pe cel pe care vrei să-l pierzi?"86

Mesajele clandestine (ale dezinformării şi intoxicării), ca şi

cele dezirabile, de informare, pentru a-şi atinge scopul, trebuie să

intereseze, să seducă, să şocheze, să favorizeze, să sperie, să atragă,

deci să găsească o aşa-zisă „cutie de rezonanţă". Acest tip de mesaje

sunt preponderent vizuale, fiindcă fotografia, filmul, display-ul, micul

27585Apud Ştefan Prutianu, Manual de comunicare şi negociere în afaceri,vol.1, Comunicarea, Ed.Polirom, Iaşi, 2000, pg.218-223.86Henri-Pierre Cathala, Op. cit. pg.3 3.

ecran sunt mai „credibile", şuntează creierul, sunt manipulabile,

„înţelese" de cei mulţi, inoculează convingeri (e adevărat fiindcă

am văzut cu ochii mei!). Puzzle-ul geopolitic actual presupune

privatizarea dezinformării televizuale în care replicile, dezminţirile,

276

ecoul opiniei publice aproape că nu mai sunt posibile.Dar dezinformarea este un simulacru comunicaţional

ocazional, ad-hoc, aşa cum publicitatea care „vinde imaginea unuiproces" este o formă „perversă" de relaţie, de dialog cu feed-back tip breşă sentimentală (de gustibus) planificat. Dezinformareaorganizată (de tip militar) îşi pierde gradul de „perversitate" mizândpe strategii reactive de imediateţe. Dezinformarea de campanie,care legitimează dominaţia, funcţionează între două limite: legea(,JPentru afuncţiona, legalitatea presupune comunicare socialăîn necunoştinţă de cauză"*7) şi compromisul (ideologiacomunicării universale şi fantasmele unei limbi totale îşi daufrâu liber ca o consecinţă naturală a civilizaţiei romane'm),fiind ceea ce s-ar putea numi echilibrul interpretabilităţii reciproce,o falsă comunicare, o practică a confuziilor, o „fantasmă aomnipotenţei"cuvântului.

Propaganda este şi ea o acţiune organizată, sistematică,instituţionalizată de răspândire a unei ideologii, de influenţare aconcepţiilor, atitudinilor, opiniilor, comportamentelor individuale şicolective. Ea urmăreşte formarea de convingeri ideologice, adicăsocializarea politică.„Propaganda este o instituţie organizată pentrudirijarea şi influenţarea opiniei", tranşa J. Domenach, în timp ce R.Mucchielli spunea că e „o acţiune psihologică asupra persoanelor,grupurilor sau unei populaţiei, în vederea difuzării unei idei,cunoaşterii mai bune a unor lucruri, creşterii numărului, de partizanişi intensificarea valorilor lor militante".

Ca mijloc de dezinformare, zvonul face casă bună cu

277

87 Pierre Legendre, L 'Empire de la verite, Fayard, Paris, 1983, pg.18.88 Pierre Legendre, Op. cit., pg.209.

propaganda (mincinoasă) şi reclama („contrafăcută"). Noutate sauistorisire de origine anonimă, susţinută de un sentiment de evidenţăcare o impune şi face inutilă orice verificare, zvonul (difuzat oral),este condus de legea alterării mesajului şi alura difuzării (S. Dodd),având un impact variabil, din vecinătatea inconştientului colectiv

278

(E. Morin).Cea mai eficace muniţie pentru dezinformare o

constituiezvonistica. Zvonul - ştire, noutate ambiguă, neverificată despre uneveniment, transmisă oral pe canalele relaţiilor interpersonale - esteun mesaj deteriorat, distorsionat. De regulă îşi fac loc în climateletensionate, în situaţii de criză, în absenţa informaţiilor oficiale.

A asculta o prelegere sau a citi un text despredezinformare, fară a-ţi pune o întrebare (firească) sau măcar a teîndoi (cartezian) - „Dar dacă şi-n acest caz avem de-a face cu odezinformare" - înseamnă că subiectul este subestimat, neînţeles,inatractiv sau arhicunoscut.

Pentru a înţelege ce este dezinformarea trebuie săcircumstanţiem, pe scurt, informarea spunând că un fapt (plouă,dacă e octombrie sau ninge, dacă este ianuarie) nu este o informaţie.El devine informaţie când aduce o noutate (plouă în ziua deBobotează şi ninge la Sântămărie), când informatorul, mijlocul decomunicare şi informatul nu mai sunt suspicionat de poleireaadevărului sau redudanţă în comunicare.

Se ştie că informaţia este, în sine, o marfa denaturată, căsâmburele său de adevăr (sâmburele, nu tot fructul!) poate fi sec.Dezinformarea este considerară când minciună, când oriceinformaţie falsă, când o metodă de influenţare a opiniei, cândpropagandă. în dicţionarul Grand Robert această activitate esteasociată cu „spălarea creierelor", „cacialmalele", „gogoriţele". Cândzici propagandă, gândul te duce la neadevăr, la zisa lui Lenin:Spuneţi-le ce vor să audă!

279

Dar, propaganda nu este dezinformare. La fel ca ea,publicitatea (reclama) pe care o tratăm psihosociologic, pe larg, îneconomia lucrării, fiindcă nu are rolul de a informa, ci de a influenţa,de a exploata iraţionalul, instinctele, chit că poate fi mincinoasă, nue dezinformare.

Intoxicarea (otrăvirea) adversarului, un truc, un vicleşugbeligen ce se adresează unui anume segment nu e una şi aceeaşi cu

280

dezinformarea.Ca să vedem ce este, de fapt, dezinformarea vom

lua încalcul trei aspecte: e manipulare a opiniei publice, astfel ar fiintoxicare, are mijloace deturnate, nu directe ca propaganda, arescopuri politice, inteme/exteme, nu de imediateţe şi comerciale capublicitatea.

Aşadar, dezinformarea este o manipulare a opinieipublice, în scopuri politice, folosind informaţii tratate cu mijloacedeturnate.

Deci avem de-a face cu o înşelăciune deliberată. „Toatăarta războiului se întemeiază pe înşelătorie!" glosa Sun Tzî, care nuştia de modelul dezinformării antic al calului troian.

Omul este tentat să creadă, mai ales când sursa e...credibilă. E adevărat că s-a spus la radio, am citit în ziar, am văzutla televizor! Dar informare fară dezinformare nu poate exista, aşacum nu există plus fară minus. Goebbels spunea: „O minciunărepetată de o mie de ori rămâne minciună, o minciună repetată deun milion de ori devine adevăr!" în unele circumstanţe (e.g.democraţie, libertate, schimbare, să trăiţi bine, dreptate şi adevăretc.) nu e nevoie de atâtea repetări! Ce frumos spunea Soljenitîn:„Ar fi de ajuns ca ruşii să înceteze a mai minţi şi comunismul se vaprăbuşi dintr-o dată" Se pare c-a spart gheaţa Gorbaciov, copcaînghiţindu-i şi pe vecini, inclusiv pe Ceauşescu.

„Opinia publică e ca un copil mare şi sufleor:dezinformatorul!" tranşa Vladimir Volkoflf.89

Se zice că dezinformatorul este un gestionar de trucaje.Un fapt poate fi spus prin cel puţin şapte trucuri: afirmat,

281

negat,trecut sub tăcere, amplificat, diminuat, aprobat şi dezaprobat.

Manualele alternative ori traduse dezinformează? Cărţileîmpănate cu construcţii argotice, de jargon şi mai ales anglicanisme

o fac? Dar un dicţionar în care la unii apar portrete, iar la alţiicaricaturi? Mai ştiţi şi alte exemple de... dezinformare?

282

89V. Volkoff, Tratat de dezinformare, Ed. Antet, Bucureşti, 1999,pg. 127

Există şi o dezinformare subliminală: auditivă, vizuală,clandestină, dar cea mai importantă e dezinformarea circumstanţială.Şeful mult-hulitei Sercurităţi are „meritul" de a fi dejucat planuldezinformatorilor care estimează 65.000 de morţi în evenimenteledin decembrie. Nici dezgropatul morţilor televizat de la Timişoaran-a avut efectul scontat. Nici chiar găselniţa cu teroriştii careucideau.... Cu armele soldaţilor noştri aduşi de pe ogoarele patrieisă facă revoluţie n-a ţinut mult.

Dezinformarea (în anticamera diversiunii) creează psihozecare se estompează treptat. A se vedea valurile succesive cu Ebola,vacile nebune şi gripa aviară.

Peste adevărul şubred şi greu de verificat, dezinformatoriipun gaz. în cuptorul în care se rumenesc suspiciuni ei aruncă materialcatalizator.

Globalizarea „drepturileomulismul", antiterorismul,fundamentalismul sunt realităţi cu impregnări de dezinformare. Luptaîmpotriva dezinformării, din păcate, n-are un viitor optimist.Antidezinformarea, la fel ca un sistem antivirus care, de fapt,exacerbează competiţie electronică, augmentează dezinformarea.E ca-ntr-o cursă a înarmărilor dintr-un neîncetat război rece. Poateşi din cauză că ascultăm, adică plecăm urechea cu luare aminte,atunci când se spune ce vrem noi. Plăcerile şi satisfacţiile sunt urmateori însoţite de neplăceri şi regrete.

„Manipularea continuă a informaţiei şi imaginii publiceconstruieşte o puternică ideologie dominantă care ajută lasusţinerea intereselor materiale şi culturale ale creatorilor săi", spune

283

James Lull, care adaugă: „Fabricanţii ideologiilor dominante devinelita informaţională".90

Cum să determinăm pe cineva să facă ce vrem noi, darşi cum suntem determinaţi noi înşine să facem ceea ce altul doreştesă facem - asta este manipularea.

„Satul global al lui McLuhan este, azi, un „sat electronic"

pe uliţele căruia circulă informaţii: reale, trunchiate, parţiale,

284

90 J. Lull, Mass-media-comunicare, Ed. Samizdat, Oradea, 1999, pg. 13.

falsificate etc. cu o viteză uimitoare. Consumul de informaţie s-aadăugat ca primă necesitate, hranei, apei şi aerului, aşa încâtmanipularea devine nu necesară, ci... stringentă. Venim la vorbalui Lenin care tranşa că a spune adevărul este o prejudecatăburgheză meschină.

285

<titlu>PUBLICITATEA ŞI COMUNICAREA

Ceea ce concepem bine/ Ne e clar şi-nexprimare/ Şi ne vin ca de Ia sine/ Cuvintele necesare.

(Nicolas Boileau)

E ştiut că o cheie a succesului infaibilă, pentru orice activitateumană o constituie comunicarea. Prin dialog se realizeazăpersuasiunea, influenţarea, inocularea şi manipularea umană.

La aceste procedee ale sistemului Influenţare/Manipulare/Propagandă se adaugă şi cele din sfera dezinformării (Intoxicarea,Zvonistica) la fel, şi Publicitatea. Deşi este trecută în registrulcomunicării perverse", publicitatea rămâne un reper dezirabil şifuncţional în managementul organizaţional.

„Publicitatea este o formidabilă întreprindere deconstrângere şi forţări, tratând omul ca pe unul dintre celemai obtuze animale" preciza Georges Duhmel, în timp ce PaulValery notează: „Publicitatea ne insultă privirile, falsificăepitetele, strică peisajele şi corupe toate calităţile", iar BlaiseCendrars, combatându-1 pe James Joyce, care considerăpublicitatea o „artă modernă", glosează: Reclama este

286

floareavieţii contemporane, afirmare a optimismului şi a veseliei"91

m.Aceste contraste, însă, rezultă din faptul că subiectul

estetratat doar din punct de vedere mercantil, iar marfa nu o constituie

91[1] Theo Stănescu-Stanciu, Reclama - sufletul comerţului, în MagazinIstoric, nr. 1/2003, pg.53-57.

287

informaţia însăşi vândută pentru a influenţa (manipula, convinge),ci produsul uzufiructuar al existenţei. Dar reclama (ca particularizarea publicităţii, care, la rându-i, este particularizare a propagandeivăzute ca metodă de comunicare-influenţare) nu este doar „sufletulcomerţului", ci ea poate deveni „cheia conflictului" ori „speraclulcrizei", dacă este gestionată deficitar.

E drept că, atunci când vorbim de puterea persuasivă apublicităţii, de influenţele pe care le are asupra omului, trebuie săobservăm că aceasta se referă la slăbiciunea omului pentru formăîn detrimentul conţinutului.

Cel mai vizibil în domeniul schimbului de mărfuri, astăzi seconstată o resurecţie a formei, un asalt al imaginii care surclaseazăconţinutul, realitatea. Ambalajul, prezentarea şi promovarea abatatenţia de la sine-qua-non-urile calitative ale conţinutului, realităţii.Este şi miza, pedala pe care apasă managerii unităţilor de ofertăpublică.

Anunţurile din presă, bunăoară, dacă sunt analizate, dincolode prima impresie şi de atractivitatea şocantă a sloganului, pot„vorbi" şi astfel: „Competitive staring salaiy" (cupuţin peste salariulmediu pe economie); „No experience" (Adică slujbă groaznică!),administrativ assitant" (Idem), „Salaiy range 20 to 50 $" (Sigurva fi maximum 21 $) „Secretary" (Slujbe pe criterii estetice,eminamente feminine, ce amintesc anunţurile de care abundă rubricile

288

de publicitate româneşti prin care se... angajează dansatoare pentrubarurile din Occident, care sunt, în fapt, reclame pentru trafic decame vie!).

Managementul creaţiei publicitare într-o întreprindere - ofabrică de confecţii, bunăoară - trebuie să ia în calcul faptul căprodusul (produsele) de promovat reprezintă rezultatul unei muncide echipă (creaţie, account, media planner, producţie), la fel cumşi efortul de promovare este tot unul colectiv.

Să zicem că va trebui promovat un produs nou, o geacă sauun deux-piece feminin. Piaţa e suprasaturată. Competiţia calitate-

289

preţ nu mai poate fi invocată, fiindcă marea majoritate uzează desloganul „tăierii" preţurilor. în acest caz inventivitatea şi agresivitateasunt foarte necesare. La fel şi receptivitatea, aşa-zisa metodă, Jansetă'prin care se dă ... gută, se lasă celui prins în cârligul publicitar„independenţă relativă" până în momentul câştigării lui totale.

Reclama (ca finalitate publicitară) va avea succes numai dacăstrategia (mai ales cea de comunicare), creaţia şi producţia mergmână în mână. Gestionarul procesului sistemic al producţiei-desfacerii va analiza efectele publicitare şi va introduce corectivede ofertă. Campaniile reprezintă o metodă statornică, eficace, careşi-a vădit fiabilitatea. Campanii de sezon, de luna cadourilor, decircumstanţe politice, internaţionale, culturale etc. şi campanii cumiză prefabricată (lichidare de stoc, 10 ani de existenţă, schimbarede manager etc).

Se ştie că strategia publicitară se sprijină pe cercetare. Dateleconfidenţiale pentru a se putea atinge elementul surpriză, boom-ulde promovare sunt deosebit de importante. Spionajul de publicitateeste un fenomen real. Sunt numeroase exemple de furt de idei, maiales în marile companii, culminând cu cele de pe piaţaautomobilistica

Slalomul printre rigori (preţul fluctuant, preponderent suitaral materiilor prime şi raritatea acestor resurse materiale), şi/sauoportunităţi de producţie (noile tehnologii, ca stringenţe de

290

concurenţă şi productivitate) sunt ajutate de publicitate, de efortulcomunicaţional determinant în creaţie, execuţie, promovare,desfacere.

Managerul întreprinderii are ca mână dreaptă managerul depublicitate, care, între altele, furnizează şi soluţii posibile pentrumotivaţia personalului, cu scopul exchange-ului comportamental-atitudinal, dincolo de autoritatea formală a liderului, ştiut fiind căştiinţa conducerii are nevoie şi de arta promovării.

între mizele de coagulare a esteticului cu funcţionalul, la locde frunte se situează, comportamentul creativ al actorilor sociali ai

291

organizaţiei. în cazul nostru, întreprinderea de confecţii, ale căreiproduse sunt perisabile, deşi perisabilitatea, în acest caz o dăfluctuaţia modei, nu alterarea lor chimică. Folosirea predispoziţiilor,„slăbiciunilor" pentru creativitate, exploatarea talentului şi pasiunilorumane reprezintă elemente de artă a leader-shipului în domeniulbiunivoc productiv-publicitar. Elementele de înzestrare psihică, desănătate comportamentală, de vârstă şi preferinţe potenţează (saupot impieta!) procesul de promovare.

Al doilea tăiş inhibator al creativităţii, aşa-zisul „merge şi aşa"propriu societăţilor etatizate, îl reprezintă, paradoxal, tocmaieducaţia. Mai precis, laturile de tutoriat, restrictiv-punitive saustimulativ-recompensatoare, care plafonează personalităţile,inhibând creativitatea.

în acest aspect, punerea de acord a managerilor esteobligatorie, ştiut fiind că, indiferent cât de înalt va fi gradul detehnologizare şi robotizare, tot oamenii hotărăsc soarta, succesul,evoluţia producţiei. Oamenii şi relaţiile dintre ei, adică oamenii detip faber şi indivizii de tip sufragrans, cei ce produc şi cei ce opteazăpentru produse, ştiut fiind că rotaţia de status/rol, în acest caz, esteinevitabilă, producătorii fiind la rându-le consumatori, aşa cum într-un model comunicaţional, prin feed-back, receptorul devine,alternativ, emiţător şi invers.

La urma urmei, publicitatea însăşi este un domeniu creativ.Chiar şi metodologia promovării (crearea, înscrierea pe bannere,rostirea, vizualizarea în mass-media a sloganelor, dictoanelor,ofertelor publicitare) reprezintă un act de creaţie.

292

Ca orice joc, şi acest demers ludic (joc de cuvinte şi imagini),trebuie, însă, să respecte o deontologie, o morală a efectivităţii, unrespect al măsurii între argumentare şi realitate. Publicitatea este,la urma urmei, o hiperbolizare, dar trebuie să fie oferită în straie deacceptanţă şi credibilitate. De aceea, cele patru etape ale creaţiei(pregătire, incubaţie, iluminare, verificare), trebuie să fie şi etapeale creaţiei publicitare.

293

Arta publicităţii presupune organizare, planning, control,coordonare şi decizie, dar peste toate acestea inspiraţie şicreativitate. Profesioniştii promotion-ului trebuie să fie experţi înstudiu de piaţă, comportament şi tendinţe de consum, sondaje deopinie (referitor la preţ, preferinţe, putere de cumpărare, cutumede consum, vox-populi etc), pentru a se putea elabora strategiilecorespunzătoare şi gradul lor de „agresivitate".

între strategii, cel mai important tronson rămâne promoţiade tip media, ştiut fiind că cetăţeanul este tentat să creadă că eadevărat fiindcă „s-a dat la radio-tv ori că s-a scris la gazetă".

Un rol important în promotion îl are şi marca fabricii. Blazonulde calitate şi credibil, aşa zisul „produs de firmă", eficientizeazăpublicitatea şi marketingul.

Factorul timp şi factorul bani ca şi coexistenţa acestorareprezintă alte elemente de succes în publicitate. In timp se verificăperenitatea şi eficienţa ideilor de tip brainstorming, dar pentruexperiment trebuie investiţii financiare. Un manager destoinic ştieacest fapt şi nu se zgârgceşte la tărâţe pentru a vinde ieftin mălaiul.

Culturile organizaţionale iau în calcul şi existenţapromotionului modern, a advertising-ului inspirat şi realist, a stiluluipublicitar care să respecte regulile creativităţii şi reacţiei la ofertă-stimul.

Enunţurile lui Ogilvy de tip „faceţi-vă temele!", „cunoaşteţiconcurenţa şi comunicatorii!", „poziţionaţi corect produsul!", „creaţiimaginea mărcii!", „fii diferit, credibil şi relevant!", „considerăpublicitatea ca parte a produsului!", „fii provocator şi ia

294

atitudine!",„fii lider, nu continuator!" şi alte câteva sunt grăitoare pentru demersulpromoţional din întreprinderea productivă în cauză.

Orice regulă se exprimă, însă, în imagini, reprezentări, careacţionează asupra psihicului uman, subliminal şi inconştient, caredetermină reacţii, comportamente, opţiuni, atitudine. Se vorbeştede patru libertăţi fundamentale (cea de a nu te teme, de a greşi, dedetaşare faţă de haos şi de a fi) şi de aşa-zisul instrumentar de tip

295

r-o-i (relevanţă, originalitate şi impact), iar toate aceste elementede management publicitar sunt pârghii de eficientizare a muncii înorganizaţie.

Printr-o stabilire corectă a obiectivelor de marketing, prinalegerea publicului ţintă, prin cuantificarea circumstanţei de mod,prin descoperirea şi eliminarea barierelor, bruiajelor şi blocajelor,prin calculul beneficiului imediat, inclus şi virtual, prin analizarelaţionării mesajelor şi a celorlalte elemente de campaniepublicitară putem înregistra efecte benefice care, şi acestea, trebuiegestionate în dinamica lor, pentru a rămâne preponderent pozitive.

Sunt toate acestea, aspecte de management publicitar, suntrepere pe un drum ale cărui puncte obligatorii de trecere suntschimbătoare, în funcţie de şanjabilitatea şi gradul de credibilitate apartenerului consumator al produselor ofertei. Şi mai sunt, la oprivire profundă, un mediu de exploatat „operativ" de profesioniştiiinformaţiilor (şi contrainformaţiilor) pentru securitate naţională.

296

<titlu>PROMOTION ŞI RECLAMĂ

Tout fuit/Tout passe;/L'espace/Efface/

Le bruit. ( Victor Hugo)

Trăim în „satul planetar", am intrat în hora globalizării,suportăm efectele de persuadare en-gros ale „exportatorului"dominant de exerciţiu democratic. Homo loquens este la răscruce,ţintă a rafalelor comunicaţionale agresive (ca acelea audio-vido)sau pasive (ca afişele, bannerele, ziarele) ale reclamelor disimulateîn producte educaţionale, informative şi de divertisment. Cyber-spaţiul în care ne mişcăm tinde să ne virtualizeze şi pe noi, nu numairealitatea tridimensională, credibilă şi agresivă, aşa încât fantezia,imaginaţia, fabula sunt pe cale să înlocuiască veridicul, palpabilul,realul. Definitologic, publicitatea se ocupă cu promovareabunurilor, serviciilor, companiilor şi ideilor, de cele mai multe oriprin mesaje plătite. Scopul direct ale acestor mesaje este stimulareadorinţelor clienţilor potenţiali, şi formarea asociaţiilor pozitive înlegătură cu produsul sau compania promovată, scop care este

297

atinsprin folosinţa metodelor de manipulare psihologică mai mult saumai puţin subtile. Vânzătorii văd reclama ca o parte constituentă astrategiei generice de promovare a acestora. Alte componente alepromovării sunt reclamele, relaţiile cu publicul, vânzările personaleşi promovarea de vânzări.

în „Public opinion" (1922), Walter Lippmann defineştestereotipurile („imagini în mintea noastră"), iar la rândul său, Dimitrie

298

Tudoran, în lucrarea „Psihologia reclamei" (1935) atrăgea atenţiaatât asupra unor factori psihici ai reclamei (sugestia/persuasiunea,repetarea), cât şi asupra celor sociali (prestigiul social al „ţintei",moda, trebuinţele sociale).

Dar ştim cu toţii că la început a fost reclama Ba nu, întâi afost bâlciul! Adică târgul. Deci un fel de circ, în care ofertanţii şi-austrigat ofertele de... pâine. Pâinea cea de toate zilele. Adică adjuvantepentru trebuinţe primare. Strigătul acela (de luptă) este ceea ce amputea numi proto-reclamă, proto-advertising, proto-publicite. Nuse poate să nu ne sune în auz ecouri precum: ,Ja gogoaşa, neamule!"sau „Cine cumpără de la mine/Toată ziua-i merge bine!" ori „Asta-imarfa de Galaţi^Dai un leu şi iei un braţ!" Ca şi contra-reclama: „Iaspirtoase din melasă/Bei aici şi mori acasă!"

Publicitatea o putem defini ca fiind orice formă plătită deprezentare şi promovare impersonală a ideilor, bunurilor sauserviciilor prin mijloace de informare în masă (ziare, reviste,programe de radio, de televiziune şi Internet) de către un sponsorbine precizat. Multe organizaţii folosesc publicitatea pentru atransmite unui anumit public mesaje referitoare la ele însele, laprodusele şi serviciile lor sau la modul lor de comportament, cuscopul de a determina un răspuns din partea acestuia. Răspunsulpoate fi de natură perceptuală: de exemplu, consumatorul îşiformează anumite păreri în legătură cu un produs sau o marcă, oriacestea pot fi schimbate de către reclamă. El poate fi de

299

naturacomportamentală: de exemplu, consumatorul cumpără produsulsau sporeşte cantitatea cumpărată. La publicitate nu apelează numaifirme, ci şi organizaţii cu scop nelucrativ si instituţii sociale, cum arfi instituţiile filantropice, muzeele si organizaţiile religioase care îşipromovează cauza în rândul unui public divers. Publicitatea este obună metodă de a informa şi a convinge, cu scopul de a creapreferinţe pentru un anumit produs sau de a-i motiva pe consumatorisă consume un anumit produs. Publicitatea este: de informare, deconvingere şi de reamintire.

300

Americanul Anthony R. Pratkanis consideră că tacticilepersuasive în reclamele comerciale sunt: repetarea mesajului („Amfumigene, băieţi! De-ale bune, băieţi! Ieftine şi bune, băieţi!"),atractivitatea (O femeie dezbrăcată într-o cadă, pe un banner, cuexplicaţia: „Vrei (să vezi! -n.m. N.R.) mai mult? Vino la Praktiker!")şi credibilitatea („Linoleum - o lume la picioarele tale! Noi văpurtăm în marile incinte ale lumii de la Kremlin la Casa Albă!"),modelarea utilizării produsului („E 6 din 49?" „Ba, e 49 dintr-oinfinitate!" sau apropo de un festival cinematografic derulat înCapitală:"Festival de film:B-EST, adică B-ucharEST!), imaginileproeminente („Atingeţi şi gustaţi/Şi sigur o să luaţi!"), poziţionareamărcii („Toate drumurile duc la... Coca-Cola!" sau „Clio, dinamiculpublic nr. 1!"), momeala şi ficţiunile („Trimite trei capace sau treietichete şi câştigi o limuzină!"), generalităţi strălucite şi cuvinte simple(„Noi avem. Vrei şi tu?"), amuzamentul şi jocul cu emoţiile: deteamă, vinovăţiile, de angajare şi de autopercepţie. („In restaurantulnostru nu veţi putea găsi păr în mâncare!'' Explicaţie la o fotografiecu toţi ospătarii raşi în cap! sau O fotografie în care un îndrăzneţridică fusta unei permisive, cu textul: Descoperă savoarea! ori untext inofensiv: „Nici muncă fară pâine, nici pâine fară...circ!" ca să

301

nu mai vorbim de însoţirea promoţională la lansarea cărţii „DesMacHale: Om pansiv, om parşiv" care este: „Cumperi o dată, râziîntruna! Alege tratamentul optim împotriva mofluzeniei. Humanitaspune în circulaţie leacul ideal. Se eliberează fară reţetă")

Evoluţia reclamei este legată indisolubil (şi indispensabil)de evoluţia psihosociologici. După o etapă a „idolatriei" (1890-1925) promotionul a trecut la etapa „iconică" (1925-1945) în cares-a cristalizat cultura de consum. Aurmat etapa „narcisistă" (1945-1965) cea„totemistă" (1965-1985) şi, etapa actuală (a multimedia,a industriei sondajelor, a psihosociologici aplicare, a sugestieipersuasive, a spiritualizării informaţiei).

Jocul de cuvinte este clu-ul reclamei (şi antireclamei,desigur) ca-n exemplul: abţibildului automobilistic pus în circulaţie

302

deoreţeadefast-food-uri: „InanAutBurgef'adică: („Intră, ia un(ham)burger şi ieşi!") care a devenit: „In and Aut urge" deci: „Intrăşi urgent ieşi!" Logo-ul a evoluat şi el, ca şi societatea: de laalfanumeric (logotip) şi iconic (iconotip) care este imaginai,diagramatic sau metaforic, la logo-ul simbolic şi mixt.

Bernard Chatelat denumea mecanismul de influenţaresocială care a devenit publicitatea drept „şcoală socială deconsum". Nu (numai) consum material, ci din ce în ce mai mult,oferta e informativ-persuasiv-manipulatorie. Ni se propun stiluri(standarde) de viaţă (socio-stiluri cum spune Chatelat), aşa încâtcomunicarea promoţională este deja ubicuă, instantanee, globală.Putem vorbi de „publifobie", cum vorbim de fanism, „manelită" şi„telenovelism", iar Bemard Brochard ne semnalează faptul căfenomenul extins şi internaţionalizat „riscă" (mă rog, tinde!) să nascăo nouă cultură organizaţională mondială. Deşi este considerat „genminor" (nici publicistic, nici literar, nici de divertisment) publicitateacâştigă teren prin adepţi. Aşa cum era ignorat rebusismul din stalulcu fotolii al literaturii, dar el tot şi-a câştigat un loc (o strapontină,dar loc în sală!) aşa şi sloganul publicitar, prin ofensivitate,accesibilitate, umor, persuasiune, inedit, ingeniozitate, a ajuns la unimpact dezirabil. Ştiinţificeşte, fazele sunt: cognitivă (learn), afectivă(like), comportamentală (do). între nevoia ascunsă (subliminală) şisiguranţa opţiunii, aproape că nici nu mai e treaptă, prilej demeditaţie, de cumpănire. Cumpărăm (procurăm) că s-a

303

vorbit laradio, s-a văzut la televizor, s-a scris în presă. Suntem, cum scriaE. Dichter, word customer (adică un fel de clienţi mondiali), amdevenit aproape dependenţi de oferta publicitară. (Uneori, chiarcând suntem sastisiţi de redundanţa unui clip de pe micul ecran, îllăsăm să curgă, pentru a nu pierde continuarea unei scene, idei,imagini din filmul, emisiunea, reportajul întrerupt pentru „drogul"publicitar!).

Psihosociologia, din dorinţa cunoaşterii „sinelui colectiv"(apud D. Hollander) ori pentru a identifica stereotipuri naţionale

304

(vezi O. Klineberg) a fost un paravan, adăpost, susţinător al„propagandei şi promotionului". Cercetările privind (media)imagologia pornite în perioada interbelică sub coordonarea lui AbelMiroglio au evidenţiat semnificaţii interesante legate de distanţe,rapiditate, eficienţă, impact asupra „mentalului colectiv", cum seexprima Guy Michand. Azi e clar că civilizaţia textului şi sunetului afost „surclasată" de civilizaţia imaginii. (De aceea se dau bătăliiacerbe în tranziţia românească pentru a-şi crea - cei cu dare demână - televiziuni sau trusturi media ori a acapara, a prinde şimonopoliza spaţii de emisie şi de evoluţie pe sticlă, la ore de vârf,mai ales a celor ce se visează şefi de stat, premieri sau parlamentari,mai ceva puştoaicele celor şapte ani de acasă, care, aproapeunanim, se văd fotomodele ori iubite ale unor inşi cu bani mulţi,indiferent de criteriul estetic sau de etate al partenerilor!)

„Publicitatea este o formidabilă întreprindere deconstrângere şi forţări, tratând omul ca pe unul dintre celemai obtuze animale ", spune Georges Duhamel, iar Paul Valeryglosează: „Publicitatea ne insultă privirile, falsifică epitetele,strică peisajele şi corupe toate calităţile "9 în timp ce BlaiseCendrars notează despre ceea ce James Joyce considera „artămodernă": „Reclama este floarea vieţii contemporane, oafirmare a optimismului şi a veseliei "?2 Aceste contraste rezultădin faptul că subiectul este tratat doar din punct de vedere mercantil,iar marfa nu o constituie informaţia însăşi vândută pentru a influenţa,manipula, convinge, ci produsul uzufructuar al existenţei.

305

Darreclama (ca particularizare a publicităţii care, la rându-i, esteparticularizare a propagandei văzută ca metodă de comunicare-influenţare) nu este doar „sufletul comerţului", ci ea poate deveni„cheia conflictului" sau măcar „şperaclul crizei".

Când spunem despre puterea persuasivă a reclamei, de

influenţele pe care le are asupra omului, trebuie să observăm că

306

92 Theo Stănescu-Stanciu, Reclama - sufletul comerţului (în: Magazinistoric, nr. l(430)/ian.2003, pg.53-57.

aceasta se referă la slăbiciunea omului pentru formă în detrimentulconţinutului. Putem vorbi deja de o ideologie globalitară nouă,incisivă şi oportună, care reteritorializează „satul global" al luiMarshal McLuhan în care trăiesc consumatorii de circ şisupravieţuiesc jinduitorii de pâine. Vorba sloganului gublicitar însuşi:Nici muncă fară pâine, nici pâine fară circ!

Suntem în plină rază de acţiune a unei provocări asimetriceşi-n acest domeniu (la fel ca în cazul terorismului), provocare pecare o fac viabilă, eficientă, în timp real, mass-media. Războiulaculturaţie/enculturaţie (asimetric şi el) nu s-a încheiat, ci s-a relansatprin noua coagulare de cultură (cunsumeristă, desigur!) care bântuieTerra. Tot Lucien Sfez scria şi că „nimeni nu vorbeşte pentru a nuspune nimic sau pentru a nu fi înţeles" şi că, vezi, Doamne,„comunicarea moare prin excesul de comunicare", fiindcă „nevorbim unii altora din ce în ce mai puţin". Şi mai rar, aş adăuga,deşi trăim într-o epocă a boom-ului informaţional. Ei, bine, culturade week-end „livrată" mai ales prin mass-media audio-vizuale şijurnale senzaţionaliste (aflată în vizibilă degradare axiologică, dar...promovată obsesiv în restul săptămânii, încât consumatorul desurogat lasă totul şi-şi „iroseşte" şi „clipa cea repede ce ni s-a dat"şi alternativa existenţială!) există, s-a impus, se află într-o grilă deprogram cu rating şi e pe cale să excludă cartea (cu bibliotecă şilibrărie cu tot, sala de cinematograf, de teatru, de expoziţii. Importul,

307

în acest caz, nu se mai face cu cai-putere, ci cu biţi-putere, foarteuşor şi foarte rapid (prin sateliţi, unde radio sau internet!) aşa încât„McDonaldizarea culturii" a ajuns un fel de McLume (cum seexprima S. Latouche, în care ni se standardizează şi impune stilulde viaţă, intimitatea, acquis-ul uman, într-un frenetic şi ireversibilwesternisation, antinaţional, antitradiţional, anticultural, ca oriceînlocuitor. Aici poate duce (şi chiar duce) globalizarea (ca procesmultidimensional expansiv, cum îl denumea antropologul românAchim Mihu într-un studiu apărut în 2002 la Cluj-Napoca), dar şila globalism (camesaj) şi globalitate (ca inventar de fapte).

308

Promotionul (respectiv publicitatea) a fost utilizat înaccepţiunea modernă, comercială încă din secolul XIX, dar în sensgeneral, publicitatea e o formă a comunicării de masă, prin careproducătorul îşi informează consumatorii apropo de produs, pentrua atrage atenţia, motivaţia şi persuasiunea. Scopul publicităţii e dea determina un comportament. Preluând advertisingul englez,publicitatea este considerată uneori mijloc de persuasiuneclandestină, chiar manipulare. Publicitatea este acţiune menită săfacă cunoscute publicului calităţile anumitor produse, servicii, instituţiipentru a le câştiga bunăvoinţa şidorinţa de a le cumpăra. Bazându-se pe imagini şi formule specifice (sloganuri), publicitatea e destinatăpromovării unor comportamente imediate, mizând pe sugestie şiimitaţie. „Publicitatea vehiculează o ideologie pe care o reflectă şio produce în acelaşi timp", preciza L. Bardin, în vreme ce MichelJouve vorbeşte de publicitate comportamentală, sugestivă şiintegrativă, iar Armând Dayan doar despre două tipuri: denotativăşi conotativă, în funcţie de modul de exprimare.

în promotion un rol important îl are sloganul, adicăformula şoc, concisă şi uşor repetabilă, cu scop publicitar sau depropagandă politică. Oliver Reboul ăl definea drept formulă concisăşi izbitoare, uşor repetabilă, polemică şi, cel mai adesea, anonimă,destinată să determine masele să acţioneze atât prin stilul său, câtşiprin elementul de autojustificare, pasională sau raţională, pe careîl conţine. Sloganul face apel la interesele individului,

309

acţionândpersuasiv. (Vrei şi tu? Fă cutare efort!) Fie publicitar, politic sauideologic, sloganul e de fapt, un cuvânt de ordine, un consemnsemantic, un clişeu.

Soră bună cu publicitatea este reclama (forma plătităde comunicare impersonală privind o organizaţie, un produs, unserviciu, o idee etc.) Ea presupune un anunţ scris/verbal,graficprivind oferă, o încercare de influenţare, ca şi propaganda,intenţionat/premeditată, pentru a modifica opiniile, opţiunile.Impactul mesajului reclamei are unele caracteristici: atracţie,lizibilitate, vizibilitate.

310

Ne aflăm într-o „societate-laborator" în care halatul alb pemâneci şi eprubeta în mână le au americanii ce îşi (sau ne) impunanasâna binelui şi a democraţiei. Controlul cultural (prin promotionulagresiv şi abundenţa ofertei media) pare a fi o nouă formă deimperialism. Dincolo de seducţia produsă de descoperirea*binefacerilor occidentale, efectele colaterale tind să sufoce miezulfolositor. Importul de violenţă, pornografie, trafic de droguri, dearme, de came vie reprezintă asemenea efecte perverse produsede accesul la internet, tehnologie, libertate. New-age trăieşte înmass-age (sau, cum se exprima Bogdan Ghiu lângă care am debutateditorial, în volumul „9 poeţi", ne aflăm într-un nou mileniu „obscur"numit Evul Media!), ne lăsăm erodaţi electronic, acceptând nu unjandarm (necum un nou comisar, deşi şi trimişii Europei tot comisarise numesc!), ci un şerif planetar, care, chipurile (sau într-adevăr!)ţine echilibrul, înclină balanţa, ridică scutul, ne ia sub aripă, ne traseazăşi întinde... axa. Actantul local nu mai există. A devenit regionalsau zonal. Ne aliniem la augmentative cel puţin continentale. Suntem(oameni) europeni, (oameni) globali crezându-ne (Doamne, fereşte,că exemple sunt!) supra-oameni, rasă purificată (cum rezultă şiprin scoaterea din istoria recentă a unui conducător al statului şiprin bararea accesului în aceeaşi carte a neamului a altui preşedinte,detronat prin ciuruire în urma unui proces... decomandat),

311

neam...original.,,

Nomadismul (căpşunarii, bunăoară!) este rodul invitaţieila libertate şi efectul importului de modele prpus prin reclamaofensivă şi producătoare de bani pentru promotori. Ne înscriemvoluntar pe tabelul cu sclavi (albi pe plantaţii la... negri!) de parc-am ispăşi un păcat Păcatul credulităţii reverberate, şi în cei detronaţi,şi în cei pe care-i întronăm.

