Publicaţie destinată învăţătorilor şi elevilor de la ciclul primar.

“Mulţi suportă cu uşurinţă munci grele când nu sunt constrânşi, munci care li s-ar părea penibile daca ar fi siliţi să le facă.”

XEXOFOR

• Anul II • nr. 2 • Martie 2004 Se distribuie gratuit

ISSN 2068-5254

DIN SUMAR: • Mulţumim prietenilor francezi

• Editorial: … Au fost elevii noştri! • Educaţia plastică la clasa I • Noul curriculum la clasa I - Cunoaşterea mediului înconjurător • 25 Martie: Buna Vestire • Sfat duhovnicesc • In memoriam • Educaţia incluzivă

• Învăţarea citit-scrisului clasa I • Ortografie şi punctuaţie • Lectura suplimentară • Ghicitori gramaticale • Metode şi procedee - înv. fr. • Jocul şi rolul lui • Jocuri creative • Pagina elevilor: - Creaţii ale elevilor

Nr.

2 2003/2004

1

MULŢUMIM PRIETENILOR FRANCEZI!

Înv. Dan Başa Şc. Primară Brotuna

Com. Vaţa de Jos

Înfrăţirea între comunele Vaţa de Jos şi Val D’Ajol (Franţa) a făcut ca membri ai Asociaţiei „Amitié Val-Roumanie” să viziteze de mai multe ori comuna Vaţa de Jos. Printre beneficiarii acestor vizite s-a numărat şi Şcoala Primară Brotuna care a fost dotată cu două calculatoare, diferite rechizite şcolare şi dulciuri.

Mulţumim prie-

tenilor francezi pentru

dotările făcute, darurile

primite şi sperăm într-o

colaborare fructuoasă în

anul 2004!

EDITORIAL

Au fost elevii noştri!

Înv. Dan Başa Şc. Primară Brotuna

Com. Vaţa de Jos

Florina Frăţilă s-a născut la data de 17 aprilie 1981 în satul Ciungani, comuna Vaţa de Jos. Şcoala primară a urmat-o în satul natal, iar gimnaziul la Şcoala Generală Vaţa de Jos. După absolvirea clasei a VIII- a, în urma examenului de admitere, devine elevă a Colegiului Naţional „Avram Iancu” Brad, profilul Limbi străine.

Dorind să îmbrăţişeze profesia de dascăl, se îndreaptă spre Colegiul Universitar Pedagogic „Vasile Goldiş” din Arad, specializarea Franceză/Desen a cărui absolventă devine în anul 2002. Pentru a-şi desăvârşi studiile, în urma unui examen de diferenţă, se înscrie în anul III la Facultatea de Teologie „Aurel Vlaicu” din Arad,

secţia Română/Teologie. Actualmente este studentă în anul IV, cursuri de zi. Acum, se gândeşte cu încredere şi optimism la apropiatul debut profesional pe care-l consideră lipsit de emoţii deoarece acestea au fost estompate ca urmare a multor ore de practică psihopedagogică.

2

Educaţie plastică clasa I

Înv. Dan Başa

Şcoala Primară Brotuna Com. Vaţa de Jos

Obiectivele prevăzute de programa şcolară vizează obiectivele majore ale ciclului achiziţiilor fundamentale:

familiarizarea cu materialele de lucru specifice domeniului plastic, asimilarea elementelor de limbaj plastic, stimularea potenţialului creativ.

Pentru echilibrul intelectual şi afectiv al şcolarului mic este bine ca acesta să fie atras în forme de activitate care să faciliteze asimilarea treptată a „gramaticii” problemelor plastice.

Această perioadă de dezvoltare denumită şi „faza desenului ideoplastic” reprezintă un reper pentru învăţători în alegerea conţinuturilor, metodelor şi procedeelor prin care îşi vor organiza şi desfăşura demersul didactic.

În încercarea de a suplini lipsa materialului documentar la nivelul şcolii primare în ceea ce priveşte predarea educaţiei plastice încercăm să prezentăm câteva din cunoştinţele teoretice necesare predării temelor plastice prevăzute în programa pentru clasa I.

Culorile binare de gradul II Din amestecul fizic al unei culori primare cu culoarea binară de gradul I,

vecină pe cercul cromatic al lui Goethe (fig.1), se obţine o culoare binară de gradul al II-lea. Aceste culori mai pot fi organizate şi într-o stea, obţinută prin suprapunerea a două triunghiuri echilaterale, unul cu vârful în sus, unul cu vârful în jos (fig.2). Sunt şase culori binare de gradul al II-lea:

G + O = galben – oranj (G.o) A + Vi = albastru – violet (A.vi) R + O = roşu – oranj (R.o) A + Ve = albastru – verde (A.ve) R + Vi = roşu – violet (R.vi) G + Ve = galben – verde (G.ve) Ele se numesc culori binare de gradul al II-lea, pentru că fiecare din ele

conţine tot câte două culori primare, dar în cantităţi diferite. De exemplu, amestecând galben cu verde obţinem galben-verde.

Culorile binare de gradul al II-lea sunt nişte nuanţe ale culorilor primare care înclină spre una sau alta din culorile binare de gradul I, vecine pe cerc.

Bibliografie: (Va urma) • Ghidul Programului de informare/formare a institutorilor/învăţătorilor • Paşca, Ana: Metodica predării desenului la clasele I-IV, E.D.P., Bucureşti, 1976 • Filoteanu, Nicolae; Marian, Doina: Desen Artistic şi Educaţie Plastică, Ed. All, 1998

Noul curriculum la clasa I

Cunoaşterea mediului înconjurător

Înv. Dan Başa Şcoala Primară Brotuna

Com. Vaţa de Jos

Curriculum-ul de Cunoaşterea mediului pentru

clasa I propune prin obiectivele sale valorificarea şi dezvoltarea achiziţiilor din domeniul ştiinţelor naturii de la nivelul preşcolar şi a celor dobândite prin propria experienţă de viaţă a copiilor.

Planificarea calendaristică este documentul administrativ care asociază într-un mod personalizat elemente ale programei (obiective de referinţă şi conţinuturi) cu alocarea de timp considerată optimă de către învăţător pe parcursul unui an şcolar.

Pentru semestrul al II-lea al acestui an şcolar, propunem următoarea variantă de planificare calendaristică la disciplina Cunoaşterea mediului în conformitate cu noua programă. Bibliografie: Ghidul programului de informare/formare a institutorilor/învăţătorilor, Bucureşti, 2003 (Lucrare apărută sub coordonarea Centrului Naţional de Formare a Personalului din Învăţământul Preuniversitar).

Fig. 1

Fig. 2

3

Săptămânal = 1 oră Semestrul al II-lea = 22

CUNOAŞTEREA MEDIULUI

Clasa I

Nr. Crt

Unitatea de învăţare Conţinuturi Forme de activitate de învăţare şi practic-aplicative Nr

ore Data

1 Vremea şi anotimpurile

a) Fenomene ale naturii: ploaie, ninsoare, vânt, fulger, tunet-recunoaştere în natură sau cu ajutorul unor materiale didactice

1. Ploaia şi ninsoarea 2. Vântul 3. Fulgerul şi tunetul 4. Furtuna şi viscolul 5. Joc de rol: - recitaţi o poezie sau intonaţi un cântec potrivit cu fenomenul prezentat în imagine, apoi precizaţi principalele caracteristici. 6. Concurs (evaluare): - pornind de la versurile … sau cântecul …, despre ce fenomen este vorba, reprezentaţi-l printr-un desen simplu!

