UNIVERSITATEA LIBERĂ INTERNAŢIONALĂ DIN MOLDOVA

FACULTATEA PSIHOLOGIE ŞI ASISTENŢĂ SOCIALĂ

CATEDRA PSIHOLOGIE

SUPORT DE CURS

PSIHOLOGIA GENERALĂ

PARTEA II

Cuprins:

Tema 1. Sfera afectiv – volitivă – domeniu de cercetare al psihologiei generale. Activităţi şi procese reglatorii. Generalităţi, structuri şi mecanisme psihice ale sferei emoţionale şi volitive.Tema 2. Sfera emoţională a omului. Proprietăţile proceselor afective. Clasificarea proceselor afective. Funcţiile şi rolul proceselor afective.Tema 3. Trăiri afective primare. Tonul afectiv al proceselor cognitive. Trăirile afective de provenienţă organică. Afectele. Psihofiziologia proceselor afective primare.Tema 4. Trăiri afective complexe. Emoţiile curente (zece emoţii fundamentale) şi dispoziţiile afective. Teorii asupra emoţiilor. Tema 5. Sentimente şi pasiuni. Definire şi caracterizare generală. Clasificarea sentimentelor.Tema 6. Adaptarea omului şi stările funcţionale ale organismului. Fenomenul de adaptare. Perspective de abordare. Caracterizarea generală şi forme distincte a stărilor psihice.Тема 7. Activitatea umană. Elementele componente şi structura psihologică a activităţii. Formele activităţii.Tema 8. Sfera volitivă. Voinţa ca modalitatea superioară de autoreglaj verbal. Definire şi caracterizare generală. Structură şi faze ale actului volitiv. Însuşirile volitive ale personalităţii. Aspectul fiziologic şi motivaţional al acţiunilor volitive. Teorii asupra actului voluntar.Тема 9. Deprinderile - locul şi rolul deprinderilor în structura activităţii. Felurile deprinderilor. Condiţiile şi etapele elaborării deprinderilor. Priceperi şi obişnuinţe.Tema 10. Patologia sferei emoţional – volitive. Patologia emoţiilor. Patologia voinţei.

2

Tema 1. Stările psihice – domeniu de cercetare al psihologiei generale. 1. Definirea conceptului de stări psihice. Criterii de clasificare a stărilor psihice.2. Clasificarea stărilor psihice.3. Definirea conceptului de afectivitate.

1. Stările psihice reprezintă un ansamblu de structuri specifice ce caracterizează activitatea psihică umană pentru o perioadă de timp în raport cu: 1) decurgerea proceselor psihice; 2) stările psihice precedente; 3) însuşirile psihice.

(Levitov)Criterii de clasificare a stărilor psihice (după Levitov)

1. Stări psihice situaţionale şi de personalitate.2. Stări psihice mai mult sau mai puţin profunde.3. Stări psihice de lungă sau scurtă durată.4. Stări psihice cu influenţă pozitivă sau negativă asupra persoanei.5. Stări psihice mai mult sau mai puţin conştientizate.

2. Clasificarea stărilor psihice (după Ganzen).

Stări psihiceStări afective

(plăcere – neplăcere)Stări volitive

(tensiune – relaxare)Stări de

conştiinţă(somn – veghe)

Stări umaniste Stări emoţionale Stări praxice Stări motivaţionale

Stările atenţiei«+» «-» «+» «-» «+» «-» organice de

orientaresimpatieprieteniedragosteadmiraţie

antipatieostilitateurăindignare

bucurieplăcereeuforieextaz

neliniştetristeţescîrbăfurie

mobilizareactivareinspiraţie

monotonieobosealăsurmenaj

hipoxiesetefoameîncordare sexuală

deprivare senzorialăplictisealămirareanxietatefricăpanică

hipoprosexiedistragereconcentrarehiperprosexie

3. Definirea conceptului de afectivitate. Afectivitatea este o componentă esenţială şi indispensabilă a sistemului psihic uman, la

fel de necesară şi legic determinată ca şi oricare altă componentă: cognitivă, motivaţională, volitivă etc. În această calitate ea trebuie să posede atributele generale ale psihicului - de a fi o modalitate specifică de relaţionare cu lumea şi cu propriul Eu, de a avea o valoare informaţional - reflectorie, respectiv de a semnaliza şi semnifica ceva, de a îndeplini un rol reglator specific, mai mult sau mai puţin evident.

Afectivitatea este acea componentă a vieţii psihice care reflectă în forma unei trăiri subiective de un anumit semn, de o anumită intensitate şi de o anumita durată, raportul dintre dinamica evenimentelor motivaţionale sau a stărilor proprii de necesitate şi dinamica evenimentelor din plan obiectiv extern (Mihai Golu - Bazele Psihologiei Generale).

Raportul respectiv poate fi nesemnificativ sau neutru (situaţia de statu-quo sau de zero emoţional, prin analogie cu zeroul fiziologic în cazul sensibilităţii termice) şi semnificativ, generînd activare şi trăire emoţională: pozitivă, în cazul cînd este “consonant” şi negativă, în cazul cînd este ”disonant”.

Chiar şi atunci cînd emoţia este provocată de subiect prin amintire şi reprezentare anticipată, trăirea rezultă tot din raportarea evenimentelor din cîmpul intern al personalităţii la evenimentele din planul extern. Definiţia propusă depaşeşte unilateralitatea definiţiilor clasice, care absolutizau planul intern (subiectiv) sau pe cel obiectiv (extern) al organizării şi manifestării psihocomportamentale, ea înscriindu-se în spiritul exigenţei metodologice al principiului interacţionismului, care stă la baza psihologiei contemporane.

3

În organizarea sistemului psihic, afectivitatea ocupă o poziţie de interfaţă între cogniţie şi motivaţie, cu care, de altfel, se impleteşte cel mai strîns. Cogniţia mediază şi oferă semnalele de activare şi declanşare a emoţiei, dar ea nu este o cauză a acesteia, ci doar o condiţie necesara. Cauza rezidă în natura raportului dintre cele doua planuri de referinţă ale personalităţii umane: intern şi extern. Semnul şi intensitatea trăirilor se modifică în funcţie de percepţia situaţiei sau de reprezentarea ei mentală anticipată.

În lumina celor de mai sus, putem defini afectivitatea ca fiind ansamblul proceselor psihice care reflectă, sub forma unor trăiri subiective specifice, raportul de concordanţă, respectiv, discordanţă, dintre dinamica evenimentelor interne (stările proprii de necesitate, motivaţie) şi dinamica evenimentelor externe (stimulii, situaţiile obiective şi proprietăţile lor).

Afectivitatea reflectă relaţiile dintre subiect şi obiect sub formă de trăiri afective. Între stimulii interni şi realitatea înconjurătoare au loc confruntări şi ciocniri ale căror

efecte sunt tocmai procesele afective. Aprobarea sau satisfacerea cerinţelor interne generează plăcere, mulţumire, entuziasm, pe când nesatisfacerea acestor cerinţe generează stări de neplăcere, nemulţumire, frustrare, tristeţe. Astfel, în cadrul proceselor afective pe primul plan se situează valoarea şi semnificaţia obiectului pentru subiect.

Nu obiectul în sine este important, ci relaţia dintre el şi subiect, întrucât numai într-o asemenea relaţie obiectul capătă semnificaţii, în funcţie de gradul şi durata satisfacerii trebuinţelor.

Despre afectivitate putem spune:proces psihic reglatoriucomponentă a vieţii psihice care reflectă, în forma unei trăiri subiective de un anumit semn, intensitate şi durată, raportul dintre dinamica evenimentelor motivaţionale sau a stărilor proprii de necesitate şi dinamica evenimentelor din plan obiectiv externansamblu de structuri specifice, raportul de concordanţă sau discordanţă dintre dinamica evenimentelor interne [starile proprii de motivaţie] şi dinamica evenimentelor externe [situaţiile, obiectele, persoanele din jur]parte componentă nemijlocită şi organică a vieţiitrăiri subiective specificeoferă relaţiilor omului cu lumea un caracter activ şi selectivfără emoţii şi sentimente, omul ar deveni un robot ce nu face decît să răspundă la stimuli externinu se raportează numai la lumea externă ci şi la propria persoanărelaţiile cu realitatea din raportul ce există între cerinţele subiective şi condiţiile de satisfacere a lor,  oferite de împrejurările de viaţă“împrejurările de viaţă” - intră în sfera definirii fenomenelor afectivetrăirile afective iau forma unor deprinderi afective sau sentimente şi pasiunicaracterul selectiv-evaluativ al afectivităţii se structureaza în strînsa dependenţă cu ansamblul actualităţii - împrejurări de viaţăpe baza acestei relaţii, afectivitatea se instituie ca fond reactiv, unificator, selectiv, tradus prin termenii de atracţie-respingereafectivitatea se construieşte din: excitabilitate, sensibilitate şi conştiinţăraspunde şi participă direct la activitatea şi relaţiile sociale, în funcţie de acestea modelandu-seomul nu numai că extrage informaţie din diferitele surse externe, dar o şi evaluează, punînd în evidenţă structuri specifice de acceptare-respingere, satisfacţie-insatisfacţie, tensiune-relaxareoricărui act cognitiv, intelectual, îi sunt asociate una sau mai multe trăiri.

4

Tema 2. Sfera emoţională a omului. 1. Proprietăţile proceselor afective. 2. Clasificarea proceselor afective. 3. Funcţiile şi rolul proceselor afective.

1. Proprietăţile proceselor afective. Procesele afective, indiferent de forma în care se structurează, pun în evidenţă câteva

trăsături comune, şi anume: referenţialitatea, polaritatea, intensitatea, durata, convertibilitatea şi ambivalenţa.

Referenţialitatea constă în aceea că, în orice emoţie, se conştientizează o legatură trăită cu lumea externă (mulţimea situaţiilor şi a obiectelor perceptibile cu semnificaţiile lor şi cu noi înşine - autotrăirea. Emoţia exprimă astfel selectivitatea stărilor şi poziţiilor interne ale persoanei în raport cu situaţii obiective şi evenimente experienţiale proprii.

Polaritatea defineşte semnul pozitiv (+) sau negativ (-) al legăturii emoţiei cu obiectul şi, implicit, al trăirii interne a semnificaţiei obiectului pentru subiect. Ea caracterizează numai emoţiile specifice, adică numai pe cele cu referent bine determinat.

Intensitatea exprimă încărcătura tensional - energetică a emoţiei, în deosebi a trăirii subiective interne. Ea este determinată de intensitatea stimulului afectogen, adică de “amplitudinea” semnificaţiei care i se conferă de subiect în percepţie, reprezentare sau judecată. Intensitatea trăirii este nemijlocit susţinută de amploarea şi natura modificărilor fiziologice, a cantităţii şi tipului de neurotransmiţători care se eliberează la diferite instanţe ale SNC în cursul acţiunii stimulului.

Valoric, aceasta dimensiune se întinde între pragul inferior (emoţia abia conştientizabilă) şi pragul superior (paroxism emoţional). La nivelul de intensitate paroxistă se situeaza afectele, formele cele mai bulversante şi cu influenţă perturbatoare cea mai puternică ale emotionalităţii. De aici, rezultă că intensitatea este una din însuşirile principale de care depinde rolul emoţiei în structura şi dinamica activităţii şi comportamentului.

Valoarea intensităţii este condiţionată şi de structura de personalitate, de experienţa de viaţă şi afectivă anterioara. Aceasta face ca în faţa uneia şi aceleiaşi situaţii, diferiţi subiecţi să răspundă emoţional cu trăiri de intensităţi diferite. Din acest punct de vedere, este instructiv de observat comportamentul emoţional al mulţimilor în situaţii critice, puternic afectogene: cataclisme naturale, conflicte sociale etc. Ele pot declanşa un intens registru de reacţii şi manifestări - de la resemnare şi împietrire, pînă la disperare şi furie paroxistică, în contextul mulţimii are loc fenomenul de amplificare prin contagiune (feed - back pozitiv) a intensităţii stărilor emoţionale (descătuşare instinctuală).

Durata exprimă corespondenţa în timp între acţiunea stimulului şi prezenţa trăirii emoţionale. Ca şi alte tipuri de reacţii, reacţiile emoţionale apar consecutiv unui semnal declanşator, cu o anumită perioadă de latenţă: mai mică la subiecţii puternic emotivi, sau mai mare, la subiecţii slab emotivi; se menţin cît actionează stimulul şi încetează cînd acesta dispare.

Conversiunea reprezintă proprietatea unei emoţii de un anumit semn (să spunem pozitiv) de a se modifica şi de a trece în timp într-o emoţie de semn opus în cazul nostru negativ). Din ea derivă stabilitatea, respectiv instabilitatea ca determinaţie structurală, de fond a organizării interne a afectivităţii în dinamica vieţii şi activităţii cotidiene.

Ambivalenţa este o caracteristică mai specială a organizării vieţii afective şi ea constă în coexistenţa în aceeaşi structură a doi vectori emoţionali opuşi (+ si -) care se presupun şi se susţin reciproc. Ea devine posibilă datorită caracterului contradictoriu al valenţelor obiectului în raport cu subiectul: laturile atractive (pozitive) trezesc emoţii de plăcere, de simpatie, de iubire, iar cele aversive, trezesc emoţii negative de repulsie, de teamă, sau de furie şi agresiune.În viaţa afectivă a copilului, abivalenţa constituie un fel de legitate internă de evoluţie şi organizare - diferenţierea şi delimitarea structurilor polare trecînd prin ea.

La adult, această caracteristică se întîlneşte în structura emoţiilor complexe, a

5

sentimentelor. Asemenea este de pilda, structura “iubire” - “ura” în relaţiile interpersonale (mai ales, în cele de cuplu).

Ambivalenţa poate deveni şi un simptom patologic, determinat de un proces regresiv, de dezintegrare şi decapsulare a schemelor integrării polare, cînd nu mai este posibilă delimitarea clară şi menţinerea sub control a semnelor (+) şi (-) ale trăirilor emoţionale, acestea activîndu-se.2. Clasificarea proceselor afective. A. Procesele afective primare au un caracter elimentar, spontan, sunt slab organizate, mai aproape de biologic şi mai puţin elaborate cultural, ele tind să scape conştientului, raţionalului. În categoria lor includem:

tonul afectiv al proceselor cognitive, care se referă la reacţiile emoţionale ce însoţesc şi coloreaza afectiv orice act de cunoaştere, o senzaţie, o amintire etc.

trăirele afective de provenienţă organică sunt cauzate de buna sau proasta funcţionare a organelor interne.

afectele sunt forme afective simple, primitive şi impulsive, puternice, foarte intense şi violente, de scurtă durată, cu apariţie bruscă şi desfăşurare impetuoasă.

B. Procesele afective complexe beneficiază de un grad mai mare de conştientizare şi întelectualizare. Cuprind:

emoţiile curente, care sunt forme afective de scurtă durata, active, intense, provocate de însuşirile separate ale obiectelor.

emoţiile superioare, legate nu atît de obiecte, cit de o activitate pe care o desfăşoară individul.

dispoziţiile afective sunt stări difuze, cu intensitate variabilă şi durabilitate relativă. C. Procesele afective superioare se caracterizează printr-o mare structurare şi raportare valorica, situată nu la nivel de obiect, ci la nivel de personalitate depăşind prin conţinutul şi structura lor stările emoţionale disparate şi tranzitorii.

sentimentele sunt trăiri afective intense, de lungă durata, relativ stabile, specific umane, condiţionate social-istoric.

pasiunile sunt sentimente cu o orientare, intensitate, grad de stabilitate şi generalitate foarte mare, antrenînd întreaga personalitate.După S.L.Rubinştein (1, pag. 158-159) există trei nivele de percepere emoţională: 

1. nivelul nefondat al sensibilităţii emoţional-afective, legat mai cu seamă de necesităţile organice: senzaţie de plăcere-neplăcere, de tristeţe nefondată. La acest nivel, legătura dintre trăirea afectivă şi obiect nu se conştientizează. 2. sentimentele fondate (de obiect), legate de percepţia de obiect, acţiunea de obiect, spre exemplu, frica este simţită faţa de ceva. La acest nivel sentimentul reprezintă expresia în percepţie conştientă a atitudinii omului faţă de lume. Sentimentele fondate sunt diferenţiate în dependenţă de sferă – estetice, morale, intelectuale.  3. sentimentele generalizatoare (colective, sintetizatoare), care se înalţă de-asupra celor de obiect – simţul umorului, ironiei, măreţiei, tragicului. Ele exprimă obiectivele concepţiei despre lume a personalităţii. 

Printre diverse clasificări ale manifestărilor emoţionale ale omului putem evidenţia următoarea: afectele, propriu-zis emoţiile, sentimentele, pasiunile şi dispoziţiile. L.I.Petrajiţki (1, pag.20) a comparat emoţiile, afectele, dispoziţia, pasiunea cu următoarele imagini: “1) apa pur şi simplu; 2) o presiune neaşteptată şi puternică a apei; 3) o curgere slabă şi liniştită a apei; 4) o curgere puternică şi continuă (neîntreruptă) a apei într-o singură albie adîncă”. 3. Funcţiile şi rolul proceselor afective.

Una din cel mai vădite funcţii a emoţiilor este aprecierea a ceea ce se întîmplă în lumea exterioară sau interioară – este bine sau nu aceasta pentru om, este folositor sau dăunător, îi place sau nu. În dependenţa de apreciere pe care o dă omul situaţiei, el sau o va evita, sau se va strădui să se afle în ea, să acţioneze. La baza unei astfel de aprecieri pot sta aşteptările şi scopurile subiectului.

6

Omului îi este caracteristic să tindă spre certitudine în interpretarea a ceea ce se întîmplă. În situaţia de incertitudine creşte neliniştea, îngrijorarea şi omul uneori poate alege orice în schimbul interminabilei incertitudini. 

Emoţiile de asemenea semnalizează despre însemnătatea pentru om a celor ce se întîmplă: cel mai semnificative provoacă emoţii mai puternice. Astfel, noi de obicei reacţionăm activ la tot ce se întîmplă cu oamenii apropiaţi nouă (importanţi pentru noi) şi, de regulă, sîntem destul de nepăsători faţa de ceea ce se întîmplă cu trecători întîmplători. 

Aceste funcţii ale emoţiilor le reflectă şi explică foarte bine teoria informaţională a emoţiilor, propusă de P. Simonov (1,4,5). 

Conform teoriei “emoţia este reflectarea de către creierul omului sau al animalului a unei necesităţi actuale (calităţile şi proporţiile ei) şi probabilităţile (posibilităţile) de satisfacere a ei, pe care creierul o apreciază în baza experienţei genetice şi individuale, acumulate anterior”. 

La modul general regula apariţiei emoţiei se prezintă în forma formulei structurale:                                             E = f (P, (In-Is), …),  unde E este emoţia, semnul şi calitatea ei; P – puterea şi calitatea necesităţii actuale; (In-Is) – aprecierea probabilităţii (posibilităţii) de satisfacere a necesităţii în baza experienţei înnăscute şi acumulate; In – informaţia despre mijloacele prognostic necesare subiectului pentru satisfacerea necesităţii; Is - informaţia despre mijloacele de care dispune subiectul la momentul dat. 

Sub informaţie se subînţelege reflectarea totalităţii mijloacelor de atingere a scopului: cunoştinţele de care dispune subiectul, desăvîrşirea deprinderilor lui, resursele energetice ale organismului, timpul, suficient sau insuficient pentru organizarea acţiunilor corespunzătoare ş.a.m.d.

Adică, conform formulei indicate, cu cît este mai puternică necesitatea cu atît este mai puternică emoţia provocată de ea. Cu cît este mai mare diferenţa dintre mijloacele necesare şi suficiente cu atît este mai puternică emoţia. Cînd sînt toate mijloacele necesare (In=Is) subiectul îşi satisface liniştit necesitatea actuală, fără să simtă emoţii deosebite cu această ocazie. Dacă diferinţa (In-Is) este mai mică decît zero, adică noi aflăm că nu avem suficiente posibilităţi pentru satisfacerea propriilor “vreau”, ne întristăm (E<0, adică emoţiile sînt negative), şi cu cîţ este mai mare această diferenţă, cu atît emoţiile sînt mai puternice.

Creşterea posibilităţii de satisfacere a necesităţii ne însufleţeşte să ne bucurăm anticipat de atingerea scopului. Astfel se manifestă funcţia prognostică a emoţiilor, care permite să anticipăm desfăşurarea evenimentelor.

Emoţiile sau stimulează continuarea activităţii de satisfacere a necesităţii (o motivează), sau, din contra, o frînează. Emoţiile schimbă, supraveghează şi dirijează comportamentul omului de la un moment la altul. 

Diferite necesităţi coexistente concomitent provoacă diferite emoţii şi, de regulă, emoţia cea mai puternică determină orientarea acţiunilor omului. Totodată, din cauză că emoţia nu depinde numai de mărimea necesităţii, dar şi de probabilitatea de satisfacere a ei, comportamentul omului uneori se reorientează la un ţel mai puţin important, dar mai uşor de atins – omul alege “vrabia din mînă” în loc de “cioară de pe gard”.

P.V.Simonov remarcă de asemenea că de realizarea necesităţilor biologice e legată, în fond, apariţia stărilor emoţionale de tipul afectelor. Necesităţile sociale şi ideale stimulează apariţia sentimentelor şi emoţiilor (5).