World Cultura (un fel de civilizaţie unică) ne vine ca uncalapod, dar nu ne mai lasă să vârâm şi piciorul. Umblăm desculţi,păstrând încălţările în vitrină. Sindromul vitrinei (îndestulate) versus„admiratorul" sărăcit e unul dinte cele mai nefaste efecte ale tranziţiei

312

către unde am plecat mai ieri-alaltăieri, cu sânge, gloanţe, strigăteşi speranţe televizate în direct. Vitrinoterapia nu ne mai poate salvade metastazele răbdării.

Cineva scria că trăim pe o „planetă sincronă", vedem şiauzim în timp real, dar răbdăm ajijderea, tot la scară mondială. Edrept, oricine poate să-şi procure un iaht: unii pentru Mediterana,alţii pentru Snagov şi majoritatea pentru cada de baie. dacă o au,sau pentru puhoaiele care le-au luat casele, curţile, avutul, animaleleşi pe cei dragi, lăsându-le (lor) viaţa pentru a se bucura de suferinţă,să beneficieze de binefacerile „unităţii în diversitate".

Privitor la virtuţile limbajului, acestea ies cel mai pregnantîn evidenţă în sloganurile publicitare şi comunicarea electorală. Laultima campanie de alegeri am notat câteva mostre de inteligenţă apanourilor. Chipul candidatului la preşedinţie era însoţit de următorultext albastru: Mugur Isărescu va candida pentru Preşedinte.Peste câteva zile panoul (dinamic) a fost adnotat astfel: MugurIsărescu Preşedintele nostru. (S-a tăiat cu o linie „va candidapentru" şi s-a scris cu aceeaşi culoare (albă) completarea: „elenostru".

Pe alte bannere, pentru iniţiaţi, s-a scris textul: ,JSful alegeţi,dacă nu-l alegeţiT iar pe un altul (pentru cine e nehotărât) ,J±u nuvin la putere, vin la muncă ".

Atât despre oferta comunicaţională tip slogan electoral, câtşi despre cea a publicităţii („O lume la picioarele dumneavoastră^.reclamă pentru linoleum sau ,JE limpede că-i bună\ pentru

313

bere)nu mi-am propus detalii, dar ambele au conotaţii (tangenţe) militare,cum şi aşa-zisă limbă jurnaleză (cu licenţe, ignorante gramaticaleşi experimente gen 2 K pentru doică) contribuie la crearea /elucidarea confuziilor, sau în tehnica dezinformării.

O reclamă americană transformă macabrul în „umorcomercial" astfel: „Dacă nu aţi încercat lichidul nostru pentruîmbălsămare, înseamnă că aţi trăit degeaba". Alta face din absurdun „apetit surâzător" de maniera: „Dacă nu era Edison, ne-am fi

314

uitat la televizor la lumina lumânării". Dincolo de această glumă, totmai mulţi se întreabă, ca şi Nathaniel Hawthorne93 care, la rându-i, după ce îl citează pe Bany Siegel când spusese: „Staţi la televizorşi o să vă treziţi cu creierii pe moarte", dacă e adevărat că „prinelectricitate, lumea materiei a devenit un imens nerv, vibrând cale 1

de mii de mile într-o clipă, pe nerăsuflate?"Imperiul mediatic ne-a subjugat ca odinioară cel

otoman,ţarist sau habsburgic. Comunitatea internaţională ne cuprinde şi penoi. Avem steag, loc la ONU, statut de membru NATO, gir de ţarăîn UE, nume, renume (chit că mai suntem confundaţi în media globalecând cu Ungaria, când cu Bulgaria, nu şi cu Marea Neagră!), faimă(uneori tristă, deseori meritată), credibilitate... Frumoasa şifascinanta Românie are ecou de slogan, dar publicitatea are, azi,alt target. Trăim în escapit world, cum ar zice puterile axei Bucureşti-Londra-Washington evaziunii, suntem (consideraţi) nişte mijlocaşi(uneori chiar second hand, de vreme ce suntem cadorisiţi cu produseexpirate şi toxice!), apţi de transplant şi ingrediente, primitoriuniversali (chino-arabo-occidentalo-africani) într-un universalismetnocentric în care când zici NATO zici SUA şi când zici SUA,vorba lui Nenea Iancu, (nu) zici plebiscit. Fundamentalismul depiaţă (liberă şi liberală!) există, el se poate numi McDonlad's şiCoca-Cola în domeniul material şi CNN în cel spiritual.

Şi întrebările ne năpădesc, şi realitatea ne devoră, şi eticapublicitară strigă rănită, şi... Asta e mult ascultata „Vocea Americii?"„Ăştia sunt îndelung aşteptaţii americani?" „Aşa, care va să zică...

315

93 Vezi: Marshall McLuhan, Mass-media sau mediul invizibil, Ed.Nemira,Bucureşti, 1997, pg.358.

Mână, birjar! Să prindem şi noi măcar numărătoarea inversă, dacălansarea e rezervată..."

316

<titlu>MASS-MEDIA ŞI TERORISMUL

Istoria evoluează prea încet Noi (teroriştii-n.m. N.R.)

trebuie să-i dăm un imbold. (AndreiZeliabov)

Globalizarea informaţiei şi mai ales a controlului asupraacesteia adaugă şi al doilea tăiş la cunoscuta sabie a lui Damocles,pe care o constituie, de când există conflicte, cucerirea minţii (şimentalităţilor) umane, atât a beligeranţilor activi, cât şi a«participanţilor pasivi» la conflagraţie, prin mass-media, mai alesprin mijloacele electronice de informare în timp real, «constructoarede realitate», dar şi continuatoare de efect beligen post-factum,care sunt posturile de televiziune, de tip CNN, pe de-o parte, sauAl-Jazeera, pe de alta.

Asistăm la o detabuizare în trepte a conflictologiei, «post-război rece», şi «post 11 septembrie 2001», în care asimetriaacţională, ca tactică declanşatoare şi info-war, ca strategiefinalizatoare, sunt aspectele principale, cu sinapse şi joncţiuni inedite(incredibile) în arhitectura conflictologică, ale «cazuisticii» beligeneactuale. Actorii sociali din teatrele de operaţii sunt ca nişte actanţi

317

ai unei epici de război, fiindcă prin mediatizarea ubicuă şi caldă,realitatea (sângeroasă) pare o fantezie romanescă ecranizată.

Este evident că, în paralel cu războiul propriu zis şi înprelungirea acestuia, se desfăşoară, la fel de grav (de tragic), curepercusiuni nefaste (mai ales în plan atitudinal), un război mediatic.De aceea, apropo de apariţia şi manifestarea conflictelor asimetricede tip terorist, sunt tot mai multe voci care consideră prestaţiilemass-media ca pe o prelungire acţională a acestui tip de agresiune.

318

Mass-media (mai ales televiziunea) au ajuns un sine-qua-non esenţial, un modus vivendi care nu mai aparţine doar treimii deloisir a celor 24 de ore ale zile, ci şi celei de refacere (scurtând celeopt ore de odihnă) sau de lucru (atentând la bugetul de timp destinatprofesării muncii salariate). Credibilitatea (s-a spus şi s-a văzut latelevizor) este şi mare şi «contagioasă», acţionând în masă. Masivitateasau amploarea spaţiului de acţiune a micului ecran (practic, peste totîn lume) fac din mass-media electronice (în speţă televiziunile) unacţionar global, autoritar şi credibil, persuasiv şi manipulator, o forţăde luptă (falanga media) la fel de «eficientă» ca structurile din teatrelede operaţii, dacă nu cumva, prin efectul de tsunami mediatic produsde zonele fierbinţi sau umede ale conflictologiei latente ori manifeste,mai eficace, în plan mental, global.

Exerciţiul democratic (care include şi accesibilitateaaproape fară oprelişti a «combatanţilor» înarmaţi cu camera videoşi microfoane conectate la reţele electromagnetice satelitare) ademonstrat celeritatea şi atotputernicia «atacurilor» (sau numai amanevrelor) audio-vizuale. Guverne, bănci, reţele mafiote, grupărireligioase sau etnice, organizaţii mai mult sau mai puţin legale, altepersoane juridice sau fizice sunt „controlate» de media. Redactoriiau devenit «inamici» de temut pentru toate fronturile existenţiale,iar obiectivul aparatului de filmat (foto) mai înspăimântător ca ţeavaarmei. Asta, în condiţiile (citeşte utopia) când vorbim de

319

mass-media independente, căci dacă se ştie al cui este acel «inamic»(deci cine este stăpânul acelui câine de pază al democraţiei), spaimadevine şi mai mare, mai ales dacă «presării» vehiculează şi sloganuride tipul «noi nu iertăm pe nimeni», cu feed-bak-ul subînţeles «decâtpe acei ce ne controlează economic».

Dar (există şi un asemenea... adversativ!) şi mass-media(manipulatoare!) pot fi manipulate! Fie subtil (prin capcanare,dezinformare, control, cenzură etc), fie prin şantaj (corupere,mituire). Nu vorbesc de aportul (rolul, existenţa, infiltrările sauabsenţa) structurilor (actorilor) de intelligence. Acestea pot fi

320

catalizatori, excepţii, menite să întărească o regulă, care, la urmaurmei asigură o anume acurateţe, un fel de fair-play relaţional întresursă (teatru de operaţii) şi destinatar (consumatorul de informaţii).

Problema o reprezintă, ca-n cazul unei prăjituri, de pildă,dozajul de ingrediente media, pentru ca ştirea să fie îngurgitată farăriscuri, fară „efecte perverse". Cât manipulează, cât se lasămanipulat, gât minte cu adevărat, cât exagerează conştient, câtdezinformează din ignoranţă sau lipsă de profesionalism, cât îşipropune să fie de (in)dependent, care este raportul optim întremanipulare şi eficienţă, între ofertă şi absorbţie, între boala incurabilăde a şti şi tratamentul paliativ de a calma.

De ce sunt, totuşi, (consideraţi) „complici" puternicii puteriia patra? Fiindcă, din ce în ce mai mult, informarea prin media este,din start, manipulare. Se comunică în masă într-un conformismaproape obedient, fiindcă bipolarismul (politic) a dispărut şi astăziavem doar „one mind", o „gândire unică", o singură super-putere(economică, financiară, militară şi mediatică, desigur) care este (şitrebuie, prin mediatizare, să fie) cunoscută şi recunoscută ca atare.La debarcarea americană în Somalia, de pildă, presa (care se găseaîn teatru înaintea armatei) a transmis totul la cald, cum în Irak s-aderulat (şi) aşa-zisul „război CNN".

Acţiunile umanitare (post-factum) nu sunt decât un fel dealibiuri, iar justificările, „legitimitatea" se construiesc pe

321

asemeneatemeiuri. „Ficţiunea statală" Iugoslavia a suferit o asemenea corecţieumanitară despre care presa a relatat în direct, prin satelit, pentrulumea întreagă. Bombardamentele punitive urmate de paraşutăriumanitare au devenit tactică clasică.

Aşa cum a evoluat azi ştiinţa, putem vorbi de selectivitateori de tratament discreţionar chiar şi în atacurile cu bombă, fiindcăs-a inventat arma curată, a cărei explozie nu distruge decât fiinţaumană adversă. Evoluţia aceasta fară scrupule a ştiinţei cu accesposibil la binefacerile cercetării mondiale în materie de armament,numită de unii prostituare, poate duce, în consecinţă, la evoluţii aleperversităţii relaţionale.

322

Se mai poate vorbi astăzi de respectarea articolului 55,alineatul 2 din A 4-a Convenţie de la Geneva, care stipulează că:„Atacurile împotriva mediului natural, în scop de represalii, suntinterzise"? Nicidecum. Presa „complice" la acţiunile de război, chiardacă e vorba de info-war, este cea care dovedeşte că răspunsuleste indubitabil negativ, aşa încât, a vorbi de ecocid este un fel dewar-gate la vedere.

Aceste fenomene beligene la care, prin presa...partenerială,omenirea asistă neputincioasă, departe de a fi „opus Dei", justificăaşa-zisa invazie clericală, cruciada modernă, însă rezultatul acestordemersuri ale bisericilor sunt minime şi mai mult protocolare.Speranţa unei revigorări de eficienţă a noului pontificat de la Vaticanşi de reconciliere durabilă între religii rămâne puţină, nesemnificativă,deşi subiectul nu e lipsit de afectivitate pentru presa „complice şispeculativă".

Analiza trecutului (oare?) recent al războiului din Balcaniduce la multe concluzii. Prima şi cea mai pripită (ca să nu spuntotal neadevărată) este cea pe care a marşat majoritatea presei:războiul, produs din vina ortodocşilor, adică a sârbilor (careconsideră Kosovo un fel de Ţară Sfântă a Balcanilor), s-atransformat într-unui religios, opunându-i, ca beligeranţi, pemusulmani şi ortodocşi. Efectul psihologic a fost eficient, iar„tăcerile grăitoare" despre adevăratele realităţi (istorice, politice,strategice) o demonstrare a acestui efect. „Mediile de informare

323

- scria Francis Dessart - care au relatat despre conflictul dinKosovo au prezentat arareori adevărul pe această temă: noţiuneade război religios servea drept mască pentru adevăratele scopuriurmărite de către cei ce-i manipulau pe beligeranţi ca şi de ceicare-i manipulau pe manipulatorii înşişi. Majoritatea reportajelor,chiar a clor de după conflict, prezintă regiunea Kosovo, ca pe unpământ albanez şi musulman pe care Belgradul l-ar fi pretinssârbesc şi ortodox pentru a-şi permite să-1 golească de inocenta

324

sa populaţie, confruntată cu bandele înarmate ale U.C.K., cărorali s-au atribuit toate calităţile."94 Cu alte cuvinte, un soi de „terorismmediatic"?

Trăim, de fapt, într-o cyber-realitate, care restrângecaracterul amplu, agresiv, letal al războaielor, stabilind noi raporturide forţă, preponderent comunicaţionale şi simbolice, între care sedisting domenii tematice noi: recunoaştere/supraveghere/obţinereinformaţii; identificare/achiziţie ţinte; comandă/control sisteme IT& C; gestiune/contramăsuri e-War; modelare/simulare; muniţiiinteligente; inginerie de sistem etc. Impactul racordului la NATO,noile mutaţii geopolitice şi al sistemelor C4I au schimbat radicalplanningul operaţional şi politicile defensive naţionale, aşa încât aziputem vorbi deja de nivele superioare de maturitate încompatibilitatea euro-atlantică în domeniul military, inclusivcomunicaţional.

în condiţiile sofisticării tehnicii de luptă, aproape că nu maiputem vorbi de război, ci de crimă împotriva umanităţii, indiferentcare este cauza (etnică, religioasă, externă etc.) a exacerbăriiconflictului ori declanşării crizei. Orice război, sublinia autorul citat,este negarea absolută a ideii de religie, concluzionând că „nu potexista războaie religioase, nici războaie sfinte!"95

Lumea democratică actuală este tot mai evident pândită

de servilitate şi conformism, datorită coagulării unei superputeri

(numită de unii analişti NATO-SUA, iar de alţii, doar SUA!) care

presupune obedienţa şi.. .invidia. Cel mai mult ştim asta din mass-

media libere. Libertatea presei Io sintagmă la fel de uzuală ca şi, de

32594 Fr. Dessart, Reconquista(Eseuri şi studii de geopolitică spiritualăeuropeană), Ed. Carpathia Press, Bucureşti, 2005, pg. 4895 Fr. Dessart, Op. cit, pg.51.

pildă, comunitatea europeană!) care, în fapt, canalizează,

manipulează sau obturează dreptul la informare şi

comunicare... liberă. Intermediarii media„liberi" sunt, de fapt, piese

(roţi dinţate) în angrenajul strategic-acţional politico-militar al ţării

326

(alianţei) care furnizează (cu celeritate şi ubicuu) ştiri de senzaţie(de interes public planetar), cum sunt acţiunile teroriste (asimetrice)şi reacţiile belicoase (punitive).

Insă jurnalistul nu scrie, ci redă, cel mult transcrie realitatea,descrie circumstanţe şi decupaje de mediu, în care se produc (saunu) fapte (de presă) şi-n care evoluează (sau nu) actori sociali,adică persoane care devin personaje. Mai concret, ziaristulredactează. Acest verb a îmbogăţit nomenclatorul de funcţii cu ceade redactor, a creat, deci, un post pentru o funcţie sau un statuspentru un rol. A născut ceea ce numim, cu oarecare preţiozitate,comunicatorul profesionist, meseriaşul relatării, adică un alt tip deartist al cuvântului.

Dincolo de acest „cine-ce" se află (ar trebui să fie)obligatoriu „cui", adică publicul dispus (obligat!) la cura de realitate( adesea contrafăcută) pe care i-o „prescrie" (satisface) el,comunicatorul, zis redactor, zis reporter, zis jurnalist, adică„negustorul de ştiri", „traficantul de evenimente", „ofertantul denoutăţi" ambalate în cuvinte, semnificaţii, imagini, sunete, pixeli, biţi.Slujitorul mass-media este, în ultimă instanţă, un cumpărător, unachizitor de realitate susceptibilă a deveni ştire, el e conştient cepublic are de „hrănit", ce preferă acela şi când şi cum şi de ce, şi-şi adună materia primă pe care o „găteşte" (o ambalează) şi oserveşte înfometaţilor de a cunoaşte, însetaţilor de a şti, practicând,şi el (ca emiţător), şi consumatorii (ca receptori), un raport reversibilce poate fi numit relaţii publice.

327

Aşadar, ca să formulăm o concluzie, este sau nu, sistemulmass-media o prelungire sau o „complicitate" (fie chiar şi numaica mijloc de vehiculare a mesajelor) a manifestării fenomenelorgrave, simetrice sau nu, a riscurilor şi ameninţărilor, a pericolelorşi urmărilor evoluţiilor politice şi, mai ales, terorist-beligene?Conchid cu un alt citat (pg. 76) din profesorul Dessart:" Răspunsuleste, vai, pozitiv: nu mai este o temere, ci o realitate. Ajung să mă

328

gândesc că termenul de societate civilă riscă să devină fie alibi,fie o gară în care nimeni nu vine din acelaşi loc şi nimeni nu aşteaptăacelaşi tren".

A

In interiorul aceleiaşi „filosofii a comunicării" parc-aş gândişi eu rezonant şi empatic, îndoiala fiind doar o invitaţie la pluralitateîn abordarea acestui aspect real sau numai realist, care nu excludealternativa

329

<titlu>INFORMAŢIE ŞI CONFIDENŢIALITATE

Ascultă, vezi şi taci! (Gracian)

Un verb care se conjugă pe toată perioada drumuluiparcurs de informaţie este a proteja. Adevărata forţă motrice asocietăţii, informaţia rămâne benefică, utilă, oportună, dacă estevalorificată operativ şi protejată permanent. Transparenţa şivehicularea fară oprelişti de azi (plus posibilităţile multiple depenetrare) oferă şi posibilitatea denaturării, folosirii tendenţioase,neavenite, contrare intereselor (de securitate) naţionale.

Se ştie că domeniul lucrătorilor din intelligence presupuneexistenţa unei strategii coerente ale cărei trepte sunt: conexiunea(instrumente, link-uri, compatibilităţi), conţinutul (cantitate, calitate,volum, legitimitate, poziţie), cultura (etnos, cutume, tradiţii, mituri,limbă), costurile (cheltuieli) securitatea (vulnerabilităţi, riscuri,ameninţări, protecţie) şi psihicul uman (moral, spirit,

330

temperament,educaţie, caracter, behaviorism).

Atunci când mesajele (documentele) conţin informaţiiclasificate, atenţia, vigilenţa, efortul pentru protejarea canalelortrebuie să fie maxime. Structurile de intelligence sunt depozitareale unui volum considerabil de astfel de ştiri, date cunoştinţe(documente) a căror divulgare produce prejudicii incomensurabile.Siguranţa naţională (ca aspect al securităţii naţionale) reprezintătocmai starea de legalitate, de echilibru şi stabilitate socială,economică, politică, psihică, militară, culturală, religioasă, etnică

331

etc. şi de suveranitate, unitate, independenţă şi indivizibilitate statală,care permite, prin menţinerea ordinii de drept, a climatului propiceexercitării neîngrădite a drepturilor, libertăţilor şi obligaţiilorfundamentale ale cetăţenilor, potrivit normelor şi principiilordemocratice prevăzute în Constituţie, a efectivităţii relaţiilor asumateprin alianţe şi tratate, a luptei împotriva terorismului, manifestărilorxenofobe, revanşarde, revizioniste, iredentiste, antiromâneşti şi aaltor vulnerabilităţi, ameninţări şi riscuri. Este o mare artă săvorbeşti intenţionat pentru a nu spune nimic (a nu divulga, dar amanipula), cum este şi a tăcea (tot pentru a nu divulga) care, ambele,reprezintă o practică pentru spioni. Alţi practicanţi ai limbajului derumeguş (vorbitori fară noimă) sunt ecleziaştii. Dar limba de lemn,cum se ştie nu a fost şi nu e, în primul rând, apanajul spionilor ori alsacerdoţilor, ci mai ales al politicienilor. Acest limbaj este tocmaiarta de a înşira vorbe goale. Poporul l-ar identifica cu „bătutul apeiîn piuă".

Fiind, finalmente, o problemă legată de psihologia umană,de manifestarea psihosocială organizaţională a actanţilor dindomeniul informaţiilor/contrainformaţiilor privind securitateanaţională, gestiunea informaţiilor presupune asumareaconfidenţialităţii ca valoare vitală şi firească a arWtecturii structurilorde intelligence investite cu această responsabilitate. Presupune, deasemenea, un model de comportament uman specific şi

332

profesionist,transparent şi reflexiv, rezervat şi circumspect, autoprotectiv şiprudent, care exclude locvacitatea, efluviile, şi entuziasmulaugmentativ.

De la cercetarea anunţurilor-capcană şi graiul graffiti, laexploatările în orb ale frizerilor, pictărilor şi călătorilor din mijloacelede transport, fiecare este mai mult sau mai puţin agent, culegătorde informaţii. Căci, nu-i aşa, cine mai ştie de câte feluri sunt agenţii,când aceştia sunt: secreţi(cunoscuţi), albi (acoperiţi diplomatic),negri (acoperiţi total), sacrificaţi, dubli, returnaţi (intoxicatori),rezidenţi (acoperiţi diplomatic), aţipiţi (în hibernare), cârtiţe (din

333

interior sau infiltraţi), transfugi (defectori), mercenari, corespondenţionorabili (subagenţi), agenţi contractuali, informatorii ocazionali(logoreicii, locvacii, lăudăroşii etc). Secretele de stat şi de serviciudeşi sunt elemente (afluenţi) ce alimentează (fluxul) râul informaţionalnu trebuie să se scurgă natural (nedrenat). Prevenţia acestei curgeri(nu scurgeri!) revine deţinătorilor şi manipulatorilor de asemeneadate. în condiţiile în care, la cei interesaţi de culegere se adaugă,agresiv, mass-media o atenţie deosebită trebuie acordatăraporturilor cu reprezentanţii presei. Relaţiile cu publicul (oficialesau întâmplătoare) scot în evidenţă profesionalismul funcţionaruluidin intelligence. Neglijenţa, credulitatea, excepţiile de la actulnormativ pot produce deconspirări, divulgări, scurgeri voluntaresau involuntare de date prin reţelele telefonice, curieri, corespondenţăelectronică, poştă. P.C., fax etc. Relaţiile cu străinii trebuie să aibăşi o apostilă de circumspecţie fiindcă pot fi folosite, dacă nu direct,măcar ca posibilitate de exploatare în alb a celor interesaţi.Interoperabilitatea informaţională cu structurile euro-atlanticetrebuie să mărească gradul de atenţie, vigilenţă şi legalitate araporturilor ce pot fi vehiculate de transport al secretelor. Need toknow (nevoia de a cunoaşte) este mare, tentaţiile sunt majore, seteade senzaţional e nepotolită. Rezistenţa (psihică) trebuie să fie pe

334

măsură. Dacă un ofiţer CIA a deconspirat, potrivit „Legii privindorganizarea şi funcţionarea Agenţiei Centrale de Informaţii a SUA",sunt prevăzute pedepse penale de până la 10 ani închisoare şi50.000 $ amendă. Asemănător stă situaţia şi-n cazul MI6 (MareaBritanie), SIS (Canada), SISMI (Italia), Mosaad (Israel), SFI(Germania), DGST (Franţa) etc. Nu, şi la noi!

Astăzi nu mai concepem nimic fără informatică. Un manager(mă rog, patron!) fară laptop pe birou este declasat din start lacapitolul prestigiu, credibilitate, valoare. Şi când te gândeşti cătermenul informatică e destul de tânăr. El a fost introdus deAcademia Franceză, în 1967, preluat de limba germană, cu grafiainformatik şi de engleză (informatics). Evoluţia (în secolul vitezei,

335

nu?) a fost mai rapidă ca-n cazul aeronauticii care, şi aceasta, aprogresat incredibil, dat fiind că acum o sută de ani abia se chinuiaupionierii aviaţiei să ridice cu mijloace proprii, de la sol, un obiectmai greu decât aerul, iar azi străbatem cosmosul chiar şi în croazierede plăcere.

Informaticul a revoluţionat, în primul rând, informaţionalul.A început sase opereze (şi să se greşească semantic, deopotrivă)cu termenii: informativ, informaţional (din zona comunicării) şi prinprisma (cu ajutorul) sistemelor cibernetice, computerizate, adicăinformatic. între sufixele „tiv" şi „tic", interfaţa, legătura,compatibilitatea, sine-qua-non-ul îl reprezintă informaţia, combustieşi raţiune esenţial funcţională, atât pentru sistemul relaţional uman(informativ), cât şi pentru sistemul tehnic electronic (informatic).

Celepatruproprietăţi fizice esenţiale ale informaţiei considerată„aurul gri" (este apriori inepuizabilă, este copiabilă, este indivizibilăşi este cumulativă)96 rezultă din biunivocitatea raporturilorcomunicationale: om-om şi om-maşină, precum şi, ,pe cele tm structuriverbative: a şti a şti săfaci, a şti să fii şi să devii" în situaţiile decomunicare care pot fi: de complezenţă, cooperantă şi egală întreneegali (precum civilii şi militarii constituiţi în grupuri pentru gestionareacrizelor), cooperantă între asemănători (în subunităţile aceleiaşiarme), cooperantă dar neegală (şefii ordonatori/subordonaţii

336

executanţi) şi cooperantă-normativă sau de ierarhizare (caprelungire a comunicării între neegali).97

Saltul de la secolul vitezei la cel al informatizării a însemnat

şi trecerea dintr-un mileniu în altul. Trăim, azi, într-un câmp

informaţional clocotitor şi expansiv, suportăm cape nişte agresiuni

ale unor microbi invizibili, bombardamentul cu informaţii, mitralierea

cu biţi, suntem, într-o continuă luptă cu oferta din ce în ce mai

sofisticată a mediului informaţional.

337

96 Apud Constantin Teleşpan, Informaţia - nouă resursă a managementuluiorganizaţiei (în Revista Forţelor Terestre, nr.4(20)/2000, Sibiu, pg.53-56).97 Apud Mihai Macovei, Comunicare şi persuasiune în actul didactic (InRevista Academiei Forţelor Terestre, nr.4(20)/2000, Sibiu, pg.71-81).

Aceste aspecte au determinat redefinirea conceptelor desecuritate naţională, competitivitate licită, apărarea ţării, ordineconstituţională, stat de drept. Marfa, dar valoare patrimonială,informaţia face echilibristică între secretizare, clasificare,confidenţialitate, restricţie şi deschidere, transparenţă, accesibilitate,interes public. Controlul strict sau restrângerea până la etanşeizareau devenit aproape imposibile. Practic, secretele nu mai pot fipăstrate nici de specialiştii în secretizare. Atâta timp cât jurnalistul(specialist în informaţii) participă în teatre de operaţii militare, vorbimde info-war şi nu e greşit dacă spunem că, de pildă, CNN-ul este„cobeligerant". Fiind considerat cel mai perfecţionat sistemcibernetic, omul este nevoit să se adapteze continuu la acest mediuîn care informarea (documentarea, relaţionarea) reprezintă modusulsăuvivendi.

Critic neo-kantian al comunicării modeme, Lucien Sfez puneun accent deosebit pe „pregnanţa teoriilor spiritului (fondatepe noţiunile de reţea, paradox, simulare şi inter activitate) ",cum precizează B.Miege.98

El formează din tautologie şi autism neologismul „tautism"

prin care desemnează tehnologizarea spiritului - redusă la informatică

- şi concluzionează că, cel puţin în S.U. A. „maşinile de comunicat"

(„maşina-univers", cum denumea Levy calculatorul" ) şi-a cam

desăvârşit opera. Francezul J. Salome scrie: „A te exprima nu

înseamnă încă a comunica, este doar un bilet pentru dus, în

timp ce comunicarea este un bilet dus-întors care presupune

etape succesive: Mă exprim; Primesc confirmarea că limbajul

meu a fost înţeles; Ascult ce spune celălalt; îi confirm că l-am

înţeles".100

338

98Bernard Miege, Societatea cucerită de comunicare, Ed.Polirom, Iaşi,2000, pg. 16.99Pierre Levy, La Machine univers: creation, cognition et cultureinformatique, La Decouverte, 1987, pg.213.100 Jacques Salome, Dacă m-aş asculta, m-aş înţelege, Ed.Curtea Veche,Bucureşti, 2002, pg.13.

Toate tipurile de informaţii au o încărcătura de probabilistică,aşa încât ele trebuie evacuate în amonte. Pentru a evita „redundanţa"„blocajul tehnic", „bruiajele", „supraabundenţa de mesaje" trebuieoperate alegeri de către cel ce emite, aşa încât să existe permisede interpretare pentru orice receptor, adică ceea ce se cheamă„dublă articulare".

De obicei, specialiştilor din domeniul intelligence-ului,americanii le spun „Quiet Professionals", adică profesioniştii tăcuţi.Ascultătorii atenţi care tac...grăitor, spionii (căci aşa sunt etichetaţi,nu fară temei!) sunt, potrivit paremiologiei autohtone, cei care tacşi fac. (un coleg din presa militară, fost camarad de şcoliri cu epoleţi,mă identificase pe mine, apartenent instituţiei...odioase, după„insurecţia armată" din decembrie 1989, drept cel care tace şi i-ocoace! Joc de cuvinte, veţi zice! Nu, este vorba de suspiciuni, carealimentează atitudini şi comportamente, care sunt catalizatoruldiversiunii, care...Dar, despre ...virtuţile suspiciunii, altădată. Acum,despre virtutea de a-ţi pune potenţialul informaţiv-contrainformativîn slujba neamului şi ţării.

Educarea (autoeducarea) pentru comunicarea prin tăcerereprezintă un reper al devenirii militare. De altfel, indivizii aparţinândacestor structuri sunt receptaţi ca „secretoşi", ascunşi, tăcuţi,abstinenţi sau reţinuţi în invitaţiile la dialog. De fapt, nu cei care seexprimă (frumos) comunică eficient, ci acei care ştiu să tacă expresiv.Este cazul spionilor, marilor strategi, deţinătorilor de secrete

339

careau tăcut ce puteau divulga până la trecerea la tăcerea definitivă.Pentru o vorbire există „etichete" (guraliv, locvace, ţaţă, caţă, meliţă,moară, gură spartă, limbut) pentru tăcerea vorbitoare nu existădecât... muţenia Putem spune cel mai guraliv, dar nu putem folosigrade de comparaţie (mai, mai puţin, foarte sau cel mai tăcut) decâtîn scrieri beletristice. Scrieri din care, tocmai pentru a sublinia şiîntări cele spuse despre tăcerea ca metodă de dialog, exemplificămcu acel personaj (romantic), care refuza să se culce, să nu adoarmă,să nu viseze şi să nu vorbească în somn!

340

Aspectul ţine de educaţia pentru comunicare şi influenţareabordând influenţarea în sensul descris de Fourez101 care distingeîntre a influenţa, dorinţa de a o face şi voinţa pentru acest fapt: „Ainfluenţa poate fi considerat ca un fapt: fie că vrem, fie că nu,aceasta se petrece sau nu se petrece

341

Gerard Fourez, Eduquer, Ed.Debrock, Bruxelles, 1991, pg.20.

<titlu>GRAFIA CA LIMBAJ COMUNICAŢIONAL

Scriem pentru a ne răspândi gândirea mai

departe decât o duce vorba (Titu Maior eseu)

Scrisul este traducerea grafică a limbajului cu ajutorulunor simboluri. în scrisurile alfabetice aceste simboluri corespundfonemelor proprii limbi, vocale şi consoane. Sistemele primitiveaveau caracter ideografic, simbolizând cuvinte, acţiuni, adesea pecale analogică. Simbolizarea silabică a scrisului cuneiform alsumerienilor şi cea consonantică a alfabetului fenician formează otranziţie spre simbolizarea generală a fonemelor.

După ce a „evadat" din lumea animală prin al doilea sistemde semnalizare (graiul articulat), omul a trecut la subordonareanaturii prin cultură. O metodă importantă în acest sens a constituit-o scrisul. Semnele trecerii civilizaţiilor şi culturilor succesive s-autransmis prin scrisuri şi înscrisuri, prin desene rupestre şi hieroglifelăsate pe papirusuri, prin rune şi cuneiforme păstrate pe

342

plăcuţe delut ars. E foarte interesantă de parcurs istoria scrisului, dar pe noine interesează „graiul scrierii", expresia potrivit stilului de a scrie, atemperamentului, caracterului, personalităţii umane. Din start vomspune că nu trebuie confundate limbajul (care se referă la cuvinte)cu scrierea (care se referă la semnele folosite pentru a reda cuvinte.)Scrierea, cum e firesc, a permis: înregistrarea informaţiei, copiereaacesteia, stocarea şi salvarea pentru uz ulterior. Scrierea esterezultatul abstractizării prin semne a vorbirii, deci şi a gândirii care

343

exprimă idei, sentimente, atitudini, evenimente. Scrierea (ca mijlocde conservare a informaţiilor) poate fi considerată a doua mareinvenţie după vorbire.

Pictografele (pictograme şi logograme) sunt foarte vechişi au avut semnificaţii evolutive interesante. Scrisul se deprinde istoricîn societate, prin educaţie, ca materializare a gândirii umane, Scrisuleste element complementar al limbajului. Se vorbeşte de scris şi caun dat mistic ca o predestinare, o sortire. „Aşa ţi-e/ţi-a fost scris!"se spune.

Scrisul are cel puţin două aspecte: plastic sau pictural

(cum arată, formal) şi cel ideografic (ce comunică, de conţinut).

Când se abordează subiectul, nu există exeget să nuinvoce peştera Lascaux din Altamira cu „picturile" (înscrisurile) salerupestre (de unde se pleacă) şi apoi scrierea cuneiformă sumeriană,ideografică chineză sau hieroglifa egipteană runică gotică (prin carese trece) şi actuală (cu litere latine, plurală, alfa-numericăelectronică, virtuală etc), specifică sau universal valabilă (unde s-a ajuns). Reprezentarea grafică a fost la început mai multtranscrierea neliniştii, decât descrierea prezentului. Reprezentărilede azi se folosesc de prezent pentru a semnifica absentul. Grafiacomunică informaţii despre absent, atât în absenţa emiţătorului, câtşi a receptorului. A scrie înseamnă a te distanţa mai mult de prezent,printr-u limba...chimic. Dar, deşi toată lumea ştie să vorbească, nutoţi ştiu să scrie. Iar pentru a scrie e nevoie nu doar de gură

344

saucorp, ca-n cazul vorbirii, ci de mână, obiect de scris şi suport.Platon vedea scrisul ca un pericol, contrar lui Aristotel care adezvoltate o cultură a scrisului. Autorul Republicii ierarhizează caneajunsuri ale scrierii: impersonalitatea, invariabilitate, generalitatea,tendinţa spre alienare. Şi Rousseau constata că „scriind, eşti forţatsă iei toate cuvintele în accepţia comună." Mai spre noi, MarshallMcLuhan crede că, în curând, cultura scrisului şi a cititului, carestimulează cu precădere activitatea intelectuală, va fi înlocuită cu ocultură oralo-vizuală, care va educa sensibilitatea. Credem că

345

această cultură s-a şi înscăunat, iar „sensibilitatea" violenţei şipornografiei împrumutată de pe micul ecran sau descărcată de peinternet stă mărturie.

Resorturile psihosociologice ale scrisului sunt trebuinţele,nevoia de superioritate a posesorului celui de-al doilea sistem desemnalizare - homo sapiens. Aşa s-a ajuns la transmiterea de mesajematerializate în imagine prin intermediul simbolurilor.

De la necesitatea inter-relaţionării (scrisul apărând ca oformă de comunicare) până al predispoziţia manipulării a fost (deparcurs) în „arta grafică" (scrisul e o expresie grafică sintetizată)decât un pas.

Poate şi de aceea criteriul estetic a fost unul însoţitor alacestei îndeletniciri, căci scrisul ca expresie mentală a imaginiimediului înconjurător gândit/intuit, înţeles şi interpretat ca realitate.Omul a învăţat, odată cu encodarea (prin scris) şi decodareasunetelor-vorbire, a gesturilor-acţiune şi a imaginii-sunet Şi, totuşi,scrisul este un limbaj vizual cu suport multiplu (papirus, piatră, hârtie,lemn, lut etc). în ce priveşte comunicarea prin grafie şi aportulacesteia la edificarea sistemului mass-media, scrierea este primul„mediu convertibil" al unui mesaj sonor într-unui grafic. Spredeosebire de semnalele sonore, mesajele transmise prin grafie potcircula în spaţiu şi rezista în timp, într-o formă nemodificată (cuexcepţia falsurilor... plastografice), pe perioada cât rezistă

346

suportulde conservare.

Expresivitatea plastică a înscrisului se alcătuieşte dinexpresivitatea interactivă a elementelor sale grafice, ţinând cont de„paginare", geometrie, ordine, proporţii, luminozitate, acces,adresabilitate etc.

Aşadar, scrisul e o deprindere grafică, aproape„automată", ce ţine de dinamica proceselor nervoase conştiente.Scrierea reprezintă elementele de alcătuire ale înscrisului, care oferălargi posibilităţi de expresie, vizualizare, înţelegere şi comunicare.

Principalele elemente comune ale oricărei formă descriere sunt: expresia plastică (atmosfera scrierii), încadrarea în

347

spaţiul destinat încrustării, zgârierii, desenării, pictării, litografieriietc, limpezimea (lizibilitatea) şi corectitudinea desenului semnului/simbolurilor, accesibilitatea scriitorului. In limbajul de azi acesteaconstituie redactarea.

La analiza scrisului sunt important de investigat: mediulambiant, punctele de sprijin, materialul suport, instrumentele (directe:condei, styl, pană, stilou, pix sau artificiale: tipar).

