Embed Size (px)
Citation preview
Psilocina si psilocibina
3.1. Introducere
Nu numai plantele superioare pot poseda proprietati psihotrope, dar si o intreaga serie
de ciuperci diverse. In America Centrala, in particular in Mexic creste o ciuperca, venerata de
catre azteci, si cunoscuta sub numele deteonanacatl. Este vorba
de Psilocybe mexicana (Strophariaceae) si de alte specii apartinand genurilor Conocybe,
Panaeolus, Stropharia si Psilocybe. De remarcat ca se pot gasi si in Europa specii din
genul Psilocybe, in special Psilocybe semilanceata (Fig. 7.).[8] Fig. 7. Psilocybe
semilanceata Ingredientii psihoactivi ai acestor ciuperci halucinogene sunt psilocina si
psilocibina. Psilocina (4-fosforil-N,N-dimetiltriptamina) este esterul fosforic al 3-[2-
(dimetilamino)etil]-1H-indol-4-ol. Psilocina, analogul 4-hidroxil al psilocibinei, este obtinut prin
defosforilare metabolica. Este prezenta in cantitati mici in ciupercile halucinogene. Psilocina
este forma activa la nivelul sistemului nervos central si la doze egale este mult mai potenta
decat psilocibina. [24]
3.1.1. Istoric
Ciupercile care contin psilocibina au fost folosite de catre azteci dar pana in anii 60 ai
secolului trecut acestea nu au trezit interes in afara Mexicului. Numele de psilocibina este
derivat de la radacina greceasca „psilo” insemnand „chel” si „cybe”care inseamna „cap”,
probabil datorita formei ciupercii din care sunt extrasi compusii. [24]
Inainte de cucerirea spaniola aceste substante erau utilizate pe scara larga de catre
majoritatea populatiilor din America Centrala, dar si de catre cele din America de Sud. Ele au
fost ulterior interzise de catre autoritatile ecleziastice spaniole, fiind implicate in ceremonii
rituale pagane. Timp de peste doua secole utilizarea acestor ciuperci halucinogene a fost
uitata, pana la inceputul anilor 1950, cand a fost redescoperita de catre sotii Wasson. Acestia,
impreuna cu alti cercetatori – R. Heim, R. Cailleux si A. Hoffman au fondat o noua ramura
stiintifica: etnomicologia. [25]
Utilizarea ciupercilor halucinogene s-a dezvoltat ulterior in America de Nord pe durata
mai multor zeci de ani, sub influenta scriitorilor din beat generation. Ulterior, consumul a
cunoscut un interes crescut in Europa, ajungandu-se la vanzari prin corespondenta sau pe
Internet. [25]
In 1977 Wasson a emis o ipoteza potrivit careia cultul zeitei Demeter, zeita fertilitatii si
a recoltelor, care era celebra in Eleusis, oras din Attica unde aveau loc manifestari religioase,
implica utilizarea ciupercilor halucinogene. In urma sapaturilor arheologice, au fost descoperite
basoreliefuri datand din anul 400 I.C, care o infatiseaza pe Demeter inmanand o ciuperca,
asemanatoare cu o psilociba, fiicei sale Persephona. [8]
Theonanacatl a devenit incetul cu incetul o afacere comerciala pentru turistii iubitori
de aventuri exotice. Trebuie subliniat faptul ca studii recente , efectuate in Statele Unite, arata
o revenire a interesului pentru ciuperci halucinogene. Aceste studii compara rezultatele unei
anchete efectuate in 1990 de catre studentii universitatii din Louisiana cu cele furnizate de o
ancheta similara din 1986: in 4 ani prevalenta cocainei a scazut de la 39% la 21%, amfetamina
de la 22% la 12%, cannabis de la 68% la 64%, LSD de la 14% la 17%. Din contra consumul de
mescalina si de psilocibina a crescut de la 8% la 24%.[10]
In Franta au fost semnalate o serie de accidente in anii 1980, datorate consumului de
psilocibina. Numarul cazurilor judiciare a crescut rapid, dar in prezent situatia este stabila.
Ancheta ESCAPAD 2000 nota ca in Franta, in jurul varstei de 17 ani, aproximativ 5% dintre
baietii interogati consumasera cel putin o data ciuperci halucinogene. Trebuie stiut faptul ca
psilocina si psilocibina figureaza pe lista substantelor stupefiante in majoritatea statelor
Europei. Putem remarca ca utilizarea ciupercilor halucinogene nu este mentionata in
raporturile observatorului european de droguri si toxicomanii (O.E.D.T.), cu toate ca folosirea
halucinogenelor nu este neglijabila si intra, cel mai probabil, in cadrul unor politoxicomanii.[10]
3.1.2. Speciile halucinogene din Europa si America
In prezent se spune ca repartitia ciupercilor halucinogene se intinde pe toata
suprafata globului. In Europa sunt de asemenea numeroase. Se intalnesc specii din
genurile Inocybe (Cortinariaceae), Panaeolus (Coprinaceae),
Stropharia (Strophariaceae) si Psilocybe (Strophariaceae). Dupa Guzman (1983), exista in lume
144 specii din genul Psilocybe, dintre care 81 sunt halucinogene. Sase dintre acestea se
gasesc in Europa. Specia cea mai comuna si cea mai cautata de amatorii de senzatii tari
este Psilocybe semilanceata. Este o ciuperca de talie mica iar palaria, de culoare bruna are un
diametru de 0,5- 2,5 cm. Are mici lamele de culoare brun-olive. Piciorul este foarte fin si are un
diametru de 0,75- 2,5 mm si o inaltime de 4-10 cm. Sporii sunt de culoare brun intunecat pana
la rosu si pot fi usor observati la microscop, avand o forma eliptica (12-14 mm x 7-8
mm). Psilocybe semilanceata este asemanatoare cu o alta speciePsilocybe strictipes, iar
amatorii nu reusesc sa le diferentieze. Cele doua specii devin albastre in locul in care sunt
atinse. Este un indicator al prezentei psilocinei si psilocibinei. Psilocybe semilanceata prezinta
o concentratie de psilocibina de ordinul 0,1-2 %, in timp ce psilocina nu se gaseste decat in
urme. Contine de asemenea si baeocistina. Aceasta ciuperca este frecventa in regiuni alpine,
pana la 1500 m altitudine. Ciuperca poate fi consumata proaspata, in cantitati de 30-40 g, sau
uscata, cand se consuma 2-3 g, impreuna cu multa apa. Cateodata, ciuperca uscata
este pulverizata si amestecata cu diverse bauturi. Trebuie luate precautii in cazul uscarii
deoarece psilocibina este distrusa la temperaturi mai mari de 50 C. Aceasta mica ciuperca a
devenit in mai putin de 20 de ani drogul de origine micologica cel mai cosumat in Europa. In
cazuri rare si in timpul unui suprdozaj, consumatorii au aratat tendinte suicidare. Accidentele
grave sunt mai degraba datorate confuziei cu alte ciuperci, cum ar fi Inocybe geophylla, care
contine muscarina.[8]
Alte specii din genul Psilocybe sunt de asemenea utilizate frecvent in Europa, in
particular Psilocybe cubensis, Psilocybe cyanescens, Psilocybe coprophila, si Psilocybe
rhombspora. Exista de asemenea si alte ciuperci care contin psilocina si psilocibina, iar printre
acestea se gasesc Stropharia caerulea, Panaeolus papilionaceus si Inocybe haemacta. Aceasta
din urma contine psilocibina si baeocistina cu proprietati halucinogene si poate fi usor
confundata cu alte specii din genul Inocybe, care sunt foarte toxice si complet lipsite de
constituenti psihotropi. [8]
Identificarea speciilor de Psilocybe este dificila si periculoasa. Ciupercile
halucinogene care contin psilocibina cresc in apropierea ciupercilor otravitoare din
specia Galerina autumnalis. Anumite specii pot fi diferentiate de cele otravitoare prin actiunea
in prezenta aerului;cand se efectueaza o sectiune, speciile de Psilocybe isi modifica culoarea
la albastru in 30-60 de minute. [24]
In literatura nu exista o lista clar delimitata a ciupercilor halucinogene. Motivele
absentei unei asemenea liste se refera la:
a.caracterul capricios al aparitiei sporilor; sporoforii, singurele dovezi ale prezentei
unei ciuperci nu apar decat in anumite conditii de clima; eclipse foarte lungi pot surveni in
viata ciupercilor, iar in acest timp nu este posibil sa se deceleze prezenta acestora.