1 1 1 1 1

1

b) Anotimpurile: denumire, succesiune, lunile anotimpurilor, caracteristici, fenomene ale naturii, modificări în lumea vie, act. ale oamenilor specifice fiecărui anotimp

1. Primăvara 2. Vara 3. Toamna 4. Iarna 5. Joc de rol: - recitaţi o poezie sau intonaţi un cântec potrivit cu anotimpul prezentat în imagine, apoi prezentaţi toate caracteristicile acelui anotimp. 6. Concurs (evaluare): - pornind de la versurile … sau cântecul …, precizaţi despre ce anotimp este vorba, apoi reprezentaţi-l printr-un desen simplu!

1 1 1 1 1

1

2 Reguli pentru o viaţă sănătoasă

Educaţia pentru sănătate: a) Igiena corpului

1. Ce este? Când? Cum procedăm când facem baie? 2. Activităţi de întreţinere zilnică a corpului; interdependenţa: corp curat ≡ îmbrăcăminte curată.

1

1

b) Igiena alimentaţiei 1. Achiziţionarea alimentelor, termenul de valabilitate, păstrarea şi prepararea lor. 2. Mesele zilnice: dejun, prânz, cină; Când? Unde? Cum? Cât mâncăm?

1

1

c) Programul zilnic al şcolarului 1. O zi din viaţa de elev 2. Concurs (evaluare): - precizaţi la ce se referă imaginile prezentate şi ce reguli igienico-sanitare sunt (trebuie) respectate.

1 1

3 Protecţia mediului înconjurător

Mediul înconjurător şi protejarea lui: a) Acţiuni ale copiilor care dăunează plantelor şi animalelor

1. Au şi ele viaţă şi suferă la fel ca noi! - ce rău putem face plantelor şi animalelor? - cum putem ocroti şi apăra plantele şi animalele?

1

b) Contribuţia copiilor la protejarea mediului

1. Ce înseamnă să protejăm mediul înconjurător şi ce activităţi de igienizare putem desfăşura? 2. Activitate practic-aplicativă (evaluare): - acţiuni de protejare, întreţinere a plantelor, animalelor şi a mediului înconjurător.

1

1

4 Descrierea celor învăţate

Sinteză recapitulativă 1. Anotimpurile şi fenomenele naturale caracteristice 2. Igiena şi sănătatea 3. Necesitatea protejării mediului înconjurător

1

1

1

4

Foto: Biserica „Buna Vestire” - Ciungani

25 Martie – BUNA VESTIRE

În data de 25 martie credincioşii ortodocşi sărbătoresc Buna Vestire. Vestea bună a fost adusă în lume de arhanghelul Gavriil Sfintei Fecioare Maria, pe care a anunţat-o că-L va naşte pe Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, umbrită fiind de puterea Duhului Sfânt.

Această sfântă sărbătoare este hramul (numele) bisericii din satul Ciungani. Aşa cum fiecare om primeşte un nume la botez, aşa şi sfintele biserici sunt închinate unui sfânt, unei sărbători în cazul nostru, Sfintei Fecioare Maria, care să ocrotească Sfânta Biserică şi satul.

Satul Ciungani apare pentru prima dată menţionat într-un document istoric în anul 1525, când făcea parte din domeniul cetăţii Şiria şi din subdiviziunea acesteia, „voievodatul lui Moga”. În acel an sunt menţionaţi 19 capi de familie, printre care şi un cneaz cu numele Zawarwys.

Biserica din Ciungani este o biserică de lemn construită în secolul al XVII fiind una dintre cele mai vechi biserici din zonă. Biserica este menţionată ca „biserică de lemn veche” şi în statistica episcopului Sinesie Jivanovici din anul 1755. Pictura bisericii a fost executată de zugravul Constantin în anul 1740. Locuitorii satului sunt români, buni ortodocşi, care şi-au apărat cu devotament credinţa pe parcursul istoriei. „De multe griji va scăpa ţăranul dacă în noaptea de 25 martie va fi senin” – vorbe din bătrâni.

Despre Învierea Mântuitorului Iisus

Preot paroh Petrica Mirel

„Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul să ne bucurăm şi să ne veselim într-însa” (Ps. 117, 24)

Frumoasă a fost ziua când a răsărit pentru prima dată soarele, a fost mare ziua facerii omului, a fost mare şi

frumoasă ziua Naşterii Domnului, când a răsărit „Soarele dreptăţii”. Tristă a fost însă ziua căderii omului, plină de durere au fost zilele potopului, crudă a fost ziua vânzării Mântuitorului, dar cea mai tristă zi a omenirii a fost ziua răstignirii Domnului. Ziua cea mai frumoasă şi sărbătoarea cea mai însemnată este ziua Învierii Domnului. Aceasta este ziua celei mai curate bucurii, a celei mai dulci mângâieri, a celor mai mari minuni şi a celor mai adânci taine.

Atât de mare este ziua Învierii Domnului, încât aceasta se răsfrânge în toate slujbele religioase şi se sărbătoreşte în toate Duminicile din cursul anului. Toate sunt „ale Învierii”, toate redau ceva din frumuseţea zilelor de Paşti.

De unde atâta lumină, atâta bucurie, atâta mângâiere, atâta mister? Din minunea Învierii. HRISTOS E VIU! … HRISTOS TRĂIEŞTE! … HRISTOS A ÎNVIAT! …, pentru că „dacă Hristos n-a înviat,

zadarnică ar fi credinţa noastră” (I Cor.15, 14-15). Învierea este ziua cea mai luminată şi cea mai plină de dar, e „SĂRBĂTOAREA SĂRBĂTORILOR”

In memoriam

Înv. Dorin Costea Şcoala Primară Birtin

Com. Vaţa de Jos

La Şcoala Primară Birtin şi-au desfăşurat activitatea instructiv-educativă mulţi dascăli de mare valoare morală şi profesională, dar amprenta cea mai proeminentă lăsată în conştiinţele elevilor de odinioară este cea a regretatului dascăl Dumitru Giurgiu, născut la 25 noiembrie 1917 în satul Bulzeşti, comuna Baia de Criş. După terminarea studiilor Liceului Pedagogic din Deva, este numit titular al Şcolii Primare Birtin (1945), unde, timp de 33 de ani, pregăteşte generaţii şi generaţii de elevi care s-au remarcat mai târziu ca oameni de seamă ai comunităţii locale.

În anul 1950 se căsătoreşte şi se stabileşte în satul Birtin având o căsnicie de 37 de ani, nu rareori presărată cu necazuri şi greutăţi. Peste toate a trecut având în preajmă soţia Mărioara şi copiii Voicu şi Liliana. Activitatea la catedră a fost întreruptă uneori de diferitele funcţii pe care învăţătorul Giurgiu le-a avut (director adjunct al Colegiului Avram Iancu din Brad), funcţie care atestă probitatea profesională de care a dat dovadă în activitatea pe care a desfăşurat-o. Ultimii ani ai carierei l-au găsit tot la catedră modelând şi îndrumând paşii tinerei generaţii spre noi taine ale cunoaşterii. După o activitate de invidiat în slujba învăţământului românesc, căruia i s-a dedicat cu toată fiinţa lui, învăţătorul Dumitru Giurgiu se pensionează în anul 1979. O boală nemiloasă pune punct final unui dascăl model, greu de egalat, care a luminat cărările vieţii multor oameni din satul Birtin cu care astăzi comunitatea locală se mândreşte.