Încă o funcţie a emoţiilor este mobilizarea, trecerea (comutarea) întregului sistem al organismului la  un regim de “alertă”, pregătirea lui pentru luptă. Astfel, emoţiile de furie, frică ajută  la o încăierare, urmărire, la fugă de pericol, în situaţiile cînd se cere maximum de efort şi depunere a tuturor puterilor. Starea simţită în astfel de situaţii se numeşte afect. 

Ea îi impune omului o ieşire stereotipă din situaţia creată, care s-a consolidat evolutiv şi ni s-a transmis ca moştenire de la lumea animală. Afectul se poate manifesta şi în formă de panică, înţepenire. Reacţiile afectului sînt justificate doar în unele situaţii standard. 

7

Acţiunile omului în stare de afect sînt impulsive, inconştiente, îl pot împinge la săvîrşirea unor acţiuni de care va regreta ulterior, omul parcă “îşi pierde capul”. De aceea fenomenele emoţionale de tipul afectului ne face să vorbim despre rolul dezorganizant al emoţiilor. 

Emoţiile regulează atît trecerea dintr-o stare de linişte într-o stare de activitate cît şi invers – în condiţii favorabile orientînd organismul la demobilizare – restabilirea şi acumularea puterilor. 

Emoţiile produc o integrare momentană a tuturor funcţiilor organismului. Emoţiile joacă un rol important în procesele de cunoaştere.  După S.L.Rubinştein, actul integru de reflectare “… întotdeauna, într-o măsură sau alta,

include unitatea a două componente opuse – cunoaşterii şi atitudinii, intelectualului şi afectivului, dintre care ba unul, ba altul apare în calitate de predominant”.Emoţiile includ în crearea imaginii ca purtător de atitudine subiectivă faţa de ceea ce se reflectă. 

Emoţiile participă la procesele de instruire şi acumulare a experienţei. Evenimentele care au o coloratură emoţională se memorizează mai bine. Emoţiile pozitive fac cele întîmplate să fie mai atrăgătoare în continuare, contribuie la consolidarea deprinderilor. Emoţiile negative impun evitarea în continuare a influenţelor nefavorabile deja cunoscute. Coloratura emoţională reprezintă unul din factorii ce determină atenţia şi memorarea involuntară. Emoţiile foarte viu pronunţate pot denatura procesele percepţiei. Emoţiile de asemenea influenţează asupra imaginaţiei şi fanteziei.

Încă o funcţie a emoţiilor este cea comunicativă. Raporturile emoţionale reprezintă baza relaţiilor interpersonale. Un rol important în comunicare îi aparţine funcţiei expresive a emoţiilor, care nu şi-a pierdut din importanţa ei chiar şi după apariţia vorbirii. Expresia emoţională rămîne a fi unul din factorii importanţi care asigură aşa-numita comunicare neverbală. Emoţiile se pot exprima cu ajutorul mimicii, pantomimei, exclamaţiilor, expresiei (intonaţiei) vocii.

Exprimarea (expresia) posibilă, admisibilă a emoţiilor este regulată social, de aceea limbajul gesturilor poate să difere considerabil la diferite popoare. 

Încă din fragedă copilărie copiii sînt învăţaţi să-şi înăbuşe anumite emoţii şi să-şi evidenţieze altele. Astfel, în societatea noastră, băieţii încă din copilărie sînt învăţaţi să nu plîngă, să-şi înăbuşe emoţiile de durere, frica. Japonezii de mici sînt instruiţi în general să nu-şi manifeste deschis nici un fel de emoţii, păstrînd  în orice situaţie o expresie binevoitor-interesată. În dependenţă de cultură poate fi încurajat un comportament reţinut (timid) sau, din contra, un comportament agresiv al copilului. Încurajate sau înăbuşite (gratificate sau pedepsite) por fi atît manifestările exterioare ale emoţiilor cît şi suportarea lor.

Copilul mic îşi exprimă emoţiile sale sincer, degajat şi spontan, comunicîndu-le prin astea celor din jur despre schimbările din starea lui. La rîndul său, mediul din apropierea lui, asupra căruia sînt îndreptate aceste emoţii, îndată îi comunică copilului, prin caracterul reacţiilor sale, ce comportament este admisibil, dorit şi care este respins, dezaprobat. Treptat copilul însuşeşte normele sociale, standardele de exprimare exterioară a emoţiilor. 

Datorită reglării sociale a expresiei emoţiilor, unele manifestări exterioare ale lor pot căpăta o semnificaţie simbolică, înstrăinîndu-se de acel sentiment, iniţial exprimat. Astfel, în SUA spre exemplu, în clasele mijlocii se consideră unanim acceptat principiul “păstrează zîmbetul” (keep smiling). Zîmbetul, în cazul dat, a devenit simbolul succesului economic şi social, acest exemplu, într-un anumit sens ne aminteşte de îmbrăcarea măştii rituale. Gesturile lipsite de sentiment dirijează comunicarea fără a avea o esenţială încărcătură emoţională asupra partenerilor de comunicare.

Deseori oamenii par a purta pe faţă o “mască”, care înfăţişează anumite emoţii, asemenea străbunilor noştri îndepărtaţi, care îmbrăcau măşti rituale la diferite sărbători şi ritualuri (7).

Încă o funcţie a emoţiilor, după A.N.Leontiev (2, pag. 162-171), este legată de faptul că ea “pune (realizează) problema sensului”. Semnalizînd despre ceva însemnat, emoţiile pot

8

provoca un lucru complicat al conştientului de explicare, aprobare, împăcare cu realitate sau de dezaprobare, ba chiar reprimare a ei.

Tema 3. Trăiri afective primare. 1. Tonul afectiv al proceselor cognitive. Trăirile afective de provenienţă organică. 2. Afectele. Psihofiziologia proceselor afective primare.

1. Tonul afectiv al proceselor cognitive. Trăirile afective de provenienţă organică. Tonul afectiv al proceselor cognitive, se referă la reacţiile emoţionale ce însoţesc şi

coloreaza afectiv orice act de cunoaştere, o senzaţie, o amintire etc.Pe cînd trăirele afective de provenienţă organică sunt cauzate de buna sau proasta

funcţionare a organelor interne.2. Afectele. Psihofiziologia proceselor afective primare.

Multa vreme, în istoria culturală a umanitatii, starile de afect au fost identificate mai intai cu nebunia, apoi cu pasiunea şi au constituit o temă predilecta pentru religie, filosofie, morală, artă şi cultură. În perioada modernă, stările de affect în sens moral şi ca formă de manifestare a bolii psihice devin obiect de studiu pentru psihiatrie.

Afectele sunt forme afective simple, primitive şi impulsive, puternice, foarte intense şi violente, de scurtă durată, cu apariţie bruscă şi desfăşurare impetuoasă.

Afect este numit procesul emoţional care decurge năvalnic şi vertiginos, însoţit de schimbări şi acţiuni organice, de cel mai multe ori nesupuse controlului volitiv conştient.           Funcţia reglatorie a afectelor constă în formarea experienţei specifice - urmelor afective, care determină alegerea comportamentului ulterior referitor la situaţii şi elementele lor, care anterior au provocat afectul. Starea de tensiune în afecte adesea duce la apariţia senzaţiilor de oboseală şi deprimare. 

Tema 4. Trăiri afective complexe. 1. Emoţiile curente (zece emoţii fundamentale) şi dispoziţiile afective. 2. Teorii asupra emoţiilor.

1. Emoţiile curente şi dispoziţiile afective.Emoţiile sînt stări ce au durată mai lungă decît afectele şi ele se  manifestă mai slab în

comportamentul exterior. Emoţiile au un caracter situaţional bine determinat. Ele exprimă atitudinea apreciativă a omului faţă de situaţiile care se creează sau posibilele situaţii, faţă de activitatea sa şi manifestările sale în ea. Emoţiile reflectă relaţiile care se stabilesc între motive şi nemijlocita activitate de realizare a acestor motive.

Emoţiile se definesc ca stări afective, de scurtă durată, care traduc un specific al relaţiilor cu un obiect sau o situaţie, deci au un caracter situaţional (Andrei Cosmovici). Emoţiile pot fi declanşate de o împrejurare reală sau de una imaginară (gîndul că poliţia poate fi pe urmele sale sperie tîlharul care are banii furaţi în geamantan). Intensitatea lor e foarte variată: poate fi vagă, mijlocie, dar şi foarte mare, zguduind întregul organism.

Atît în vorbirea curenta, cît şi în lucrările de specialitate psihologică, emoţiile sunt frecvent identificate cu sentimentele, cum ar fi iubirea şi ura (dar sunt multe feluri de iubire: de tată, de soţ, de prieten, dragoste de muncă, de patrie etc. după cum există şi variate obiecte ale urii: faţă de un rival, de un duşman, hoţ, sectă, o ideologie etc). Citînd marii filozfi care au analizat afectivitatea, constatăm o asemenea lipsă de diferenţiere. Astfel, Rene Descartes, în lucrarea sa Les passions de l’ame (Pasiunile Sufletului) descrie 40 de „pasiuni”, printre care figureaza, pe lîngă emoţii , sentimente , dorinţe şi chiar trăsături de caracter. Dar marele filosof francez considera că toate îşi au originea în numai 6 pasiuni primitive: mirarea, iubirea, ura, dorinţa, bucuria şi tristeţea. Toate celelalte n-ar fi decît varietăţi ale acestora sau rezultatul unor

9

combinări ale lor. Cum se vede 3 din pasiunile fundamentale sunt emoţii, doua - sentimente, iar una, dorinţa, constituie o denumire generică în care pot figura nenumărate aspiraţii.

Emoţiile se asociază în cupluri contradictorii (bucurie-tristeţe, admiraţie-dispreţ, simpatie-antipatie), imprimînd polaritatea caracteristică vieţii afective. De aici şi dihotomia clasică: emoţii stenice care sporesc activitatea, măresc forţa şi energia persoanei, şi emoţii astenice, care diminuiază energia şi activismul persoanei. Această polaritate rezultă din corespondenţa, respectiv discordanţa dintre nevoile, convingerile, obişnuinţele individului şi situaţiile sau evenimentele vietii.

Cel mai frecvent este întrebuinţată divizarea în emoţii pozitive şi negative.  

Emoţii pozitive Emoţii negative

Bucuria, simpatia, încîntarea, recunoştinţa, ataşamentul, stima, încrederea, mîndria, entuziasmul, siguranţa, exaltarea ş.a.m.d. 

Tristeţea, furia, frica, necazul, deznădejdea, disperarea, regretul, invidia, dezamăgirea, mîhnirea, plictiseală, vinovăţia, zăpăceala, supărarea, indignarea ş.a.m.d. 

          Dar nu toate manifestările emoţionale se pot atribui uneia din aceste două grupe. Există

de asemenea şi stări emoţionale neutral-sentimentale: mirarea, curiozitatea, indiferenţa, neliniştea, îngîndurarea, simţul răspunderii.            Divizarea emoţiilor în pozitive şi negative reflectă în primul rînd aprecierea subiectivă a senzaţiilor percepute.           În plan exterior atît emoţiile pozitive cît şi cele negative pot duce la urmări şi pozitive şi negative. Astfel, cu toate că emoţiile mîniei sau fricii au adesea urmări negative pentru organism şi chiar pentru societate, în anumite cazuri ele pot avea şi funcţie pozitivă de apărare, supravieţuire. Astfel de manifestări emoţionale pozitive cum sînt bucuria şi optimismul pot, în unele cazuri, să se transforme în “entusiasm războinic”, care poate duce şi la urmări negative. În acest mod, în dependenţă de situaţia concretă, una şi aceeaşi emoţie poate sluji la adaptare şi la dezadaptare, poate duce la distrucţii sau înlesni comportamentul constructiv (2).           Altă caracteristică a emoţiilor se referă la condiţionarea lor: interioară sau exterioară. Să ştie, că emoţiile de obicei apar în cazurile cînd se întîmplă ceva important pentru om. Ele pot fi legate atît de reflectarea influenţei exterioare, situative (este aşa-numita condiţionare exterioară), cît şi de actualizarea necesităţilor – în acelaşi timp emoţiile îi semnalează subiectului despre schimbarea factorilor interiori (condiţionarea interioară).          Emoţiile, sentimentele pot fi îndreptate către propria persoană (căinţa, mulţumirea de sine) şi către altul (mulţumirea, invidia).

Zece emoţii fundamentale: interesul, bucuria, mirarea, durerea, mînia, repulsia, dispreţul, frica, ruşinea, vinovăţia.           K.Izard, în monografia sa “Emoţiile omului”, distinge 10 emoţii pe care le consideră fundamentale – emoţiile interesului, bucuriei, mirării, suferinţei, durerii, mîniei, repulsiei, dispreţului, fricii, vinovăţiei. Fiecare din aceste emoţii influenţează într-un mod specific procesele de percepţie şi comportamentul omului. Diferite combinări de emoţii fundamentale creează formaţiuni emoţionale mai compuse. Dacă astfel de emoţii complexe sînt simţite de către om relativ stabil şi des, ele sînt considerate drept trăsătură emoţională. Evoluţia ei este determinată atît de predispoziţia genetică a omului cît şi de specificul vieţii lui. 

Interesul este cea mai răspîndită emoţie pozitivă. Interesul asigură menţinerea unui anumit nivel de activare a organismului. Starea opusă interesului este plictiseală. 

Cauzele principale ale interesului sînt: noutatea (noul), dificultatea, diferenţierea de obişnuit. Ele pot fi legate atît de ceea ce se întîmplă în exterior cît şi de ceea ce se întîmplă în lumea interioară a omului – în gîndirea, imaginaţia lui. Interesul “focalizează” atenţia, dirijează percepţia şi gîndirea. Gîndirea întotdeauna este condiţionată de un anumit interes.            Interesul reprezintă starea motivaţională dominantă în activitatea cotidiană a omului

10

normal, este unica motivaţie care poate să menţină lucrul de zi cu zi într-un mod normal. Interesul determină un comportament de investigare, creaţia şi căpătarea dexterităţilor şi priceperilor în lipsa unor stimulente din exterior către asta, joacă un rol foarte important în dezvoltarea formelor de activitate artistice şi estetice.

Analizînd procesul de creaţie, Maslow vorbeşte despre două faze ale lui: prima fază se caracterizează prin improvizaţie şi inspiraţie. Faza a doua – elaborarea sau evoluarea ideilor iniţiale - necesită disciplină şi muncă perseverentă, şi aici puterea motivaţională a interesului are o însemnătate hotărîtoare pentru depăşirea obstacolelor. 

Manifestarea (puterea şi frecvenţa apariţiei) emoţiei interesului la un om concret depinde de aşa factori precum ar fi condiţiile social-economice, volumul şi diversitatea informaţiei primite în mediul cel mai apropiat, de atitudinea familiei faţă de ocupaţiile, pasiunile şi alte forme de activitate ale membrilor ei. Părinţii curioşi, predispuşi la peripeţii, sînt mai capabili de a educa orientări de cunaştere bazate pe interes la copiii lor, decît acei părinţi care preferă să trăiască în baza unor dogme şi concepţii imuabile. Orientarea interesului omului spre anumite genuri de activitate este determinată de sistemul lui de valori.

Bucuria este emoţia pozitivă de bază a omului. Însă omul nu poate provoca deliberat această emoţie. Bucuria poate surveni în urma unei realizări sau reuşite creative a personalităţii, însă ele de sine stătător nu garantează bucuria.

Majoritatea savanţilor sînt de acord cu faptul că bucuria este produsul accesoriu al eforturilor îndreptate spre anumite obiective. 

Bucuria poate apărea la recunoaşterea a ceva cunoscut, în special după o lipsă de lungă durată sau izolarea de omul sau obiectul  cunoscut. Spre deosebire de interes, care îl ţine pe om într-o stare de permanentă excitare, bucuria îl poate linişti, calma.

Bucuria îi conferă omului senzaţia priceperii de a învinge dificultăţile şi de a se bucura de viaţă, facilitează viaţa cotidiană, îl ajută să confrunte durerea, să atingă scopurile dificile.

Oamenii mai fericiţi sînt mai siguri de sine, mai optimişti şi mai de succes în viaţă, au contacte mult mai strînse şi de colaborare reciprocă cu alţi oameni. Lucrul lor este mai consecvent, cu scopuri bine determinate şi este mai rezultativ. Ei au sentimentul propriului respect, posedă deprinderile şi realizările necesare pentru atingerea scopurilor sale, primesc o plăcere enormă de la însuşi procesul acestei realizări. Oamenii fericiţi se pare că au trăit des succesul în copilărie, ce a format la ei simţul competenţei.

Exprimarea bucuriei, de exemplu prin rîs, sporeşte puterea trăirii subiective a emoţiei în cauză.            Simţind bucurie oameni sînt predispuşi mai mult să se delecteze cu  obiectul decît să-l analizeze critic. Ei percep obiectul aşa cum este el şi nu încearcă să-l schimbe. Ei mai degrabă simt o apropiere faţa de obiect decît dorinţa de a se depărta şi de a-l analiza obiectiv. Bucuria permite să se simtă că există o multitudine de relaţii între om şi lume, un sentiment puternic de triumf sau complicitate cu obiectul bucuriei sau cu lumea în întregime. Adeseori bucuria este însoţită de senzaţia de putere şi avînt energetic, de o senzaţie de libertate majoră, omul simte că este ceva mai mult decît în starea obişnuită. Omul fericit este mai predispus să vadă frumuseţea şi bunătatea în natură şi în viaţa omului.

Sentimentul de bucurie este legat de realizarea de către om a posibilităţilor sale. Bucuria este o stare normală de viaţă a unui om sănătos.

Obstacolele în autorealizare totodată sînt şi piedici în apariţia bucuriei. La acestea se referă: 1. Unele particularităţi ale vieţii sociale a omului, cînd regulile şi instrucţiunile reprimă activitatea creativă, instituie un control atotpătrunzător sau prescriu banalitatea şi mediocritatea.2. Relaţii lipsite de omenie şi prea sever ierarhizate social.3. Dogmatismul privind educarea copiilor, sexului şi religiei, care îngreuiază omului cunoaşterea de sine, dragostea şi încrederea de sine, ce îl împiedică să simtă bucurie.4. Nedefinirea rolurilor feminine şi masculine. 5. Atenţia prea mare care i se acordă în societatea noastră succeselor şi realizărilor materiale.

11

Mirarea. Cauza exterioară a mirării este un eveniment neaşteptat şi neprevăzut, care se consideră puţin plăcut în comparaţie cu acelea care duc spre bucurie. Mirarea se caracterizează printr-un nivel înalt de impulsivitate şi predispoziţie către obiect. Mirarea este un sentiment repede trecător. Ea îndeplineşte funcţia de adaptare la schimbările neaşteptate din lumea exterioară, îndemnînd la schimbare, “comutare” a atenţiei. Mirarea întrerupe activitatea curentă, uneori în momentul mirării la om se “deconectează” gîndirea.

În dependenţă de împrejurări, emoţia de mirare poate fi apreciate de căatre om ca fiind plăcută sau neplăcută, cu toate că mirarea propriu-zisă frînează activitatea curentă, “comutează” atenţia la schimbările întîmplate. Dacă omul are des sentimentul de mirare, pe care el îl consideră neplăcut, şi, totodată, nu poate face faţa situaţiei, atunci la om se poate dezvolta frica şi neeficienţa în faţa noului şi neobişnuitului, chiar dacă acesta nu este neaşteptat. Însă dacă omul este plăcut mirat, el de obicei apreciază mirarea ca emoţie pozitivă. 

Durerea este de obicei reacţia la o pierdere, ratare – temporară sau permanentă, reală sau imaginară, fizică sau psihologică (aceasta poate fi pierderea anumitor calităţi atrăgătoare în sine, anumitor orientări pozitive asupra propriei persoane). Pierderea sursei de ataşament (a omului, obiectului, ideii) înseamnă pierderea a ceva preţios şi drag, a izvorului de bucurie şi excitare, a dragostei, siguranţei, a sentimentului de bunăstare. 

Lucrul interior pe care îl face suferinţa durerii îi ajută omului să plătească tribut pierderii, să se adapteze le durere, să-şi stăbilească autonomia personală. 

La fel ca alte emoţii durerea e molipsitoare, le provoacă compasiune celor din jur, contribuie le sporirea unităţii de grup.

Suferinţa apare ca rezultat al influenţei de lungă durată a unui nivel excesiv de stimulare – durerea, zgomotul, frigul, arşiţa, eşecul, decepţia, pierderea. Cauza suferinţei poate fi şi nereuşita atît reală cît şi imaginată. 

Suferinţa este una din cele mai răspîndite emoţii negative, care apare şi domină cînd simţim durerea şi depresia. Ea motivează activitatea energică, îndreptată spre evitarea sau micşorarea suferinţei.

Omul care suferă simte tristeţe, descurajare, dezamăgire de sine, nesiguranţă, singurătate, abandonare, ultima poate fi atît reală cît şi inventată. Deseori omului ce suferă i se pare că viaţa întreagă este urîtă şi nemernică. Suferinţa adesea, mai ales în copilărie, este însoţită de plîns.           Suferinţa îndeplineşte cîteva funcţii: 1. Ea ne comunică despre faptul că omul se simte rău.2. Îl determină pe om să întreprindă anumite acţiuni pentru a micşora suferinţa, să înlăture cauzele ei sau să-şi schimbe atitudinea faţa de obiectul care este cauza suferinţei. 3. Suferinţa asigură o “motivaţie negativă” moderată, strategia evitării.4. Evitarea suferinţei de la despărţire contribuie la unirea dintre oameni.