b. dificultati de identificare ; o identificare fiabila a speciei presupune un examen
meticulos al sporoforilor, o solida experienta in domeniu, prezenta unui microscop si
cunoasterea buna a tehnicilor de observare a structurilor. [25]
c. probleme de nomenclatura; pentru atribuirea unui nume corect este necesar sa se
inteleaga si sa se interpreteze corect regulile codului international de nomenclatura botanica
pentru a evita ambiguitati in intelegerea si compararea rezultatelor stiintifice din domeniul
chimiei sau toxicologiei.
d. caracterul fragmentar al cunostintelor; specii noi sunt descoperite in mod regulat de
catre cercetatori; de exmplu, in anul 2003 au fost descrise 3 noi specii de Psilocybe: Psilocybe
moravica in Republica Ceha, Psilocybe galleciae in Spania si Psilocybe atlantis in Statele Unite;
dupa descrierea initiala unele specii sunt regasite abia dupa multi ani.
e. criteriile de definire a unei specii halucinogene; aceasta problema a fost abordata de
catre Guzman care subliniaza ca unii autori considera anumite ciuperci care contin hordenina,
N-metiltiramina sau tiramina drept ciuperci cu proprietati neurotrope. Dar aceste ciuperci sunt
anodine si provoaca numai o stare de „betie” usoara ca urmare a metabolizarii acestor
substante in organism fiind considerate si utilizate ca ciuperci comestibile in anumite tari. In
categoria speciilor halucinogene se incadreaza si ciupercile care contin alcaloizi din grupul
acidului lisergic (cornul secarei si alte specii) sau acid ibotenic (anumite specii de Amanita),
precum si alte specii utilizate in ritualuri religioase in diferite parti ale lumii
(Boletus si Russula). In sens strict, speciile responsabile de sindromul halucinogen sunt cele
care contin derivati indolici:psilocina, psilocibina si pentru unele dintre ele baeocystina si
norbaeocistina, precursori ai psilocibinei.
f. fiabilitatea determinarilor pe materialul studiat; multi cercetatori si-au centrat atentia
asupra celor doua molecule; literatura de specialitate mentioneaza ca esantioanele care
fusesera analizate in scopul izolarii psilocibinei, au fost conservate intr-un ierbar si ulterior
supuse unei expertize taxonomice care a relevat ca aceste esantioane contineau un amestec
de specii. In alta ordine de idei, cercetatorii de pe cele doua continente lucreaza cu
determinatoare identice si pot denumi in aceeasi maniera doua specii vicariante, care sunt din
punct de vedere chimic complet diferite.
g. variabilitatea metabolica intraspecifica; o analiza punctuala nu are o foarte mare
importanta stiintifica. In functie de varsta, de substrat, de climat si de conditiile de mediu pot fi
puse in evidenta variatii ale compozitiei chimice. Au fost demonstrate variatii de la un
continent la altul. Acesta este motivul pentru care anumite specii considerate halucinogene, pe
baza compozitiei chimice sunt disculpate ulterior de alti cercetatori. Este cazul a doua specii
dePanaeolus analizate din recoltele europene, inactive, in timp ce speciile sud-americane sunt
psihoactive. De asemenea variatiile chimice care apar dupa desicare (si care pot influenta
asteptarile consumatorilor) pot conduce la disparitia substantelor psihoactive, disparitie care
pare a fi aproape totala dupa un an de conservare. Cu toate acestea, Christiansen a indicat ca
a regasit cantitati importante de substante active in specimene vechi, uscate, de Psilocybe
semilanceata. Cat despre procesul de disparitie a acestor substante, ele par a fi volatile si in
sprijinul acestei afirmatii vin marturiile lui Guzman, care a resimtit personal efectele
halucinogene ale speciilor de Psilocybe in timp ce petrecea o noapte intr-un loc in care
fusesera depuse mari cantitati de specimene recoltate in timpul zilei. [25]
Acestea sunt deci problemele legate de dificultatile de determinare, de variatiile
chimice intraspecifice, de necunoasterea particularitatilor micologice care coduc la dificultatea
stabilirii unei liste a speciilor halucinogene. [25]
3.2. Compozitia chimica. Obtinere.
Structura moleculei nu a fost stabilita pana in 1958, cand au fost izolate principiile
active ale acestor ciuperci, de catre Albert Hoffman la Sandoz Pharmaceuticals. Cu cativa ani
inainte, Hoffman sintetizase cu succes LSD. Pentru o anumita perioada Hoffman a identificat
psilocibina pura sub brand name-ul de Indocybin.
Cele doua substante fac parte din clasa derivatilor de triptofan. Psilocibina (4-fosforil-
N,N-dimetiltriptamina) este compusa din 50,7% carbon, 6% hidrogen, 9,9% azot, 22,5%
oxigen si 10,9% fosfor; formula moleculara este C12H17N2O4P. Psilocina (4-hidroxil-N,N-
dimetiltriptamina) are formula moleculara C11H16N2O. [2]
Psilocibina este cea mai abundenta triptamina in ciupercile halucinogene, fiind
prezenta in concentratii de 0,36% in Psilocybe stuntzii pana la 0,98% in Psilocybe
semilanceata. Psilocina este urmatorul compus halucinogen, ca si abundenta, avand o
concentratie de 0,12% in Psilocybe stuntzii si 0,60% in Psilocybe semilanceata.Baeocistina
este prezenta in concentratii mai mici de 0,1%. Totusi, unele specii, precum Psilocybe
semilanceata pot avea un continut chiar si de 0,36%. Potenta relativa a baeocistinei, fata de
psilocina este necunoscuta, din lipsa existentei unor studii farmacologice. [3]
Psilocybe cubensis este specia cea mai comuna in Statele Unite iar cultivarea acestei
specii este preferata de catre utilizatori, intrucat are un continut mediu de 10 mg psilocibina/g
in ciupercile proaspete , ceea ce reprezinta o doza medie. Psilocina este de 1,5 ori mai potenta
decat psilocibina, insa , pentru ca psilocibina se oxideaza
mai lent , cele doua substante contribuie in mod egal la efectul creat. [24]
Puterea halucinogena a psilocibinei este de 50 ori mai ridicata decat cea a mescalinei,
dar de 100 ori mai scazuta decat cea a LSD. [10]
3.3. Forme sub care se utilizeaza ca drog
Ciupercile halucinogene sunt consumate proaspete sau uscate, sub forma de bucati
maruntite, pudra sau amestecate cu diverse bauturi. Sunt comercializate pe piata ilicita a
drogurilor sub denumirea de psilocibina si se pot prezenta de asemenea sub forma de
comprimate sau capsule care contin o pudra de culoare galben-bruna. Psilocibina poate fi
prizata sau fumata. [10]
Piata drogurilor ofera nenumarate alternative , de la comercializarea unor kituri care
contin spori pentru cultivarea ciupercilor halucinogene si informatiile necesarea cultivarii, pana
la vinderea unor ciuperci nehalucinogene amestecate cu mici cantitati de LSD sau PCP. [27]
Mierea si ciocolata sunt folosite de catre utilizatori pentru transportul si exportul
ciupercilor halucinogene. Conservarea acestora in miere ofera o mai buna pastrare a
principiilor active decat uscarea sau conservarea prin inghet. [28]
3.4. Principiile active halucinogene si biosinteza acestora in ciuperci
Aproximativ 100 de plante si ciuperci halucinogene au fost identificate pana in
prezent, dar, in mod curios, principiile active nu apartin decat catorva familii chimice. Din clasa
