Upload
others
View
2
Download
0
Embed Size (px)
Citation preview
Domnule preşedinte,
În conformitate cu prevederile art. 111 alin. (1) din Constituţie,
Guvernul României formulează următorul
PUNCT DE VEDERE
referitor la proiectul de Lege pentru modificarea și completarea Legii
nr. 295/2004 privind regimul armelor și al munițiilor, iniţiată de domnul
deputat PSD Ciprian-Constantin Șerban împreună cu un grup de
parlamentari PSD (Bp. 193/2019, Plx.555/2019).
I. Principalele reglementări
Inițiativa legislativă are ca obiect de reglementare modificarea și
Legii nr. 295/2004 privind regimul armelor și al munițiilor, republicată,
cu modificările și completările ulterioare, cu scopul de a „elimina o serie
de ambiguități din textul actual în vigoare”.
PRIM MINISTRU
2
II. Observații
1. Din analiza inițiativei legislative se constată faptul că soluțiile
propuse sunt preponderent axate pe eliminarea unor sintagme din actul
normativ, precum și pe abrogarea unor articole, aspecte care sunt de natură
să creeze apariția unor lacune legislative, ce vor fi exploatate atât de către
deținătorii legali de arme, cât și de către cei neautorizați.
De asemenea, considerăm că inițiativă legislativă încalcă prevederile
Directivei Consiliului din 18 iunie 1991 privind controlul achiziționării și
deținerii de arme (91/477/CEE).
În ceea ce privește modificarea propusă pentru art. 13 alin. (1) lit. a)
și alin. (4) din Legea nr. 295/2004 (pct. 1 și 2 din inițiativa legislativă), în
sensul introducerii sintagmei „dacă în acest s-a emis o hotărâre
judecătorească rămasă definitivă”, facem precizarea că litera a) este
inexistentă în cuprinsul art. 13 alin. (1). Cu toate acestea, în situația în care
modificarea propusă se referă în concret la art. 13 alin. (2) lit. a), arătăm că
nu suntem de acord cu modificarea în discuție, deoarece pierderea calității
nu este însoțită, în majoritatea cazurilor, de o hotărâre judecătorească. Spre
exemplu, destituirea din Poliția Română nu este urmată obligatoriu de
formularea unei cereri de chemare în judecată în fața instanței competente.
Totodată, apreciem că propunerea în discuție nu este corelată cu
soluțiile avute în vedere de Legea contenciosului administrativ
nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, în ceea ce privește
acțiunile în anulare și în suspendare a actului administrativ.
În plus, față de cele semnalate, precizăm că potrivit dispozițiilor
art. 8 alin.(4) din Legea nr.24/20001 „textul legislativ trebuie să fie
formulat clar, fluent şi inteligibil, fără dificultăţi sintactice şi pasaje
obscure sau echivoce. Nu se folosesc termeni cu încărcătură afectivă.
Forma şi estetica exprimării nu trebuie să prejudicieze stilul juridic,
precizia şi claritatea dispoziţiilor”.
Astfel, prin completarea dispozițiilor în cauză cu prevederea „dacă
în acest sens s-a emis o hotărâre judecătorească rămasă definitivă”,
apreciem că se conferă neclaritate și imprecizie textelor normative, având
în vedere că nici din cuprinsul Expunerii de motive și nici din formularea
propusă nu rezultă cu claritate ce tip de hotărâre judecătorească se are în
vedere și pentru ce categorii de „fapte imputabile”este pronunțată.
1 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare
3
În plus, apreciem că ar fi trebuit să se aibă în vedere că pierderea
calității de demnitar, magistrat, diplomat, militar sau polițist poate
interveni și ca urmare a incidenței unor forme de răspundere juridică (spre
exemplu răspunderea disciplinară) în cazul cărora nu este obligatoriu să se
pronunțe instanța de judecată.
2. Referitor la propunerea de modificare pentru art. 14 alin. (1) lit. c)
din Legea nr. 295/2004, precizăm că inițiatorii instituie posibilitatea
acordării autorizației de procurare a armelor letale și persoanelor prevăzute
la art. 13 alin2. (2) - (5) din același act normativ și care nu au fost
condamnate, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la pedeapsa
detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de un an, cu
executare, pentru infracțiuni comise cu violență.
Mai mult, nu suntem de acord cu modificarea propusă, întrucât
înlocuirea termenului „intenție” cu termenul „violență” poate conduce la
situația în care, persoane ce au fost condamnate definitiv pentru infracțiuni
săvârșite cu intenție, dar fără violență, să poată fi autorizate pentru
procurarea unor arme de foc.
În acest sens, amintim o parte dintre infracțiunile prevăzute de Codul
penal, care pot fi săvârșite cu intenție, dar fără violență: furtul,
amenințarea, șantajul, proxenetismul, traficul de persoane, traficul de
droguri, exploatarea cerșetoriei, coruperea sexuală a minorilor, actul
sexual cu un minor, braconajul cinegetic, nerespectarea regimului armelor
și al munițiilor, uzul de armă fără drept, conducere unui autovehicul sub
influența băuturilor alcoolice, evadarea, înlesnirea evadării, nerespectarea
regimului materialelor nucleare sau al altor materii radioactive,
nerespectarea regimului materiilor explozive, ștergerea sau modificarea
marcajelor de pe arme letale, constituirea unui grup infracțional organizat,
incitarea la ură sau discriminare, portul fără drept de obiecte periculoase,
pornografia infantilă, trădarea, spionajul, propaganda pentru război,
dezertarea etc.
2 (2) Armele de apărare şi pază pot fi procurate numai de către următoarele categorii de persoane:
a) demnitarii, magistraţii, diplomaţii, militarii şi poliţiştii, pe perioada cât sunt în activitate şi după încetarea activităţii, pensionare, trecerea în rezervă sau retragere, după caz, cu excepţia situaţiei în care aceştia şi-au pierdut calitatea din motive imputabile lor;
b) persoanele prevăzute de lege, care îndeplinesc o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii publice, pe perioada în care au această calitate, cu
excepţia personalului de pază din cadrul societăţilor specializate de pază; c) persoanele incluse în programe de protecţie a martorilor, pe perioada în care au această calitate.
(3) Vânătorii pot procura arme de vânătoare, precum şi arme de tir, numai din categoria armelor lungi.