Preot paroh Gheorghe Bisorca

DUMITRU GIURGIU

Sfat duhovnicesc

5

Educaţia incluzivă – o şansă pentru dobândirea

competenţei sociale

Înv. Camelia Gabriela Tapalagă, Şc.Gen. „M.Sântimbreanu” Brad Înv. Elena Rodica Opric, Şc.Gen. Baia de Criş

Putem afirma cu certitudine că fiecare cadru

didactic, fie el de la o şcoală din cel mai mic cătun sau de la una prestigioasă a unui mare oraş al ţării se confruntă la fiecare generaţie cu unul sau mai mulţi copii „cu cerinţe speciale în educaţie”. În urma examinării copilului de către un specialist sau chiar de către învăţătorul însuşi, se ajunge la concluzia că nivelul său intelectual este mai redus (intelect de limită sau retardare mintală). Apare întrebarea firească: Ce să facem în această situaţie? Multe cadre didactice consideră că cea mai bună alegere ar fi orientarea lui spre o şcoală ajutătoare. Totuşi, în ultimele decenii în Occident şi în ultimii ani în ţara noastră, se pune tot mai mare accent pe educaţia integrată. Educaţia incluzivă sau învăţământul integrat se referă la „integrarea în structurile învăţământului de masă a copiilor cu cerinţe speciale în educaţie … pentru a oferi un climat favorabil dezvoltării armonioase şi cât mai echilibrate a personalităţii acestora” (C.Neamţu, A.Gherguţ, 2000, p.195). Pornind de la premiza că un comportament normal nu se poate dezvolta în condiţii anormale – cum sunt cele din instituţii – în teoria şi practica educaţiei s-a impus principiul normalizării. În conformitate cu acest principiu, cel mai important scop al educaţiei este acela al dobândirii competenţei sociale. Normalizarea este procesul prin care se asigură accesul la condiţii de viaţă cât mai apropiate posibil de caracteristicile vieţii obişnuite pentru toate categoriile de persoane. Astfel, elevii cu cerinţe educative speciale (cei cu deficienţe senzoriale, intelectuale, fizice sau de limbaj; copii defavorizaţi socio-economic şi cultural; elevi cu dificultăţi de învăţare, tulburări socio-afective şi comportamentale; copii din centre de asistenţă şi ocrotire) să aibă acces în şcolile de masă, iar şcoala trebuie să se adapteze cerinţelor lor, inclusiv prin adoptarea unui curriculum accesibil. În ţara noastră acestea sunt prevăzute în Legea învăţământului din 1995 cap. IV, subcap. „Pentru sprijinirea copiilor cu deficienţe”. Pentru ca integrarea să fie eficientă, să nu fie doar formală, cadrele didactice trebuie să respecte anumite recomandări date de specialişti. Activitatea acestor copii trebuie organizată pe baza cunoaşterii particularităţilor lor psihice:

- obosesc uşor, deci este bine să fie solicitaţi mai mult în orele în care sunt mai puţin obosiţi (ora a II-a şi a III-a); - au dificultăţi de concentrare a atenţiei, se concentrează mai greu asupra a ceea ce ascultă decât asupra a ceea ce văd. În acest sens este recomandată utilizarea materialului didactic intuitiv şi aşezarea lor în apropierea catedrei pentru ca învăţătorul să le capteze mai uşor atenţia şi ceilalţi copii să le-o distragă mai puţin; - au un volum redus al memoriei de scurtă durată. Din acest motiv este bine ca instrucţiunile să fie scurte şi simple, pentru a le înţelege şi a le reţine. Nu li se vor da 2-3 ordine deodată pentru că ei vor uita ce au de făcut; - aceşti elevi lucrează mai bine dacă sunt bine motivaţi. Ei trebuie recompensaţi frecvent şi imediat după ce au făcut ceva relativ bine. Pentru ei o recompensă mare dar îndepărtată în timp este mai puţin eficientă decât o recompensă mică dar primită repede; - motivaţia pentru învăţare depinde în mare măsură de încrederea în sine, de părerea pe care o au despre propriile capacităţi. De aceea, chiar dacă rezultatele şcolare sunt modeste, învăţătorul trebuie să încerce să le dezvolte sentimentul competenţei, prin sublinierea reuşitelor şi nu a eşecurilor; - este foarte important să nu fie izolaţi, ci cât mai bine integraţi în colectivul clasei. Este bine ca învăţătorul să-l aşeze în banca cu elevi mai buni, care pot reprezenta un model. În cazul acestor copii cadrele didactice au tendinţa să facă două greşeli educative: - prima, mai frecventă, constă în substimularea intelectuală a copilului. Observând că rezultatele şcolare sunt slabe, cadrele didactice „îl abandonează”, renunţă să-l stimuleze intelectual. Este trecut din clasă în clasă, fără să i se pretindă un efort intelectual. În felul acesta dezvoltarea intelectuală se opreşte la un nivel care este sub nivelul posibilităţilor reale; - a doua este reprezentată de formularea unor pretenţii exagerate în raport cu capacităţile copilului. Uneori aceste pretenţii se interiorizează şi copilul însuşi devine nemulţumit de sine. Apar astfel sentimente de inferioritate, nesiguranţă, neîncredere în sine, anxietate, ajungând uneori la tulburări de comportament. Considerăm că piatra de încercare pentru fiecare dascăl este educarea acestor elevi. Integrarea lor în structurile învăţământului de masă şi apoi în societate este un bun câştigat.

Bibliografie:

Bocşa, E, Psihodiagnostic, Ed. Edyro Press, Petroşani, 2003. Neamţu, C, Gheruţ, A, Psihopedagogie specială, Ed. Polirom, Iaşi‚ 2000.