canabinoidelor fac parte alcaloizi cu una din gruparile urmatoare: fenilpropena, dibenzopiran,
isoxazol, tropan, chinolizidina, feniletilamina, triptamina si ergolina. Biosinteza in miceliu a
celor doua substante este urmatoarea: triptamina este in primul rand metilata, dupa aceea
forforilata la baeocistina. O a doua metilare conduce la psilocibina, iar o demetilare produce
norbaeocistina. Psilocina este produsa prin defosforilare. [25]
3.5. Toxicocinetica
Studii efectuate pe sobolani releva ca numai 50% din cantitatea de psilocibina
administrata oral ajunge in circulatia sanguina, iar 65% din ceea ce s-a absorbit este excretata
in urina, 20 % se concentreaza in bila si in materiile fecale. Cea mai mare cantitate este
prezenta in urina in urmatoarele 8 ore, dar s-a observat ca la sobolan psilocibina se poate
excreta urinar pe durata unei saptamani. Decesele inregistrate sunt rare iar concentratiile in
diferite tesuturi nu a fost studiate pana in prezent. [24]
Psilocina are o biodisponibilitate de 50% la soarece. Ea se distribuie uniform in toate
tesuturile, dar se concentreza in ficat la concentratii mai mari. La sobolan, psilocina se
concentreaza in arii specifice din creier: neocortex, hipocampus (implicat in procesul de
invatare si memorie) si talamus (procesarea senzoriala). La sobolani aproximativ 20% din
psilocina este excretata in urina sub forma nemodificata iar restul este excretat sub forma de
metaboliti conjugati polari precum glucuronidele. S-a estimat ca mai putin de 4% din psilocina
este degradata de catre monoaminoxidaza, enzima care degradeaza monoaminele endogene,
precum serotonina. [30]
3.5.1. Metabolizarea psilocibinei in organism
Dupa consumarea a 1-5 g de ciuperci uscate sau administrarea de 20-60 mg de
psilocibina sintetica, debutul efectului se inregistreaza la 30 minute dupa administrare, efectul
maxim la 1,5 ore si dureaza aproximativ 6 ore. Administarea injectabila va grabi aparitia
efectelor. [32]
Psilocibina este rapid defosforilata la psilocina de catre enzimele din mucoasa
intestinala, fosfataza alcalina si esteraze nespecifice: psilocina este agentul farmacologic activ.
Aceasta este transformata in 4-hidroxiindol-acetaldehida (4-HIA) si ulterior in acid 4-
hidroxiindol-3-acetic (4-HIAA) si in 4-hidroxitriptofol. Derivatul glucuronoconjugat al psilocinei
predomina in urina, cu toate ca acesta nu este pus in evidenta intotdeauna. Aceasta
metabolizare este prezentata in Fig. 10. Hasler si colab. [26] au comparat parametrii
farmacocinetici din plasma, dupa administrarea pe cale orala si pe cale intravenoasa a 15 mg
sau 0,224 mg/kg psilocibina. Lindenblatt si colab. au stabilit acesti parametri dupa
administrarea a 15 mg de psilocina, pe cale orala. Experimentele efectuate au relevat ca
numai aproximativ jumatate din doza ingerata (52 20 %) este transformata in psilocina,
plecand de la prodrogul psilocibina. Clearence-ul plasmatic al psilocinei este de 3,1 0,7 l/min,
volumul de distributie 277 92 l si timpul mediu de tranzit 90,9 28,2 min. Psilocina este
prezenta in urina la 36-48 ore dupa consum. [25]
3.6. Mecanismul de actiune toxica
Psilocibina prezinta actiune agonista pe receptorii serotoninergici si dopaminergici.
Psilocina si psilocibina sunt agonisti serotoninergici 5HT2 si 5HT1. Psilocibina este psiho-activa
datorita asemanarii structurale cu neuromediatorii serotonina si noradrenalina. In Fig.
11. si Fig. 12. sunt evidentiate asemanarile structurale ale serotoninei si psilocibinei.
Fig. 11. Serotonina Fig. 12. Psilocibina
Blocarea receptorilor 5-HT2A cu un antagonist preferential- ketanserina, a suprimat
efectele psihotrope ale psilocibinei, ceea ce demonstreaza ca efectele induse sunt datorate
activarii subtipului 5-HT2A. Totusi, unele dintre efectele psihotropice ale psilocibinei pot fi
datorate efectelor in cascada asupra sistemului de neuromediatori. De exemplu, un studiu care
a utilizat un ligand al receptorilor D2- racloprida, a demonstrat ca psilocibina creste cantitatea
de dopamina din striat. Cresterea activitatii dopaminergice este corelata cu fenomene de
depersonalizare si euforie.[31]
Substantele halucinogene se plaseaza in aceiasi receptori ca si neuromediatorii si ii
stimuleaza, producand semnale false. Aceste substante prezinta in structura un inel indolic, la
fel ca si serotonina. [11]
Psilocibina poate servi ca unealta experimentala in neurologie pentru a studia bazele
neurobiologice ale starilor de alterare a cognitiei. Investigatii recente au relevat ca sistemul de
receptori serotoninergici este implicat in modularea unor functii cognitive precum memoria si
atentia. Activarea sau inhibarea receptorilor 5-HT2A se reflecta in imbunatatirea sau slabirea
memoriei. Psilocina, metabolitul psilocibinei, poate fi utilizata pentru studierea functiilor
cerebrale. In vederea acestor studii trebuie investigate proprietatile farmacologice si
toxicologice, pentru stabilirea sigurantei consumului de psilocibina. [31]
3.7. Efecte toxice
Efectele halucinogene ale ciupercilor mexicane (teonanacatl) au fost descrise de catre
calugarii spanioli Bernadino de Sahagun si Torribio de Benavente, in 1569, cu o tendinta
evidenta de a prezenta numai efectele nedorite ale acestor ciuperci, nefiind prezentata nici o
halucinatie agreabila. Prima observatie a unui sindrom halucinator, publicata intr-o revista
medicala stiintifica prezenta un caz de intoxicatie accidentala, in 1799. [11]
In secolul XX efectele psilocibinei au fost descrise amanuntit de catre consumatori. Efectele ciupercilor halucinogene nu sunt foarte diferite de cele produse de LSD, dar literatura este saraca in observatii stiintifice. Cu toate acestea, actiunea psilocibinei pure a fost descrisa intr-o maniera foarte precisa de catre Shulgin in timpul experientelor asupra propriei persoane, cand a constatat ca amploarea fenomenelor halucinatorii era dependenta de doza. Efectele clinice sunt de trei feluri: somatice, senzoriale si emotionale. [25]
Efectele somatice apar primele: cresterea frecventei cardiace, modificari (cresteri sau
scaderi) ale presiunii arteriale, midriaza, erectie piloasa, cresterea usoara a temperaturii
corporale, congestie faciala. Prezenta feniletilaminei se pare ca se afla la originea
tahicardiilor. [29] Se pot observa de asemenea greturile si uscaciunea gurii. Astenia si
somnolenta sunt prezente in majoritatea cazurilor si pot persista 24 de ore sau mai mult.
Diureza este crescuta. Nu au fost puse in evidenta efecte biologice caracteristice cu exceptia
unei cresteri a transaminazelor. Consumarea repetata a ciupercilor halucinogene poate avea
consecinte grave: un caz de infarct miocardic grav a fost descris in Polonia precum si multe
cazuri de insuficienta renala si efecte neurotoxice. [25]
Efectele senzoriale si emotionale depind de diferiti factori: doza ingerata, starea
psihologica a subiectului, asteptarile subiectului. Acestea pot fi diferite de la o priza la alta.