(4) Sportivii de tir categoria I, membrii loturilor naţionale sau olimpice, antrenorii şi instructorii în poligonul de tragere pot procura pe perioada cât sunt în activitate numai arme de tir, cu excepţia situaţiei în care aceştia şi-au pierdut calitatea din motive imputabile lor.
(5) Colecţionarii de arme pot procura numai arme de colecţie, fără muniţia aferentă, cu excepţia celor prevăzute în categoria B pct. 7 din anexă,
proiectate după anul 1945, în condiţiile stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei legi.
4
Atragem atenția asupra faptului că este necesară renumerotarea
punctelor articolului unic, întrucât există câte două puncte marcate ca
pct. 3 și pct. 4.
3. Referitor la propunerea de abrogare a lit. f) g) h) și i) ale art.14
alin. (1) din Legea nr. 295/20043 (al doilea pct. 3 din inițiativa legislativă),
precizăm că aceasta este în măsură să conducă la posibilitatea
achiziționării unor arme letale de către persoane care/cărora:
- prezintă pericol pentru ordinea publică, siguranța națională, viața și
integritatea corporală a persoanelor, conform datelor și informațiilor
existente la organele competente;
- nu dețin cunoștințe teoretice și practice în domeniul armelor și al
munițiilor;
- le-a fost anulat în ultimii 2 ani dreptul de procurare, deținere sau,
după caz, port și folosire a armelor letale ori a armelor neletale supuse
autorizării, cu excepția situațiilor în care măsura anulării s-a dispus ca
urmare a pierderii calității prevăzute la art. 13 alin. (2)-(5) din lege;
- au pierdut sau le-au fost sustrase în ultimii 5 ani arme letale sau
arme neletale supuse autorizării, din motive imputabile lor, procurate în
condițiile legii.
În acest context, considerăm ca fiind inoportună soluția propusă,
pentru următoarele considerente:
- în ceea ce privește abrogarea lit. f), apreciem că pericolul pentru
ordinea publică, siguranța națională, viața și integritatea corporală a
persoanelor derivă și din săvârșirea de către potențialii cumpărători ai unor
arme a unor fapte de natură contravențională;
- referitor la abrogarea lit. g), prezintă relevanță următoarele aspecte:
i.) absolvirea unui curs de instruire teoretică și practică în domeniul
armelor și al munițiilor previne apariția unor incidente apărute cu ocazia
manipulării armelor în diferite situații. În acest sens, trebuie amintit faptul
că respectivul curs privește atât latura practică, cât și pe cea teoretică.
3 Condiţii de acordare a autorizaţiei de procurare a armelor letale
(1) Autorizaţia de procurare a armelor letale se acordă persoanelor prevăzute la art. 13 alin. (2)-(5), dacă îndeplinesc, cumulativ, următoarele
condiţii:(…) f) nu prezintă pericol pentru ordinea publică, siguranţa naţională, viaţa şi integritatea corporală a persoanelor, conform datelor şi informaţiilor
existente la organele competente;
g) au absolvit un curs de instruire teoretică şi practică, organizat de o persoană juridică autorizată pentru această activitate, în condiţiile prevăzute în normele metodologice de aplicare a prezentei legi;
h) nu le-a fost anulat în ultimii 2 ani dreptul de procurare, deţinere sau, după caz, port şi folosire a armelor letale ori a armelor neletale supuse
autorizării, cu excepţia situaţiilor în care măsura anulării s-a dispus ca urmare a pierderii calităţii prevăzute la art. 13 alin. (2)-(5); i) nu au pierdut sau nu le-au fost sustrase în ultimii 5 ani arme letale sau arme neletale supuse autorizării, din motive imputabile lor, procurate în
condiţiile prezentei legi.
5
Astfel, prin parcurgerea cursului, viitorul titular al dreptului de procurare și
deținere a unei arme va fi în cunoștință de cauză atât cu privire la condițiile
de port, transport și folosire a armelor, cât și cu privire la condițiile
efectuării uzului de armă. Norma se adresează tuturor categoriilor de
persoane la care fac referire prevederile art. 13 alin. (2)-(5) din lege,
inclusiv magistraților, demnitarilor, militarilor și polițiștilor; simpla
deținere a calității de magistrat, demnitar, militar sau polițist neimplicând
în mod obligatoriu că persoana cu calitatea respectivă are cunoștințe
teoretice în domeniul armelor și al munițiilor prevăzute de lege;
ii.) efectuarea stagiului militar nu mai este obligatorie, context în care
viitorul titular al dreptului de procurare și deținere, având stagiu militar
neefectuat, nu mai este instruit teoretic și practic cu privire la manipularea
armelor;
iii.) cu ocazia participării la curs sunt însușite și noțiuni de acordare a
primului ajutor în cazul rănirii cu arme de foc;
- referitor la abrogarea lit. h), considerăm că s-ar crea posibilitatea ca
titularul dreptului de deținere a unei arme de foc, căruia i-a fost anulat
acest drept ca urmare a nerespectării unor prevederi legale, să fie
reautorizat imediat după dispunerea acestei măsuri. În această situație,
măsura anulării, indiferent de motiv, ar fi lipsită de efecte juridice și nu
și-ar mai atinge scopul pentru care a fost dispusă;
- în ceea ce privește abrogarea lit. i), semnalăm faptul că pierderea
sau sustragerea armelor deținute legal, din motive imputabile, coroborat cu
lipsa unei sancțiuni contravenționale sau/și administrative, este de natură
să potențeze neglijența în păstrarea acestora. Un exemplu în acest sens îl
constituie lăsarea unei arme la vedere pe bancheta mașinii sau în alte
locații în care nu este asigurată securitatea armei respective.
În plus, față de aspectele semnalate, apreciem că prin abrogarea
lit. f), g), h) și i) ale art.14 alin.(1), ce reglementează condițiile de acordare
a autorizației de procurare a armelor letale se conturează un regim mult
prea permisiv pentru procurarea acestor tipuri de arme.
De asemenea, se observă că îndeplinirea acestor condiții va continua
să fie reglementată pentru acordarea autorizației de procurare a armelor
neletale prevăzute în categoria C din Anexă, potrivit art.57 alin.(4), text ce
a rămas nemodificat. Astfel, se ajunge în situația în care regimul pentru
procurarea armelor letale devine mai permisiv decât cel pentru procurarea
armelor neletale.
