ffi#o*"**"

RAtr}U TUT}CRAb{

mffiilre pilffiruffi[ffi $ru

-EJ uI ueruoioq unoJl aJlul nu Bs .Iaqc

elsad ale.ro(u8uJ pppd BJuruB rroollutet cruonnJ eA es r eJ ealrud BI as=npurp-up ']e.rr$ ?ulc ul pulr ulp cndolaua4puerrdpc eoqtu;z Baoru op oteod 'sol-RrIr nps p{edlqca pulr purr.rd q .laJop.ruaurru

Fosernu€q nu Rs r$ ginle aJBJ

FS : srurqc IUBI rpl Inl BUIE] ag Fs mlndg JE EtsB urBJ 'lFJ olsace ed ..ro1 BIEas-ruo8e EprJlEd BI nralrurn r3g rJo atlnru3p BIrErg BI ap nBS pElB{) EI op llrorc; iard ep eraennr8 6JnE op olncs BAOJEa ul ]sog g ut "'iInI EnBocsoq ul lnsBueEpq €alnd r3g auro clnzgtt g re-l FrBp ISi prmre^ Bleurc esnzel II gmds ps Foder purqroa rdarp e-I gr"eunznq uI ellu-$tu rtc osrual nu 'V c rodeuS osruol aJBJnc 'gr1e1eee ug rms 'rieleg el IOrp ad esp-oqoJ oJ€3 nc €nBa33oq uI BurBt 1so3 g ptlearnd es nu IeJrle .euret o e.nsgd ladot

-auad puerrdp3 'Ips "rolriouledurrs ele'qnp ap rBIr{3 ole erJ .olaqrol nc p.rn1g8a1o IrIu BOAB-u lntaqullz IrFO gralr$ toq-TJJIZ rm auJ pulJ ul puJJ rrrp BJnJaJls 3s

'Iatlc atsad ap Bpuurol BI .perldpc rilepacnr Brnlar{3ueq FJIJ IS vzv.q, er4Bz arBJ'1uel rH Inl re Fincrul 11rlro ul er aC

'p*apu;E nu f,rrcrral allopuncse orBJ 6auret ap IoJrlB rS rugs ppqgGLuuJnonq ou $ uappr nes 6.ro1 eurcr.rd rnpure8ugld .urglsrnu; au 6ulua;ns r$ .rou nrurprrnd el F oul€t ruole rBC[ 'lorrrp] ]u;aun ep tEIJns FIpFdFd pgnd E3 .tol rpp.rord as uoetle - Jol BeJarnd wp alredo prerd r35 arnpzr-zap es pulcIJBIII rBrU eurBl'IcFrr ruru ourel'Iou m uprrndal r$ eurc] ruol

IIOT TI]ENIVT GY II}TE}T'VO

:: '*a=i*E€

i e 't'' -,

tr?,::

*,

:1! -.:

6

bind Ei sd se apuce de scotocit.Ce om nu are taina, sau tainele lui ?

De pildd, de ce Ismail, bucdtarul, se

amdra cind auzea vorbindu-se de Stam-bul ?... O tain5, bineingeles !

De ce Gherasim, grec de lingd Pireu,precum il gtiau to!i, vorbea atit de lim-pede graiul romdnesc, iar cind il iscodeai,iEi l5sa capul in jos, cogeamite om, sfiosca un copil ? Oare n-avea Ei el taina lui ?

Pind Ei Ieremia... Anton Lupan nu b5-gase de seam5, dar cind povestea desprenunta de la sacagiu, avea in glas un gustamdrui, ca de simbure de mdr strivitintre din1i...

Taine peste tot ! De ce ne-ar mira ciqi Anton Lupan iEi avea taina lui ?

Se l5sase noaptea de mult, noapteneagrd, de martie, qi adormise totulin jur.

Anton Lupan qedea pe chei, cu Pele-rina aruncatd pe umeri, cu picioareleatirnate deasupra apei, aplecat inainte,cu coatele rezemate pe genunchi, 9i-nvreme ce unda curgea domol la vale,gindurile lui urcau trudnic pe firul flu-viului, in sus.

Aceastd apa, care strdbdtea oraqe 9ig5ri, ii era cunoscutd de mult, de Eapte-sprezece ani implinigi, Ei ii legdnase ati-tea visuri, incit i se pdrea cd au amindoiacelagi inceput. ii amintea drumul laGiurgiu, in anul '65, cind lumea i se

deschisese in fa15 indrept5linduJ sd-gispund cd abia de atunci incepuse vialalui. La ceea ce fusese inainte se gindeamai pulin.

in toate timpurile au fost Pe lumeoameni mai buni, md blinzi, mai inge-lepfl, mai cinstili decit alfli, qi de buniseami tat5l lui Anton Lupan era unuldintre ei.

Anton Lupan qi-l amintea din zhncind

plecase la drum, impreund cu tatdl sdu,inghesuiqi amindoi pe leaginul de lemn altrdsurii de poEti, cireia i se spunea, dupdcdldtorii strdini, diligenti sau omnibus.

isi amintea tirgul murdar, de pe malulDundrii, unde ajunseserd pe innoptat,apoi un han, Hotello dei Vapori, linutde un italian zimbitor Ei vorbdrel, care-igdzduise intr-o c[mdru,td neaerisit5, delinga grajduri. Avea hotelierul gi odiimai frumoase) cu balcoane de lemn dea-supra ulilei, dar erau pentru cdl5torimzu bogagi. R[mdseserd doud zile acolo,bitind ulilele Ei malul Dundrii in a;tep-tarea vaporului austriac. A treia d inzori, Anton Lupan se imbarcase pe Arhi'duceie Albrecht, poate cel mai vechi vaporal Companiei dunlrene, $i se despdrgisede tatil sdu, fbrd sd Etie cd n-avea s5-l mai'u'add nicicind.

De atunci, strdbdtuse numeroase !5ri,cutreierase Mediterana in lung Ei-n lat,cuno$tea Marea Roqie, Golful Persic gi

Oceanul Indian, in lume se schimbaserlcite nu-!i pot intra in gind, dar Dun5reacontinua si curgi Ei aa pe aceeagiveche matcd a ei.

Aproape zece ani zdbovise AntonLupan la Paris, unde, dupd ce-qi sfirEiseultimele clase de liceu qi Politehnica, do-bindise o diplomd de inginer Di un prietenbun, pe Pierre Vaillant. Mai virstniccu vreo Dapte ani, acesta iEi pirisise stu-diile ingineriei in 1865, tocmai cind tin5-rul nostru sosea la Paris, Ei se dusese dupiinfldcdratul Lesseps la tdierea canaluluide Suez.

Dupd trei ani, Pierre \raillant se in-torsese la vechea indeletnicire, ca sd sefacd inginer, constructor de vapoare,dupi dorinla bunicului care il crescusegi il trimisese sd invele carte inaltl laParis.

Anton Lupan se imprietenise repede

su colegul mai virstnic, putin adus .leumeri, ca oamenii osteni! sau impc'i a-

ra!i, cu obrajii supgi gi de timpuriu cutalr.cu pdrul blond, de gal, cu ochii alba:triatit de nepotrivili cu scepticismul li cuposomoreala lui. De ce ii cdutase atit destdruitor prietenia, prea limpede nu -rti?nici el.

$i astf'el, la sfirEitul anului de ;coali.tinirul rom6n neputind si se intoarcd inlar5 pentru doui luni de vacan15, drumulfiind greu Ei lung, plecase cu Pierre Varl-lant la Saint-Malo, pe coasta de nord a

Franlei, ordqel vestit prin marinarii, pes-carii Ei constructorii lui de nave. Aflatpe o insuld, la vlrsarea micului flur-iuRance in mare, in locul unde CanalulMinecii ste fa15 in fap cu Atlanticul.Saint-Malo mai era vestit Ei pentru cor-sarii carer de citeva sute de ani, pind maideunizi, diduserd multi bdtaie de capAngliei.

Acolo lc-rcuia f'amilia prietenului. ma-D3: un frate, o sor5, bunicul ;i muiterubedenii, rlspindite prin tot orasul.fiindci era o familie veche, ale cdrei spileimpinzeau o bun5 parte din coasta denord a Franlei. Numai tatdl lui Pierre\raillant lipsea, fusese marinar, c3 tcrlibirbalii, gi pierise intr-o cdlStorie peg5rmuri indepdrtate.