Sentimentele de furie, repulsie, dispreţ constituie aşa-numită triadă a duşmaniei.Cauza mîniei (furiei) de obicei este senzaţia unui obstacol fizic sau psihilogic în ceea ce

vrea să facă omul. Acestea pot fi de asemenea şi anumite reguli, legi sau propria incapacitate de a face ceea ce-ţi doreşti. Alte cauze ale mîniei pot fi jignirea personală, întreruperea a situaţiei de interes şi bucurie, constrîngerea de a face ceva contrar dorinţei proprii. 

Omul înfuriat simte o mare încordare, muşchii se contractă, sîngele “îi clocoteşte în vine”. Uneori omul înfuriat are impresia că va exploda dacă nu-şi va exterioriza mînia lui. Emoţia mîniei se caracterizează prin impulsivitate în exprimare şi o mare încredere în sine. Starea de mînie împiedică gîndirea clară şi lucidă.

Funcţia evolutivă a mîniei constă în mobilizarea energiei individului pentru o activă autoapărare. Cu dezvoltarea civilizaţiei această funcţie a mîniei aproape că a dispărut, s-a transformat într-un obstacol, piedică – majoritatea cazurilor de manifestarea a mîniei sînt încălcări ale codurilor juridice sau etice.

Cînd omul are un sentiment de repulsie, el încearcă să înlăture obiectul care i-a provocat acest sentiment sau să se depărteze singur de el. Obiectul repulsiei îi sustrage omului mai puţină

12

atenţie decît obiectul mîniei. Mînia stîrneşte dorinţa de a ataca, iar repulsia – dorinţa de a se debarasa de obiectul care a provocat această emoţie.

Repulsia contribuie la îndreptarea atenţiei în altă parte. La fel ca mînia, repulsia poate fi îndreptată către propria persoană, provocînd autocondamnarea şi scăzînd autoaprecierea.

Dispreţul este un sentiment de superioritate asupra unui oarecare om, grup de oameni sau obiect. Dispreţuitorul se simte mai puternic, mai drept, mai superior în anumite privinţe, decît cel dispreţuit, priveşte la el “de sus în jos”, creează o barieră între el şi celălalt.

Dispreţul adesea e legat de situaţii de manifestare a geloziei, avariei, rivalităţii. El se poate exprima prin sarcasm, ură, asprime faţă de alţii. Dispreţul alimentează diferite prejudecăţi umane.           Situaţiile care provoacă dispreţul mai rar duc la agresiune decît acelea care cauzează mînia sau repulsia. Dispreţul se consideră cea mai rece emoţie din triada duşmăniei.            Posibil, dispreţul a apărut evolutiv ca o formă de pregătire către întîlnirea cu dişmanul, ca o demonstrare a puterii şi invincibilităţii sale, tendinţa de a se însufleţi pe sine şi a speria duşmanul.

Frica este cea mai periculoasă din toate emoţiile. Senzaţia fricii variază de la un presentiment neplăcut pînă la groază. O frică puternică poate cauza moartea.

De obicei cauzele  fricii sînt evenimentele, împrejurările sau situaţiile care semnalizează primejdia, şi ele pot fi atît fizice cît şi psihologice. Cauza fricii poate fi atît prezenţa a ceva ameninţător cît şi lipsa a ceea ce asigură siguranţa.

Stimulenţii naturali ai fricii sînt singurătatea, necunoscutul, schimbarea neaşteptată a stimulentului, durerea ş.a.m.d. Stimulenţii fricii, derivaţi de la cei naturali, înclud în sine întunericul, animalele, obiectele necunoscute şi oamenii necunoscuţi. Motivele fricii pot avea un temei cultural, fiind rezultatul îvăţării: frica ce survine la auzul sunetului sirenei de alarmă aeriană, frica de fantome, hoţi ş.a.m.d. 

Frica este trăită ca un sentiment de neapărare, nesiguranţa, ca un sentiment de pericol şi nenorocire care se apropie; de primejdie asupra propriei existenţe, a propriului “Eu” psihologic. Nesiguranţa poate fi simţită atît faţa de adevărată natură a pericolului cît şi în privinţa faptului cum să acţionezi în acest pericol.

Frica micşorează numărul nivelelor de libertate în comportament, limitează percepţia, gîndirea încetineşte, devine mai îngustă ca volum şi mai rigidă ca formă.

Bowlby descrie manifestarea exterioară a fricii astfel - “o scrutare precaută, reprimarea mişcărilor, expresia feţei speriată, care poate fi însoţită de tremur şi lacrimi, ghemuirea, fuga, căutarea de contact cu cineva”, una din trăsăturile comune ale simţului fricii este încordarea, “îngheţarea” corpului. 

Funcţia evolutiv-biologică a fricii constă în consolidarea relaţiilor sociale, în “fuga după ajutor”. Frica slujeşte drept semnal de avertisment şi schimbă direcţia gîndului şi comportamentului omului. Frica ocupă o poziţie intermediară între mirare şi comportamentul final specific adaptiv.

Deosebirile individuale în manifestarea emoţiei de frică la un om concret depind atît de predispoziţiile biologice cît şi de experienţa lui individuală, de contextul socio cultural general. Există metode de scădere şi control a sentimentului de frică.

Ruşinea, timiditatea şi vinovăţia uneori sînt considerate aspecte ale uneia şi aceleiaşi emoţii, uneori sînt examinate ca emoţii complet diferite, care nu sînt legate una de alta. Darwin socotea că ruşinea aparţine unei unei grupe mari de emoţii înrudite în care întră ruşinea, sfiala, vinovăţia, gelozia, învidia, zgîrcenia, răzbunarea, falsitatea, ambiţia, mîndria, umilinţa.           Cînd omul se simte ruşinat el, de regulă, îşi fereşte privirea, îşi întoarce faţa într-o parte, îşi pleacă capul. Cu mişcările corpului şi ale capului el se străduie să pară cît mai mic. Ochii sînt plecaţi în jos sau fug dintr-o parte în alta. Uneori, oamenii ridică sus capul, schimbînd în acest mod privirea ruşinoasă le una dispreţuitoare.Ruşinea poate fi însoţită de înroşirea părţilor descoperite ale corpului, în special a feţei.

13

          La ruşine toată conştiinţa omului e plină doar de sine. El se conştientizează doar pe sine sau numai acele trăsături, care i se par la momentul dat neadecvate, indicente. De parcă ceva ce el ascundea cu grijă de srtăini, pe neaşteptate a fost expus privirilor generale. În acelaşi timp, se simte o incapacitate, necompetenţă generală. Oamenii uită cuvintele, fac mişcări greşite. Predomină o stare de neputinţă, slăbiciune şi chiar întreruperea activităţii conştientului. Omul matur se simte ca un copil, a cărui slăbiciune este expusă în văzul tuturor. “Altul” se prezintă ca o fiinţă puternică, sănătoasă şi capabilă.  Ruşinea deseori este însoţită de senzaţia de insucces, nereuşită.           Ruşinea şi timiditatea sînt strîns legate de conştiinţa de sine, de imaginea integră a “Eului”. Ruşinea îi indică omului că “Eul” lui este prea descoperit şi deschis. În unel cazuri ruşinea are un rol de apărare, impunînd subiectul să-şi ascundă şi să-şi mascheze anumite trăsături în faţa unui pericol mai serios, care provoacă emoţii de frică. 

Ca şi la celelalte emoţii, pentru diferiţi oameni situaţiile care provoacă ruşinea sînt diferite. Ceea ce la unul provoacă ruşinea, la altul poate trezi pasiunea, la al treilea în aceeaşi situaţie agresivitatea.

Ruşinea îl face pe om sensibil la sentimentele şi aprecierile celor din jur, la critică. Evitarea ruşinii prezintă un stimulent puternic al comportamentului. Puterea lui este determinată de faptul pe cît de înalt îşi apreciază omul demnitatea şi onoarea sa. Ruşinii îi revine un rol important la constituirea calităţilor etico-morale ale omului. După cum a spus B.Shaw: ”Nu există bărbăţie, există ruşine”. Pericolul ruşinii i-a făcut pe mulţi tineri să meargă la durere şi moarte în războaie, chiar şi la acele războaie ale căror sens ei nu-l înţelegeau şi nu-l simţeau.             Ruşinea este o emoţie foarte bolnavicioasă, este greu de a fi suportată, mascată sau ascunsă. Eforturile de refacere şi consolidare a propriului “Eu”, în urma sentimentului de ruşine, se pot prelungi pînă la cîteva săptămîni. Emoţia ruşinii are următoarele funcţii psiho sociale:1. Ruşinea focalizează atenţia asupra anumitor aspecte ale personalităţii, le face obiect de apreciere.2. Ruşinea contribuie la derularea în gînd a situaţiilor complicate.3. Ruşinea măreşte permeabilitatea hotarelor “Eului” - omul poate să se simtă ruşinat pentru altul.4. Ruşinea garantează sensibilitatea în privinţa sentimentelor faţă de cei apropiaţi.5. Ruşinea intensifică autocritica, contribuie la formarea unei concepţiei de sine mai adecvate.6. O împotrivire reuşită emoţiei de ruşine poate contribui la dezvoltarea autonomiei personalităţii.          Pentru cultivarea sentimentului de vină sînt necesare trei condiţii psihologice: 1) – acceptarea valorilor morale; 2) – însuşirea simţului de datorie morală şi devotament acestor valori; 3) – aptitudini suficiente pentru autocritică întru perceperea contradicţiilor dintre comportamentul real şi valorile adoptate.

Vinovăţia apare de obicei în urma unor acţiuni greşite. Comportamentul care provoacă sentimentul de vinovăţie încalcă codul moral, etic sau religios. De obicei, oamenii se simt vinovaţi, cînd conştientizează că au încălcat o regulă sau hotarele propriilor convingeri. De asemenea, ei pot să se simtă vinovaţi cînd refuză să-şi asume responsabilitatea. Unii oameni pot simţi sentimentul de vină cînd nu lucrează suficient de mult în comparaţie cu propriile criterii, cu principiile părinţilor sau ale grupului de referinţă (grupului social, valorile căruia ei le împărtăşesc). 

Dacă omul are sentimentul de ruşine încălcînd anumite norme, atunci este foarte probabil că el a apărut fiindcă de acest lucru au aflat alţii. Senzaţia ruşinii este legată de aşteptarea aprecierii negative a acţiunilor noastre de către alţii sau de aşteptarea pedepsei pentru faptele noastre. Vinovăţia însă este legată, în primul rînd, de condamnarea faptelor sale de către însuşi omul, indiferent de atitudinea pe care au luat-o sau ar putea s-o ia cei din jur. Vinovăţia apare în situaţiile în care omul simte răspundere personală.

14

Ca şi ruşinea, vinovăţia îl face pe om să-şi plece mai jos capul, să-şi ferească privirile. Vinovăţia stimulează o mulţime de gînduri, care vorbesc despre îngrijorarea omului pentru greşala făcuta. Situaţia care a provocat sentimentul de vină poate să se repete iarăşi şi iarăşi în memorie şi imaginaţie, omul caută o cale de ispăşire a propriei vinovăţii.

Emoţia vinovăţii de obicei se desfăşoară în contextul relaţiilor emoţionale. Maher descrie vinovăţia ca un caz particular de nelinişte care se iscă din aşteptarea micşorării dragostei din cauza comportamentului său. Vinovăţia are o influenţă deosebită asupra dezvoltării răspunderii personale şi sociale.

În comparaţie cu emoţiile, dispoziţiile afective sunt stări generale emoţionale a personalităţii, care nu ţin de obiect, nu se potrivesc căruiva eveniment. Dispoziţia este o apreciere emoţională inconştientă de către personalitate a faptului cum se orînduiesc împrejurările la momentul dat.  2. Teorii asupra emoţiilor.a) Teoria intelectualistă  Teoria intelectualistă a fost elaborată la începutul XIX şi aparţine lui Herbart şi Nahlowski. Ei erau adepţii unei psihologii asociaţioniste, care dădea o mare importanţă reprezentărilor şi asocierilor. Aceşti filosofui au explicat emoţiile prin dinamica reprezentărilor. O stare afectivă ar lua naştere din interacţiunea imaginilor. De exemplu, acordul dintre reprezentări produce bucurie, în timp ce conflictul dintre ele generează tristeţea. Trăirile afective odată apărute dau naştere unei serii de modificări organice. Astfel, vestea morţii unui bun prieten îmi aduce imaginea lui în minte, care îmi evocă numeroase amintiri fericite, petreceri, glume, discuţii, dar acestea sunt stăvilite de noua reprezentare a trupului său neansufleţit, imobil şi rece. Ciocnirea lor brutală constituie ceea ce noi presimţim ca fiind o adîncă tristete, durere.

Concepţia intelectualistă era unilaterală şi simplistă facînd emoţia reductibilă la actul de cunoaştere.

b) Teorii fiziologice periferice  Teoria fiziologică periferică e legată şi ea de două nume: William James şi Carl Lange; între concepţiile lor au fost unele deosebiri, dar James, cunoscut filosof, este acela, care a contribuit la raspîndirea punctului său de vedere - o viziune paradoxală. Potrivit versiunii clasice, succesiunea cauzală în determinismul emoţiei ar fi: stimulul (situatia) percepţia situatiei emoţia expresia emoţiilor (mimica, modificări fiziologice).

William James răstoarnă această ordine şi propune alta: stimul percepţia stimulului expresia emoţională emoţia

Noi raţionăm greşit, spunea el. Considerăm că, vazînd ursul în pădure, mă sperii şi atunci devin palid, mi se zbîrleşte părul, tremur, etc. De fapt, ordinea ar fi inversă: văd ursul, încep să tremur, pălesc etc. şi conştiinţa acestor modificări fiziologice este ceea ce numesc eu frica. Deci percepţia atrage după sine modificările fiziologice. Iar conştiinţa acestora constituie ceea ce eu numesc emoţie. Nu fiindcă sunt trist plang, ci invers, fiindcă plîng mă simt trist.

Această concepţie a lui James îşi are rădăcina într-o întîmplare din copilărie. Un veterinary se ocupa de un cal bolnav. La un moment dat, secţionînd o arteră a ţîşnit un şuvoi de sînge. James, care asista, a leşinat fără să fi avut timp de reflexiune.

Fiziologic, succesiunea evenimentelor apare astfel: stimulul (S) perceperea stimulului(PS) excitaţia reflexă a organelor interne şi a musculaturii striate (EO) perceptia reacţiilor viscerale şi somatice emoţia (E).

Sursa emoţiilor o constituie – după James – excitatţiile, semnalele provenite de la viscere, muşchi, etc, reflectarea în creier ca senzaţii. Trăirea emoţională nu ar fi decît o reverberaţie a viscerelor, o cenestezie somatică, o colecţie de semnale interoceptive.

15

Teoria lui James – Lange are meritul de a fi subliniat importanţa modificărilor fiziologice, mai ales în cazul emoţiilor - şoc (afectelor), care fusese neglijate de teoriile intelectualiste. Totodată, sunt multe argumente împotriva punctului lor de vedere. Mai întîi fiziologic, înregistrînd precis diferitele transformări fiziologice produse în emoţii, n-au reuşit să stabilească un profil absolute specific pentru fiecare emoţie, întrucît, aşa cum am vazut, există manifestări care apar în 2-3 emoţii distincte, apoi chiar aceeaşi emoţie se poate exterioriza în moduri diferite, aproape contrarii.

Apoi, intensitatea unei trăiri afective nu e deloc proporţională cu cea a exteriorizărilor şi a manifestărilor corporale. De pildă. la o înmormantare o rudă plînge, se vaieta, se framîntă, dar peste cîteva ore o găsim într-un restaurant glumind şi rîzînd cu prietenii. Pe cînd o altă persoană care stă mai mult imobilă şi nu spune nimic, este influenţată de această pierdere luni de zile, ceea ce se observă din modul ei de comportare, din tristeţea prezentă, prin felul ei de a gîndi şi privi viaţa. E clar că ea a fost mai puternic afectată de acest deces, însă manifestările ei exterioare, ca şi modificările fiziologice au fost mult mai slabe decît în primul caz.

La întrebarea „Ce este primar” şi „Ce este secundar în emoţie”, se raspunde: Primar este evenimentul neurovegetativ, iar secundar este trăirea emoţională. În consecinţă, emoţia apare ca un simplu epifenomen, un fapt subiectiv fără eficienţă. Ea ar avea doar funcţia de a dubla, pe planul conştiinţei, o stare organica, fiind proiecţia simplă a acesteia. În sens mai larg, conştiinţa ar fi un simplu dispozitiv de înregistrare a datelor intero - şi proprioceptive furnizate de periferia organismului. Teoria lui James a fost numită periferică, întrucît reduce conţinutul emoţional la senzaţii de ordin periferic şi în acelaşi timp, fiziologică, pentru că reacţiile fiziologice apar ca fiind determinate în constituirea semnificaţiei afective conştiente.

Totuşi, incidentul relatat de James (leşinul provocat de vederea sîngelui) ne atrage atenţia că uneori o reacţie emotivă poate fi în relaţie cu un instinct. Puiii de cimpanzeu se sperie foarte tare vazînd un şarpe, înainte de a avea vreo experienţă legată de această varietate. Tot aşa un copil de numai cîteva luni se sperie tare, dacă te faci a-l scăpa din braţe, fără să fi căzut vreodata. În asemenea cazuri, într - adevar, simpla percepţie declanşează o emoţie, înaintea oricărei interpretări. Dar astfel de situaţii sunt foarte rare, cel puţin la om.

Aproximativ în acelaşi timp – ultimul deceniu al sec. XIX medicul filozof danez Lange reducea emoţia la modificările vasomotorii, adică la ceea ce simte individul ca efect al dilatării şi constricţiei vaselor sanguine, a modificării afluxului sanguin în organe. Dacă la James, emoţia era cauzată de feed-back-ul modificărilor organice (somatice şi vegetative) – fiind trăirea subiectivă a acestor modificări – la C. Lange acest feed-back era doar vascular, vasomotor. Oricum emoţia este redusă la percepţia schimbărilor corporale („Schimbările corporale sunt emoţii” - spunea Lange).

Aceasta teorie a fost infirmată de fapte. Experienţe - făcute pe animale – de separarea creierului, de viscere, au arătat că reacţiile

emoţionale nu se suprimă. În consecinţă, emoţia nu poate fi redusă la conştiinţa reacţiilor viscerale şi glandulare perifcerice. De asemenea ea nu poate fi redusă la conştiinţa expresiilor motorii (mimica, gesturi). Dovadă sunt faptele din clinică: bolnavii parkinsonieni, care au pierdut capacitatea de expresie mimică, păstrează viaţa emotivă nuanţată. Tot aşa şi bolnavii zişi pseudobulbari, atinşi de rîs şi plîns spasmodic, se constată uşor rîsul fără bucurie şi lacrimile fără tristeţe.

Aceleaşi date fiziologice arată că modificările viscerale au o apariţie şi o evoluţie destul de lentă pentru a putea fi considerate sursă de emoţie. S-a verificat apoi că producerea artificială a unor modificări viscerale tipice – prin injectarea de substanţe de tipul andrenalinei nu aduc după sine trăirea univocă a unei emoţii specifice.

Teoria fiziologică periferică include o parte de adevăr. Avînd în vedere caracterul procesual al emoţiei feed-back-ul vegetativ al organelor efectuare joacă un anumit rol: acesta întreţine şi uneori exagereaza într-o anumită măsură emoţia. Este cunoscut de pildă, fenomenul de eurotofobie (teama de a roşi) la adolescenţi. Faptul că tînărul roşeşte uşor ceea ce devine perceptibil pentru alţii - creează un sentiment negativ care, adăugîndu-se la şocul emotiv iniţial,

16

intensifică emoţia inclusiv sensibilitatea organică.Tot aşa transpiraţia, ca efect al emoţiei, prin faptul că este înregistrată de alţii se transformă oarecum în cauză intensificînd reacţia însăşi – ceea ce eclipsează aspectul adaptiv al vieţii de relaţie (prin concentrarea asupra sa).c) Teorii fiziologice centrale  Cea mai importantă este aceea cunoscută sub numele de teoria lui Cannon-Bard, formulată de primul şi dezvoltată de al doilea. Nu toţi psihologii au fost de acord cu această idee. Interesant, Walter Cannon, care a descoperit reacţia de „luptă sau fugă”, a elaborat o teorie complet diferită asupra modului în care iau naştere emoţiile. Potrivit acestei teorii, trăirea emoţională constituie prin excelenţă un eveniment central.

W. Cannon, efectuînd numeroase studii experimentale asupra creerului pisicii, a demonstrat rolul important pe care il are talamusul în declanşarea expresiilor emoţionale, cît şi influienţa inhibitoare a cortexului asupra acestei formaţii subcorticale. Ca urmare, el a formulat o teorie după care rolul esenţial în emoţii îl are talamusul (de aceea a mai fost denumită şi teoria talamică a emoţiei). Succesiunea evenimentelor ar fi (după Cannon) urmatoarea: stimularea la nivelul receptorului determină impulsul către talamus. De aici, descărcările talamice produc - la nivelul viscerelor şi muşchilor striaţi - modificările vegetative şi motorii caracteristice, iar simultan - graţie descărcării ascendente spre cortex - apare trăirea emoţională. Este vorba de un aspect de simultaneitate.

