Click here to load reader

PUNCTUL Punctul critic – Trimestrial de diagnoză socială, politică şi culturală Fondator: Eugen Uricaru Consiliul ştiinţific: Bernard Castelli, Institutul de Cercetare pentru

  • View
    8

  • Download
    0

Embed Size (px)

Text of PUNCTUL Punctul critic – Trimestrial de diagnoză socială, politică şi culturală Fondator:...

  • SOCIAL-DEMOCRAŢIA, ÎNCOTRO?

    SOCIAL-DEMOCRAŢIA, ÎNCOTRO?

    PUNCTUL CRITIC Trimestrial de diagnozã

    socialã, politicã ºi culturalã nr. 3 (9) 2013

  • Punctul critic – Trimestrial de diagnoză socială, politică şi culturală

    Fondator: Eugen Uricaru

    Consiliul ştiinţific: Bernard Castelli, Institutul de Cercetare pentru Dezvoltare (IRD) din Paris Septimiu Chelcea, Universitatea din Bucureşti Raffaela Gherardi, Universitatea din Bologna Manuel Herrera Gomez, Universitatea UNED din Madrid Marco Lucchesi, Universitatea Federală din Rio de Janeiro Andrei Marga, Universitatea Babeş‑Bolyai din Cluj‑Napoca Giacomo Marramao, Universitatea Roma III Ioan Negrutiu ‑ E.N.S. Lyon Vasile Puşcaş, Universitatea Babeş‑Bolyai din Cluj‑Napoca Gheorghe Lencan Stoica, Universitatea din Bucureşti

    Colegiul redacţional: Director: Mihai Milca Redactor-şef: Iacob Florea

    Tehnoredactare: Carmen Dumitrescu Corectură: Constantina Raveca Buleu Distribuţie: Adrian Ionuţ Preda

    Editor: Fundația Culturală Ideea Europeană

    Adresa: str. Negru Vodă nr. 3, et. 3, cam. 327; 330 Tel: 021/3274892 ; fax: 021/3275092 e‑mail: [email protected] ISSN print 2068‑8989

    PUNCTUL CRITIC se distribuie în librării. Volumul poate fi comandat şi la: OP‑22, CP‑113, Sector 1, București, 014780, România Tel.: 021‑2125692 E‑mail: [email protected] Internet: www.ideeaeuropeana.ro Expedierea se face prin poştă.

    Tipărit în România

    Toate drepturile rezervate. Responsabilitatea asupra conţinutului materialelor revine în exclusivitate autorilor. Nicio parte a acestui volum nu poate fi reprodusă sau transmisă sub nicio formă şi prin niciun mijloc, electronic sau mecanic, inclusiv prin fotocopiere, înregistrare sau prin orice sistem de stocare şi accesare a datelor, fără permisiunea scrisă a Editurii Ideea Europeană. Orice nerespectare a acestor prevederi conduce în mod automat la răspunderea penală faţă de legile naţionale şi internaţionale privind proprietatea intelectuală.

  • SUMAR EDITORIAL

    Mitul stângii ................................................................................... 5 Mihai Milca

    SOCIAL-DEMOCRAŢIA, înCOTRO? Decenii dominante ale social‑democrației în Occident ............... 15 Cătălin Bordeianu

    Social‑democraţia sub presiunea totalitarismelor în prima jumătate a secolului XX .............................................................. 25 Ioan C. Popa

    Social‑democrația europeană: între criza economică și criza guvernării............................................................................ 33 Bogdan Fartușnic

    Tribulaţiile social‑democraţiei în epoca globalizării ..................... 40 Sebastian SIMION

    Social‑democrația românească – pașii spre „a treia cale” .......... 51 Andrei Nicolae

    COnfLuEnŢE După criză ................................................................................... 71 Andrei Marga

    Rivalii Americii ............................................................................. 75 Liviu Mădălin Neacșu

    Transporturile culturale clasice și digitale între favorizarea individualismului și extinderea globalizării .................................. 88 Silvia Branea

    fOnDuL şI fORMA Democrația reprezentativă, o formulă alterată de natura umană ........................................................................................ 97 Andrei Alexandru

    Reflexii asupra societății civile românești ................................. 101 Paula Monica Dănălache

    LECTuRI Bianca Mitu – Mass‑media şi societatea civilă ......................... 109 Anastasia Vinetti

  • 5

    Editorial

    Mitul stângii

    Mihai Milca

    Cuvinte cheie: mitul stângii, proiectul socialist, Raymond Aron, Roberto Michels, evoluţia doctrinară şi organizaţională a socialismului, socialismul românesc

    şi schimbări la faţă care au întreţinut combustia mişcării înseşi.

    Dacă formula comunistă şi‑a dove‑ dit inanitatea şi inaptitudinea de a mai exista, de a capacita mulţimile şi a redesena raporturile de forţe în câm‑ pul politicilor naţionale sau în cadran internaţional nu înseamnă însă că proiectul socialist sau cel social‑de‑ mocratic ar fi la rândul lor total com‑ promise. Acesta din urmă beneficiază încă de un imens capital de încrede‑ re socială şi expectaţie politică, chiar dacă coeficientul ideologic al valoriză‑ rii sale practice s‑a diluat considerabil.