Bunicul lui Pierre \raillant, pere Leon.adicl m0$ Ldon, cum ii ziceau to1i, unb5trin nespus de vinjos Ei de harrucpentm cei qaptezeci Ei doi de ani cili avea.se ardta ca fire tdcut qi tare ciudat in ta-cerile lui. De buni seam5, nepotulr poso-morit Ei neincrezitor, curn il ;tia AntonLupary moEtenise o parte din acestetrisdturi.

in faga casei, aflatd, deasupra plajei,bitrinul trlsese pe nisip un sloop vechi,de vreo opt tone, cu care fusese la pescuitin ultimii ani, ii ddduse jos catargul, il

RADU TI.TDORAN

proptise cu pari de jur-imprejur, gi acumlocuia in el, ceea ce nu era de mirarepentru un vechi marinar, cu atit mai multcu cit Ei alfli la Saint-Malo iEi transfor-mau in locuingS vasele din tinerefe.

Nimeni din ai s5i nu era primit cuprietenie pe vas.

Numai un om ii era mai aproape, adicdpe acela il poftea in cabinl sau il lua lacirciumi uneori gi il cinsrea cu un pdhd-rel de absint, schimbind arar cite unq,tvint cu el, intruna la fel de posomorit.Acest om, moq Gir curn i se zicea, desinu era chiar atit deimplinise cincizecimarinar.

b5trir5 fiindci abide ani, fusese ,!i el

a

IfI

5

intr-o zi, cind bunicul se dusese lacirciumd su acel ciudat moq Gir, Pierresi Anton Lupan se apropiard de vechiulsloop, cu chila ingropard in nisip, qi ince-purd sd-i dea tircoale, cercetindu-l culuare-aminte, ca doi cunoscStori ce ince-peau a fi.

Cei doi prieteni cercerard astfel formavasului, de la prova pind la pupa, admi-rindu-i liniile robuste, apoi, dorind sdvadd felul consrrucgiei pe dinduntru, pu-serd piciorul pe scara rezerrrat5 intr-unbord, pSqird pe punte, Di, coborind trep-tele sub tambuchi, ajunserd in cabinabdtrinului, unde pinS acum nu mai

TOATE PA'ZELE SL'S

fuseserl decit o dati sau de doul orio qiniciodatd de capul lor.

?-Inciperea semdna cu orice cabinl decorabie, decit cd in mijloc avea o sobl detuci, cu burlanul scos prin punte.

In clipa aceea, nici unul din ei nubdnuia cA mica incdpere ascundea otaind, care avea s5-i tulbure adinc qi sEle indrepte viala pe alt drum decit celpldnuit.

Anton Lupan tocmai pusese piciorulpe scar5, s5 urce sus, cind, intorcindcapul, vdzu cd prietenul sdu, impins deo curiozitate care nu mai avea nici olegiturd cu construc{ia vasului, cotro-

\1

\

1

\t1.

ltIIII:tIt'AIIItilil

bdise in sertarul mesei ;i acum era aple-cat asupra unei hirtii.

- Haide, Pierre, si nu vini bltrinulqi s[ ne glseascd aici !

- Stai pu!in!... Doamne, dar ce-o fiasta ? ! Ia vino sd vezi ! O scrisoare de laCharles Darwin !

Cei doi prieteni, atraEi de inginerie, se

interesau mai pugin de Etiinlele naturii,dar numele lui Darwin nu-i putea l5saneplsitori, mai cu seam[ cind il vedeaupus in josul unei scrisori adresate unuibitrin marinar, necunoscut de nimeni,care triia aproape s[lbatic, intr-un micordEel de pescari, pe o coast5 a Frangei.Cici, intr-adevdr, scrisoarea era adre-sat5 lui moq Ldon qi glSsuia astfel, inenglezeEte, limbd pe care Pierre Vaillanto deprinsese in cei trei ani cit lucrase lacanalul de Suez:

,,Bdtrinul meu eorsar, mi bucur cdtriieqti qi eqti tot voinic, cum te-amcunoscut. Sint trei ani de cind nu ti-ammai scris, mai exact de la 8 decembrie1856, cdci am notat[ in agendd data ace-lei scrisori, dar in aceEti ani am uitat gi

de miner nu numai de prietenii vechi Eibuni ca dumneata. Am primit deundziultima dumitale scrisoare qi if rispundin grabd, ca sI-f cer iertare cd am tdcutatita timp. Dar arn lucrat in aceqti anila desSvirqirea unei cdrgi, pe care in sfir-ait o vdd azi apirutd ;i !i-o trimit, caunuia ce te-ai aflat ling5 mine Ei in gin-durile mele pe vremea cind meditam laea. Ea cuprinde teoria mea despre ori-ginea speciilor Ei 1i-o diruiesc nu ca s-ociteqti la anii dumitale, bdtrinule cirmaci,ci ca s5-fl aminteqti de mine Ei sd mI aperi,mlcar cu gindul, cind ceilalfl corsari,corsarii Etiinlei, se vor ndpusti asupramea.

Aqadar, in legiturd cu fiul dumitale,bravul Arnold, crea cd e pierdutd orice

nddejde? SA fi pierit intr-adevdr in acele

linuturi pustii? Oare, face si te increziin spusele unui singur om, mai cu seamdcd acel Gerard are mintea destul de tul-burati, dupd cite mi lagi sd inleleg? Ce-arfi si mai ndddjduim un timp? Un r-echicorsar ca dumneata nu trebuie si-sipiardl speranla, atita timp cit pe apdmai pluteqte o scindurd din vasui lui I

Agtept sd-mi trimiti gtiri qi te imbrd-gi,;ez, ca pe un frate, scumpul mzu corsarneimblinzit'

.HARLE' D.ARE*.\-,

Sub semndturd se vedea data si loculde unde venea scrisoarea : u Londra, 5

septembrie 1859r.

- De unde il cunoagte moQ Leon peDarwin? intrebd Anton Lupan, dupdce prietenul siu, nespus de uimit, iitdlmici cuprinsul ciudatei scrisori.

- Nu ptiu! Nu l-am auzit niciodativorbind despre el.

- Dar Arnold. din scrisoare. nu eratatll tdu?

- Ba da ! rispunse Pierre Vaillant,sub stdpinirea unei tulburdri pe care,;i-o ascundea, prin firea lui atit de ase-mdnltoare cu a bitrinulur.

- Mi-ai spus ci a pierit intr-un nau-fragiu, continud prietenul sdu.

-- Da, a plbcat intr-o clldtorie) pesteAtlantic, cind eu aveam unsprezece ani,era in 1853, qi nu s-a mai intors.

-- Dar unde gi cum a pient? Nu s-aaflat?

-- Pier mulgi marinari; oamenii lanoi sint obiqnuigi ca unii sd nu se maiintoarc5, qi dacd nu se intorc, ce rostare s5 Etii mai mult ?

-- Poate cd totuEi. .. Dupi cLun r-Id,Darwin il sfdtuie9te pe mo,: Leon si main5d5jduiascS.

Pierre cl5tind din cap:

- Nu. Scrisoarea e de acun noud ani:

1 :, o

-.-+--i-*1. -r -ir.,

-ei-, \e3=

a#.us

j-i,.' .=.

cr-lrta-: t-'.' '^tt

i.. =-::

il-''1,

r'^i r a l

3, i

*"'

- :-l

;!:!:1'rii :r il

jI': ':,:,::,'.-".

' j+---!:!i' 'J.

: :Y*,-

't

"'!" '

f

unde $i crun s-a intimplat naufragiul ?

Nu s-au fbcut cercetlri?

- Ba da ! L-au cercetat la TribunalulMaritim, dar n-au putut afla nimic de lael. A fost repatriat, acurn zece sau unspre-zece ani' de un vapor englezesc, care l-agisit undeva, prin strimtoarea lui Magel-lan, rdticind, pe jumdtate innebunit. Maitirziu gi-a venit in fire, dar trecuseri preamulli ani gi nimeni nu se mai gindea s5-ldescoasd despre naufragiul lui, fiindci seintimplaser5 multe alte naufragii intretimp.

In timp ce vorbea, Pierre riscolea ser-tarul mesei scolind deasupra intreg cu-prinsul lui, de parcd uitaserd c5 bdtrinul,care nu ingdduia nimdnui sI intre aici,se putea intoarce oricind. Ochii i se

oprirl o clipd pe cartea lui Darwin:, DesPre originea speciilor pe calea selec-

triei naturaie,>, arnintitd in scrisoare. Du-pd semne, moq Leon se oprise asupra ei,si interesul bitrinului marinar pentru ocarte de qtiinql ar fi mirat pe oricine, nudoar pe Darwin. Dar interesul aceluimarinar se dovedea mult mai mare pen-tru o altd carte, ale cdrei pagini erau im-pinzite de insemndri. Pierre se uitd pecopertd gi citi : <Charles Darwin - cd.ld-toria unui naturalist in jurul lumii>>.