Reflexele osteotendinoase sunt de cele mai multe ori exagerate.Echilibrul si coordonarea
motrica sunt perturbate. Tulburarile de sensibilitate obiectiva se traduc in primul rand prin
tulburari hiperestezice. [25]
Modificarile dispozitiei sunt atat euforice cat si disforice, fazele depresive alternand cu
fazele de euforie. [25]
Efectele cautate de catre consumator sunt: halucinatiile, euforia si experientele
mistice. Efectele variaza in functie de individ. Anumite persoane pot prezenta halucinatii dupa
ingestia a numai 12 ciuperci in timp ce altele nu resimt decat dureri abdominale dupa ce au
consumat o cantitate mult mai mare. [10]
Halucinatiile raportate sunt de obicei vizuale si foarte elaborate (fosfene,
caleidoscoape, mozaicuri), uneori auditive (acufene), tactile sau somestezice. Perceptia
culorilor, timpului si spatiului este perturbata. Fenomene de sintestezie sau de culori care par a
avea miros, au fost des raportate. De asemenea s-au semnalat frecvent senzatii de
transformare corporala. [25]
Complicatiile psihiatrice pot fi grave; au fost studiate minutios de catre Abraham si
Halpern. Simptomele psihiatrice observate in timpul utilizarii substantelor halucinogene sunt
descrise intr-o maniera precisa intr-un capitol al Clasificarii Internationale a Maladiilor (CIM-10),
intitulat „Tulburari mentale si de comportament legate de utilizarea substantelor
psihoactive” . [25]
Halucinatiile survin dupa ingestia a 5-15 g ciuperci (sau 10-20 sporofori seci), ceea ce
corespunde unei cantitati de 4-25 mg de psilocibina. Gerault si colab. au propus o scara a
toxicitatii in functie de doza ingerata (Tabelul 4). Este necesar 1 mg de psilocibina administrat
pe cale intravenoasa pentru a obtine aceleasi efecte. Intoxicatiile mortale datorate direct
ingestiei de ciuperci halucinogene sunt foarte rare: in ultima sa lucrare, din 2002, Karch
estimeaza ca mai putin de 5 cazuri au fost publicate in ultimii 50 de ani. In 2004, Moffat si
colab. nu semnaleaza nici un caz de deces. Decese indirecte (traumatisme mortale in timpul
halucinatiilor) exista, dar nu au fost investigate cu toate ca consumul de ciuperci era
cunoscut. [25]
Tabelul 4. Scara toxicitatii ciupercilor halucinogene
Nr. de sporofori (masa) Doza estimata de psilocibina Efectele asteptate 5 (1 g) 5-10 mg doza minima eficace 10 (2 g) 10-20 mg „voiaj” mediu - bun 20-40 (4-8 g) 20-80 mg „voiaj” foarte bun 60 (12 g) 60-120 mg „voiaj” neplacut
3.7.1. Efectele fiziologice si psihologice acute la indivizi sanatosi: studiu doza-efect de tip
dublu-orb
Obiectivul acestui studiu a fost acela de a explora relatia doza-efect a psilocinei, la mai
multe nivele cuprinzand parametri neuropsihologici si fiziologici. Al doilea obiectiv a fost acela
de a studia siguranta administrarii psilocibinei in vederea includerii acesteia in studii clinice.
Rezultatele studiului au demonstrat ca psilocibina se poate administra la subiecti
sanatosi. Intrucat psilocibina are ca efect cresterea tensiunii arteriale, este contraindicata
utilizarea de catre subiecti care sufera de boli cardiovasculare, in special de hipertensiune
netratata. Concluzia studiului este aceea ca psilocibina altereaza starea de cunostinta si
parametrii fiziologici intr-o relatie cauzala doza- efect. Acest studiu a demonstrat ca aceasta
substanta se poate utiliza in studii experimentale fara a afecta starea de sanatate fizica a
subiectilor. [11]
3.8. Simptomatologia intoxicatiei
3.8.1 Intoxicatia acuta
Psilocibina nu este calificata drept o substanta cu potential toxic ridicat privind prin
prisma unor masuratori traditionale ale toxicitatii acute precum DL50. Psilocibina prezinta DL50-
280 mg/kg. In comparatie, DL50 ale LSD, THC si mescalinei sunt: 30 mg/kg, 42mg/kg si
respectiv 370mg/kg. Astfel psilocibina este una dintre cele mai putin toxice halucinogene. [30]
Cele mai importante aspecte al intoxicatiei acute cu psilocibina sunt
imprevizibilitatea evolutiei si intensitatea simptomelor. Simptomele halucinogene, post
ingestie debuteaza cel mai devreme la 10 minute si dureaza 4-12 ore, in unele cazuri
inregistrate chiar mai mult.Variabilitatea efectelor a fost atribuita mai multor factori care
includ: caracteristicile psihologice ale utilizatorului, gradul de instruire al acestuia, starea
spirituala si expectativele utilizatorului cu privire la ingestie, mediul utilizatorului, continutul de
psilocibina, consumul prealabil de halucinogene si asocierea cu alte droguri sau alcool. De
altfel este posibil ca perceptiile senzoriale sa fie influentate de diferentele metabolice
mostenite. Simptomele comune unei intoxicatii tipice sunt : ameteala, greturi, slabiciune,
dureri musculare, tremuraturi, anxietate, oboseala, dureri abdominale. [30]
Efectele vizuale includ distorsiuni si accentuarea perceptiei culorilor, modele vizuale,
miscari de tip val ale suprafetelor, alterarea fetelor. Printre efectele psihologice se numara
depersonalizare, atacuri de panica, apreciere gresita a distantelor, necoordonare, apreciere
gresita a timpului,de asemenea poate apare si o stare schizofrenoida caracterizata printr-o
dubla perceptie atat a unui univers real usor alterat cat si a altuia aparut in urma efectelor
halucinatorii. [30]
3.8.2 Intoxicatia cronica
Supradozele letale de halocinogene in general si de psilocibina in particular sunt rare,
dar s-au inregistrat tulburari psihice si neurologice atribuite abuzului de lunga durata de
halucinogene. LSD care are o structura similara cu a psilocibinei a cauzat
palinopsie (flashback-uri) persistenta la anumiti indivizi pe o durata de pana la 5 ani dupa ce
au incetat administrarea acestei substante. Aparent acest fenomen este suficient de frecvent
astfel incat a primit o denumire medicala: Hallucinogen Persisting Perceptual Disorder (HPPD).
HPPD pare a fi cauzata de alterarea de catre LSD a centrilor vizuali din creier. Nu s-a stabilit
inca daca si psilocibina cauzeaza HPPD. Ciupercile din genul Psilocybe au fost incriminate in
psihoze determinate de utilizarea recreationala de scurta durata. [30]
Consumul de psilocibina induce o stare de dependenta fizica de intensitate slaba.
Toleranta se instaleaza rapid, dar este considerata scazuta, fapt demonstrat de utilizarea
sporadica a acestor droguri. Toleranta se poate instala in cateva zile, dar poate disparea la fel
de rapid. Intre LSD, mescalina si psilocibina exista o toleranta incrucisata. Dependenta fizica
este considerata nula. [10]
3.9. Tratamentul intoxicatiei
Recuperarea subiectului include un declin gradual al efectelor descrise anterior, migrene, oboseala extrema (10-15 ore de somn necesare), depresie mentala profunda si scaderea apetitului. Efectele acute sunt mai grave atunci cand se administreaza psilocibina pe cale intravenoasa. S-au raportat vomismente persistente, dureri musculare, febra, scaderea concentratiei de oxigen in sange, cresterea enzimelor hepatice si methemoglobinemie. Copiii sunt mai susceptibili la intoxicatia cu ciuperci psilocibe. [30]
Nu exista un antidot specific al intoxicatiei cu Psilocybe, cu toate ca un raport clinic indica fizostigmina ca posibil antidot. Managementul intoxicatiei consta, in cea mai mare parte, in suportul emotional si in monitorizarea functiilor vitale. [30]
In cazul unei spitalizari, cel mai frecvent justificata printr-o criza de panica, masurile
terapeutice instituite sunt lavajul gastric sau tratamentul cu carbune activat si administarea
unui sedativ de tip benzodiazepinic. [10]
3.10. Analiza toxicologica
3.10.1. Proprietati fizico-chimice
Tabelul 5. si Tabelul 6. prezinta proprietatile fizico-chimice ale psilocinei si
psilocibinei, iar in Tabelul 7. este prezentata solubilitatea acestor doua substante in diferiti
solventi.