De câte ori vine vorba de cât de grăitor este scrisul artrebui să rememorăm marile momente ale literaturii în care clu-ul 1-a constituit scrisul şi zapisca. Apropo de „O scrisoare pierdută" deI. L. Caragiale, doar această piesă cu a sa „plastografie" şi e deajuns pentru o investigare psihosociologică. Dar Conu Iancu nemai oferă şi alte probe de scris despre scris cum ar fi „Telegrame"şi comedia „O noapte furtunoasă", în care bileţelul de amor (al lui„scârţa-scârţa pe hârtie", jurnalistul Rică Venturiano) către „angelulradios" face toţi banii analizei psihosociologice. „Ţi-am scris, cemai doreai!" exclamăTatiana către EvgheniOneghin. Dar Eminescucu „Scrisorile" sale şi cu ...zapiştile către Veronica? Scrisul esteminereul memoriei de carton, cea prin care am făcut cunoştinţă cutrecutul, ne-am îndestulat prezentul şi am lăsat ceva pentru viitorîntr-o succesiune de anotimpuri şi vârste ce nu poate fi oprită.

348

Cu ajutorul scrierii se poate comunica la distanţă, în spaţiuşi în timp, adică se pot transmite informaţii peste generaţii.Generalizarea ştiinţei de carte a făcut ca forma scrisă a limbii sădetroneze pe cea sonoră, omul ajungând să domine natura princultură, dar azi se resimte o resurecţie a vizualului, care tinde sădetroneze scriere şi să reîntoarcă omul la natură. Atâta doar căbâta şi xilexul sunt înlocuite cu armele NBCR şi bitul.

Dovezile culturale din săpăturile arheologice conţin (şi)înscrisuri. Ele se materializează prin „învăţăminte", forme dematerializare a informaţiilor, metodă de continuare a acumulărilorde civilizaţie/cultură.

349

Pentru realizarea înscrisurilor sunt necesare câteva funcţiiale scriptorului: adducţia (spre stânga), abducţia (spre dreapta),inscripţia (flexie-extensie), cursivă (de translaţie), de ţinere (apeniţei).Privitor al estetica înscrisului sunt cunoscute scriereacaligrafică, standard sau liberă. înscrisul este o formă (mijloc)de comunicare şi de informare/manipulare socială, caracterizat prinadevăr (istoric) şi realitate (prezent). înscrisul „trădează" trăsăturilede personalitate ale graficianului-scriptor şi, de aceea, se poateinterpreta.

Conţinutul textului scris evidenţiază existenţa unui dialog

imaginar, ca formă de exteriorizare/materializare a ideilor/gândirii,în timpul scrisului organismul se mobilizează, adăugându-se şi uneleinformaţii virtuale. Redactarea cuprinde mai multe faze: concepţia

(ideea), formularea (imaginea mintal-virtuală), execuţia

(coordonarea mentală/acţională). Evoluţia de la semn rupestru,manuscris, dactilografie sau culegere a făcut ca înscrisul să devinăobiect de cercetare psihosociologică.

Grafologia, ca metodă de cercetare a personalităţii prinînscris s-a particularizat ca metodă ştiinţifică de culegere ainformaţiilor şi investigare a comportamentului, caracterului,conduitelor umane. Grafologia se practică numai asupra textelormanuscrise nu a celor imprimate. Expertiza grafică a devenitindispensabilă în investigaţiile criminologice sau vizând securitateanaţională. Numai dacă vom enumera categoriile „constructive" aleînscrisurilor precum: trăsăturile drepte (verticale, oblice, orizontale),unghiulare (ascuţite), circulare (complete, semicirculare,

350

spiralate),convexe (în arcade, concave (în ghirlandă), ondulate (şerpuite),ovoidale, buclate etc. şi vom avea deja imaginea complexităţiiacestui domeniu. Expertiza grafologică priveşte falsurile, aspectulsinistrografic (scriere cu stânga), contrafacerile, copierile,disimulările şi alte forme „perverse" de scris.

Din scris (înscrisuri) se traduc trăsături de personalitate.Decodificarea se face prin considerarea acestuia ca obiect de

351

comunicare interactivă virtuală respectându-se trei caracteristici:caracterul narativ (ce cuprinde: identificarea, studierea schemeinarative, evaluarea) expresiv (evidenţierea identităţii, relaţiilor) şifortuit (decodificarea sistemului de comunicare al înscrisului).

Există un punct de vedere axial (schema Roza vânturilor,cu opt axe, N,S,V,E şi intermediarele) care ar putea aveasemnificaţiile: Vintroversiune (recul/egoism); NV- inhibiţiei

rezervă; N - spiritualitate/misticism; NE - rebeliune!atee; E -extroversiune (progres/altruism); SE - ofo/mare/încăpăţânare;S - mentalitate] S V - acaparare. Iată, deci, ce complex plastic,grafi poate deveni înscrisul!

O carte interesantă (Vasile I. Popescu, Expresia plasticăa înscrisului şi personalitatea, Ed. Detectiv, Bucureşti, 2005)analizează aceste aspecte investigând grafologic şi psihosociologicfiecare literă, pictogramă, semn grafic, simbol, figuri geometricecunoscute. Din analiza scrierii s-au conturat patru tipuri depersonalitate: analitic, sintetic, artistic şi mixt.

Caligrafică, rotunjită, colţuroasă, curbilinie, rotundă,simplă, complicată, simplificată, seacă, plină, ornată, bizară,artificială, tipografică, caligrafiată, deghizată, retuşată sunt doarcâteva aspecte de execuţie a scrierii, în care legăturile pot fi înunghi, ghirlandă, arc, buclă, filiformă, şerpuitoare, spiralată,imprecisă (mixtă), amestecată etc., iar dimensiunile, de asemenea,sunt: mare, unică, crescândă (îngladiată), gladiolată (ca o sabie),filiformă, supraînălţată, subînălţată (ghemuită), înaltă, joasă, dilatată(etalată), strânsă, exuberantă, sobră etc.

Mai sunt alte câteva zeci de criterii variabile, elementecare „vorbesc" despre scris, scriere, înscris, scriitură. Există şi oierarhizare a temperamentelor hipocratice în funcţie de scris.

352

Colericul, fiind energic, tenace, concentrat, impulsiv, autoritar,ambiţios, iritabil, dar şi susceptibil are o scriere largă (dar şiconcentrată), rapidă, fermă, precisă, tranşantă, apăsată (saudesfăşurată), cu finale lungi, uneori angulare, cu bastoane la g, j, f

353

lungi, rotunjite. După apăsarea „peniţei", aplecarea unor litere,punerea căciulilor, punctului pe i şi virgulelor sub ş sau ţ; constanţascrisului se pot „tălmăci" intransigenţa, fanatismul, încăpăţânarea,independenţa. Sangvinicul (fire exuberantă, sigură, expansivă,calculată, riguroasă) lărgeşte şi rotunjeşte litere, amplifică buclele,hipertrofiază majusculele, face ornamente, adică are o scriere vie,amplificată, ornată, netă, rapidă, ascendentă, bucle dezvoltate.Flegmaticul (tipul leneş, apatic, obedient, calm, greoi, monoton),are o scriere egală, dreapta monotonă, moale, constantă ca direcţieşi înălţime, dreaptă, care denotă sânge-rece, lentoare, reflecţie,înfrânare. Melancolicul (timid, visător, retras) are un scris filiform,mare, retuşată, strânsă, cu presiune redusă, inhibantă, cu reveniri,incompletă, cu repetiţii, cu stereotipii, instabilă.

Şi tipurile descrise de Jung (introvertitul şi extravertitul)

au asimilate nişte caracteristici grafice. Astfel, primul face economieîn aşezarea rândurilor, are un scris sobru, mic, strâns, uşor înclinat,apăsat, simplificat, cu spaţii mici, cu d liric. La celălalt tip, existăgenerozitate în a aşeza rândurile, margini largi, scriere mare, dilatată,marginea din stânga se măreşte progresiv, amplu.

Există şi o ierarhizare a analizei scrisului după sentiment

(mare, etalat, rotunjit, clar), dupasenzaţie (scris mijlociu, stabil, uniform,artistic), dv^gândire (scriere mică, sobră, simplificată, uşoară, clară,apăsată) şi după intuiţie (scris rapid, amplu, desfâcut, instabil, variabil).Aspectul grafic „divulga", în general, procesele nervoase:

354

excitaţia (scrisapăsat, net, ascendent), independenţa (contrast, ascuţit, majuscule largi,tăieturi la t înclinate), slăbiciune (subţire, exagerat de mică, rotundă,descendentă, întreruptă, imprecisă, nesigură) etc. După semnele graficelăsate pe hârtie s-a întocmit chiar un vocabular al principalelor trăsăturide caracter Abilitate, Agresivitate şi Altruism la Violenţă,

Vivacitate şi Voinţă..

Deci: ce exprimă scrisul? La fel ca semnalele expresiveemise de corpul uman (faţa, postura, gestica, mişcarea membreloretc.), limbajul surdo-muţilor, stilul grăiţii şi alte elemente relaţionale,

355

şi scrisul marchează „divulgă", atestă personalitatea umana De laprotografologie (lucrarea „Chirogramatomacie" a germanului M.Henze) până la naşterea ştiinţei scrisului, adică a raportului dintreacesta şi autorul său, care este considerată „Le Mysteres dePecriture" a abatelui Michon elaborată împreună cu LoiusDesbarolles.Michon chiar scrie, mai apoi, un „Systeme deGraphologie. Methode practique".

Atractivă şi interesantă, grafologia are adepţi şicercetători numeroşi. Jean Crepieux-Jamin (fondatorul grafologieimodeme) grupează dominantele unei scrieri (viteză, presiune, formă,direcţie, dimensiune, continuitate şi orânduire) şi stabileşte gradelede inteligenţă pe baza scrisului, orânduindu-le într-o diadă de triade:superioare (geniul, talentul, inteligenţa) şi inferioare (mediocritatea,insignifianţa, spiritul comun).

Scrierea este ca un „seismograf psihic. Grafologia esteo metodă dinamică având cel puţin trei valori: evolutivă, integrativăşi calitativă. Analiza grafologică porneşte de la gesturile umaneapreciate ca: energie, direcţie, amplitudine, formă şi ritm.

Datele principale pentru aprecierea scrisului sunt: viteza

(ritmicitatea) scrierii care poate fi pozitivă (rapidă) şi negativă(inegală), forma grafismelor (care poate fi colţuroasă, filiformă,simplă), înclinaţia literelor („retro", „avan", „dreaptă"), legăturile

dintre litere şi cuvinte (continuitatea), direcţia generală a scrisului

(care reflectă orientarea: spre dreapta, levogiră sau spre stânga),direcţia rândurilor, nevoia de a urca (optimistă), linia descendentă(pesimistă), linia săltăreaţă (sus-jos), de tip convex/concav, plonjatăori şerpuitoare (ondulată), dimensiunea scrierii (mică, pozitivă,

356

crescândă, strânsă, normală, lărgită, supraînălţată, sub-înălţată,dilatată),pasiunea, ordonarea scrisului (de ansamblu, în spaţiu,la margini), dinamica şi evoluţia scrierii (care are patru etape: demodelare a preciziei, a rapidităţii, a forţei actului motric şi a actuluidiferenţiat), expresia în scris a temperamentelor (cele hipocratice,ale lui Jung etc.), devierile caracteriale şi anomaliile grafice (labilitate,

357

indiferenţă, înşelătorie etc.) şi scrierea stângacilor (care este văzutăca handicap).

Scrisul, aşadar, după vorbire este cea mai importantăinvenţie umană. Scrisul are trei timpuri - trecut, prezent şi viitor. Edrept că, la modul propriu, civilizaţia imaginii s-ar putea săestompeze evoluţia scrierii.Dar cu ajutorul scrisului prin scriere se realizează înscrisuri.

A

înscris vine de la adverbul „în scris" adică notat dar şi de lasubstantivul înscriere, deci inscripţionare. înscrisul este, aşadar, unact, o dovadă, un document, o materializare pe suporturi fixe saumobile. Prin grafie omul îşi ascunde caracterul, iar grafologia estecea care demonstrează şi dezvăluie acest fapt. Scrisul oferă unuldintre cele mai subtile şi fascinante spectacole.

358

<titlu>SINTEZE COMUNICAŢIONALE

359

Ceea ce se ştie bine să se enunţe clar.NICOLASBOILEAU

360

<titlu>DEFINIŢII ALE COMUNICĂRII UMANE

Comunicarea este „trecerea unui semnal de la o sursă, cuajutorul unui transmiţător, printr-un canal, la un destinatar".

Umberto Eco

Comunicarea este un „traseu al unei informaţii ce provoacăun răspuns". HaroldLaswell

„Comunicarea e cel mai important mod de aplicare al limbii".Al. Boboc

„Comunicarea este un fenomen social, un ansamblu de codurişi reguli care fac posibilă interacţiunea şi relaţiile dintre membriiunei culturi, individul fiind un „actor social". Yves Winkin

„Comunicarea e un transfer ordonat de semnificaţie". Denis

McQuail

„Comunicarea e o condiţie de sine qua non a vieţii omeneştişi a ordinii sociale". Paul Watzlawick

Comunicarea reprezintă „faptul de a da, a transmite sau aschimba semne". Oxford English Dictionary

„Mecanismul prin care relaţiile umane există şi se dezvoltă,adică toate simbolurile spiritului şi mijloacele de a le transmite înspaţiu şi de a-1 conserva în timp". Charles Cooley

361

„O împărtăşire, o punere în comun a unui ansamblu se semneinformaţionale". G. Willett

„Drumul parcurs de o ofertă a viului schimbată în răspuns".Nicolae Rotaru

„ Un proces prin care un individ (comunicatorul) trimite stinuli(de obicei verbali), cu scopul de a schimba comportarea altor indivizi(auditoriul)."C.Z/fov/<2H d, LI. Janis, H.H. Kelley

362

„ Comunicarea reprezintă toate procedeele prin care un spiritpoate afecta alt spirit. Evident, aceasta include nu numai limbajulscris sau vorbit, ci şi muzica, artele vizuale, teatrul baletul şi, în fapt,toate comportamentele umane". Ch. Shannon, W. Weaver

„Comunicarea este un proces în care oamenii îşiîmpărtăşesc informaţii, idei şi sentimente". S. Hyles

„Comunicarea este procesul prin care o parte (numităemiţător) transmite informaţii (un mesaj) altei părţi (numită receptor)"R. Baron

„Comunicarea este activitatea psihofizică de punere înrelaţie a două sau mai multe persoane în scopul influenţăriiatitudinilor, convingerilor, comportamentelor destinatarilor şiinterlocutorilor."^. Ross

„Comunicarea reprezintă un proces de viaţă esenţial princare animalele şi oamenii generează, obţin, transformă şi folosescinformaţia pentru a-şi duce la bun sfârşit activităţile sau viaţa." D.R.

Brent

„Comunicarea este o acţiune a unui organism sau unei celulecare alterează modelele probabile de comportament ale altuiorganism sau altei celule, într-o manieră adaptativă pentru unul saumai mulţi participanţi". Edward O. Wilson

Comunicarea este „punerea in comun, împărtăşirea,transmiterea unor proprietăţi unui număr de lucruri"; „orice mediucare serveşte acestui proces de punere în comun e un mijloc decomunicare: aerul, drumul, telefonul, limbajul." Charles Morris

363

„Comunicarea este ceea ce leagă organismele între ele."Collin Cherry

Comunicarea reprezintă „totalitatea proceselor prin careo minte poate să o afecteze pe alta." Waren Weaver

„Comunicarea e procesul prin care un sistem este stabilit,menţinut si modificat prin intermediul unor semnale comune(împărtăşite) care acţionează potrivit unor reguli" Louis

Forsdale:

„Comunicarea este o transmitere de informaţie la care seaşteaptă răspuns." Jose Aranguren

364

„De fapt, este greşit să se gândească că procesul decomunicare începe undeva şi se sfârşeşte undeva. De fapt el estefară sfârşit." (...) Nu există comunicare dacă nu vorbim destul detare ca să fim auziţi (şi, mai ales, ascultaţi! - n.m. N.R.!), dacăscrisoarea noastră (inclusiv şi mai ales e-mail-ul ori fax-ul! - n.m.N.R.!) nu ajunge la destinaţie sau dacă îi zâmbim persoanei potriviteîn timp ce priveşte în altă parte. "W.Schramm

<titlu>O CLASIFICARE A COMUNICĂRII

-65535 După manieră (modulproducerii):-65535 Directă (nemijlocită)-65535 Indirectă (imagine, sunet, text), mediată, mijlocită

-65535 imprimată (presă, carte, afiş, pliant)-65535 înregistrată (film, disc, bandă, DVD, CD-ROM,

caseta video)-65535 prin fir (telefon, telegraf, cablu, fibră, fax, internet,

e-mail)-65535 prin unde (t. v., radio, telemobil, multimedia)

-65535 După felul raportului (procesului) social:-65535 Intra-personală (autocunoaştere) interumană '

materializată în monolog;

-65535 Interpersonală (diadică) interumană' dialog

-65535 De grup (organizaţii) sau intra-grupală' şuetă

-65535 De masă/inter-grupală (socială sau publică)' materializatăîn convorbire;

-65535 După eşalonare în timp:-primară-65535 cvasi-primară-65535 secundară

-65535 După circumstanţe:

365

-65535 Naturală (non-verbala) non-lingvistică, subînţeleasă:

-65535 vegetală

Alto)

366

-65536 -animală-65535 senzorială-65535 gestuală-65535 poziţional-posturală

-65535 Verbală: (indici, semnale, semne, simboluri) lingvistică

(explicită)-65535 orală-65535 scrisă-65535 electronică-mixtă

-65535 Extralingvistică (paraverbală) sugerată-65535 expresivă (ton, timbru, accent, viteză etc.)-65535 plastică (cromatică)-65535 acustică (melosul)-65535 afectiv-expresivă-65535 extra-senzorială

-65535 După evoluţie:-65535 permanentă-65535 aleatoare-65535 periodică (ocazională)

-65535 După finalitate:-65535 educaţională-informaţională-65535 sistematică

-65535 După caracter:-65535 oficială-neoficială

<titlu>AXIOMELE COMUNICĂRII

- este inevitabilă "inescapable"( deviza Şcolii de la Palo

367

-65535 este ireversibilă "irreversible"( verba volant)-65535 este biunivocă (presupune feed-back)-65535 este biplană (conţinut - ce, relaţie - cum)

-65535 este ierarhică (se desfăşoară pe verticală)-65535 este simetrică (are loc şi pe orizontală)-65535 este complementară (se completează)-65535 este adaptabilă (se compatibilizează)-65535 este complicată "complicated" (complexitate)-65535 este contextuală "contextual" (depinde de circumstanţe)

<titlu>CELE ŞAPTE STADII ALE COMUNICĂRII

-65535 ideaţia (stadiul iniţial, al necesităţii şi deciziei relaţiei)-65535 encodarea (al transpunerii mesajului în set de simboluri)-65535 transmiterea (al vehiculării efective a mesajului)-65535 recepţia (primirea mesajului, depăşind barierele, bruiajele,alterările etc. voite sau neintenţionate ce pot interveni pe parcurs)-65535 decodarea (al interpretării semnificaţiilor primite şi a extrageriivariantei corecte)-65535 feed-back-ul (al încununării şi succesului comunicării, prin carese confirmă mesajul).

<titlu>CONDIŢIILE UNEI COMUNICĂRI OPTIME

-65535 activarea acelui canal sau modalitate/mod de comunicare (scrisă,orală, electronică etc.) considerată cea mai adecvată conţinutuluimesajului/tipului de interacţiune dorit

Alto)

368

-65535 realizarea stării de empatie în momentul codării mesajului;-65535 considerarea statutului personal (fizic/psihic) al interlocutorilor înmomentul comunicării (odihnit - obosit; relaxat - grăbit; preocupat-65535 dezinteresat etc.) şi realizarea armonizării acestuia;-65535 considerarea stărilor afective, prin prisma existenţei interesului/

369

-65536 preocupării reciproce;-65535 transmiterea unui mesaj corect de la început, deoarece, în unelecazuri, este ireversibil;-65535 consistenţa în conţinut a mesajului;-65535 inteligibilitatea mesajelor comunicate, prin conciziune, claritate şicompatibilitate comunicativă;-65535 expresivitatea comunicării,realizată prin calităţile de stil, intonaţie,pauze, logice etc;-65535 receptarea/decodarea corectă a mesajelor non-verbale emisesimultan/alternativ cu cele verbale;-65535 interpretarea corectă a feed-back-ului care uneori poate induceîn eroare intenţionat ori neintenţionat;-65535 decodarea corectă a simbolurilor ce au un caracter arbitrar;

<titlu>CLIMATELE COMUNICĂRII ÎN ORGANIZAŢII

Climat defensiv (I)1. Evaluaţi v

Climat deschis (TI)Descriptiv

Contrast IvsIICcmmicare strict bazată pe judecăţi devaloare; comunicare orientată spreconţinut.

2. Control Orientare Comunicare cu scopul de a-1 influenţape celălalt; comunicare cu scopul de aajunge la un punct de vedere comun.

3. Strategie Spontaneitate Comunicare din raţiuni strategice;comunicare neimpusă.

4. Neutralitate Empatie Comunicare în condiţii de indiferenţăreciprocă; comunicare din ataşament.

5. Superioritate Egalitate Comunicare ierarhică; comunicare pepicior de egalitate.

6. Certitudine Provizorat Comunicare în termeni categorici;cornunicare în termeni provizorii.

(Apud J.J. van Cuilenburg & alţii, Ştiinţa comunicării, Ed. Humanitas,

Bucureşti, 1998,pg.ll3).

370

<titlu>EFICIENŢA/INEFICIENTA COMUNICĂRII

a. Eficienţa presupune:empatie

congruenţă

ascultare activă

feedd-back oportun

b. Ineficienta e dată de:lipsa planningului,

anexări nejustificate mesajului(„ beţia de cuvinte "),

distorsiunea semantică

mesaje exprimate precar sau cu pierderi

ascultare deficitară şi evaluare prematură

lipsa de încredere şi încordarea

inadaptabilitatea subiecţilor în factorul timp repartizat

<titlu>FUNCŢIILE COMUNICĂRII (după R. Jakobson):

-Expresivă (axată pe emiţător) întrebarea CINE-65535 Referenţială (axată pe referent) întrebarea UNDE-65535 Poetică (axată pe mesaj) întrebarea CE-65535 Fatică (axată pe canal) întrebarea CAND-65535 Metalingvistică (axată pe cod) întrebarea CUM-Conativă (axată pe receptor) întrebarea CUI

<titlu>CLASIFICAREA RELAŢIILOR SOCIALE (după LeopoldvonWiese)

- inter-individuale, cu trei sub-niveluri:

371

-65535 îndreptate spre altul (contact, apropiere)-65535 comparative cu altul (concurenţă, opoziţie)-65535 mixte (în parte spre, în parte cu)

- inter-grupale, cu patru sub-ramuri:-65535 de diferenţiere (dominaţie, ierarhie, selecţie)-65535 de integrare (socializare, stabilizare)-65535 de destrucţie (exploatare, corupţie)-65535 de reformă (profesionalizare, instituţionalizare)

<titlu>COMUNICATIVITATEA PARTENERILOR

-65535 Primitor (bucuros de oaspeţi, jovial, politicos, culant)-65535 Vorbăreţ (vesel, volubil, bine-dispus, locvace)-65535 Impulsiv (nerăbdător, enervant, enervat, irascibil, grăbit)-65535 Cumpătat (calm, serios, răbdător, tolerant)-65535 Tăcut (introvertit, taciturn, do ut des/dau dacă dai)

<titlu>CVARTETUL RELAŢIONĂRII MANAGERIALE

Cognitivă (procesarea informaţiilor)Interpersonală (relaţionarea cu feed-back)Comunicaţională (schimb constant de mesaje)Motivaţională (relaţii stimulativ-punitive)

<titlu>CARACTERISTICILE RELAŢIILORINTERINDIVIDUALE

- caracter psihologic (subiecţii raportului au toată gamade însuşiri psihice: percepţie, înţelegere, evaluare, toleranţă,comunicare)

372

-65535 caracter conştient (în contextul relaţiei acţionează oreciprocitate a raporturilor şi scopurilor)

-65535 caracter direct (necesitatea dialogului face to face, acontactului nemijlocit)

<titlu>CONDIŢII ALE COMPONENTELOR CONVERSAŢIEI

-65535 să fie concise, precise, corecte din punct de vedere gramatical;-65535 să nu conţină răspunsul sau să-1 sugereze;-65535 să nu fie complexe, compuse, alambicate;-65535 să fie variate, atractive;-65535 să nu pretindă răspunsuri monosilabice (da, nu);-65535 să fie compatibile cu nivelul de înţelegere al partenerilor;-65535 să se refere la un conţinut clar;-65535 să genereze eventual alte întrebări;

<titlu>CONŢINUTUL MESAJULUI

"Mesajul necesită un contact, un canal şi o conexiunepsihologică între expeditor şi destinatar, contact care le permitesă stabilească şi să menţină comunicarea " (Roman Jakobson)news (ştiri) data (date) know (cunoştinţe).

<titlu>REGULILE INEVITABILITĂŢII COMUNICAŢIONALE

-65535 cunoaşterea şi stima de sine;-65535 conştientizarea nevoilor celuilalt;-65535 ştiinţa (arta, măiestria, priceperea, răbdarea) de a asculta;-65535 capacitatea persuasivă în privinţa semnalelor emise şi recepţionate;-65535 expertiza ofertei feed-back-ului eficient;-65535 înţelegerea procesualităţii relaţiei comunicaţionale;

373

-65535 ştiinţa exprimării sentimentelor, dorinţelor, motivelor;

374

-65535 acceptanţa conflictologiei grupale şi a crizelor ce se pot declanşaîntr-o organizaţie:-65535 asumarea rezolvării paşnice, mediate, comunicationale aconflictelor.

<titlu>NIVELURILE COEXISTENŢEI ORGANIZAŢIONALE

(utilul, plăcutul, comunicaţionalul)

375

<titlu>CADRANUL COMUNICĂRII DE TIP IERARHIC

<titlu>BARIERE COMUNICAŢIONALE

a. Generate de emiţători»

-65535 Insuficienta documentare pusă pe seama lipsei de timp-65535 Superficialitatea dialogului pusă pe seama urgenţelor, ignorarearegulii „numărului 7" (a spune ceva de şapte ori în şapte moduri)-65535 Supradimensionarea introducerilor şi divagaţiilor inutile-65535 Tendinţa deturnării dialogului spre monolog, din fiica faţă de opiniapartenerului-65535 Tonul ridicat, iritabil, agresiv, care intimidează şi inhibă

376

MALEABILFERMDURPERFORMANT123EFICACE456COMPETENT789

(Apud Richard Koch, Primele 100 de zile ale unui şef de succes,Ed. Alternative, 1995)

-65535 Descurajarea posibilităţilor de contrazicere şi a atitudinilornegativiste progresiste-Utilizareaunui limbaj inadecvat, inaccesibil, livresc-65535 Deficienţele în capacitatea de ascultare, impietarea feed-back-ului-65535 Lipsa de respect faţă de persoana interlocutorului, manifestatăprin neatenţie, întreruperi, grabă, alte activităţi derulate în paralel-65535 Persistenţa în prejudecata comportamentului ex cahedra, caredescurajează participativitatea creatoare-65535 Rezistenţa la implementarea unei idei noi care poate perturba oordine prestabilită, un stătu quo organizaţional-65535 Aroganţa, ticurile, prejudecăţile ierarhiei funcţionale coincidentecu cea culturală-65535 Mediocritatea intelectuală, superficialitatea actualizării, rutinabehaviorismului, ignorarea dinamismului procesual-sistemic al vieţiiorganizaţionale.-65535 Folosirea logicii reci, cu adresabilitate raţională, fară agrementemoţional, cu destinaţie sufletească-65535 Inconsecvenţa, bâlbele, exagerările, omisiunile, greşelile,inadvertenţele, stilul prolix.

b. Generate de receptori-65535 Neimplicarea în viaţa organizaţiei-65535 Espectanţa şi espectativa în privinţa trebuinţelor fiziologice, desecuritate, de apartenenţă şi de acceptare.-65535 Rezerva în a exprima idei, opinii, propuneri, critici de teamă sănu activeze butada „şeful are totdeauna dreptate".

377

-65535 Convingerea că problemele subordonaţilor nu-i interesează, bachir îi irită pe şefi-65535 Inhibiţia dată de vârstă, lipsa de experienţă şi carisma şefului-65535 Carenţele şi inabilităţile comunicationale exprimate înscris şi oral-65535 Tendinţa de conservatorism de teama de a nu supăra/jigni şefulcare consideră sistemul creat de el unul perfect

378

-65535 Efectele stilului laisez-faire care poate să şi limiteze iniţiativele,cum poate să le şi activizeze.-65535 Lipsa „zalelor" lanţului persuasiunii compus din verbe perechi,precum: a auzi/asculta, a asculta/a înţelege, a înţelege/a crede, acrede/a urma...-65535 Lipsa empatiei, interesului şi respectului pe verticală-65535 Prejudecata documentării ulterioare din surse alternative şiexistenţa preconcepţiei ,,nimic nou sub soare"-65535 Temperamentul dificil, carenţele caracteriale şi tarele educaţionale-65535 Inexistenţa liderilor informali sau ineficienta acţiunilor acestora.

<titlu>OCLASIFICAREARELAŢIILORINTERPERSONALE

- după trebuinţe (nevoi) umane:-65535 de inter-cunoaştere-65535 de inter-comunicare-65535 afectiv-simpatetice

-65535 după modul de exercitare:-65535 unilaterale (neîmpărtăşite)-65535 reciproce (împărtăşite)

-65535 după latura procesuală (dinamică):-65535 de cooperare (mutuale)-65535 de competiţie (rivalitate)-65535 de conflict (opoziţie)-65535 de acomodare (obişnuinţă)-65535 de asimilare (fuziune)-65535 de stratificare (ierarhizare)-65535 de alienare (îndepărtare)

-65535 după aşteptări (receptivitate)/aporturi(iniţiative):

379

-compatibile-incompatibile

380

<titlu>ŞAPTE CERINŢE ALE UNEI INFORMAŢII

1. REALISMUL (reflectarea corectă a proceselor şifenomenelor din organizaţie, precum şi din mediul ambiantal acesteia)1. COMPLEXITATEA (exprimarea noutăţii fenomenelor şiproceselor din diverse unghiuri de vedere: economic,social, religios, cultural, militar, ecologic etc.)1. CONCIZIAşi CLARITATEA (exprimarea sintetică şiclară mesajului, a elementelor de noutate, a specificuluisituaţiei)1. FIABILITATEA (extragerea şi conservarea substanţeiinformaţionale cu semnificaţie pentru istoria, prezentul şiperspectiva organizaţiei)1. OPORTUNITATEA (prezentarea informaţiei în volumul,structura, viteza şi nivelul cerute de un anumit moment)1. DINAMISMUL ( reflectarea situaţiilor, faptelor,fenomenelor în evoluţia lor şi indicarea tendinţelor înmişcarea lor viitoare)1. ADAPTABILITATEA ( adaptarea nivelului de prelucrare,modului de prezentare, timpului de furnizare la cerinţeleemitenţilor şi furnizorilor)

381

De ce?

De ce?

De ce?

De ce?

De ce?

De ce?

2. <titlu>"STEAUA" ÎNTREBĂRILOR COMUNICĂRII (C6U)

<titlu>PARTICULARITĂŢILE RELAŢIILORINTERPERSONALE

-65535 sunt un „aliaj" între social şi psihologic-65535 sunt o simbioză între subiectiv şi obiectiv-65535 au aspecte de distanţare şi contradicţie

382

-65535 au caracter etic, valorizator-65535 au caracter formativ, oamenii trăind unii prin alţii

<titlu>ZONE ŞI TIPURI DE PROBLEME ALEINTERACŢIUNII (apud R. Bales)

Zonele comportamentului verbal-65535 socio-emoţională pozitivă-65535 neutră a sarcinii-65535 socio-emoţională negativă

Tipuri de probleme raportate la zone-65535 de comunicare-65535 de evaluare-65535 de influenţă-65535 de decizie-65535 tensionale-65535 de integrare

N.B. Din intersecţiile zone/tipuri rezultă un set de 12 categorii decomportament comunicaţional.

<titlu>DIHOTONII ALE TIPURILOR COMUNICĂRII (apud Sills)

-65535 animală vs umană-65535 directă vs. mediată (indirectă)-65535 unidirecţională vs bidirecţională

Comunicarea animală (etologia) (apud M. Dinu)-65535 sonoră (nu este limbaj)-65535 gestuală

383

-65535 chimică-65535 tactilă-65535 cromatică-65535 luminoasă-65535 electrică

Comunicarea umană are la bază procese psihice (senzaţii/percepţii/afecte/reprezentări), procese ale gândirii

(abstractizare/generalizare/sistematizare/analogie), alememoriei (imediată/mijlocie/durabilă) şi primară (secundarăori verbală), spontană (deliberată sau voluntară), mecanică

(semnificativă ori logică) dar şi procese sociale (coduri, norme,reguli, semnificaţii)

-65535 nonverbală (kinezică, oculezică, proxenică, cronemică,cromatică etc.)-65535 verbală-65535 paraverbală

N.B. Există numeroase alte clasificări: instrumentală/situţională (T.R.Nilson), explicită/implicită (E. Sapir), directă/indirectă (B. Brownell)etc.

<titlu>CARACTERISTICILE REŢELELOR DECOMUNICARE (apud Tichy)

-65535 mărimea reţelei (numărul de elementecomunicationale)-65535 proximitatea (ca formă a non-verbalismului)-65535 densitatea (diversitatea mică creşte coeziunecomunicaţională)-65535 centralitatea (raportarea la ierarhia comunicării)

384

-65536 <titlu>CONDUITE COMUNICAŢIONALE (apud T. Kahler)

Concentrarea pe intelect (Fiiperfecţi)

Concentrarea pe emoţie (Făplăcerel)

Concentrarea pe reacţii (Fă efor tur i\)

Concentrarea pe timp (Grăbeşte-te\)

Mascarea sentimentelor (Fiiputernici)

<titlu>DECALOGUL PREGĂTIRII UNEI CONVERSAŢII

1. Vă puneţi adese întrebări despre celălalt?1. Puteţi trezi încrederea?1. Sunteţi atent la reacţiile celuilalt?1. Reacţionaţi la momentul potrivit?1. Ştiţi să luaţi cuvântul când e necesar?1. Ştiţi să vă ascultaţi interlocutorul?1. Puteţi să daţi dovadă de umor?1. Sunteţi în stare să decodaţi emoţiile interlocutorului?1. Transpiraţi, văroşiţi, tremuraţi uşor?1. Cădeţi totdeauna în picioare?

<titlu>CARACTERISTICILE VORBIRII (apud Dimbley, Burton)

-65535 Caracterul situativ (vorbirea e succesiune de sunete şienunţuri)-65535 Adresabilitatea (vorbirea e orientată mereu spre opersoană)-65535 Caracterul succesiv (vorbirea implică o înşiruire decuvinte în propoziţii şi fraze)

385

-65535 Carterul ritmic (vorbirea se integrează unui anumitritm).

386

-65536 <titlu>CARACTERISTICILE LIMBAJULUI INTERN

Limbajul intern: vorbirea sonoră lăuntrică a fiecăreipersoane, filtru pentru elaborarea răspunsurilor

-65535 este de factură imaginativ-verbală-65535 are caracter eminamente predictiv-65535 posedă grad mare de libertate sensual-structurală.

<titlu>CARACTERISTICILE COMUNICĂRII VERBALE

-65535 Productivitatea (limbajul produce mesaje)-65535 Dinamismul (limbile evoluează în timp)-65535 Pierderea (productivitatea limbii face ca

mesajele săpiardă informaţii)

-65535 Autonomia (comunicarea e aspaţială, atemporală şificţională)-65535 Arbitrariul (corespondenţa precară între semne şireferinţe: iconi, simboluri)-65535 Dimensiunea culturală (comunicarea e parte a culturii)-65535 Imediateţea (comunicarea verbală e orală,

înţelegereaproducându-se în actul recepţiei)

<titlu>CALITĂŢILE UNEI ŞTIRI EFICIENTE

Acurateţea, obiectivitatea, exactitatea - întreaga calitatese dă în primul paragraf după lead.Rapiditatea, originalitatea, varietatea - o ştire verificatăşi exactă trebuie să plece imediat.Completitudinea - nu se poate spune totul despre eveniment,

387

dar trebuie să se precizeze suficient de mult pentru ca nici o

388

întrebare majoră să nu rămână fară răspuns. Elementele decontext fac ştirea mai inteligibilă pentru oamenii ce citesc /privesc rar ştirile.Ştirea interesantă - valoarea ştirii o reprezintă impactul pecare îl are asupra oamenilor. Ştirea care stârneşte un mare intereseste aceea care are ca subiect un conflict.Concizia - indiferent de amploare, ştirea trebuie să aducămaximul de informaţie în minimul de cuvinte. Esenţa unei ştiritrebuie să fie inclusă în primele 20 de cuvinte, adică în lead.Autenticitatea - trebuie să fie ştiri adevărate, cu surse reale,verificate.Corectitudinea în redactare - respectarea normelor literarede exprimare corectă scrisă şi vorbită.

<titlu>EFECTELE COMUNICĂRII VERBALE

—65535 Este inepuizabilă (mesajul se poate reproduce)—65535 Este serială (mesajul se poate retransmite)—Este mistificatoare (prin minciuni, falsuri se poate

manipula realitatea, fiindcă acţionează ipotezarelativismului lingvistic)

—Este sistemică (este constituită dintr-o articulaţie deînţelesuri plurale)

<titlu>CLASIFICĂRILE ŞI FUNCŢIILE ASCULTĂRII

389

Ascultarea reprezintă 53% dintr-o secvenţă decomunicare, în care 16% este vorbire, 17% lectură, 14% scriere

Tipuri (apudM. Dinu):- non-ascultarea

390

-65535 ascultarea-65535 meditaţia (gândirea)

Tipuri (apud Watson, Hill):-65535 pseudoascultarea-65535 ascultarea-65535 ascultarea activă (prin

parafrazareaemiţătorului, punerea de întrebări şiexprimarea stării psihice a individului)

Funcţii (apud Watson, Hill):-65535 controlul înţelegerii-65535 încurajarea comunicării-65535 asigurarea feed-back-ului aşteptat.