Sursa trăirii afective rezidă - după Cannon - în procesele talamice nu în cele vegetative. Conform cercetărilor modificările organice apar aproape simultan cu trăirea emoţională, fără a fi cauza acestuia. Mecanismul fiziologic al emoţiei se transfera - în optica lui Cannon - între diencefal şi scoarţa celebrală.

În concluzie, teoria Cannon-Bard afirmă că emoţia pe care o simţim, cu alte cuvinte, starea psihologică pe care o avem, şi reacţia fiziologică care are loc sunt complet distincte şi independente între ele. Deşi Cannon a investigat aceste modificări fiziologice, el credea că mintea şi corpul sunt complet separate şi că starea organismului nu influenţează în nici un fel psihicul. Acest tip de abordare este cunoscut sub denumirea de dualism deorece aspectele psihologice şi fiziologice sunt văzute separat.

Teoria lui Cannon - Bard se deosebeşte mult de punctul de vedere a lui W. James. În concepţia lui James, talamusul nu joacă nici un rol, cortexul declanşîd reacţiile periferice, iar perceperea lor constituind emoţia. După Cannon-Bard, excitaţiile senzoriale ajung în talamus, care le transmite la cortex: talamusul, dezinhibat de cortex, declanşează modificările musculare şi viscerale, simultan informînd şi cortexul. Deci sursa trăirii afective o constituie procesele talamice. Modificările organice apar aproape instantaneu cu trăirea emoţională şi nu ele sunt cauza emoţiei, emoţia rezultă dintr-o excitare concomitentă a talamusului şi cortexului.

În deceniile următoare (studiile lui Cannon-Bard datînd din perioada 1920-1950) neurofiziologii au pus în lumină şi rolul pe care-l au în emoţii şi alte formaţii din creier, îndeosebi sistemul limbic. Ca şi Cannon, nu s-a mai negat rolul cortexului, dar atenţia lor a avut în centru formaţiile subcorticale.

Cercetările ulterioare au scos în relief participarea şi altor regiuni ale creerului în colaborarea emoţiei.

Papezi şi apoi McLean au propus explicaţii bazate pe conexiuni corticotalamice, arătînd că participarea scoarţei cerebrale este esenţială în ceea ce priveşte aspectul subiectiv al emoţiei, în timp ce hipotalamusul ramîne centrul efector al expresiei emoţionale ipoteza sistemului limbic a fost treptat completată şi validată. Caracteristic acestui grup de teorii este faptul că pun pe seama activităţii sistemului nervos central atît componenta subiectivă, cît şi controlul stărilor vegetative şi comportamentale. De regulă, autorii amintiţi extrapolează la om concluziile unor experienţe efectuate pe animale. Ramîne deschisă problema dacă varietatea şi complexitatea emoţiilor umane admite o asemenea extindere.d) Teorii cognitive fiziologice  Sistematizarea datelor culese în experienţele fiziologice au dus la modele parţiale, care ajung să fie depăşite progresiv prin integrarea unor informaţii inedite în modele mai

17

cuprinzatoare. Se conturează ideea că emoţia reprezintă un sindrom organizat în care dimensiunea cognitiv-subiectivă, cea vegetativă şi manifestările motorii comportamentale îşi au fiecare importanţa lor. Oricum diversitatea trăirilor emoţionale este departe de a fi egalată de varietatea relativ redusă a tablourilor fiziologice corelate.

Teoriile cognitiv-fiziologice care domină scena psihologiei emoţiei în ultimii douazeci de ani, se bazează pe datele unei experienţe, efectuate mai ales cu subiecţi umani, in care se manipulează doi factori: componenta neurovegetativă şi contextul cognitive - social. Se urmăreşte modul în care un anumit dublaj informaţional ce însoţeşte modificări fiziologice controlate, determină tipul de evaluare subiectivă în procesul emoţional.

Magda Arnold (în 1950) a subliniat rolul evaluării stimulilor situaţiei. În primul rînd aprecierea se face prin prisma impresiilor de plăcut - neplăcut, dar survine şi memoria dînd un conţinut specific trăirii emoţionale. Cortextul se manifestă şi activ, el dă un impuls care iniţiază reacţia organismului. Desigur talamusul ramîne iniţiatorul principalilor expresii emoţionale, însă în urma unei excitări specifice primite de la formaţiile superioare, iar modificările periferice, printr-un feed-back, sunt sesizate de cortext ceea ce intensifică, de obicei, emoţia. Succesiunea fenomenelor ar fi urmatoarea: stimularea de origine senzorială percepţia evaluarea impulsul cătrea acţiuneexpresiile emoţionale (cu modificările vegetative însoţitoare) perceperea acestor reacţii organice reevaluarea emoţională.

Într-adevar, o situaţie pentru a declanşa o emoţie trebuie să fie interpretată şi apreciata. Ursul liber în pădure poate constitui un pericol, dar acelaşi animal la circ după gratiile cuştii sale nu prezintă nici o ameninţare.

Cu atat mai mult, reuşita la un examen se citeşte la fişier, deci implică o prelucrare abstractă şi concluzii de ordin social, evaluarea fiind foarte complexă. Astfel activitatea corticală are un rol esenţial.

Acest lucru a fost evidenţiat de o serie de cercetători prin experimentele organizate. S.Schachter şi J.Singer (1962 au organizat un experiment interesant care a fost reluat apoi în diferite variante.

Sub motivul că testează un produs farmaceutic, ei au format două loturi de camparaţie dintre studenţi pe baza acceptului benevol. Primului lot experimental i s-a administrat sub forma de injecţie o soluţie de epinefrina, iar lotului de control o soluţie salină cu efecte neutre (placebo). Epinefrina ca substanţă adrenalinică produce aproximativ aceleaşi efecte cu acelea ale descărcăturilor sistemului nervos, simpatic: creşte tensiunea sistolică, se accelerează pulsul şi ritmul respirator, se măreşte concentraţia de zahăr în sînge, eventual tremur muscular, etc. În cadrul lotului experimental împărtit la rîndul său în trei grupe, se va obţine o activare a sistemului simpatic, marcată de modificările amintite ceea, ce va lipsi în lotul de control la care s-a utilizat o soluţie placebo.

Al doilea factor mînuit în experiment a fost în formaţia furnizată subieţilor. Primul grup din lotul experimental a primit o informaţie exactă despre simptomele fiziologice pe care le va resimţi fiecare subiect într-un interval de circa douăzeci minute. Cel de-al doilea grup experimental nu primea nici o explicaţie cu privire la efectele fiziologice ale injecţiei în timp ce al treilea grup experimental era dezimformat, adică era avertizat asupra urmărilor injecţiei în termeni inexacţi. Pe scurt, cele trei condiţii experimentale s-ar putea nota: Epi-Inf, Epi-Noninf şi Epi-Dezinf.

În timpul celor 20 de minute, la care injecţia urma să-şi facă efectul s-a adăugat o nouă procedură. În camera în care se desfăşura experienţa se introducea, alături de subiectul experimental, un partener, un „complice” al cercetatorului, care era prezentat a fi în aceeaşi situaţie. Sarcina persoanei - complice era de a simula fie o stare de euforie, fie una de mînie, în funcţie de programul stabilit, în vederea creării unui context sugestiv controlat. Sensul procedurii era uşor întrevăzut:I n condiţiile în care subiectul experimental nu-şi va putea explica starea sa psiho-fiziologică va accepta probabil sugestia contextului cognitiv creat ad-hoc. Rezultatul a fost că grupul „Epi-Noninf şi Epi-Dezinf” au împrumutat în mai mare măsură sugestia contextului

18

cognitiv, ceea ce relevă importanţa dublajului informaţional în evaluarea timpului de emoţie. În acelaşi timp, subiecţii din grupul informat (Epi-Inf) şi cei din lotul de control s-au lăsat mult mai puţin influenţaţi de comportarea persoanelor-complice. Reiese că o stare de activare pentru a fi încadrată într-o emoţie de frică sau de bucurie, este necesar să fie dublată de anumiţi factori cognitivi. Emoţia cu eticheta ei, trăite diferenţiat ca „mînie” sau „dezgust” etc. poate să apară doar atunci cand cei doi factori - activarea fiziologică şi momentul cognitive - sunt integraţi într-o unitate.

Teoriile cognitiv fiziologice susţin că o stare emoţională este produsul interacţiunii între două componente: o activare fiziologică (marcată de o activitate simpatică ridicată) şi o cunoastere asupra cauzei activării. În timp ce prima componentă este privită ca emoţional nespecifica, ea determină numai intensitatea procesului emoţional, informaţia, cunoaşterea este ceea ce determină calitatea stării afective.

Pe marginea acestei experienţe s-a facut imediat remarca de ordin critic: explicaţia propusă de autori postulează caracterul nespecific al activităţii simpatice, fapt contestat cel puţin pentru emoţiile fundamentale (mînia, frica, bucuria).

Un alt experiment similar a fost imaginat de R.S.Lazarus. O serie de persoane au fost puse să vizioneze un film în care se derula un groaznic accident şi o operaţie chirurgicală efectuată pe viu. În primul caz, aceste situaţii erau însoţite de un comentariu subliniind daunele, necazurile; în cel de-al doilea caz,c omentariul era o descriere obiectiva, ştiinţifică, iar în cel de-al treilea caz, proiecţia s-a efectuat fără nici o verbalizare. Înregistrările obiective (reflexul electrodermal şi ritmul cardiac) au indicat o emoţie evidentă în prima situaţie - absentă în celelalte două. R.Lazarus a subliniat, în concluzie, rolul hotărîtor al factorului cognitiv.

Studii efectuate timp de 2 ani în Japonia au scos în evidenţă variabilitatea expresiei emoţionale în diferite culturi, care îşi pun amprenta şi asupra definirii spectrului de stimuli emoţionali.

În procesele afective fuzionează aşadar informaţia despre situaţia care produce emoţia, relaţia persoanei faţă de situaţie şi modificările vegetative şi comportamentele care apar în organism.

Tema 5. Sentimente şi pasiuni. 1. Definire şi caracterizare generală. 2. Clasificarea sentimentelor.

1. Definire şi caracterizare generală. Procesele afective superioare se caracterizează printr-o mare structurare şi raportare

valorică, situată nu la nivel de obiect, ci la nivel de personalitate, depăşind prin conţinutul şi structura lor stările emoţionale disparate şi tranzitorii.Sentimentele sunt trăiri afective intense, de lungă durată, relativ stabile, specific umane, condiţionate social – istoric.

Termenul de sentiment (lat. sentioire = a simţi) dă naştere la echivoc prin dubla lui semnificaţie originară de simţire senzorială şi afectivă. În al doilea sens, termenul se potriveşte pentru stări moderate ca intensitate, cu o durată relativ lungă, ca plăcerea, neplacerea, iubirea-ura, mîndria, umilinţa, recunostinţa, etc. Sentimentele se diferenţiază şi în funcţie de obiect sau situaţie; vorbim despre iubire maternă sau paternă, de iubire de patrie, de placere estetica, etc.

Trebuie sa observăm că sentimentele adesea sunt numite emotii superioare: estetice, intelectuale, morale, etc. În acest domeniu se face deosebirea dintre sentimente - tendinţe ca iubirea sau ura şi sentimente - stari ca plăcerea-neplăcerea, mîndria-umilinţa şi altele.          

Sentimentele au un caracter mai durabil şi mai complex ca emoţiile şi exprimă atitudinea omului faţă de realitatea concretă. Ex. dragostea faţă de cineva, dragostea de ţară.           Obiectul sentimentelor pot fi imagini şi noţiuni care formează conţinutul conştiinţei morale a omului. Sentimentele înalte se referă la valorile şi idealurile spirituale. Ele ocupă un loc

19

important la formarea personalităţii. Sentimentele regulează comportamentul omului, pot motiva faptele lui.  Emoţiile şi sentimentele pot să nu coincidă – astfel, te poţi supăra pe omul iubit. Pasiunile sunt sentimente cu o orientare, intensitate, grad de stabilitate şi generalitate foarte mare, antrenînd întreaga personalitate.

Prin termenul de pasiune (lat. patior - pati = a sufei, a suporta) vom denumi acele impulsuri care devin dominante şi persistente. În cazul unor dominante superioare şi acceptate de personalitate, termenul se aplică în domeniul artistic, ştiintific, social sau politic; în cazul în care dominanta este de nivel inferior şi este trăita ca forţă tiranică, provocînd conflicte şi sciziuni ale personalităţii, este mai potrivit termenul de patimă.          Pasiunea este un sentiment puternic, statornic, îndelungat. Pasiunea se manifestă printr-o concentrare de intenţii şi forţe, orientate spre un scop unic. În pasiune este puternic reliefat momentul volitiv. Pasiunea înseamnă avîntul, atragerea, orientarea tuturor aspiraţiilor şi forţelor personalităţii într-o unică direcţie, concentrarea lor asupra unui singur ţel. 2. Clasificarea sentimentelor.Sentimentele pot fi:

intelectuale: apar în procesul cunoaşterii: curiozitate, mirarea, îndoiala, dragostea de adevăt etc.;

estetice: apar în procesul reflectării frumosului din natură, viaţă: admiraţia, extazul etc.; morale: reflectă atitudinea faţă de bine sau rău, faţă de conduita proprie sau a semenilor:

patriotismul, datoria etc.; sentimentele eului: amorul propriu, sentimentele de inferioritate sau superioritate; sentintimentele sociale şi psihologice: vanitatea, demnitatea, sociabilitatea.

Tema 6. Adaptarea omului şi stările funcţionale ale organismului. 1. Fenomenul de adaptare. Perspective de abordare.2. Caracterizarea generală şi forme distincte a stărilor psihice. 1. Fenomenul de adaptare. Perspective de abordare.

În situaţiile dificile, şi cu atât mai mult în cele obişnuite, subiectul uman este capabil sâ-şi dirijeze conduita şi să se adapteze împrejurărilor, cu condiţia să dispună de o imagine cât mai corectă despre lume şi despre sine însuşi. Evaluarea obiectivă a realităţii în vederea anticipării cursului evenimentelor, ca şi cunoaşterea propriilor posibilităţi în scopul mobilizării lor, constituie două premise majore ale unei adaptări eficiente. Cunoaşterea, deşi absolut necesară nu este însă suficientă, adaptarea presupunând în egală măsură acţiune şi performanţă, structurarea unor mecanisme care să asigure reglajul şi echilibrul psihic, formarea şi controlul raţional al deprinderilor, dezvoltarea aptitudinilor, formularea unor scopuri şi aspiraţii de nivel superior, utilizarea experienţei, stabilirea unor relaţii interpersonale de cooperare în vederea înlăturării, reducerii sau evitării influenţelor nocive.

Între situaţiile care impun adaptare şi reacţiile organismului se interpune personalitatea umană cu întreaga ei structură şi funcţionalitate, cu experienţa proprie, cu posibilităţile dar şi cu limitele sale determinate biologic şi social. Procesul de adaptare devine expresia efortului permanent de soluţionare a situaţiilor determinate de confruntarea dintre organism şi mediu, două realităţi aflate în continuă schimbare.

De-a lungul evoluţiei individului uman, adaptarea şi-a deplasat centrul de greutate din zona rezistenţei fizice în zona solicitărilor psihice, solicitările fizice cedând în mare măsură locul celor psihologi şi socioculturale. Ca urmare, efortul de adaptare se adresează tot mai mult funcţiilor psihice superioare, instanţelor integrative situate la cel mai înalt nivel de organizare a sistemului nervos. Esenţa acestui efect constă în elaborarea unor strategii  întemeiate  pe  creşterea operaţionalităţii proceselor cognitive, pe integrarea prin învăţarea unor noi modalităţi comportamentale, pe creşterea gradului de autocontrol al proceselor reglatorii şi al activităţii în ansamblu, pe dezvoltarea şi maturizarea personalităţii.

Concomitent, strategiile adaptative s-au deplasat tot mai mult din sfera reacţiilor consecutive situaţiei în cea a anticipării ei şi a elaborării de răspunsuri preventive întemeiate pe

20

estimarea predictivă a solicitărilor, condiţiilor şi consecinţelor acţiunii. Adaptarea eficientă implică în mod esenţial prelucrarea de informaţie, menită să extindă capacitatea de previziune şi să permită reacţii bazate pe mobilizarea din timp a rezervelor funcţionale ale organismului. Din obiect al factorilor externi care acţionează asupra sa, omul devine subiect ce intervine activ în realitatea înconjurătoare, potenţând factorii ce-i favorizează evoluţia şi opunându-se celor distructivi.   

Adaptarea ca relaţie dintre organism şi mediu este, în funcţie de termenul ce se modifică în cadrul acestei relaţii, autoplastică - bazată pe modificarea organismului, şi aloplastică - bazată pe modificarea activă a mediului. Pentru om caracteristică devine adaptarea aloplastică, realizată prin intermediul uneltelor, tehnicii, civilizaţiei şi culturii. Combinarea celor două forme determină adaptabilitatea maximă, specifică subiectului uman care pe lângă conformare la cerinţele mediului poate să-1 şi transforme în concordanţă cu necesităţile sale (P Popescu-Neveanu, 1978).  

În sens general, adaptarea reprezintă un ansamblu de procese şi activităţi prin care organismul atinge stări de echilibru tot mai stabil în relaţiile sale cu mediul, devenind tot mai apt pentru existenţa în condiţiile impuse de acesta.

Adaptarea presupune schimburi de substanţă, energie şi informaţie între individ şi ambianţă, schimburi care să-i asigure acestuia menţinerea integrităţii şi un echilibru dinamic cu mediul înconjurător. A. Coly consideră adaptarea drept o cale conştientă şi inconştientă menită să ducă la acomodarea cu cerinţele mediului înconjurător, în condiţiile menţinerii scopurilor şi obiectivelor. Z.J. Lipowslri apreciază că adaptarea este un ansamblu de activităţi cognitive şi motorii pe care o persoană le foloseşte pentru a-şi menţine funcţionalitatea fizică şi integritatea psihică, sau pentru a redobândi echilibrul funcţional şi a compensa în limita posibilului pierderile ireversibile (I. Cucu, 1983). După R. S. Lazarus şi S. Folkman (1982), adaptarea constă în efortul cognitiv şi comportamental care organizează specific cerinţele interne în vederea administrării cerinţelor externe şi interne pentru a preveni scăderea sau epuizarea resurselor persoanei.

Adaptabilitatea, capacitate fundamentală a organismelor vii de a suferi modificări generale sau parţiale pentru a-şi mări şansele de supravieţuire în condiţiile schimbătoare ale mediului, este legată de posibilităţile acestora de a răspunde situaţiilor care le perturbă homeostazia prin reacţii cu efecte de reechilibrare. Complexitatea acestor reacţii depinde de complexitatea organismului care se adaptează, fiind necesară o distincţie între reacţiile simple care au la bază mecanisme reflexe şi reprezintă răspunsuri la influenţe actuale, şi reacţiile complexe, specific umane, care au la bază învăţarea şi constituie răspunsuri stocate în programul individual al subiectului.

În sens particular, adaptarea se referă la ansamblul de procese şi activităţi care asigură supravieţuirea organismului într-un mediu stresant (C.L. Prosser, 1964). În contextul teoriei despre stres, adaptarea este un pattern corect de comportament prin care organismul poate preveni activ sau poate răspunde la circumstanţele care induc stresul (J.E. McGrath, 1970). Ori, întrucât caracteristice stării de stres sunt reacţiile afective în exces, adaptarea reprezintă un complex de reacţii care servesc la prevenirea, evitarea sau controlul perturbărilor emoţionale (M. Pearlin şi N. Schooler, în F. Tudose, 2000). Din perspectiva confruntării cu un mediu stresant, procesul de adaptare urmăreşte instaurarea controlului asupra reacţiilor emoţionale şi comportamentale şi, implicit, adecvarea lor la cerinţele situaţiei.

Perspectiva clinici apreciază că adaptarea este sinonimă cu starea de sănătate şi, în mod particular, că adaptarea psihică este echivalentă cu starea de sănătate mentală. Existenţa umană presupune numeroase oscilaţii care impun adaptări secvenţiale menite să compenseze dezechilibre de intensitate moderată. Acestea, au valoare stimulativă pentru dezvoltarea individului şi constituie fenomene intrinseci vieţii în evoluţia sa.

Există însă destule situaţii în care adaptarea necesită eforturi de mare intensitate sau durată. Teoriile psihanalitice consideră conflictul intern ca fiind constitutiv fiinţei umane, o expresie a contradicţiei dintre pulsiunile Sinelui şi apărările Eului în concordanţă cu restricţiile

21

impuse de Supra-eu, o permanentă luptă între forţele reprimate şi cele represive (Karen Horney, 1998).