6
Menționăm că din aceste considerente, ar fi fost necesar ca soluția
propusă să fie reanalizată și motivată temeinic, în caz contrar aceasta fiind
de natură a aduce atingere principiului securității juridice prevăzut de art.1
alin.(5) din Constituția României, republicată.
4. În ceea ce privește art. 14 alin. (4) din Legea nr. 295/2004 (pct. 4
din inițiativa legislativă), inițiatorii propun completarea acestuia cu
sintagma „și poate fi atacată în 15 zile de la data la care a fost adusă la
cunoștința solicitantului”.
În acest sens, precizăm că nu suntem de acord cu modificare propusă,
întrucât aceasta contravine însăși procedurii instituite în cuprinsul Legii
contenciosului administrativ nr. 554/2004, potrivit căreia cererile prin care
se solicită anularea unui act administrativ individual se pot introduce în
termen de 6 luni de la:
- data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă;
- data comunicării refuzului nejustificat de soluționare a cererii;
- data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile,
respectiv data expirării termenului legal de soluționare a cererii;
- data expirării termenului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea
nr. 554/2004, calculat de la comunicarea actului administrativ emis în
soluționarea favorabilă a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile.
Astfel, din forma propusă de inițiatori pentru art. 14 alin. (4) rezultă
un nonsens juridic, întrucât deși se face trimitere la procedura de atacare a
actelor administrative astfel cum este stabilită de dispozițiile Legii
nr. 554/2004, se stabilește nejustificat un termen de 15 zile de atacare a
actului administrativ vizând refuzul emiterii autorizației de procurare a
armelor letale.
5. În ceea ce privește modificarea art. 16 alin. (2) din Legea
nr. 295/2004 (al doilea pct. 4 din inițiativa legislativă), referitor la
eliminarea excepției de la îndeplinirea condiției prevăzute la art. 14
alin. (1) lit. g) din lege4, precizăm că nu suntem de acord cu aceasta,
deoarece titularul autorizației expirate ar fi pus în situația de a mai
prezenta încă o dată organului de poliție competent, certificatul de
absolvire a cursului de instruire teoretică și practică în domeniul armelor și
al munițiilor, document ce se regăsește deja în posesia acestor autorități.
4 g) au absolvit un curs de instruire teoretică şi practică, organizat de o persoană juridică autorizată pentru această activitate, în condiţiile
prevăzute în normele metodologice de aplicare a prezentei legi;
7
Mai mult decât atât, în cazul în care inițiatorii au dorit să coreleze
prevederile art. 16 cu cele din art. 14, ar fi fost necesară și eliminarea
excepției de la îndeplinirea condiției prevăzute la art. 14 alin. (1) lit. i),
care de asemenea a fost propusă spre abrogare.
6. Prin propunerea de modificare a art. 25 alin. (3) din Legea
nr. 295/2004 (pct. 5 din inițiativa legislativă), se majorează termenul de
valabilitate a permisului de armă, de la 5 la 10 ani, se elimină obligația
prezentării dovezii efectuării unei ședințe de tragere anual într-un poligon
autorizat de către titularul permisului de armă care solicită prelungirea
valabilității acestuia și se instituie obligativitatea în sarcina titularului
permisului de armă de a avea efectuată inspecția tehnică periodică a
armelor destinate folosirii la momentul solicitării prelungirii valabilității
permisului în cauză.
În ceea ce privește propunerea de majorare a termenului de
valabilitate a permisului de armă, învederăm faptul că instituirea unui
termen de valabilitate mai mare de 5 ani contravine prevederilor Directivei
Consiliului din 18 iunie 1991 privind controlul achiziționării și deținerii
de arme (91/477/CEE)5, potrivit căreia autorizațiile de deținere a armelor
de foc se reexaminează periodic, la intervale care nu depășesc cinci ani,
motiv pentru care nu considerăm oportună modificarea propusă.
Totodată, în intervalul de timp de 10 ani pot interveni modificări
comportamentale în ceea ce îi privește pe deținătorii de arme,
incompatibile cu menținerea dreptului de deținere a armelor în cauză.
În concluzie, considerăm că majorarea termenului de la 5 ani (așa
cum este în prezent prevăzut atât în legislația națională, cât și în Directiva
CEE 91/477) la 10 ani nu ar asigura conformitatea cu dreptul Uniunii
Europene.
Referitor la propunerea de eliminare a obligației de prezentare a
dovezii efectuării unei ședințe de tragere, anual, într-un poligon autorizat,
menționăm că nu suntem de acord cu aceasta, obligația respectivă fiind
introdusă prin Legea nr. 319/2015 pentru modificarea și completarea Legii
nr. 295/2004 privind regimul armelor și al munițiilor, motivat de
următoarele:
- posesorii armelor de vânătoare, folosesc acest tip de arme, frecvent,
5 Permisul european pentru arme de foc este un document eliberat, la cerere, de autoritățile statelor membre unei persoane care devine în mod legal
deținătoarea și utilizatoarea unei arme de foc. Perioada maximă de valabilitate este de cinci ani. Această perioadă de valabilitate poate fi prelungită. În cazul în care în permis figurează numai armele de foc din categoria D, perioada maximă de valabilitate a acestuia este de zece ani. Acesta conține
mențiunile prevăzute la anexa II. Permisul european pentru arme de foc este un document personal în care figurează arma sau armele de foc deținute
și utilizate de titularul acestui permis. Permisul trebuie să se afle permanent în posesia utilizatorului armei de foc. Modificările legate de deținerea sau de caracteristicile armelor de foc, la fel ca și pierderea sau furtul armei de foc, sunt menționate în permis.
8
cu ocazia participării la acțiunile de vânătoare, motiv pentru care nu se
impune prezentarea unei dovezi în acest sens;
- în situația posesorilor de arme cu destinația autoapărare (pistoale
sau revolvere neletale supuse autorizării), apărare și pază (pistoale sau
revolvere letale) sau tir sportiv (pistoale, revolvere, puști letale ori neletale
supuse autorizării), deținerea acestor tipuri de arme nu implică neapărat și
folosirea cu o anumită frecvență în scopul pentru care au fost achiziționate.