    Într‑o epocă în care pare să fi tri‑ umfat „raţiunea civică”, ataşamentul faţă de sistemele de idei şi valori con‑ venţionale, convenţional delimitate, cu identitate încremenită, este ana‑ cronic şi contraproductiv din punct de vedere practico‑politic.

    Lumea în care suntem condamnaţi să trăim este fără îndoială extrem de

    La aproape un sfert de veac de la implozia comunismului în Europa Centrală şi de Est interesul, cândva devorator, pentru interogaţii şi reflecţii despre socialism, stânga şi perspec‑ tivele revoluţionare ale transformă‑ rii societăţii înregistrează un reflux semnificativ. Dezbaterile ideologi‑ ce care‑şi revendicau marxismul ca punct focal şi iradiant au pierdut din substanţă şi fascinaţie. Şi aceasta nu doar ca urmare a eşecului dovedit is‑ toriceşte al comunismului de sorginte sovietică şi nici datorită metamorfozei suferite de modelul chinezesc de dez‑ voltare, conciliat cu capitalismul – în‑ ţeles ca vector al globalizării. Ceea ce unii comentatori ar putea numi „criza” finală a socialismului‑marxist, poate fi privită şi ca o nouă ipostază a uneia şi aceleiaşi forme de mişcare la sca‑ ră istorică, ce a cunoscut de‑a lungul timpului nu puţine sfâşieri şi schisme, reculuri şi avansuri, crize de etapă

  • 6

    dinamică, supusă destructurărilor şi restructurărilor rapide, ce obligă fa‑ talmente mecanismele adaptative la schimbare, ale indivizilor şi colectivi‑ tăţilor să se recunoască asincrone, defazate.

    Câtă consistenţă mai au ideile ve‑ hiculate de stânga socialistă şi so‑ cial‑democrată? Ce mai înseamnă aşadar, în zilele noastre, a te reven‑ dica de stânga? Ce reprezintă aparte‑ nenţa la familia politică a socialiştilor şi social‑democraţilor? Este vorba de un credo, de o inerţie încăpăţânată în‑ tr‑un univers suficient sieşi? Este vor‑ ba de o opţiune politică, între altele, de‑a lungul unui spectru populat de varii combinaţii deliberate sau reieşite din concursul circumstanţelor?

    Ce relevanţă mai are poziţionarea orgolioasă şi maniheistă stânga ver‑ sus dreapta? Mai este socialismul antagonic în raport cu capitalismul? A fost oare vreodată, având în vedere că „socialismul real” nu a fost altceva decât o variantă sui generis de control hipertrofiat al statului totalitar de către partidul unic şi al societăţii masificate de către statul totalitar cu funcţii exa‑ cerbate?

    Vom constata fără prea multă difi‑ cultate că raţionalitatea şi ineluctabi‑ litatea pe care şi le arogă teoria ma‑ terialismului istoric, aspirând să se constituie într‑un „socialism ştiinţific” infailibil şi fără prihană, şi‑au aservit încă de la origini utopia şi mitul în ten‑

    tativa ambiţioasă a părinţilor fondatori şi apostolilor socialismului de a trans‑ cende spaţiul postulatelor şi specula‑ ţiilor doctrinare pentru a acroşa indi‑ vizi şi grupuri sociale care altminteri, imuni la orice mesaj abstract, ar fi rămas în stare inerţială, elemente re‑ fractare mişcării marxisto‑comuniste.

    În urmă cu mai bine de cinci de‑ cenii, în plin Război Rece, când con‑ fruntarea între blocul comunist şi aşa zisa „Lume Liberă” ajunsese la apo‑ geu, Raymond Aron, unul dintre cei mai lucizi critici ai complexului mar‑ xisto‑comunist, desfiinţând pretenţia emancipatoare a acestuia, semnala cu sagacitate faptul că aşa cum Marx denunţase funcţia narcotizantă a re‑ ligiei pentru mase, marxismul însuşi a devenit un factor alienant întrucât s‑ar fi metamorfozat în chip „luciferic” într‑un soi de opiu ideologic pentru uzul intelectualilor. Gânditorul francez devoala totodată şi efortul de funcţio‑ nalizare a miturilor adiacente doctrinei marxiste, acestea având la rândul lor funcţia de a simplifica de o manieră maniheistă realităţile sociale, mersul istoriei, alternativele de evoluţie, pro‑ iectele teleologice oferite satisfăcând aşa cum se mai întâmplase cu două mii de ani în urmă sau în Evul Mediu, aşteptări mesianice, escatalogice, mi‑ lenariste, egalitariste, justiţiare.

    Aceste mituri politice în esenţa lor – în sensul cel mai fidel accepţiei pe care Georges Sorel le‑o atribuise – nu

  • 7

    erau altceva decât construcţii mentale nebuloase îndreptate către un viitor nedefinit cu o funcţie activă şi activi‑ zante la nivelul maselor de indivizi. Prin potenţarea lor reciprocă, în in‑ teracţiunea lor imperios necesară ele erau în măsură să genereze efecte di‑ structive în planul ordinii sociale bur‑ ghezo‑capitaliste: mitul Stângii; mitul Proletariatului, mitul Revoluţiei.

    În mod surprinzător, ascensiunea şi proliferarea dimensiunii mitologi‑ ce a mişcării sociale antiburgheze şi anticapitaliste nu constituie