Karen Horney (1998) apreciază că rezolvarea conflictelor interioare implică în mod necesar recunoaşterea contradicţiei şi luarea unor decizii bazate pe deplina înţelegere a semnificaţiei propriei opţiuni. Există dificultăţi inerente în recunoaşterea şi rezolvarea unui conflict, care pot fi depăşite în cadrul unui proces complex, derulat în interioritatea individului ca succesiune a patru etape: 1. conştientizarea dorinţelor şi sentimentelor; 2. evaluarea lor în funcţie de un sistem propriu de valori presupus ca fiind deja dezvoltat; 3. luarea deciziei în favoarea unei tendinţe şi renunţarea clară şi conştientă la cealaltă; 4. asumarea răspunderii pentru decizia luată, în sensul acceptării consecinţelor care decurg din ea.

Individul bine adaptat, echilibrat emoţional, care se raportează la mediu printr-un sistem atitudinal-valoric superior elaborat şi stabil, se confruntă cu conflicte pc care le trăieşte într-o manieră conştientă. O persoană normală chiar dacă nu este conştientă iniţial de conflictul său, sub presiunea realităţii poate deveni. "Normalitatea" conflictelor sale se referă la disparitatea relativ redusă dintre concluziile conflictuale, alegerea urmând să se facă intre două moduri de acţiune, fiecare din ele realizabil în cadrul personalităţii sale bine integrate. Ca urmare, individul poate să ajungă la o decizie ce poate fi pusă în practică, realistă, chiar dacă luarea ei este adesea dificilă şi cere un anumit sacrificiu.

Conflictele interioare latente sunt conflicte nevrotice ale căror componente se află în inconştient deoarece tendinţele fundamentale care le-au generat au fost puternic reprimate. Confruntarea cu realitatea duce la o tot mai intensă refulare, iar trăirea lor conştientă în scopul analizării şi rezolvării necesită înfrângerea unei mari rezistenţe. În conflictele nevrotice divergenţa dintre tendinţele conflictuale este foarte mare, iar persoana dominată de trări emoţionale intense şi contradictorii se află în imposibilitate de a alege. Ea este împinsă de forţe la fel de constrictive în direcţii opuse fără a fi capabilă să se înscrie pe vreuna din ele, decizia apărându-i ca imposibilă şi situaţia ca lipsită de ieşire.

Conflictele latente nerezolvate se exteriorizează adesea în maniere deformate, prin tablouri simptomatice caracteristice unor dezordini ale caracterului şi conduitei - apatie şi inerţie, conformism şi oportunism, indecizie şi inconsecvenţă, izolare, depresie şi anxietate - trăsături caracteristice unei personalităţi nevrotice. Riscul patologizării condiţiei umane sub presiunea conflictelor nerezolvate îndreptăţeşte afirmaţia că a trăi conflictele conştient, deşi este dureros, poate li un avantaj inestimabil, înfruntarea lor prin soluţii raţionale fiind aducătoare de libertate interioară şi putere (Karen Homey, 1998).2. Caracterizarea generală şi forme distincte a stărilor psihice.

Clasificarea stărilor psihice după Levitov:

Stări psihiceStări volitive (detaşare – încordare) Stăr afective (nesatisfacţie –

satisfacţie)Stări ale

conştiinţei (somn –

activizare)Stări praxice Stări motivaţionale Stări relaţionale Stări emoţionale Stări ale

atenţiei+ - organice de orientare

+ - + -

Impresio-natActiviza-re

EpuizareMonotonieSuprasatura-ţieOboseală

HipoxiaSeteaFoameaÎncorda-rea sexuală

Deprivare senzorialăPlictisealaCointeresa-reaCuriozita-teaMirareaÎndoiala

SimpatieSintoniePrietenieDragosteAdmira-ţie

AntipatieAintonieOstilitateIndignare

Calmitate totală (ataraxia)BucurieFericireEuforieExtaz

NelinişeTristeţeMîhnireScîrbăSuferinţăFurie

DifuzăConcentrareHiperprose-xie

22

AnxietateaFricaGroazaPanica

Caracterizarea stărilor psihce se efectuiază în baza următoarelor criterii (N. Levitov): Stări de personalitate su situaţionale Stări profunde sau mai puţin profunde Stări care acţionează asupra omului pozitiv sau negativ Stări de lungă sau scurtă durată Stări mai mult sau mai puţin conştientizate

Тема 7. Activitatea umană. 1. Elementele componente şi structura psihologică a activităţii. 2. Formele activităţii.

Surse internet: library.usmf.md/.../11.Aspectele_psihologice_ale_activitatii_umane.pdf

1. Elementele componente şi structura psihologică a activităţii. Una din cuceririle cele mai importante pe care psihologia le-a dobândit în plan

metodologic, de-a lungul evoluţiei sale istorice, o constituie elaborarea conceptului de activitate şi aplicarea lui în analiza şi explicarea funcţiilor şi proceselor psihice particulare. Pe această bază, pe de o parte, au avut loc formularea şi introducerea principiului acţiunii şi al unităţii dialectice dintre conştiinţă şi activitate în explicarea genezei psihicului uman ca organizare internă, subiectivă, ideală, iar pe de altă parte, elaborarea metodei „analiza produselor activităţii“, ca modalitate specifică şi obiectivă de cunoaştere şi evaluare a personalităţii.          În lumina acestui concept:a) nici o funcţie psihică nu este un dat imanent şi nici nu apare instantaneu din interiorul subiectului, ci se formează treptat, stadial în relaţia subiectului cu lumea externă, pe baza acţiunii sale directe cu lucrurile şi obiectele concrete din jur;b) forma primordială de manifestare a vieţii psihice este aceea a acţiunilor concrete pe care copilul le desfăşoară cu şi asupra obiectelor din jur;c) constituirea structurilor psihice interne are la bază mecanismul interiorizării conţinuturilor şi schemelor operatorii ale acţiunilor externe;d) nici o funcţie psihică nu există şi nu se manifestă în sine, ci, întotdeauna integrată unei acţiuni sau activităţi, mediind într-un mod specific rezolvarea unei sarcini, satisfacerea unei stări de necesitate, atingerea unui scop.

Conceptul de activitate impune considerarea şi abordarea personalităţii umane nu ca pe un simplu robot care doar răspunde automat la stimulii externi, ci ca pe un subiect capabil de a se opune acestor „stimulări“, de a le filtra şi prelucra prin prisma propriilor stări de motivaţie, de a întreprinde, independent, acţiuni de modificare-transformare a situaţiilor externe, de a-şi afirma şi impune identitatea sa în lume.

Activitatea reprezintă modalitatea cea mai naturală şi veridică de exteriorizare şi obiectivare a organizării psihice interne a omului, de atestare a valenţelor instrumental-creative, temperamentale şi caracteriale ale profilului personalităţii sale.Structura psihologică a activităţii     Din punct de vedere psihologic, este important de subliniat şi de reţinut că, în activitate, are loc interacţiunea şi integrarea specifică şi naturală a proceselor psihice cognitive, afective, volitive, a atenţiei şi a limbajului. Activitatea pune în evidenţă două planuri de organizare-integrare: unul global, supraordonat, care determină diferenţierea şi individualizarea formelor şi modalităţilor ei generice de fiinţare şi manifestare, altul, operativ-situaţional, care asigură actualizarea şi desfăşurarea curentă, în situaţii şi sarcini concrete, a unei forme modale sau a alteia.

23

Activitatea trebuie privită, în primul rând, ca mod fundamental de relaţionare şi echilibrare a omului cu mediul său specific de viaţă sau de existenţă.

Activitatea poate fi definită ca modalitate specifică de alternare şi combinare la nivelul omului-subiect a celor două verigi ale adaptării: asimilarea şi acomodarea.

Activitatea  ca formă superioară de relaţionare cu mediul, specifică şi definitorie pentru om – implică stabilirea şi formularea anticipată a obiectivelor care, în acest caz, devin scopuri, şi prin o complexă mediere/pregătire psihică internă (mentală), în care ponderea principală revine proceselor cognitive de informare, prelucrare, interpretare şi decizie.

Activitatea se leagă cu precădere de nivelul conştient al integrării sistemului psihic, fiind bazată pe dominanţa funcţională a mecanismelor reglajului voluntar.

Voinţa reprezintă capacitatea de a acţiona în vederea realizării unui scop conştient, infrângând anumite bariere interioare sau exterioare.

Exemplu: Presupunem un student, invăţând pentru un examen dificil care are loc a doua zi. Deodată, primeşte un telefon de la un prieten care ii zice că azi e ultima zi când pot vedea un film foarte bun. Dacă studentul lasă totul baltă şi aleargă la cinema, el n-are voinţă. Cel care are vointa stă şi reflectează cum stă cu invătatul şi, de obicei, rămâne în continuare la masa de lucru, promovarea examenului fiind mai importantă.

Literatura de specialitate stabileşte următoarele etape privind structura activităţii umane:      1) conceperea situaţiei (stabilirea obiectivului ce urmează a fi realizat);      2) deliberarea (examenul soluţiilor disponibile, inventarierea argumentelor „pro" şi „contra" în funcţie de sistemul de valori de care ele dispun, ezitările şi pendulările între diversele alternative);      3) decizia (reţinerea unei singure variante acţionale din cele disponibile);      4) execuţia (traducerea în fapt a actului respectiv şi realizarea obiectivelor propuse).      Această schemă este populară si arhicunoscută.  2. Formele activităţii                  Activitatea umană nu este o categorie omogenă, monomodală, ci una eterogenă, plurimodală, punând în evidenţă o diversitate de forme şi variante. Criteriile de delimitare şi clasificare a acestora sunt diferite:a) natura produsului, în funcţie de care se disting două forme principale de activitate: materială şi spirituală;b) conţinutul şi scopul, după care se delimitează activitatea de cunoaştere, activitatea de producţie, activitatea de comunicare, activitatea de distracţie, activitatea de instruire, activitatea de conducere, etc.;c) succesiunea în evoluţia ontogenetică a personalităţii, pe baza căreia se disting formele categoriale modale – jocul, învăţarea şi munca.

Jocul este prima formă sub care începe să se manifeste şi să se afirme într-o manieră structurată activismul intrinsec al fiinţei umane. Acesta se impune ca activitate dominantă la vârsta copilăriei şi mai ales în perioada preşcolară.

Învăţarea. Aşa cum am arătat, activitatea este, în ultima instanţă, modalitatea principală de adaptare a omului la mediu. Faza de acomodare a procesului adaptării, care presupune introducerea unor modificări mai mult sau mai puţin radicale în organizarea internă anterioară a personalităţii, se realizează pe baza învăţării. Proprie întregului regn animal, învăţarea devine o formă sistematică şi specifică de activitate la nivelul omului, în cadrul societăţii.

Întrucât, spre deosebire de animal, omul se caracterizează printr-o adaptare de tip individual, învăţarea dobândeşte la el un rol primordial pentru o dezvoltare psihică optimă.

Prin învăţare înţelegem activitatea pe care individul uman o desfăşoară sistematic, într-un cadru socialmente organizat, în vederea asimilării de informaţii în forma cunoştinţelor, a elaborării unor ansambluri de operaţii şi deprinderi, precum şi a unor capacităţi de înţelegere, interpretare şi explicare a fenomenelor din natură şi societate.             Structura psihologică a învăţării. În psihologia tradiţională, învăţarea era redusă cu precădere la fixarea (întipărirea), păstrarea şi reproducerea informaţiilor sau cunoştinţelor în

24

forma în care erau ele structurate şi prezentate din afară de către subiectul-instructor. Aceasta genera un fel de echivalenţă: a învăţa = a memora.            Structura psihologică a învăţării ea presupune participarea şi interacţiunea următoarelor procese psihice (bineînţeles, fără a exclude memoria): a) percepţia; b) reprezentarea; c) gândirea; d) atenţia; e) voinţa; f) motivaţia.

Mecanismele si legile învăţării. Problema mecanismelor care stau la baza învăţării a fost mult controversată în psihologie şi psiho-fiziologie. Trebuie spus că această problemă nu s-a pus în toate orientările psihologice, ci numai în cele care recunoşteau caracterul evolutiv al psihicului, respectiv, în asociaţionism, în behaviorism, în structuralismul genetic, în funcţionalism, în interacţionismul sistemic.

Totodată, se impune precizarea că elementele care se puneau la baza rezolvării acestei probleme au variat atât în timp, cât şi de la o orientare la alta. Astfel, s-au elaborat mai multe teorii, cele mai importante fiind: teoria urmelor, teoria imprimării, teoria plasticităţii cerebrale, teoria condiţionării, teoria ansamblurilor celulare şi teoria conexionistă.

Legile învăţării. Ca activitate cu caracter formativ-structurant, învăţarea se subordonează legii generale a dezvoltării. Aceasta înseamnă că desfăşurarea ei are un caracter ascendent şi gradual, mergând de la inferior la superior, de la simplu la complex, de la uşor la greu, de la concret la abstract, de la individual (particular) la general (universal). Legea receptivităţii optime, Legea semnificaţiei şi selectivităţii, Legea efectului, Legea transferului, Legea interferenţei, Legea sistemicităţii,

Formele sau tipurile învăţării. În literatura psihologică se întâlnesc clasificări diferite ale formelor de învăţare, cele mai multe având la bază criterii de conţinut (Hilgard şi Montpellier) sau criterii legate de volumul şi importanţa achiziţiilor în structurarea şi reglarea comportamentului (R. Gagné).

Prin aplicarea criteriilor de conţinut au fost desprinse şi identificate următoarele tipuri de învăţare: • habituarea sau învăţarea, • învăţarea prin condiţionare de tip clasic (pavlovian), • învăţarea prin condiţionare instrumentală sau de tip skinnerian, • învăţarea perceptivă, • învăţarea motorie, • învăţarea verbală.

Activitatea de muncă. Activitatea de muncă reprezintă, în plan evolutiv, ontogenetic, forma finală şi superioară de structurare şi desfăşurare a relaţiei dintre om şi natură. Ea se impune ca dominantă la vârsta adultă, devenind cadrul obiectiv principal în care se probează şi se validează potenţele şi capacităţile reale ale indivizilor, prin raportarea la anumite exigenţe, criterii şi etaloane de performanţă stabilite social.

Spre deosebire de joc şi învăţare, care doar în mod indirect sunt legate şi răspund la o motivaţie de tip existenţial, munca izvorăşte tocmai dintr-o asemenea motivaţie şi vine nemijlocit în întâmpinarea ei.

Activitatea de muncă este un raport între om şi natură (mediul ambiant), determinat şi subordonat satisfacerii nevoilor biologice şi materiale vitale, de care depinde supravieţuirea şi perpetuarea speciei.

Din punct de vedere structural, activitatea de muncă ne dezvăluie două laturi strâns corelate: una obiectivă şi alta subiectivă.

Latura obiectivă rezidă în existenţa unor categorii de sarcini ce trebuie îndeplinite într-un anume fel, la un anumit standard cantitativ şi calitativ, anumite obiective ce trebuie atinse.Latura subiectivă constă şi dintr-un ansamblu unitar şi integrat de disponibilităţi, abilităţi şi capacităţi, pe care un individ trebuie să le posede la momentul dat pentru a se putea angaja într-un domeniu specific de sarcini şi solicitări.Creaţia este o dimensiune generală, pe care o întâlnim şi în celelalte două forme modale

de activitate – jocul şi învăţarea. Ea se amplifică şi dobândeşte semnificaţii deosebite în cadrul activităţii de muncă. Prezenţa şi modul ei de implicare, face necesară împărţirea activităţii de muncă în două variante: activitatea de muncă executiv-reproductivă şi activitatea de muncă novator-creatoare.

25

Activitatea de muncă, în ipostaza sa de formă dominantă de relaţionare şi adaptare a omului şi a societăţii la mediu, trebuie considerată şi abordată ca unitate a celor două structuri: executiv-reproductivă şi transformator-creatoare.

Tema 8. Sfera volitivă. Voinţa ca modalitatea superioară de autoreglaj verbal. 1. Definire şi caracterizare generală.2. Structură şi faze ale actului volitiv. 3. Însuşirile volitive ale personalităţii.4. Aspectul fiziologic şi motivaţional al acţiunilor volitive. 5. Teorii asupra actului voluntar.

Surse internet: www.preferatele.com/.../vointa13.phpfacultate.regielive.ro/.../vointa_si_invatare-1137.html

1. Definire şi caracterizare generală.În viaţa de toate zilele noi observăm cum omul lucrează, învata, se odihneşte, se ocupă cu

munca preferată. Noi vedem cum timp îndelungat el tinde spre scopul trasat, îşi încordează forţele fizice şi cele intelectuale, înfruntă o mulţime de piedici, îşi reţine sentimentul ce l-a cuprins, renunţă la ceva plăcut în numele cauzei ce nu - i aduce vreo bucurie deosebită, însă care e dictată de necesitate. În toate acestea se manifestă voinţa omului.

Voinţa este reglarea conştientă de către om a acţiunilor şi faptelor sale, acţiuni şi fapte care necesită depăşirea greutăţilor interioare şi exterioare.

Voinţa reprezintă capacitatea de a acţiona în vederea realizării unui scop conştient, depăşind anumite bariere interioare sau exterioare.

Încă I. M. Secenov scria că voinţa nu este un agent impersonal ce dirijează numai mişcarea, ci reprezintă aspectul activ al conştiinţei şi sentimentului moral. Ea dirijează mişcarea în numele unui anumit scop, deseori în pofida chiar şi a sentimentului de autoconservare.

Există doua opinii diametral opuse asupra naturii voinţei - materialistă şi idealista.Idealiştii consideră voinţa o forţă spirituală care nu e legată nici cu activitatea creierului, nici cu mediul înconjurător. Ei afirmă că voinţa este, agentul suprem al conştiinţei noastre, care e chemat să îndeplinească funcţii diriguitoare. Voinţa nu se supune nimănui. Ea este liberă. După părerea lor, omul în orice caz poate proceda astfel, cum va găsi de cuviinţă, fără a ţine cont de ceva. El este liber în acţiunile sale. Cu alte cuvinte, omul face ceea ce doreşte; cum dorete - aşa procedează. Totul depinde de voinţa lui liberă.

Concepţia materialista afirmă că voinţa, în paralel cu alte aspecte ale psihicului, are bază materială sub forma de procese nervoase cerebrale. E imposibil a separa voinţa de materie, de creier. Materialiştii susţin că omul e legat în cel mai strîns mod de mediul înconjurător. Fără de condiţiile exterioare necesare el nu poate nici să menţină, nici să continuie viaţa.Conform opiniei materialiste asupra voinţei, libertatea constă nu în viaţa independentă faţă de legile naturii, ci în cunoaşterea acestor legi şi în posibilitatea bazată pe această cunoaştere de a impune sistematic legile naturii să acţioneze în vederea atingerii unor anumite scopuri. Libertatea voinţei nu înseamnă, prin urmare, altceva decît capacitatea de a lua decizii în cunoştinţă de cauză.

Voinţa nu este o însuşire izolată a psihicului omului. De aceea ea trebuie examinată în legatură cu alte aspecte ale psihicului şi, înainte de toate, cu cunoaşterea. Cunoaşterea e orientată spre analiză şi sinteză, generalizarea şi abstractizarea impresiilor, cunoştinţelor, căpătate din mediul înconjurător. Fixate de către memorie şi prelucrate în gîndire, aceste cunoştinţe informează destul de temeinic despre ceea ce ne înconjoară. Astfel, voinţa este plină de conţinut. Conţinutul ei e cuprins în reprezentări şi noţiuni, cu care operează gîndirea, imaginaţia. Totodată, voinţa este un mecanism specific de pornire şi inhibiţie. Reglarea volitivă a comportamentului este orientarea conştientă a eforturilor intelectuale şi fizice la atingerea scopului sau reţinerea lor.

26

Totuşi, între gîndire ca o cunoaştere şi voinţă ca reglare conştientă a comportării nu există o identitate. În viaţă putem observa oameni, care desfăşoară o activitate furtunoasă, manifestă o tenacitate de invidiat în năzuinţa spre atingerea scopului, însă totodata acest scop este neînsemnat, mărunt. Mai mult decat atît, efortul enorm e irosit adesea în zădar, întrucît ceva nu se ia în consideraţie, nu e înţeles. Cu alte cuvinte, aceşti oameni ştiu să-şi dirijeze comportarea, iar să evidenţieze legăturile, raporturile dintre fenomene, lucruri, oameni - nu pot întotdeauna. Şi acele eforturi, pe care ei le depun, adesea sunt zădarnice.

Adeseori putem observa şi o altă situaţie. Omul capabil ia decizii absolut juste şi necesare. Ele sunt impecabile ca intenţie, însă omul nu e în stare să-şi adune puterile, să se mobilizeze, să depună un efort mult sau mai puţin îndelungat, să-şi dirijeze comportarea pentru a realiza decizia. În acest caz e efectuată o mare muncă a minţii, sunt găsite cai juste de realizare practică a celor schiţate. Însa deciziile ramîn nerealizate. Pentru îndeplinirea lor nu ajung eforturi volitive, e slabă reglarea volitivă a comportării.

Astfel, a sesiza ceva, a înţelege nu e echivalent cu a acţiona Voinţa, după spusele lui I. M. Secenov,- este aspectul activ al raţiunii şi sentimentului moral. 2. Structură şi faze ale actului volitiv.

Voinţa omului se manifestă în acţiuni, fapte, realizate cu un scop trasat din timp. Totuşi, asemenea acţiuni, ca mersul, număratul oral în limitele tablei înmulţirii, comunicarea verbală cu cei apropiaţi, cu rudele ş. a. m. d. nu sunt specific volitive. Aceste acţiuni sunt orientate spre un anumit scop, însă momentul volitiv în cadrul lor e neînsemnat.