Tabelul 5. Proprietatile fizico-chimice ale psilocibinei
Denumirea: Psilocibina
Denumirea chimica: 4-fosforil-N,N-dimetiltriptamina
Alte denumiri chimice: esterul fosforic al 3-[2-(dimetilamino) etil]-1H-indol-4-ol
Formula chimica: C12H17N2O4P
Greutatea moleculara: 284,3
Temperatura de topire 185-195C (descompunere)
Tabelul 6.Proprietatile fizico-chimice ale psilocinei
Denumirea: Psilocina
Denumirea chimica: 4-hidroxi-N,N-dimetiltriptamina
Formula chimica: C12H16N2O
Greutatea moleculara: 204,3
Temperatura de topire 173-176C
Tabelul 7. Solubilitatea psilocinei si psilocibinei in diferiti solventi
Psilocibina Psilocina
Apa Insolubila Insolubila
Apa la fierbere 1:20 1:120
Acid acetic diluat Solubila Solubila
Etanol Insolubila Insolubila
Metanol 1:120 1:120
Cloroform Insolubila Insolubila
3.10.2. Colectarea probelor
Principalul scop al unei proceduri de analiza este de a produce o analiza chimica
corecta si utila. Intrucat majoritatea metodelor , calitative si cantitative, folosite in
laboratoarele de analiza la examinarea drogurilor necesita cantitati mici de material este
esential ca aceste probe sa fie reprezentative pentru intreaga cantitate. Procesul de analiza si
recoltare a probelor trebuie sa se conformeze principiilor chimiei analitice asa cum sunt
expuse in farmacopeile nationale.
Pot exista situatii in care, din motive legale, regulile normale de recoltare si
omogenizare nu pot fi urmate, ca de exemplu atunci cand doreste sa conserve anumite parti
ale probei pentru examinare vizuala.
Pentru a conserva resurse si timp, analistul trebuie sa foloseasca, in toate situatiile
posibile, un sistem de recoltare si analiza aprobat si astfel sa reduca numarul determinarilor
cantitative necesare.
Probele de ciuperci Psilocybe pot fi constituie din bucati de ciuperci proaspete, uscate
sau pulverizate. Acestea au o culoare galben-maronie si sunt intalnite sub forma de pudra,
tablete, capsule ambalate intr-un singur container sau pachet, sau in mai multe pachete. [20]
A. Ciuperci Psilocybe
a. Analiza probelor singulare
Cea mai simpla situatie ce poate fi intalnita este cea in care proba de analizat consta intr-
un singur container de ciuperci Psilocybe. Materialul de analizat trebuie extras din container,
ambalaj si cantarit. Exemplarele vii de ciuperci trebuie uscate la 40C. Inainte de inceperea
analizei toxicologice, materialul uscat trebuie omogenizat prin triturare in mojar. Datorita
umiditatii variabile a probelor este esential pentru analiza cantitativa ca o portiune din proba
reprezentativa sa fie uscata la 110C, pana la greutate constanta, asa cum este descris in
numeroase famacopei, pentru a determina continutul de apa. La cuantificarea continutului de
psilocibina este necesara atentie pentru a raporta continutul de psilocibina la cantitatea initiala
dinaintea uscarii.[20]
b. Analiza probelor multiple
Analistul trebuie sa examineze vizual continutul tuturor pachetelor pentru a determina
daca: toate pachetele contin acelasi material sau daca unul sau mai multe specimene difera de
majoritate. Cel mai simplu indicator este aspectul fizic al materialului. Daca unul sau mai multe
pachete difera in mod evident , acestea trebuie retrase si fac obiectul unei analize separate.
Influenta asupra analizei cantitative, a erorilor de colectare a probelor poate fi redusa daca
mai multe parti de material vegetativ sunt supuse unei dilutii secventiale, urmata de extractia
solventului. [20]
B. Probe de psilocibina pudra
a. Analiza probelor singulare
Cea mai simpla situatie este atunci cand materialul este constituit dintr-un singur pachet.
Inainte de analizarea oricaror probe materialul trebuie cantarit si omogenizat, cu toate ca
unele teste pot fi aplicate si inainte de omogenizare daca se considera ca procesul de
omogenizare va fi lent si exista unele dubii cu privire la material. Cea mai simpla metoda de a
omogeniza o pudra este de a o agita in recipientul in care a fost transferata pentru analiza.
Daca pudra contine agregate, acestea pot fi distruse prin cernere prin site succesive cu
dimensiunea ochiurilor tot mai redusa, prin triturarea in mojar sau mixare. Dupa aceasta
operatie, proba se imparte in patru parti egale, iar doua dintre acestea se preleveaza pentru
analiza. [20]
b. Analiza probelor multiple
Analistul examineaza probele vizual, prin teste de culoare sau prin tehnici
cromatografice si daca se concluzioneaza ca probele sunt identice se combina continutul mai
multor pachete si se omogenizeaza.
Atunci cand in diferite pachete au fost identificate diferite tipuri de material, cu fiecare
grup se procedeaza in modul descris mai sus.
Influenta asupra analizei cantitative a erorilor de colectare a probelor poate fi
redusa daca mai multe parti de material vegetativ sunt supuse unei dilutii secventiale,
urmata de extractia solventului. [20]
C. Tablete sau capsule de psilocibina
a. Container singular
1-50 unitati- se selecteaza aleator jumatate din numarul unitatilor, maxim 20. Se determina
greutatea medie, pudra se cerne si se omogenizeaza.
51-100 unitati- se selecteaza aleator 20 de unitati si se procedeaza ca mai inainte
101-1000 unitati- se selecteaza aleator 30 de unitati si se procedeaza ca mai inainte
mai mult de1000 unitati- se selecteaza aleator un numar de unitati egal cu radicalul din
numarul total si se procedeaza ca mai inainte. [20]
b. Container multiplu
Containerele se impart in functie de numarul lotului si fiecare grup se trateaza asa cum
a fost descris in capitolul 3.9.2.A.b. Rezultatele se trateaza separat.
Se determina radicalul din numarul total de pachete din fiecare grup, se selecteaza
aleator un numar de pachete egal cu radicalul rotunjit in plus.
Din fiecare pachet selectat se alege un numar de capsule sau tablete egal cu radicalul
din numarul total de unitati impartit la radicalul numarului total de pachete rotunjit in plus.
Se formeaza un amestec prin cernerea printr-o sita cu dimensiunea ochiurilor de 20
mesh si mixare. Amestecul se analizeaza. [20]
3.10.3. Tehnici de extractie
A. Ciuperci Psilocybe
Psilocibina este extrasa cantitativ din materialul uscat si pulverizat, utilizand o solutie
metanol.
Pentru testarea ciupercilor Psilocybe este necesar sa se efectueze o etapa de pre-
extractie, deoarece materia vegetala intefereaza cu reactia colorimetrica. Un exemplar de
ciuperca este triturat la mojar pana la stadiul de pudra si transferat intr-o eprubeta. Peste
pudra se adauga 1-2 ml metanol si se agita 5 minute. Dupa filtrare se preleveaza o cantitate
mica de solutie, care va fi utilizata pentru reactia colorimetrica.