<titlu>FACTORII COMUNICĂRII INTER-PERSONALE

^ facilitatori (apud I.Dinu)-65535 concepţiile despre sine ale emiţătorului/receptomlui-65535 cunoştinţele,credinţele, atitudinile, valorile, propunerile şiexperienţele E/R-65535 rolurile deţinute în grup de E/R-motivaţiile E/R-65535 contextul situaţiile de comunicare

b. inhibatori (apud Burton-Dimbley)-65535 tehnici (e.g. barierele fizice tip „zgomot de fundal")-65535 semantici (e.g. incapacitatea de a înţelege semnificaţia semnelorverbale/nonverbale)-65535 psihologici (e.g. mesajul poate fi perceput ca o ameninţare faţăde valorile unei persoane)c. optimizatori (apud R. Catchard, L. Samorar)

391

-65535 specificitatea şi claritatea-65535 dovezile faptice-65535 separarea problemelor de oameni-65535 diminuarea mesajelor negative-65535 amestecul negativ/pozitiv-65535 formulările ca decizie colectivă-65535 ritmul adecvat-65535 modalitatea adecvată de transmitere

<titlu>FENOMENE SECUNDARE ALE COMUNICĂRIIVERBALE

-65535 Polarizarea (raportarea la realitate se face dihotomic)-65535 Eficienţa (comunicatorul construieşte obiecte pe care leextrage din real)-65535 Forma (conţinutului comunicării îi corespunde o formă)-65535 Prestigiul sursei (emiţătorul se impune prin credibilitate şiprestanţă)-65535 Distincţia realitate/,,etichete" (înţelegerea procesuluiinternalizării (nonreal)/ externalizării (real)-65535 Prejudecata (sursele sunt stereotipurile,

personalitateacomunicatorului, „ţapul ispăşitor", cultura şi conflictul social)

<titlu>AVANTAJE ŞI DEZAVANTAJE ALE COMUNICĂRIISCRISE

DezavantajeImposibilitatea folosirii limbajului nonverbal;Inexistenţa "mărcii emoţionale", a subiectului participativ;Lipsa formei de control prin reacţia spontană a receptorului;Posibilitatea ca receptorul să nu înţeleagă mesajul (sau chiarcodul).

392

AvantajeSe foloseşte un limbaj controlat şi controlabil din punct devedere al normelor de corectitudine;Se pot ascunde manifestările pătimaş subiective care ar putea"bruia" o comunicare directă;Mesajul se fixează într-o imagine textuală, putând fi verificat;Se pretinde o anumită grijă pentru redactarea estetică, aceastafiind o normă de prestigiu cultural, afectiv şi intelectual;Enunţarea scriptică poate fi progresivă şi îndelungat elaborată,pe baza unei strategii;Stăpânirea corectă a tehnicii scrierii, cunoaşterea regulilor descriere.

<titlu>TIPOLOGIA REŢELELOR DE COMUNICAREGRUPALĂ (apud M J. Leavit)

-65535 reţea primară (statusuri echipotenţiale)-65535 reţea circulară (comunicare vicinală a elementelor)-65535 reţea în lanţ (un element e închis/absent)-65535 reţea în furcă sau „ Y" (cel puţin trei lanţuri)-65535 reţeaînroatăsaustea(un„lider"centralşi...

spiţespremembri)

N.B. Reţelele comunicării în grup au caracter dinamic

<titlu>ROLURILE SOCIALE ALE LIMBAJULUI (apudN. Goodman)

Limbaj cultural (elevat, supravegheat, stilizat)Limbaj popular (uzual, frust, natural)Limbaj universal (limbajul matematic)

393

Roluri-65535 Identificarea membrilor grupului (arhaisme,regionalism)-65535 Comunicarea privată (argoul)-65535 Negocierea/marcarea statusului (j argonul)

<titlu>CARACTERISTICI ALE TONULUI

în funcţie de temperament, stabilitate emoţională, loc înierarhie, talent oratoric etc. un comunicator poate fi: abătut,afectat, afectuos, alintat, apropiat, arţăgos, aspru, autoritar,batjocoritor, bădăran, bănuitor, binevoitor, blazat, blând,bombastic, bucuros, calculat, cald, calm, caustic, certăreţ,chinuit, civilizat, complice, conciliant, condescenent,confidenţial, corect, cumpănit, curajos, degajat, demn,deschis, didactic, disperat, dispreţuitor, distant, dominator,dramatic, dur, egal, emfatic, energic, entuziast, exasperat,expansiv, ezitant, furios, glumeţ, grav, hotărât, plin de ifose,imperativ, indiferent, indignat, infatuat, insinuant, interogativ,iritat, ironic, împăciuitor, încrezător, încruntat, înfricoşat,îngrozit, însufleţit, înţelegător, înţepat, leneş, linguşitor,lugubru, macabru, măsurat, misterios, morocănos, necioplit,nemilos, nemulţumit, neutru, obosit, obraznic, oficial, optimist,oţărât, patetic, persuasiv, plângăreţ, plictisit, plin de sine,politicos, poruncitor, precipitat, prefăcut, preocupat,prevenitor, prietenos, protector, protocolar, prudent, răstit,încărcat cu reproşuri, rece, resemnat, respectuos,respingător, revoltat, rezervat, ridicat, rugător, ruşinat,sarcastic, scandalizat, scârbit, scorţos, sentenţios, serios,sigur de sine, sfidător, sobru, spăsit, speriat, stăpânit, strident,suav, subtil, sumbru, supărat, superior, supus, suspicios,şăgalnic, teatral, temător, timid, tragic, trist, ţâfnos, umil,

394

urâcios, uşuratic, vesel, voluntar, vulgar, zglobiu.

P.S. încercaţi să mai găsiţi şi alte epitete (caracteristici) ale acesteicomponente a comunicării paraverbale.

<titlu>FORMELE PUBLICITĂŢII

Criteriul Modalităţi de realizare a publicităţiiObiectul

publicităţii1 .Publicitatea de produs2. Publicitatea de marcă3. Publicitatea instituţională

Ţinta publicităţii 1 .Publicitatea pentru consumatori finali de pe piaţa2. Publicitatea pentru consumatori finali de pe piaţa(alta decât cea naţională)3. Publicitatea destinata intermediarilor

Aria geograficade răspândire a

publicităţii

1 .Publicitate locală2. Publicitate regională3. Publicitate naţională4. Publicitate internaţională

Vârsta produsuluipentru care se

face publicitatea

1. Publicitate de informare2. Publicitate de susţinere3. Publicitate de reamintire

Tipul mesajuluipublicitar

1 .Publicitate factuală2.Publicitate manuala

Suportulmesajelorpublicitare

1 .Publicitate prin presa editată2. Publicitate prin radio3. Publicitate prin televiziune4. Publicitate prin cinematograf5. Publicitate exterioara (bannere)6. Publicitate prin tipărituri (afişe)

<titlu>"CEI 5 M" AI PUBLICITĂŢII

Care sunt obiectivele publicităţii? (misiunea)Cât de mulţi bani pot fi cheltuiţi? (banii/money)

395

Ce mesaj trebuie lansat? (mesajul)Ce mijloace de comunicare trebuie folosite? (mijloacele)Cum trebuie evaluate rezultatele? (măsurarea)

<titlu>LIMBAJUL CULORILOR

Culori Reflexie(%) Efecte psihologice ParticularităţiROŞU 25 Stimulează, domină, excită,

duce la violenţăMăreşte pulsul şi tensiuneaarterială

ALBASTRU

25 Răcoroasă, odihnitoare,calmantă, revigorantă

îndepărtează insecte, rezistăslab la lumină

GALBEN 55 Caldă, invită la acţiune,stimulează creierul

Dă senzaţia de bine, debine, de sănătate

PORTOCALIU 45 Caldă, tonică, euforică,veselă

Oboseşte vederea prinintensitate

VERDE 35 Răcoroasă, liniştitoare,predispune la creaţie

Efect tranchilizant, dar şidepresiv dacă e singură

VIOLET 25 Rece, saporfică, misticămelancolică

Rezistentă la lumină,recomandată nervoşilor

NEGRU 5 Relativ caldă, odihnitoare,dar şi deprimantă

Absorbantă a luminii,solemnă, cererrcrrioasă

ALB 85 Rece, obositoare,Inhibantă

Resping căldura, inducerăceala cormnicaţională

<titlu>CROMATICĂ RELAŢIONALĂ

Roşu - simbol al sângelui, soarelui, focului, dragostei şial bucuriei de viaţă

396

Negru-absolutism, statornicie, eternitateGalben - lumină, tinereţe, fericire, recoltă, ospitalitateVerde - reînnoirea naturii, prospeţime, rodnicie,

speranţaAlbastru - cer, sănătate, vitalitateViolet - stăpânire de sine, răbdare, încredere îndreptate

<titlu>DESPRE „VOCEA" CULORILOR

Simbolistica diferitelor culori, valoarea comunicativă acromaticii şi a combinaţiilor coloristice poate avea următoarele 40de „traduceri":

-65535 alb cu roşu - dragoste fericită, sentimentul veseliei;-65535 alb cu albastru - modestie, prudenţă şi tact în iubire;-65535 alb cu cenuşiu - speranţa de a poseda ceva dorit;-65535 alb cu galben - dragoste împărtăşită;-65535 alb cu roşu deschis - dragoste, curaj în iubire;-65535 alb cu verde - virtute, iubire platonică;-65535 alb cu roşu purpuriu - favoare înnoită, amiciţie;-65535 alb cu negru - speranţa în timpuri mai bune;-65535 alb cu castaniu - plăcere şi mulţumire;-65535 alb cu violet - uşurinţă în dragoste;-65535 alb cu stacojiu - opinia inocentă;-65535 galben - suces în iubire;-65535 galben cu albastru - bucurie;-65535 galben cu cenuşiu - dragoste obţinută cu greutate;-65535 galben pal- inconsecvenţă;-65535 galben cu negru - dragoste prudentă şi înţeleaptă;-65535 roşu - fericire, iubire;-65535 roşu cu verde - curaj juvenil;-65535 roşu cu albastru - dorinţa de a cunoaşte, curiozitate;

397

-65535 roşu cu galben - dorinţă, cerere;-65535 roşu cu negru - răzbunare, mizantropie;-65535 roşu cu castaniu - piederea speranţelor;-65535 roşu purpuriu - putere deplină;-65535 roşu cu violet - dragoste aprinsă;-65535 verde - speranţă, bucurie, hărnicie;-65535 verde cu albastru - veselie aparentă, speranţă nesigură;-65535 verde cu violet - bucurie în dragoste, mulţumire;-65535 verde cu castaniu - tensiuni afective;-65535 verde cu negru - veselie blândă şi tăcută;-65535 verde cu alb - candoare sentimentală;-65535 albastru - frumuseţe, amiciţie, fidelitate;-65535 albastru cu alb cenuşiu - pierdere materială;-65535 albastru cu violet - prudenţă - viclenie sentimentală;-65535 albastru cu alb - veselie;-65535 albastru cu roşu purpuriu - fericire şi dragoste prudentă;-65535 violet cu castaniu - iubire nesigură;-65535 negru - întristare, înţelepciune, constanţă;-65535 negru cenuşiu - speranţă de alinare;-65535 albastru cu albastru - viclenie, prefăcătorie;-65535 roz - culoarea jemanfişismului, a optimismului.

(Apud C.Petcu&C.Trandafir, Introducere în ştiinţa şi arta comunicării

INI, Bucureşti, 2000)

<titlu>FORME ALE COMUNICĂRII

VERBALE

Orale:

Vorbirea (lentă: 200 silabe/minut, normală: 350silabe/minut şi rapidă: 500 silabe/minut)DialogulMonologulScrise:

ScrisulCititul

398

Forme comune:

Conferinţa, Prelegerea, Discursul, Alocuţiunea,Referatul, Conspectul, Relatarea, Povestirea,Pledoaria, Predica, Intervenţia, Interpretarea,Seminarul Rezumatul, Interviul, Declaraţia,Dezbaterea, Colocviul, Toastul, Necrologul,Dizertaţia, Expozeul

<titlu>FORMELE NONVERBALISMULUI

—65535 Expresia facială (mimica) (bucurie, supărare, frică,dezgust, tristeţe, surpriză) (apud Watson, Hill)

—65535 Privirea (oculezica) (dominatoare, obedientă, egalitară)

-65535 funcţie de feed-back-65535 funcţie de relaţionare socială-65535 funcţie de gestionare spaţială-65535 funcţie de reglator verbal

— Kinezica (substitutivă, completivă, însoţitoare, afectivă,regulator-adaptivă)

- gestica (apud G. de Vito)funcţiile gesturilor (de):-65535 accentuare-65535 completare-65535 contrazicere-65535 reglaj-65535 repetare-65535 substituire

- clasificarea gesturilor (apud G. de Vito):-65535 emblemele (limbaj surdo-muţi)

399

-65535 ilustrările (bastoane, pictografe, kinetografe,indeografe, mişcări deictice, spaţiale, ritmiceşi ilustratori emblematici)-65535 gesturile reglatoare-65535 mişcările afective-65535 gesturile adaptive-65535 alter-adaptori-65535 auto-adaptori

clasificarea gesturilor (apud D. Morris)-65535 expresive-65535 mimica

-65535 mimică socială-65535 mimică teatrală-65535 mimică parţială-65535 mimică tip „vacuum"

-65535 schematice-65535 simbolice-65535 temice-65535 codate

-65535 atingerile (apud St. Jones, E. Yarbrough)funcţii:

-65535 transmitere emoţii pozitive, afecte-65535 atingeri ludice (înjoacă)-65535 atingeri de control-65535 atingeri „rituale" (cu palma ca şi cu privirea)-65535 atingeri non-comunicaţionale explicit

-65535 prezenţa personală:ţinuta (vestimentaţie, comportament, port,

folosire)carisma(atractivitatea, empatia, simpatia)fizicul (ecto-, endo-, şi mezomorf)artefactele (podoabe, accesorii, insigne)

400

— Proxemica (Percepţia/utilizarea spaţiului - apud Edward T.Hali)

-65535 posturi (poziţii)-65535 mişcări (distanţe Hali) în spaţiu:

intimitate (corp la corp) (zona de protecţie)0-15 cm lupte, sex15 - 45 cm aglomeraţie, parteneri, membri

femilie-65535 personalismul (familiară) (zona de confort)45 - 75 cm braţ la braţ, colegi de bancă75-125 cm dialog, colegialitate, contact fizic-65535 distanţa socială (amfiteatru) (zona de dialog)

125 - 210 cm relaţii de birou210 - 360 cm parteneri de afaceri

-65535 distanţa publică (agorală) (zona de miting)360 - 750 cm amfiteatru, spectacol

750 -1000 cm piaţă, stadion- încălcarea teritorialităţii

-violarea- contaminarea-invazia

—Cronemica (Cronostica) (Limbajul timpului)-65535 categorii temporale:

fizic (real)psihologic (perceput)fiziologic (etapizat)cultural (monocromie şi/sau policromie)

-caracteristici:punctualitatea (oportunitatea)atemporalitatea (anistorismul)simbolistica (rit, mit, cutumă, tradiţie)

401

—Cromatica (Limbajul culorilor)-65535 comunicarea plastică (estetica)

—Limbajul liniştii (Comunicare emoţională)-65535 Comunicarea acustică (melosul)-65535 Comunicarea intimă (erosul)-65535 Comunicarea literar-artistică (eposul)-65535 Comunicarea existenţială (etosul)-65535 Comunicarea senzitivă (audenii, mirosenii, vedeni,desgustări,pipăiri)-65535 Alte tipuri (chimică, luminoasă, electrică etc.)

—Paraverbalismul (cognitiv, injonctiv, indicial) (paralimbajul)

-65535 Ritmul (lent, moderat, rapid, inconstant etc.)-65535 Viteza (mare, mică, exagerată etc.)-65535 Sunetele parazitare (ăăă, îîî, că-că-că, ţî,ţî5ţî...)-65535 Tonalitatea (timbrul vocii)-65535 Accentul (tare, încet, puternic)-65535 Tăcerea (absolută şi notabilă)

<titlu>CARACTERISTICILE COMUNICĂRII NONVERBALE

-65535 este neintenţionată—ne trădează emoţiile sau atitudinea-65535 comunicarea non-verbală este alcătuită dintr-un număr decoduri separate pe care trebuie să învăţăm să le folosim.Anumite coduri nonverbale sunt universale, fiind înţelese la fel înculturi diferite;

402

-65535 abilitatea de comunicare non-verbală creşte odată cuvârsta, cu experienţa.-65535 mesajele nonverbale ne furnizează informaţii despreproblemele personale sau de relaţionarea la alţi indivizi, desprecare am fi jenaţi să discutăm.

403

-65535 prin mesajele nonverbale pe care le recepţionăm, putemobţine informaţii despre identitatea culturală,personalitatea, atitudinile şi stilul personal.

-65535 contactul vizual, distanţa la care ne plasăm, expresia feţei,zâmbetele, atingerile arată că ne place sau nu ne place;-65535 gradul de implicare se manifestă prin viteza şi volumuldiscursului, numărul de gesturi folosite, schimbarea expresiei feţei;-65535 statutul social al persoanei cu care comunicăm este evidenţiatprin spaţiul pe care îl ocupă, prin expunerea unor obiecte sauîmbrăcăminte costisitoare etc.

<titlu>IPOSTAZE DE COMUNICARE NON-VERBALĂ

-65535 comunicarea non-verbală senzorială, ce se bazează pe ceeace receptăm cu ajutorul simţurilor văzului, auzului, mirosului, tactilşi gustativ;-65535 comunicarea non-verbală estetica (pictură, muzică, dans,imagine etc) care are loc prin intermediul diferitelor forme deexprimare artistică şi comunică diferite emoţii artistice;-65535 comunicarea non-verbală bazată pe folosirea însemnelorheraldice (steaguri, insigne, uniforme etc) şi a simbolurilorspecifice, legate de religie (cruce, altar, icoane etc) sau statutsocial (gradele la ofiţeri, titulatura, decoraţiile etc).

404

<titlu>FUNCŢIILE ŞI CARACTERISTICILE COMUNICĂRIINONVERBALE (apud Watson, Hill)

Funcţii

-65535 accentuarea (întărirea) comunicării verbale (mesajului)-65535 complementaritatea (informaţii suplimentare)-65535 contextualitarea sau expresivitatea (de sensibilizare)

405

-65535 substitutivitatea (înlocuirea limbajului verbal, gen surdo-munţii)-65535 manipulatorie (persuadarea cu ţel precis)

Caracteristici

-65535 comunicabilitatea (omul este fiinţă transmiţătoare desemnificaţii)-65535 fidelitatea scăzută (preponderent persuasivă şi puţincognitivă)-65535 sincronismul comportamental (tendinţa de unilateralitate)-65535 particularizarea culturală (diferenţele semantice şisemiotice)-65535 contextualizat-contextualizantă (oferă context/respectăcontext)-65535 transfer de semnificaţii în exterior (obiectele-semn/simbol/marcator)-65535 credibilitate (7% verbalul, 3 8% paralimbajul,

55%nonverbalul)

<titlu>PRINCIPIILE RELAŢIILOR UMANE

1. Cele mai importante şase cuvinte sunt: trebuie săadmit

că am greşit!2. Cele mai importante cinci cuvinte sunt: ai făcut un lucru

bun!3. Cele mai importante patru cuvinte sunt: ce părere ai tu?3. Cele mai importante trei cuvinte sunt: vrei, te rog!3. Cele mai importante două cuvinte sunt: îţi mulţumesc!3. Cel mai important un cuvânt este: noi!3. Ultimul cuvânt important şi el este: eu!

406

4. <titlu>IMPERATIVELE, SCOPURILE ŞI NEVOILE

COMUNICĂRII

Imperativele procesului comunicaţional

-65535 Să convingem-65535 Să explicăm-65535 Să influenţăm-65535 Să educăm-65535 Să informăm-65535 Să mdeplinim alte obiective

Scopurile procesului comunicaţional

-65535 Să fim receptaţi-65535 Să fim înţeleşi-65535 Să fim acceptaţi-65535 Să provocăm o reacţie

Obiectivele (nevoile)procesului comunicaţional

-65535 nevoia de a spune, a atenţiona, a informa-65535 nevoia de a explica, a descrie, a fi înţeles-65535 nevoia de a fi recunoscut-65535 nevoia de a convinge, a influenţa-65535 nevoia de a fi valorizat-65535 nevoia de intimitate-65535 nevoia de a distra, relaxare, loisir

<titlu>INFLUENŢELE COMUNICĂRII VERBALE

—Raportul fapte - inferenţe (concluzii)-65535 faptele sunt evidente-65535 faptele sunt nedubitative-65535 faptele sunt credibile

407

-65536 —Definirea situaţiei-65535 definiţii alternative (aceeaşi situaţie/persoane diferite)-65535 pierderea de semnificaţii (oamenii vorbesc cu

aceleaşicuvinte despre situaţii diferite sau folosesc semnificaţiiidentice la cuvinte diferite).

—Totalitatea (decodarea de la parte la întreg)

—Natura limbajului (semnificaţii diferite în timp)

<titlu>POLEMICACIVILIZATĂ

1. în orice polemică ştiinţifică, socială sau politică, discuţiatrebuie să se rezume la schimbul de idei şi numai la acele idei careau contingenţă cu problema respectivă.1. Părţile aflate în polemică folosesc drept argument fieteorii ştiinţifice, fie fapte concrete din realitate care sunt relevanteîn ce priveşte problema discutată.1. Părţile nu au dreptul să aducă în discuţie caracterul,temperamentul sau trecutul adversarului, deoarece acestea nici nuinfirmă, nici nu confirmă validitatea ideilor pe care le susţin.1. Părţile nu au dreptul să pună în discuţie motivele caredetermină atitudinea ideatică a adversarului, deoarece aceasta abatediscuţia de la problema în sine.1. Etichetarea adversarului, prin menţionarea şcolii degândire, clasei sociale, organizaţiei profesionale sau

408

partidului politicdin care acesta face parte, constituie o încălcare a regulilor polemiciişi dezvăluie slăbiciunea lipsei de argumente. într-o polemicăcivilizată contează numai argumentele invocate de adversar caindivid şi nu ca membru al unei şcoli sau organizaţii. Nu ai dreptatepentru că eşti gânditor materialist, patron sau laburist, ci dacăargumentele tale sunt convingătoare sau nu. (Apud,

revista Dilema^, l,2000, Bucureşti).

409

2. <titlu>GESTICA ANALIZATORILOR CAPULUI

-65535 Gura: Frecat buzele cu limba, surâsul, ţuguiatul buzelor, rânjetul,scosul limbii (f la Einstein), hohotul, mustăcitul, ţâţâitul (efectul came-ntre dinţi), imitaţiile (dop scos, broască, pârţ), pleoscăitul, sâsâitul,surâsul-zeflemea într-o parte, muşcatul buzelor.-65535 Ochii: Clipitul, măritul ochilor, lăsatul pleoapelor, ridicareasprâncenelor, privit cruciş, încreţitul frunţii, ochii mici, făcutul cuochiul, aruncatul privirii.-65535 Nasul: Strâmbatul din nas, scobitul în nas, smiorcăitul, folosireabatistei, adulmecatul, mirositul unei flori, ştergerea la nassemnificativă.-65535 Urechile: încordarea auzului, umflarea obrajilor, scărpinatul înurechi, mişcatul din urechi (la propriu), pipăitul lobilor, „aplecarea"urechii.

<titlu>GESTICA-PROXEMICA PICIOARELOR

-65535 Picior peste picior - dezinvoltură-65535 Picior peste picior pe birou - dominaţie-65535 Bătut din călcâi - nerăbdare-65535 Bătut din vârf - plictiseală-65535 Tremurat (balansat) - dezinteres-65535 Călare pe scaun - extravaganţă-65535 Stat răscăcărat - grandomanie-65535 Joc de glezne - grabă-65535 Pendularea tălpii sprij inită pe călcâi- sâc cu piciorul

410

N.B. Aceste semnificaţii comunicaţionale sunt valabile doar dacănu sunt rezultatul unor afecţiuni medicale.

411

<titlu>GESTICA MÂINII

-65535 Frecatul palmelor = nerăbdare-65535 Frecatul degetului mare cu arătătorul = bani-65535 încleştarea degetului arătător cu mijlociul = aşteptare-65535 Palma-n buzunar cu degetul mare afară=aroganţă-65535 Palma-n faţă = oprire-65535 Degetul mare înainte (lateral) = direcţie de mers-65535 Degetul arătător la buze = linişte-65535 Pumnul semi-închis la barbă=aşteptare-65535 Arătătorul răsucit la tâmplă = jignire (eşti nebun)-65535 Palma cu degetele răsfirate răsucită în zona tâmplei = jignire (eştinebun)-65535 Palma lovită de frunte = dumirire-65535 Scris în palmă=trimite scrisoare-65535 Degetul mare şi cel mic întinse şi duse la ureche = vorbim latelefon-65535 Agitarea arătătorului în plan orizontal (stânga-dreapta)=dezacord-Agitarea arătătorului în plan orizontal (înainte/Înapoi)=atenţionare-Arătătorul şi mijlociul în sus imitând litera „V"=victorie-65535 Degetul mare deasupra pumnului mişcat de sus în jos = O.K.-65535 Arătătorul unit cu cel mare(litera 0),celelalte aflate în sus=perfect-65535 Palmele deschise cu degetele răsfirate = nu pricep-65535 Baterea palmei peste gură=am greşit-65535 Degetul arătător la obraz = jignire uşoară-65535 Palmele (degetele) împreunate = rugăciune-65535 Palmele faţă în faţă la distanţe diferite = dimensiune-65535 Palme lovite între ele = acord, aplauze-65535 Baterea (mişcarea) palmei pe abdomen=sătul-65535 Mâini în buzunare - nonşalanţă, aroganţă-65535 Palma dreaptă la piept (pe inimă) = solemnitate

412

-65535 Palma (degetul) la coifură (tâmplă) = salut-65535 Mâinile încrucişate la piept=aşteptare prelungită

413

-65535 Mâinile la spate = linişte-65535 Pocnitul degetului mare cu mijlociul=evrika!-65535 Imitaţia cu degetele a interpretării la unele instrumente: acordeon,fluier, nai, flaut, ţambal, chitară, pian, tobă, vioară, contrabas sau... dirijat-65535 Palma întinsă (căuş) = cerşit-65535 Arătătorul în jos, cu pumnul strâns = subliniere-65535 Degetul mare în jos, cu pumnul strâns=dezaprobare (condamnarela moarte)-65535 Arătătorul mişcat circular în plan orizontal, cu pumnul strâns =întoarcere-65535 Degetul mare lipit cu inelarul, celelalte libere, semnul crucii =semn sacerdotal-65535 Degetul mare şi cel mic în sus şi restul strânse = simbolul satanei-65535 Trecerea degetelor consecutiv peste falanga degetului mare (stângaspre dreapta şi invers) = numărare-65535 Trecerea degetului arătător peste degetele întinse ale palmeiceleilalte=numărat-65535 Degetul mare şi mijlociu întinse dinspre zona urechii în faţă =împuşcare cu armă de foc-65535 Degetul mijlociu ridicat în sus=semn sexual-65535 Bobârnac cu degetul arătător = lehamite, dispreţ-65535 Imitarea rotirii unei manivele = sună-mă!-65535 Imitarea scăpăratului cu arătătorul printre degetele mâinii stângi= vreau un foc-65535 Degetul mijlociu pendulat în lateral=obscenitate-65535 Palma întinsă peste palmă întinsă imitând litera T=pauză (time-out)-65535 Rotirea degetelor arătător (a palmei) în faţa capului = schimbare-65535 Pendularea palmelor deasupra capului = la revedere

414

-65535 Pendularea unei palme stânga-dreapta = adio-65535 Pendularea degetului mare cu celelalte strânse în pumn, cătreînapoi, peste umăr = autostop-65535 Indicarea umărului cu degetul arătător=şef

415

-65535 Indicarea în sus cu degetul arătător = şef mare-65535 Ambele palme întinse înainte=invocaţie divină-65535 Degetele mari prinse de vestă (â la Stalin) = siguranţă de sine-65535 Bătutul pumnilor = sâc!-65535 Răsucirea palmei cu degetele răsfirate = aşa ş-aşa-65535 Degetul mare, arătător şi mijlociu strânse „puică"=Sfânta Treime-65535 Degetul mare şi arătătorul imitând litera L ridicate în sus=libertate!-65535 Rotirea degetelor cu palma în jos, începând cu degetul mic = furt-65535 Mişcarea falangelor degetului mare spre piept=vino-ncoace!-65535 Arc de cerc descris ferm cu degetul mare, arătându-se direcţia=pleacă, ieşi!-65535 Palma plimbată cu muchia pe abdomen=mi-e foame-65535 Degetele arătător plimbate ritmic în faţă (imitaţia dirijorului) = să-nceapă muzica!-65535 Degetele mare şi mijlociu ridicate în sus = cerinţă-65535 Pumnul strâns dus ferm în faţă = solidaritate-65535 Palmele sub formă de acoperiş = îndurare-65535 Frecatul bărbiei cu degetul mare, arătător şi mijlociu, de sus înjos=minciună-65535 Degetul mare dus la gură cu pumnul strâns şi balansat=mi-e sete-65535 Degetul arătător (palma) arătând secţiiine din celălalt arătător(palmă) = dimensionări (uneori obscene)'-65535 Degetul mare imitând litera C cu degetul arătător, la distanţevariabile=dimensiuni mici-65535 Mâinile încrucişate puse la ceafa=plictiseală-65535 Degetul arătător şi mijlociul duse la tâmplă=semnul sinuciderii-65535 împreunarea mâinilor=aşteptare răbdătoare-65535 Simbolul foarfecei cu arătătorul şi mijlociul = întrerupere, tăiere

416

-65535 Sprijinul bărbiei pe mâinile împreunate = atenţie, concentrare-65535 Semnul crucii trasat cu palma=final

N.B. La aceste „traduceri" cvasi-intemaţionale se potadăuga altele ad-hoc: mâna (mâinile), degetul (degete) la urechi(lob), gură (buze), nas (nări), ochi (frecat, acoperit), la falcă, laceafa, la tâmplă, la creştet, în barbă (scărpinat, mângâiat), tras deguler, din ţigară, pipă, folosit scobitoarea, paiul, căutat pe mânecă,

417

în buzunare, scos acte, stilou, ochelari, numărat mătănii, mâna lapafta, la sex, scos (schimbat) verigheta, la cravată, la ceas, bătutulpeste buzunare, curăţat unghiile, tuse-n pumni, cules scame, trosnituldegetelor, unghia degetului mic tăiată şi folosită ca atare, aşezatul(controlul) şuviţelor de păr, ochelarii pe frunte, pe nas, privit pesterame, braţul ochelarilor în gură.

Atenţie la specificul cultural, unde, de pildă „bine" (un zerodescris cu degetul mare şi arătător, celelalte ridicate în sus) dinAmerica, poate însemna nimic în Franţa şi bani în Japonia), sau„eşti neserios"(arătătorul indicând în mod repetat obrazul) înPeninsula Iberică e semn de invitaţie homosexuală.

P.S. Găsiţi şi alte semnale şi semnificaţii realizate cu mâinile!

<titlu>OBSERVARE ŞI NONVERBALISM

* Aspectul fizic şi comportamental:— Simptomatica stabilă:

-65535 tipul constituţional-65535 atletic-65535 picnic-65535 astenic

-fizionomia—Simptomatica labilă:-pantomima:

-65535 poziţie corp-65535 mers-65535 gesturi:

-65535 instrumentale (generale, specifice)-65535 retorice-65535 reactive

418

-mimica:-65535 privirea-65535 expresia feţei

-65535 modificări vegetative

419

-65535 vorbirea:- aspecte formale- aspecte semantice

-65535 intensitatea sunetelor-65535 fluenţa-65535 debitul/viteza-65535 intonaţia-65535 pronunţia

-65535 ticurile-65535 scrisul

* îmbrăcămintea şi încălţămintea-65535 culoare-65535 calitate-65535 adecvare-65535 modă-65535 firmă-65535 specific zonal-65535 port (folosire)

<titlu>PROCEDEE DE CITIRE PERSUASIVĂ

Citirea în gând - contribuie la dezvoltarea memoriei vizuale şila o independenţă totală în citire. Trecerea la acest tip de citire seface numai pentru cei ce ştiu să citească fluent, corect şiconştient, să pronunţe clar şi expresiv cuvintele.Citirea selectivă - are rolul de a evita învăţarea mecanică, de acontrola atenţia comunicatorilor şi de a le forma capacitatea deselecţie;Citirea în lanţ - a propoziţiilor asigură exersarea citirii de cătretoţi participanţii. Fiecare va citi câte o propoziţie într-o ordineprestabilită.Citirea alternativă - se realizează prin lectura unei propoziţii

420

cu voce tare, apoi următoarea în gând (sau în şoaptă). Acest tipde citire poate fi complicat prin citirea cu voce tare a uneipropoziţii de către un grup, iar citirea propoziţiilor următoare seface în gând (în şoaptă) de către un alt comunicator.Citirea în ştafetă - dă posibilitatea de a se numi continuatorulla citire. După citirea unei propoziţii sau a unui alineat,comunicatorul îşi va numi un coleg să continue. Are rolul de amenţine atenţia tuturor în urmărirea textului.Ştafeta greşelilor - presupune citirea textului până la comitereaunei greşeli (de pronunţare, de intonaţie), când colegii vor opricitirea prin cuvântul "stop!". Va continua citirea textului un altcoleg, iar dacă după 2-3 propoziţii nu comite greşeală,moderatorul va schimba "cititorul" din oficiu.Citirea pe roluri - se execută pe textele care au dialog. Câteun actant "va intra în rolul" fiecărui personaj rostindu-i cuvintelecu expresivitate şi pronunţare corespunzătoare.

<titlu>STILURILE COMUNICĂRII VERBALE

-65535 Stilul rece (radio-tv.)-65535 Stilul formal (discurs pre-elaborat)-65535 Stilul consultativ (comunicarea de afaceri)-65535 Stilul ocazional (comunicarea între prieteni)-65535 Stilul intim (coduri personale, stări, trăiri)

<titlu>TEHNICI DE DIALOG/NEGOCIERE

1. Rămânerea la subiect1. Vorbirea inteligibilă (4 reguli de aur:

- propoziţii scurte, simple, clare- organizarea logică a conţinutului

421

-65535 esenţializarea discursului-65535 recursul la ajutoare (desene, scheme, RC. etc)

3. Ascultarea analitică3. Ascultarea activă3. Exprimarea directă a impresiilor3. Feed-back-ul3. Transmiterea mesajelor individualizate3. Exprimarea părerilor proprii3. Clarificarea scopurilor/ţelurilor3. Argumentele convingătoare3. Folosirea arsenalului întrebărilor3. Folosirea alternativelor3. Realizarea empatiei relaţionale

<titlu>TRĂSĂTURILE COMUNICĂRII SCRISE (dupăJ. Goody)

-65535 Tendinţa de a utiliza cuvinte mai lungi-65535 Preferinţa nominalizării în locul verbelor din limbajul oral.-65535 Folosirea unui vocabular mai variat-65535 Recurgerea frecventă la epitete-65535 Reducerea numărului de pronume personale-65535 Accent pe subordonări sintactice în detrimentulcoordonării flexionare-65535 Preferinţa pentru propoziţii enunţiative în defavoareaexclamativelor-65535 Accent mai mare pe construcţiile pasive-65535 Creşterea numărului de gerunzii-65535 Grija pentru completitudinea textuală-65535 Eliminarea digresiunilor, repetiţiilor redundante

422

-65536 <titlu>CERINŢELE TITLULUI

Să fie scurt ( 3-5 cuvinte, rezumând ştirea)E. g. Cheia e O.K.!Să fie dinamic (să aibă verb)E. g. Dacă baţi, răzbaţi!Să fie magnetic (să atragă atenţia)E. g. Măicuţele născătoare de cadavre!Să fie corect (rigoarea gramaticală)E. g. Ascultaţi ce v-arăt!Să fie original ( să captiveze)E. g. Un biciclist atacă trenul!

<titlu>TRĂSĂTURILE COMUNICĂRII VERBALEEFICIENTE

-65535 Claritatea (concizia, sistematizarea)-65535 Acurateţea (corectitudinea, topica)-65535 Empatia (rezonanţa, acceptanţa)-65535 Sinceritatea (corectitudinea)-65535 Relaxarea-65535 Contactul vizual-65535 înfăţişarea (fizicul, vestimentaţia, artefactele)-65535 Adecvarea (proprietatea)-65535 Puritatea (arhaisme, regionalisme, neologisme)-65535 Concizia (redundanţa, divagaţiile)-65535 Precizia (simplitatea)

423

-65536 <titlu>ERORI ÎN ASCULTARE A ACTIVĂ

a. Exagerarea Chiar îl urăşti pe şeful tău?b. Redimensionarea Hai că nu e aşa de rău precum pare!c. Adăugarea Uneori iţi vine sa îi spui câte una...d. OmisiuneaTe-ai sculat tu cu faţa la cearceaf

astăzi...e. Anticiparea Aşa-i că iţi doreşti că şeful tău să

fie dat afară?f. Ramanearea în urmă Ieri spuneai că...g. Analizarea Eşti stresat pentru că tu crezi că

şeful tău...h. Repetarea de tip "papagal" Repetarea cuvântului sau

finalului cuvintelor

<titlu>STADIILE CITITULUI

— Stadiul orientării spre modele grafice—Stadiul analitic—Stadiul analitico-sintetic—Stadiul sintetic

<titlu>TERMENII COMUNICĂRII

Forma comunicării (vorbire, scriere, desenare, mimare)Mediul comunicării (cuvintele, imaginile, desenul, mimica)Media (publicaţii, tv, radio, cinema)

424

<titlu>ALTE BARIERELE ÎN CALEA COMUNICĂRII

Bariere de limbaj:aceleaşi cuvinte au sensuri diferite pentru diferite

persoane;cel ce vorbeşte şi cel ce ascultă se pot deosebi ca

pregătire şi experienţă;starea emoţionala a receptorului poate deforma

ceeace acesta aude;

ideile preconcepute şi rutina influenţează receptivitatea;dificultăţi de exprimare;utilizarea unor cuvinte sau expresii confuze.

Barierele de mediu :climat de muncă necorespunzător (poluare fonică

ridicată);folosirea de suporţi informaţionali necorespunzători;climatul locului de muncă poate determina angaj

aţiisă-şi ascundă gândurile adevărate pentru că le este frică să spunăceea ce gândesc.

Poziţia emiţătorului şi receptoruluiimaginii pe care o are emiţătorul sau receptorul

despresine şi despre interlocutor;

caracterizări diferite de către emiţător şi receptor asituaţiei comunicării

sentimentele şi intenţiile cu care interlocutorii participăla comunicare.

Barierele de concepţie:

425

Rutina în procesul de comunicare.

426

Diferenţele de percepţie - modul cum privim lumea,vârste, naţionalităţi, culturi, educaţie, ocupaţie, sex, temperamente

Concluziile grăbite intervin în situaţiile în care vedem ceeace dorim să vedem şi auzim ceea ce dorim să auzim, evitând sărecunoaştem realitatea.

Stereotipiile reprezintă situaţiile în care tratăm diferitepersoane ca şi când ar fi una singură (ex: Dacă am cunoscut unminer, i-am cunoscut pe toţi).