Acţiunile volitive se caracterizează prin prezenţa scopului, precum şi a obstacolelor, greutăţilor, prin prezenţa a unui fel de încordări, trăite în cursul realizării lor.Se obişnuieşte a distinge acţiunile volitive simple şi complicate. Cele simple, de regulă, au două verigi - punerea scopului şi realizarea. În ele o verigă urmează după alta imediat, fără de verigi intermediare. În acţiunea volitivă complicată sunt conturate clar trei verigi - conştientizarea scopului, planificarea şi realizarea.

Să examinăm acţiunea volitivă complicată pentru a clarifica esenţa psihologică a voinţei omului.1. Conştientizarea scopului. Motivele comportării omului sunt variate. Ele pot fi trebuinţe materiale - foamea, setea, necesitatea de aer, de îmbrăcăminte - şi spirituale - comunicarea cu alţi oameni, însuşirea cunoştinţelor.

Trebuinţa ce ia naştere se reflectă în conştiinţa omului sub forma de atracţie vagă, nedefinită. Acest lucru e condiţionat de faptul că trebuinţa e inclusă insuficient în sistemul de cunoştinţe ale omului. Pe măsura creşterii trebuinţei şi conştientizării ei atracţia se transformă în dorinţă. A dori ceva înseamnă a fi în stare să exprimi (să scrii, să-i spui cuiva sau sieşi), ce anume te nelinişteşte, ce necesitate există şi prin ce poate ea fi satisfacută. Dorinţa este conţinutul ce există ideal al trebuinţei. Dorinţa se poate dovedi a fi motiv pentru acţiune. De exemplu, într-o zi de vară cu arşiţă, aflîndu-se la razele dogoritoare ale soarelui, omului i-i sete: i-i uscat în gură, simte o slăbiciune fizică. În acelaşi timp în conştiinţă apar anumite imagini, gînduri despre umbră, despre un izvor cu apă. În cazul de faţă omul îşi dă seama de faptul ce îl nelinişteşte, ce necesitate el încearcă şi cum poate fi satisfacută această necesitate.

A dori încă nu înseamnă a acţiona. Deşi în dorinţă e reflectat conţinutul trebuinţei, ea nu dispune de eficienţă, de elementul activ. Omul poate să dorească multe, însă aceasta nu înseamnă că el acţionează sau va acţiona în toate direcţiile. Astfel, a dori ceva înseamnă, înainte de toate, a şti ce te determină la acţiune. Totuşi, nu se poate pune semnul egalităţii între dorinţă şi cunoaşterea în general. Nu orice cunoaştere se transformă în dorinţă, însă orice dorinţă e o cunoaştere. Înainte ca dorinţa să se transforme într-un motiv nemijlocit al comportării, iar apoi în scop ea e apreciată de către om. În cursul aprecierii noi aducem argumente „pro” şi „contra”. Noi ca şi cum privim în urmă, ne gîndim încă o dată ce ne determină totuşi pe noi să schiţăm scopul dat, care sunt dorinţele noastre. Noi cîntarim condiţiile, care ajută sau împiedică realizării scopului, imaginar o luăm înainte anticipăm în gînd rezultatul realizării deciziei.

27

Cu alte cuvinte, se desfăşoara o muncă încordată a gîndirii privind alegerea şi fundamentarea dorinţelor.

Ciocnirea imboldurilor opuse, care nu coincid, între care urmează a se face alegerea, se numeşte 1upta motivelor. Lupta motivelor şi încordarea legată de ea se înăspreşte în mod deosebit în cazurile cand trebuie să se aleaga între argumentele raţiunii şi sentiment, între motivele de ordin personal şi motivele, legate de trebuinţele şi interesele societăţii. Deosebit de încordat decurge lupta motivelor şi luarea deciziilor în cazul situaţiilor conflictuale, care apar la etapele de cotitură ale vieţii omului. Astfel, lupta motivelor, pe de o parte, serveşte drept indiciu al aptitudinii omului de a stabili legături, de a înţelege, a alege dorinţele, condiţionate de motive supreme, şi a le transforma în scop. Pe de altă parte, lupta motivelor demonstrează aptitudinile omului de a-şi aduna puterile, de a depune eforturi, aptitudinile de a purta răspundere pentru consecinţele, legate de realizarea sau nerealizarea scopului schiţat, adică de a manifesta voinţa. În lupta motivelor se manifestă într-o mare măsură voinţa omului, însă acesta nu e indicatorul lui exclusiv. În cursul luptei motivelor se conturează scopul activităţii, ceea ce se exprimă definitiv în luarea deciziei.

A lua decizia înseamnă a delimita o dorinţă de altele şi astfel a crea chipul ideal al scopului. Decizia luată se contureaza de obicei într-o frază concisă „Voi proceda astfel”, „E hotărît: procedăm astfel”, „Ne oprim la urmatoarea decizie” s. a. m. d.

După luarea deciziei, de regulă, slăbeşte intensitatea care a însoţit lupta motivelor. Omul simte o uşurare deplină, dacă decizia luată corespunde dorinţelor, intereselor lui. Mai mult decît atît, în acest caz el trăieşte sentimentul satisfacţiei, bucuriei. Dar uşurarea vine şi atunci, cînd decizia care se ia nu corespunde întru totul cu dorinţele şi năzuinţele omului, cînd nu există o armonie deplină cu conţinutul scopului. În acest caz însuşi faptul luării deciziei reduce încordarea.2. Planificarea. În cadrul complicatei acţiuni volitive după luarea deciziei urmează planificarea căilor de realizare a sarcinii trasate. Ce-i drept, uneori modalităţile de realizare a deciziei se schitează în linii mari paralel cu conturarea scopului şi ca şi cum apar din el. Dar şi în aceste împrejurări elaborarea lor detaliată are loc nemijlocit înainte de activitatea practică.La alegerea mijloacelor, ca şi la alegerea a însuşi scopului, sunt posibile greutăţi, trăite sub forma de încordare. Pe de o parte, greutăţile apar din cauza că unele căi şi mijloace de realizare a scopului par a fi simple, însă nu corespund normelor morale, pricinuiesc daune altor oameni. Pe de altă parte, unele căi pot fi grele, pot necesita un mare consum de energie, însă nu contravin normelor morale, nu apelează la cinstea şi conştiinţa omului, cu alte cuvinte, încordarea interioară se creează de aceea că se statorniceşte o situaţie conflictuală: omul inţelege posibilitatea caii uşoare de atingere a scopului şi imposibilitatea acceptării acestei căi. Atunci cînd această situaţie conflictuală este depăşită încordarea scade.

Omul nu poate să se conducă de principiul „scopul scuză mijloacele”. El trebuie să aleagă asemenea cai de mişcare spre scop, care să evite lozinca „pentru atingerea scopului sunt potrivite toate mijloacele”. Omul trebuie să găsească căi justificate din punct de vedere moral de mişcare spre scop, deşi acest lucru nu întotdeauna e posibil fără de o luptă interioară.3. Realizarea. De îndată ce sunt schiţate căile şi mijloacele, omul purcede la înfăptuirea practică a deciziei luate. El îşi organizează comportarea astfel, încît intenţia ce există în conştiinţă să se întruchipeze în obiect, mişcare (exerciţiul sportiv), deprindere de muncă, intelectuală, faptă. Comportarea omului e subordonată sarcinii schiţate şi modalităţilor de acţiune planificate din timp. Totuşi, omul nu numai acţionează, el îşi controlează, îşi corectează acţiunile. În fiecare moment el confruntă rezultatul căpătat cu imaginea ideală a scopului (sau a unei părţi a lui), care a fost creat dinainte. Rezultatul parţial ce se atinge astfel se pune în acelaşi rînd cu cel deja atins şi „se suprapune” pe imaginea ideală.

Antrenamentul constă anume în a aplica cît mai precis partea practică pe model.Succesul depinde de un şir de împrejurări, de faptul cît de precis şi de determinat e creată imaginea din conştiinţă a mişcărilor, în ce mod elevul poate controla acţiunile care se îndeplinesc

28

şi le corelează cu modelul, cum poate el să-şi adune puterile şi să invingă piedicile de ordin obiectiv şi subiectiv.

Realizarea practică a scopului schiţat e legată de învingerea piedicilor. Ele pot fi create de obiecte, procese, materiale, oameni, timp, spaţiu. Odată cu aceasta pot apărea piedici de ordin personal, astfel, ca oboseala, boala, insuficienţa cunoştinţelor, a deprinderilor. Piedicile de ordin exterior şi interior, reflectîndu-se în conştiinţă, generează încordarea. Situaţia conflictuală (în realitate sau în starea subiectivă a omului) se soluţionează fie prin mişcarea consecutivă spre scop, iar prin urmare şi prin menţinerea efortului volitiv, fie prin renunţarea la activitatea practică, renunţarea la efortul volitiv, iar în ultimă instanţă - la scop. Renunţarea la activitatea practică nu e întotdeauna un indiciu al lipsei de voinţă a personalităţii. Dacă omul încetează năzuinţa spre scop din cauza nedorinţei, incapacităţii de a face faţă încordării apărute sau îşi opreşte activitatea practică fără vreun motiv destul de serios - acesta e un indiciu al slăbiciunii voinţei. Dacă, însă, omul are motive serioase pentru a-şi opri nazuinţa spre scop nu-1 putem caracteriza drept lipsit de voinţă.

Efortul volitiv. Actul volitiv se produce la o încordare mai mare sau mai mică. Acesta e aşa-numitul efort volitiv. El se caracterizează prin cantitatea de energie, consumată la realizarea acţiunii bine orientate sau la abţinerea de la ea. De exemplu, un elev nu are nevoie de o energie mare pentru a purcede la efectuarea temei pe acasă la matematică şi a o termina; altul are - trebuie să muncească, să „transpire” pentru a putea face faţă temei respective. Şi în primul, şi în al doilea caz efortul e necesar, însă intensitatea lui va fi diferită. Gradul diferit al efortului volitiv poate să se manifeste şi la aceeaşi personalitate, deoarece ea nu e pregătită şi predispusă în mod egal pentru toate ocupaţiile.

Efortul volitiv străbate toate verigile actului volitiv: conştientizarea scopului, luarea deciziei, alegerea modalităţilor şi realizarea practică a deciziei. El, însă, apare în legatură cu greutăţile. Piedicile, reflectandu-se în conştiintţă, generează starea de încordare, de care se poate de debarasat fie renunţănd la învingerea piedicilor, fie la stop, fie pe calea efortului volitiv depaşindu-le în activitatea practică. Greutăţile nu întotdeauna provoacă încordarea şi efortul volitiv adecvat. Uneori piedica, obiectiv neînsemnată, generează o mare încordare şi necesită un efort volitiv considerabil. De exemplu, copilul se sfieşte să plece la cunoscuţi după un obiect necesar. Acţiunea ca atare e relativ simplă. Ea e întru totul accesibilă, însă necesită un efort considerabil pentru a depăşi bariera psihologică a sentimentului de jenă şi a trăirii, bariera legată de apropiata întîlnire, convorbire, de posibilul refuz. În acest caz trăirea subiectivă a greutăţilor nu corespunde obstacolelor reale.

Dupa cum demonstrează cercetarile psihologice, intensitatea efortului volitiv, stabilitatea lui depind de un şir de circumstante. Înainte de toate, trebuie să indicăm asupra concepţiei despre lume, orientarea politică a personalităţii şi semnificaţia socială a sarcinilor pe care ea le realizează. Legătura acestor elemente cu efortul volitiv e directă. Un factor important este stabilitatea morală a personalităţii. Astfel, la omul cu simţul răspunderii putem observa un grad înalt a1 încordării volitive şi eficienţă maximă a forţelor şi energiei în năzuinţa spre scop. Omul lipsit de răspundere în majoritatea cazurilor nu e apt de încordare.

În continuare trebuie sa indicăm şi la un aşa factor, ca orientarea cu referinţă la activitate şi la rezultatul ei. Orientarea la ,,cumva” nu creează efortul volitiv. Orientarea la ,,calitatea maximă” provoacă încordare.

Efortul volitiv, după cum s-a subliniat, ia naştere şi creşte pe măsura apariţiei şi sporirii greutăţilor, încordărilor. Totuşi, uneori omului îi este greu să înceapă acţiunea. În asemenea cazuri e util a folosi vreun semnal. Astfel, sportivul se include în lupta competitivă numărînd el singur pînă la trei, ridică mîna, îşi dă sie comanda.

Reglarea conştientă şi menţinerea efortului volitiv se înfăptuieşte cu ajutorul vorbirii - exterioare şi interioare. Omul îşi dă sieşi sfaturi, ordine, se stimulează, se autoîncuviinţează. Asemenea fraze ca “mai îndrăzneţ”, “nu te sfii”, “nu-ţi pierde curajul”, ,”încă puţin” sunt cunoscute de fiecare. Căci pe ele le pronunţă omul, adresîndu-se sieşi în cele mai grele minute, în minutele încordării volitive supreme.

29

Astfel, analiza acţiunii volitive complicate demonstrează că primele două verigi sint pregatitoare. La formarea programelor participă multe procese psihice, însă importanţa hotărîtoare o are gîndirea. Partea executivă a acţiunii volitive e legată cu priceperile şi deprinderile, aptitudinile organizatorice. Atunci cînd se întalnesc greutăţi un rol activ îşi asumă din nou gîndirea. Învingerea greutăţilor este, înainte de toate, soluţionarea problemei - pe ce cale să se meargă acum. În procesul realizării se manifestă efortul volitiv, necesar în mod deosebit pentru depăşirea oboselii sau a piedicilor din exterior.

Acţiunile volitive complicate se manifestă cel mai des în intervale mari de timp. Totusi, nu sint rare cazurile cînd trebuie să savîrşim fapte, extrem de limitate de timp. Atunci claritatea verigilor acţiunii volitive se şterge. Ele ca şi cum sunt unite într-un tot întreg.Conştientizarea scopului, luarea deciziei, găsirea modalităţilor de atingere a scopului au loc pe fundalul activităţii practice. La prima vedere se pare că întreaga muncă intelectuală are loc paralel cu cea fizică. Dar aceasta nu e aşa. În acţiunea volitivă conştientă imaginea, gîndul, fie pentru o clipă, precedă partea executivă. Organele motorii realizează ceea ce s-a reflectat în conştiinţă şi s-a transmis pe cale asociativă în zona motorie a scoartei encefalului. În continuare mişcarea, în special, cea obişnuită poate avea loc deja fără un control sporit din partea conştiinţei.

Analizând actul voluntar se pot distinge patru faze.a)  Apariţia conflictului. Situaţie tipică cîn suntem confruntaţi cu mai multe tendinţe ce au valenţe diferite. E nevoie de reflexiune atunci când toate au cam aceeaşi pondere, fiindcă dacă una este mult mai intensă, declanşează acţiunea imediat.  În această fază tocmai constatăm dificultatea alegerii unei soluţii şi consecinţele mai mult sau mai puţin grave ale unei nechibzuinţe.b)   Urmează deliberarea, adică analiza fiecărei alternative, a consecinţelor neglijării ei. Ce se întâmplă dacă întrerup învăţarea, se întreabă studentul? Apoi analizează dacă nu poate ocoli bariera:  „Să mă scol mâine mai devreme şi să recuperez timpul pierdut sau să mă înţeleg cu colegii ca să intru la examen la amiază şi până atunci am timp de repetat". Deliberarea presupune şi alcătuirea unui plan pentru a putea elimina sau micşora riscurile în cazul alegerii unei alternative. Ea poate dura multă vreme (ca în cazul alegerii unei cariere), însă alteori e extrem descurtă. De exemplu, unui şofer îi sare în faţă un copil, pe neaşteptate şi-1 loveşte, îi poate veni în gând să fugă, nefiind nici un martor, imediat, totuşi, opreşte şi acordă copilului ajutorul cuvenit.

Uneori deliberarea e formală, iluzorie, căci hotărârea e luată, doar se caută argumente pentru a o justifica în faţa altora sau în faţa propriei sale conştiinţe. Ca în cazul când cineva refuză să acorde un ajutor cuiva, din comoditate, dar afirmă lipsa de timp... „şi aşa nu i-ar putea folosi, deoarece..." etc.c)   Decizia e momentul caracteristic al voinţei. Mă hotărăsc pentru una din alternative şi pentru tactica necesară. Sunt oameni capabili să se hotărască repede. Alţii sunt foarte oscilanţi şi ezită multă vreme, uneori chiar trece timpul în care decizia ar fi fost utilă. Este una din deosebirile dintre omul practic şi tipul teoretic. Pare a fi şi o caracteristică de nuanţă temperamentală. Sunt însă profesii unde e nevoie de decizii prompte: conducerea automobilelor şi, mai ales, în pilotarea avioanelor.d)  Executarea hotărârii este neglijată de unii psihologi. Totuşi, ea este edificatoare în privinţa calităţilor de voinţă ale unei persoane. Nu e suficient să iei o hotărâre, trebuie să poţi lupta împotriva dificultăţilor rezultate din decizia respectivă. Un alcoolic hotărăşte să nu mai bea „nici o picătură". Decizia e respectată două zile, dar într-a treia se întâlneşte cu un tovarăş de pahar care-1 informează că la „local" s-a adus un vin „straşnic", eroul nostru nu rezistă şi decizia... s-a spulberat! Actul de voinţă a rămas trunchiat de ceea ce este esenţial: respectarea deciziei luate.3. Însuşirile volitive ale personalităţii.

Să examinăm principalele însuşiri volitive ale personalităţii. Perseverenţa în atingerea scopului. Însuşirea volitivă a personalităţii, care se manifestă în priceperea de a pune şi a atinge scopuri cu semnificaţie socială, se numeşte perseverenţa în atingerea scopului.

30

Omul perseverent în alegerea scopului nu-şi risipeşte energia pentru lucruri de nimic, el înţelege necesităţile şi interesele societăţii şi în corespundere cu ele schitează scopuri, care reflecta aceste necesităţi şi interese. Personalitatea perseverentă în atingerea scopului are de asemenea scopuri personale distincte, clare. Totodată, scopurile obşteşti şi cele personale se îmbină armonios, se contopesc într-un tot întreg. Luptînd pentru realizarea scopurilor personale, omul perseverent în atingerea scopului luptă totodată pentru atingerea scopurilor obşteşti realizînd sarcinile obşteşti, el înfăptuieşte realizarea celor personale. Omul perseverent în atingerea scopului e un obsedat (în sensul cel mai pozitiv al acestui cuvînt). El ştie precis pentru ce luptă, încotro merge. Claritatea scopului - iată principalul merit al omului perseverent.La unii oameni perseverenţa în atingerea scopului ia o direcţie individualizată. Ei la fel schiţează scopuri clare. Dar, conţinutul lor reflectă numai trebuinţele şi interesele personale. Acţiunile, care se manifestă pe baza unor astfel de scopuri, nu au deloc sau au o importanţă socială foarte mică.Fermitatea. Însuşirea volitivă a personalităţii ce se manifestă în alegerea rapidă şi bine gîndită a scopului, determinarea modalitaăţilor de atingere a lui, se numeste fermitate.

Omul ferm cumpăneşte multilateral şi profund scopurile acţiunii şi modalităţile realizării ei, înţelege importanţa deciziei ce se ia, îşi dă seama de urmările posibile. La prima vedere s-ar părea că omul ferm îşi alege scopul uşor şi liber. Aceasta însă nu e aşa. Omul ferm de asemenea încearcă o luptă interioară chinuitoare, complicată, ciocnirea motivelor opuse, trăiri emoţionale. Totuşi, atunci cînd e necesar el se lasă de toate ezitările şi se opreşte ferm la un scop sau la un mijloc de realizare a lui, care sunt prielnice într-o măsura mai mare în condiţiile date.Fermitatea e o însuşire a personalităţii care mărturiseşte despre nivelul înalt al dezvoltării voinţei. Deosebit de distinct se manifestă fermitatea în momentul schimbării scopului, precum şi la realizarea deciziei iniţiate. Nu pentru toţi e caracteristică fermitatea de un nivel înalt. Întîlnim oameni, la care e evident că această calitate lipseşte. Ei se gîndesc îndelung şi chinuitor cum să procedeze, se îndoiesc de justeţea deciziei pe care urmează s-o ia, se tem de urmările deciziei însăşi şi de rezultatul realizării ei.

Dedublarea gîndurilor, sentimentelor constituie o particularitate caracteristică a omului nehotărît. Lui nu-i ajung forţe pentru a învinge gîndurile şi sentimentele contradictorii, a le orienta într-o anumită albie. Toate acestea duc la faptul că omul pierde timpul, iar apoi, cînd totuşi se pomeneşte în faţa necesităţii de a face alegerea, se opreşte la primul scop întîlnit, care e poate cel mai rău. Nehotărîrea se manifestă şi în aceea că omul, fără a se prea gîndi, fără a cumpăni ia o decizie pripită. În acest caz el se grăbeşte să se debaraseze de starea de încordare ce-i este neplacută, stare ce însoţeşte alegerea scopului.Perseverenţa. Însuşirea volitivă a calităţii, care se manifestă în aptitudinea de a dirija şi controla comportarea timp îndelungat în corespundere cu scopul schiţat, se numeste perseverenţă.