- O cunoqti ? il intrebS pe priete-nul sdu.

- Nu. Oare crun de n-am auzit deea?

Citeau amindoi cu inflScdrare oricecdry de cil5torie le cideau in miini.

- Nu-i apdrutd de prea mult timp !

observd Pierre. $i pessmne circulS maimult intre specialiEti. In orice caz, o iaucu mine. Cred cd moE L6on n-o s5-isimtd lipsa prea curind.

Sub c54i era un portret al lui Darwinctr iscdlitura lui, apoi un caiet gros cuscoargele roase de timp. Nepotul il frun-

zdn in fugd qi recunosclr scrisul greoi albitrinului, deprins mai mult cu cirmacordbiilor decit cu condeiul. Sub caietse aflau alte scrisori. toate de la acelasi+-expeditor. Intr-una, din 1852, Danvinspunea:

<<Bdtrinule cirmaci, am gisit ! Am gisitpaslrea rari pe care o caut de atita timp !

E un tinSr cdpitan de vas, care vine de laBostor5 sSlaqul unor lupi de mare la felde bravi ca bravii vogtri corsari. Nu-ibogat, dar are o corabie qi cinci sute dedolari, qi e gata s5 plece incotro il trimit.Pentru rest, oi mai pune eu, din pulinulpe care il am, m-or mai ajuta prieteniimei - poate universitatea din Oxfordne va da citeva sute de lire, dupd cum1nr s-a figiduit - Ei sper sd fie de ajuns.Imi pare rdu cd noi doi, bdtrinii, nu vomputea pleca, dar in locul meu voi trimitepe un strdlucit elev al meu, care cred ciQi-a insu.git toatd qtiinla Ei inflScdrareamea Ei care, in plus, are doudzect qi cincide ani mai pufin decit mine. Sint bucuross5-l primesc in locul ciumitale pe Arnold,deqi nu-l cunosc, incredinlat fiind cd itiseamlnd in toate privinfele Ei md potbizui pe el la fel ca pe dumneata. Trimi-te*i la Londra numaidecit, Ei dacd odat5cu el imi mai poli trimite incd doi mari-nari, la fel de bravi, sau mdcar unul, vasulnostru va avea intreg echipajul cu caresd poatS pleca.,r

In clipa cind Pierre Vaillant sfirqeade citit aeeastS scrisoare, afard se auziriglasul bunicului Ei mormlielile lui mosGir.

-- Ce f-acem? Dopti Anton Lupan,speriat.

- Hai sI ne ascundem in hambar !

Altceva niei n-ar fi fost de fbcut,fiindcd afard scara se qi auzea sci4iindsub paEii ursuzului mo$ Leon.

Zilele urmitoare nu se mai duseri

BaJaqrerJ 16 posee.rrg eerpd as I 16 nea8alai-ul Eauoruese ap rrrno pdnp 'Folgurrn 11ueug aseldulpul as er e8ealaiug gs na.rE ana

ol nu Iroup pp rolor 6ul,t..req saIrBr{Dnr Inl eiuapuodseroc ap uogT $our FIap.rpuuasur pu58a1 'req '{edlgra ruruadr* sel rutuod sorp{aurrrd f,ol un-JtuI

' eorepa* rEunlord asrund pur $-nu f,oU

:\. zlld puurldpc aoareoap 'asrntdeJur es

I:'$ nu orer 'eo{ ep erej u; gigpodxa ralsaeee.rdnse snld uI eJrJruuFI o IrIu n€oonpe nu'erlEuy ug gugd 'aiue.redg loung 1nde3el od cuerpul lnueaco (crgree4 ulrd6oJgoturuls uIJd rerJotFlPf, B Ftert{ouru}BoJarJf,sap'a.reo]gur.rn olrJnpulJ S.reigo

lnurr.rd rS uroJlsou aJtul FtJeeJ o €rJJS

-ep mlnu;rlpq pleu.rnf 'a]redap IBW( "'BAeJrle gdncoard

I pf, Bruees ]Ep rrre-rru rsnlol tatpadoo

-sep olor op lrurnilnur aueoJ ee.rpd uoq-oU Furuoq 'snde a.rds olrrnlnuri pupet

1. -.ree 'Ic.rpq rrt o-]nf,FJ.ne aJeJ ed 'e1rz apiJ1 nazpnop op aIrolPIFr o gdnp 6serr e1 sr6]u5

#ne-s 6r.reur.leur oroze.rdsFd nc puna.rdulg'ueqog Furuop ri puerrdpc fzprsv'rinea.rt IIUB ple pncg; errolglpr p1 eulpdul 'nps rnlnsel elotunu Fdnp calSoag

]Bzoloq e-l ,{oU zllg, lnuetrdpc aJEJad pleueo ur 'ruprpldes ror] op Frof,uu eltupls r* eog ep urej ul Fcul urFIlB oN

V€gI eqr.rde 9I,)I rode oseruJn eJ ]o]

n;lued aJEotrJnurFI nee.red es { aJEJ

'uo?T 6our !n[ rap rurEed JOun e.rdnserqosoopul p.rr.rdo os ruelalrd lop Ie3

'a1?oagad rceuup BSasnJ

(rn1 er.rorFIRJ uI uL!\JBCIad esriosul II uo?T 6our .pleropul o I3Irreadpcug IBtu nu urmv 'JeurJeru Inlnulr]-Fq lntarc3 ulp pulc cul/l|req rnl BalrEf,pulo '$erugq.ragul reru oJ ul er u.rp rS

iesau nJ purtro Jol Erupo u; FJaseruEJn 6rou aFTqFJOJ a.rturrd ,uupi ed p1uFJEIqun IBru nu €.1e1 ur rJEJSad no rcru

,a -=

-:

.,..i..

s-]s STSZriIrI g.t J. tt

care il stdpinise atita vreme pe bitrinulcirmaci. <,Simt un fel de ghimpe ininim5, zicea eL, cind mi gindesc cd amfbcut gapte mii de mile pini aici, iarpind in Anglia vom mai face incd treizecide mii, si n-am avut rdganl, sd striba-tem cele doud sute) pe care nu le-a strd-bdtut nici un om pind azi.,> Rindurileacestea infdfEau cheia intregului fapt.-- Parcd gi pe mine md riciie ceva pesuflet ! zise, cu ciud5, Anton Lupan.

Prietenul sdu, mai refinut, stltea cufruntea incruntat5, aplecat asupra pagi,nei de jurnal.

.- Da ! murmurd el. inrr-o impreju-rare ca asta, un 0m intreg nu se poateresemna.

-- Dovadi cd nici m0. L6on nu s-aresemnat.

Era limpede cd ani de zile bdtrinulpdstrase leg5tura cu Darwin, gata sdplece iar, numai cd atunci cind prilejulse ivise, cu mare intirziere, rru se maisimlise in stare s5 ducd un asemeneadrum pind la cap. in schimb, il trimisesepe fiul lui, ar5tind cit de legat se simleaincd de acel plan.

Din nefericire, noua expedilie naufra-giase, pierise fiul, pierise echipajul, inafard de un om de la care nu puteai aflanimic, ;i linutul r5mdsese la fel de necu-noscut.

Dupi o sdpt5min5, cei doi tineri incdmai frunzireau cartea lui Darwin qi jur-nalul lui moq L6on, citind cine qtie a citaoard cite un pasaj, qi revenind mereu larindurile care priveau locul necercetat.Asupra lor se aqezase o ingindurare ciu-dat5, Ei n-o mai puteau alunga.

-_ Pierre ! zise Anton Lupan, intr-ozi. Mi trezesc uneori noaptea $i pe urmdnu mai pot adormi. M5 tot frdmint gimd tot intreb. . .

Aici tinirul ticu. uitindu-se stdruitor

in .ochii prietenului sdu.In clipa aceea, u$a se didu in laturi

qi moq L6on se ivi in prag cu ochii lavechiul siu jurnal.

- Deci voi mi l-a!r luat ! Ce-ati cdurarin cabina mea ?

MoE Gir era in spatele s5u si cldtina do-jenitor din cap.

Pierre Vaillant, in loc s5-gi piardl cum-pdtul, il privi in fagd qi vorbi lirustit. darcu o mare hotdrire in linigtea sa:* O si ne ducem noi acolo !

- Unde?Drept rdspuns, nepotul ardtd cu capul

spre blestematul jurnal.Bitrinul nu inlelese numaidecit. tiind

prea infuriat. Apoi se uiti la jumal. seuit5 la nepot, $i singele ii veru in cbraz.