6

Învăţarea citit-scrisului prin jocuri Înv. Mariana Herbeiu

Şcoala Generală Tomeşti

Citirea şi scrierea sunt instrumente intelectuale de care omul se foloseşte întreaga lui viaţă. Asigurarea funcţiei formative a învăţării îl determină pe învăţător să utilizeze în actul didactic metode şi procedee cât mai variate. În învăţământul primar se realizează o îmbinare armonioasă între activitatea de învăţare şi joc. Prin joc elevul învaţă cu plăcere, este interesat de activitatea desfăşurată. Folosirea jocului didactic în predarea abecedarului ajută elevii să depăşească greutăţile întâmpinate în perioada de început a şcolarităţii, în înţelegerea şi înşuşirea conceptelor, regulilor gramaticale, în formarea deprinderilor de a se exprima corect în limba română. Încă din primele zile de şcoală am folosit jocul pentru a-i ajuta pe elevi să se familiarizeze cu noul spaţiu de activitate, pentru a le verifica deprinderile şi cunoştinţele la intrarea în clasa I, pentru a le depista dificultăţile şi greşelile de pronunţare a sunetelor. Unul din jocurile folosite în acest scop a fost desfăşurat sub formă de întrebări „Unde ne aflăm?”, altul „Ce este?”, „În ce anotimp ne aflăm?”, „Ce meserii pot avea oamenii?”. Învăţătorul arată cu indicatorul un anumit obiect din clasă, rechizite, jetoane, imagini ce reprezintă aspecte din natură în diferite anotimpuri, munca oamenilor în diferite domenii, iar copilul trebuie să recunoască spaţiul descris (clasa , terenul de sport / de joacă al şcolii), anotimpul, meseria sau obiectul prezentat, să le denumească şi să alcătuiască propoziţii adecvate. În perioada preabecedară jocurile didactice sunt destinate pronunţării corecte a unor sunete. Jocurile „Cine face aşa?”, „Cum fac ele?” se desfăşoară pe baza pronunţării onomatopeelor: „şşş” (şarpe), „sss” (gâscan), „uuu” (tren), „vvv” (vântul) etc. „Cine ştie mai multe cuvinte cu sunetul … ?”, „Cine ştie cuvinte cu două sau trei silabe?”, „Literele se plimbă” şi „Silabele se plimbă” se folosesc eficient în perioada abecedară pentru formarea unor cuvinte noi. -ar -c A- me- -ce s -at ma -l ca- na ta- re pa -nă -ac -g Ni- ma- -tă -uc -i ra- a- -ra

De-a lungul perioadei abecedare am folosit jocuri destinate analizei fonetice, însuşiri intuitive a substantivelor proprii, comune, a numărului substantivului, a adjectivului. Ex.: „Compune propoziţii pornind de la sunetele” G – P – M - Gabriela prinde mingea. „Compune propoziţii ale căror cuvinte încep cu acelaşi sunet” Corina cumpără caise. Florica foloseşte foarfecele. „Eu spun una, tu spui multe”, „Eu spun multe, tu spui una” Învăţătorul spune carte, copiii spun cărţi. flori … floare Un copil spune un cuvânt (ex. câine). Recunoscând că este un animal, restul clasei se întrece în a da cât mai multe denumiri de animale sau flori, ţări, oraşe. „Cum este?” Vulpea este şireată. Veveriţa este …

Cerul este … „Cine ştie mai multe nume cu F?”. Elevi se întrec în a găsi nume proprii care încep cu F. „Găseşte alte cuvinte citind invers cuvintele” Ex.: dop – pod; car – rac; sar – ras; cos – soc; topor – ropot. „Să alintăm cuvintele” floare – floricică ; copil – copilaş; carte – cărticică

În perioada postabecedară jocuri ca „Ghici ce e?” îi pun pe elevi să recunoască obiecte după o descriere sumară, făcută la început de învăţător, apoi de şcolari sau după o ghicitoare în versuri. Cu astfel de jocuri, copiii se obişnuiesc să descrie un obiect încercând să redea esenţialul. Ex.: Este galbenă, aromată şi acră. Şarpe lung de cauciuc Carte albă, liniată Varsă apă unde-l duc. Scrii pe ea când e curată.

Pentru însuşirea sinonimelor şi antonimelor am folosit jocuri ca: „Dacă nu-i aşa, cum e?” sau „Cuvinte surori”. curat sau … înalt sau … lapte acru …

vechi sau … bătrân sau … corn proaspăt … „Cuvinte surori”: nea – zăpadă – omăt steag – drapel elev – şcolar

Exerciţiile sub formă de joc contribuie la îmbogăţirea vocabularului elevilor, la dezvoltarea capacităţii de a înţelege, de a gândi şi de a se exprima într-o manieră clară şi variată şi pot deveni o activitate agreabilă şi instructivă. Rămâne în sarcina fiecărui cadru didactic să le găsească şi să le folosească pe cele mai potrivite scopului propus şi în momentul propice.

Bibliografie: Ioan, Şerdean, Metodica predării Limbii române la clasele I-IV, E.D.P., Bucureşti, 1990

7

Formarea deprinderilor de ortografie şi de punctuaţie

Înv. Lelica Daniela Toma Şcoala Primară Ciungani

Com. Vaţa de Jos

Una dintre sarcinile învăţământului primar este

aceea de a-i ajuta pe elevi să-şi însuşească deprinderile citit-scrisului. Elevii trebuie să poată realiza citirea şi înţelegerea unui text la terminarea clasei I. Pentru reuşita deplină a activităţii didactice, elevii trebuie conduşi spre însuşirea normelor ortografice şi de punctuaţie. Li se va explica elevilor necesitatea respectării acestor reguli de scriere. Aşa cum există anumite reguli în societatea omenească (regula salutului, a netrecerii pe culoarea roşie a semaforului, a plăţii impozitelor etc.), aşa există şi reguli de ortografie şi punctuaţie. A respecta regulile ortografice înseamnă a scrie corect. Principalele obiective vizate presupun cunoaşterea regulilor, normelor după care se realizează scrierea corectă, a semnelor ortografice şi de punctuaţie, precum şi rolul acestora într-un anumit context. Aplicarea corectă de către elevi a acestor norme în cadrul activităţilor practice ne dau măsura în care ei şi le-au însuşit. Însuşirea scrierii corecte se poate desfăşura în grup sau individual. Elevii care ezită în scrierea corectă a unei ortograme au la îndemână mai multe posibilităţi de informare (consultarea propriilor cunoştinţe ortografice, a colegilor, a adulţilor, a dicţionarelor de specialitate). Corectarea calitativă a caietelor de temă de către învăţător este absolut necesară deoarece pot exista situaţii în care elevul nu are conştiinţa greşelii ortografice, deoarece nu are fixate regulile de scriere. Astfel, învăţătorul îi poate atrage atenţia asupra greşelilor, indicându-i totodată forma corectă. Lectura este un mijloc fundamental de însuşire a normelor ortografice. Prin lectură, prin contactul direct cu textul scris, elevul este pus în faţa unui exerciţiu de percepere a unor mesaje scrise corect. Principiul dominant în scrierea limbii române este principiul fonetic (apropierea scrierii de pronunţare). Există însă situaţii în care pronunţăm într-un fel iar structura grafică este diferită. Pentru a-şi feri elevii de comiterea unor greşeli în scriere, unii învăţători pronunţă unele cuvinte aşa cum se scriu, deşi pronunţarea aceasta nu e corectă. Este cazul unor forme ale pronumelui personal (eu / pronunţat ieu, ea / ia, el / iel, ei / iei, ele / iele) sau a unor forme ale verbului a fi (eram / ieram, erai / ierai etc.).

Principiul morfologic presupune luarea în considerare a altor forme gramaticale ale cuvântului pentru a-l scrie corect. (Exemplu: sriem cheamă nu chiamă pentru că avem cuvintele chem, chemare; gheată pentru că există cuvântul ghete; gheaţă pentru că există cuvintele gheţar, îngheţat etc.).

Principiul sintactic recomandă scrierea acelor cuvinte / grupuri de cuvinte care din punct de vedere fonetic nu se pot deosebi, iar alegerea modului de scriere este determinată de context.

Exemplu: Odată, trăia acolo un moşneag. (adverb de timp)

Am notat în caiet o dată importantă. (substantiv) A citit lecţia o dată. (numeral adverbial) Alte exemple de astfel de cuvinte: numai / nu mai;

întruna / într-una; bineînţeles / bine înţeles etc. Principiul simbolic recomandă scrierea unor

cuvinte cu literă mare, care în mod curent se scriu cu literă mică.