Pentru spectroscopia in IR trebuie izolata psilocibina din materialul micologic intr-o
forma cat mai pura prin CSS.[20]
B. Psilocibina sub forma de pudra
Psilocibina sub forma de baza este suficient de solubila in metanol, acesta fiind
solventul de electie pentru prepararea solutiilor standard si martor in vederea realizarii analizei
cantitative si calitative. Trebuie mentionat ca stabilitatea psilocinei in metanol este moderata,
in special in prezenta aerului si luminii.
O proba reprezentativa de psilocibina este dizolvata in cantitatea corespunzatoare de
metanol pentru a obtine o solutie cu o concentratie 1mg/ml.
C. Tablete si capsule de psilocibina
O proba , obtinuta din tabletele pulverizate sau din continutul capsulelor este extrasa in
metanol, pentru a obtine , dupa filtrare, o solutie cu o concentratie de 1mg/ml. [20]
3.10.4. Examinare fizica
3.10.4.1. Caracteristici macroscopice
Ciupercile Agaricus au fost identificate in mod traditional cu ajutorul inregistrarii
caracterelor ciupercii, cum ar fi textura si culoarea, metoda care se bazeaza in foarte mare
masura pe disponibilitatea de material proaspat si pe prezenta ciupercii intregi. Multe din
caracteristicile folosite in identificare sunt subiective si variabile. In concluzie, identificarea
ciupercilor Psilocybe pe baza examinarii macroscopice necesita experienta si ar trebui
efectuata doar de catre specialisti.
Psilocybe semilanceata. Carpozomul speciei este diferentiat in palarie si picior. Palaria
poate ajunge la dimensiuni de 10-20 mm diametru si 0,5-25mm inaltime; initial are forma
conica, dupa aceea forma de clopot cu striatiuni cand este umeda, opac cand este uscat, brun-
roscat la inceput pana la gri-brun, pe masura avansarii in varsta ajungand la ocru-pal sau
galben-brun. Lamelele sunt de culoare gri-violaceu pana la brun violaceu. Piciorul este alb-
galbui cu dimensiuni de 40-702-3 mm. Bazidiosporii sunt elipsoidali, de culoare maronie si
dimensiuni de 12-146-85 m. [33]
Psilocybe cubensis. Carpozomul este compus din piciorul cu dimensiuni de 40-704-20
mm, de culoare alba si palaria cu un diametru de 25-70 mm, conica sau convexa. Lamelele au
initial o culoare gri si se modifica ulterior la gri-violet sau maron inchis. Sporii prezinta
dimensiuni de 11-137-96,5-7 m. [33]
Psilocybe mexicana. Dimensiunile piciorului sunt 20-60 1-2mm iar culoarea variaza de
la ocru la galben auriu. Palaria are un diametru de 10-15 mm de forma conica sau
campanulata si culoare ocru-inchis sau gri-galbui. Lamelele sunt gri pal sau maron violet.
Sporii au dimensiuni de 9-106,5-7,56-7 m si o forma elipsoidala. [33]
3.10.4.2. Caracteristici microscopice
Examinarea microscopica a fragmentelor de Psilocybe trebuie efectuata numai de catre
micologi experimentati. Elementele specifice urmarite sunt sporii (marime si culoare), cistidia
(celulele sterile din portiunea fertila a carpozomului), structura de baza a stratului exterior al
palariei si structura de baza a stratului dintre stratul exterior al palariei si lamele. Carpozomul
uscat poate oferi informatii utile, atunci cand este disponibil. [20]
3.10.5. Teste preliminarii
3.10.5.1. Reactii colorimetrice
De notat ca rezultatele pozitive ale reactiilor colorimetrice sunt doar indicatori
prezumtivi pentru prezenta psilocinei si psilocibinei. Si alti indoli nesubstituiti la C2, de
exemplu DMT si LSD alaturi de acele substante care sunt inofensive si nu sunt controlate
legislativ, pot da reactii pozitive cu reactivul test. Confirmarea rezultatelor prin tehnici
alternative este obligatorie.
Reactivul Ehrlich:
Se dizolva 1 g de p-dimetilaminobenzaldehida in 10 ml metanol si se adauga 10 ml acid
fosforic concentrat.
Metoda: Reactia se efectueaza pe o sticla de ceas pe care se plaseaza o proba din materialul
suspect (pudra, tablete pulverizate sau continutul capsulelor). Se adauga doua picaturi de
reactiv Ehrlich. O coloratie violeta sau gri-violeta indica prezenta posibila a psilocinei si
psilocibinei. Limita de detectie a acestei metode este de 1 g.
Reactivul Ehrlich modificat
Intrucat pozitivitatea reactiei cu reactiv Ehrlich poate fi mascata de materialul vegetal,
este necesar sa se efectueze o modificare a procedurii standard.
Metoda: Dupa extractia unui specimen de ciuperca Psilocybe se transfera doua picaturi din
extractul metanolic pe o sticla de ceas. Se evapora la sec iar reziduul se reia cu doua picaturi
de reactiv Ehrlich. Aparitia unei culori violet sau gri-violet dupa cateva minute, indica prezenta
posibila a psilocibinei.
Reactivul Keller:
Metoda: Reactia se efectueaza pe o sticla de ceas pe care se plaseaza o proba din
materialul suspect (pudra, tablete pulverizate sau continutul capsulelor). Se adauga doua
picaturi de reactiv Keller (acid sulfuric, acid acetic glacial, clorura ferica). O coloratie albastra
indica prezenta psilocinei iar o coloratie violeta- prezenta psilocibinei.[10]
Reactivul Marquis:
A1: 8-10 picaturi de formaldehida 40%in 10 ml acid acetic glacial
A2: H2SO4 concentrat
Metoda: Reactia se efectueaza pe o sticla de ceas pe care se plaseaza o proba de psilocibina
(pudra, tablete pulverizate sau continutul capsulelor). Se adauga o picatura de reactiv A 1 si
doua picaturi de reactiv A2. O coloratie portocalie indica prezenta posibila a psilocibinei iar o
culoare verde maronie – prezenta psilocinei. Limita de detectie a acestei metode este de
10 g. [20]
Testele colorimetrice nu sunt recomandate in cazul materialului micologic, deoarece
reactia cu reactivul Marquis, efectuata pentru punerea in evidenta a psilocibinei, este mascata
de materia vegetala; de asemenea, o serie de alti produsi naturali dezvolta o culoare galbena
in prezenta acidului sulfuric concentrat. [20]
3.10.6. Cromatografia pe strat subtire
Faza stationara:
Silicagel G activat, asternut pe suport de sticla in strat de 0,25 mm; contine un aditiv
fluorescent care prezinta fluorescenta la 254 nm.
Solventii de developare:
Sistemul A: n- Butanol 20
Acid acetic 10
Apa 10
Sistemul B: Metanol 100
Solutie concentrata de amoniac 1,5
Prepararea solutiilor de proba si a solutiilor standard:
a. Ciuperci Psilocybe :
Aproximativ 20 mg dintr-o proba reprezentativa de material suspect se usuca, se
pulverizeaza si se efectueaza extractia conform tehnicilor descrise in Cap. 3.10.3.
Extractul trebuie concentrat pana la 0,5 ml, din care se iau 2 l pentru aplicare pe placa
cromatografica.
b. Psilocibina pudra:
Se prepara o solutie in metanol, cu o concentratie de 1mg/ml din care se ia o proba de
2 l pentru aplicarea pe placa cromatografica.
c. Psilocibina capsule sau tablete
Din solutia metanolica obtinuta in urma extractiei se aplica pe placa cromatografica
aproximativ 2 l.
d. Solutia standard:
Se prepara o solutie 1 mg/ml psilocibina sau psilocina in metanol si se aplica pe placa
2 l din solutia standard. Trebuie mentionat ca stabilitatea psilocinei in metanol este scazuta
mai ales in conditiile expunerii la lumina si aer.