Lipsa de cunoaştere - vom întâmpina întotdeaunadificultăţi în a comunica cu cineva eficient atunci când respectivulare o educaţie diferită de a noastră sau ale cărui cuno ştinţe în legăturăcu un anumit subiect de discuţie sunt mult mai reduse.

Lipsa de interes - a interlocutorului faţă de mesajul emis.

Dificultăţile de exprimare Lipsa de încredere,vocabularul sărac, emoţiile pot duce la devierea sensului mesajuluişi la hiatusuri/Iapsusuri.

Personalităţile celor doi factori, Emiţătorul şi Receptorul,care intervin în procesul comunicării joacă un rol extrem deimportant

<titlu>PROCENTE COMUNICATIONALE

-65535 75% dintr-o zi de muncă vorbim şi ascultăm;

427

-65535 75% din ceea ce auzim, auzim imprecis;-65535 75% din ce auzim cu acurateţe, uităm în următoarele treisăptămâni.

428

-65536 Studiile au arătat că ne amintim:20 % din ceea ce auzim30 % din ceea ce vedem50 % din ceea ce vedem şi auzim70 % din informaţia despre care s-a discutat

(presupuneimplicarea ambilor parteneri)

90 % din ceea ce aplicăm, exersămîn medie, 75% din timpul de lucru al unui manager seconsumă pentru comunicare:- 9% citeşte; -16% scrie; - 30% vorbeşte; - 45% ascultă.Comunicarea se realizează:•65535 10% prin cuvinte . Mesajul verbal trebuie să fie: clar, simplu,uşor de urmărit, să utilizeze un vocabular adecvat persoanei cucare vorbim.•65535 30% prin tonul vocii (variaţii ale înălţimii sunetelor, tăria lor,rapiditatea vorbirii, calitatea vocii)•65535 30% se realizează prin expresia privirii şi a feţei (un zâmbet, oîncruntare, contactul vizual direct sau evitarea acestuia, duratacontactului vizual, etc)•65535 30 % se realizează prin expresia întregului corp - gesturi(mişcări ale mâinilor care susţin mesajul), poziţia corpului,orientarea acestuia fata de interlocutor, proximitatea, contactulcorporal;Din totalul sentimentelor transmise de o persoană:•65535 7 % se transmit prin intermediul cuvintelor (comunicareaverbală, logică•65535 3 8 % se transmit în principal inflexiunile vocii tonul vocii(paralimbaj)•65535 55 % prin expresia fetei si postura.- limbaj non-verbal

429

<titlu>ETAPELE COMUNICĂRII UMANE

1. Epoca semnelor si semnalelor.1. Epoca vorbirii si a limbajului.1. Epoca scrisului1. Epoca tiparului1. Epoca mass-media1. Epoca mijloacelor computerizate

<titlu>SISTEMELE DE SEMNE (apud Peirce)

1. Semne iconice1. Semne indiciale.1. Semne simbolice

<titlu>GLIFELE SEMANTICII P.C.

:-) zâmbesc, glumă.:-( ma întristează ce am spus.:-< sunt trist sau dezamăgit.;-) fac cu ochiul sau fac o aluzie:?-( plâng, este trist pentru mine.:-@ sînt de-a dreptul şocat.:-D sînt teribil de amuzat: -o casc, este atît plictisitor.:-7 spun asta cu ironie.>:-( sînt supărat şi îngrijorat:-9 mă ling pe buze.x-( am murit, asta m-a dat gata.:-/ sunt sceptic.

430

te sărut.:-Q~ fumez.:-? fumez pipa: -p îţi fac în ciudă scoţând limba: -T fară glumă, sunt serios[:-) am căştile pe urechi.:-{ } îţi trimit bezele.(0): * * îmbrăţişări şi pupici.#-) am facut-o lată la petrecere.@-}— un trandafir pentru tine:-] sunt nehotărât.:-C sunt extrem de trist.

<titlu>O CLASIFICARE A INFORMAŢIILOR

După exprimare:-65535 orale, - scrise, - audio-vizualeDupă frecvenţă:-65535 periodice, - ocazionale, - finaleDupă direcţie:-65535 verticale, - oblice, - orizontaleDupă provenienţă:-65535 exogene, - endogene,După obligativitate:-65535 imperative, - facultativeDupă prelucrare:-65535 primare, - intermediare, - secundareDupă înregistrare:-65535 tehnic-operative, - de evidenţă, - statisticeDupă destinaţie:-65535 interne, - externeDupă natură (domeniu):

431

-65535 cercetare, - misiuni, - personal, - financiare, -logistice

După funcţie:-65535 de intrare, - de stare, - de ieşire, - decooperare, - de execuţie

După utilitate:- de previziune, - de planificare, - de organizare/decizie, - decoordonare, de activare/motivare, - de control/evaluare

<titlu>O CLASIFICARE ANEGOCIERILOR

După obiect:-65535 de vânzare/cumpărare-65535 de service/asistenţă-65535 de cooperare economică-65535 de asigurare/transport-65535 de turism/ecologie

După nivel:-65535 între organizaţii economice-65535 între organizaţii/guvern-65535 interguvemamentale-65535 interdepartamentale-65535 între guvern/firme-65535 inter-firme

După scop:-pentru tranzacţii:

-de previziune-65535 ocazionale-65535 speculative-65535 de rutină

432

-65536 -de normalizare-65535 sterile-de prelungire-de modificare

După participanţi:-bilaterale:

-65535 simple-65535 complexe

-plurilaterale-multilaterale

După formă:-65535 directe:

-între prezenţi-65535 prin corespondenţă-65535 prin telefon/internet

-65535 indirecte (prin intermediar)-în timp:

-65535 succesive-65535 simultane

<titlu>DESPRE STEREOTIPURI

Caracteristici principale (apud Walter Lippmann):-65535 Sunt mult mai simple decât realitatea-65535 Se obţin mai degrabă de la „mediatori culturali", decât prinproprie experienţă-65535 Sunt false prin însăşi natura lor-65535 Atunci când sunt dobândite în copilărie sunt foarte greu deschimbat

433

-65536 Criterii de clasificare:Vârsta: toţi nu respectă pe cei mai în vârstă

Sex: toţi bărbaţii doresc acelaşi lucru de la femei

Rasă: toţi chinezii arată la fel

Religie: toţi islamiştii sunt terorişti

Vocaţie: toţi doctorii primesc ciubuc

-65535 Naţionalitate: toţi ţiganii sunt hoţi

Locuri: toţi ardelenii sunt molatici

-65535 Lucruri: toate ceasurile elveţiene sunt perfecte

<titlu>CELE TREI STĂRI ALE EULUI (apud Eric Berne)

STAREA DE PĂRINTE: Normativ şi Hrănitor

Părintele Normativ (conduce, dictează, impune, critică,

emite principii, devalorizează, judecă, agresează) este pozitivşi/sau negativ (critic sau persecutor). Conţine valorile,

principiile,

regulile, normele, prejudecăţile, credinţele şi modele de

comportament autoritar.

Comportamente ale Părintelui Normativ:-65535 loveşte cu pumnul în masă;-65535 agită degetul arătător, încruntă sprâncenele;-65535 care îi judecă pe ceilalţi;-65535 vorbeşte cu o voce autoritară;-65535 bârfeşte;-65535 spune :„ N-o să meargă, au mai încercat şi alţii "\„Aşa a

mers,

aşa facem! ";„ Sunt absolut sigur că aşa trebuie săfacem. Dacă

voi avea nevoie de părerea voastră, am să v-o ceri"\„Aşa e

bine, aşa nu e bine "\ „ Nu eşti capabil să... "\„ Nici nu vreau să

aud"; „ De câte ori să-ţi spun ";„ Nu vrei să m-asculţi!";

-65535 foloseşte frecvent cuvintele: bine, rău, moral, imoral,

responsabil, corect, incorect, niciodată, întotdeauna, prost, bun,

ridicol, defecte, trebuie, fals, normal, anormal, adevărat.

434

-65535 are prejudecăţi de tipul: băieţi nu plâng; fetele nu se înfurie; unbărbat adevărat trebuie să ştie să bea; aşa ceva nu se face; a conduceo echipă este o treabă de bărbat; tinerii nu mai vor să muncească.

Părintele Hrănitor (Grijuliu sau Binevoitor), este legatde comportamentele noastre protectoare şi înţelegătoare,

aprobatoare şi încurajatoare faţă de ceilalţi sau de noi înşinevizibile pentru a ajuta, a încuraja, a felicita, a aprecia, a preveni,

sau a avea grijă, a fi Salvator, starea de supra-protejare, fiindnegativă.Comportamentele Părintelui Hrănitor:-sare în ajutor;-65535 este reconfortant;-65535 este preocupat de problemele celorlalţi;-65535 spune:,,Nu e grav, se întâmplă";,, Te asigur că... "; „Nu vă

neliniştiţi, rezolv eu"; „Este bine pentru tine" ;„ Fii prudent"

;„ Pot să te ajut cu ceva? ";„Am încredere în tine ", „Haide!",

„Poţi s-o faci!";,, Mă aflu aici pentru a te ajuta" ;„Nu sunt

convins că o să meargă, dar hai, treacă de la mine ";„ Bravo,

ai găsit o soluţie excelentă ".

-65535 foloseşte frecvent cuvintele:pericol, protecţie, încredere,

sprijin,

ajutor, sfat.

<titlu>STAREA DE ADULT

Comportamente frecvente ale Stării Adult sunt:-65535 îşi sprijină barba şi reflectează;-65535 cere sau oferă o informaţie;-65535 consultă baza de date;-65535 consultă instrucţiunile de folosire;-este neutru;-65535 ascultă şi reformulează;-65535 are o ţinută dreaptă, rigidă;-65535 spune sau întreabă:,, Care este părerea ta? "; „ Ce efect

are

asupra... ";„Esteprobabil să... "\„Există următoarele soluţii

importante";,, înţeleg ce vreţi să spuneţi";,, Este posibil să... ";

435

-65535 foloseşte frecvent următoarele cuvinte: ce, de ce, când,

unde,

cum, cine, câte, posibilitate, alternativă, relativ, fapte, rezultate,

mijloace, scop, obiectiv, exact, inexact, ipoteze.

<titlu>STAREA DE COPIL: Adaptat şi Copilul Liber (Spontan).Este „inima" omului, fiind rezerva de energie, emoţii,

sentimente, intuiţie şi creativitate. Aici trăim plăcerea, jocul, visele,curiozitatea, invidia, agresivitatea, egoismul, spontaneitatea,libertatea etc.

Copilul Adaptat este amabil, cuminte, atent, politicos,

conformist, ascultător, nu-i supără pe ceilalţi şi respectă regulile

sociale şi legile. Aspectul pozitiv: respectarea normelor, regulilorşi legilor sociale. Aspectele negative: Copilul Adaptat Supus (sauObedient) şi Copilul Adaptat Rebel.

Copilul Adaptat Supus (Obedient) este expresia uneiexagerări, a unei supra-adaptări. Poate fi pasiv, umil, slugarnic,defetist, anxios, iesman.Comportamentele frecvente:-respectă uzanţele;-65535 rezervat şi cu capul înclinat;-65535 se arată încântat de tot ce spun ceilalţi;-65535 caută mereu aprobarea şi confirmarea celorlalţi;-65535 de obicei spune:„^4r trebui să... „ Este greu să..."; „Aveţi

dreptate";,, Vărog, aţiputeasă... îl foloseşte mult pe „dar"

; vorbeşte despre „ ei".

Copilul Adaptat Rebel reacţionează împotriva autorităţii,nu-i plac normele, regulile, chiar legile.Comportamentele frecvente:-nonconformist;-încalcă regulile;-65535 se revoltă, putând merge până la violenţă;-65535 ridică tonul, întrerupându-i pe ceilalţi;-poate fi obraznic;

436

-65535 ripostează, acuză;-65535 sfidează, minte;-face mofturi;-65535 are un debit mare verbal, voce violentă şi energică;-65535 expresii verbale des utilizate: „ Nu aveţi dreptul"; „ Da

'termină

o dată\"; „ N-ai decât să spui ce vrei"; „ O să vedeţi voi, (am să

mă răzbun)!"; „Nu vreau"; „De ce eu" sau „De ce nu eu";

„ Nu puteţi să mă obligaţi"

Copilul Liber îşi exprimă spontan emoţiile, sentimentelesau dorinţele. Privirea este vie, directă şi expresivă. Vocea esteenergică, neinhibată şi bogată în exclamaţii şi onomatopee: Oau,

ehe, oho etc. Spune adesea: „ Super!", „ Vreau " sau „Nu vreau ",

„ Nu ţine ", sau „ Ia uite-l şi pe acesta!". în copilul Liber se aflăintuiţia şi creativitatea.

Copilul Creativ are o privire strălucitoare, vie şiinteligentă. Vocea este fermecătoare, energică şi cu variaţiiarmonioase. Expresiile verbale des utilizate sunt :„ Intuiţia îmi

spune că... ";„ Simt că suntem pe drumul cel bun ";„Am o idee!"

;„De ce nu? " ;„Am găsit!" ;„ Şi dacă...", „ Ce-arfi dacă... ".

<titlu>Stările Eului, deciziile şi comunicarea-65535 Părintele Normativ ţine cont de principiile, normele, credinţeleşi prejudecăţile noastre. Facem aşa că aşa trebuie, aşa se face

sau pentru că aşa e bine. Uneori nu avem motive să facem altfel.Alteori, însă, acest bine nu este de fapt decât un obstacol pentrumai bine. Cel Hrănitor are grijă de celălalt pe care îl valorizeazăşi îl susţine, asigurând un climat lucrului şi luării deciziilor în grup.Totodată, fiind foarte permisi v, poate încuraj a delăsarea, scuza şiineficacitatea-65535 Adultul are ca principală sarcină rezolvarea problemelor.Aşadar, el are şi ce mai mare parte a responsabilităţii luării deciziilor.Adultul emite ipoteze, evaluează soluţiile posibile fară

437

judecăţi devaloare sau emoţii.

438

-65536 - Copilul Adaptat adoptă soluţii recurgând la tiparele dejaexistente. Eficacitatea contează mai puţin, contează numai„supunerea" sau „rebeliunea" faţă de Părintele Normativ. CelCreativ găseşte soluţii şi ia decizii apelând la intuiţie, inventândcâteodată soluţii „geniale", simpliste şi irealiste. Cel Obedientparecă nu are nici o problemă. El face lucrurile neglijând propriile nevoipână când paharul se umple şi putem asista la exteriorizări puterniceale emoţiilor.

Shang.

439

<titlu>COMPENDIU DE ISTORIE A COMUNICAŢIILOR*

40000 -10000 î.Ch - Desenele rupestre din peşteraAltamira (Spania) cu valoare comunicaţională (scriere pictografică).

25000 î.Ch. - Pe teritoriul actual al Poloniei, oameniifoloseau pentru comunicare bumerangul, confecţionat din colţide mamut, cu aproximativ 13000 de ani înainte de australieni.

10000 î.Ch - Cea mai veche scriere hieroglifică (heros- sfanţ, gliphto - semn) atribuită zeului-faraon egiptean Osiris.(Ideogramele egiptene inventate de zeul Thot constituiau trei tipuride scriere: hieroglifică- cu caractere sacre, hieratică- cu caracterefolosite de preoţi şi epistemografică sau demotică, folosită şi deHerodot).

8000 î.Ch - Reprezentări antropomorfe, culminând cupicturile din regiunea Tassali n'Ajjer (Algeria) ale indivizilor avândpe cap căşti cu antene ori fiind îmbrăcaţi în costume ca de scafandru(cosmonaut).

5000 î.Ch - Protocroniştii români, analizând tăbliţele de laTărtăria, cred că din jurul acestui an datează scrierea pre-sumeriană, ca rod al existenţei pe teritoriul de azi al României aunei civilizaţii culturale a Vechii Europe (6500- 3500 î.Ch).

440

3100 î.Ch - Primele documente în scriere hieroglifică înMesopotamia.

3500 î.Ch - Egiptenii scriu pe papirus cu hieroglife, celemai cunoscute fiind cele găsite pe corabia regelui Narmer..

2700 î.CH. - Scrierea sumero-akkadiană.2500 î.Ch. - Scrierea proto-elamită (Susa).1700 î.Ch. - Fenicienii folosesc un alfabet compus

din 22de litere.

1500 î.Ch. - Scrierea pictografică în China dinastiei

Shang.

441

1450 î.Ch. - Egiptenii scriu pe pergament.490 î.Ch - Mesajul memorat (soldatul de la Marathon)Cea 430 î.Ch - în Grecia funcţiona un „telegraf5

optic,semnalele de pericol transmiţându-se de soldaţi (santinele) aflaţipe înălţimi dominante, cu ajutorul făcliilor.

283 î.Ch - Este construit Farul din Alexandria, una dintrecele şapte minuni ale antichităţii, mijloc de comunicare cu cei aflaţiîn larg, folosit şi astăzi în toate porturile lumii.

Cea 140 î.Ch - Chinezii fabrică hârtie, dar abia în 105d.Ch. şi se spune că ar fi opera eunucului Tsai Lun din Kuneiyang,pentru ca abia în 110 să fie cunoscută hârtia pentru scris.

Seci iCh - Sclavul eliberat Marcus Ttolius Tiron al luiCicero (106-43 î.Ch.) a lăsat 1100 de semne (sistemul„tironian"). De fapt, vestitul orator, ca şi Xenophon (430-360î.Ch.), sau ca Socrate (469-399 î.Ch.), folosea un sistem rapid deprescurtare a notării discursurilor. Cicero a inventat „stenografiaparlamentară", plasând stenografi rapizi în Senatul roman, careau transcris discursurile lui Cato în legătură cu faimoasa conspiraţiea lui Catilina, dar metoda nu are o abordare coerentă şi dispare. în1588, medicul Timothy Bright (1551-1615) publică un tratat detahimetrie, adică ceea ce, în zilele noastre, după „reparaţii"succesive, a devenit stenografia, scrierea simplificată, cu vechimede peste două milenii.

442

50 î.Ch. - Iulius Cezar creează predecesorul ziarului,Acta diurna populi romani.

105 - Chinezii pun la punct fabricarea hârtiei.SecIII - Apare alfabetul runic, la popoarele

germanicedin nordul Europei (Jutlanda, Schleswig).

Cea 405 - Mesrop (sau Maştoţ) inventează alfabetularmean.

704 - S-a tipărit, cu ajutorul matriţelor de lemn, cel maivechi text, însoţit şi de imagini, pe un pergament ce conţine undescântec budist, în China.

Shang.

443

748 - La Beijing (China) se tipăreşte primul ziar.751 - Muncitorii chinezi, făcuţi prizonieri în bătălia

de larâul Talaş, îi învaţă pe arabi tehnica fabricării hârtiei.

770 - în China se inventează xilografia.(Colecţia deaforisme Sutra de diamant)

868 - Tipărirea pe hârtie a celei mai vechi cărţi budistecare se mai păstrează.

1045 - Fierarul chinez Bi Sheng a modelat în teracotăcirca 7000 de ideograme şi pune la punct tehnica folosiriicaracterelor mobile, utilizate în tipografie.

1065 - Prima gazetă hebdomadară, publicată laStrasbourg, de J.Carolus.

1107 - Chinezii inventează sistemul de tipărire multicolor,mai cu seamă pentru a îngreuia falsificarea bancnotelor.

1250 - Se utilizează pana de gâscă pentru scris.1390 - în China se pun la punct caracterele mobile

dinmetal, cu care se va tipări,în 1409, prima carte prin acest procedeu.

1438 - în Mainz (Germania), Johannes Gensfleisch, zisGutenberg (1400-1468) a realizat o tiparniţă cu şurub(perfecţionarea xilogravurii cu presă inspirată de podgorenii de peRin), perfecţionând tiparul inventat de chinezi, cu care, în 1455, s-a tipărit prima carte, o Biblie, cu 42 de rânduri, în200 de exemplare.

1450 - Nicholas Krebs (cunoscut sub numele Nicholasdin Cusa), născut la Kues,( Germania, în 1401) confecţioneazăochelarii pentru miopi.

1467 - în Italia se impune caseta tehnică (colophonul),cu vădit caracter publicitar.(„Tu, care vrei să vorbeşti latineşte,cumpără-ţi aceste cărţi!")

444

1467 - Italianul Masso Finiguerra(1426-1464) devineinovatorul gravurii pe metal.

1476 - Prima tipografie instalată în Anglia de William

Caxton.1498 - Apare, în Italia, primul catalog al publicaţiilor.

445

1499 - Italianul Aldo Manuzio introduce caractereleitalice(cursive)

1499 - Existau în lume circa 30 000 de cărţi, cele maimulte şi renumite fiind incunabulele din Germania.

1500 - îşi face apariţia gravura în culori pe lemn.1504 - se introduce transportul prin poştă între Franţa,

Olanda, Germania şi Spania, de către familia Taksis.1505- Prima informaţie despre creionul de scris cu mină.1513 - încep să apară primele cărţi de ştiri( Londra),

numite awisi (anunţuri) în Italia sau gazette.1516 - Se inaugurează prima linie poştală din lume,

înfiinţată de Franz V. Thurn şi U. Taxis, între Viena şi Bruxelles.

1546 - Prima moară de hârtie din România, funcţională laBraşov. Au mai existat teascuri de hârtie la Cluj (1562), Sibiu(1574) şi Călimăneşti (1646),

1570 - Giambattista della Porta testează cameraobscură, cu deschizătura foarte mică.

1577- Este menţionat pentru prima oară cuvântul jurnal.1605,17.05 - Apariţia, la Anvers (Belgia) a primului

periodic (bilunar) din lume: Die Niewe Tidjingles (Noutăţile dinAnvers) scos de tipograful A. Verhoeven.

1621 - Primele ziare la Londra numite corrantos.1631,30.05 - Afost lansat primul săptămânal francez:

LaGazette de France al lui Theophraste Renaudot (1586-1653).Primele hebdomadare au apărut în Germania şi Anglia la începuturilesecolului al XVH-lea.

1642 - Francezul Blaise Pascal (1623-1662) inventează,la vârsta de 18 ani, prima maşină de calculat cu rotiţe dinţate.

446

1660 - Apariţia primului cotidian din lume, „LeipzigerZeitung" (Germania).

1667 - Robert Hooke prezintă telefonul cu sfoară.1679 - Apare prima gazetă americană, scoasă de

englezul Benjamin Harris, în Noua Anglie.

447

1684 - Acelaşi astronom englez Robert Hooke descrieun dispozitiv de semnalizare optică numit,Mijloc de transmiterea gândurilor la mare distanţă."

1690 - Apare la Boston primul ziar american: PublickOccurrences, iar fizicianul francez Guillaume Amontons realizeazăla Paris prima comunicare prin semnalizator..

1702 - Se tipăreşte la Londra primul cotidian englezesc„Daily Courant", iar la Sankt Petersburg, primul ziar rusesc,„Vedomosti".

1730 - „The daily Advertiser" include pentru prima datăanunţuri de publicitate contra cost.

1749 - La Copenhaga este fundat ziarul „BerlingskaTidende", cel mai vechi ziar de pe glob, cu apariţie neîntreruptă.

1754 - Genovezul P.Ch, Lesage realizează un telegrafoptic primitiv, cu 24 de fire pentru fiecare literă.

1775 - Turgot înfiinţează, în Franţa, Regiapoştalioanelor şi mesageriilor.

1777 - Apariţia primului cotidian francez, Journal de

Paris.1784 - „Pennsylvania Pocket", este primul cotidian

american.1790 - Chimistul parizian Nicolas-Jacques Cont6 a

inventat creionul.1792 - Primul telegraf (optic) realizat de Claude

Chappe(1763-1805) cu ajutorul a trei braţe de lemn articulate. Utilitateamilitară a invenţiei va face ca telegraful optic („un stâlp în vârfulcăruia era aşezată o stinghie de lemn cu trei braţe, prin mişcareacărora se obţineau semnale corespunzătoare, pe baza unui coddinainte stabilit"), să reziste până în 1852 atingând o reţea de

448

4830km., care cuprindea 556 de staţii.

1793,12.03 - Convenţia Belgiei cere înfiinţarea unuiserviciu de ştafete, care să permită o legătură mai sigură şi rapidăcu armatele. Gilbert Romme însă susţine introducerea telegrafului

449

Chappe, sens în care îşi prezintă raportul în numele Comitetuluiinstrucţiunii publice şi al războiului, singura utilizare invocată fiindcea militară.

1793,27.07 - Un alt raport( al lui Joseph Lakanal) dincare rezultă o calitate indispensabilă a sistemului optic; asigurareasecretului corespondenţei."Ideea care a dus la adoptareatelegrafiei a fost în întregime militară. Chappe, Convenţia, Comitetulsalvării publice au văzut în telegraf, înainte de toate, un instrumentde război," scria Edouard Gerspach, ( Analele telegrafice,t.IIU 860, Paris,pg.48), care concluzionează ;"Chappe a reuşitacolo unde alţii eşuaseră, sprijinindu-se pe cererea Apărăriinaţionale".El şi cei patru fraţi ai săi, Ignace, Pierre, Rene şi Abraham.

1794 - La Starasbourg apare ştirea: "Aparatul de telegrafva înlocui clopotniţa catedralei", precizându-se că legătura cuParisul va dura doar 36 de minute.

1794 - Delournel prezintă Convenţiei un „Proiect de limbăuniversală", un fel de esperanto avânt la lettre.

1794 - Se inventează procedeul imprimării litografice decătre pragezul Alois Senefelder(l 771-1834), pe baza repulsieireciproce a apei cu substanţele grase..1798 - N.L. Robert inventează prima maşină de fabricat

hârtie.1799, 09.11 - Napoleon Bonaparte (în seara lui 18

Brumar) transmite prin noul instrument de legătură următoareadepeşă militară:"Corpul legislativ tocmai a fost transferat la Saint-

450

Cloud, în virtutea articolelor 102 şi 103 din Constituţie; generalulBonaparte este numit comandant al forţelor armate din Paris, iarcetăţenii suntmulţumiţi"

1806,07.10 - Afost brevetată hârtia copiativă cu indigo,de londonezul Ralph Wedgewood.

1812 - William Hyde Wollaston inventează cameralucida (camera clară) - un aparat pentru proiectarea imaginii pe osuprafaţă plană (o foaie de hârtie), pe care poate fi trasat conturulacesteia.

451

1819 - în localitatea franceză La Tour, Ch.Cagnmiard

inventează sirena, mijloc de alarmare şi comunicare folosit şi azi.

1820--ESudrepunelapunctun,,limbaj muzical universal",de fapt un cod pentru semnale transmise prin goarnă, care esteexperimentat în armată în 1929 şi numit.. .telefon

1827 - Fizicianul francez Nicephore Niepce (1765-1833)proiectează o imagine pe o placă metalică, acoperită cu o substanţăchimică ce se albeşte şi întăreşte în contact cu lumina. Cu ajutorulcamerei obscure Niepce fixează fotografia (descoperirea sa din1816).Din acest an datează şi primul periodic în limba română,„FamaLipschii pentru Dacia", tipărit la Leipzig.

1832 - Biroul de traducere a telegramelor sosite dinstrăinătate, care devine Agenţia Havas în 1835, se transformă înprima agenţie de informare (1840). în 1944, agenţia ce poartănumele creatorului Charles-Louis Havas (1783-1858) devineFrance Presse.

1832 - Joseph A. Plăteau (1810-1883) şi S. Stamfer(1792-1864) construiesc primele discuri stroboscopice, semneale cinematografului modem.1832 - Charles Babbage (1792-1871) inventase omaşină de calculat, strămoşul calculatorului modern, programabilăcu cartele perforate.1835 - Francezul L. Braille (1809-1852) pune la

punctun sistem de scriere pentru orbi,

1837 - Prima linie telegrafică feroviară în Anglia.

452

1838, 24.01 - pictorul obscur Samuel Finley BresseMorse (1791 -1872) prezintă, la Universitatea din New York, unaparat cu ajutorul căruia se puteau transmite la distanţă informaţiileşi mesajele, numit de inventator, telegraful fără fir. Primele cuvintetransmise atunci au fost: „Atenţie, Univers!" Cu toate acestea,creatorul minunii comunicationale n-a primit brevet, decât dupăce, la 20.06.1840 a repetat experienţa la Londra. Tot Morse,ulterior, a elaborat alfabetul telegrafic folosit şi astăzi.

453

1838- Primul cotidian românesc, România, condus deAaronFlorian.

1839.01.02 - Charles Wheatstone foloseşte pentruprima dată denumirea fotografie, domeniu care-i va face celebripe Niepce şi Daguerre.

1839 - Jacques Louis Daguerre (1787-1851) foloseşteplăci de cupru argintat, în cutii de lemn cu obiectiv din lentile.Procedeul se numea dagherotipie, iar aparatul, dagherotip.

1839 - cea mai veche fotografie, care a rezistat treceriitimpului, este cea realizată unei persoane de către John WilliamDraper.1840 - J. Petzval inventează obiectivul fotografic.1842,04.06 - Desenul ilustrând atentatul asupra

regineiVictoria, publicat în „The Illustrated London News" esteconsiderat începutul foto-ziaristicii.

1843 - Apare LTlustration, prima revistă ilustrată.1843.19.03 - în ziarul „Vestitorul românesc" stă scris:

„ Madama Wilhelmine Priz arată înaltei nobilimi şi institutului

public că a sosit în capitală şi se recomandează precum că

face portreturi tagherotip..." Este vorba de dagherotipiileexperimentate la Paris, de Jaques Daguerre, în anul 1838. Primulromân fotografiat este Nicolae Bălcescu, iar primele vederifotografice din Bucureşti aparţin vienezului Ludwig Angerer.

1844 - Are loc prima transmisie telegraficăinterurbană (între Washington şi Baltimore) prin sistemul pus lapunct de S. Morse.

1845 - Fizicienii H.Fizean şi L.Foucault obţin primuldagherotip al Soarelui, inaugurându-se astfel utilizarea fotografieiîn astronomie.

1845 - Englezul Henry Fox Talbot (1800-1877) ainventat „talbotipia", fotografiaobţinutăpe hârtie sensibilă, realizând

454

„calotipul", cu ajutorul căruia se realizau ceea ce spunem azinegativ şi pozitiv.

455

1845 - Industriaşul R.M.Hoe (1812-1886) inventeazăpresa rotativă pentru tipar.

1847 - A. Niepce de Saint-Victor inventează fotografia

pe placă de sticlă.1850 - englezul Francis Galton inventează un

teleimprimator.1850 - Se inaugurează primul cablu de

telecomunicaţiesubmarin între localităţile Dover şi Calais, din Anglia şi, respectiv,Franţa.

1850 - Se realizează similigravura.1852,02.02 - Iaşii sunt legaţi telegrafic, prin Cernăuţi

şiViena, de toate capitalele europene.

1854 - Fizicianul englez D.Hughes ( 1831-1900)construieşte un aparat telegrafic imprimator.

1855,20.05 - Revista „Die Humorist" scrie despre CarolPopp de Szathmâry (pictor român şi primul reporter de frontdin lume care a făcut poze în războiul Crimeii) că ele (fotografiile)„ au fost oferite de Szathmâry, în albume, curţilor imperiale de

la Viena, Paris şi Londra ". în Biblioteca Academiei Române seaflă circa 100 de fotografii reprezentând mai ales, scene din Războiulde la 1877.

1857 - Francezul F. Tournachon, zis Nadar, realizeazăprima fotografie aeriană (din balon).

1861 - Germanul Johann Philip Reisz(1834- 1874)inventează telefonul electric cu microfon.

1861 - Poşta suedeză a „rezolvat" o scrisoare trimisă, deun soldat al armatei lui Carol al Xll-lea, din Imperiul Otoman sprepatrie, pe adresa doamnei Margareta Nilsdotter. Ajuns laCopenhaga, unde s-a oprit din cauza marelui război nordic (1700-1721) plicul a fost descoperit în arhivele daneze, de unde, un istoric,a expediat-o spre Suedia. Depeşa a ajuns cu o întârziere de

456

270de ani care, la scara istoriei, reprezintă o secundă.

457

1863 - Intr-o mică fabrică de hârtie, un muncitor a uitat săpună clei în cazanul cu hârtie crudă, care folosea la fabricarea hârtieialbe de scris. Aşa s-a născut, din întâmplare, sugativa.

1865 - încep să se folosească rulourile de hârtie întipografii, în Philadelphia, de către William Bulock(l 813-

1867).1865 - Londra şi New York-ul sunt conectate prin cabluri

electrice submarine.1865 - Williasm A Bullock pune în funcţiune

prima presărotativă, care imprimă recto şi verso,perfecţionând descoperireafrancezului Hippolytte Marinoni.

1865 - Americanul Mahlon Loomis transmite mesajetelegrafice prin intermediul undelor radio, între doi munţi din Vîrginiade Vest, utilizând antene pe care le ţine în aer cu ajutorul unorzmeie.în acelaşi an, T.Hall (1855-1937) introduce sistemul desemnalizare automată, acţionat prin trecerea trenurilor.1867-Inventatorul american Cristopher Sholes

(1819-1890) îşi brevetează prima maşină de scris. Din motive financiare,a vândut-o unei firme militare, Fabrica de carabine, JRemington".

1867 - Apare hârtia perforată, adaptată telegrafului

Morse.1869 - Se „naşte" cartea poştală care... circulă

pentru,prima dată, în Austro-Ungaria.

1869 - Se descoperă primul procedeu de fotografietricromă realizat de L.Ducos de Hauron (1837-1920), în timpce poetul francez Charles Cros (1842-

458

1887)oferă,independent,odescriere teoretică a aceluiaşi procedeu, numit paleofon.

1871 - RX.Maddox descoperă emulsia fotografică pebază de gelatină - bromură de argint.

1871 - Primul congres al presei române, care înfiinţeazăSocietatea Presei Române, condusă de Hasdeu, Eminescu,Delavrancea, C.A.Rosetti şi Bacalbaşa.

1873 - J.C.Maxwell (1831-1879) descoperă undeleelectromagnetice.

459

1873,14.07 - Regele Carol I semnează Decretul 1303,prin care se aprobă înfiinţarea primei secţii de telegrafie în cadrulBatalionului de geniu.

1873 - P. Remington trece la fabricarea în serie a maşiniide scris pe care o inventase Chr. L. Sholes (1867) dar din cauzadatoriilor acumulate pentru a o construi a fost nevoit să-şi vândăinvenţia fabricii de carabine Remington.1873 - E. Baudot (1854-1903 brevetează un sistem detelegrafie rapidă.1873 02.06.- Medicul Alexander Graham Bell (1847-1922), inventatorul telefonului, transmite, prin sârmă, cătrecolaboratorul său următorul mesaj: „Mister Watson, come here,I need you" (Domnule Watson, vino aici, am nevoie dedumneata"). De atunci şi până la 10 martie 1876, când a avut locprima conversaţie între cei doi, prin telefon, a mai fost de făcutdoar ultimul pas. în 1877, după ce a asistat la o demonstraţie cutelefonul lui Bell, preşedintele S.U.A., Rutherfor Birchard Hayesa spus: „Ca invenţie este extraordinar, dar la ce altceva mai poatefolosi?" La noi, minunea a apărut în 1878, când revista „Femeiaromână" îl anunţa astfel: „ Telefonul se poate vedea şi în

Bucureşti, la domnul Engel, primul constructor român de

aparate mecanice - lângă grădina Cişmigiu, pe intrarea

Schlader. Recomandăm cititorilor noştri de a nu pierde din

vedere această frumoasă ocaziune de a vedea telefonul". (Denotat că spiritul lui Spencer Stattforde descrisese telefonul, cu30 de ani înainte de această invenţie, prin intermediul domnişoarei

460

d'Esperance, care nu se pricepea la fizică. Apropo de alt fel decomunicare paranormală).1878, 18.07 - Dirigintele oficiului poştal din Giurgiu

C.Fkoru, publică o lucrare intitulată „Telefonia electrică" în carespunea, între altele, că a „ văzut şi a vorbit cu telefonul instalat

la fabrica de aparate telefonice a domnului Leopold Terrich,

din Bucureşti".

461

1878,03.11 - Longevivul Thomas Alva Edison (1847-1931) scoate pe piaţă una dintre cele 1500 de invenţii pe care le-a brevetat, un cilindru înfăşurat în ceară legat la capete cu diferitesârme care putea vorbi ca omul, chiar să şi cânte (ex.: „Mary aveaun inel"), pe care a numit-o fonograf. La 11 martie, în acelaşi anfusese făcut „ventriloc", de către filosoful Bouillot în Academia deŞtiinţe din Paris, unde fusese prezentată minunea.

1880 - E. Reynaud realizează praxinoscopul, carederula desene animate,iar inginerul american Emil Berliner (1851-1929) înlocuieşte „fonograful lui Edison" cu un disc plat din ebonită,pe care aluneca un ac din zinc, iar într-o uriaşă pâlnie se audevocea înregistrată. Aşa s-a născut gramofonul, căruia, în 1886 ise adaugă un arc pentru rotire ritmică, în 1899 apar discurile cumatrice metalică, în 1933 apare discul cu 33 rot/min., iar în 1948apar microdiscurile pe plăci, din policlorură de vinii, cu turaţia 33,33rot/min. care a ţinut steagul sus până în zilele noastre când a fostînfrânt irevocabil de CD şi de caseta audio.

1880,05.10.- Alonzo T.Cross apatentat la New York,noul său model de stilou alimentat cu patroane cu cerneală, carese umpleau ulterior cu seringa Un stilou (toc „nesfarşitor") a inventatşi secretarul lui Tudor Vladimirescu, românul Petrache Poenaru.

1881 - Frederick Wicks introduce prima maşină de turnatlitere din plumb.

1883 - Prima linie telefonică (particulară) la Bucureşti,între librăria şi tipografia Socec.

462

1883 - Paul Nipkow inventează reflectorul parabolicasimetric de baleiaj care îi poată numele, precursor altelevizorului.1884 - Se construieşte,de către ceasornicul germanul

Ottomar Mergenthaler, emigrant în S.U. A., prima maşină mecanicăde cules linotipul. Botezul este datorat unui muncitor care aexclamat „one line of type"- o linie de caractere. Prototipul cunoscutsub denumirea Blower s-a prezentat la Baltimore. ^

463

1884 - Americanul Herman Hollerith inventează maşinamecanico-grafică tabulatoare,ca prim sistem mecanico-electric detratare a informaţiilor.

1884 - Prima linie telefonică, proprietate de stat, între

Ministerul de Interne şi Poşta Centrală.1884 - Apare Universul, primul ziar tipărit la

rotativă dela noi, condus de Luigi Cazzavilan.