Exemplu: - scrierea numelor unor sărbători: 1 Decembrie, 24

Ianuarie; - scrierea evenimentelor semnificative: Unirea

Principatelor; - exprimarea noţiunilor de zonă: Răsăritul. Deşi în scrierea limbii române, principiul

fundamental este cel fonetic, există şi situaţii de neconcordanţă între literă şi sunet.

Exemplu: - acelaşi sunet este redat prin litere diferite (â, î); - o literă redă un grup de sunete diferite (x – cs; x -

gz); - un grup de litere poate reda un singur sunet (ce,

ci, ge, gi, che, chi, ghe, ghi) Exerciţiile de recunoaştere a semnelor ortografice

şi de punctuaţie şi motivarea folosirii lor; exerciţiile de copiere / transcriere prin care se cere sublinierea şi trecerea propoziţiilor care conţin ortograme de la singular la plural sau invers; elaborarea propoziţiilor în care să integreze anumite integrame; dictarea şi autodictarea au un rol deosebit în însuşirea scrierii corecte a limbii române.

Bibliografie:

Corneliu, Crăciun, Metodica predării Limbii române în învăţământul primar, Ed. Emia, Deva, 2001 Pamfil, Matei, Morfosintaxa Limbii române, Ed. Alma Mater, Sibiu, 2002

8

ROLUL LECTURII SUPLIMENTARE

ÎN FORMAREA UMANISTĂ A COPIILOR

Înv. Carmen Jurca Şc.Gen. „M.Sântimbreanu” Brad

Lectura suplimentară are un rol important în

formarea personalităţii umane, impunându-se necesitatea ca aceasta să fie cultivată din primii ani de şcoală şi continuată până la vârsta senectuţii. Epoca actuală se caracterizează printr-o pătrundere masivă a mijloacelor mass-media, cu calculatoare dintre cele mai performante, multe canale de televiziune cu programe variate, ceea ce a determinat, în mare parte la tineri, o anumită îndepărtare de lectură, de cititul cărţilor. Cu toate acestea, împărtăşesc ideea conform căreia cartea îşi păstrează rolul preponderent în formarea personalităţii umane, lectura rămânând cea mai de seamă activitate în scopul formării orizontului intelectual al omului. Importanţa lecturii constă în faptul că ea are un rol hotărâtor în îmbogăţirea şi dezvoltarea cunoştinţelor elevilor, în formarea gustului pentru citit, în cultivarea şi îmbogăţirea limbajului prin formarea şi dezvoltarea unui vocabular adecvat. Lectura literară pune la dispoziţia copilului cunoştinţe interesante despre mediul înconjurător, despre viaţa oamenilor şi a animalelor, despre trecutul istoric al poporului nostru, despre muncă şi profesiuni, poezii ce contribuie la educaţia moral religioasă. Prin textele studiate ea determină atitudinea şi comportamentul viitor al copilului. De aceea încă din clasele primare învăţătoarea trebuie să aibă în atenţie ce citesc şi cât citesc copiii, respectând particularităţile lor de vârstă. Prin lecţiile de lectură suplimentare, învăţătoarea îi atrage pe elevi, determinându-le anumite stări afective, dragostea faţă de locurile natale, faţă de anumite personalităţi, faţă de frumuseţile patriei noastre. Prin operele literare, formăm elevii în spiritul cinstei, demnităţii, curajului. Toate acestea constituie argumente solide în a cultiva la elevi, încă de mici, pasiunea pentru citit, pentru citirea creaţiilor populare, a speciilor aparţinând celor trei genuri literare: liric, epic şi dramatic. Pentru buna desfăşurare a orelor de lectură suplimentară am cerut elevilor să aibă un caiet special în care să-şi noteze autorul şi opera, personajele, întâmplările acestora, expresiile frumoase folosite de

autor. Pentru trezirea interesului elevilor pentru lectură şi pentru a stârni emulaţia între elevi am alcătuit nişte grafice în care am trecut pe orizontală numele elevilor, iar pe verticală am scris titlurile cărţilor recomandate pentru clasa respectivă. În pătratul din dreptul fiecărui elev şi al cărţii citite am haşurat cu mai multe culori. Graficul respectiv a fost completat pe tot parcursul anului şcolar, pe măsură ce cărţile au fost citite şi pe măsură ce eu m-am convins de aceasta, prin diferite sondaje, discuţii individuale etc. Celălalt grafic era împărţit la fel pe orizontală şi pe verticală în pătrăţele unde era scris numele elevilor şi titlurile cărţilor, iar fiecare elev îşi nota în dreptul căsuţei sale numele a două personaje din opera citită. Astfel îmi dădeam seama că elevul a citit într-adevăr opera.

În sprijinul evidenţei lecturii suplimentare ale elevilor a fost şi legătura permanentă cu biblioteca şcolii şi cea comunală. Evaluarea performanţelor elevilor am făcut-o în diferite ocazii: cu ocazia serbărilor şcolare, când elevii au fost puşi să recite poezii, să prezinte montaje literare, dramatizări, să intre în jocul de rol; cu ocazia şezătorilor literare; cu ocazia vizitelor la domiciliu, punându-i să-mi arate micile biblioteci personale; cu ocazia publicării de către elevi la gazeta de perete a unor articole referitoare la cărţile citite; cu ocazia unor concursuri gen „Cartea preferată”, „Recunoaşteţi personajul”; cu ocazia participării elevilor la întâlnirile cu scriitorii zărăndeni: Vlaicu Bârna, Ioan Lungu, Marcel Petrişor, George Timcu, Mircea Sântimbreanu. Pentru stimularea elevilor în scopul citirii mai multor cărţi, i-am evidenţiat pe cei care au obţinut mai multe performanţe în faţa colectivului de elevi, am atribuit diplome la sfârşit de an şcolar pentru cel mai bun recitator. Pe de altă parte, am stabilit puncte pentru fiecare performanţă, puncte ce au fost convertite în calificative. În cele ce urmează vă prezint cele două modele de grafice descrise mai sus, alcătuite pentru ţinerea evidenţei lecturii suplimentare la elevi şi un concurs organizat în cadrul unei şezători literare:

Nume elev

Andrica Eduard

Gosav Roxana

Marc Alexandru

Mateş Paul

Potinteu Ionuţ

Turc Alexandra

Autor, titlu Alecsandri - Poezii X X X X X Eminescu - Poezii X X X X X X Creangă - Poveşti X X X X X X Gârleanu - Din lumea…

X X X X X

Slavici - Basme X X X X La Fontaine - Fabule

X X X

Andersen - Poveşti X X X

9

Concursul „Cine ştie câştigă”,

organizat în cadrul unei şezători literare, având ca subiect basmul lui Mihai Eminescu „Făt-Frumos-din-Lacrimă”

Concursul s-a organizat cu elevii clasei a III-a cu ocazia zilei de naştere a poetului, 15 ianuarie. Elevii au fost împărţiţi în grupe, pentru a antrena participarea unui număr cât mai mare de elevi cititori la concurs. S-au pregătit întrebările din vreme. Grupele şi-au ales un reprezentant care să dea răspunsul la întrebarea propusă. Mai întâi, examinatorul concursului, un elev dintr-o clasă mai mare, a prezentat, pe scurt, aspecte din viaţa şi opera lui Mihai Eminescu. Cele trei seturi de întrebări au fost trase la sorţi. Fiecare răspuns corect a fost evaluat cu 10 puncte.