Astfel, în cazul în care, spre exemplu, posesorul armelor de autoapărare
sau apărare și pază se află în situația de a folosi aceste arme în legitimă
apărare sau stare de necesitate, va trebui să aibă capacitatea de a le
manipula corespunzător, astfel încât să nu se auto-accidenteze ori să
provoace moartea/rănirea gravă a persoanelor asupra cărora se exercită
focul de armă. Aceleași aspecte se aplică și în cazul armelor de tir sportiv,
care în anumite situații pot fi folosite și pentru legitimă apărare sau stare
de necesitate;
- prin impunerea obligativității executării unor trageri anuale într-un
poligon autorizat, cu armele pentru care au fost autorizați să le dețină, se
asigură continuitatea în ceea ce privește folosirea armamentului și a
muniției aferente, fiind urmărite următoarele aspecte:
a) pregătirea armei pentru tragere: alimentarea încărcătorului cu
muniție, introducerea încărcătorului în armă, dezasigurarea armei și
armarea acesteia;
b) respectarea pozițiilor de tragere;
c) reacția personală la declanșarea focului;
d) precizia tragerii;
e) verificarea armei după finalizarea tragerii și asigurarea acesteia.
De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că în prezent, în România,
stagiul militar nu mai este obligatoriu, astfel că mulți tineri, posesori de
arme, nu au deprinderile necesare manipulării acestora.
În ceea ce privește instituirea obligației efectuării inspecției tehnice
periodice în sarcina deținătorilor de arme care solicită prelungirea
valabilității permisului de armă apreciem că aceasta intră în contradicție cu
prevederile art. 94 alin. (5) din Lege nr. 295/2004, potrivit cărora „pentru
armele deținute de persoanele fizice și juridice inspecția tehnică se
efectuează la solicitarea deținătorului legal, precum și la solicitarea
expresă a structurilor de poliție competente”.
Totodată, considerăm că stabilirea unei astfel de obligații în sarcina
deținătorilor de arme ar genera costuri semnificative și nejustificate. Cu
titlu de exemplu, inspecția tehnică periodică nu ar fi justificată în situația
9
armei achiziționate în ultimul an de valabilitate a permisului de armă.
7. Nu suntem de acord cu modificarea propusă pentru art. 26
alin. (1) din Lege nr. 295/2004 (pct. 6 din inițiativa legislativă), în sensul
eliminării sintagmei „în condițiile prevăzute în normele metodologice de
aplicare a prezentei legi„ și a termenului „asigurate”, întrucât excluderea
condițiilor stabilite de normele metodologice de aplicare a prezentei legi ar
presupune transpunerea acestora în cuprinsul actului normativ supus
modificării. Or, în forma inițiativei legislative nu sunt stipulate condițiile
ce trebuie respectate pentru păstrarea armelor, fapt ce conduce la
ineficiența și imposibilitatea aplicării normei.
Cu privire la art. 26 alin. (3) din inițiativa legislativă, menționăm că
trimiterea la alin. (1) nu se justifică, întrucât dispozițiile cuprinse la acel
alineat nu se referă la obținerea unei autorizații, ci la păstrarea armelor și
munițiilor înscrise în permisul de armă.
Astfel, având în vedere că este eronat indicat art. 26 alin. (3), întrucât
obiectul modificării îl constituie prevederile art6. 27 alin. (3) din lege,
considerăm că inițiatorii au avut în vedere completarea alin. (3) cu
sintagma „termenul de valabilitate al autorizației va fi cel puțin 30 de zile
și cel mult 6 luni”.
În acest context, precizăm că nu suntem de acord cu propunerea în
cauză, întrucât aspectele referitoare la termenul de valabilitate a
autorizației de transport și folosire a armelor sunt stabilite în mod expres în
cuprinsul prevederilor art7. 19 alin. (4) și ale art8. 20 alin. (4) din Normele
metodologice de aplicare a Legii nr. 295/2004 privind regimul armelor și
al munițiilor, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 11/2018.
În ceea ce privește art. 26 alin. (4) din inițiativa legislativă,
semnalăm că este eronat indicat, întrucât obiectul modificării îl constituie
prevederile art9. 27 alin. (4) din Legea nr. 295/2004. În concret, inițiatorii
doresc să elimine sintagma „numai in locul unde se află arma deținută sau
colecția”.
6 Autorizarea prevăzută la alin. (1) şi (2) se referă la scopul pentru care s-a solicitat aceasta, traseul utilizat pentru transportul armelor, locul unde
urmează a fi folosită arma şi termenul de valabilitate a autorizaţiei temporare de transport şi folosire a armei, precum şi cantitatea de muniţie ce poate fi folosită. 7 Autorizaţia temporară de transport şi folosire a armelor se acordă cu o valabilitate de egală cu durata desfăşurării activităţii în cauză, la care se
adaugă timpul necesar deplasării, în situaţia în care activitatea are loc în altă localitate decât cea în care îşi are domiciliul, reşedinţa sau, după
caz, locul de rezidenţă solicitantul, care poate fi prelungită, la cerere, în condiţiile alin. (1) şi (2). 8 Autorizaţia prevăzută la alin. (3) se acordă cu o valabilitate egală cu durata desfăşurării evenimentului în cauză, la care se adaugă timpul necesar
deplasării, în situaţia în care evenimentul are loc în altă localitate decât cea în care îşi are domiciliul, reşedinţa sau, după caz, locul de rezidenţă
solicitantul. 9 Titularii dreptului de deţinere pot folosi o armă dintre cele deţinute, menţionată în mod expres în permisul de armă, numai în locul unde se află
arma deţinută sau colecţia, în caz de legitimă apărare. În cazul în care titularul dreptului de deţinere a făcut uz de armă, are obligaţia să acţioneze în condiţiile prevăzute la art. 33 alin. (1) şi (2).
10
Față de aspectele semnalate, precizăm că nu considerăm oportună
propunerea de modificare, întrucât trebuie precizat faptul că armele pentru
care titularul a obținut dreptul de deținere pot fi păstrate doar la adresa
înscrisă în permisul de armă. Astfel, se prezumă faptul că arma poate fi
folosită, în caz de legitimă apărare, doar în proximitatea locuinței
titularului dreptului de deținere, pentru a înlătura un atac material, direct,
imediat și injust, care pune în pericol persoana sa, a altuia, drepturile
acestora sau un interes general, dacă apărarea este proporțională cu
gravitatea atacului.