1884 - Se descoperă fantomizarea circuitelorelectrice,aşa încât pe un circuit se pot realiza mai multe convorbiri.1885-W.S.Burroughs (1857-1898) inventează prima

maşină de adunat imprimantă, cu comandă prin taste.1885,15.07- Din nou de-ale poştei: De la Erevan

pleacăspre Tiflis (oraşe în fosta U.R.S.S.) o misivă a unui soldat, cuurmătorul conţinut: „Oraşul Tiflis, fratelui meu Sandro, Gimnaziulclasic, aflat pe bulevard. Să fie înmânată poştaşului, în caz că nueste poştaşul, atunci să fie dată femeii de serviciu, dacă nici pe ean-o găsiţi o daţi bucătarului, de nu-i nici bucătarul de găsit, atunciduceţi-o la ghişeu. Nu vă temeţi, câinele nu muşcă".

1886,03.03 - în „Monitorul Oficial", Bucureşti, este primamenţiune care atestă existenţa telefoniei în Capitală, prin anunţuldespre „instalarea unei centrale cu 5 posturi".

1887- Hannibal W.Goodwin inventează filmul fotograficdin celuloid şi concepe un proces tehnologic de fabricare aacestuia.

1887-Polonezul L.L.Zamenhof (1859-1917) creeazălimba esperanto.

464

1887- Se înfiinţează Şcoala săpătorilor şi telegrafiştilorcavaleri din Armata Română.

1888 - Berliner pune la punct aparatul cu discuri numitgramofon.

1888 - H.Hertz (1857-1894) a demonstrat existenţaundelor radioelectrice, adică hertziene.

1888 - Oberlin Smit inventează înregistrare* magnetică.

465

1888 - S-a născut aparatul foto modern (Kodak) alamericanului George Eastman (1854-1934) care a înlocuit bobinade hârtie foto-sensibilă cu celuloidul, putând realiza 100 de clişee,în jurul anilor 1950, apar diapozitivul şi fotografia color.

1890 - Rusul A.S.Popov (1859-1906) perfecţioneazădetectorul francezului E.Branly (1844-1940) şi inventează antena,creată abia în 1894,

1890 - Thomas Alva Edison (1847-1931) a inventatkinetograful, strămoş al cinematografului.

1895,28.12 - Proiecţia primului film (35 mm) realizat defraţii cu nume predestinat, apropo de lumină, Louis (1862-1954)şi Auguste (1864-1948) Lumicre cu aparatul inventat de ei.Peliculele Jeţirea din Uzinele Lumicre", „Fotograful", „Stropitorulstropit", „Băi în mare", „Cursa în saci" şi vestitul „Sosirea trenuluiîn gara La Ciotat", care i-a speriat pe spectatori, facându-i să iasădin sală, de teama locomotivei de pe ecran.

1896 - Americanul L. Lanstonpune la punct un monotip.1896 - F.Dussaud construieşte primul fonograf

electricsaupick-up.

1896 - Guglielmo Marconi (1874-1937) a creattelegraful fără fir (TFF) şi apoi, transmiterea undelor la distanţemari, creând radiodifuziunea, în 1901.

1896,27.05 - Prima proiecţie de film în România, însaloanele ziarului„L'fridependence romaine"

1896, 02.06 - Acelaşi italian, Guglielmo Marconi, apatentat sistemul său de transmisie a undelor radio. în aceeaşi zi,

466

în 1924, s-an realizat primele convoAMşiAustralia.

1900 - Danezul Val de Mar Poulsen (1862- 1942)inventează metoda înregistrării sunetului, fiind precursorulmagnetofonului.

1901 - Apare prima maşină de scris electrică:Blickensderfer Electric, iar Marconi reuşeşte (în decembrie) să

467

transmită peste Atlantic ,(din Cornwall laNewfbund-land) primulmesaj telegrafic constând din litera „s".

1904 - Britanicul A. Fleming inventează dioda, un fel decomutator în circuite electronice.

1904 - Fraţii Auguste şi Louis Lumiere inventează placaautocromă.

1904,28.12 - Primele buletine meteo, transmise printelegraf, din toată lumea, au început să fie publicate la Londra decătre ziare.

1904 - H. Hulsmeier obţine brevetul pentru un procedeude detectare a obiectelor metalice cu ajutorul undelor radio,strămoşul radarului.

1904 - W.Rubel ( SUA) inventează tehnologia de tipărire

offset.1905 - Antreprenorul american Almon Brown Strowgerinventează telefonul cu disc.1905 - S-a instalat la Constanţa prima staţie TFF

(telegrafie fară fir) din România1905 - Gu gliei mo Marconi inventează antena

radiodirecţională.

1905 - Americanul Lee de Forest(l 873-1961) inventeazătrioda, pe care o numeşte baudion, lampă care este strămoşultranzistorului, ce ajută la transmiterea vocii prin unde.

1906 - Fizicianul americano-canadian Ruginald AubreyFessenden inventează aparatul de radio cu modulare înamplitudine.1906,02.10.- S.O.S. devine semnalul internaţional de

anunţare a nenorocirii, însemnând în limba engleză, ,Save Our Souls!"(Salvaţi sufletele noastre!)

468

1907 - Se descoperă belinograful, aparatul pentrutransmiterea fotografiilor.

1907 - Dotarea Armatei Române cu staţii de radioTelefunken. Primul post de radio în Marina Română.

469

1908 1909,07,05- S-a născut fizicianul american Edwin HerbertLand, inventatorul, în 1947, al aparatului de fotografiat Polaroid.1909 - S-a folosit pentru prima dată semnalul SOS(Salvaţi sufletele noastre), de către nava Slovenia, eşuată în Azore,adoptat în 1906, la Conferinţa radiotelegrafică de la Berlin.1910,13.01 - Inginerul american Lee de Forest a

efectuatprima transmisiune radio a unei opere, retransmisă la OperaMetropolitană din New York. Este vorba de opera „Paiaţe", cuEnrico Carusso protagonist.

1910 - D.A. Rojanschi construieşte primul tub catodic.1910 - Dotarea Armatei Române cu staţii de emisie/recepţie Marconi.1913 - Profesorul american Johann Regan utilizează

telefonul pentru a demonstra că târâitul greierului mascul este ochemare a femelei.

1914 - Edward Kleinschmidt inventeazăteleimprimatorul.

1914, 09.04. - La Holbom Empire (Londra) are locpremiera primului film artistic color din lume:The World, theFlesh and the Devii.

1918 - L. Levy şi E. Armstrong, independent, inventeazăsuperheterodina (receptor radio modern).în acest an se instituieşi poşte aeriană.

1918 - Se construieşte radioul cu gama de frecvenţe

470

scurte.1920 - La Pittsburg (S.U.A.) se pune în funcţiune primastaţie de radio-difuziune.1924 - O.Barnack inventează camera de luat vederi

portativă.1924,22.07 - David Zuckermann (S.U. A.) a brevetat

teleimprimatorul, dispozitiv automat care imprima pe hârtiemesajele transmise prin radio.

471

1925 - Se înfiinţează Uniunea internaţională deradiodifuziune, cu sarcina de a repartiza benzile de frecvenţăpentru diferite ţări.1925,30.10 - în cadrul unei demonstraţii

experimentale,inventatorul scoţian John Lodgie Baird (1888-1946) prezintă laLondra primele imagini de televiziune.

1926, 27.01. - J.L.Baird (1888-1946) primademonstraţie de televiziune.

1926 - Apare filmul sonor.1928 - Tot Baird prezintă prima emisiune tv. în culori.1928 - Inaugurarea primului post român de radio.1928 - Au loc primele emsiuni tv. la BBC, după

lucrărilelui John Lodgie Baird (1888-1946).

1929 - Exploatând invenţia inginerului scoţian JohnLodgie Baird (1888-1946), americanul Vladimir KuzmiciZworykin (1889-1981) descoperă principiul baleiajuluielectronic al imaginii şi inventează primul televizor (iconoscopulfusese brevetat din 1927).

1929 - Se introduce radioul cu gama de frecvenţe

medii.1930 - în Germania se construieşte

magnetofonul cubandă din material plastic, iar americanul W.Morey concepeculegerea automată.

1930,07.07 - La Băneasa intră în funcţiune primul postde emisie românesc, „Radio Bucureşti".

1930 - Ia fiinţă Asociaţia Publiciştilor din România şiare loc primul Congres al asociaţiilor naţionale ale ziariştilor, laVeneţia.

472

1930 - Primele emisiuni de televiziune din URSS.1934 - Tot inginerul american de origine rusă,

VladimirZworykin este autorul primului aparat electronic de filmat (alb-negru) şi al primului tub electronic de analiză a imaginilor.

1934 - Firma HAEG face prima demonstraţie defuncţionare a unui magnetofon.

473

1935 1935-G. H. Gallup (1901-1984) întemeiază institutul de

sondare a opiniei publice care-i poartă numele.1935 - M. Perraud inventează cartuşul cu cerneală

pentru stilou.1935 - R. A, Watson-Watt (1892-1973) inventează

radarul, a cărui primă utilizare este militară, vizând protecţia armateiengleze împotriva aviaţiei inamice, în anul 1940.

1935 - Apare filmul color.1935 - Primele emisiuni tv. în SUA.1935 - B.B.C deschide un serviciu permanent

deteleviziune.

1938 - Fraţii unguri Lâzlo şi Georg Biro inventează pixul,destinat piloţilor militari, care se dezvoltă după 1944 datorităbaronului francez Bich care a înfiinţat, în 1953, întreprinderea BIC.

1940 - Aapărut publicitatea, ca „aripă" a Agenţiei Havas,în Franţa.

1942, 01.07 - Se înfiinţează ComandamentulTransmisiunilor, Centrul de Instrucţie al Transmisiunilor cu Şcoalade Subofiţeri de Transmisiuni şi Şcoala de Ofiţeri de Transmisiuni,pentru Armata Română.

1943 - La cererea armatei americane, John Mauchly şiProsper Eckert construiesc un sistem menit să calculezetraiectoriile tirurilor de obuz. Aşa se naşte ENIAC (ElectronicNumerical Integrator and Computer), primul calculator completelectronic, cântărind 30 de tone.

1946-Americanul de origine maghiară John von Neumann(1903-1957) a elaborat un calculator pe bază de tub cu vid, cu

474

program înregistrat, traducând informaţiile în cod binar (biţi).

1947 - Americanii J.Bardeen, W.H.Brattain şiW.B.Shockley au inventat tranzistorul, iar un ziar americanfoloseşte pentru prima dată fotoculegerea.1947 - E.H.Land (1909-1991) pune la punct

primulaparat fotografic cu developare instantanee. Are loc

475

1948 descoperirea tranzistorului, datorată americanilor W.B.Shockeley, W.H.Brattain şi J. Bradeen.

1949 - Prima teorie matematică a comunicăriiaparţinând lui Claude E. Shannon & Warren Weaver, de lalaboratoarele companiei americane Bell.1949, 24.05. - Se creează Agenţia Română de Presă

AGERPRES, care, după 1989, devine ROMPRES1950 - Pentru prima dată, un ecran vizualizează calculeleunui ordinator aflat în serviciul militar american de supraveghereaeriană.1950 - Se publică prima lucrare care se ocupă de

inteligenţa artificială: Maşinile de calculat şi inteligenţa, de A.M. Turing.

1950 - Specialiştii de la Texas Instruments (S.U. A.) audescoperit un procedeu de gravare şi legare a mai multor tranzistoripe o placă minusculă de siliciu. Aşa s-a născut circuitul integrat

1950 - Se experimentează stereofonia.1950 - Primul simpozion pe teme de teorie

matematicăa informaţiei.

1950 - Anul de naştere a televiziunii pHn cablu.1950 - Firma Eastman Kodak lansează procedeul

cinematografic în culori Eastmancolor.1950 - Apare primul ordinator IBM (IBM 701).

Cuvântul ordinator a fost propus de J.Perret, în 1955.1950 - Se naşte Euroviziunea. (Edwin

Armstrong,inventatorul,în 1933 a radiodifuziunii FM se aruncă de la fereastraapartamentului său din New York, din cauza unor conflicte legatede promovarea descoperirii sale).

476

1950 - Apare primul aparat de radio portabil, în S.U.A.1950 - J.Backus (- IBM) defineşte fortranul, primullimbaj de programare evoluat.1956- Pickard construieşte primul detector cu cristal.1956 - H.de France brevetează procedeul Secam de

televiziune în culori.

477

1957-U.R.S.S. lansează primul satelit artificial (Sputnik1), în greutate de 83,6 kg.,inaugurându-se astfel, era spaţială.

1957 - De Forest inventează trioda.1960,12.08 - Este lansat, în S.U.A., primul satelit de

comunicaţii din lume, „Echo F\1960 - în SUA apare primul laser.1961,12.04- Iuri Alexeevici Gagarin face primul

zbor alunui om în cosmos, la bordul navei Vostok.

1962 - Naşterea cuvântului „informatică".1962 - Prima comunicaţie prin satelit deasupra

Atlanticului.1962 - S.U.A. lansează primul satelit de telecomunicaţii

(Telestar 1) şi astfel se realizează prima legătură transatlantică deteleviziune, prin satelit, între Andover (S.U.A.) şi Pleumeur-Bodou(Franţa).

1963 - Utilizarea intervalelor verticale, situate întrefrecvenţele video, de către trei ingineri francezi reprezintă actul denaştere al video-grafiei (teletextul), sistem de transmitere ainformaţiilor prin intermediul semnalelor video.

1963 - S.U.A. lansează primul satelit geostaţionar detelecomunicaţii (Syncom 1).1967 - Simultan, în Franţa şi U.R.S.S. se inaugurează

televiziunea în culori.1969 - Douglas C. Engelbart, cercetător

american,inventează mouse-ul informatic.

1969 - Apar videodiscurile.1970 - Inventarea magnetoscopului (video).1970,17.06 - Edwin Land, din New York, a brevetat

aparatul său de fotografiat Polaroid, realizat în întregime dinmaterial plastic, care realizează o fotografie (color) în câtevasecunde..

1971 - Marcian Holff-jr. construieşte, şi firma Intel

478

comercializează, primul microprocesor (microcip), care grupează

97^

1971

480

1980 - Apare tehnologia multimedia de prelucrare adatelor digitalizate şi produsele off line (CD-ROM, CD-I, DVDetc.) şi on line (reţeaua Internet).1980 - Apare sistemul de exploatare MS-DOS realizatde Microsoft.1981 - Societatea IBM creează PC-ul (personal

computer).1983 - Se lansează primul satelit de

telecomunicaţiieuropean, Ariane.

1983 - Firma japoneză Seiko comercializează primultelevizor portabil cu ecran plat

1984 - Societatea Apple pune în vânzare un calculatorMacintosh, cu pictograme (iconuri) pe ecran, destinatnecunoscătorilor de informatică.

1984 - Apare laptopul.1991 - Apare compact discul interactiv (CDI)comercializat de firma Philips.1991,06.08 - apare în Elveţia aşa zisul hiper text, ca

mijlocde legătură între computere. Astfel Tim Berners-Lee şi RobertCaillon fac funcţional ceea ce se va numi internet

1992 - Inaugurarea sistemului de radiotelefonie numericăeuropeană GSM1995 - Ritmul abonărilor la reţeaua Internet este de un

abonat pe secundă.1994 - Se experimentează aşa zisele sisteme multimedia.1995-Se lansează sistemul de operare al firmei Microsoft,

97^

Windows 95.1998 - Se lansează sistemul Windows 98.1998,15.08 - Se înfiinţează primul Birou internet şi setransmite, în premieră, în reţea slujba Papei Ioan Paul H dela Vatican. Finladezul Jarkko Oikarinen pune la punctInternet Reley Chat, conversaţia în timp real în reţea. (IRC).2000 - Este posibilă orice transmisie (sunet şi imagine) din

482

orice colţ al globului, inclusiv transmiterea în direct a

conflictelor militare. Minitelul şi reţelele GSM interconectatela P.C., sistemele multimedia sunt capabile de ofertecomunicaţionale incredibile, dar şi tehnica interceptării aatins aceleaşi standarde de performanţă tehnică.2007 - Telefonul cu funcţii comunicaţionale multiple şiMP3-ul, vitezele şi performanţele internetului, crşterea capacităţiide stocaj şi superminiaturizarea au devenit incredibile.

<titlu>MODELELE COMUNICĂRII

Modelele „teoriei informaţiei":-65535 Claude Shannon/Waren Weaver

Modelele lingvistice:-65535 Roman Jakobson

Modelele sociologice:-65535 W. Shramm-65535 G. Gerbner-65535 Westey/McLean-65535 Circular HUB (Hebert/Ungarait/Bohn)

Modelele psihologice:-65535 Psiho-sociologic al lui J.E.Hullet-65535 Al „tensiunii către simetrie" al lui Th.Newcomb-65535 Tranzacţional (D.C. Barnlund)

111

-65536 <titlu>MODELELE TEORIEI INFORMAŢIEI

-65535 Modelul Shannon/Weaver-65535 Modelul Malvin De Fleur-65535 Modelul circular Osgood/Schramm-65535 Modelul elicoidal Dance-65535 Modelul cibernetic al anilor' 80-65535 Modelul lui van J. J. Cuilenbburg-65535 Modelulele J.L. Bordewij k/B. Van Kaam:

-65535 Modelul „alocuţiunii"-65535 Modelul conversaţiei-65535 Modelul consultării-65535 Modelul înregistrării

-65535 Modelul fluxului internaţional H. Mowlana

<titlu>CUTUME COMUNICAŢIONALE

—Musulmanii nu desenează oameni sau animale, în schimb îşiîmpodobesc clădirile şi cărţile cu vestitele arabescuri.

—în prezent, în lume se vorbesc aproximativ 6.000 limbidiferite.

—65535 Simbolurile scrierii chinezeşti nu reprezintă sunete, ci idei, deaceea existând mii de ideograme.

—65535 Scrierea picturală egipteană, folosită în urmă cu peste cincimilenii este constituită din lanţuri de hieroglife care povestescvieţile faraonilor.

484

—65535 Un sistem abreviat de scriere rapidă este stenografia.

—Aproape un milion de oameni folosesc chineza mandarină,cea mai utilizată limbă de pe glob.

—Pentru nevăzători există alfabetul Braille (cu semne în relief),iar pentru hipoacuziei, un limbaj al semnelor alcătuit din mişcăriale degetelor şi mâinilor.

—în Japonia, cînd se salută, oamenii nu-şi strâng mâna, ci seînclină, iar când îşi vorbesc, nu se privesc în ochi.

—65535 La comunicarea facială (mimică) participă peste 50 demuşchi.

—în Coreea este interzis suflatul nasului în public, aspectulcomunicând necuviinţă.

—65535 Cea mai mare bibliotecă din lume este Biblioteca Cogresuluidin Washington, S.U.A., având peste 10.000.000 de cărţi,53.000.000 de documente şi 11.000.000 de filme şi fotografii.

—Anual, în lume apar cam 23.000 de ziare şi 80.000 de reviste,care „ucid", tot anual, 220.000.000 de copaci necesari pentrufabricarea hârtiei.

—Anual, oamenii fac peste 80 de miliarde de fotografii.

—în lume există aproximativ 44.000 de staţii radio. Cam12.000 operează în S.U.A., iar 2.500 în Europa.

—Numărul canalelor t.v. existente în lume se ridică la 30.000,dintre care 1.800 se află în S.U.A.

485

—65535 Se produc cam 3.000 de filme pe an. Aproape o treime suntfăcute în India.

—65535 în lume sunt cam 137.000 de ecrane de cinema. Cele maimulte (51.000) sunt în China.

—65535 Cel mai vechi instrument muzical este un fluier din os de urs, acărui vârstă e de peste 50.000 de ani.

—Numărul telefoanelor existente în lume a depăşit 800 demilioane, dintre care aproape 200 mii. sunt în S.U. A. şi doar 10mii. în întreaga Africă.

—în întreaga lume se transmit cam 400 de miliarde de paginianual, prin fax.

—In prezent, în lume există peste 500 de milioane de telefoanemobile.

—Numărul paginilor Web a depăşit 3,5 miliarde şi, zilnic, seintroduc peste 7 milioane de site-uri.

—Anual se transmit cam un miliard de e-mail-uri. (Apud

E. T. descoperă comunicaţiile, Ed.RAO, 2002)

<titlu>TEORIA INTELIGENŢELOR MULTIPLE (apud HowardGardner)

-65535 inteligenţa verbală-lingvistică;-65535 inteligenţa logico-matematică;-65535 inteligenţa muzicală;

486

-65535 inteligenţa spaţială;-65535 inteligenţa motrică;-65535 inteligenţa interpersonală (relaţională);-65535 inteligenţa interpersonală;-65535 inteligenţa naturalistă.

<titlu>REGULILE DE AURALE ASCULTĂRII

§ să fim pregătiţi pentru a asculta;§ sănuîntrerupem;§ să fim interesaţi şi să arătăm acest lucru;§ să fim deschişi;§ să ascultăm cu atenţie, urmărind ideile principale;§ să luăm notiţe dacă este cazul, cerându-i interlocutorului

nostru permisiunea;§ să ascultăm activ, parafrazând reformulând şi clarificând.

<titlu>ÎNTREBĂRILE PROCESULUI COMUNICAŢIONAL

(apudD.McQuail)

-65535 Procesul este unidirecţional sau interacţional?-65535 Procesul este deschis sau închis?-65535 Semnificaţiile în proces sunt fixe ori tranzacţionale?-65535 Procesul are cu scop precis, definit?-65535 Procesul depinde/nu depinde de sistem?

487

-65536 FUNCŢIILE COMUNICĂRII DIRECTE (apud A.P. Bocher)

-65535 Generarea unei impresii favorabile interlocutorului-65535 Organizarea unei relaţii (structură de putere şi control)-65535 Constituirea şi validarea unui mod comun de a privi lumea-65535 Exprimarea sentimentelor şi gândurilor-65535 Protejarea punctelor vulnerabile ale interlocutorilor

<titlu>FUNCŢIILE COMUNICĂRII DE MASĂ

Comunicarea de masă (formă a comunicării mediate)este: indirectă (personală), multiplă şi socializată.

-65535 funcţia de informare — disfuncţia de narcotizare-65535 funcţia de interpretare a realităţii-65535 funcţia instructiv-culturalizatoare-65535 funcţia de liant social-65535 funcţia de funcţia de divertisment (loisir)

<titlu>ELEMENTELE PROCESULUI COMUNICĂRII

-65535 Mesajul (complex de semn sintactic/semantice, denotativ/conotative)-65535 Contextul (cadrul procesului)-65535 Canalul (compatibil)-Emiţătorul (cu intenţionalitate: proprie, cognitivă, atitudinal-comportamentală)

488

-Receptorul (cu efecte: cognitive/persuasiv, atitudinale/comportamentale)-65535 Zgomotul şi feed-back-ul

489

-65536 <titlu>DIFERENŢE DINTRE COMUNICAREAINTERPERSONALĂ ŞI DE MASĂ (apud M. Petcu)

Interpersonală

-65535 E ->M ->R«- Feed-back-65535 sursă individuală-65535 receptor unic-65535 context spaţio-temporal identic-65535 indivizi relativ similari-65535 feed-back instantaneu

De masă

-65535 E •> M K ■> R«- Feed-back-65535 sursă grupală-65535 receptor public (colectiv)-65535 context spaţio-temporal diferit-65535 indivizi eterogeni-65535 feed-back amânat (absent)

-65536

<titlu>CONTEXTELE CONSTITUTIVE ALE PROCESULUI DECOMUNICARE (apud M. Petcu)

-65535 Contextul spaţial (S)-65535 Contextul fizic şi senzorial (F.S.)-65535 Contextul temporal (T)-65535 Contextul poziţiilor (P)-65535 Contextul relaţional social imediat (R.S.I.)-65535 Contextul cultural-normativ (C.N.)-65535 Contextul identităţii (actanţilor) (I. A.)

<titlu>CONDIŢII ŞI EFECTE ALE COMUNICĂRII (apud D.McQuail)

-65535 Cadrul comun al comunicării (spaţiul social, fizic şi temporal)

-65535 mesajele au efect în funcţie de experienţa E/R-65535 Comunicarea duce la schimbare

-65535 se modifică starea şi relaţiile

490

-65535 Comunicarea stabileşte o relaţie socială-65535 relaţiile comunicaţiile sunt şi sociale

-65535 Comunicarea presupune canale multiple-65535 fiind continuă, este legată indirect de

proceseleindividuale

<titlu>CLASIFICAREA PROCESELOR SOCIALE(apud I. Drăgan)

Definiţie: „un complex de fenomene şi fapte sociale careau o anumită direcţie de dezvoltare"

Clasificare:

După cadrul de desfăşurare:-intra-personale-65535 inter-individuale-65535 intra-grupaleDupă natura lor:-65535 de adaptare (la nou)-65535 de colaborare

-de concurenţă/conflictDupă complexitate:-simple

-65535 omogene (complexe)-65535 eterogene (complexe)

<titlu>CARACTERISTICILE LIMBAJULUI NATURAL(apud V. Marinescu)

-65535 Universalitatea (referirea la toate domeniile)-65535 Caracterul închis (reflexivitatea limbajului)

-65535 Imprecizia (polisemantismul şi particularitatea regulilor)-65535 Economicitatea redusă (inclusiv intransparenţa)-65535 Autocontradicţia internă (paradoxul lingvistic)

<titlu>CALITĂŢILE EVENIMENTULUI / ŞTIRE (apud D.Mc. Quail,Windal)

-Frecvenţa-Amplitudinea-65535 Lipsa de ambiguitate-Familiarizarea-65535 Corespondenţa-Surpriza-Continuitatea-Alcătuirea (nevoia de „echilibru")

<titlu>ASPECTLEE LIMBII NATURALE (apud S. Marcus)

Limbajul ştiinţific

-Raţional-65535 Semnificaţii generale/universale-Fixare în spaţiu-65535 Folosire expresii artificiale-65535 Uz de rutină a limbajului (mijloacelelingvistice au caracter convenţional)-65535 Denotaţie (tendinţa folosiriidicţionarului)Limbajul poetic

-65535 Emoţional-65535 Semnificaţii singulare/locale-65535 Variabilitate în spaţiu-65535 Folosire exclusivă a expresiilormaterne-65535 Uz creator al limbii (tendinţa deinovaţie lingvistică)-65535 Conotaţie (tendinţa spre metaforă)

-65535

ABATEREANARHIEABILITATEANCHETĂABORDAREANGAJATABSENTEISMANOMIEABSTRACTANTAGONISMABUZANTINOMIEACCIDENTANTRENAREACORDANTROPOLOGIEACREDITAREAPRIORISMACTAPTITUDINEACTANTARBITRAJACTIVITATEARGUMENTACTOR SOCIALARMĂACTUALITATEARMONIEACŢIUNEASCULTAREACULTURAŢIEASIGURAREADAPTAREASIMETRIEADEVĂRASOCIAŢIEADHOCRAŢIEATEISMADMINISTRAREATELIERAGENDAREATESTAREAGENŢIEATITUDINEAGNOSTICISMATRIBUTAGRESIUNEATRIBUŢIEALCOOLISMAUDIENŢĂALGORITMAUGMENTATIVALIENAREAUTISMALTRUISMAUTARHIEANALIZĂAUTOCRAŢIEANALOGIEAUTOINSTRUIRE

<titlu>TERMENI DE DEZVOLTAT PRIN REFERATE

-65536 AUTORITARISMAUTORITATEAXIOLOGIEAXIOMĂBANIBANNERBEHAVIORISMBIBLIOGRAFIEBIROCRAŢIEBITBLOGBLOCAJBOALĂBOICOTBRAJJSfSTORMINGBRUIAJBULETINCALIFICARECANALCÂND?CAPITALCARACTERCARIERACARISMĂCÂT?CAUZALITATECE?CELERITATECERCETARECERINŢĂCETĂŢEANCHATCHESTIONAR

CICLUCINE?CIVILIZAŢIECLANCLASĂCLASIFICARECLIENTELISMCODCOERCIŢIECOGNIŢIECOLABORATORCOLECTIVCOLECTIVITATECOLERICCOMANDANTCOMANDĂCOMISIECOMISIONCOMPARTIMENTCOMPETENŢĂCOMPETITIVITATECOMPORTAMENTCOMUNICARECOMUNICATCONATIVCONCILIERECONCURENŢĂCONDIŢIECONDUCERECONDUITĂCONFEDERAŢIECONFERINŢĂCONFIDENŢĂCONFLICT '

CONSILIUCONŞTIINŢĂCONTEXTCONTRACTCONTROLCONŢINUTCONVERSAŢIECOOPERARECOORDONARECOSTCOTIDIAN.CREDINŢĂCRITERIUCRIZĂCRONEMICĂCUI?CULTCULTURĂCUM?CUMINECARECUNOAŞTERECURRICULUM...CUTUMĂCUVÂNTDECIZIEDEMOCRAŢIEDEONTOLOGIEDEPRINDEREDESTINATORDETAŞAMENTDEVIANŢĂDEZINFORMAREDIALOGDIGITALDILEMĂDINAMICĂDISCIPLINĂDISCRIMINAREDISTRIBUŢIEDOGMĂ

DREPTDUALITATEECHILIBRUECHIPAJECHIPĂECHITATEEFECTEFICIENŢĂE-MAILEMERGENŢĂEMIŢĂTOREMOŢIEEMPATIEENCULTURAŢIEENTROPIEEPOSERGONOMIEEROAREEROUESCALADAREESPECTANŢĂESTETICĂEŞALONEŞANTIONETHOSETICĂ

497

498

499

ŞTIRETABLOIDTABUTACTILTAXONOMIETEHNOCRAŢIETELEFONTELEGRAFTELEVIZIUNETELETEXTTEMPERAMENTTESTTRADIŢIETRANZIŢIETREBUINŢĂUBICUITATEVALIDAREVALOAREVÂRSTĂVENDETĂVERIFICAREVORBĂWEBZGOMOTZIARZVON

500

<titlu>LA ÎNCEPUT A FOST CUVÂNTUL

Când un gând a devenit cuvânt nu

ne mai aparţine. (NicolaeRotaru)

-65535 Cuvântul e o pietricică uzată care se aplică în zeci de nuanţe deafectivitate... (MarcelDuchamp)

-65535 Când vrei să te-agăţi de vorbe, refuzi exprimarea. (E.

Amado-

Levy-Valensi)

-65535 A comunica: a-ţi deschide inima, a deveni accesibil, a-ţi dezvăluigândurile... (Littre)

-65535 Cum să împărtăşeşti gustul vieţii? Prin ce cuvinte? Ce gesturi? Cepriviri? Ce tăceri? (Gaston Bachelard)

-65535 Spuneţi-le ce vor să audă! (V.I.Lenin)

-65535 Când unul vrea să vorbească, celălalt nu ascultă. (R

Tisserand)

-65535 Avem libertatea de-a ne exprima indecizia (sau confuzia) spunândun anumit lucru, cuvinte şi contrariul acestuia prin comportament.(Jacques Salome)

-65535 Unul dintre inconvenientele comunicării umane e acela că nu poţiobţine o satisfacţie spontană din partea altei persoane fară

501

creareaunui „paradox al eşecului". (Jacques Salome)

-65535 Dificultatea stă nu în a vorbi, ci în a fi auzit. (Jacques

Salome)

-65535 Este imposibil ca doi oameni să se exprime simultan, de vreme ceei nu pot să se asculte decât alternativ (Jacques Salome)

-65535 Totul e să spui tot, / Dar îmi lipsesc cuvintele. (Paul

Eluard)

-65535 Când doi oameni vorbesc în taină, cel de-al treilea să nu puieurechea, că la urmă vorbeşte pentru el. (Cilibi Moise)

502

-65535 Cine are urechi de auzit, să audă. {Proverb românesc)

-65535 întâi ascultă şi pe urmă vorbeşte. (Proverb românesc)

-65535 Nici o jucărie nu e mai frumoasă ca jucăria de vorbe. (T.Arghezi)

-65535 Să ştii ce spui, cum spui şi cât spui. (VBogrea)

-65535 E greu să vorbeşti, dar este şi mai greu să taci. (B. Şt

Delavrancea)

-65535 Conversaţiile rele strică obiceiurile bune. (L. Vives)

-Pe câte de puternică sabia în luptă, pe atât cuvântul întreburile cetăţii. (Solon)

-65535 De multe ori, limba taie mai mult decât sabia. (Anton

Pann)

-65535 Numai o gură şi două urechi ţi-a dat natura, pentru ca să asculţide două ori mai mult decât vorbeşti. (Epictet)

-65535 Oamenii vor crede orice, dacă le şopteşti la ureche. (Murphy)

-65535 Cuvintele sunt fortăreţele gândirii. (Hamilton)

-65535 Cuvântul e un mijloc imperfect de comunicare. (CamilPetrescu)

-65535 Cuvintele sunt pentru spiritul omului ceea ce sunt uneltelepentru mâini. (Tr.Herseni)

-65535 Tăcerea funcţionează pentru a marca limitele episodului acţionaial poziţiei corpuim.(Burgoon)

-65535 Cine-i înţelept şi are bun simţ - pricepe/ Că până celălalt nutace, vorba nu-şi începe. (Saadi)

-65535 Palavragiii nu sunt oameni de acţiune. (William

Shakespeare)

-65535 Cuvintele, de nu-s simţite, rămân seci (J. W. Goethe)

-65535 Vorbeşte ca să te cunosc! (Seneca)

-65535 Cu cât gândim mai puţin, cu atât vorbim mai mult. (Plutarh)

-65535 Conversaţia este cea mai generală şi cea mai constantă dintreacţiunile al căror rezultat este opinia. (Gabriel Tarde)

-65535 Interpretul este cel care ajută doi vorbitori ai unor limbi diferite săse înţeleagă între ei, repetându-i fiecăruia ceea ce ar fi fost înavantajul interpretului să fi spus celălalt (Ambrose Bierce)

503

-65535 Orice prost e ferm convins; şi orice om ferm convins e prost.(Gracian)

-65535 Ştiu doar două cuvinte din argou: „marfa" şi „naşpa". Cred că„marfa" e naşpa, dar „naşpa" marfa B. Priestley)

504

-65535 Atrage-i pe toţi proştii de partea ta şi poţi fi ales oriunde (Frank

Dane)

-65535 Sunt dispus să cred orice, cu condiţia să fie incredibil (Oscar

Wilde)

-65535 Vă rugăm să aveţi amabilitatea de a informa trupele că toatemijloacele de comunicare s-au defectat (Ashleigh Brilliant)

-65535 Omul care latră uită să vorbească (Pavel Mercescu)

-65535 Supraveghează cuvintele. Ca să dai drumul unui cuvânt eîntotdeauna vreme, să-1 iei îndărăt, niciodată. (Gracian

Balthazar)

-65535 Vorbeşte ca şi când va trebui să dai socoteală (Platon)

-65535 Cine nu prinde ceea ce s-a spus o singură dată, sau cine n-ospune şi el la rândul său, cine nu are un mic tezaur de vorbe despirit şi de povestiri frumoase, - ce farmec mai are conversaţiaaceluia? (Pancatantra)

-65535 Fereşte-te în conversaţiile tale de a pomeni pe larg şi fară măsurăde anumite fapte şi primejdii ale tale (Epictet)

-65535 Să nu vorbim uşor despre lucruri, cu privire la care tocmaiaşteptăm şi dorim o conversaţie (J. W. Goethe)

-65535 Caracterul celui care vorbeşte este acela care convinge, nu vorba(Menander)

-65535 Ah, ce uşor ne lăsăm convinşi de persoanele pe care le iubim(Moliere)

-65535 Nu se poate spune cât e de mare autoritatea unui învăţat deprofesie, atunci când vrea să demonstreze altora lucruri de caresunt deja convinşi (Manzonî)

-65535 Convingerile care nu se leagă de alte convingeri n-au nici o valoare(Nicolae lorga)

505

-65535 Dacă viaţa e un joc, negocierea e un mod de viaţă. (J.Ford)

-65535 Discută ca şi când ai încerca să te asiguri pe tine, încă o dată, căai dreptate. (N. Iorga)

-65535 Deprinde-te să fii atent când vorbeşte cineva şi transpune-te, pecât cu putinţă, în sufletul vorbitorului. (M. Aureliu)

-65535 Nu e bine crescut acela care nu ştie să ceară iertare.(N.

Moisescu)

506

-65535 O vorbă este apreciată dacă este însoţită de o faptă pe măsuraei. (Horaţiu)

-65535 Vorbeşte cum ţi-e vorba, poartă-te cum ţi-e portul. {Proverb

românesc)

-65535 Mai bine să greşeşti din prea multă îndrăzneală decât din preamultă prudenţă. (A. Toffler)

-65535 Omul care nu minte nu-şi poate hrăni copii.(EthelM.

Albert)

-65535 Ce câştigă cei ce mint? Că nu sunt crezuţi când spun adevărul(Aristotel)

-65535 Minciuna e temelia bunelor maniere (Quentin Crisp)

-65535 Toate partidele politice mor până la urmă înghiţindu-şi propriileminciuni (JohnArbuthnot)

-65535 Nixon e un neisprăvit ticălos, care minte de îngheaţă apele. Poatesă mină cu ambele colţuri ale gurii în acelaşi timp, iar dacă s-arsurprinde vreodată spunând adevărul, probabil că l-ar acoperiimediat cu o minciună, ca să nu se dea de gol (Harry S.

Trumari)

-65535 Am crescut în casa unei feţe bisericeşti, aşa că sunt un mincinosde prima mână (Sybil Thorndyke)

-65535 Minciunile sunt scuzabile în faţa încercărilor de a afla informaţiipersonale printre întrebări directe (John Henry Newman)A

-65535 In timpurile străvechi lumea nu avea statistici, aşa că era silită sărecurgă la minciuni (Stephen Leacock)

-65535 Există minciuni, minciuni sfruntate şi statistici (Mark

Twairi)

-65535 Minciunile măresc imaginaţia, dar ucid frumosul (Pavel Mercescvi)

-65535 Minciuna-i cea mai josnică ruşine (Eschil)

-65535 Nici o minciună nu ajunge să îmbătrânească (Sofocle)

-65535 Mincinosul trebuie să aibă memorie bună (Quintilian)

507

-65535 Printr-o singură minciună se pierde întreaga reputaţie a integrităţii(Cervantes)

-65535 De frica erorilor să nu renunţăm însă la şansa de a ajunge laadevăr. (Henri Wald)

-65535 în realitate, nu ştim nimic, căci adevărul se află în fundul prăpastiei.(Democrit)

508

-65535 Orice adevăr particular nu este decât un adevăr relativ şi nu seconsolidează decât prin contrariul lui, care îi este complementar.(Henri Frederic Amiel)

-65535 Adevărul e stăpânul nostru, nu noi stăpânim adevărul. (Mihai

Eminescu)

-Adevărul nu e niciodată pur şi rareori simplu. (Oscar Wilde)

-65535 Toate marile adevăruri încep prin a părea blasfemii.( George

Bernard Shaw)

-65535 Să-ţi dai viaţa pentru adevăr (Iuvenal)

-65535 Nu te purta făţarnic cu oamenii şi ia seama la ce-ţi iese din gură(Septuaginta)

-65535 Cu o faţă de cucernic şi cu fapte evlavioase îndulcim şi pediavol (W. Shakespeare)

-65535 Ei fac răul pe ascuns şi binele în public (Papini)

-65535 Nimic mai uşor, decât să scrii aşa fel, încât să nu înţeleagă nimeni;după cum, din contră, nimic nu-i mai greu, decât să exprimi gânduriimportante în aşa chip, încât fiecare să le înţeleagă (Arthur

Schopenhauer)

-65535 De obicei scrierile plac după moartea autorului... (Ovidiu)

-65535 Prin scrieri vom preface moravuri desfrânate (Grigore

Alexandrescu)

-65535 Hârtia e mai trainică decât piatra (Dimitrie Anghel)

-65535 Scrisul nu e o simplăjucărie şi tragedia lui e cu atât mai grea, cucât îl guşti mai mult (TudorArghezi)

-65535 Omul cinstit trebuie să-şi mărturisească scrierile (Ion

Voinescu II)

-65535 Nu e greu să scrii. Iei hârtie şi creion, te aşezi şi scrii ce îţi treceprin cap. Este uşor să scrii - greu e să-ţi treacă prin cap" (Stephen

Leacock)

-65535 Nu se scrie pe suflete cu pana (Joseph de Maistre)

509

-65535 Ţi-am scris, ce vrei mai mult? (Alexandr Puşkin)

-65535 Verba volant, scripta manent (Adagiu latin)

-65535 Ce ţi-e scris, în frunte ţi-e pus (Proverb românesc).