Grupa I - În vremea veche, pe când Dumnezeu călca cu picioarele pe pământ, trăia un împărat întunecat şi gânditor ca miazănoaptea. Împăratul era în război cu un vecin al său de mai mulţi ani.

Întrebare - De câţi ani se războia împăratul cu vecinul să Răspuns - De cincizeci de ani. ( Răspuns corect: 10 puncte)

Grupa a II a - Împăratul era trist din cauză că nu avea copii. Pe când se afla la luptă, împărăteasa se roagă la icoana Maicii Domnului. Pleoapele icoanei se umeziră şi o lacrimă curse din ochiul cel negru al mamei lui Dumnezeu. Întrebare - Ce a făcut împărăteasa ? Răspuns - Împărăteasa atinse cu buza ei seacă lacrima şi o supse în adâncul sufletului său. Din momentul acela a rămas însărcinată. ( Răspuns corect: 10 puncte)

Grupa a III-a - Peste nouă luni, tânăra împărăteasă născu un fecior alb ca spuma laptelui. Întrebare - Cum a fost botezat feciorul? Răspuns - Făt-Frumos-din-Lacrimă. ( Răspuns corect: 10 puncte)

Urmează grupa a doua de întrebări până ce basmul este terminat. Această activitate este condusă de un juriu format din doi elevi şi o învăţătoare, alta decât cea de la clasa respectivă. Dacă o grupă dă un răspuns aproximativ, este penalizată primind puncte mai puţine pentru întrebarea respectivă. Setul fiecărei grupe a cuprins şase întrebări. După epuizarea acestora, având în vedere totalul punctelor acumulate, s-a făcut clasamentul şi s-au înmânat premiile.

Menţionez că la şcolile cu mai multe clase paralele echipajele pot fi din clase diferite, în acest caz emulaţia este şi mai mare.

Ghicitori gramaticale

Cartea citită

Caragiale- Schiţe

Creangă- Amintiri

Eminescu- ScrisoareaIII

Lit. Pop.- Toma Alimoş

Homer- Iliada

Delavrancea- Hagi Tudose

Nume elev Andrica Eduard

D. Popescu Ionel

Nică Ştefan

Mircea Baiazid

Toma Manea

Ahile Patrocle

Gosav Roxana

Autorul Ionel

Nică Zaharia

Mircea Baiazid

Toma Manea

Hagi Tudose Leana

Marc Alexandru

Smaranda Nică

Mircea Baiazid

Toma Manea

Hagi Tudose Leana

Mateş Paul

D. Popescu Ionel

Nică Mărioara

Mircea Baiazid

Ahile Hector

Hagi Tudose Leana

Potinteu Ionuţ

Autorul D. Popescu

Ionică Smaranda

Mircea Baiazid

Toma Manea

Turc Alexandra

D. Popescu Autorul

Popa Chiorpec

Mircea Baiazid

Ahile Patrocle

Înv. MarinaVuzdugan Şcoala Primară Ociu

Com. Vaţa de Jos

I. Părţi de vorbire 1. Fiinţe, lucruri, fenomene Are multe la activ Şi se numeşte … (substantiv) 2. Când exprimă însuşirea Şi stă pe lângă substantiv Spunem că este … (adjectiv) 3. Eu, tu, el, ea, noi, voi, ei, ele Repede, acum, îmi spune Cum se numesc toate … (pronume) 4. Unu, doi, trei, patru La plimbare merg agale Şi se numesc … (numerale) 5. Acţiunea, starea, existenţa Pe toate le defineşte Spune acum, cum se numeşte? (verb)

II. Părţi de propoziţie 1. Rar lipseşti în propoziţie

Şi cu „Cine?” eşti pe direct Ştiu, tu te numeşti … (subiect) 2. Comunicarea fără tine n-are sens Şi să lipseşti este păcat Toţi te ştim, eşti … (predicat) 3. Determini un substantiv Şi eşti foarte cunoscut Sub numele de … (atribut) 4. Unde? Când? Cum? Despre cine? Despre ce? Totul e să fii atent Lor le răspunde un … (complement)

10

Metode şi procedee utilizate în învăţământul francez

Institutor Monica Nicoară

Şcoala Generală Vaţa de Jos

Totalitatea metodelor utilizate într-o ştiinţă poartă numele de metodologie. Orice ştiinţă are propria metodologie specifică disciplinei. Metodologia franceză sau didactica franceză, este o disciplină care vizează formarea cadrelor didactice viitoare. Didactica generală este o disciplină distinctă a pedagogiei, didactica limbii este o disciplină autonomă care are ca obiect (materie) studiul sistemului de învăţământ / al formării. Studierea unei limbi de circulaţie presupune transmiterea cunoştinţelor lingvistice, achiziţionarea unei noi maniere de a gândi şi de a se exprima într-o limbă studiată. De-a lungul evoluţiei sale, didactica limbii franceze a cunoscut mai multe metode:

- metoda tradiţională, bazată pe achiziţionarea regulilor gramaticale, de unde imposibilitatea utilizării limbii în condiţiile concrete, reale;

- metoda directă, preconizează separarea aspectului oral de cel scris, plecând de la oral spre scris;

- metodele audio-vizuale şi audio-orale, care utilizează aproximativ acelaşi mers, acordând locul prioritar limbii vorbite;

- noile metode de comunicare recurg la toate mijloacele şi tehnicile care asigură achiziţionarea limbajului făcând apel la creativitatea elevului.

Tehnicile sau procedeele utilizate în învăţământul francez vizează transmiterea cunoştinţelor, explorarea individuală sau colectivă, activitatea în clasă bazată pe exerciţii de limbaj, pe formarea prin acţiune şi învăţământul programat. Ele permit de asemenea munca cu toată clasa sau munca pe grupe.

În cadrul unei strategii de ansamblu se utilizează diferite procedee pentru obţinerea unui rezultat determinat.

Se pot realiza mai multe tipuri de clasamente ale acestor tehnici. De exemplu Teodora Cristea clasifică tehnicile după:

- modul de transmitere (oral / scris) - întrebuinţarea limbii secunde - nivelul lingvistic implicat. Dorina Roman în „La didactique du français,

langue étrangère” realizează un clasament al tehnicilor de învăţământ în patru grupe, după conţinutul limbii şi obiectivele lor: 1. Metode informativ-participative: expunerea, demonstraţia, conversaţia, dialogul lingvistic sau literar; 2. Metode informativ-nonparticipative: expunerea, explicaţia; 3. Metode formative-participative: formarea prin acţiune şi prin joc, prin investigare individuală, prin descoperire; 4. Metode formative-nonparticipative: exerciţiul, învăţământul programat etc. Tehnicile de învăţământ se pot împărţi de asemenea după ciclurile curriculare, deoarece se utilizează metode în funcţie de obiectivele propuse, obiectivele diferind de la un ciclu la altul. Astfel avem tehnici după nivelul de formare: 1. La începători: conversaţia, lectura (lectura pe bază de imagini şi dialoguri scurte), exerciţiul lexical sau gramatical, jocul de rol, microconversaţia, dramatizarea şi dictarea; 2. La nivelul mediu sunt aceleaşi tehnici la care se adaugă altele: problematizarea, formarea regulilor gramaticale, dictarea sau traducerea, reconstituirea unui text; 3. La avansaţi sunt utilizate toate aceste tehnici şi alte procedee mai complexe.