Vizualizare:
Placile cromatografice trebuie sa fie uscate inainte de vizualizare.
Metode de vizualizare:
1. Radiatii UV, 254 nm si 365 nm
2. Reactiv Ehrlich- se prepara o solutie dupa metoda descrisa in Cap. 3.9.5.1.
3. p- Dimetilaminocinamaldehida- se dizolva 0,5 g p-dimetilaminocinamaldehida in 50 ml
metanol si se adauga 10 ml acid clorhidric concentrat.
Tehnica de revelare:
Initial se observa placa cromatografica in lumina UV la 254 nm si 365 nm. La 254 nm
se observa pana la 7 spoturi de culoare albastru inchis pe fond fluorescent iar doua dintre
aceste spoturi sunt fluorescente la 365 nm. Ulterior se pulverizeaza R. Ehrlich sau p-
dimetilaminocinamaldehida si se usuca placa. Psilocibina si baeocistina vor da spoturi gri-violet
sau violet in timp ce psilocina va aparea sub forma unui spot albastru. R. Ehrlich este mai
sensibil decat p- dimetilaminocinamaldehida iar stabilitatea culorilor obtinute este mai ridicata.
Limita de detectie este de aproximativ 10 ng mescalina. Limita de detectie este de 20 ng
pentru psilocibina si 10 ng pentru psilocina. [20]
Rezultate:
Valorile Rf100 obtinute cu sistemele de developare A si B sunt prezentate in Tabelul
8. :
Tabelul 8. Valorile Rf 100 ale psilocibinei, baeocistinei si psilocinei
Compusul Sistemul de developare
A B
Psilocibina 34 5
Baeocistina 45 5
Psilocina 59 39
3.10.7. Cromatografie gaz-lichid
3.10.7.1. Gazcromatografie
3.10.7.1.1. Metoda 1: fara derivatizare
Conditii de operare:
Detector:detector de ionizare in flacara
Coloana cromatografica: tuburi de sticla cu lungime de 2 m, diametru 4 mm
Gazul purtator: Azot, 45 ml/min
Temperatura coloanei:200C
Standard intern: n-alcani
Metoda:
Prepararea solutiei de standard intern- se dizolva un n-alcan in metanol pentru a obtine o
solutie cu o concentratie de 1mg/ml.
Prepararea solutiei standard- se adauga la a anumita cantitate de standard intern, cantitatea
adecvata de psilocina pentru a obtine o solutie de concentratie 1mg/ml.
Prepararea solutiei proba- se adauga solutia de standard intern la o cantitate precisa de
extract din proba de analizat (aproximativ 20 mg).
Se injecteaza cate 1l din fiecare solutie in gazcromatograf.
Continutul de mescalina se calculeza utilizand formula:
Cx%
Unde:
Cx% continutul de component X al probei (m/m %);
Cr.std. concentratia substantei X in solutia standard (m/v %);
Csam. concentratia probei (m/v %);
Ax aria picului substantei X;
Ar.std. aria picului solutiei standard ;
Aint.std. in sam. chr aria picului standardului intern;
Cantitatea de psilocina din ciupercile Psilocybe trebuie exprimata in procente de
psilocina raportata la materialul micologic proaspat sau uscat.
Rezultate
Factorul de retentie al psilocinei este 1980. [20]
3.10.7.1.2. Metoda 2: cu derivatizare
Conditii de operare:
Detector:detector de ionizare in flacara
Coloana cromatografica: tuburi de sticla cu lungime de 1,6 m, diametru 2,8 mm
Gazul purtator: Heliu, 50 ml/min
Temperatura coloanei:150-250C, 7,5C/min
Standard intern: n-alcani
Agent de derivatizare: bis(trimetilsilil)trifluoroacetamid (BSTFA)
si trimetilclorosilan (TMCS)
Metoda:
Prepararea solutiilor standard intern, standard si proba se face in maniera descrisa in
Cap. 3.10.7.1.1., cu urmatoarele modificari:
Pentru a elimina glucidele care pot interfera cu derivatizarea este necesar sa se
adauge 1 ml acetona la solutia metanolica. Se pastreaza amestecul 30 de minute la
temperatura ambientala sau 10 minute la frigider, se centrifugheaza si se filtreaza precipitatul.
Solutia se evapora pana la volumul de 0,5 ml. [20]
Pentru derivatizare, solutia este transferata intr-o fiola de derivatizare si uscata
complet. Se adauga 15 l piridina anhidra, 15l de TMCS si 15 l de BSTFA. Fiola este incalzita
timp de 30 de minute la 100C si se agita periodic in primele 10 minute de incalzire.
Se injecteaza cate 1-2 l din fiecare solutie in gazcromatograf. [20]
Rezultate
Psilocibin tri-TMS si psilocin di-TMS au timpii de retentie 13,1 repectiv 8,5 minute. [20]
3.10.7.2. Gazcromatografie cu coloane capilare
3.10.7.2.1. Metoda 1: fara derivatizare
Injectarea in gazcromatograf a extractului de ciuperci Psilocybe sau a solutiilor proba
de psilocibina va converti psilocibina la psilocina, prin deforforilare termica si deci, numai
psilocina va fi detectata. Daca este necesar sa se analizeze psilocibina, atunci se va efectua o
derivatizare.
Conditii de operare:
Detector:detector de ionizare in flacara
Coloana cromatografica: coloana cu o lungime de 20 m si diametru 0,174 mm.
Gazul purtator: Heliu
Temperatura coloanei: de la 150C (1,5 min) la 280C, 10C/min
Standard intern: n-alcani
Metoda:
Prepararea solutiilor standard intern, standard si proba se face in maniera descrisa in
Cap. 3.10.7.1.1.Se injecteaza cate 1 l din fiecare solutie in gazcromatograf.
Rezultate:
Timpul de retentie al psilocinei este 11,2 min. [20]
3.10.7.2.2. Metoda 2: cu derivatizare
Conditii de operare:
Conditiile de operare sunt identice cu cele descrise in Cap. 3.9.7.1.1.
Metoda:
Prepararea solutiilor standard intern, standard si proba se face in maniera descrisa in
Cap. 3.10.7.1.1.
Se injecteaza cate 1-2 l din fiecare solutie in gazcromatograf.
Rezultate:
Tabelul 9. Timpii de retentie ai psilocinei, psilocibinei si baeocistinei[20]
Compusul Timpul de retentie (min)
Psilocina (nederivatizata) 11,2
Psilocin di-TMS 11,9
Psilocibin tri-TMS 15,3
Baeocistin tri-TMS 15.7
3.10.8. HPLC
3.10.8.1. Metoda 1: faza directa
Conditii de operare:
Coloana cromatografica: 250 mm 4,6 mm (d.i.), particule de 5 m
Faza mobila: Metanol 220
Apa 70
Azotat de amoniu 1M adus la pH=9,6 cu
amoniac 2M care contine EDTA sodic(1mM) 10
Faza mobila este filtrata la vid.
Viteza de curgere:1,0 ml/min
Detectie:(a) Detector de absorbanta UV- 254 nm (limita de detectie pentru psilocibina
si psilocina:10 si 7,5 ng).
(b) Detector de fluorescenta, excitatie=267 nm, emisie=320 nm (limita de
detectie pentru psilocibina si psilocina: 5 si 20 ng). [34]
(c) Detector electrochimic la un potential de 0.65 V, cu un electrod de
referinta Ag/AgCl (limita de detectie pentru psilocibina si psilocina: 5 ng si 75
pg). [34]
Volum injectat: 10 l
Metoda:
Prepararea solutiilor standard si proba se face in maniera descrisa in Cap. 3.10.7.1.1,
fara a utiliza un standard intern.