8. Pct. 7 din inițiativa legislativă se referă la abrogarea art. 28
alin. (1) lit. d), f) și j) din Legea nr. 295/200410.
Precizăm că nu suntem de acord cu propunerea inițiatorilor,
deoarece, abrogarea art. 28 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 295/2004 ar
conduce la imposibilitatea de a preveni comiterea unor fapte de natură a
aduce atingere ordinii și liniștii publice, precum și de a proteja valorile
sociale ocrotite de norma juridică. În același context, funcția principală a
sancțiunii contravenționale este aceea de a impune anumite restricții celui
vinovat de comiterea contravenției și de a forma o atitudine corectă față de
ordinea de drept.
În plus, precizăm că scoaterea din sfera de aplicabilitate a
dispozițiilor legale privind anularea dreptului de deținere a armelor, a unor
categorii de persoane (demnitari, magistrați, polițiști etc.), este de natură a
crea condiții de inechitate între persoanele cărora li se adresează legea.
De asemenea, este evident că pierderea calității de către persoanele
prevăzute la art. 13 alin. (2) din lege este incompatibilă cu menținerea
dreptului de deținere a armelor acordat, de altfel, tocmai în considerarea
acestei calități.
Totodată, propunerea intră în vădită contradicție cu soluția normativă
avută în vedere de prevederile art. 13 alin. (2), referitoare la procurarea
armelor de apărare și pază.
Astfel, deținerea unei arme de foc în condițiile în care titularul
acesteia are un comportament ce necesită un examen psihologic sau
10 Anularea şi suspendarea dreptului de deţinere a armelor
(1) Dreptul de deţinere a armelor se anulează dacă titularul se află în una dintre următoarele situaţii:(…) d) a săvârşit într-o perioadă de 2 ani două contravenţii prevăzute de prezenta lege sau o contravenţie pentru care legea prevede sancţiunea
contravenţională complementară a anulării dreptului de deţinere ori, după caz, de port şi folosire a armelor;
f) a pierdut, din motive imputabile lui, calitatea prevăzută la art. 13 alin. (2)-(4) sau nu mai are calitatea prevăzută la art. 13 alin. (5), care a condiţionat acordarea dreptului de deţinere a armelor;
j) refuză să se supună examenului psihologic şi/sau examenului medical în termen de 30 de zile de la data solicitării exprese a structurilor de
poliţie competente şi/sau recomandării de reexaminare.
11
medical este de natură a crea pericol pentru ordinea publică.
În concluzie, precizăm că nu suntem de acord cu abrogarea niciunei
prevederi din cuprinsul art. 28 alin. (1).
9. În ceea ce privește propunerea de modificare a art. 31 alin. (1) din
Legea nr. 295/2004 (pct. 8 din inițiativa legislativă), în sensul eliminării
sintagmei „în condiții de securitate”, precizăm că apreciem ca fiind
nepotrivită, întrucât aceasta aduce atingere predictibității normei, fiind în
măsură să conducă la aplicarea neunitară a legii și la apariția situațiilor de
port și folosire a armelor în alte condiții decât cele prevăzute de lege.
Referitor la modificarea art. 31 alin. (2) din Legea nr. 295/2004, în
sensul eliminării sintagmei „în condițiile prevăzute în normele de aplicare
a prezentei legi”, precizăm că nu considerăm oportună modificarea
propusă, deoarece, condițiile de păstrare a armei și muniției prevăzute la
alin. (1) al aceluiași articol nu sunt stabilite în lege, sens în care trimiterea
la „condițiile din prezenta lege” este lipsită de finalitate.
10. În ceea ce privește modificarea propusă pentru art. 31 alin. (3)
lit. a) și e) din Lege nr. 295/2004 (pct. 9 din inițiativa legislativă), în sensul
eliminării unor sintagme ce contribuie la predictibilitatea normei, precizăm
că nu poate fi susținută.
Astfel, din cuprinsul prevederilor lit. a) a art. 31 a fost eliminată
condiția ca arma de apărare și pază să fie „asigurată ” atunci când se află
în posesia titularului dreptului de port și folosire. Această mențiune este
necesară prin prisma asigurării securității titularului și a persoanelor din
jurul său, în cazul în care arma este manipulată necorespunzător.
Introducerea condiției de a nu permite accesul la arma de apărare și pază,
persoanelor neautorizate, este redundantă, din moment ce aceeași
prevedere este stipulată și în cuprinsul art. 31 alin. (1).
De asemenea, eliminarea sintagmei „ori în stare avansată de
oboseală sau să nu sufere de afecțiuni temporare, de natură să genereze o
stare de pericol, în condițiile în care poartă arma asupra sa” din
cuprinsul prevederilor lit. e), creează premisa dreptului de a purta sau, și
mai grav, de a folosi o armă letală în condițiile în care posesorul acesteia
se află într-una din situațiile enumerate mai sus.
Semnalăm faptul că trebuie se țină cont de faptul că starea avansată
de oboseală sau afecțiunile temporare, de natură să genereze o stare de
pericol, nu se răsfrâng doar asupra posesorului armei, ci și asupra
celorlalte persoane aflate în proximitatea sa, motiv pentru care nu suntem
12
de acord cu modificarea niciunei dispoziții din cuprinsul art. 31 alin. (3)
din lege.
11. Se propune modificarea art. 33 alin. (2) din Legea nr. 295/2004
(pct. 10 din inițiativa legislativă), în sensul eliminării obligativității
persoanei de a anunța de îndată organul de poliție în cazul în care aceasta a
făcut uz de armă și nu au rezultat victime sau pagube materiale.
În acest sens, precizăm că nu suntem de acord cu propunerea referită,
întrucât uzul de armă trebuie anunțat de îndată organelor de poliție pentru
verificarea împrejurărilor în care acesta a fost săvârșit, chiar dacă nu au
rezultat victime sau pagube materiale. Prin prisma pericolului pentru
ordinea publică și siguranța cetățeanului, se impune verificarea fiecărui caz
în parte pentru a se stabili dacă sunt îndeplinite condițiile angajării
răspunderii juridice (contravențională sau penală).
12. La pct. 11 din inițiativa legislativă, se propune modificarea
art. 36 alin. (1) lit. a) din Lege nr. 295/2004, în sensul eliminării sintagmei
„în toc sau în husă”.