-65535 închide trei sionişti într-o cameră şi vor forma patru partide politice(Levi Eshkol)

510

-65535 Aîntreba un scriitor ce părere are despre criticii lui e ca şi când aiîntreba un stâlp ce părere are despre câini (John Osborne)

-65535 Opinia publică este o altă forţă a mediului social cu certecondiţionări asupra educaţiei (Stanciu Stoian)

-65535 Relaţiile cu oamenii imorali ne pierd (Herodot)

-65535 Totul învaţă oamenii prin relaţiile dintre ei (Euripide)

-65535 Este salutar să nu avem relaţii cu acei care se deosebesc de noi şicare doresc altceva (Seneca)

-65535 în zilele tulburi opinia publică e prinsă lesne în exagerări (Octavian

Goga)

-65535 Dă fiecăruia urechea ta, dar la puţini glasul tău... Nu da limbăgândurilor tale, nici acţiune vreunui gând nepotrivit. (William

Shakespeare)

-65535 „... ce este această opinie publică altceva decât judecatacolectivităţii, aprecierea fenomenelor de către grupul social?" (Petre

Andrei)

-65535 Cel care gândeşte mai puţin, vorbeşte mai mult (Proverb

francez)

-65535 Este mai prudent să ne arătăm inteligenţa prin ceea ce tăcemdecât prin ceea ce spunem (Arthur Schopenhauer)

-65535 Feriţi-vă de cei cu care staţi de vorbă şi spun „în concluzie". Astaînseamnă că vor s-o ia de la capăt (Robert Morley)

-65535 Dacă gândeşti înainte de a vorbi, celălalt apucă să spună banculînaintea ta. (Edgar W. Howe)

-65535 Cel mai util şi ieftin instrument de reparat din casă e telefonul(WesSmith)

-65535 Până la treisprezece ani, am crezut că mă cheamă „Taci din gură"(Joe Namath)

-65535 Ipocrizia e vaselină în relaţiile sociale (JR. Newman)

511

-65535 Doar o să-i fac un semn cu degetul", zise el şi şi-1 încleşta petrăgaci (StanislawJ. Lec)

-65535 Opinia publică adevărată se manifestă fară scandal (Petru lentilă)-65535 Ţineţi gura când vorbeşti (Pavel Mercescu)

512

-65535 Esenţa culturii, ba chiar a vieţii în sine este comunicarea (E. T.

Hali) '

-65535 Trebuie tăcut, sau de spus ceva mai bun decât tăcerea.(Pitagora)

-65535 A şti să asculţi este o artă... Tăcerea este mai sigură decâtvorba (Epictet)

-65535 Cel care vorbeşte mult, nu spune adesea nimic. (Nicolae Boileau)

-65535 Vorbeşte cel din urmă şi taci cel dintâi (Marcius)

-65535 Cine vorbeşte - seamănă, iar cine ascultă - culege (Anonim)

-65535 Un bun ascultător îşi face mai mulţi prieteni decât un bunvorbitor (Proverb englez)

-65535 Mai întâi încearcă să înţelegi şi pe urmă fa-te înţeles! (Anonim)

-65535 Presa nu este decât una dintre cauzele opiniei şi una dintre celemai recente. (Gabriel Tarde)

-65535 în vremuri tulburi opinia publică e prinsă lesne înexagerări. (O.Goga)

-65535 Tirania opiniei publice, şi încă ce tiranie! (Stendhal)

-65535 Opinia publică se elaborează de către întregul grup social careeste purtătorul ei material. (Pavei Apostol)

-65535 într-o problemă indiferentă nu există opinie (G

Berger)

-65535 Cum se poate controla individul când de dimineaţă până searaeste invitat să cumpere lucruri de care nu are nevoie? (Nathan

Gardels)

-65535 Televiziunea este un dispozitiv ce le permite oamenilor care nu aunimic de făcut să se uite la alţi oameni care nu ştiu să facă nimic(FredAllen)

-65535 Acurateţea reprezintă pentru un ziar ce reprezintă virtutea pentru

513

o femeie, cu amendamentul că ziarul poate oricând să publice oretractare. (Adlai Stevenson)

-65535 La televizor trebuie să apari, nu să te uiţi (Noel

Coward)

-65535 Libertatea presei e valabilă pentru proprietarii de ziar (A.J.

Liebling)

-65535 Televiziunea e o închisoare cu diagonala de cincizeci şi şapte decentimetri (Billy Wilder)

514

-65535 A citi ziarul altcuiva e totuna cu a face dragoste cu soţia altcuiva(Malcolm Bradbury)

-65535 Ia spune-mi, cum ţi-a plăcut la nebunie filmul meu? (Samuel

Goldwyn)

-65535 Ziarele americane sunt prea mari, iar hârtia igienică prea mică(Ernest Bevin)

-65535 Nu există publicitate proastă, cu excepţia necrologurilor (Brendon

Behan)

-65535 Revoluţia comunicaţiilor face ca lumea să devină mai mică (Bil

Gates)

-65535 Internetul este un superlativ al comunicării, dar gărzile de corpale spiritului rămân cărţile. (Vasile Ghicd)

-65535 Publicitatea este acea atmosferă întru care şi prin care viazăadevărata libertate. (Gh. Bariţiu)

-65535 Presa liberă devine un arbitru (Cezar Bolliac)

-65535 Libertatea presei este un principiu democratic (B. Şt.

Delavrancea)

-65535 Reclama este cea mai sinceră parte dintr-un ziar (Thomas

Jefferson)

-65535 Telefonul este drumul cel mai scurt dintre două urechi. (Eduard

Jurist)

-65535 Comunic, deci exist!. (Deviza SNSPA)

-65535 Oamenii se urăsc pentru că se tem unii de alţii; se tem pentru cănu se cunosc; nu se cunosc pentru că nu comunică. (M.L.King)

-65535 O vorbă este apreciată dacă este însoţită de o faptă pe măsuraei. (Horaţiu)

-65535 Nu spuneţi puţin în cuvinte multe, ci spuneţi mult în cuvinte puţine.(Pytagora)

-65535 Vorba este imaginea sufletului. (Syrus)

515

-65535 Toţi simţim nevoia de cineva, unii mai desluşit, alţii mai vag.(G.Ibrăileanu)

-65535 Primeşte critica oricui, dar rezervă-ţi hotărârea. (W.

Shakespeare)

-65535 Suntem obişnuiţi ca oamenii să-şi bată joc de ceea ce nu înţeleg

516

-65536 şi să mârâie la ceea ce-i bun şi frumos, care adesea le e nesuferit(J.W.Goethe)

-65535 Dacă nu cutezi să spui ceea ce gândeşti, sfârşeşti prin a nu gândicea ce spui. (Zenon).

-65535 Dacă vreunul dintre cititorii acestei cărţi are un tabiet de care îi eruşine, îl sfătuiesc să nu-1 dezvăluie în secret, ci la televizor. Nimenin-o să umble cu ochii în pământ pe celălalt trotuar. Oamenii or sătreacă strada riscând să-şi piardă viaţa doar ca să spună „V-amvăzut la televizor!" (Denis Pratt)

-65535 Contrazicerea să nu trezească mânia, ci atenţia noastră. (La

Rochefoucauld)

-65535 Educaţia este prima mare nevoie a unui popor. (Petrache

Poenaru)

-65535 Decât să-ţi pară rău c-ai spus ceva, mai bine să regreţi că aitac\xV\Anonim)

-Ascultă, vezi şi taci! (Gradări)-65535 Istoria timpului liber este partea cea mai importantă a vieţii noastre(Denis Diderot)

-65535 Timpul liber nu înseamnă sfârşitul muncii, ci, dimpotrivă, muncaînseamnă sfârşitul timpului liber. Acesta trebuie consacrat artei,ştiinţei şi, mai ales, filosofiei (Aristotel)

-65535 Da, e adevărat că italienii sunt astăzi analfabeţi şi inculţi şi că suntconsideraţi un popor al carnavalului care nu-şi doreşte decât osingură libertate: libertatea de a se distra (Antonio Gramsci)

517

-65535 M-am culcat doar cu bărbaţii cu care am fost măritată. Câtefemei mai pot susţin aşa ceva? (Elizabeth Taylor)

-65535 în timpul liber se descoperă temperamentul şi înclinaţiile omului(John Locke)

-65535 E uşor să fii umorist când tot guvernul lucrează pentru tine (Adlai

Stevenson)

-65535 Cel mai greu lucru în box e să te scobeşti între dinţi cu mănuşa(Kin Hubbard)

-65535 Undiţa e un băţ cu o râmă la capăt şi un bou la celălalt (Samuel

Johnson)

518

-65535 Boxul înseamnă o gloată de albi care se uită la doi negri cum sesnopesc reciproc (MuhamedAli)

-65535 Pariorul e doar un hoţ de buzunare care te învaţă să te furi singur(Henry Morgan)

-65535 Gluma nu face viaţa mai semnificativă, ci mai caraghioasă (Pavel

Mercescu)

-65535 Nu e bine să fii atât de glumeţ, încât să devii ridicol (Heraclit)

-Astăzi, conţinutul cultural al industriei spectacolului este americanaproape în întregime (Nathan Gardels)

-65535 Singurul lucru care ne consolează de mizeriile noastre estedistracţia; şi totuşi ea este cea mai mare dintre mizeriile noastre(Blaise Pascal)

-65535 Căutăm clown cu experienţă. Rugăm seriozitate". (Anunţ

publicitar)

-65535 Telefonul este drumul cel mai scurt dintre două urechi.(Eduard Jurist)

-65535 îmi place munca: mă fascinează. Aş putea sta să o admirore în şir. (JeromeK. Jerome)

-65535 E îngrozitor: aceleaşi cuvinte care compun o scrisoare de dragostesau un cântec pentru copii pot compune şi o condamnare lamoarte.(V Kin)

-65535 Nu arunca piatra în vecini dacă ferestrele tale sunt desticl&.(Benjamin Franklin)

-65535 Un orator care vorbeşte prea mult este ca o pendulă care ar batela fiecare minut. (Rayer-Collard)

519

-65535 Am corpul unui tânăr de optsprezece ani. îl ţin în frigider (Spike

Milligan)

-65535 Arta medicală înseamnă să-1 bine dispui pe pacient, în timp cenatura găseşte leacul (Voltaire)

-65535 Medicul mi-a dat şase luni de trăit, dar când a văzut că nu pot să-i plătesc plătesc onorariul mi-a mai dat şase (Walter Mathan)

-65535 Secretul longevităţii e să nu te opreşti niciodată din respirat (Sophie

Tucker)

520

-65535 Vai de medicul care nu poate să prescrie un tratament costisitorunui pacient bogat (Sydney Tremayne)

-65535 Fiecare om ar trebui să aibă câteva obiceiuri nesănătoase, ca săaibă la ce să renunţe când încep problemele de sănătate (Franklin

P. Jones)

-65535 Am renunţat să mă mai duc la psihanalist fiindcă se amestecaprea mult în viaţa mea personală (Tennessee Williams)

-65535 Dacă vrei să slăbeşti, sunt de părere că poţi să mănânci cât vrei,cu condiţia să nu înghiţi (Harry Secombe)

-65535 Psihiatrul este cel care îţi pune o groază de întrebări costisitoarepe care le auzi gratis, din gura soţiei (Sam Bardell)

-65535 Arată-mi un om sănătos şi ţi-1 vindec imediat (Cari

GustavJung)

-65535 Psihiatrul este bărbatul care se duce la un spectacol de stripteaseca să se uite la public (Mervyn Stockwood)

-65535 Psihanaliza este însăşi boala pe care cică ar vindeca-o (Karl

Kraus)

-65535 Exerciţiile fizice sunt o prostie. Dacă eşti sănătos, n-ai nevoie deele; dacă eşti bolnav, n-ai voie să le faci (HenryFord)

-65535 Am un leac perfect pentru durerea de gât - taie-1! (Alfred

Hitchcock)

-65535 Adevăratul progres democratic constă nu în a coborî cultura lanivelul de înţelegere al mulţimii, ci a ridica mulţimea la un nivel decultură înalt. (Gustave Le Bon)

-65535 Ştiu că nu ştiu nimic, şi nici măcar asta nu ştiu. (Seneca)

-65535 O cultură nu se moşteneşte, se cucereşte.(Malraux)

-65535 Luminează-te şi vei fi\(C.A.Rosetti)

-65535 E bine să înveţi chiar de la duşmam(Aristofan)

521

-65535 Cultura fiecărui popor astăzi e măsura fericirii şi sigurităţii lui(Simion Bărnuţiu)

-65535 Cultura este ceea ce rămâne după ce ai uitat ce ai învăţat. (Selma

Lagerlof)

-65535 Televiziunea actuală - acest fast-food al culturii (Vasile Ghica)

-65535 A şti că tot ceea ce este pentru noi enigmatic şi de nepătruns

522

-65536 există totuşi şi această certitudine se află în centrul oricărei stărisublime veritabile. (Albert Einstein)

-65535 Mai presus de cei care nu ştiu se află cei care află sau citesc. Maipresus de cei care află sau citesc sunt cei care memorează. Maipresus de cei care memorează sunt cei care înţeleg. Mai presus decei care înţeleg sunt cei care aplică. Mai presus de cei care aplicăsunt cei care obţin rezultate. Mai presus de cei care obţin rezultatesunt cei care ating succesul..."(Tandra Sara)

-65535 Originalitatea este un plagiat nedescoperit (W.R. Inge)

-65535 Când vreau să citesc o carte, o scriu eu (Benjamin

Disraet)

-65535 E un distins om de litere. Lucrează la un atelier de pictat firme(Max Kaufmann)

-65535 E mai mare decât o capodoperă - e mediocră de-a binelea(Samuel Goldwyn)

-65535 America este singura naţiune din istorie care a trecut miraculosde la barbarie la degenerare, fară intervalul obişnuit al civilizaţiei(Brendan Behan)

-65535 Am avut o deplasare încununată de succes în Rusia - ne-amîntors (BobHope)

-65535 Bărbaţii şi femeile de culoare din Anglia care câştigă medaliiolimpice sunt englezii, pe când cei care se încaieră şi azvârl cocteiluriMolotov sunt invariabil indivizi din Indiile de Vest (Edward

Hughes)

523

-65535 Escrocheriile mele sunt sută la sută americane şi aşa o să rămână(Al Capone)

-65535 Arta este omul adăugat Naturii (Francis Bacon)

-65535 Piaţa este o contracultură (Nathan Gardels)

-65535 Incultura constituie o treaptă de cultură .(RBotezatu)

-65535 Neştiinţa e împărăţia greşelii"( Vauvenargues)

-65535 Neamurile migrează, dar culturile râmân.( VasilePârvari)

-65535 Cea mai sacră datorie a omului este de a se cultiva şi de aajuta şi altora să se cultive. (Dumitru Theodosiu)

-65535 O singură datorie are omul: să nu fie prost. (Ioan

Slavici)

-65535 Oamenii se împart în două: unii care caută şi nu găsesc, alţiicare găsesc şi nu-s mulţumiţi. (Gr. N. Criveanu)

524

-65535 Nu e de ajuns să ai inteligenţă, trebuie să o foloseşti bine. (R.Descartes)

-65535 Civilizaţiunea e o haină pentru corp. (Constantin

Rădulescu-

Motru)

-65535 Toţi fac cel mai uşor, cel mai iute, cel mai bine şi cu cea mai mareplăcere, ceea ce ştiu.(Xenofon)

-65535 Cultura omoară naivitatea şi ştiinţa goneşte simplitatea. (George

Coşbuc)

-65535 Trebuie să ne clădim înţelepciunea pe real, nu pe imaginar.(/l.Gide)

-65535 Talentele adevărate străbat întotdeauna. (Duiliu

Zamfirescu)

-65535 Doi inşi pot ţine un secret numai dacă unul singur îl ştie ( William

Shakespeare)

-65535 Nimic nu dovedeşte mai bine spaima decât excesul de precauţie(Voltaire)

-65535 Nu aruncaţi mărgăritare înaintea porcilor (Matei)

-65535 Cel prost vede după ce s-a săvârşit fapta (Homer)

- Ce osteneală e aceea de a săpa fântâna când arde casa?(Bhartrhari)

-65535 Omul trebuie să se aştepte la orice (Xenofon)

-65535 Cine nu ştie să tacă nu e vrednic să conducă (Fenelon)

-65535 Cultura este comunicare şi comunicarea este cultură (Edward T.

Hali)

-65535 Recrutarea înseamnă că nişte albi trimit nişte negri să lupteîmpotriva unor galbeni ca să apere ţara pe care au furat-o de lanişte roşii (James Rado)

-65535 Nu uita să le spui tuturor că e secret (GerardF.

Lieberman)

-65535 Dacă nu spui nimic, n-o să ţi se ceară să repeţi (Calvin Coadlidge)

525

-65535 Mă bucur să nu sunt Brejnev. Ca lider sovietic la Kremlin, n-aide unde să ştii dacă nu înregistrează cineva tot ce spui (RichardM.

Nixon)

-65535 Tăcerea e un prieten care nu trădează niciodată (Confucius)

-65535 Nu dezvălui secretul tău prietenului că atunci nu te vei teme de elcând îţi va deveni duşman (Menander)

526

-65535 Mai degrabă vor ţine muritorii foc în gură, decât să păstreze unsecret (Petronius)

-65535 Nimic nu apasă atât ca un secret (Jean de La Fontaine)

-65535 Nimic mai mult (Terentiu)

-65535 Cel ce înfiinţează ţie faptele altora, să ştii că asemenea vaînştiinţa şi ale tale sminteli către alţii. (Dimitrie

Ţichindeal)

-65535 Cine nu ştie să disimuleze, nu ştie să domnească (Ludovic XI)

-65535 A şti să asculţi e o artă. (Epictet)

-65535 Nu totul poate fi spus şi nu tuturor le poate fi spus un lucru.(B.Gracian)

-65535 Dacă ascund secretul meu, el e prizonierul meu; dacă ăl las să-miscape, sunt eu prizonierul hxi.(Schopenhauer)

-65535 Cei doi factori determinanţi ai surprinderii sunt secretul şi iuţeala.(Clausewitz)

-65535 Orice dezvăluire a unui secret este greşeala acelui care 1-aîncredinţat. (LaBruyere)

-65535 A spune secretul altora este o trădare, a-1 spune pe al tău este oprostie. (Voltaire)

-65535 Numai oamenii cu acelaşi grad de discreţie devin cu adevăratintimi. (Paul Valery)

-65535 Acela care nu ştie să aştepte şi să îndure este ca acela care nu ştiesă păstreze un secret. (Fenelon)

-65535 Sinceritatea este de sticlă, discreţia este de diamant.(/4. Maurois)

-65535 Vorba e pentru om mai de preţ decât sabia. (Phocylides)

-65535 Mai bine să fii singur decât cu un camarad mu.(Pierre

Gringore)

-65535 Nu cred ce spui fiindcă nu spui ce crezi! ( V. Bogrea)

-65535 Orice discurs care flatează ascunde o otravă. (Syrus)

527

-65535 Cum pretindem ca altul să păstreze secretul nostru, dacă nu l-amputut păstra noi înşine? (La Rochefoucauld)

-65535 Ce nu trebuie să ştie duşmanul tău, nu spune prietenului (Arthur

Schopenhauer)

-65535 Informaţia fară comunicare este ca un filon de aur sau un zăcământpetrolifer neexploatate. (Nicolae Rotaru)

528

-65535 Faţă de străin să nu face ceva ce trebuie să rămână ascuns.(Sepuaginta)

-65535 Azi popoarele cercetează înainte de a crede. (Bălcescu)

-65535 Nu te da înapoi de la ce ai grăit! (R Insinger)

-65535 De la intuirea vie la gândirea abstractă şi de la ea la practică -acesta este drumul cunoaşterii adevărului, a cunoaşterii obiective.( V I Lenin)

-65535 Cunoaşte-te pe tine însuţi: pentru că cunoaşterea este liberare(Rabindand Tagore)

-65535 Cum te poţi cunoaşte? Niciodată contemplându-te, totodatăacţionând. (W. J. Goethe)

-65535 Noi nu ne putem da seama cum este sau nu este orice lucru înrealitate (Democrii)

-65535 Ferice de acela care a fost în stare să cunoască cauzele lucrurilorşi care a călcat în picioare orice teamă şi destinul inexorabil şi vuietulAcheronului avid! (Vergiliu)

-65535 O, de-ar fi voit Dumnezeu să cunoaştem toate lucrurile prin instinctşi prin sentiment! (Blaise Pascal)

-65535 Cunoaşterea sufletului este cunoaşterea supremă (Mahabharata)

-65535 Ce este greu? A se cunoaşte pe sine. Şi ce e uşor? A da sfaturialtora (Thales)

-65535 Cunoaşte-te pe tine însuşi (Cicero)

-65535 A cunoaşte bine pe cineva, ar fi o se cunoaşte pe sine (W.

Shakespeare)

-65535 Menirea vieţii tale e să te cauţi pe tine însuţi (M Eminescu)

-65535 De cele mai multe ori cuvintele constată, nu creează o înţelegere(N. Iorga)

529

-65535 Arta, indiferent de materialul în care se manifestă, este graiul.(Paul Zarifopol)

-65535 Arta e un act de comunicare cu oameni necunoscuţi, căroraartistulle recunoaşte capacitatea de înţelegere; deci artistul stă înlegătură cu un public ideal (Mircea Florian)

-65535 Arta constă în dereifierea celor prezentate (J. Volkelt)

530

-65535 Actorul nu este decât un medic şi arta nu face decât să te scapede boală. (1 Rank)

-65535 Activitatea artei se întemeiază pe această capacitate a oamenilorde a se contamina de emoţiile altor oameni. (Lev Tolstoi)

-65535 Arta înseamnă socialul din noi. (V. Kenevici)

-65535 E artă ceea ce-i definitiv (Tudor Arghezi)

-65535 Toate artele sunt surori bune, (I.L. Caragiale)

-65535 Arta, în genere, e armonie, proporţie şi posibilitate. (B. Şt

Delavrancea)

-65535 Artă pentru artă nu există. Ea este produsul unui mediu social.(C. Dobrogeanu-Gherea)

-Adevăraţii avocaţi ai bisericii sunt artele. (M. Eminescu)

-65535 Arta e floarea vieţii. (Vasile Goldiş)

-65535 Orice artă există însă ca artă mai mult prin creaţie. (G Ibrăileanu)

-65535 Arta dă tot tuturor şi rămâne totuşi întreagă. (Nicolae

Iorga)

-65535 Când arta va reuşi să facă pe oameni mai buni, numai atunci vomavea dreptul să vorbim despre artă. (Panait Istrati)

-65535 Limba şi gândirea sunt factorii principali ai evoluţiei în artă. (Ion

Minulescu)

-65535 Arta e o manifestare a vieţii sociale. (C. Şărcăleanu)

-65535 Acrea e a renaşte mereu, e supravieţui zilei de ieri şi a păşi peziua de maine.(DimitrieAnghel)

-65535 Veţi creea, veţi avea; nu veţi creea, nu veţi fi. (O.

Onicescu)

- Exista două cuvinte care deschid multe uşi: "Trageţi" si"împingeţi"! --65535 Binecuvântat este cel care, atunci când nu are nimic de spus, seabţine să demonstreze acest lucru prin vorbt.(George Eliot)

-65535 Citeşte în fiecare zi ceva ce nimeni nu mai citeşte. Gândeşte în

531

fiecare zi ceva ce nimeni nu mai gândeşte. Fă în fiecare zi ceva cenimeni nu ar face. Este rău pentru minte să facă tot timpul parte dinimanimitate.( Christopher Morley )

-65535 Cuvântul este sluga minţii. Căci ce voieşte mintea, aceea tâlcuieştecuvmta\.(Antonie cel Mare)

532

-65535 Cuvintele sunt lentile pentru focalizarea minţii. (Ayn

Rond)

-65535 Cuvintele sunt cărările faptelor. (Sfântul loan Gură de

Aur)

-65535 Cuvintele sunt vocea inimii. (Confucius)

-65535 Nu spune lucruri puţine în cuvinte multe. Daca poţi, fă invers.(Pitagora)

-65535 E mai bine să ştii sa pui întrebări potrivite, decât să fii nevoit săînveţi totah(James Thurber)

-65535 Ca să înţelegi ca eşti prost trebuie totuşi să-ţi meargă mintea.(Georges Brassens )

-65535 Analfabetul viitorului nu va mai fi cel care nu ştie să citească, ci celcare nu ştie sa înţeleagă. (Alvin Toffler)

-65535 înţeleptul nu spune ce ştie, iar prostul nu ştie ce spune. (Proverb

turcesc)'

-65535 Cine vrea să spună ceva interesant, trebuie să mintă puţin.(Antoine de Saint Exupery)

-65535 Un prost care nu spune nici un cuvânt nu se deosebeşte de unsavant care tace. (Moliere)

-65535 Glasul tăcerii îl aud doar înţelepţii. Ssst! (Nicolae

Rotaru)

533

-65536 <titlu>GLOSARUL CAPCANELOR LINGVISTICE

ABAC -Tehnicăde calculABIL - Neam prostABSENŢĂ - în urma unui act de prezenţăAC - Una dintre cele trei limbi de

largă circulaţieACALMIE - Stare de urgenţăACAR - Cu stăpânire de sineACASĂ - Adresă cunoscutăACCEPT -BunăvoieACHITAT - Certificat de absolvireACTOR -Specialist în întocmirea

actelorACŢIUNE - Tip de întreprindereADEVĂR - Detector de minciuniADMINISTRARE - Căderea GuvernuluiADOLESCENT -Mediu de viaţăADORMIT - Deosebit de deşteptADRESĂ - Pusă la cutia poştalăAFIŞ - Informator doveditAGENDĂ - Purtătoare de cuvântAGENTURĂ - Turnătorie dezafectatăAGER - Minte la perfecţieALANDALA - Ordine venind în contradicţieALARMARE - Punere sub tensiuneALO - Ascultatul telefoanelorAMANT - Specialist în traduceri

534

AMPRENTE - Impresii de studiuAN - Bilanţ lunarANALIZATOR - Organ de urmărireANTET - Cap de listăAPARTAMENT - Schimb de locuinţăAPĂRARE - Soră de gardăAPETIT - Stare de necesitateARMATĂ - Chemare la oasteARMĂ -Lăsată în paceASPECT - Termen de înfăţişareATÂT -Termen limităATU - Carte de căpătâiAUZ - Tras de urechiAVIZ - Foaie de parcursAVOCAT - Evidenţiat în procesul verbalAZI - Are termen până mâineBÂLBÂIT - Nu încheie un proces verbalBOCET - Cântec de petrecereBODYGUARD - Tip de siguranţă automatăCA - Face corespondenţaCAM - Aproapele nostruCARICATURIST - Ne strică imagineaCAŢĂ - Gură de focCAZARMĂ - Casa ArmateiCĂSNICIE - Evoluţia partidelor după

alegeriCEAPĂ - Una după care ţi se scurg

ochiiCEARTĂ -Lăsată în paceCEAS -Pus la patru aceCERERE -BunăvoieCERŞETOR - Strânge bani de pomanăCIMITIR - Reşedinţa statului majorCITATE - Selecţiuni din opereCOLET - Pachet de legiCOLI -Aflate în top

535

COPII -Acte de identitateCREIER - Volum de memoriiCURENT -Trecut prin pileDELINCVENT - Tip de încadrare juridicăDEMIS - Nu poate fi numit în funcţieDEŢINUT»

-Nucleul celulei

DIASPORA -Plecaţi de la ţarăDICŢIONAR>

-Cartea mare

DOCTORAT - Ultimul la învăţăturăDUMNEZEU - Doamne privindu-ne de susEDITOR - Angajat cu carte de muncăEMOŢIE - Se face de ruşineENIGMĂ - Ştearsă de transpiraţieERATĂ - Moment de reculegere

pentru un scriitorERATĂ - Notă informativă din eroriERATĂ - Pe funcţie de corectorFLER - Miros aparteFORMĂ -Bună de tiparGAŞCĂ - Adunare popularăGATER -Croitor de blanăGOARNĂ - Soi de sunătoare pentru

unităţimilitare

HOŢ - Are numeroase însuşiriHULĂ -în mare pericolIDEE - Termen de judecatăIMN - Ridicat în picioareINCOGNITO - Un venit neobişnuitINFORMAŢIE - Face cunoştinţăINJURII - Vorbe de dorINS -Formulare tipINVECTIVĂ - Ieşire de serviciuINVENŢIE -Formularepentru inventare

536

ÎNVĂŢĂTURĂ -Luptă de clasăLAXXTIV -Ajutor de nevoieLUNI - Primă săptămânalăLUPTĂ - Lăsată-n paceMAPĂ - Poartă ce se deschide pentru

oficialităţiMODEL - Bun de tiparNOTAR - Interpretează rolul din acte

publiceNOTĂ - Pusă la o trecere de nivelNUN -Domnul UniriiNUR - Lăsă de doritOCHI -Neplâng de milăOCHIRE -Uitat în poligonORAR -Ordine de ziORĂ - Ţinuta cadrelor didacticeORE - Treptele de la clasăORT -Plata DomnuluiPACE - Stare de războiPATĂ - Tip de soiPIX - Scrie datorită presiunii

venitede sus

POEM - îi admirăm picioarelePOET -Pană de inspiraţiePROTAGONISTĂ -Primă de jocPUI - Fură ouă din cuibarRAFT - Biblioteca naţionalăRANG - Grad didacticRAPORT - Scris ordonatRATĂ - Dispensare cu platăRAŢIUNE - Termen de judecatăRETOR - Subiectul predicatuluiSCRUM -Se lasă de fumat

537

SECRET -Aflat la discreţieSECRET -Răsuflă greuSEVĂ - Suc naturalSICRIU - Se ocupă cu rămăşiţele trecutuluiSOLDĂ - Venit după slujbă în cazarmăSOMAŢIE - Ameninţare cu armaSOMOTEI -Somn uşorSOPRAN -Timbru de valoare înaltăSOT>

-Burlac convinsSPAIMĂ - Undă de şocSPÂNZURAT - Condamnat la moarte

cu suspendareSTOMATOLOG - Gură cascăSTRUNĂ - Ciupită de buricul golSUBORDONAT - Plecat la oasteŞA - Spaţiu intercostalŞASE - întoarsă e ca nouăŞEF - Ajuns la capătul puteriiŞEF - Pus la respect de subalterniŞINĂ - Călcată de trenŞURUB -înaintează la pasTACTICĂ - Plan de bătaieTÂLC -Secret de serviciuTANC - Greul lupteiTAUR - învinsul spaniolilorTĂMÂIE -Cu un sfânt odorTEI -Esenţă de uleiTELAL - Plasator de boarfeTEN - Când e mai bolnav, e galbenTEXTILĂ - Industrie de războiTIPAR -Asigură replicile în presăTRAC - Pierdere în mulţimeŢESUT - Manevre de război

538

UCIDERE - Termen de execuţieUITARE - Săritură las capUITE - 0 arătareUNIFORMĂ -Ţinută la respectURME -Date din trecutURTICARTE -Mâncarede spitalUŞĂ -înălţată pe tocuriVÂRSTE - împlinirile anualeVERS - Parcurs în picioareVORBIRE - Proces verbal

539

<titlu>ANTI RECLAME

—în localitatea americană balneară Albena oaspeţii suntîntâmpinaţi cu următorul anunţ: „Cine caută căldură, vine la noi.Numai în ultimul an - peste 100 de insolaţii".

—Un anunţ de mică publicitate din ziarul „San FranciscoExaminer", din 2 mai 1962, semnat Gladys Kidd: „Nu vreau casoţul meu să moară în camera de gazare pentru o crimă pe care nua comis-o. De aceea, îmi ofer serviciile, pentru 10 ani, cabucătăreasă, îngrijitoare sau femeie de serviciu, acelui avocat defrunte care îl va apăra şi îi va aduce achitarea".

—Pe piatra funerară a unui cimitir scoţian stă scris: „Aidse odihneşte Jan Mactawish, iar neconsolata lui văduvă ţine uncochet restaurant pe strada Tade. Deschis între 8-23".

— Ghidul unui castel de pe valea Loarei le spuneavizitatorilor: „Părăsind această cameră pentru a fi deportat pe InsulaSfânta Elena, Napoleon a rostit: «Vreau ca aceia care vor vizitaaceste locuri să nu-şi uite împăratul şi nici bacşişul pentru

540

ghid".Pesemne că ghidul Peşterei Dâmbovicioarei - un pici simpatic - acitit (în Rebusache nr. 180/2001, pg.21) această ştire, că la felîncheie şi el discursul, cu aluzie la o posibilă recompensă din parteaturiştilor.

—într-un restaurant din statul Arizona se află următorulanunţ: „Vizitatorii în vârstă de peste 80 de ani sunt serviţi gratuit,dacă vin împreună cu părinţii". Mult timp, nu s-au găsit pretendenţipentru consumaţiile gratuite. Până într-o zi când în local a intrat unbătrân de 84 de ani, însoţit de „tăticu", care avea 107 ani.

541

—La intrarea într-un cimitir din Brooklyn, a apărut într-ozi anunţul: Morminte de primă calitate, într-o aşezare unică.Panorama splendidă a mării. Linişte absolută. Cei care încearcăcimitirul nostru nu vor să-1 mai părăsească".

—Anunţ într-un taxi din New York: „Staţi comod şi fiţicalmi. Este de ajuns că sunt eu nervos".

—65535 La intrarea pe autostrada Long Island, şoferii suntîntâmpinaţi de următorul afiş: „Atenţie! Stâlpii vă lovesc maşinanumai din instinct de autoapărare!"—Reclama unui magazin de antichităţi pe strada

Babylondin Paris: „Aici puteţi găsi tot ceea ce au aruncat la gunoi strămoşiidumneavoastră".

—Pe uşa unui muzeu italian se poate citi următorul text:„Tineri, fii bine-veniţi! Controlaţi-vă ţinuta. Nu intraţi în short saubikini. Vă informăm că în muzeu nu există... piscină!".

—O firmă din California, care se ocupă cu confecţionareade rochii de mireasă, trimite clientelor, după nuntă, scrisori defelicitare, care se încheie astfel: „... şi vă asigură, totodată, că am fifoarte fericiţi ca, după voiajul de nuntă, să vă avem cât de curânddin nou clientă".

—65535 Sârbul BranislavNuşici, chinuindu-se să înveţe latina azis: „De aceea vorbitorii ei au dispărut, fiindcă nu puteau învăţapropria limbă, de dificilă ce era".

542

—65535 Se ştie că Mihail Kogălniceanu avea cea mai bogatăbibliotecă din Iaşi. Generos cum era, o puneala dispoziţia prietenilor.Ingraţi, mulţi dintre ei uitau să-i mai înapoieze cărţile, până când,într-o zi, marele om de stat remarcă golurile cam masive în rafturilecu cărţi. Ironic, Kogălniceanu dădu următorul anunţ în ziar:,,DomnulKogălniceanu, având oroare de volume desperecheate, îi roagăpe prietenii săi buni să binevoiască a veni cât mai repede la locuinţadomniei sale pentru a ridica şi restul volumelor rămase".—Pe uşa unui institut de cosmetică din Paris: „Nu

flirtaţicu femeia sexy ce iese de aici. S-ar putea să fie soacradumneavoastră".

543

<titlu>CARACTERISTICILE COMUNICĂRII:implică surse (emiţători) şi receptori;

presupune codificarea şi decodificarea

(procesarea) mesajelor;

presupune competenţă;

prejsupune performanţă;

reclamă existenţa unor mesaje;

se realizează într-un mediu de "zgomot";

presupune existenţa unor canale de comunicare.

<titlu>CONTEXTELE COMUNICĂRII UMANE

•65535 Contextul fizic se referă la mediulfizic concret şi

imediat

tangibil: incinta sau spaţiul deschis, microclimatul,ambianţa sonoră, lumina, culoarea etc;•65535 Contextul cultural vizează cerinţele, tradiţiile,

stilurile

de viaţă, valorile împărtăşite de grup sau de comunitate,

normele morale etc;

•65535 Contextul sociopsihologic se referă la statutul

social al

partenerilor, la caracterul oficial sau informai al relaţiilor

dintre ei, la situaţia concretă şi ipostaza specifică în care

are loc comunicarea;

•65535 Contextul temporar vizează momentul şi ordinea

cronologică în care este plasat mesajul, într-o secvenţă

de alte mesaje succesive.

<titlu>CLASIFICAREA INFORMAŢIEIDupă natura sa:

1. date: numerice, alfabetice, alfanumerice.1. texte organizate sub formă de documente, paginide texte, paragrafe, fraze, cuvinte şi caractere,

544

2. destinate a fi prelucrate cu programe adecvate deeditare şi tehnoredactare a textelor, controlgramatical şi semantic al cuvintelor, punerii în formăşi apoi în pagină a textului redactat.

3. documente grafice ce pot conţine reprezentărigrafice, desene schiţe tehnice etc. şi care pot fivizualizate prin afişare pe monitorul calculatorului,tipărirea lor la imprimantă sau la dispozitivul derealizare desene (plotter) etc.

3. secvenţe audio generate de vocea umană,fenomene din realitate, instrumente muzicale sausintetizoare electronice de voce şi acustice.

3. secvenţe video de natură animată sau film, însoţitede cele mai multe ori de informaţie sonoră: vocesau sunet.

După suportul tehnic:

1. informaţie aflată pe suporturi tehnice :magnetice: banda magnetică, caseta magnetică,discul magnetic, discul flexibil, cartela magneticăetc. cu lectura optică: discurile optice a cărorinformaţie este citită optic cu dispozitive lasser.