Rezultate:
Tabelul 10 Factorii de retentie (raportul dintre cantitatea de analit din faza
stationara si cantitatea de analit din faza mobila) ai baeocistinei, psilocibinei si
psilocinei[20]
Compusul Factorul de retentie (k)
Baeocistina 1,93
Psilocibina 2,43
Psilocina 3,10
3.10.8.2. Metoda 2: faza inversa
Conditii de operare:
Coloana cromatografica: 250 mm 4,6 mm (d.i.), particule de 5 m.
Faza mobila: (a) Solutie apoasa de acetat de amoniu 0,3 M adusa la pH=8 cu amoniac.
(b) Solutie metanolica de acetat de amoniu 0,3 M.
Faza mobila este filtrata la vid.
Viteza de curgere:2,0 ml/min.
Detectie: Detector de absorbanta UV- 269 nm (limita de detectie pentru psilocibina
si psilocina:10 ng).
Volum injectat: 10 l
Metoda:
Prepararea solutiilor standard si proba se face in maniera descrisa in Cap. 3.10.7.1.1,
cu adaugarea de bufotenina ca standard intern (concentratie 80 g/ml, in metanol).
Rezultate:
Tabelul 11. Factorii de retentie ai baeocistinei, psilocibinei, bufoteninei si psilocinei.[20]
Compusul Factorul de retentie (k)
Baeocistina 1,53
Psilocibina 3,20
Bufotenina (SI) 6,27
Psilocina 6,80
In Fig. 13. este prezentata separarea HPLC a psilocibinei si psilocinei.
Fig. 13. Separarea HPLC a psilocibinei (0,31%) si psilocinei (0,23%)
3.10.9. Metode spectroscopice
In anumite tari este obligatorie confirmarea identitatii psilocibinei prin metode
spectroscopice. Teoretic fiecare substanta are un spectru IR si un spectru de masa unic si
acest lucru permite identificarea irevocabila a psilocibinei izolate sau sintetizate, sub forma de
baza sau sare. In functie de puritatea psilocibinei, se poate efectua o extractie inaintea
efectuarii analizei spectroscopice. [20]
3.10.9.1. Spectrofotometrie in UV
Spectru UV:- psilocina- maxim de absorbtie la 222, 267, 284 si 293 nm, in solutie
metanolica.
- psilocibina- maxim de absorbtie la 220, 267 si 290 nm, in solutie
metanolica.
Deoarece si alte (dimetil)triptamine dau rezultate similare, metoda nu este specifica
pentru analiza psilocinei si psilocibinei si deci, nu este recomandata. [20]
3.10.9.2. Spectrofotometrie in IR
Spectru in IR:- psilocibina- benzi caracteristice la 3300 (N-H), 2700-3100 (C-H),
1625 (C:C-N), 1590 (C:C) si 1360 (P:O) cm-1, in bromura de potasiu
3.10.9.3. Spectroscopie de masa
Spectru de masa: - psilocina (nederivatizata) principalele picuri la m/z: 204, 146, 130,
77, 58 (pic de baza), 42.
- psilocina 2TMS: m/z: 348, 290, 73, 58 (pic de baza).
- psilocibina 3TMS: m/z: 500,485, 455,442, 73, 58 (pic de baza). [10]
3.10.10. Analiza psilocibinei si psilocinei prin spectometrie de mobilitate ionica si
gazcromatografie-spectrometrie de masa
Pentru analiza rapida a psilocinei si psilocibinei din ciuperci a fost dezvoltata o metoda
ce utilizeaza spectrometria de mobilitate ionica. Limita de detectie pentru psilocibina este de
40 ng. Analiza cantitativa a fost realizata prin cuplajul GC-MS, dupa derivatizare. Rezultatele
obtinute au evidentiat ca psilocibina este prezenta in concentratie mai mica in picior si miceliu
comparativ cu palaria ciupercilor halucinogene. Spectrometria de mobilitate ionica este o
metoda rapida, simpla si foarte sensibila ce poate fi introdusa de laboratoarele de
toxicologie in analiza de rutina a drogurilor. [35]
3.11. Dozarea psilocinei in medii biologice
In plasma se regaseste numai psilocibina, sub forma libera sau conjugata si uneori 4-
HIAA. In urina se pot pune in evidenta urmatorii metaboliti: 4-HIA, 4-HIAA si 4-hidroxi-triptofol.
Sangele trebuie prelevat fara anticoagulant si plasma trebuie separata rapid. Imediat dupa
efectuarea prelevarii trebuie impiedicata oxidarea prin aditie de 5% (v: v) acid ascorbic (94
g/ml), congelare imediata la –80 C si liofilizare. Hidroliza derivatilor conjugati se face la pH=5
de catre glucuronidaza, timp de 5 ore la 40C.
Metodele utilizate sunt HPLC – detector electochimic sau GC- SM. Cuplajul
gazcromatografie- spectrometrie de masa este performant , dupa morfina deuterata. [38]
Limitele de detectie pentru psilocina sunt de 10 ng/ml in urina si de 0,8 ng/ml in
plasma. [25]
3.11.1. Analiza psilocinei din lichide biologice prin tehnici imunoenzimatice
In analizele toxicologice uzuale, tehnicile imunoenzimatice sunt utilizate frecvent
intrucat ofera posibilitatea analizei fara o tratare prealabila a probelor. Lehr a descris pentru
prima data in literatura de specialitate sinteza haptenei de psilocina si cuplarea sa cu proteina
purtatoare.
Pentru dezvoltarea unei tehnici imunoenzimatice este necesara prezenta unui anticorp
specific. Trebuie precizat ca moleculele mici nu pot induce formarea de anticorpi (ex. psilocina,
M= 204). [34] Producerea de anticorpi poate fi stimulata prin sinteza unui conjugat compus din
haptena psilocinei si o proteina purtatoare, cel mai frecvent utilizata fiind albumina din serul
de bovine (BSA). Haptena psilocinei trebuie sa aiba o foarte mare similaritate cu psilocina, iar
gruparile chimice caracteristice din structura psilocinei (hidroxifenil din pozitia 4 si lantul
dietilamino-etil) trebuie sa ramana accesibile legarii de anticorp. Haptena a fost preparata prin
introducerea unei catene laterale in pozitia 1 a nucleului indolic, urmatoarea etapa fiind
cuplarea haptenei cu proteina purtatoare.
Prepararea imunogenului psilocina- BSA poate fi utilizata pentru dezvoltarea unei
tehnici imunoenzimatice de dozare a psilocinei in plasma. [36]
3.12. Aspecte medico-legale
Intoxicatiile mortale datorate direct ingestiei de ciuperci halucinogene sunt foarte rare: in ultima sa lucrare, din 2002, Karch estimeaza ca mai putin de 5 cazuri au fost publicate in ultimii 50 de ani. In 2004, Moffat si colab. nu semnaleaza nici un caz de deces. Decese indirecte (traumatisme mortale in timpul halucinatiilor) exista, dar nu au fost investigate cu toate ca consumul de ciuperci era cunoscut. [25]
3.13. Concluzii
Din punct de vedere al continutului de psilocibina si psilocina si al frecventei,
principalele ciuperci halucinogene din Europa sunt Psilocybe semilanceata si Paneolus
cinctulus. In schimb, este dificil de precizat care sunt speciile cel mai frecvent incriminate in
America de Nord si in America Centrala. Daca in Europa aceste ciuperci sunt consumate numai
in scop recreativ, in America intervine si factorul etnologic. Conform datelor existente, se
poate aprecia ca exista maxim 150 de specii de ciuperci halucinogene in Europa si America de
Nord. La nivel mondial, aceasta cifra se situeaza in jurul cifrei de 180 de specii.
Principala problema toxicologica pusa de ciupercile halucinogene se refera la posibilele
confuzii cu ciupercile otravitoare: sindromul faloidian dupa ingerarea de Galerina autumnalis si
de alte specii din genul Galerina, sindromul muscarinic dupa ingerarea de Inocybe. Trebuie
adaugata cardiotoxicitatea feniletilaminei care este prezenta uneori inPsilocybe
semilanceata. [25]