Față de acest aspect, precizăm că nu suntem de acord cu modificarea
referită, întrucât s-ar permite posesorilor de arme de vânătoare să se
deplaseze prin locurile publice cu armele la vedere. Prin portul armelor la
vedere s-ar crea o stare vădită de nesiguranță în rândul populației, iar
posesorii acestora ar putea profita de această lacună legislativă, în cazul în
care ar dori să le folosească în scop de intimidare. Implementarea unei
astfel de norme este de natură să creeze o discrepanță în ceea ce privește
condițiile de port și folosire ale diferitelor categorii de arme. Astfel
conform dispozițiilor art.65 alin. (6) din Legea nr. 295/200411, armele și
dispozitivele neletale (pistoale de start, arme cu tranchilizant) pot fi
transportate exclusiv în toc, husă sau ambalaj, sens în care nu putem fi de
acord ca armele letale să fie transportate în alte condiții.
13. Cu privire la pct. 12 din inițiativa legislativă referitor la
modificarea art. 36 alin. (2) lit. a) și b) din Legea nr. 295/2004, precizăm
că normele propuse nu se pot integra în cuprinsul art. 36, intervenția
legislativă vizând în realitate dispozițiile art. 42 alin.(2) lit. a) și b) din
11 Armele sau dispozitivele neletale prevăzute la alin. (1)-(4) pot fi transportate de la domiciliul, reşedinţa sau, după caz, locul de rezidenţă al
deţinătorului la locul unde urmează să se desfăşoare activităţile pentru care sunt destinate, numai dacă acestea sunt ţinute în husă, bagaj ori ambalaj şi nu sunt încărcate cu muniţie.
13
Legea nr. 295/200412.
În acest context, precizăm că nu suntem de acord cu propunerea în
cauză, deoarece se dorește majorarea cantității de cartușe cu glonț pentru
armele de apărare și pază de la 50 la 100, precum și înlocuirea sintagmei
„pentru câte o singură armă de fiecare calibru” cu sintagma „pentru
fiecare armă”. Referitor la propunerea de majorare a cantității de muniție,
remarcăm că aceasta nu este susținută de niciun argument tehnic, cele 50
de cartușe cu glonț fiind suficiente pentru atingerea scopului pentru care a
fost obținută autorizarea.
Totodată, precizăm că nu suntem de acord cu propunerea de instituire
a posibilității procurării cantității de muniție pentru fiecare armă înscrisă în
permisul de armă, deoarece procurarea a 50 de cartușe cu glonț și 50 de
cartușe fără proiectil, pentru câte o singură armă de fiecare calibru, este
suficientă pentru realizarea scopului aferent armelor de apărare și pază.
De asemenea, se dorește creșterea numărului de cartușe cu glonț ce
pot fi deținute pentru armele de vânătoare de la 300 la 500, precum și
înlocuirea sintagmei „pentru câte o singură armă de fiecare calibru” cu
sintagma „pentru fiecare armă”.
În plus, precizăm că în Legea nr. 196/2019 pentru modificarea şi
completarea Legii nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor
este prevăzută posibilitatea procurării unui număr de 500 cartușe pentru
fiecare calibru deținut.
14. La pct.13 din inițiativa legislativă se propune modificarea art. 36
alin. (3) din Legea nr. 295/2004. Facem precizarea că textul vizat de
modificare se regăsește în cuprinsul art. 42 alin. (3) din lege13.
Nu susținem propunerea în cauză, întrucât scopul armelor de apărare
și pază, și anume acela de a asigura protecția persoanelor care dețin
calitățile prevăzute de art. 13 alin. (2) din lege, poate fi atins cu un număr
de cel mult 12 cartușe, în contextul în care forțele de ordine își pot
îndeplini atribuțiile de serviciu având în dotare arme de foc ale căror
încărcătoare pot conține maxim 6 cartușe.
12 Procurarea muniţiei de către titularii dreptului de deţinere, respectiv de port şi folosire a armelor letale (…)
(2) Cantitatea maximă de muniţie care poate fi deţinută de persoanele prevăzute la alin. (1) se înscrie în permisul de armă de către organul de
poliţie care eliberează acest document, după cum urmează: a) în cazul armelor de apărare şi pază, 50 de cartuşe cu glonţ şi 50 de cartuşe fără proiectil, pentru câte o singură armă de fiecare calibru;
b) în cazul armelor de vânătoare, 300 de cartuşe pentru câte o singură armă de fiecare calibru, dintre cele pentru care are dreptul de port şi
folosire; 13 Persoanele care deţin arme de apărare şi pază pot purta asupra lor, în afara domiciliului sau reşedinţei înscrise în permisul de armă, cel mult 12
cartuşe.
14
De asemenea, se propune și modificarea art. 36 alin. (7) din lege,
însă facem precizarea că alineatul respectiv nu există nici în cuprinsul
art. 36, nici în cuprinsul art. 42 din lege.
15. Precizăm că nu suntem de acord cu propunerea de abrogare a
art. 44 alin. (1) lit. c), întrucât aceasta ar conduce la imposibilitatea de a
preveni comiterea unor fapte de natură a aduce atingere ordinii și liniștii
publice, precum și de a proteja valorile sociale ocrotite de norma juridică.
În același context funcția principală a sancțiunii contravenționale este
aceea dea impune anumite restricții celui vinovat de comiterea
contravenției în scopul de a forma o atitudine corectă față de ordinea de
drept.
Totodată, prin eliminarea lit.14c) din cuprinsul art. 44 alin. (1) ar fi
lipsită de efect orice sancțiune contravențională complementară de
suspendare a dreptului de port și folosire a armelor letale și a munițiilor
aferente, aplicată de către agentul constatator prin procesul-verbal de
constatare și sancționare a contravenției.
16. În ceea ce privește modificarea propusă pentru art. 57 alin. (1)
lit. b) din Legea nr. 294/2005 (pct. 17 din inițiativa legislativă), precizăm
că nu suntem de acord, întrucât este lipsită de conținut din moment ce în
prezent, în cuprinsul legii, încă nu a fost introdus conceptul de „muniție
nefuncțională destinată a fi păstrată în colecție”.
17. La pct. 18 se propune modificarea art. 70 alin. (1) lit. c) și
alin. (4) din Legea nr. 295/2004.