2. informaţie aflată pe suporturi grafice: opace

realizate din hârtie, cum sunt : documentele clasice,documentele informatice obţinute la imprimantă,documentele realizate cu ajutorul mesei de desen (plotter),transparente realizate din peliculă fotografică, peliculă film,microfilm etc.

545

<titlu>GESTIUNEA INFORMATEI PRESUPUNE :-preluarea informaţie în sistem;

-memorarea şi regăsirea informaţiei;

-prelucrarea informaţiei;

-tipărirea sau publicarea;

•controlul şi comanda sistemului.

546

<titlu>GLOSAR DE TERMENI UZUALI

ACULTURAŢIE - împrumut masiv de elemente de specificcultural străin, aspect de cosmopolitism cultural.ADVERTISING - Acţiunea de a atrage atenţia persoanelor(asupra unui produs etc.) prin intermediul reclamelor.AGENDĂ - Stabilirea priorităţilor de comunicare. E.g. Agendaseting.ANALIZA DE DATE - Proces prin care participanţii la training,prin strângerea şi analiza datelor, se pot "conecta" mai bine larealităţi.ANALIZATOR - Aparat al sistemului nervos, compus dintr-unorgan de simţ, din nervi şi dintr-un număr de celule ale creierului,care are funcţia de a analiza, de a diferenţia însuşirile obiectelor şiale fenomenelor. Analizatorii (nasul, urechile, ochii, limba, pielea)au rol determinant în comunicarea non-verbală.ANDRAGOGIE - Teorie a învăţării dezvoltatăde Malcolm S.Knowles şi care este centrată pe psihologia şi pe nevoile specialede învăţare ale adulţilor.

547

ANOMIE - Stare a societăţii caracterizată prin lipsă de legi sauprin existenţa unor norme contradictorii care fac dificilă orientareaindividului în colectivitate. Lipsă a autorităţii sau a normelorreferitoare la valorile morale, dezorganizare.BANNER - Panou publicitar, suport pentru reclamă.BIT - Unitate de măsură a cantităţii de informaţie, exprimată însistemul binar.BLOG- însemnare de jurnal de bord, al cărei spaţiu de apariţieeste web-ul.

548

BRAINSTORMING - Tehnică de stimulare dirijată a creativităţiiindividuale şi mai ales a unor indivizi constituiţi în grupe.BRAND - Marcă de produs a unei firme renumite. Renume,celebritate, specific.CANAL - Cale de transmisiune unilaterală a programelor sonoresau vizuale destinate difuzării publice (mai ales în televiziune). Calede acces a informaţiilor într-o maşină de calculat.CINEMATOGRAFIE - Tehnica şi arta înregistrării fotografice aunor scene, a unor peisaje etc. pe un film special şi a reproduceriilor prin proiectare luminoasă pe un ecran, astfel încât să dea iluziamişcării şi a vieţii; industrie producătoare de filme; cinematograf.CLASĂ - Grup de persoane categorisit conform poziţiei socio-cultural-economice deţinuteCOACHING - Formă de instruire prin care managerul modeleazăsau demonstrează un comportament sau o sarcina. Activităţile carese aseamănă cu instruirea academică sau cu training-ul nu sunt tipicecoaching-ului.COD - Sistem de simboluri (semne) care este folosit ca săreprezinte şi să transmită informaţii (mesaje). Limbajul articulat esteun exemplu.COGNOŢIE - Ansamblul proceselor mentale legate de înţelegere,formularea credinţelor şi dobândirea cunoaşterii.COMUNIC ABILITATE - Calitatea sau starea a ceea ce estecomunicabil, accesibilitate.

549

COMUNICARE - Transmiterea informaţiilor prin timp şi spaţiu.Comunicare în masă — tranmiterea mesajelor (informative,formative, de loisir) prin intermediul tehnologiei mass-media (ziare,radio, tv, film, internet, carte etc.)CONATIV- Referitor la activitate, la procesele de voinţă; volitiv,care exprimă ideea de efort. O funcţie a comunicării este ceaconativă, axată pe receptor şi întrebarea cui.CONJECTURĂ - Prezumţie, supoziţie, părere întemeiată pepresupuneri, pe probabilităţi, pe aparenţe.

550

CONŞTIINŢA - Esenţa sau totalitatea atitudinilor, opiniilor şisensibilităţilor indivizilor sau grupurilor sociale.CONTEXT - Concurs de împrejurări în care se produce unfenomen comunicaţional; condiţie; conjunctură; circumstanţă.CONVERSAŢIE - Schimb de vorbe sau de idei pe cale orală;discuţie; convorbire; dialog.CONVORBIRE - Schimb de cuvinte sau de idei pe cale orală,direct sau intermediat tehnic; discuţie; conversaţie; dialog.CROMATICA - Referitor la culori, la colorit. Domeniu alcomunicării nonverbale prin intermediul culorilor,CRONEMICA - Domeniu de studiu, din punct de vedere alcomunicării non-verbale, a timpului; crognosticaCULTURĂ - Totalitatea valorilor materiale şi spirituale acumulatede omenire în decursul vremurilor. (Arheol) Totalitatea vestigiilormateriale (unelte, ceramică, podoabe, arme, locuinţe, aşezări etc.)şi spirituale (manifestări artistice, magice-religioase şi funerare)păstrate, prin intermediul cărora poate fi reconstituită imagineacomunităţii omeneşti dintr-o anumită epoca Totalitatea cunoştinţelordin diverse domenii pe care le posedă cineva; dezvoltare intelectualăa cuiva.CUNOAŞTERE - înţelegere, percepţie, pricepere. Ştiinţă, ştire,ştiutură. Pricepere, stăpânire. Posedare, sex, stăpânire. Reflectareîn conştiinţă a realităţii existente independent de subiectul cunoscător.Gnoseologie, cunoştinţă.CURRICULUM (pl. curricula) - Plan de instruire care detaliazăce vor învăţa participanţii, cum vor învăţa ei, care este rolul trainer-ului şi care este contextul în care va avea loc comunicarea.

551

CURS - Modul educaţional care poate fi studiat de sine stătătorsau în cadrul unui program mai amplu.CUVÂNT - Unitate de bază a vocabularului, care reprezintăasocierea unui sens (sau a unui complex de sensuri) şi a unui complexsonor; vorbă.CUVÂNT CHEIE - Concept esenţial pentru un anumit subiect.

552

DESCRIERE - A vorbi mai detaliat despre ceva. Când tehnicaeste utilizată de traineri, scopul său este, de obicei, să ofere noiinformaţii participanţilor la training.DETERMINISM - Relaţie teoretică între cauză şi efect.DEZBATERE - Proces de argumentare logică utilizat în procesulde învăţare pentru a-i implica pe participanţi în subiectul training-ului şi pentru a-i ajuta să facă mai rapid "legăturile" între cunoştinţelelor şi subiectul propus.DEZINFORMARE - Acţiunea de a dezinforma şi rezultatulei.Dezinformarea se produce mai ales prin mass-media.DIALOG - Schimb de vorbe sau de idei pe cale orală (între douăpersoane); discuţie; convorbire.DISCURS - Modul cu se vorbeşte public despre obiecte, idei,fenomene ce dau naştere la înţelegeri particulare.eLEARNING - Orice tip de învăţare care utilizează o reţea (LAN,WAN sau Internet) pentru livrarea conţinuturilor, interacţiunea întreparticipanţi sau facilitarea învăţării.EMIŢĂTOR - Care emite; emitent, destinator, emisiv,transmiţător, sursă.EMPATIE - Formă de intuire a realităţii prin identificare afectivă.Tendinţă a receptorului de a trai afectiv, prin transpunere simpatetică,viaţa eroilor din opere literare, filme etc. Formă de cunoaştere aaltuia, în special a eului social sau a ceva, apropiată de intuiţie;interpretare a eului altora după propriul nostru eu.EMPIRIC - Obţinut în urma unei cercetări bazate pe experienţedirecte, prin sondaj, măsurare, observare, bazate mai ales pe simţuriENTROPIE - Stare de incertitudine comunicaţională, stare

553

dehazard dialogic, vizând gradul de libertăţii de opţiune a emiţătoruluila construirea unui mesajEXEMPLE - Descrieri preluate, de obicei, din viaţa reală.EXPRESIV - Evocativ, evocator, nuanţat, pitoresc, plastic,pregnant, semnificativ, sugestiv, viu, (fig.) colorat. O funcţie acomunicării este cea expresivă, axată pe emiţător şi întrebarea cine.

554

FATICA - Funcţie fatică = funcţie (determinată de RomanJakobson) pe care o au cuvintele rostite într-un dialog, de a stabilisau menţine contactul dintre partenerii actului de comunicare, axatăpe canal şi întrebările cât/când. E.g. Alo!

FEED-BACK - Conexiune inversă în sistemele cibernetice,principiu esenţial al autoreglării, retroacţiune, reacţie comunicaţionalăde răspuns.FOCUS GROUP - Un grup mic de persoane care îşi exprimăopiniile şi răspunsurile la subiectele prezentate de moderator.FOTOGRAFIE - Arta şi tehnica de a fixa pe o suprafaţă sensibilăla acţiunea luminii, cu ajutorul unei lentile convergente, o imagineprodusă într-o cameră obscură, care apoi se poate reproduce princopierea clişeului negativ pe care a fost imprimată; tehnicafotografierii. Imagine a unei privelişti, a unei fiinţe, a unui obiectetc. fixată pe hârtie fotografică. Poză.FUNCŢIE - Sarcină, rol; destinaţie. Funcţiile comunicării sunt:expresivă, referenţială, poetică, fatică, metalingvistică şi conativă.GEN - categorie a ofertelor mediatice, mai ales a celor dedivertisment; genul programului: telenovelă, triller, comedie etc.GLOBALIZARE - Flux de persoane, imagini, mărfuri, bani, ideişi informaţii pe scară globală, despre care teoreticienii susţin căformează o cultură mondială omogenă.GRAFFER - Persoană care practică graffiti-ul, ca sistem decomunicare alfa-iconic, ce poate fi considerat şi metodă plastică,de obicei protestatară, al cărui suport îl reprezintă elementele dinnatură: pereţii, gardurile, mijloacele de transport etc. sau panourilead-hoc.

555

HANDOUT - Informaţie suport utilizată de participantul la trainingca un material de referinţă pentru o anumită activitate din cadrulprogramului comunicaţional.HARDWARE - Forme tehnologice de echipament informaţional,ca posturile şi aparatele tv., telefoanele, compterele, CD-urile,imprimeriile etc.

556

ICON - Simbol graphic, reprezentare simbolică cu mijloacegrafice.IMAGINE - reprezentare sau manifestare simbolică, mai alesvizuală, a unei idei.INDICIU - Particularitate după care poate fi recunoscut unobiect sau fenomen. Semn după care se deduce existenţa unuiobiect sau fenomen.INFORMAŢIE - Comunicare, veste, ştire care pune pe cinevala curent cu o situaţie. Lămurire asupra unei persoane sau asupraunui lucru; totalitate a materialului de informare şi de documentare;izvoare, surse. Fiecare dintre elementele noi, în raport cucunoştinţele prealabile, cuprinse în semnificaţia unui simbol sau aunui grup de simboluri (text scris, mesaj vorbit, imagini plastice,indicaţie a unui instrument etc).INSTITUŢIE - Organizaţie socială cu statut şi recunoaşterelargă.E.g. şcoli, partide, televiziuni, edituri, imprimerii etcINTERNET - Un sistem mondial de reţele de calculatoareinterconectate, care înlesneşte serviciile de comunicare a datelor,cum ar fi: deschiderea unei sesiuni de lucru de la distanţă, transferulde fişiere, poşta electronică şi grupurile de discuţii. Internet este ocale de a conecta reţelele existente de calculatoare, care extindemult posibilităţile fiecărui sistem participant. Internet, prefigurat ^eARPAnet, a fost iniţial realizat pentru a fi folosit de instituţiile militare,dar tehnologia sa permite practic oricărui sistem să se conecteze lael printr-o poartă electronică. Astfel, mii de sisteme de calcul alemarilor firme, precum şi sisteme de poştă electronică cu plată caMCI şi CompuServe, au devenit părţi componente din

557

Internet.Cu peste două milioane de calculatoare gazdă ce deservescaproximativ 20 milioane de utilizatori, Internet se extinde cu unmilion de noi utilizatori în fiecare lună.JURNAL - Publicaţie periodică cu apariţie, de regulă, zilnică,conţinând, în special, actualităţi; ziar; gazetă. înseninări cotidienedespre evenimentele şi faptele întâmplate. Buletin de informaţiicotidiene, radiodifuzat sau televizat.

558

KINEZICA - Domeniu al comunicării non-verbale care cuprindeexpresia feţei, gestica, poziţionările şi mişcările elementelorcorporale.LE AD - Prim paragraf rezumativ, sub titlul unui text de presă.LIMBĂ - Principalul mijloc de comunicare între membrii uneicolectivităţi, alcătuit din sistemul gramatical şi lexical. Fel deexprimare propriu unei persoane, în special unui scriitor. Totalitateaaltor mijloace şi procedee (în afară de sunetele articulate) folositespre a comunica oamenilor ideile şi sentimentele. Vorbă, cuvânt;grai, glas.LIMBAJ - Procesul de exprimare, de comunicare a ideilor şi asentimentelor prin mij locirea limbii. Sistem de semne servind pentrucomunicarea informaţiilor. Limbă, ca modalitate de comunicare.Orice mijloc de exprimare a ideilor, a sentimentelor.LOGO - Element de compunere cu sensul de 'Vorbire" sau"cuvânt". Element de sintetizare a imaginii celui ce emitecomunicarea, quintesenţa mesajului unei mărci sau a unei culturi deorganizaţie, element al comunicării iconice (prin simboluri), "blazon"modem.MANAGEMENT - Activitatea şi arta de a conduce. Ansamblulactivităţilor de organizare, de conducere şi de gestiune aorganizaţiilor.MARKETING - Ansamblu al activităţilor, metodelor şi tehnicilorcare au ca obiect studiul cererii consumatorilor şi satisfacerii acesteicereri cu produse şi servicii.

559

MASS-MEDIA - Totalitatea mijloacelor tehnice de comunicareîn masă a informaţiilor (radio, televiziune, cinematograf, publicaţii,disc, magnetofon, carte, multimedia etc).MESAJ - Ceea ce se predă sau se comunică cuiva, ceea cetrebuie predat sau comunicat cuiva; ştire, veste, comunicare.METAFORĂ - Figură de stil rezultată dintr-o comparaţiesubînţeleasă prin substituirea cuvântului obiect de comparaţie cucuvântul-imagine.

560

METALING VÎSTIC A - Ramură a lingvisticii care se ocupă custudiul limbajului lingvistic. O funcţie a comunicării este şi ceametalingvistică, axată pe cod şi întrebarea cum.METODOLOGII - Strategii şi proceduri de cercetare epistemică.MIMICĂ - Artă de exprimare a gândurilor şi a sentimentelor pringesturi sau prin modificarea expresiei feţei. Ansamblu de gesturi şide modificări ale fizionomiei care însoţeşte sau înlocuieşte limbajulverbal. Ansamblu de trăsături specifice feţei; expresie a feţei;fizionomie; chip; figură, mină.MODEL - Sistem ideal (logic-matematic) sau material cu ajutorulcăruia pot fi studiate, prin analogie, proprietăţile şi transformărileunui alt sistem mai complex, inclusive comunicaţional; tipar. Schemăteoretică elaborată în diferite ştiinţe pentru a reprezenta elementelefundamentale ale unuia sau mai multor fenomene sau lucruri. (E.g.Modelul comunicaţional logico-matemetic, modelul Shannon-Weaver al teoriei informaţiei etc.)MONOLOG - Discurs lung al unei persoane, care nu permiteintervenţia interlocutorilor. Monologul poate fi şi interior, intim.MOTIVAŢIE - Totalitate a motivelor care determină o acţiunesau un anumit mod de comportare.NEGENTROPIE - Care tinde spre ordine, spre echilibru alcomunicării pe un canal ^NEGOCIERE - Metodă comunicaţională de tip managerial,menită să evite sau să dirijeze efectele conflictelor şi crizologieisociale.

561

NORMĂ - Mod de a gândi şi a face lucrurile structurat, potrivitunui status-rol şi unei convieţuiri organizaţionale.OBSERVAREA - Metoda de învăţare/comunicare utilizată destudenţi ce presupune concentrarea atenţiei pe anumite aspectelegate de un subiect şi notarea aspectelor observate.OCULEZICA - Domeniu de studiu, din punct de vederecomunicaţional, al privirii.OPINIE - Părere, idee, judecată. Opinie publică = părereapublicului, a maselor într-o anumită chestiune;

562

ORAL - Transmis prin viu grai, verbal; din gură în gură. Care seface verbal; care caracterizează limba vorbită, vorbirea Modalitatede comunicare umană, face to face.PARADIGMĂ - Totalitate a formelor flexionare ale unui cuvânt.Ansamblu asociativ de elemente ale limbii aparţinând aceleiaşi clasemorfo-sintactice sau/şi semantice, care posedă între ele relaţiivirtuale de substituţie. Exemplu, model; pildă; învăţătură.PARAFRAZARE- Reformularea ideilor, ştirilor, informaţiilor cupropriile tale cuvinte.PAROLĂ - Cuvânt sau formulă convenţională secretă, folosită demilitari sau de membrii unei organizaţii conspirative pentruidentificarea reciprocă. Şi în sistemul de comunicaţii electronice sefolosesc parole, aşa zisele password-uri.PERSUASIUNE - Acţiunea, darul sau puterea de a convinge pecineva să creadă, să gândească sau să facă un anumit lucru.PLEONASM - Procedeu greşit de exprimare, constând înalăturarea unor cuvinte care repetă inutil aceeaşi idee. Construcţietautologică.POETICĂ - Ramură a teoriei literaturii care tratează despre creaţiapoetică. Tratat despre creaţia poetică. Sistem de principii poeticecaracteristice unei epoci sau unui curent literar, fel de a scrie propriuunui poet Parte constitutivă a lingvisticii care se ocupă cu raporturiledintre funcţia poetică şi celelalte funcţii ale limbajului. O funcţie acomunicării, axată pe mesaj şi întrebarea ce, se numeşte poetică.

563

POLISEMIE - Concept de semiotică, afirmând că semnele(simboluri, imagini) au multe sensuri sau interpretări posibile.POŞTĂ - Instituţie care se ocupă cu transportarea şi distribuireacorespondenţei, mandatelor, telegramelor, coletelor şi preseiperiodice. Clădire unde se află această instituţie Totalitate acorespondenţei şi a publicaţiilor periodice primite, expediate saudistribuite într-o perioadă de timp. -a redacţiei rubrică într-opublicaţie periodică în care se dau publicităţii scrisorile cititorilor şirăspunsurile la întrebările lor.

564

PRESĂ - Ansamblu de publicaţii periodice şi cotidiene; literaturăpublicată (gazete, reviste, cărţi).PROMOVARE - Acţiunea de a promova şi rezultatul ei; susţinere,promotion, promoţie.PROPAGANDĂ - Răspândire a unor idei care prezintă şi susţino teorie, o concepţie, un partid politic cu scopul de a convinge şide a câştiga adepţi. Este o metodă de persuadare şi manipulare,ca şi dezinformarea.PROXEMICA - Domeniu al comunicării non-verbale care sereferă la posturile individului şi spaţialitatea (distanţele) întrecomunicatori.PUBLIC - Care priveşte tot poporul, care aparţine întregii naţiuni.Care poate fi folosit de toată lumea. Care se petrece, care are locîn faţa unei adunări de oameni. Care vine de la colectivitate.Mulţime mare de oameni; lume. Totalitatea persoanelor careasistă la un spectacol, la o conferinţă etc.PUBLICITATE - Difuzare în public a informaţiilor prinintermediul mijloacelor de informare în masă.RADIO - Instalaţie de transmitere şi de recepţie la distanţă asunetelor cu ajutorul undelor electromagnetice. Aparat de recepţiea emisiunilor difuzate de o astfel de instalaţie; radioreceptor. Sistemde difuzare a programelor prin radioreceptor. Instituţie care dirijeazăîntocmirea şi difuzarea programelor informative şi culturale prinaceastă instalaţie; radiodifuziune.RECEPTOR - Care receptează, care primeşte (o acţiunemecanică, un current, o informaţie, un mesaj etc), destinatar,primitor. x

RECLAMĂ - Publicitate realizată pe diverse căi (anunţuri,

565

înpublicaţii, la radio, televiziune etc.) în scopul de a suscita interesulpublicului faţă de ceva. Mijloc (articol dintr-o publicaţie, afiş,prospect, placardă, panou etc) cu ajutorul căruia se face aceastăpublicitate. Prezentare elogioasă şi exagerată a meritelor uneipersoane cu scopul de a-i crea popularitate.

566

REDUNDANŢA - Supraabundenţă inutilă a expresiilor, acuvintelor sau a imaginilor în formularea unei idei; superfluitate.Surplus de comunicare menit să asigure exactitatea transmiterii unuimesaj. Exces de semnale pentru transmiterea unei anumite cantităţide informaţie.REFERENŢIÂLĂ - privitor la un sistem de referinţă sau dereferire. O funcţie a comunicării este cea referenţială, axată pereferent şi întrebarea unde.REŢEA - împletitură de elemente concrete (conducte, căi etc.)sau abstracte (linii închipuite), care se încrucişează într-un anumitplan sau spaţiu, făcând legătură între diferite obiecte şi căpătând oconfiguraţie de plasă. ~ de comunicaţie. ~ electrică. ~ comercială.Reţeaua de telecomunicaţii este ansamblul liniilor de telecomunicaţii(telegrafice şi telefonice) dintr-o regiune sau dintr-o ţară.REVISTĂ - Publicaţie periodică care tratează probleme dintr-oanumită specialitate sau din domenii variate; magazin.SCRISĂ - Modalitate de comunicare umană. Care este însemnată,consemnată în scris, scriptică.SEMANTICĂ - Ramură a lingvisticii care studiază sensurilecuvintelor şi evoluţia acestor sensuri; semasiologie; semnificaţie;semantism. Parte a semioticii care studiază raportul semnelor cuobiectele semnificate.SEMINAR - O sesiune care are mai mult forma unor discuţii degrup moderate de un trainer. Seminarul poate fi public sau privat.Prezentarea din cadrul unui seminar este organizată de regulă pemodule.

567

SEMIOTICĂ - Semiologie. Ramură a logicii simbolice(matematice) care se ocupă cu studiul general al semnelor.SEMN - Ceea ce serveşte pentru a indica sau exprima ceva;indicator.SEMNAL - Semn convenţional (acustic sau optic) prin care setransmite o informaţie la distanţă. Dispozitiv special pentrutransmiterea unor astfel de semne convenţionale. Sunet

568

convenţional de recunoaştere a unui post de radio sau a unei emisiuniradiofonice. Mesaj transmis cu ajutorul mijloacelor de comunicaţiela distanţă.SEMNĂTURĂ - Iscălitură, (livr.) apostilă, (înv. şi reg.) subscriere,(înv.) subscripţie, subsemnătură, (rusism înv.) podpiscă. Există şisemnături electronice aşa zisele ID-uri.SEMNIFICÂNT - Realizare materială a semnului lingvistic,complex sonor care constituie suportul unui sens.SEMNIFICAT - Concept, conţinut, sens al unui cuvânt.SENS - Semnificaţie dezirabilă şi aşteptată a unui demers psiho-social.SIMBOL - Semn, obiect, imagine etc. care reprezintă indirect (înmod convenţional sau în virtutea unei corespondenţe analogice) unobiect, o fiinţă, o noţiune, o idee, o însuşire, un sentiment etc.SITE - Pagină (temetică sau de autor) pe internet. Web-site.SLIDE SHOW - Forma de prezentare utilizată în training ce constăîn serii de planşe care pot fi generate şi prezentate utilizând programesoftware ca Microsoft PowerPoint.SOFTWARE - Conţinutul comunicărilor mediat pe caletehnologică (E.g. emisiuni tv., programe PC, radio-actualităţi etc.)STIL - Mod specific de exprimare într-un anumit domeniu alactivităţii omeneşti, pentru anumite scopuri ale comunicării; felpropriu de a se exprima al unei persoane; totalitatea mij loacelorlingvistice pe care le foloseşte un scriitor pentru a obţine anumiteefecte de ordin artistic.

569

ŞTIRE - Informaţie care devine cunoscută de cineva; mesaj;noutate; veste, semn, cuvânt, glas, havadiş, pliroforie, ştafetă,mujdea, solie, comunicare, înştiinţare, cunoştinţă, hir, mărturie,ştiinţă.TĂCERE - Linişte, muţenie, întrerupere, abstinenţă relaţională,discreţie. Acalmie, calm, linişte, pace, (înv. şi reg.) paos, (îriv.) lin,liniştire, molcomire. Formă a comunicării non-verbale.TELEFON - Mijloc de telecomunicaţie care asigură convorbiri ladistanţă prin fire electroconductoare. Aparat electroacustic pentru

570

convorbiri la distanţă, constând dintr-un transmiţător şi un receptor.Chemare sau convorbire telefonică. Numărul de apel al unui abonatTELEGRAF- Mijloc de telecomunicaţie care asigură transmiterea(prin fire conductoare sau prin radiosemnale) a unor informaţii şiînregistrarea lor în punctul de recepţie. Instalaţie pentru transmitereaşi recepţia la distanţă a diferitelor mesaje.TELEVIZIUNE - Tehnică de transmitere la distanţă şi derecepţionare de la distanţă, pe un ecran, a imaginilor obiectelor înmişcare, cu ajutorul undelor electromagnetice. Instituţie în care seelaborează şi se difuzează emisiunile televizate.TEXT - Succesiune de propoziţii sau de cuvinte, care constituie ocomunicare (scrisă), construită conform regulilor unei limbi.Fragment dintr-o scriere.TITLU - Cuvânt sau text pus în fruntea unei lucrări sau a uneipărţi distincte a ei, indicând rezumativ sau sugestiv cuprinsul acesteia;orice lucrare editată.TRAINING - Activitate care îl ajută pe comunicator să obţinăcunoştinţele, abilităţile, atitudinea şi comportamentele necesare înactivitatea sa curentă. De obicei se realizează intern, în cadrul uneicompanii (tailored training), dar poate fi şi extern, cu participanţicare nu se cunosc între ei (open training).TREND - Direcţie principală de dezvoltare a unui fenomen, aunei evoluţii pe termen lung; mişcare economică de lungă durată.VALOARE - Constelaţie de atitudini, credinţe, predispoziţiidurabile, profunde care reflectă orientările normative ale unor actanţisau grupuri sociale.

571

VERBAL - Care se face, se transmite, se comunică prin viu grai,din gură în gură; care caracterizează graiul viu, vorbirea; oral. Careaparţine verbului, privitor la verb, de verb. Prin extensie, domeniuprincipal al comunicării umane, pe lângă cel non-verbal şiparaverbal; prin cuvinte.VESTE - Fapt, întâmplare, noutate care se aduce sau ajunge lacunoştinţa cuiva; ştire, informaţie, noutate, pomină.

572

WEB - în www (World Wide Web) sau orice alt sistem dehipertext, un set de documente conexe care formează o prezentarede tip hipertext. Un web include, în general, o pagină de întâmpinare(welcome page), care este documentul cel mai important din web(pagina iniţială- home page).WORKSHOP - Serie de sesiuni teoretice şi practice. Grupuri micide participanţi care se întâlnesc pentru o scurtă perioadă (binedelimitată) pentru a se concentra doar pe o temă dată; ateliere delucru.ZIAR - Publicaţie periodică (de obicei cotidiană), care conţineştiri şi informaţii actuale din diferite domenii de activitate (socială,economică, politică etc); jurnal; gazetă.ZVON - Ştire, veste (care circulă din om în om); informaţieneîntemeiată, care nu a fost verificată (şi uneori tendenţioasă).Rumoare produsă de glasuri, de activitatea sau de mişcarea uneimulţimi; gălăgie. Zgomot confuz, uşor, nedefinit din natură (produsde ape, frunze, vânt, păsări etc); foşnet, murmur, zumzet Sunetdepărtat produs de clopote sau de instrumente muzicale.

573

574

<titlu>CUVÂNT DE ÎNCHIDERE

Orice carte are un destin hărăzit de autor, care nu se respectăniciodată, din pricina cititorilor. Beneficiarii, deşi suntempatici, decele mai multe ori, cu autorul, hotărăsc altă sortire volumelor tipăriteşi scoase în public.

Unele se prăfiiiesc un timp pe rafturile ofertei de carte (librării,biblioteci, standuri, târguri, tarabe), după care mor în depozite demaculatură. Altele se reciclează cu ajutorul buchiniştilor, la preţuriderizorii, prin pieţe, anticariate, staţii de metrou, margini de trotuar.Multe ajung pe mâna unor posesori de circumstanţă, cu sau fărăautograf, fie dăruite de autor, fie achiziţionate de...ruşine ori denevoie. Cele mai multe... trăiesc febril, fiind folosite ca sursă delumină ori ca mij loc de inspiraţie de alţi iubitori de cuvinte, dispuşisă "piardă" timpul şi vederea pentru a se desăvârşi ca fiinţe culturale,personalităţi, oameni sociali, studioşi şi pasionaţi pentru îndeletniciri

575

intelectuale. Cele mai puţine intră în vederile cititorilor de profesie,sunt comentate, recenzate, recomandate, premiate, facându-sevâlvă în jurul lor şi propunându-se să candideze la titlul de best-seller.

Pentru cele peste 65 de cărţi pe care m-am învrednicit să lescriu, am avut parte de toate circumstanţele, plus una. Aceea de adărui, drept premiu la şcolile din comuna natală, unele volumesemnate de consăteanul elevilor care parcurg primele trepte aledrumului învăţăturii. Care le mai parcurg, fiindcă, azi, accesul lafostul învăţământ obligatoriu (din odiosul comunism), a devenit (în -

576

luminoasa democraţie) facultativ. Cum multe sunt... facultative azi!

Nostalgic după ştiinţa de carte, bolnav cronic de scris, amrecurs şi la realizarea acestui volum de esenţializări comunicaţionale,care sunt încredinţat că poate fi şi folositor. Plănuit (într-un demersde cercetare ştiinţifică), ajutat (de liderii unei instituţii a Almei Mater),prefaţat (de un specialist al domeniului), adus pe lume (de nişteentuziaşti ai editării), cerut (de numeroşi beneficiari), volumul estematerializarea unor eforturi şi pasiuni statornice, menite să continueun demers care se-ntinde pe mai mult de un sfert de veac. Tuturorcelor care sprijină transformarea în realitate stocată între copertede carte a unor visuri şi convingeri auctoriale, le mulţumesc cu inima,iar beneficiarilor lecturilor acestui volum le doresc bucurii, recreaţieşi utilitate a lecturii.

AUTORUL

577

<titlu>FIŞĂ BIOGRAFICĂ

1950,28 martie se naşte, ca fiu al soţilor Constantin şiConstantina (născută Niţu) Rotam, agricultori, în comunaGlâmbocata (azi sat al comunei Leordeni), Argeş

1954 Se naşte unica soră, Gheorghiţa1957 începe cursul elementar (opt clase) în comuna natală1965 începe cursul liceal, ca elev intern1969Absolvent Liceul „Vladimir Streinu", Găeşti1972 Termină Şcoala militară de ofiţeri (transmisiuni) Sibiu,devine şofer profesionist1972 Locotenent, ofiţer instructor la Câmpina1972 Se căsătoreşte cu profesoara Zoe Rotaru1972 Se mută la Bucureşti, în Comandamentul Trupelorde Securitate19761 se naşte unicul fiu, Radu-Constantin şi e

avansatlocotenent-major

1979 Reuşeşte la Academia Militară, FacultateaTransmisiuni

1981 Este avansat căpitan şi devine şef de secţie în CTS

578

1981 Câştigă concursul de debut cu roman (EdituraEminescu)1981 Atestat ziarist profesionist şi numit redactor lahebdomadarul„în slujba patriei" al Ministerului de Interne1981 Câştigă concursul de debut cu poezie (Ed. CarteaRomânească)

579

1982 1985 Câştigă alt concurs de debut cu proză scurtă (Ed.Facla, Timişoara)1987 Este avansat la gradul de maior1987 Numit redactor de rubrică la mensualul

„PentruPatrie" al M. I.

1990 Termină Facultatea de Jurnalism şi ŞtiinţeleComunicării a Universităţii din Bucureşti, e avansat locotenent-colonel şi numit secretar general de redacţie. Devine membru alUniunii Scriitorilor din România1990 Devine membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti1990 Curs de iniţiere în P.C., publică a 10-a carte a sa1990 Redactor-şef la revista „Pentru Patrie"1994Avansat înainte de termenul legal colonel1995 Devine director al revistei ilustrate „Pentru Patrie". îi

apare a 20-a carte1996Absolvă cursul post-universitar (maşter) de ziaristică1998 Devine şef serviciu în Comandamentul Naţional al

Jandarmeriei şi membru I.P. A.2001 Devine lector universitar la Academia de Poliţie.

Publică a 35-a carte2003 îşi ia doctoratul în sociologia comunicării(Universitatea din Bucureşti) şi e decorat cu Ordinul VirtuteaMilitară în rang de Cavaler2003 Se pensionează din Arma Jandarmerie şi publică a45-a carte2003 Devine conferenţiar universitar, cadru didactic al ANIşi, la retragerea din rândul cadrelor militare, primeşte OrdinulZiariştilor cl.I Aur.

580

2003 Devine bunic şi are publicate tot atâtea cărţi câţi anide vârstă numără2003 Este cadru didactic la Universitatea Hyperion şitipăreşte a 65-a carte

581

2004 <titlu>VOLUME DE ACELAŞI AUTOR

Poezie1. Statui de humă-Ed.CarteaRomânească..................-19841. Petale de sidef- Ed.Făt Frumos..............................-19911. Muzeul muzelor- Ed.Sagittarius............................-19961. Eternitate aproximativă-Ed.Florile Dalbe.............-19961. Emoţii cărunte - Ed.Fiat Lux................................-19971. Uitarea de mine - Ed.Helicon............................... -19981. Deceniul Secsy - Ed.Helicon................................ -19991. Aripi de hârtie-Ed.Ar.Thema................................-20001. Paşii fară urmă - Ed.Diagonal.............................. - 200110. Viaţă expirată - Ed. Timpolis............................- 200310. Cartea picilor - Ed. Contrast............................- 200410. Peniţa de bronz - Ed. Apollon...........................- 200510. Carcera de oase - Ed. RAO.................................- 200510. Istoria umbrei -Ed.RAO.................................. - 200510. Fântâna de leac - Ed. RAO............................. - 200510. Rău de înălţime - Ed. MAI............................... - 200610. Bucurii simple - Ed. RAO................................- 200610. Dispensă de a fi - Ed. RAO..............................- 200610. Poemele toplefi - Ed. RAO................................- 2006

Proză scurtă1. Răstimpuri - Ed.Facla............................................-19851. Semne de armă - Ed.Militară.................................-19861. Lumina zilei - Ed.Facla.........................................-19891. Front de inimi - Ed. Militară.................................-1991

582

5. Destine arestate - Ed. Militară...............................-19935. Bârlogul teroriştilor - Ed.M.I.................................-19955. Proprietarii de iluzii -Ed. Porto Franco.................-19965. Dosarul Romida-Ed.Timpolis...............................-19995. Cufăr de soldat - Ed. M.I......................................- 200010. Cartuşiera mov-Ed.Timpolis.............................-200010. în armura legii - Ed. M.I...................................- 200110. Dincolo de Styx - Ed.RAO...............................- 200110. Dincolo de ieri - Ed.M.I....................................- 200210. Cartuşiera roz - Ed.M.I.......................................- 200210. Calea de mijloc-Ed.MAI....................................-200310. Cartuşiera gri - Ed. RAO................................... - 200310. Eroism de veghe - Ed. MAI...............................- 200410. Cartuşiera bej - Ed. Detectiv...............................-200410. Linia de sosire - Ed. MAI..................................- 200510. Mirabile dictu - Ed. Detectiv..............................- 200510. Cartuşiera uni - Ed. Detectiv.............................- 200610. Omul din coşmar-Ed. MAI...............................- 2007

Roman1. Moarte de probă - Ed. AMB..................................-19931. Ultimadorinţă-Ed.Militară.....................................-19961. Criminal de elită-Ed.AMB.....................................-19961. Alibiul inutil - Ed.Militară.....................................-19981. Noaptea de apoi - Ed.Paco....................................-19991. îngerii de oţel - Ed.RAO.......................................-19991. Frate cu dracul - Ed.Phobos...................................- 20021. Răspântia-Ed. RAO................................................- 20041. Renaşteri-Ed. RAO............................................ - 200410.Ruinele - Ed. RAO..................................................- 2004

583

Eseistică1. Compendiu etic - Ed.M.I.......................................-19991. Comunicarea în organizaţii militare - Ed.Tritonic.- 20021. Criză şi dialog - Ed. RAO.......................................- 20031. Comunicarea în organizaţii militare2 - Ed. Tritonic - 20051. Psi-leadership - Ed. ANI...................................... -20051. Lider şi actant - Ed. ANI...................................... -20061. Psi-management - Ed. ANI.....................................- 20061. Psi-sociologie - Ed. ANI........................................- 20061. Psi-comunicare - Ed. ANI.......................................- 2007

Aforistică1. Picături de mir - Ed. Fd. Rev. Jandarmeriei.............- 2002

Volume în duet1. Tandem liric - Ed. Artprint...................................- 20001. Bis în idem - Ed. Anastasia-Ina.............................- 20021. Informaţie şi metode - Ed. ANI.............................- 2007

Antologii1 .Ţie, Doamne, Ed. Amurg sentimental,........................20002. Patria din inimi, Ed. Amurg sentimental..................20002. 21 de poeţi, Ed. Amurg sentimental.........................2000

584

2.

585

3. <titlu>CUPRINS

Cuvânt de deschidere (de Cristian Florin Popescu)/5

REZUMATE COMUNICATIONALE/7Limbă, limbaj, comunicare/9Pedagogia comunicării umane/21Ipostaze comunicationale ludice/26Eficienţa comunicării manageriale/35Comunicarea - armă pentru gestionarea conflictelor/..................................................................................42Comunicarea tacită şi minciuna/53Metalimbaj şi conversaţie/63Nonverbalism "Grăitor"/72Reperele managementului comunicării/78Stilistică şi comunicare/82Vocile tăcerii/88Relaţii publice şi comunicare/94Opinie publică şi comunicare/105Comunicare în masă/111Combativitatea informaţiei/118Comunicarea în mediul intelligence/127Educţie comunicaţională europeană/135Exagerări şi manipulare/140Zvon şi dezinformare/145Publicitatea şi comunicarea/156Promotion şi reclamă/162

586

Mass-media şi terorismul/172Informaţie şi confidenţialitate/179Grafica ca limbaj comunicaţional/186

SINTEZE COMUNICAŢIONALE/195

Cuvânt de închidere/335Fişă biografică/337Volume de acelaşi autor/339

587