Omul, care posedă această însuşire volitivă, ţine în conştiinţă permanent sarcina schiţată şi îi organizează comportarea astfel, încît să apropie realizarea ei. Omul perseverent apreciază just atmosfera, găseşte în ea ceea ce ajută la atingerea scopului. El nu numai că foloseşte împrejurările ce s-au statornicit, ci şi el însuşi le formează. Omul perseverent poate, temporar, să înceteze mişcarea spre scop, însă face aceasta pentru ca ulterior, în condiţii mai prielnice, să meargă mai departe. El nu se opreşte în faţa insucceselor, nu cedează în faţa sentimentului de îndoială ce a apărut, reproşurilor, iar uneori şi împotrivirii din partea altor oameni. El îşi mobilizează din nou şi din nou forţele sale psihice şi fizice, pentru a încerca din nou să realizeze cele schiţate.

În viaţă noi adesea întîlnim oameni, la care perseverenţa ca şi cum înţepeneşte la un nivel jos. Astfel de oameni pot fi deştepţi şi chiar talentaţi, însă a-şi dirija timp îndelungat comportarea în condiţii mult sau mai puţin complicate sau la întîlnirea cu primele greutăţi ei nu sînt în stare. Lor le pare că piedicile ce au apărut sunt de netrecut, şi de aceea nu face să se forţeze, să piardă în zădar forţele. Această nepricepere de a se impune să meargă spre scopul schiţat duce la aceea că decizia luată ramîne neîndeplinită, în timp ce ea este întru totul după puterile omului şi există toate condiţiile obiective pentru realizare.

31

Există oameni, care la prima vedere par a fi deosebit de perseverenţi. Cunoştinţa mai apropiată cu ei, însă, demonstrează că ei pur şi simplu sunt încăpătinaţi. Omul încăpătinat recunoaşte doar părerea sa, doar argumentele sale şi năzuieşte să se călăuzească de ele în acţiuni şi fapte, deşi aceste argumente pot fi greşite sau în orice caz, nu dintre cele mai bune.Stăpînirea de sine. Stapînire de sine, sau cumpăt e numită însuşirea volitivă a personalităţii, care se manifestă în aptitudinea de a - şi reţine manifestările psihice şi fizice, ce împiedică atingerea scopului. Omul e nevoit adesea să acţioneze în condiţii complicate, de exemplu într-o atmosferă ce ameninţă sănătatea sau viaţa, onoarea personală şi cea obştească, demnitatea etc. Condiţiile complicate ale vieţii provoacă o încordare psihică şi fizică sporită. Omul reţinut va alege un asemenea nivel al activismului, care va corespunde condiţiilor şi va fi îndreptăţit de circumstanţe. Aceasta, la rîndul său, îi va asigura succesul în realizarea scopului schiţat.Stăpînirea de sine e o însuşire a personalităţii, în care e exprimată şi consolidată funcţia de inhibiţie a voinţei. Drept model de stăpînire de sine excepţională poate servi comportarea eroilor în timpul războiului, a cosmonauţilor, aviatorilor.

De obicei, în viaţa de toate zilele conţinutul noţiunii „stăpînire de sine” întrucîtva se restrînge, noi o folosim doar ca referinţă la aspectul emoţional al psihicului, cînd vrem să subliniem aptitudinea omului de a-şi reţine emoţiile şi reacţiile verbale şi fizice legate de ele. O asemenea restrîngere se explică prin faptul că în domeniul reglării trăirilor această însuşire volitivă se manifestă mai pregnant, mai vizibil şi de aceea ca şi cum asimilează restul.Independenţa. Însuşirea volitivă a personalităţii, care se exprimă în priceperea ca din proprie iniţiativă să schiţeze scopuri, să găsească căi de realizare a lor şi să realizeze practic deciziile luate, se numeste independenţa.

Omul independent, fără de ajutorul cuiva, dezvăluie situaţia problematică, pornind de la ea formulează scopul. El nu aşteaptă sugestii, indicaţii de la alţi oameni. Mai mult decît atît, el îşi apără activ punctul său de vedere, înterpretarea proprie a problemei, scopului şi cailor de realizare a ei. El e convins de justetea deciziei pe care o ia şi luptă energic pentru realizarea ei. La omul independent e dezvoltată puternic latura critică a conştiinţei. Totuşi, aceasta nu înseamnă că un asemenea om respinge orice propuneri, sfaturi, indicaţii. El le ia în consideraţie, însă în prealabil cumpăneşte valoarea lor.

Însuşirea voinţei, care e opusa independenţei, va fi sugestibilitatea. Oamenii, care se deosebesc prin sugestibilitate, nu pot din proprie iniţiativă să înceapă şi să termine o acţiune volitivă mult sau mai puţin complicată. Ei dau dovadă de activism în cazul, dacă primesc indicaţii, dispoziţii, sfaturi. Ei se lasă influenţaţi repede de alţi oameni. Gîndurile, faptele altora le par lor juste. Propriile decizii şi fapte, însă, ei le pun la îndoială, nu sunt siguri de justeţea şi raţionalitatea lor. Cu alte cuvinte, faţă de gîndurile, faptele altor oamenii sugestibili au o atitudine necritică, în timp ce gîndurilor şi faptelor proprii le înaintează cerinţe extrem de mari.Alte însuşiri volitive. Voinţa omului se caracterizează şi prin alte însuşiri, cum sunt îndrăzneala, vitejia, bărbăţia, dîrzenia, disciplina. Ele, însă, constituie într-o măsura considerabila o îmbinare individuală a calităţilor volitive examinate mai sus.

Dacă însuşirile capătă stabilitate, ele reflectă nivelul de dezvoltare a voinţei personalităţii. La fiecare om sunt reprezentate toate însuşirile volitive ale personalităţii, însă ele au un nivel diferit de dezvoltare. Întîlnim oameni care se disting prin fermitate. Ei luptă cu o perseverenţă excepţională pentru transpunerea în viaţă a deciziilor lor. Se pare că eforturile şi energia lor nu au limită. Ei încetează năzuinţa spre scop numai după atingerea lui sau convingîndu-se în mod absolut de imposibilitatea realizării deciziei luate. La fel de înalt pot fi dezvoltate independenţa şi stăpînirea de sine.

Oamenii cu nivel înalt de dezvoltare a unor anumite însuşiri volitive sunt numiţi pe bună dreptate oameni cu voinţa de fier. Dar adeseori se întîlnesc oameni, la care e dezvoltată doar o anumita însuşire, pe cînd celelalte se dovedesc a fi la un nivel jos.4. Aspectul fiziologic şi motivaţional al acţiunilor volitive.

Mecanismele fiziologice ale activismului volitiv pot fi prezentate în felul următor. În partea parietală a scoarţei emisferelor mari e situată zona motorie. Ea e legată cu toate sectoarele

32

scoarţei, inclusiv cu terminaţiile corticale ale tuturor analizatorilor. Această legatură ofera posibilitatea ca excitaţia, care a apărut într-un anumit sector al scoarţei, să atinga zona motorie şi să provoace în ea un proces analog. Bunăoara, excitaţia din terminaţia corticală a analizatorului vizual se transmite în zona motorie şi provoacă excitarea acesteia. Informaţia din analizator, care a sosit în zona motorie, serveşte drept un fel de semnal de pornire al reacţiei motorii. Zona motorie se află sub „tirul” permanent al informaţiei din terminaţiile corticale ale analizatorilor. Căpătînd informaţia, celulele motorii pot transmite în orice moment ordinul cu privire la mişcare.

Astfel, legătura zonei motorii a scoarţei cu alte sectoare ale creierului constituie premisa miscărilor şi acţiunilor conştiente ale omului. Totuşi, această legatură nu epuizează întregul mecanism al comportării volitive. În asemenea caz e prezentată calea elementară de trecere a informaţiei din analizator în sectorul motor al scoarţei creierului şi de transformare posibilă a acestei informaţii în mişcare. Omului, însă, îi este proprie aptitudinea de a, acumula informaţie şi a acţiona pe baza ei. Mai mult decît atît, el e apt a generaliza datele, cunoştinţele căpătate dinafară. Aceasta se obţine cu ajutorul celui de-al doilea sistem de semnalizare.

Legăturile celui de-al doilea sistem se includ în sistemul general al legăturilor scoarţei encefalului şi complică incomparabil activitatea lui. Simplificînd întrucîtva complicatul mozaic cerebral al legăturilor permanente şi temporare putem recunoaşte că legăturile celui de-al doilea sistem constituie ca şi cum o verigă intermediară dintre terminaţiile analizatorilor şi zona motorie a creierului.

Excitantii celui deal doilea sistem de semnalizare activizează nu numai partea motorie a comportării omului, ele sunt un semnal pentru începerea multor procese psihice: gîndirii, imaginaţiei, memoriei, regleaza atenţia, provoacă sentimente. Cu ajutorul vorbirii se actualizează şi se reglează întreaga activitate conştientă a omului. Legăturile celui de-al doilea sistem au un rol hotărîtor pentru funcţia de inhibiţie a voinţei, pentru reţinerea mişcărilor, a acţiunilor.Astfel legăturile celui de-al doilea sistem schimbă direcţia mişcării informaţiei din analizatori în zona motorie. Această informaţie merge pe o cale foarte complicată. Avea perfectă dreptate I. P. Pavlov cand scria că spontanietatea mişcărilor este un rezultat al muncii sumare a întregii scoarţe a encefalului.

Voinţa, ca aspect reglator al conştiinţei, are natura reflex condiţionată. Pe baza legăturii nervoase temporare se statornicesc şi se consolidează cele mai variate asociaţii şi sistemele lor, ceea ce, la rîndul său, creează condiţii pentru orientarea spre un anumit scop a comportării.Creierul primeşte în permanenţă date despre aceea cum şi ce se înfăptuieşte în fiecare moment dat. Aceste date se includ imediat în programa de acţiuni deja elaborată. Dacă acţiunile sunt în corelaţie cu programa trasată din timp, în acest, caz nu se introduc nici un fel de schimbări în decursul acţiunii. Dacă, însă, sosesc date ce nu corespund programei create în scoarţa cerebra1ă, atunci se schimbă fie activitatea practică, fie programa prealabilă. Astfel, acest mecanism specific de confruntare „stă la straja” corespunderii dintre programă şi actiune, care se desfaşoară pe baza ei.

După cum demonstrează cercetările, o importanţă deosebită în înfăptuirea reglarii volitive o au lobii frontali ai scoarţei cerebrale. Anume în ei are loc confruntarea rezultatului ce s-a obţinut în fiecare moment dat cu programa întocmită în prealabil a scopului. Lezarea lobilor frontali duce la abulie (lipsa patologică de voinţă).

Natura reflexă a reglării volitive a comportării presupune, crearea în scoarţa cerebrală a focarului excitabilităţii optime. Focarul excitabilităţii optime este focarul de lucru din scoarţă. Dacă elevul efectuează un exerciţiu fizic, focarul excitabilităţii optime se situează, probabil, undeva în zona motorie a scoarţei. Dacă, însă, elevul examinează exponatele unei expoziţii, am putea presupune prezenţa unui asemenea focar în zona vizuală.

Focarul excitabilităţii optime, însă, poate fi provocat nu numai de excitantul care acţionează în momentul respectiv. El se formează şi pe baza influenţelor căpătate mai înainte. De exemplu, elevul a citit în ziar o problemă de concurs. La început această problemă era, ca să zicem aşa, un excitant de o singură dată. Venind acasă, elevul a început să mediteze asupra problemei, a încercat să o rezolve. Aceasta deja mărturiseşte despre crearea focarului

33

excitabilităţii optime. Dacă, însă, elevul a continuat să rezolve problema, totodată a cheltuit pentru aceasta nu o singura zi, putem vorbi despre un focar mai mult sau mai puţin stabil al excitabilităţii optime.

Prin urmare, imaginile, gîndurile - purtătorii scopului acţiunii - sunt legate cu focarul excitabilităţii optime, care este o parte a mecanismului fiziologic al reglării volitive.

Nu putem să nu subliniem importanţa deosebită a formaţiei reticulare în cadrul mecanismului general al reglării volitive a comportării. În prezent e unanim recunoscut că informaţia reticulară este un fel de filtru, care selectează unele impulsuri ce duc la scoarţă şi le selecteaza pe altele, care nu au o importanţă vita1ă. Formaţia reticulară ca şi cum cerne aceste impulsuri. E unanim recunoscut de asemenea că formatţa reticulară constituie un fel de acumulator şi panou de comandă în ceea ce priveşte asigurarea energetică a scoarţei.Focarul excitaţiei optime care există în scoarţă necesită sporirea continuă a asigurării energetice. Omul poate manifesta o mare energie la efectuarea unei anumite munci, poate năzui îndelungat spre scop, întrucît formaţia reticulară menţine în permanenţă focarul excitabilităţii optime, îl asigură cu energie. Formaţia reticulară, însă, nu trebuie identificată cu activitatea întregii scoarţe.

P. K. Anohin a înaintat noţiunea acceptorul acţiunii. Esenţa ei constă în faptul că procesele nervoase ca şi cum depăşesc evoluţia evenimentelor exterioare. Pe baza experienţei din trecut omul anticipează, prevede influenţele viitoare asupra sistemului nervos. Pe baza semnalului în creier se restabileşte întregul complex al legăturilor nervoase, întregul sistem de asociaţii, elaborat prin repetarea făcută de mai multe ori.

Tezele, înaintate de P. K. Anohin, aprofundează şi lărgesc reprezentările noastre despre mecanismul reglarii volitive a comportării. La om mecanismul anticipării acţiunii reale e incomparabil mai bun decît la animale. La om se restabileşte sistemul asociaţiilor pe baza excitantului minim şi foarte îndepărtat după conţinutul (cuvîntului, obiectului, însuşirii lui etc.).Astfel, comportarea dirijată în mod conştient este un rezultat al interacţiunii multor procese fiziologice cerebrale extrem de complicate, precum şi al influenţei mediului înconjurător.5. Teorii asupra actului voluntar.a)   Teorii intelectualiste. În special, în Grecia antică, a precumpănit punctul de vedere după care raţiunea joacă rolul principal în actul voluntar, scoţându-se în prim-plan rolul deliberării. După socratici, orice greşeală (morală) este o eroare şi orice virtute este o ştiinţă. Cel ce înţelege situaţia, alternativele, acţionează cum trebuie. Aristotel socotea că la baza actului de voinţă stă un silogism, decizia fiind concluzia raţionamentului. Raţionamentul ar decurge cam în felul următor:  dacă găsesc ceva bun de băut, trebuie să beau; această apă este bună de băut: deci trebuie să o beau.

Rolul gândirii, al raţionamentului în etapa deliberării este evident, dar argumentele n-au numai un suport logic; de obicei, ele sunt impregante de stări afective, dorinţele, sentimentele le influenţează puternic. în general, cei care raţionează prea mult se hotărăsc greu. Şi nu raţionamentul strict logic e cel ce dictează hotărârea. De pildă, fumătorul pasionat, de regulă, el îţi poate enumera toate dezavantajele fumatului: provoacă maladii bronşice, constituie un risc de cancer pulmonar, comportă cheltuieli etc. etc., totuşi nu e capabil să se lase de fumat. Ca să nu vorbim de cei ce se droghează, care îşi ruinează organismul şi încep să resimtă dezastrul. Ei nu se pot lăsa de drog, decât ajutaţi printr-un tratament foarte dificil.b)  Punctul de vedere psihofiziologic, prezent şi la B. Skinner, simplifică şi mai mult problema. El vede actul voluntar ca un rezultat al complicării legăturilor temporare, ca un reflex condiţionat instrumental. Animalul, stimulat de trebuinţe prin excitaţii interne, devine activ, caută anumite semnale anunţându-1 de prezenţa hranei. Actul voluntar este un act ideomotor. Imaginea unui măr copt determină un copil să alerge în grădină şi să se caţere pe copac. Desigur, orice act voluntar este un act ideomotor, fiind declanşat de o anume imagine sau idee, dar nu orice act este şi voluntar. Când studentul care învaţă îşi imaginează spectacolul, lasă totul baltă şi fără a mai sta pe gânduri fuge la cinematograf, el nu realizează un act propriu-zis de voinţă: acesta presupune conflict, reflexiune, depăşirea unor bariere, înfrângerea unor tendinţe puternice. Actul

34

voluntar nu presupune doar imaginarea unor efecte, ci şi eliminarea altor consecinţe, înfrânarea şi oprirea asociaţiilor perturbatoare.c)  Aspectul afectiv (după Cuvillier, A.). Scoţând în evidenţă rolul afectivităţii (W. Wundt, F. Rignano) psihologii se apropie mai mult de problemele esenţiale ale voinţei. Ei subliniază că actul de voinţă începe cu anumite dorinţe, aspiraţii şi constă în lupta dintre ele. La baza actului voluntar şi a deciziilor stau sentimentele. Vorbim de voinţă atunci când hotărârea se ia pe baza unui sentiment superior, când de exemplu învăţătura e considerată mai importantă decât o distracţie momentană.Termenul de „sentiment superior" nu ni se pare a fi cel mai indicat, ar trebui spus „sentimentul cel mai important pentru individ". Iată un exemplu. Un hoţ pătrunde prin efracţie într-o casă de unde ştie că proprietarii sunt plecaţi. Ajungând în camera unde se află un seif cu bani şi bijuterii, găseşte acolo, pe masă, tot felul de bunătăţi de la un ospăţ abia încheiat. Chiar dacă tâlharul e mort de foame, el va neglija mâncarea şi se va ocupa de spargerea seifului, mult mai importantă pentru el. Aici nu biruie un sentiment superior, ci o valoare mai mare pentru individ. În actul de voinţă, de obicei, inhibăm anumite dorinţe prezente pentru a putea realiza în viitor altele mai importante.

Totuşi, acest punct de vedere nu e satisfăcător, persoanele afective nu au voinţă puternică. Mai ales, trebuie avute în vedere observaţiile lui W. James.d) Sublinierea aspectului specific. După W. James, actul de voinţă este următorul: ne hotărâm să acţionăm împotriva unei dorinţe prezente care e puternică, arzătoare, pentru a face altceva lipsit de atracţie, antipatic, silnic. Acţionez împotriva celei mai mari atracţii. Un veritabil miracol! Dorinţele se lovesc de un „trebuie", ca un perete ce opune o mare rezistenţă, dar lipsit de atracţie şi căldură. E conştiinţa morală. N-am nici o poftă să învăţ, însă am conştinţa unei obligaţii, a unei datorii imperioase.

Subliniind acest aspect, după partizanii liberului arbitru, voinţa este o cauză primară, avem capacitatea de a ne hotărî în mod arbitrar, necondiţionat de nimic, conform cu principiile conştiinţei mele libere. E vorba de „imperativul categoric" a lui I. Kant. Această constrângere morală interioară este explicată astăzi prin intervenţia factorului social, al obligaţiilor decurgând din normele vieţii sociale. S. Freud vorbea de Supraeu (Superego), de cenzura care interzice impulsurilor aflate în sine (Id) să se realizeze. El explica apariţia lui prin interdicţiile pe care părinţii le impun copiilor din cea mai fragedă vârstă, interdicţii ce se vădesc a fi respectate şi de persoanele din jur. Într-adevăr, unui om bine educat, oricât i-ar fi de foame, nici nu-i trece prin gând să fure un covrig de la un chioşc. Gestul i se pare tot atât de imposibil ca şi trecerea printr-un zid. În cazul lipsei de educaţie şi a unor modele negative, „imperativul categoric" poate lipsi (la delincvenţi).

Originea socială a conştiinţei morale, constituirea ei ca o obligaţie explică de ce actul voluntar e lipsit de atracţie, e rece, necruţător. Noi suntem nevoiţi să facem multe lucruri, indiferent dacă ne plac sau nu, fiindcă ni se impun normele sociale, este acea „tematică normativă" la care se referă H. Thomae.e)  Problema iniţiativei. Reliefarea aspectului afectiv ca şi a celui imperativ clarifică anumite acte de voinţă. Când o tânără trebuie să aleagă între doi tineri care au cerut-o în căsătorie şi îl alege pe acela la care ţine mai mult, sentimentul mai puternic este hotărâtor şi conştiinţa morală nu are nici un rol. Dacă se pune problema de a tranşa între iubire şi onoare, ca în piesele lui Corneille, atunci imperativele sociale sunt implicate. Dar în nici una din aceste două situaţii nu apare iniţiativa, fenomenul psihic cel mai greu de explicat.

Antropologii, studiind triburi primitive, la sfârşitul secolului trecut, au observat că în cadrul lor individul se supune în mod absolut necondiţionat, fără nici o ezitare, „cutumelor", obiceiurilor, normelor fixate de grup şi respectate de părinţii şi strămoşii lor. Poate de aceea toţi păreau şi foarte asemănători din punct de vedere psihic. Aveau ei propriu-zis voinţă? O persoană care ascultă orbeşte de ceea ce îi ordonă părinţii, apoi soţul, acea care are nevoie totdeauna de sugestia cuiva pentru a începe o acţiune este o persoană cu voinţă? La ea lipseşte, de fapt, deliberarea sau este extrem de redusă.