- MIi, bdiete ! izbucni mo=q Leon"lSsindu-se pe un scaun gi uitindu-se na

nepot cu ochii inl5crimafi. N-o sd nnar ailiniqte toat5 viala ! Locurile de-accic, nuingdduie pe nimeni, altfel le-ar fi cerce-tat cineva pind, azi.

Aga se ndscu in mintea lui Anton n-u-pan gi Pierre Vaillant gi li se inrs..Jacrndin suflet doringa de a porni la druin. sprelocurile acelea necunoscute de sennenillor.

CAci nu era ugor de infipturt pla-nul lor !

A.a treceau anii, cu invdldtura :1 supregdtirea migdloasd a exped:der. ,j.e"si

nu era vorba de o pregdtire mareriald- cide aceea care privea mintea li sutlerul.poate mai greu de infdptuit. O luni,.var.' se duceau la practici, pe san-lerelede la Toulon, unde se consrLlau '*-B-

poare de fier Ei mari nave de rizL,c,;.spre a inlocui bricurile, con-ete.te s: t-re-gatele de lemn care aveau sd purrezeasq6.Apoi luna cealaltd o petreceau na Szu.nr-Malo, printre pescari Ei nai'igzrc,n: ple-cind cu ei in larg qi fdcind fd,ra c,-,i.eala

PSBorJas enuouoJa BruTJd psuBg el ermd-ep B ep erienrls q FrnJ prBrrBqep puls 16

'luepuerrroJ op pugsdeq re urp esosJotsII rF^epe-rrul er€r ed lntun op asad alFs gtgl .ueuueru ep BrJrueJn e.rrkJpu;nr grmgtr r$r'pqulurg BI Fuld errolplpcep Flurprdps Fnop oler uJ .$ecrequlg rpd-seord lroup lop IOO f luepueruor pEug adsuuatddn eJ p 'rellg ne .r.reEesed BJpreer€qrul es nu gsul .FqurBrS e1 ee6-Jaru aJBJ ;odezr purfid ad prec.reqrul asepun 6erps.reyg ards p.rrurod BJBes ri .ue1d

tsaJe pcsea3nsur I$-Fs sBeJ un ep t1nruINqEJ} I-NU TUBIITBA OJJEId TNT

ireTJ op rrnrurupTBIII

a

IS

r.rnpod rumrtsuor gs O irlurp I-nN -iesel op uaurEur uraluls rou J€CI -eErrf Jc uralnd tp rJo ruled ep ,r.'rtifiTTJJnJ ieJJerd 6eleatocos rnJFJ rrrv

-'reg ep Inlnur-nJp ericrulsuoc rulued rreur8ur FtnBJBrrJnJ Fc 6pgcpqarllod euuod e1 Gereul

Sge tm osesnd es .ep3 uudnl uotuVi rog ep e.rej nc

gercrna aJBJ B-op oJB-eJ iBrJJnJ uI

-ierrrnJ ug ruoE.reru xrunle FuId I (bdSqca

nrluad l$ p 6sBA rutuad ruop nu sunfeep BaAB ruol 16 - rre un nc lerunu 6ue

un nJ rutsou pueld urpuJurv '.ro6n raurstuserznluo es eJB3 IeJ pulg 1e

.ea.re(BJm

-sop $-npu;ppdel .uedn1 uotuV lurnq-zr irmFJ ep tue^B-ec anps tor.rar4

-'rotsn8eu reipnul ulind ruru IOr nc ?p11dap 'pldulpul os nu oJ €eeJ 6ro1 rr8und ps-ur.rdnc lr$e.r8 FJesBInclBJ crolalur.ret€ru

raiuatsrze.r BorBInrlBJ ug plea$arE o IrIuFJBJ Fs erol nB nu aJBJ GulaurEur f tnzpa-a.rd lnlnlerre]€ru 1ntsoc auedap ad p5ur.radoce neelnd nu oJJercI op r$u;rls IIuEq6epoc6 Ia Bururrel puIJ lnue uI rBC

'Ie ap rBoPtnrsounc pueld ruluad IOJts€ as-nptrnp8-erd 'rol ale puntu alardse urp eJsJuo

s.1s :r-I:tzsld gLvor 9I

costul c5l5toriei cr.r clasa intii, pl5-tit de Imperiul Otoman - peste cele

\rreo doud mii de franci agonisigi din leafalui de Pierre Vaillant.

Socotelile din Franga nu sint bune inTurcia, gi cei doi ingineri se dovedirdiardgi nepricepufi cind era vorba de bani.Dupd un an, cu toatS economia lor, con-statari ci nu aveau incd de ajuns pentruceea ce pl5nuiau. Rdmaserd deci El aldoilea ?rr: lucrind amindoi pe aceleagisantiere, la calea feratd Adrianopole-Stambul, fdrd s5 se despartd de cdrlilestiintifice, de jurnalul bbtrinului cor-sar ,gi de harta Jdrii de Foc, cu pata albScare ii fascina. $i in tot acest timp, se

gindeau cu st5ruinl5, cu ardoare, la vi-itoarea cdlStorie, continuind sd visezeli sd fiacS planuri, infierbintali.

Dormeau vara in corturi, iarna in bor-deie sau prin case gdrineqti, fdrd, si se

ducd la oraq, ca sd nu risipeasc5 nici unban. Erau printre ei ingineri francezi,englezi, belgieni, care veniserd atra;ide decorul exotic, de taina seraiurilor ,gi

de ochii cadinelor, ascunqi sub iasmac.Nlddjduind sd poatd ridica iaqmacurilesub care ochii codaqi reprezentau fasci-nalia Orientului, tinerii ingineri din Apusbdteau infumuraf uligele din Galata gidin vechiul Stambul. Apoi, dezamlgiqide pudoarea cadinelor gi inspdimintalide biciul eunucilor care le insogeau, se

duceau in Pera, cartierul european, undese imbdtau qi se consolau cu grecoaice,cLr armence, nesupuse rigorilor nici unuiCoran.

Abia in primdvara celui de al doileaan, cind drumul de fier ajungea pe malulCornului de Aur, cu ape de smarald, iEiingdduiri prima cdlcare a acestui aspruprogram: inchiriarl o barc5 gi se duserdla Stambul, cu gindul cd, o duminicdintreagd, s5-Ei facd de cap. Dar oare ar

fi putut sd se avinte in marele qi ciudatulorsfr inainte de a da o raiti pe cheiulGalatei ?

in acea duminicd de la incepuru-l luimartie, plimbindu-se prin port vdzurio goeletd olandezd, Martq pe care capi-tanul bolnav, descurajat qi pdrdsit deechipaj, o vindea cu o mie de lire, adicimult mai pulin decit prelul unei cara-vane de mdgari.

Pierre Vaillant ,;i chiar Anton Lupans-ar fi putut socoti acurn cunoscdtoridestul de incercafi, nu fiindcd erau rngl-neri cu diplomd, ci fiindcd veri in -siriqi flcuseri la Saint-Malo o uceruciemai preqioasd decit orice patalama ar fiavut in buzunar. Iar o mie de lire eratocmai suma agonisitS de ei, de cindtot adunau.

Cei doi prieteni se privir5, fira s5-sispunb un cuvint, , i, intr-o clipa. totplanul li se schimbi in cap; de ce sIconstruiascl un vas nou, care le-ar ticerut cu lucrul lui incd un an. pe lingacI i-ar fi costat de cinci ori mar rnu.lt ?

E drept cd Anton Lupan, atit ce injl6-cdrat totdeauna, se sperie pulin: i:r re-veni abia dupd ce se vdzu, impreuna cuprietenul sdu, proprietar de r-as. fi:ndc6tirgul se f5cuse la iufeali, cit sa su.r'tl u-n

filigean de cafea.in seara aceleiaqi zile, sub nun:eie el

nou, L'Espera,nce) Ei sub par-r-i - n l-:an -ce4 avea cinci oameni echipai. l,a ;:-irar

Ei un cipitan, care s-ar fi pu:.: ii' fl eclpitan adevdrat, deqi n-o pui3.. ; -'--e*Xicu acte, ci numai cu martcr: Eil.icr,:,sidin port, gata si jure pe Bi'nir; s,e; peCoran.

- Care dintre noi se imbar;f" :j ;:J.rer5mine pe uscat? intrebl Piere \-':i;ant.

- Desigur cI te imbarci tu E ': malvechi marinar decit mine. rasr';:sc -\n-ton Lupan.

i3

,.-','l'"',-:':+""tr1':i ...m' :a' ,.",.:: . ;l.f

- ,.te,l::r ,i .1,

i4:;f #".,,a*._ ,.