Față de aceasta propunere de modificare, precizăm că nu apreciem ca
fiind necesară, întrucât eliminarea condiției ca persoanelor ce pot fi dotate
cu arme letale sau neletale supuse autorizării să nu le fi fost anulat în
ultimii 2 ani dreptul de procurare, deținere sau, după caz, port și folosire a
armelor letale ori a armelor neletale supuse autorizării, cu excepția
situațiilor în care măsura anulării s-a dispus ca urmare a pierderii calității
prevăzute la art. 13 alin. (2)-(5), ar crea o vulnerabilitate în cadrul
societăților comerciale autorizate să desfășoare activități specifice care
necesită dotarea personalului cu arme letale și arme neletale, precum și cu
muniția corespunzătoare.
14 a săvârşit o contravenţie pentru care legea prevede sancţiunea contravenţională complementară a suspendării dreptului de port şi folosire a
armelor.
15
De asemenea obligativitatea absolvirii cursurilor prevăzute la art. 14
alin. (1) lit. g) din Legea nr. 295/2004 de către gestionarii armelor din
cadrul persoanelor juridice prevăzute la art. 69 alin. (1) din același act
normativ derivă din îndatoririle și răspunderea pe care aceștia le au în
activitatea lor, motiv pentru care nu suntem de acord cu propunerea de
eliminare a sintagmei „care trebuie să facă și dovada absolvirii cursurilor
prevăzute la art. 14 alin. (1) lit. g)” din cuprinsul alin. (4) al art.1570.
18. La pct. 21 din inițiativa legislativă se propune modificarea art. 86
alin. (1) lit. a) din Legea nr. 295/2004, în sensul eliminării sintagmei
„persoanele care au absolvit sau urmează cursul de instruire prevăzut la
art. 14 alin. (1) lit. g)”. Facem precizarea că textul vizat se regăsește în
cuprinsul art. 88 alin. (1) lit. a)16 din lege.
19. La pct. 23 din inițiativa legislativă se propune completarea
art. 129, cu un nou pct. 131, în sensul introducerii unei noi contravenții,
care privește sancționarea neîndeplinirii obligațiilor prevăzute la art. 30
alin. (2) și art. 46 alin. (21) din lege.
Completarea art. 129 cu pct. 131 este identică cu forma din Legea
nr. 196/2019.
20. La pct. 24 din inițiativa legislativă se propune completarea
art. 129, cu un nou punct, pct. 201, prin care să se instituie sancționarea
contravențională, și nu penală, pentru deținerea unei cantități de muniție
mai mare decât cea prevăzută de dispozițiile legale sau de alt calibru decât
cel înscris în permisul de armă.
În prezent, titularii drepturilor de port și folosire a armelor letale au
posibilitatea de a deține o cantitate suficientă de muniție, respectiv 300 de
cartușe pentru armele de vânătoare și 1000 de cartușe pentru armele letale
de tir sportiv.
Pericolul social rezultat din simpla deținere a unei cantități de
muniție peste cea autorizată nu trebuie raportat numai la folosirea acesteia
cu armele pentru care titularul a obținut dreptul de port și folosire, ci și la
15 Prevederile alin. (1) se aplică şi personalului cu atribuţii de gestionare, administrare şi întreţinere a armelor deţinute de persoana juridică sau
unităţile prevăzute la art. 69 alin. (1), care trebuie să facă şi dovada absolvirii cursurilor prevăzute la art. 14 alin. (1) lit. g). 16 Condiţiile accesului diferitelor categorii de persoane în incinta poligoanelor de tragere
(1) În funcţie de destinaţia poligoanelor de tragere, în incinta acestora sunt admise accesul şi desfăşurarea activităţilor de tragere cu arma pentru
următoarele categorii de persoane: a) în cazul poligoanelor prevăzute la art. 86 alin. (1) lit. a) şi c), personalul angajat la societatea specializată de pază, desemnat să poarte şi să
folosească arme şi muniţie, persoanele care au absolvit sau urmează cursul de instruire prevăzut la art. 14 alin. (1) lit. g), precum şi orice persoană
care a împlinit vârsta de 18 ani pentru activităţi de tragere de divertisment;
16
condițiile de păstrare a acesteia sau imposibilitatea stabilirii trasabilității,
așa cum prevăd instrumentele legislative europene în materie, situație care
ar putea conduce la deținerea de către orice persoană autorizată a unei
cantități importante de cartușe, fără a putea fi verificați în vreun fel.
Referitor la pericolul social al unei fapte prevăzută de legea penală,
trăsătură care nu mai face parte din condițiile de existență a unei
infracțiuni, așa cum este prevăzută la art. 15 din Legea nr. 286/2009
privind Codul penal, cu modificările și completările ulterioare17, precizăm
că, în prezent, deținerea muniției aferente armelor neletale nu este
incriminată de legea penală, ci doar cea aferentă armelor letale, la fel cum
este reglementat la nivelul tuturor statelor membre ale Uniunii Europene.
Necesitatea sancționării deținerii fără drept a muniției aferentă
armelor letale decurge și din dispozițiile Directivei (UE) 2017/853 a
Parlamentului European și a Consiliului din 17 mai 2017de modificare a
Directivei 91/477/CEE a Consiliului privind controlul achiziționării și
deținerii de arme, prin care se impune statelor membre obligativitatea
stabilirii trasabilității acesteia.
De asemenea, nu trebuie neglijată nici situația armelor introduse
ilegal pe teritoriul României, arme care, aflate în posesia unor persoane
autorizate să dețină același tip de muniție, ar putea fi folosite pentru
comiterea unor fapte prevăzute de legea penală, fără a putea fi identificate
în bazele de date ale Poliției Române.
În context, deținerea ilegală de muniție letală trebuie tratată integrat
cu deținerea ilegală a unei arme căreia îi este destinată, sens în care trebuie
evidențiat că numai în anul 2017 au fost indisponibilizate în vederea
confiscării 166 de arme letale ilegale și 79.810 bucăți de muniție letală
deținută ilegal. Luând în considerare argumentele mai sus prezentate, nu
suntem de acord cu propunerea în cauză.
21. La pct. 26 din inițiativa legislativă se propune modificarea
art. 130 lit. b), c) și e) din Legea nr. 295/2004.
Astfel, la lit. b), pe lângă introducerea mențiunilor referitoare la
punctul 201 de la art. 129 nou introdus prin inițiativa legislativă a mai fost
introdus și pct. 11, care în prezent este indicat la litera d) din cuprinsul
art. 130 alin. (1).