Tehnicile prezentate sunt acele tehnici utilizate în învăţarea lexicului, a gramaticii, pentru însuşirea expresiilor orale sau scrise.

Bibliografie:

Aurelia Lupu, „Repere psihopedagogice şi metodice”, Arad 2002, Ed. Multimedia

Dorina Roman, „La didactique du français, langue étrangère”, Baia Mare 1994, Ed. Umbria

Teodora Cristea, „Linguistique et techniques d’enseignement”, Bucureşti 1994.

11

Jocul şi rolul lui în dezvoltarea copilului

Înv. Elena Pavel

Şcoala Generală Ribiţa

Jocul şi distracţiile sunt mai intense la vârstele copilăriei şi tinereţii. Ştim cu toţii că preşcolarii şi şcolarii se joacă tot timpul. Aceasta conferă conduitelor lor multă flexibilitate şi mai ales le dezvoltă imaginaţia şi creativitatea; tot prin joc este exprimat şi gradul de dezvoltare psihică. Spunem de multe ori „se comportă ca un copil” sau „parcă nu e maturizat” aceasta datorită unei exagerate antrenări în distracţii care conduce la o personalitate nematură, puerilă.

Prin joc se afirmă eul copilului, personalitatea sa. Adultul se afirmă prin intermediul activităţilor pe care le desfăşoară, dar copilul nu are altă posibilitate de afirmare decât cea a jocului. Mai târziu, el se poate afirma şi prin activitate şcolară. Activitatea şcolară se valorifică prin calificative, rezultatul final al învăţării fiind tardiv din punct de vedere al evaluării, pe când jocul se consumă ca activitate creând bucuria şi satisfacţia acţiunii ce o cuprinde.

Copiii care sunt lipsiţi de posibilitatea de a se juca cu alţi copii de vârstă asemănătoare, fie din cauză că nu sunt obişnuiţi, fie din cauză că nu au cu cine, rămân nedezvoltaţi din punct de vedere al personalităţii. Jocul oferă copiilor impresii care contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor despre lume şi viaţă, totodată măreşte capacitatea de înţelegere a unor situaţii complexe, creează capacităţi de reţinere stimulând memoria, capacitatea de concentrare, de supunere la anumite reguli, capacitatea de a lua decizii rapide, de a rezolva situaţii-problemă, într-un cuvânt dezvoltă creativitatea. Fiecare joc are reguli. Atunci când un copil vrea să se joace cu un alt grup de copii, el acceptă regulile de joc în mod deliberat. Cu alte cuvinte el va accepta normele stabilite, adoptate şi respectate de grupul respectiv înainte ca el să intre în joc.

Pentru adulţi jocul provoacă plăcere, distrează, amuză, contribuind mai ales la reenergizarea lor. Contribuie decisiv şi la anularea oboselii, fiind un element de psihoterapie. Pentru copil jocul presupune de cele mai multe ori, pe lângă consumul nervos chiar şi la cele mai simple jocuri, şi efort fizic, spre deosebire de persoanele adulte unde acesta lipseşte cu desăvârşire. Vedem foarte des copii jucându-se fotbal, plimbându-se cu bicicleta şi nu jucând table sau şah pe o bancă într-un loc liniştit cum fac adulţii.

Unele jocuri sunt complicate, altele sunt mai simple. În funcţie de vârstă şi de capacitatea de înţelegere şi acţiune, copilul manifestă preferinţe pentru joc, pe măsura trecerii de la o etapă la alta a dezvoltării psihice. Copilul mic tinde să participe la jocurile celor mari, dar de multe ori nu reuşeşte să se integreze condiţiilor impuse de joc. Un copil cu o personalitate mai puternică nu se resemnează, ci depune eforturi pentru a face faţă. Ceilalţi cu o personalitate mai slabă, renunţă spunându-şi „ei sunt mari eu sunt mic …”. Pentru copiii mari jocurile uşoare nu prezintă interes, pentru că nu le oferă posibilitatea de a se antrena, de a-şi etala puterile cu colegii lor de joc.

În concluzie, jocul fortifică un copil din punct de vedere fizic, îi imprimă gustul performanţelor precum şi mijloacele de a le realiza, jocul creează deprinderi pentru lucrul în echipă, pentru sincronizarea acţiunilor proprii cu ale altora, în vederea atingerii unui scop comun, jocul provoacă o stare de bună dispoziţie, de voie bună, oferindu-i omului posibilitatea de a uita pentru un timp de toate celelalte şi de a se distra, dându-i parcă mai multă poftă de viaţă.

Bibliografie Ioan, Jinga; Ion, Negreţ, Învăţarea eficientă, EDITIS, Bucureşti, 1994

Jocuri pentru dezvoltarea creativităţii elevilor

Înv. Lelica Daniela Toma Şcoala Primară Ciungani

Com. Vaţa de Jos

1. La următoarele fragmente de cuvinte adaugă alte două litere pentru a obţine două cuvinte diferite. Exemplu: SALC - salcie - salcâm Se dau fragmentele de cuvinte: CART, SOAR, COAR, REPE, PLAN.

2. Descoperă cuvinte prin asocierea cărora să obţii cuvinte noi: Exemplu: ser / tar = sertare act /ori = actori zgomot / os = zgomotos as / cuţite = ascuţite plan / ta = plantă 3. Nu îmi spune se scrie cu cratimă:

a) num – i spune b) nu – mi spune c) n – umi spune

4. Găseşte alte cuvinte care să înceapă cu literele finale ale cuvântului anterior. Exemplu: carte – teren – energic - …

12

Problemă de matematică Într-o fermă sunt 700 de păsări. Într-un compartiment se află 200 de găini, iar în cel de-al doilea compartiment se află de două ori mai multe raţe. Câte curci se află în cel de-al treilea compartiment dacă s-au vândut 50 de curci?

Oprean Lorena, clasa a III-a Şcoala Primară Brotuna

Primăvara

Primăvara a sosit Peste câmpul înverzit.

Mii de fluturi vezi zburând Şi copiii alergând.

Stoluri multe aurite Parcă sunt din cer venite.

Ghiocei au înflorit Şi copaci au înfrunzit.

Giurgiu Cătălina, clasa a III-a Şcoala Primară Brotuna

Primăvara

Iarna geroasă a trecut. Soseşte primăvara mult dorită. Razele palide ale soarelui luminează tot mai puternic. Numai în locurile umbrite se mai găseşte zăpadă. Răsare primul vestitor al primăverii: gingaşul ghiocel care-şi clatină clopoţelul vestind venirea primăverii. Crengile copacilor au îmbobocit. Copiii şi mieluşeii au început să zburde pe câmpie. Se întorc păsările călătoare: rândunica cea voioasă, sturzul galben aurit, turturica, cucul şi cocorii cei osteniţi de atâta drum. Ei se rotesc căutându-şi vechile locuri, apoi coboară strângându-şi aripile cu foşnet de mătase veche. Copacii au înflorit ca pentru o dalbă sărbătoare de pace. Harnica albină strânge miere din flori. Fluturii cei jucăuşi zboară din floare în floare pentru că a venit primăvara. Vântul mişcă lin petalele albe ale ghiocelului care anunţă:

- Vine primăvara! Vine primăvara!

