Universitatea din PitestiSpecializarea Biologie

UPUPA EPOPS

Student: Tudorescu Oana Raluca

UPUPA EPOPS

Ordin : Coraciiformes

Familia: Upupidae

Gen: Upupa epops

Pupăza (Upupa epops), cucul armenesc sau nevăstuică, pasăre de balegă este o

pasăre insectivoră, migratoare, de circa 25-35 cm lungime , 45-50 cm anvergura aripilor

si o greutate de 50-100 g. Are aripile rotunjite, lungi si puternice, capabile pentru un zbor

in forta. In partea de nord subspeciile au aripile mai mari.

Pupezele au fost considerate sacre in egiptul antic. In biblie sunt considerate pasari

urate care nu ar trebui consummate.

In mai 2008 a fost aleasa pasarea nationala a Israelului. Ea mai apare sip e logo-ul

Universitatii din Johannesburg, unde este si mascota universitatii.

Mod de viaţă

Pupăza are pe cap o creastă din pene, cu vârfuri negre. Aceasta se deschide

asemănător unui evantai dacă pasărea este speriată sau agitată. Dacă pupăza coboară pe o

creangă sau pe sol, creasta se deschide din nou, pentru scurtă vreme.

In aer este uşor de recunoscut, nu doar datorită coloritului său, ci şi datorită zborului

caracteristic, unduit şi inegal, cu bătăi lente din aripi. Deşi pupăza pare mai degrabă

înceată şi neajutorată, poate zbura cu o viteză uimitoare, încearcă să scape din calea

păsărilor răpitoare, cum este şoimul, zburând deasupra acestora, pentru a nu putea fi

prinsă.

In luna august, pupăza îşi părăseşte locul de cuibărit şi pleacă pentru a ierna în Africa,

la sud de Sahara, câteodată şi în apropierea Mării Mediterane. Dacă în luna aprilie,

temperatura începe din nou să crească în nordul îndepărtat, se întorc.

2

Hrana pupezei

Dieta pupezei este in cea mai mare parte compusa din seminte, fructe de padure si

unele plante. Este o pasare solitara care se hraneste de obicei pe sol. Mai zboara dupa

unele insecte cand acestea sunt in stoluri mari. Larve, viermi, lacustele si alte insecte sunt

apucate cu ciocul tare si smulse din pamant.

Daca prade este prea mare, o tranteste de mai multe ori de pamant pentru a o rupe in

bucati. Prada omorata este aruncata mai intai in sus, apoi este prinsa si inghitita, avand in

vedere ca limba pupezei este mica. Inainte de a inghiti prada sau de a o transporta la pui,

pasarile o ucid in prealabil. Reflexul uciderii prazii este instinctive si se manifesta ca un

act automat.

Comportamentul

Își petrece majoritatea timpului pe pământ, cercetând solul cu ciocul în căutarea

hrănii. Au un zbor ondulat neregulat, lent, cu bătăi puternice din aripi, urmate de pauze.

În timpul zborului, aspectul lat al aripilor pupezelor este clar vizibil, cu creasta ținută

adunată pe ceafă. Adesea își ridică penele crestei la aterizare.

Atunci când sunt alarmate, pupezele își desfac creasta mult în față, până peste cioc,

scot un strigăt și fug ca o prepeliță sau își iau zborul, fluturând aripile și ondulându-și

corpul ca o ciocănitoarea. Coloritul joacă un rol deosebit în camuflarea pupezelor, în caz

de primejdie stau lățite la pământ, ca moarte, cu aripile și creasta desfăcute, complet

imobile, cu greu putând fi deslușite în ambianța mediului și apoi își iau zborul cu o

iuțeală de nedescris. Deseori pot fi întâlnite făcând baie în praf, lucru care le ajută să-și

întrețină penajul. Pupezele nu sunt foarte păsări retrase, iar perechile deseori își fac cuib

în clădiri.

Pupăza este renumită pentru lipsa de igienă și mirosul neplăcut pe care îl emană. În

general, dușmanii pupezei evită cuiburile ei din cauza mirosului neplăcut degajat de pui,

de femelă, de excremente adunate în cuib și de resturi de mâncare. De aici au pornit

diferitele legende legate de particularitățile cuiburilor lor.

Reproducere

3

Pupaza este monogama, intalnirea cu perechea are loc o singura data pe an. Sunt

pasari teritoriale, masculii se lupta frecvent pentru teritoriu si uneori aceste lupte se

termina cu rani serioase. Cuibul in care se depun ouale este amplasat intr-o gaura de

copac cu intrare ingusta care poate fi captusit cu diverse obiecte adunate. Femela este

singura responsabila pentru incubarea oualelor. Dimensiunea oualelor variaza in functie

de locatie, pasarile din emisfera Nordica au mai multe oua decat cele din emisfera sudica.

Perioada de incubatie este cuprinsa intre 15-18 zile. Pe perioada incubatiei masculul o

hraneste pe femela aducand mancare la cuib. Puii se nasc acoperiti de puf, dar pana la

maturitate corpul acestora va fi acoperit de pene.

Puii sunt nidicoli, adică golași și sunt acoperiți de femelă. Puii se acoperă curând de

puf și apoi de pene; puful este lung și sărăcăcios, alb-cenușiu. Puii au gâtlejul roșu, ciocul

scurt, drept și gros, gri-albastru cu îngroșare albă; încă de mici, ei își pot desfășura în cuib

creasta în formă de evantai. Ciocul puilor ajunge la lungimea normală abia după un an.

Puii sunt hrăniți la început numai cu ceea ce le aduce masculul; mai târziu ambii părinții

asigură hrănirea. La ivirea unui dușman, puii încep să pufăie ca pisicile, împroșcându-l cu

fecalele lor semilichide și silindu-l astfel să se îndepărteze. După 28-30 de zile puii sunt

capabili de zbor și părăsesc cuibul. Părinții continuă să-i mai hrănească încă mult timp.

Raspandirea si prezenta ei in Romania

Cuibărește la noi, dar pleacă în sezonul rece.

Răspîndirea. Pupezele preferă câmpia și dealurile, dar urcă până la 1300 m în Carpați;

sunt frecvente mai ales în zonele inundabile ale Dunării, bogate în sălcii scorburoase.

Prezența. Pupezele sunt prezente în România în timpul cald; toamna migrează în Africa

Centrală. Retragerea pupezelor spre locurile de iernare din Africa tropicală începe din

august și continuă în septembrie și chiar în octombrie. Migrarea are loc în grupuri mici,

zburând la înălțime joasă, cu fâlfâirea caracteristică a aripilor, ca la fluture. Primăvara

revin la vechile locuri în care au cuibărit cu un an înainte, pupezele caută aceeași

scorbură sau aceeași crăpătură în mal ori în grădinile gospodăriilor.

4