" ."

t ..r*l.t,,li1-

'=*&e

"4r =:

S='ia€

_*,={io

.:'t-*

tt

I !;

- Bine ! Atunci iF incredinfez sar-cina sd mE reprezingi pe lingi sultan.

La c5derea nopfii, Anton Lupan luaCornul de Aur, in lung, cu barca, sI seintoarcd la drumul lui de fier, de care nuputea sd nege c5 se simlea legat.

Fusese de ajuns 0 singurS zi, ca insoarta tror sd se schimbe atitea ! Aveauo corabie, adicd mijlocul principal casd plece spre locurile la care visaserdatilia ani. Se mai despS4ise pi alteori dePierre Vaillant, de la inceputul priete-niei lor, dar abia acum, rdmas singur, iqidddea seama cite il legau de acest om mi-nunat" Sub scepricismul si reginerea luise ascundeau o inimd caldi $i-un entu-ziasm neegaiat decit de indirjirea cucare iqi ducea orice hotSrire pini la cap.Atunci cind pSrea mai neincrezdtor,atunci se lupta cu piedicile mai dirz,atunci ii era sufletul mai inaripat.

Duminica urm5toare, cind reveni inport, pe cheiui Galatei, Anron Lupanficu ochii mari : L'Esptirance se afl,a laiocul ei, dar n-o mai recunostea, pireamai mic5, adinciti in ap5, de ai fi zis cIse scufundS, dac5 oamenii nu s-ar f imiqcat pe punte, netulburali. Echipajultocmai inchidea gura magazie| acope-rind-o cu tenda. Cdpetenia lor pdrea s5ile un om vinjos, mai degrab5 indesatdecit inalt, cu pieptul ca o platosd qi cuni;te mustdli negre, lungi Ei fepoase,de te inspiimintau.

Pierre \raillant se afla la prova) inf aqa unei mdsule puse lingS cararg Eistdtea de vorbi cu un strdin, imbrdcatin giubea de bogStag. Acesta era kirfiminadis, cel mai mare negustor decoloniale din Bosfor, Marmara ,gi arhi-pelag. [-.'Esperance tocmai incdrcase mir-inr"ile iui.

"*- tjum merge slujba la sultan? strigiFii:rrc., venind in intimpinarea lui Anton

Lupan.Acesta se uitd speriat la omul cu mus-

t51i mari. Abia acurn descoperise cd a\-eao cicatrice, urma unei tdieturi adincipe obraz.

- ParcS nu l-am vdzut rindul trecur.Nu 1i-e teamd de el ?

dupS plecarea ta. E un om al dracuh-u,dar altminteri un cirmaci fbrd pereche,dupd cite am aflat de la cdpitani.-- $i c5pitanul tdu ?

- Doarme in cabind,la pupa. N-ar-eagrij5. DupS doul drumuri mi descoto-rosesc de el. Nu-mi trebuie mai multca sd fiu eu cdpitan.

-- Dar v5d cd ai inclrcat marfb I Aificut socotelile, ne imbogblim sau rnaiva?

Pierre pirea stinjenit.-- Da, am luat $apte vagoane

niale. Tocmai semnarn actelefiminadis. . . Ar fi trebuit sd tepoaie vroiai sd te duci tu.

de colo-cu krr

VCStCSC.

-- De ce? se miri Anton Lupan.-- Fiindcl e pentru un port valah. Ger -

la1i. Poate ai fi vrut s5-fl vezi tara. Lip-seqti de atitia ani !

- E adevdrat, dar dac5 vrei sd plecdmmai curind peste Atlantic, sd nu fimsentimentali ! Du-te, e$d mai priceputdecit mine, numai ai grrjd,, aduni citmai multi bani !

- $i tu la fel ! Nu-fl fle mil5, jupu-ieEte-l pe sultan !

L'Esperance ridicS ancora in aceeaqi zi,inainte de amiazd, fiindcd bltea vintuldinspre Marmara, iar curentul duceaspre Marea Neagr6, ceea ce se intimpldnumai in zece-cincisprezece zile dincele trei sute saizeci si cinci ale unui an,

Anton Lupan o inscili de departe, rner -

gind de-a lungul cheiului, pind undeacesta se sfirEea, sub cazdrmtle de arti-

lerie de la Top-Hane. Acolo rimasenemiqcat, un ceas, dou5, trei, cu ochiidupi I-'Esperance" Pavilionul ei trico-1or, fluturat de vint, se pierdu in ne-gurile alblstrii de pe Bosfor ,;i pinzelealbe se topirS, una cite una, pieri ,gi ul-rimul catarg.

Aga se despdrlira qi de atunci nimeninu-i mai aduse vreo veste despre PierreVaillant

Trei zile mai tirziu se stirni fierberela Stannbul: incepuse rdzboiul in Bal-cani, turcii alergau pe strdzi speriali,grecii pi bulgarii se ascundeau, sultanulera la aman.

Anton Lupan a$teptd nelinistit sdse intoarcd L'Esperence, pi cind trecuo lun5, fdrd sd se audl nimic despre ea,se gindi cd,rdzboiul il silise pe Pierre Vail-lant sd se refugieze cu corabia pe vreunbral al Dundrii, ori pe vreun canal. $tiacd o sd se descurce, il stia istel si brav.

Dar, iatd cd nu trecur5 zece zile dinmai, cind se rdspindi vestea cd JirileRomdneEti se declaraser5 neatirnate Eiporniserd cu rdzboi asupra hainuluiImperiu Otciman

Acum pentru un valah em primejdiossd rimind o zi mai mult pe pimint tur-cesc, cdci turcii p5reau infuriafi. AntonLupan lSsd baltd drumul de fier qi seimbarci in pripl pe primul vapor carepleca spre Marmara.

Cu acest vas blestemat, sub comandaunui cipitan care nu-l crula, cutreieriNlediterana, Marea Rosie ;i GolfuJ Per-sic, iar peste un an, cind se fdcu liniqtein Balcani, se intoarse la Stambul cubrevet de ofi1er al doilea, cu 0 aspriucenicie de navigator Ei cu o sutd de liresterline in buzunar, ceea ce era o sumlmSrisoarS, lira englezeascd intrecind-ode zece ori pe cea bitutd la Stambulde sultan.

Anton Lupan nddijduia ci intre umpPierre \raillant adunase gi el ce\-a_. siastfel puteau porni at L'Esperance pesreocean.

Dar corabia nu se intorsese in Bosfor,nimeni nu 0 vdzuse, nu se mai stianimic despre ea. Domnul fiminadis erape jumdtate ruinat; in timpul rdzboiuluigrecii nu fuseserd crulafi, qi iEi smulgeap5rul din cap: pierduse mai mult, nunumai cele $apte vagoane de mirfuriimbarcate pe L'Esperance.

- S-a inecat, nu ingelegi dumneata ?

Am scrisoare de la kir Iacomachi, de iaGalali.

-- De unde ;tie domnul Iacomach i

cd s-a inecat?

- Pdi dacd n-a sosit, ce sI fie altcer-a ?

Crezi cd s-a urcat in rai?Anton Lupan nu putea sX cread5, nu

ingelegea.Scrise la Saint-Malo. Ii r5spunse fra-

tele mai mic al lui Pierre, mo,? L6on erabolnav, nu mai ieqea din cabina lui qi

a,;tepta si i se intoarcd nepotul hoinar.De un an Ei ceva, nimeni nu mai primisestiri de la Pierre Vaillant.' ii scrise domnului Iacomachi, la Ga-lagi. Negustorul rdspunse cd nu primisenici o marfd. Restul nu-l privea.

Scrise cipitanilor de port de la Bur-gas, \rarna, Constanla, Sulina, Odesa.intrebind dacd nu qtiau ceva despre g;re -leta L'Espdrance. Unii nu-i rdspunscr5.alfli nu auziserd niciodati de vasul e5-uiat .'Urmarb anii negri din viata lui AnilnLupan: pierdut fdrd urmi prietenulcare dacd ar fi fost fratele lui adevSrat nui-ar fi fost mai drag -, pierdutd L'Esroe -rance, ca un simbol al tuturor speranlelorce se pierdeau, pierdut planul c6l[tcrieilor peste ocean !