35

Voinţa autentică a început să apară atunci când societatea umană a început să se diferenţieze după ocupaţie, profesiune... când au apărut pături, apoi clase sociale cu interese diferite, ba chiar opuse. În acele timpuri, în afară de normele generale (cele 10 porunci), au apărut obiceiuri, păreri şi norme diferite. Conflictele s-au înmulţit, deliberarea îndelungă şi dificilă a intrat în obişnuinţele oamenilor, se putea vorbi de existenţa unor veritabile acte de voinţă. Dar şi atunci, ca şi azi, existau oameni supuşi, având mereu nevoie de a fi dirijaţi, sfătuiţi şi oameni independenţi, autoritari, cu iniţiative, adică propunând începerea unor acţiuni, realizarea unor proiecte. Încă din antichitate au existat şi „revoluţionari", fie pe plan administrativ, fie militar (cei care au ridicat masele de sclavi împotriva stăpânilor abuzivi). A avea iniţiativă presupune a rupe cu unele prejudecăţi, obiceiuri, cutume, ba chiar cu unele legi consfinţite în acte oficiale şi a începe o acţiune vizând modificarea lor (avem în vedere iniţiativa pe plan social, nu pe cel al producţiei). E vorba deci de o analiză şi apoi de o sinteză: conceperea unui mod de acţiune, a unui alt mod de organizare. Iniţiativa este de fapt un act de imaginaţie, un act creator care nu rămâne însă numai în minte, ci dă naştere la aspiraţii, sentimente dirijând o întreagă activitate.

Ne-am referit în special la marea iniţiativă, cea socială, politică; însă iniţiative avem şi noi din când în când: organizarea unei excursii sau a unor serbări ori iniţiativa unei cercetări sau a unui proces etc. În asemenea cazuri, efortul voluntar e cu atât mai mare cu cât acţiunea este mai puţin obişnuită, iese din comun, propune ceva nou, îndrăzneţ.

Tema 9. Deprinderile - locul şi rolul deprinderilor în structura activităţii. 1. Definirea şi caracterizarea generală. Felurile deprinderilor. 2. Condiţiile şi etapele elaborării deprinderilor. 3. Priceperi şi obişnuinţe

Surse internet: http://facultate.regielive.ro/referate/educatie_fizica/obisnuintele-38568.html

1. Definire şi caracterizarea generală. Felurile deprinderilor. Deprinderile sunt componente automatizate ale activităţii, conştient elaborate, consolidate prin exerciţiu, dar desfăşurate fără control conştient permanent.a. Automatizarea: se automatizează acele componente ale activităţii care se execută întotdeauna în acelaşi fel, se repetă frecvent şi se exersează multb. Reducerea efortului voluntar dublată de reducerea controlului conştient, analiticc. Posibilitatea readucerii sub control conştient: fiind rezultatul învăţării, deprinderile nu sunt inconştiente şi autonome; ele rămân într-o zonă a subconştientului fiind uşor de adus la suprafaţa conştierntuluid. Schematizarea şi prescurtarea acţiunii: presupune eliminarea a ceea ce este de prisos şi neadecvatFelurile deprinderilor:a. După gradul complexităţii: -          simple: care ating de multe ori un mare grad de automatizare-          complexe: le cuprind pe cele simple ca structurări unitare şi relativ flexibileb. După natura proceselor psihice în care are loc automatizarea:-          senzorial-perceptive (de ex. Integrarea orientării automatizate a privirii în zona centrală a câmpului perceptiv şi în stânga sus - citire)-          verbale (distingerea cuvintelor în limba cunoscută)-          de gândire -          motrice

36

-          ortograficec. După tipul de activitate în care se integrează:-          deprinderi de joc-          de învăţare-          de conduită2. Condiţiile şi etapele elaborării deprinderilor.a. Instruirea verbală prealabilă b. Demonstrarea modelului acţiuniic. Organizarea exerciţiilord. Asigurarea controlului şi autocontroluluie. Formarea deprinderilor trebuie să se bazeze pe interesele subiectuluif. Constanţa principiilor şi metodei de lucrug. Caracterul activ al metodelor de formareEtapele psihologice ale formării deprinderilor motrice.

Formarea deprinderilor motrice sau învăţarea motrică este un proces complex intelectual-motric, caracterizat de prezenţa permanentă a conştientizării actelor motrice efectuate.

Din punct de vedere psihologic, în învăţarea motrică, un rol important îl joacă formarea acţiunilor mentale care parcurge trei faze: familiarizarea cu sarcina motrică, executarea acţiunii, transformarea ei în limbaj interior. În general, cei mai mulţi specialişti în psihologie disting următoarele faze de ordin psihologic în formarea unei deprinderi de mişcare:- faza iniţială, a familiarizării cu acţiunea motrică, a însuşirii preliminare a bazelor acesteia, prin formarea reprezentării ideomotorii pe baza demonstraţiei şi explicaţiei, precum şi a primelor încercări de execuţie din partea subiectului;- faza însuşirii precizate a execuţiei, în care se produc legarea şi unificarea acţiunilor parţiale, atenţia îndreptându-se asupra corectitudinii mişcărilor şi a momentului cheie al actului global;- faza consolidării deprinderii - în care se realizează diferenţierea proceselor corticale şi precizarea raporturilor spaţio-temporale ale acestora;- faza automatizării - care nu este obligatorie întrucât nu toate deprinderile motrice se automatizează total.

Etapele metodice ale formării deprinderilor motrice. Bazându-se pe rezultatele cercetărilor din domeniul fiziologiei şi psihologiei actelor

motrice, teoria educaţiei fizice nu a acordat o prea mare importanţă fenomenului formării actelor motrice. în general, se apreciază că din punct de vedere metodic se parcurg trei etape în formarea unei deprinderi motrice :a. etapa învăţării, a iniţierii în bazele tehnice de execuţie a unei deprinderi, având ca obiective:- formarea unei reprezentări ideomotorii cât mai fidele a deprinderii pe baza demonstraţiei şi explicaţiei specialistului;- formarea ritmului general de execuţie cursivă a mişcării;- descompunerea mişcărilor complexe în elementele componente şi însuşirea separată a acestora;- preîntâmpinarea sau corectarea greşelilor tipice de execuţie;b. etapa, consolidării - a formării stereotipului dinamic, cu următoarele obiective:- unificarea elementelor componente ale mişcărilor şi formarea tehnicii de execuţie în concordanţă cu caracteristicile spaţiale, temporale şi dinamice ale mişcării;- întărirea legăturilor temporare din scoarţa cerebrală prin exersarea independentă repetată, în condiţii standard, a deprinderii motrice;- includerea deprinderii într-o înlănţuire cu alte deprinderi motrice însuşite anterior, în condiţii specifice probelor şi ramurilor sportive şi efectuarea lor în condiţii relativ constante;- înlăturarea greşelilor atipice de execuţie; c. Etapa perfecţionării - având ca obiective următoarele:- exersarea deprinderii în condiţii variate, neobişnuite sau îngreuiate (micşorarea suprafeţelor, mărirea tempoului, adversar activ, etc);

37

- exersarea deprinderii în condiţii tehnice întâlnite în practica sportivă şi în condiţii apropiate sau identice cu cele regulamentare;- exersarea deprinderii în condiţii de întrecere (ştafete, parcursuri aplicative, etc] şi de concurs [competiţii neoficiale sau oficiale).

După A. Dragnea (1999), în formarea unei deprinderi motrice se disting patru etape:- etapa informării şi a formării imaginii mentale (echivalentul reprezentării ideomotorii), pe baza explicaţiei şi a demonstraţiei directe sau mijlocite;- etapa mişcărilor grosiere sau insuficient diferenţiate (numită şi a mişcărilor încordate), în care are loc efectuarea primelor execuţii corecte din punct de vedere tehnic;- etapa consolidării mişcării, a coordonării fine - caracterizată de efectuarea corectă a mişcării, de regulă în condiţii standard şi cu indici superiori de forţă, precizie, ritm şi amplitudine;- etapa perfecţionării - caracterizată de efectuarea mişcării în condiţii variate, cu indici superiori de eficienţă; este considerată a fi şi etapa declanşării priceperilor motrice complexe, executate adaptat cerinţelor mediului sau celor impuse de regulament, de conducător etc.3.    Priceperi şi obişnuinţe: a. Obişnuinţele: este o deprindere asociată cu o trebuinţă funcţională; neîndeplinirea obişnuinţei se asociază cu o satre de neplăcere sau frustrareb. Priceperea: se dobândeşte pe baza achiziţionării mai multor deprinderi; îmbină optim deprinderile cu cunoştinţele şi permite restructurarea uşoară a lor în vederea acţionării în situaţii noi.

În literatura de specialitate întîlnim mulţi autori care folosesc cu acelaşi înţeles termenul de obişnuinţă cu cel de deprindere, deşi, există deosebiri esenţiale între ele. În primul rînd deprinderile motrice reprezintă tehnici de execuţie, modalităţi diferite de realizare a unor activităţi, în timp ce obisnuinţele dezvăluie preferinţe, predilecţii, pasiuni pentru un gen de activitate model de comportare în anumite situaţii, proprii fiecărui individ. În al doilea rînd deprinderile sunt multiple pe cand obisnuinţa se concretizează în plăcerea permanentă de a relua la un interval de timp acelaşi tip de acţiune.

Obişnuinţele se formează pe baza noţiunilor, convingerilor, sentimentelor şi mai ales a motivelor şi intereselor promovate şi formte în activitatea zilnică din procesul instructiv-educativ. Sunt specifice fiecarui individ în parte, fiind influenţate de componentele caracterului şi temperamentului. Obişnuinţele reprezintă rodul manifestării obiceiurilor stabile, faţă de solicitările impuse subiecţiilor, de mediul în care activează. Pe parcursul desfăşurării activităţii, şi mai ales pe parcursul perfecţionării individuale, fiecare individ adoptă o anumită atitudine, un anumit gen de comportare, îşi reformează comporatamentul şi îşi formează modalităţi de acţiune specifice. De exemplu, mulţi elevi posedă cunoştinţele şi bagajul de deprinderi motrice necesare pentru a a efectua zilnic un program de gimnastică de înviorare, dar nu posedă voinţa, motivaţia şi plăcerea care să ducă la obişnuinţă. De aici rezultă marea deosebire dintre deprinderi şi obisnuinţe. Obişnuinţele se educa pe fondul unor deprinderi, dar nu se rezumă la tehnici şi modalităţi de acţiune. Ele pot genera stări emoţionale pozitive sau negative cu rezonanţe puternice afective, fiind susţinute de convingeri ferme.

Între cunoştiinţele teoretice, deprinderile motrice, priceperile motrice şi obişnuinţe există o strînsă corelaţie şi interpendenţă care influienţează modificarea comportamentelor umane. Nu putem avea o viziune completă asupra personalităţii umane luînd în considerare doar principalele sale caracteristici psihice – temperamentul, aptitudinile şi caracterul, fără a ne referi şi la activitatea individuală, în speţă la componentele acestei activităţi. Este vorba despre cunostinţe, deprinderi, priceperi şi obişnuinţe. La începutul oricarui curs de didactică, disciplină din sfera pedagogiei, se spune că profesorii au misiunea de a-i forma, de a-i înarma pe elevi sau studenţi cu un sistem de cunoştinte, priceperi şi deprinderi care să-i ajute efectiv în inserţia lor socio-profesională.

Interacţiunea deprinderilor: transferul şi interferenţa.

38

a. transferul: se defineşte ca relaţie pozitivă între o deprindere deja formată şi una în curs de formare; pentru a se putea realiza transferul trebuie ca deprinderile să nu fie rigide (de ex. Învăţarea unei noi limbi străine pe baza uneia deja ştiute)b. interferenţa este fenomenul de influenţă negativă între două deprinderi şi se manifestă ca stânjenire a formării de noi deprinderi

Tema 11. Patologia sferei emoţional – volitive. 1. Tulburările afectivităţii. 2. Tulburări ale voinţei.

Surse internet: http://www.scribd.com/doc/11446575/afectivitate-si-vointa

1. Tulburările afectivităţiiClasificare:- Tulburări cantitative (hipotimia, atimia şi hipertimiile)- Tulburări calitative (paratimiile)Hipotimia: scădere a trăirilor afective pînă la apatie şi indiferenţă afectivă. Exemplu: tulburarea schizoidă de personalitate.Atimia: scădere marcată a tonusului afectiv şi incapacitate de reacţie afectivă la stimuli. Exemplu: schizofrenia catatonică (în acest caz atimia are un caracter aparent; pacientul nu îşi exteriorizează trăirile afective, dar el poate relata ulterior ce s-a întamplat în jur).Hipertimiile: traire afectiva intense.Clasificare:după valenţă:- Hipertimii negative (depresia, distimia, anestezia psihică dureroasă, anxietatea)- Hipertimia pozitivă (euforia)- Hipertimii mixte (labilitatea afectivă, disforia)DepresiaDistincţie: simptomul depresiv; sindromul depresiv.

- Depresia ca simptom - trăire afectivă intensă, dureroasă, legată de cele mai multe ori de o ideaţie restrînsă cu caracter micromanic.

- Depresia ca sindrom este definită de o triadă clinică:- Dispoziţia depresivă (depresia ca simptom), uneori anxietate;- Lentoare şi restrîngerea spectrului ideativ, cu ideaţie depresivă de la prevalentă la delirantă, uneori şi idei de suicid;- Diminuarea activităţii motorii cu lipsa de iniţiativă şi izolare, uneori nelinişte sau explozii motorii.Clinic se mai remarcă:

- atitudine depresivă caracteristică- incapacitate de concentrare cu hipermnezie secundară- senzaţie de lipsă de energie- pierderea interesului şi a plăcerii- insomnie sau hipersomnie- inapetenţă cu scădere în greutate sau hiperfagie- acuze subiective somatice: constipaţie şi disconfort dureros cu localizare

variabilăDistimia: un sindrom depresiv de intensitate redusă care nu afectează semnificativ randamentul cognitiv şi motor, cu durata lungă (peste 6 luni sau peste 2 ani; în funcţie de sistemul de clasificare)Anestezia psihică dureroasă: incapacitatea de a reacţiona afectiv la stimuli, conştientizată şi resimţită intens de pacient ca fiind extrem de dureroasă (pacientul “suferă că nu poate suferi” sau “suferă că nu se poate bucura”)

39

Anxietatea: “teama fără obiect”, resimţită de pacient ca o senzaţie de pericol iminent; are un caracter predominant anticipativ; “este mai mult gîndită decît trăita”.Clinic se manifesta prin:

- pe plan comportamental - nelinişte psiho-motorie;- pe plan somatic - simptomele somatice ale anxietăţii (hiperactivitatea

sistemului nervos simpatic): simptome digestive (uscăciunea gurii, disconfort epigastric, diaree); simptome respiratorii (dispnee prin inspir dificil, hiperventilaţie); simptome cardiovasculare (palpitaţii, senzaţie de disconfort precordial); simptome genitourinare (micţiuni frecvente, imperioase); simptome neurologice: înceţoşarea vederii, ameţeli); simptome generale (transpiraţii, senzatie “de rău general”);

- pe plan cognitive - incapacitate de concentrareEuforia: dispoziţie elevată cu valenţă pozitivă, cu sentimente de veselie, sănătate, bine general.Exemple: în intoxicaţia alcoolică acută uşoara; în episodul hipomaniacal şi maniacal.Labilitatea afectiva: oscilaţii afective de la euforie la dispoziţie depresivă sau manie.Variante clinice particulare:

- iritabilitate; nervozitate cu reacţii afective intense şi impulsivitate (exemplu: tulburarea de personalitate instabilă-emoţional)

- incontinenţa afectivă; trecerea rapidă de la o stare afectivă la opusul ei (exemplu: demenţa vasculară)

Disforia: dispoziţie depresivă sau anxioasă, stare de rău general acompaniate de nelinişte şi excitabilitate crescută, cu reacţii impulsive şi comportament coleros.Exemple: în epilepsie; în sindromul de dependenţă la alcool.Paratimiile: reacţii afective aberante şi inadecvate, adeseori contrastante cu contextul în care survin.Ele sunt frecvente şi caracterstice schizofrenieiVariante clinice:- inversiunea afectivă: ostilitate sau ură pentru persoane faţă de care a prezentat sau ar trebui să prezinte sentimente cu valenţă pozitivă;- ambivalenţă afectivă: existenţa concomitentă sau aproape concomitentă a două sentimente contrarii în relaţie cu aceeaşi persoană sau situaţie (exemplu: dragoste - ură; bucurie - tristeţe).2. Tulburări ale voinţei.Tulburările de voinţă se denumesc disbulii.Disbuliile au un caracter secundar; ele se datorează alterării motivaţiei.Tulburările de voinţă se clasifică în: a. disbulii predominant cantitative (hiperbulia, hipobulia şi abulia) b. disbulii predominant calitative (disabulia şi parabulia) c. impulsivitatea şi comportamentul impulsiv (există autori care le clasifică între tulburările activităţii, însă tulburarea primară este deficitul voinţei inhibitorii).a. Disbuliile cantitativeHiperbulia: creşterea capacităţii voliţionale, tradusă pe plan comportamental prin activităţi permanente şi susţinute fiziologic (fără semnificaţie patologică); este o caracteristică a personalităţilor tenace şi ambiţioase.În patologie hiperbulia este un simptom foarte rar; boala atît somatică (organică) cît şi psihică determină o prelucrare preferenţială a cogniţiilor legate de simptome sau boală în detrimentul celorlalte activităţi.Exemple: - hiperbulia din tulburarea obsesiv-compulsivă: efort voliţional intens şi permanent de a se debarasa de percepţiile şi ideile obsesive sau de a se reţine de la ritualurile determinate de acestea; hiperbulie fără finalitate.- hiperbulia din tulburarea delirantă persistentă: efort voliţional intens şi permanent bazat pe o motivaţie delirantă (punerea în aplicare a ideilor şi planurilor delirante).

40

- hiperbulia din toxicomanii: este o hiperbulie selectivă, întreaga activitate fiind orientată spre procurarea şi administrarea substanţei psihoactive, restul activităţilor devenind secundare.Hipobulia: scăderea capacităţii voliţionale, tradusă pe plan comportamental prin scăderea capacităţii de a acţiona.

Este un simptom comun pentru aproape toată patologia, atît psihică cît şi somatică (prelucrare preferenţială a cogniţiilor legate de simptome sau boală în detrimentul celorlalte activităţi). Pentru evidenţierea hipobuliei se analizează realizarea activităţilor noi, inedite (activităţile obişnuite se pot desfăşura relativ normal, ele dobîndind prin repetare un caracter automat).Exemple:- hipobulia din neurastenie: scăderea capacităţii de a acţiona este determinată de astenia fizică şi psihică şi de acuzele somatice (vezi neurastenia);- hipobulia din tulburarea anankastă de personalitate: apare ca o consecinţă a perfecţionismului inhibant (vezi tulburările de personalitate).Abulia: pierderea capactităţii voliţionale tradusă pe plan comportamental prin incapacitate de a acţiona.În patologie termenul se foloseşte şi în cazul hipobuliilor intense.Exemple (abulie in sens clasic):- abulia din stuporul depresiv- abulia din schizofrenia catatonică - pacient asemănător cu o statuie, menţinînd poziţii adeseori incomode timp îndelungat (perna psihică - pacientul stă mai multe ore culcat pe spate în pat fără a-şi sprijini capul de perna)b. Disbuliile calitativeDisabulia: o formă particulară de hipobulie însoţită de perplexitate şi o trăire afectivă negativă.Exemplu: în debutul schizofreniei.Parabulia: o formă particulară de hipobulie determinată şi întreţinută de acte motorii parasite.Exemplu: boala ticurilor: apar ticuri multiple, permanente care parazitează toate activităţile.c. Comportamentul impulsiv (impulsivitatea şi impulsiunile)

Deşi exprimarea se realizează în planul activităţii (comportamental) ele sunt considerate tulburări de voinţă avînd în vedere cauza care le determina. Sunt consecinţa insuficienţei voinţei inhibitorii:- insuficienţa permanentă: impulsivitate (trăsătură de personalitate);- insuficienţa tranzitorie: impulsiuni (raptusurile şi fugile).Impulsivitatea:- poate fi fără semnificaţie patologică dacă este mai redusă în intensitate şi apare la persoanele cu temperament coleric, în contexte comprehensibile (nu neaparat şi justificate).- exemplul tipic îl reprezintă tulburarea de personalitate instabil-emoţională cu ambele sale variante (tipul impulsiv şi tipul borderline: vezi tulburarile de personalitate).Raptusurile: manifestări motorii tranzitorii, cu debut exploziv, fără a fi determinate de o cauză observabilă, care se manifestă pe plan clinic prin perioade de agitaţie psiho-motorie (vezi agitaţia psiho-motorie)Exemple: raptusul din tulburările afective (maniacal, depresiv); din schizofrenie; din epilepsie; din întîrzierea mintala.Fugile: părăsirea neaşteptată a domiciliului sau a locului de muncă, ca urmare a nevoii imperioase de a pleca.Se caracterizează prin:

- imprevizibilitate (nu pot fi anticipate)- incomprehensibilitate (nu sunt determinate de un motiv comprehensibil)- limitare în timp- sunt însoţite de amnezie lacunară (pacientul nu-şi mai aminteşte cum a

ajuns într-un anumit loc şi ce s-a întamplat pe parcursul drumului)Exemple:

41

- fugile din demenţe (pacienţi vîrstnici care se pierd şi sunt anuntaţi ca dispăruţi)- fugile disociative (vezi tulburarile disociative)

42