17 Trăsăturile esenţiale ale infracţiunii
(1) Infracţiunea este fapta prevăzută de legea penală, săvârşită cu vinovăţie, nejustificată şi imputabilă persoanei care a săvârşit-o. (2) Infracţiunea este singurul temei al răspunderii penale.
17
Astfel, reiese faptul că nerespectarea dispozițiilor de la art. 129
pct. 11 poate fi sancționată în mod arbitrar de către agentul constatator fie
prin aplicarea sancțiunii prevăzute la art. 130 alin. (1) lit. b), fie prin
aplicarea sancțiunii prevăzute la art. 130 alin. (1) lit. d).
Se aduce astfel atingere principiului evitării dublei reglementări
consacrat de normele incidente în materia tehnicii elaborării actelor
normative, norma fiind, totodată, lipsită de claritate și previzibilitate.
În ceea ce privește modificarea lit. e) din cuprinsul art. 130 alin. (1),
se observă că s-a eliminat sancțiunea contravențională prevăzută la
art. 129 pct. 14, referitoare la păstrarea sau portul armei fără îndeplinirea
condițiilor prevăzute la art. 31 alin. (1), (2) sau, după caz, alin. (3) ce fac
trimitere la condițiile de păstrare și port ale armelor letale.
În acest context, precizăm că nu suntem de acord cu eliminarea ce
dispozițiilor care sancționează nerespectarea condițiilor de păstrare,
respectiv port și folosire ale armelor letale, întrucât așa cum am arătat,
acest fapt ar permite pierderea/furtul armelor și ar spori astfel numărul
armelor intrate în circuitul ilegal, pe de o parte, iar pe de altă parte ar crea
vulnerabilități pe segmentul portului, al folosirii armelor letale și al
accesului persoanelor neautorizate la acestea.
Astfel, eliminarea sancțiunii contravenționale ar determina relaxarea
conduitei în ceea ce privește îndeplinirea condițiilor de asigurare a
securității armelor letale și nu ar asigura transpunerea dispozițiilor din
Directiva (UE) 2017/853.
22. În ceea ce privește pct. 27 din inițiativa legislativă, precizăm că
nu suntem de acord cu propunerile de modificare a art. 130 alin. (2), pentru
următoarele considerente:
Astfel, la lit. a) au fost eliminate punctele 24 și 53, pct. 24 fiind
introdus în conținutul art. 130 alin. (2) lit. b).
În acest context, apreciem că nu este oportună eliminarea pct. 24 din
cuprinsul art. 130 alin. (2) lit. a) și introducerea acestuia în cuprinsul
art. 130 alin. (2) lit. b), întrucât, raportat la gradul de pericol social al
faptei de înstrăinare, încredințare sau împrumutare a unei arme neletale
către o altă persoană fizică sau juridică decât unitatea de poliție, armurierul
sau intermediarul autorizat, nu se justifică sancționarea subiectului activ
prin aplicarea unei sancțiuni contravenționale complementare mai grave,
respectiv anularea dreptului de deținere, port și folosire a armelor.
18
De asemenea, pierderea muniției corespunzătoare armelor letale sau
neletale supuse autorizării este sancționată cu amendă în cuantum cuprins
între 5.001 și 10.000 de lei (similar pierderii armei), sancțiunea
contravențională complementară vizând suspendarea dreptului pentru o
perioadă de 6 luni, în timp ce la pierderea armei sancțiunea complementară
constă în anularea dreptului. Astfel se respectă principiul
proporționalității, individualizându-se aplicarea cu luarea în considerare a
pericolului social al faptei.
În acest sens, având în vedere că muniția este întotdeauna controlată,
atât achiziția cât și înstrăinarea acesteia fiind guvernate de reguli strict
stabilite de Legea nr. 295/2004, iar deținerea ilegală de muniție letală este
pedepsită conform dispozițiilor art. 342 alin. (1) din Codul penal cu
închisoare de la l la 5 ani, apreciem că eliminarea sancțiunii
complementare a suspendării dreptului poate crea posibilitatea de
înstrăinare în alte condiții decât cele prevăzute de lege a muniției prin
prisma diminuării caracterului de prevenție asigurat de sancțiunea
complementară.
În contextul celor precizate, nu considerăm necesară eliminarea
pct.53 din cuprinsul art. 130 alin. (2) lit. a).
De asemenea, în ceea ce privește lit. b) a art. 130 alin. (2), precizăm
că pct. 17 este menționat totodată și în cuprinsul lit. a) a art. 130 alin. (2),
existând astfel posibilitatea ca agentul constatator să dispună fie anularea,
fie suspendarea dreptului de port și folosire a armelor.
Totodată, menționăm că la lit. d) a art. 130 alin. (2) au fost eliminate
pct. 46 și 47 și a fost introdus pct. 4.
Considerăm că eliminarea punctelor 46 și 47 este de natură a crea
disfuncționalități în ceea ce privește urmărirea armelor și verificarea
îndeplinirii condițiilor de asigurare a securității, nefiind corelată cu alte
dispoziții din actul normativ ce se dorește a fi modificate [art. 17 alin. (3)
și (4) și art. 106 alin. (1) lit. f)].
De asemenea, introducerea punctului 4, după punctul 45, conduce la
aparența unei erori materiale, pe de o parte, și nu este corelată cu textul de
lege, pe de altă parte.
Lit. d) a art. 130 alin. (2) face referire la sancțiunea contravențională
complementară a retragerii definitive a autorizației acordate armurierilor
pentru desfășurarea operațiunilor cu arme și muniții. În acest context,
sancțiunea în cauză nu poate fi aplicată în situația stabilită la art. 129 pct. 4
prin raportare la art. 7 alin. (2) și art. 118 alin. (5) din lege, deoarece nu
există identitate între autorizația de procurare a armei, certificatul de
19
deținător, permisul de armă și pașaportul european pentru arme de foc, pe
de o parte, și autorizația de desfășurare a operațiunilor cu arme și muniții,
pe de altă parte.
III. Punctul de vedere al Guvernului
Având în vedere considerentele menționate, Guvernul nu susține
adoptarea acestei inițiative legislative.
Cu stimă,
Ludovic ORBAN
PRIM-MINISTRU
Domnului deputat Ion-Marcel CIOLACU
Preşedintele Camerei Deputaților