In I 881, cind reveni in fulediteraniavea agonisite cinci sute de lire srt:riinc.

iar in urrna unui examen dat la .Ivlarsiliai se recuno$tea titlul de c5pitan de cursllungi, cel mai inalt brevet in ierarhiarnarinarilor, care-1 indreptdgea sd co-mande vase de orice tonaj, in orice marea lumii. Pe lingd vechea lui meserie, in-su$iti cu rivnd in ani de studiu indelun-gati, fdcuse, aproape fttd, sd vrea, o in-

:::l =i

;@*

treagd carieri de marinar.De la Marsilia plec5 la Bucuregti,

folosind drumul de fier, cu o satisfacliecopildreascS, fiindcd lucrase destule dru-muri de fier in viala sa. Se socotea datorsd facd acest drum, s5-Ei revadd !ara:acum cind se pregdtea s5 lipseascd iarigimult timp. Dar, mai cu seamd, voia sI

a.

-:..

=:.:r'.*:-

#ffi t.

9e.**. e

%E iG --'{-* ..- *.:&" -"' g6

._- g**i *

*&.5LF,"-

ffi*rw'*.i:

S+

s.di-! i . *ej'""''"-€e.,,

;'i*q

2l

caute, o ultimd oar5, urmele lui PierreVaillant.

DupS ce vindu casa pdrinteascd, giu-vaerurile qi alte citeva mici bunuri lI-sate de bltrin, porni car destui baniasupra lui, ca si colinde porturile incdutarea unei corSbii qi tocmai aici, lagura Dundrii, intimplarea ficu sd dea

TOATE PN\i7FT F sUS

peste L'Espdrance. Epava, intilnitl cindnu se mai aqtepta, i se plrea un mesaide la Pierre Vaillant. Avea s-o scoat5 dinnisip, s-o intregeascd, s5-i redea viagaqi, insolit de umbra prietenului dispirut,sd se avinte cu ea peste ocean ca sd aiunglin lara depdrtat5 la care ei doi visaserlani indelungali.

{ff

ixrimprAnrLUI MARTIE

LA srinSITUL

nton Lupar5 ur-mat de Ghera-sim, o luase de-alungul canalului,in jos, pe drumulstrdbdtut in ajun,

gi se afundase in stuflriq; Ei dupi citevasute de pa$i ajunserd la epava pe careAnton Lupan o descoperise cu o searlinainte. Gherasim ii dddu ocol, cu uninceput de mirare, pin5 ce deodatd r5-mase leapdn cu mina la gur5.

- Pdi asta-i Marta, domnule ! AEputea si jur, fiindcl aln navigat cu ea

vreo cinci ani, intre Marea Minecii t iMediteranS.

- Nu te-nqeli, rdspunse Anton Lu-p?f,, in sufletul cdruia tulburarea de ieriseard se ridica iar5gi. Numai cd in clipacind a naufragiat, nu se mai numea

Marta. S-a intimplat cu ea o povestepe care am si fl-o spun odati. Acum haisd vedem ce se poate face ca sd-i schim-bdm soarta. Ar fi fost pdcat sd putre-zeasd aici, pe malul mdrii.

Ochii lui Gherasim sclipir5.

- Da, domnule, e o corabie fdrd pe-reche ! Am infruntat cu ea valurile Bis-caiei qi niciodatd nu mi-a b5tut inima ciar putea sd ne facd vreo rugine. E dreptcd joacd pe valuri ca o bdtrind beat5,in schimb, nu ia un strop de apd pe punte.Poli sd pui rufe la uscat, cind alte cordbiisau vapoare se udd pind in virful catar-gelor.,. Dar cum o sI facem, a cui e

acuma ?

-- A fost a mea qi-a unui prieten carebdnuiesc cd a pierit aici, impreuni cutot echipajul. Acum sb ne apucdm detreab5, s5 cercetdm corabia in amdnun-

t=

-Btla BI ap 'etelepul od rerqe.roc FloJJeJ

'giu_nd olosraleJl qns ad as-npulcalde(uedn1 uoluV \my pdrsru aJunreFs ecnde as turserer{C r: durn uJ

E.rgs nc eqe-e.rtesnrpJ rSJ pruyr a1rz ep 5uV

.dISF op ater-eaodurl .Ielqgroc elrrnrlunpul FpB^ os RSespl lrnpulrs m Frnpulrs Flrlnrunf 6ea]

-und 'dlqc r$e1ace ul €rurn p lode ,eled-ol asurtul $ unseror{1; .sns

Fuld g8un{eFS Fprul arBJaJBo nc pnqzl .orlsedoJ epapurlru nJ es-npuJcnde .I3 rles un nJRIuednl uoluV (drsru ug predo.rEw cupe

'(edrqca uI 6rrurc e(ap tuls Fr puypuprS qul€lereH Inl Eurru pug8ug.lrs .uad

-n-J uotuv esundsp.r ieulq otJeog --'tnJeJ op oJB nu

nJ)nl oJeur '.rertuei e1 ,efe 16 Fc

6.ro1n{e apFulril o BOp eu FS

crou nJ ner I-FS ]lpuFurB-W 'rurseroqg F uednl uoluV eldal-*e r-epun lnJol EI e.resun(e puIJ .elur-erol osz ielnuwop .qurEIerBH e IE -'FruJn ul IBur BAaJ eeuri os oJBf, 6]ncsou

-nJOu un 16 [nJB]FJnq IIErrrsJ (erure.ral

nerg 'o.reurds e1 Fadol no 6r.rn$upJnls wppursor ruorueo raJ] RJrAr es mlnreg prda.lpur purr 'lndrsru ernpp8ul ol ]Jl l[]B 6p.rnp

-u;f,s m FJnpuros ezrede BJaseloc.rar durnaJBJ ug .grpul

1nIBUr ed nege as pulc aprJns€oJ Fnop ooJA rBurnu FJOSnJOJJ

ie.rrnt8el FnV iFIBOloros FrearIur-FS elourc FUIA ps sgur.ro-d l* .aleolcrded o-aund 6y 'rueruru ed Bqarlul *e-u(Bour eaued qp 'nE iFunq o-ri-e11 -.'InFrers eorruldpls uraf,aJ] enede oorJo 'orllo.lzr o gdnq 'a.rrsprpdur serugJ E FuBp ,Borrl B o reru nN _-

4r.radurne 0-s 6urJ BIac iolBurunp B I-nN iFrIpB run3 _.

'a.re.rpdurncop olotf,B leqrul gs Inlnrtod erugr1dp3BI 3np Fur FS 0 EruJn ad ,eronou o eJe3ep FInlBrJOlBru BIBOloJos tueoeJ es (arrrri

#

\-e pind la etambou, amintindu-Ei cu chiar mai mult. Sint atitea de fEcut.ernotie de ziua cind L'Espdrance era an- Vestea aceasta il fdcu pe bucdtar sIcoratd la cheiul Galatei Ei o cercetase tresard Ei sd se bucure czl un copil. Dar,1a fel, intr-o zi de martie, insolit de in chip ciudat, de unde in prima clipiPierre \raillant. ii riserS amindoi ochii, o clipi mai tirziu

Anton Lupan scoase din buzunar un rdmase vesel numai unul, iar altul semetru, un carnet, un creion Ei incepu sI amdri. .. Asta ce taind mai putea fi ?

facd diferite mlsurdtori, insemnindu-lepe o schild alcdtuitd pe loc. Apoi cobori Ieremia sosi pe la prinz, cu un barcazpe nisip, iEi alese un loc addpostit de vint, incdrcat pin5 sus. Dupd ce il rugi pe cd-dupd o duni ndpdditb de pir, qi, in vre- pitan sd aqtepte la chei, porni pe malulme ce oamenii iEi continuau treaba, se canalului in jos, s5-i caute pe ai sdi.

apuci de fdcut socoteli. Ajungind la far, Ieremia rlmase nedu-Cdtre ora prinzului, partea corlbiei merit, cu ochii mari pe !drm, spre sud.

dinspre mare era dezgropatd pind la Corabia era acolo unde o ldsase, numaichild, ldsind s5 se vadd intreg bordajul, cd la inceput n-o recunoscn. Cit lipsisenevdtlmat gi fdrd, urml de putrezeald. €1, citeva zile, ceilalf nu stdtuserd cu

Anton Lupan .se apropie, il cerceti miinile in sin: o despresuraseri cu totulcu toatd luarea-aminte Ei nu-qi aszunse din nisip Ei-o ridicaserd in picioare, prop-multumirea. tind-o cu stilpi. Aldturi se ivise o baracd

Ei, Ismaile, acum putem l5sa lu- de scinduri, iar in spatele ei un Dopron,crul gi sd mergem la mas5. Ne meri- de sub care ie;ea fum.t[m cu rolii plaihia. Dupi prinz puneli - Ei, Ieremie, ce-ai fdcut? il intim-mina pe lopeqi sd-i dali ajutor lui Ghera- pini Anton Lupan.sim, cd induntru mai e incd mult nisip. - Am adus tot ce mi-ai poruncit,Eu intre timp am sd stau de vorbd cu pini la ultimul cui. Numai lemn de pincSpitanul portului, dacd s-o fi intors de pentru catarge n-am gdsit, dar am dat1a ra1ele lui. acolo peste un plutag, om de isprav5, il

- Domnule, zise Ieremia, in timp cunosc de mult, Ei fdri sd mai cer voiace se indreptau spre port, poate vrei si dumitale, i-am zis si coboare pe Bistrilavea cum te-am gdzduit. Dumneata o sd doi pini inal;i. Cind o fi cu ei la Galali,mii in odaia lui v5ru Haralamb, cd el o sI ne dea de veste prin vreun cdpitanqi-aga innopteazd mu mult prin vecini. de vas.Eu cu Gherasim gi cu lsmail ne-am gdsit - Foarte bine ai fbcut ! Catargele auodaie al5turi, la un pescar. sd ne trebuiascd abia la sfirgit.