Cioară Mario Răzvan, clasa a II-a Şcoala Generală Tomeşti

Scrisoare adresată Primăverii!

Dragă Primăvară,

Dragă Primăvară, te rog foarte frumos să te araţi şi să umpli sufletele noastre îngheţate de soare blând şi sclipitor. Dar văd că tu te laşi aşteptată, iar eu încerc să văd cu ochii minţii câmpul cu verdeaţă, primii ghiocei şi, de asemenea, primele triluri de păsărele.

Dragă Primăvară, dorul de tine mă îndeamnă să-ţi scriu această scrisoare şi sper că nu vei întârzia să apari cu razele tale strălucitoare.

Te aştept cu drag, Amalia

Tirică Amalia, clasa a III-a Şcoala Generală Ribiţa

Visarea

Stelele cerului au venit pe pământ Scânteiază cuminte şi-ngână un cânt Un cântec de drag, un cântec de dor

Ce mă veghează deasupra Ca şi un nor.

Cu strălucirea lor de poveste Stelele mă-nvelesc,

Luna mă-ncântă cu glasul suav Şi mă-ndeamnă la visare eternă.

Ciuma Daniela, clasa a IV-a

Şcoala Generală „Avram Iancu” Baia de Criş

Planeta Pământ şi Soarele

Pe Pământ nu mai era de mult lumină. Plantele nu mai creşteau şi oamenii erau necăjiţi că nu mai vedeau Soarele. Oamenii au plecat în căutarea Soarelui. Planeta Pământ l-a rugat pe Soare să-i dea lumină. Iar Soarele i-a răspuns:

- Nu pot, pentru că nu mă lasă norii negri.

- Aş vrea să te ajut, să luminezi din nou, astfel planeta Pământ va fi moartă şi florile, copacii vor muri, iar oamenii vor deveni mai răi. Voi trimite cei mai buni oameni ai mei, şi voi ruga stelele şi planetele să vină să te ajute.

Au plecat să lupte toate planetele, stelele şi oamenii de pe Pământ.

Norii văzând că Pământul şi cosmosul se unesc şi luptă, se sperie foarte tare şi fug.

Soarele îi mulţumeşte Pământului, şi de atunci el asigură lumina necesară vieţii pe planeta Pământ.

Popoviciu Costin Mihai

Cls a III-a Şcoala „Avram Iancu” Baia de Criş

Creaţii ale elevilor

13

Legenda lui Ilie Dăncuţ din Ociu Multe povestiri am aflat la noi în sat, care de care mai frumoase. Cea mai aproape de sufletul nostru este legenda despre Ilie Dăncuţ, cel care a plecat din Ociu să lupte alături de Horea, Cloşca şi Crişan. Iliuţă s-a născut în ziua când Sf. Ilie, din carul său de foc, trimitea artileria cerească în lume. Ursitoarele i-au prorocit că va fi neînfricat, ca sfântul al cărui nume îl poartă. Fiind un copil ager, doritor de carte, preotul l-a luat pe lângă el şi l-a învăţat să scrie şi să citească. Băiatul era nelipsit de la biserică, cânta în strană şi spunea „Tatăl nostru”. A crescut un flăcău frumos, cu ochii ca două picături de cer, iute ca vântul şi ager ca vulturul. Ilieş vedea cât de grea e iobăgia pentru ocenii lui şi căuta să le aline necazurile. S-a transformat într-un fulger de apărare. - Va veni şi ziua noastră, ziua dreptăţii, le spunea el sătenilor. Ieri am fost în târg la Hălmagiu şi am auzit că joi vor veni în târg la Brad Horea, Cloşca şi Crişan. Eu mă duc să vorbesc cu Horea. Se simte în aer suflul răscoalei. În zorii zilei de joi a încălecat pe Fulger şi a pornit la întâlnirea cu istoria. Vorbele alese, dârzenia şi dorinţa de libertate ale feciorului de moţ l-au impresionat mult pe Horea. - Cum te chemă şi de unde eşti? - Mă cheamă Ilie şi sunt din Ociu. - Vei fi căpitan în oastea mea. Să-i trăzneşti pe duşmani, aşa cum naşul tău ceresc îi trăzneşte pe diavoli. Se povesteşte că înainte de a pleca la luptă, a cutreierat împrejurimile satului de la Coastea Mare până la Mogoaia pentru a-şi umple inima cu foşnetul frunzelor, cu susurul izvoarelor, cu adierea vântului şi ciripitul păsărelelor. Vântul i-a spus: Ilie, Ilie Dăncuţ Flăcăul l-a ascultat Sădeşte aici un brăduţ Şi-un brăduleţ a plantat. Un brăduţ tânăr şi ferice Iar în acel loc, azi, Ca sufletul tău, voinice. E-o frumoasă pădure de brazi. Izvorul în murmurul său limpede şi cristalin i-a spus ce îl aşteaptă: Ilie, Ilieş Voinicul pe gânduri n-a stat Curat ca floarea de cireş Pe cei dragi i-a sărutat De te duci la bătălie Şi la oaste a plecat. Roata îţi va fi soţie, Iar acasă de vei sta Frica va vi soaţa ta A luptat vitejeşte flăcăul din Ociu. Unde era focul bătăliei, acolo se afla şi el cu ceata de luptători. Au dat foc palatelor, au zdrobit cetele nobililor. Speriat, împăratul a trimis o armată numeroasă în ajutorul nobililor. Mulţi răsculaţi au fost prinşi şi întemniţaţi în cetatea Alba Iulia şi condamnaţi la moarte. Printre ei a fost şi Ilie Dăncuţ. Trupul i-a fost strivit cu roata. În ciuda celor mai cumplite dureri, n-a scos nici un geamăt. Capul i-a fost tăiat, dus în sat şi pus într-un par, ca toţi cei care-l văd să ştie că cine va face ca el, ca el va păţi. Zice-se că într-o noapte, sătenii i-au luat capul şi l-au înmormântat creştineşte, jeluindu-l în dăngănitul clopotelor. Legende spune că din ochii lui au picurat două lacrimi, care s-au transformat în doi porumbei.

Creată de elevii Şc.Prim. Ociu, sub îndrumarea înv. Marina Vuzdugan, pentru concursul

„Sufletul pământului românesc în legendă” – ediţia a III-a, 2003, premiul al III-lea

Avram Adi Flavius, clasa I Şcoala Primară Ciungani

• Şcolarul Publicaţie editată de Şcoala Primară Brotuna şi Şcoala Primară Ciungani

ISSN 2068-5254

• Colectivul de redacţie- Învăţător Dan Başa

:

- Învăţător Lelica Daniela Toma • Colaboratori

- Învăţători: :

Olguţa Stânga Camelia Gabriela Tapalagă Elena Rodica Opric Diana Leucian Silvia Florea Marina Vuzdugan Elena Pavel

Marioara Lupea Floricica Diana Faur

• Tehnoredactare- Beniamin Toma

:

RESPONSABILITATEA PENTRU FIECARE MATERIAL APARŢINE AUTORILOR.