- Bine, Ieremie. O sd fie numai pen- .- Dar, vdru Haralamb pe unde o fi?tru inceput. Mai tirziu, weau sd ne fa- intreb5 Ieremia, uitindu-se in jur.cem o baracd pe malul mdrii, sd nu mai - S-a dus la $antier, sd faci rost de opierdem vremea cu dusul gi intorsul din forjd Ei de citeva glleg cu cdrbuni. $tiamtirg. cd azi-miine trebuie sd pici, Ei aveam ne-

- Adicd dumneata cam cit socoteqti voie de lucrurile astea, € si ne apucdmci o sd-ntirziem pe-aici ? intrebi Ghera- de treabS numaidecit. Noi, dupd cumsim. vezi, am fdcut cite ceva cit ai lipsit.

- Vreo trei-patru luni, sau poate intre timp se apropiaserd ,;i ceilalli

doi, Gherasim gi Ismail, tocmai in clipacind sus, ling5 far, Haralamb iegea dinstuf, ducind in spinare un sac greu,innegrit. Alli doi oameni veneau duplel, cu o forjd, iar un al treilea impingeao roab5, a cdrei roatd se auzea scirtiindpind aici.

- Dar asta-i fierdrie in lege ! se mi-nund Ieremia, pufin mai tirziu, privindforja, sacul cu cdrbuni qi roaba in carese vedea o nicoval5 cit toate zilele gi co-geamite baros ruginit.

- Mai intii, hai sd prinzim la iu{eal5,hot5ri Anton Lupan. N-are rost sd neamindm masa, fiindcd bareazul n-o sd-lputem descirca s$o, cit ai bate din palme.Iar b5ietanului tdu, i-om duce acolo cevade-ale gurfr, dacd s-o invoi Ismail.

Sub Eopronul bucdtiriei, fusese in-jghebati o masd din scinduri de brad, pepari bdtuli in nisip. De o parte Ei de altaa ei se intindeau doud binci cu picioareletot agit, infipte in nisip. Ismail a$teprds5-i vadd pe rofi aqezati, zimbi multu-mit, iqi umfl5 pieptul Ei se apropie cucastronul plin, aburind.

Odatd prinzul sfirsit, nu spuserd decitin fug5: <Mulqumim, Ismaile !r Ei por-nird ca nebunii spre port...

In port, la pupa vasului de pasageriaustriac, care tocmai venise din sus) se

".edea legat la chei un barcaz micu!, in*

cdrcat din greu. Cam in partea lui dinmijloc, pe o stivd de scinduri, qedea, cupicioarele atirnate in jos, un bdielandrude vreo Eaisprezece ani, cu minteannegru pe umeri, cu o cdciul5 de oaiedatd pe ceaf5, gi cinta incetiqor, ca, pen-tru el, dintr-un fluier ciobinesc.

- Cintd de foame ! spuse leremia.Hai, Mihule, lasd cavalul, cd fl-am adussi mdninci !

La acesre vorbe, bdiatul ridici ochii

spre chei, qi chipul oacheg, bltut devint, i se lumind.

- El e bdietanul de care ti-arn vorbitdeundzi, domnule ! il l5muri Ieremia peAnton Lupan.

Acesta sdri pe punrea barcazului gi seapropie de b5iat, cu mina intinsd, prie-tenos. Atunci vdzu cd la picioarele luistdtea cuminte, cu botul pe labe, dar cuochii vii iscodind in jur, un ciine ciobd-nesc, cu p5rul negru, plin de praf gi in-cilcit, carn slab gi ndpidit de ciulini, cucoada jumulitd in chip greu de inleles,care ins5, in toati inflgigarea lui, poarepufin carn jalnici acum, amintea de unnu prea indep5rtat strdmoq lup.

Anton Lupan iEi dddu seann cd, dacdbdiatul plecase cu un barcazr la chemareaprimului venit, era semn cd nu lisase inurmd vreun trai bun. Ridicd mina $i-imingiie obrazul, ginga; , cd de fati, cu

-duioqia cu care-Ei mingiie pirintele copi-lul obidit.

SA nu-!r parl rdu cd ai venit piniaici, ii vorbi blind. O sd capegi cele decuviinl5 pentru osteneala ta.

Biiatul flcu o miscare cu mina, ca sicum ar fr vrut sd arate cd nu flne la nicinn fel de r5splilgi. \Tdzindu-l aqa Ei gin-dindu-se la virsta lui crudd, Anton Lu-pan se simgi intristat

- Ciinele-i al tdu ? il intreb5.

- E de la srin5, rEspunse bdiatul. S-aluat dupi mine Ei n-a vrur sI se duciinapoi, chiar dacd l-am izgonit. A$a cIumblim amindoi, eu qi Negrili.

Ar fi vrur s5-l inrrebe mdi multe, darsocoti cI bdiatului* ca $i ciinelui, trebuiesd le fie foame, deci ldsd vorbele pentrumai tirziu.

C5dea amurgul cind se apropiau debaraca lor. Anron Lupan meigea infrunte, fluierind ca un om pe tephnmulpmit. Mihu venea dup5 el, fdri si

vade unde pune pasul, ctr gura c5scat5,cu ochii zgrigi la marea vinegie in luminaamurgului de dupd echinocEiu. Negril5 sezbenguia pe !5rm, aruncindu-se in apigi tivdlindu-se pe nisip, umplind malulmlrii de lStrdturi vesele, ca Ei cind ar fisimlit ci incepe altd via$ gi pentru el ,gi

pentru stdpin5-su.

- Dar, de chemat cum o sd se chemecorabia noastr5, domnule? intrebd Ie-remia.

Anton Lupan tdcea, cu gindul dus indeplrtare; mai vorbise odatd de numeleacesta cu Pierre Vaillant, la cheiul Gala-

$s;f.:,

,o!'(.&, ,:::_' '

*J'hrl"'

pf, -e"@e a, ;jdsffi "*#d

EF

trst

ry-.s.f

ti

d",c .,

.. i. .r.|

#': *

& .::

S ':.

elEod ]pap cpcspu-rnFou alarunu JIurFounds nu urnJ Fdnp .cFu1u Eaunds al nu'la m neapurrdap es nu Fuld .1odu-19"llrn plu csorunlJ IJIU BerFd es I nuaIJLIInN 'Llatun urp FrBJIplr llueul€o

aulq r8ru IerLr i" Fc )selocas cniuondg aunds ujE-I 16

'rgcaa alarunu IJFrrrlFl rrre-r FJBCI 'Boaoe

BeruoJA BI OSDSOJ el eJBs ad OqJoA rseal-oJB nJ adeo.rde asundsuJ 6mpfedlr{Jaalaiurnzpu bprn.rop Io q epurrdnc FSernqaD rrqFJOs Iaun ala[unu p perS

-'euzep IUB ru]Bd IJunlE op EJesn3oJI 'lo j

RTDU TTDORA}I

pflrinEilor care l-au ales gi s-au gindit lael de cine gtie cit timp. Dupd cum,anrnci cind i-am intilnit prima oaripe cei ce alcituiau echipajul Sperangei,nu ne spuneau nimic numele lui AntonLupan, lui Ieremia, Gherasim, Mihu,Cristea Busuioc sau Ismail. Dar intr-ozi, numele cordbiei avea sd fie pentru eicuprinzltor Ei viu, ca numele copiluluic:lre a crescut.

Aga se alcdtui echipajul Sperangei lasfirgitul acelei luni de primdvar5; mai

28

lipsea un om, pe Mihu nu te puteai bizui,era numai ucenic, iar ca sdl induplececineva pe Haralamb sd se imbarce nufusese cHp, degi peste citerra slptiminio va face. Aqa aiunserd marinari CristeaBusuioc, pluta,s de pe valea Bistrigei, qiIeremia, {5ran din sus de Buziu, aqaajunse mus $r Mihu, cioban de pe laCimpulung.

Dacd nu Ei-ar fi cunoscut oamenii,in seara aceea Anton Lupan ar fi fostingrijorat gi nemullumit.

n zilele urmd-toare, lucrul c5-pdt5 o insuflegirecare te mira; oa-menii munceaude la ivirea zo-

rilor pin5 dupd apus, iar in tot acesttimp ldrmul rdsuna de strigite gi chiui-turi, deqi, dacd te-ai fi apropiat qi te-aifi uitat in ochii fieciruia, pe rind, ai fivdzut inc5, la unii mai limpede, la algiimai ferit, acelaqi senrn de neliniqte qinedumerire zbdtindu-li-se in priviri.

Dar, venise luna iunie, ziua era mare,timpul pdrea cd se statornicise blajin, giei, minali de indemnuri ascunse, mun-ceau de dimineap pini seara, cu sirg.in timp ce o parte din echipaj 'oopsJ"bordajul, mlnuind pensulele gr5bili, cei-lalf, impreuni ctr cei doi marangozi de

PAZNICUL FARULUI

la $antier, desdvirgeau inlSuntrurile co-rlbiei.

Pe mdsuri ce chipul lui MihuE cdpdtamai multS senindtate, fruntea lui AntonLupan se incrunta. Repantsa gi inzestra-rea cordbiei il costase de trei ori maimult decit pl5tiseri pe ea, acum cinci ani.Afar5 de banii datorali oamenilor, pccare ii flnea pu$i deoparte, abia dacd maiavea atit ca sd poatd duce treaba pin5 lasfirgit, sI nu rimind pe mal, incurcat.Dacd nu gdsea numaidecit marfE cucare sd poatd pleca, il pindea primeidiade a rimine fbrd echipaj, cici doar nu leputea cere oamenilor sd lincezeasci inpoft, nemincati: Pe buni dreptate seardtase Ismail atit de ingriiorat siptdmi-nile trecute, cind venise vorba de bani-

Afar5, \ icneala topoarelor, in hirqiitulferdstriului gi-n bocdnelile de ciocan, se

auzea glasul lui mo$ Ifrim, pazniculfarului, imbiindu-l pe cirmaci:

- Ia, mdi cregtine, de colea ,;i trage-iun git, c5-i rachiu bun, hai !

Jos, Haralamb se opintea in panacirmei, iar pe punte Gherasim trdgea detimon5, incercind trogele, sd vazd dacdnu-s largi.

- Du-te, mogule, ci te bate baba cudonila-n cap !

F.[*F=

ri:ir

,*

.,"4a. -. , . *' $w*.*1dt**ts'*

""{

;t,::,.,,

:llrt:,i",'

Paznicul farului mai trase un git derachiu, apoi se uiti la Gherasim, cli-oind qi deodatS rEmase geapdn, cumiinile incleEtate pe clonciir, cu ochiiirrspdimintagi.

- Lasi pistoiu jcs! r5cni, m5gindu*seinapoi, pe bocaport, cu o miryeare de-.- rnzA

:- LlaZ4,.

NegrilS incepu sd latre cu furie, invir-tindu-se in jurul cordbiei, sd fi zis c5-iturbat. Anton Lupan ieEise in uEa ba-r5cii, cu carnetul de socoteli in miini,chemat de o nelini,gte ciudat5, Ei se uitala mo,; Ifrim, nedumerit.

- Mdi, b6ieli ! strigl Gherasim, aple-cindu-se peste parapet. Veniqi careva qi

#'*+-'

.t'.'

€u+.' {,:1

,1!

*l5l':ta

.t:-

e+

r'5 !rl,,*,

@

_:

'..:-rt.... e-:jj

,...]'. i:.:1*+'3

_i, :=:s' _.--:: -e-

.,.-:i' a

=:-:.i.e':.::

= :'r= -_1 :E-l

'- !

.;:.

';: *# t-

;.:a

'::

':" i. 'at:

,+j=

F

.1,',"$€i ',t&::' ]*:i:r

$ ;:.

- Da sd ttii ci tu semeni cu celSlalt !

- Care celdlalt?

- Ei. care !,.. Cirrnaciul !

fuIo, Ifrim iqi recdpdtase glasul flecarqi tirdg6nat de ia inceput, inecat in ra-chiu.

u''-,t

.:;

*{%

;r5:'-.lgf

,s

t'

-- Cirmaciul ! eontinuX, tndgindu-seinapoi ia loeul veehi gi pregStindu-se sS

sugd din clondir. Era tot aga de vinios

ca tine, numai e5 mi s-a pdrut nrai se un;.Da, mai scund, hot5rit" $i-avea o tdierurdici" in sbraz.

*l-!a

,\

,i'a

i;..q, i,

1'i

I*rl 't'

- '- ,. lj"f" , r/ ?..4

t t'--.,. : {"*

.**-..3* _*-_.

l

'T-k

w,"*'t:'

Anton Lupan scdpd carnetul din miini.

- O tiieturd in obraz? biigui Ghera-sim. Nu-l chema Sotir?

- Ba da ! A$a l-a strigat franquzul.Era un fuanguz inalt, bdlai...

Anton Lupan se ndpusti inainte, rds-colind nisipul ud, se ag515 de scar5, gidin dou5 sdrituri fu sus. in clipa aceea,Gherasim se prdvdlea peste bdtrin, cumina in beregata lui, rdcnind:

- Dar tu de unde Etii ?Iatd adevdrata intrebare, care se ardta

limpede, in sfirqit:

- De unde stii tu, ciine bitrin ?. . .

Aga se dezv5lui taina lui moE Ifrim, pecare nimeni n-ar fi putut-o bdnui.

E uqor de inleles ce tulburare stirni in-timplarea aceasta in sufletul lui AntonLupan. Dar nici Gherasim nu era tulbu-rat mai pufin. Sotir, cirmaciul de peL'Esperance, despre a cirui intilnire cupiralii afla abia acum, ii fusese prietenbun.

intr-un sfirEit, paznicul farului, vizindci nu mai avea putinl5 de sclpare, mlrtu-risi tot. Tilhdrise cu ai lui Spinu zece aniimpliniqi, dar cicd fusese numai gazdalor,ii pitea cu unele prilejuri, alteori le duceamincare, prin stufdrig, gi cdra din lucru-rile prddate, la Galali, unde le vindeanegustorilor, prin tirg.

Mdrturisi cd pe cirmaci il injunghiase€1, cu mina lui, virindu-i iataganul inpiept, in vreme ce Spinu il incollea pela spate, apucindu-l de miini. La luminafulgerului il vdzuse pe bietul Sotir, cuchipul acela brdzdat de o tdieturl inobrazul sting, chip care gi-acum il maichinuia in vis, il vdzuse pribuqindu-seling cirm5, incercind si ia pistolul de

ios qi sd mai tragd o dat5, inainte de a se

da ripus. A.a pieriserd to!i, luali fdrd'veste, loviqi pe intuneric, fdrd sd Etie deunde qi cum. Zadarcric trlgeau cu pis-

toalele, cu puqtile, nu vedeau pe nimeni,ehci piralii se tirau pe brinci, pe lingiparapet, p€ dup[ catarge, Etiau dinaintece aveau de fflcut.

Restul, Anton Lupan gi-l amintea dinceea ce bdtrinul ii povestise mai demult.Totdeauna se intimpla la fel, cind pi-ralii pridau o corabie aruncatd pe gdrm:nimeni nu le venea in ajutor nefericililor,lumea din tirg stetea ascunsS, su fri-ca-n sin.

-- Pe franluzul de care spuneai, cinel-a ucis? intreb5, gituit, Anton Lupan.

Paznicul farului iEi dddu ochii pestecap qi horcii, din adinc.

- Vorbegte, ucigaEule, cd nu te lasviu ! url5 Gherasim.

Nu Etiu... Cind a cdntt cirmaciul...Povestea cu vorbe pe care abia le

puteai desluEi. Cind cdzuse Sotir, bdtri-nul auzise un glas venit parcd de sus,strigindu-l pe cirmaci qi spunindu-i ceva,in grai necunoscut. <.Pe catarg, dupifranguz!,> rdcnea Spinu" El ii infelegeavorbele, cunoqtea orice grai strdin. Atuncivenise alt fulger Di, intorcind capul, moqIfrim il vdzuse pe acel fuan1uz c515ratla jumltatea catargului - era numai incdmaE5, bilai, inalt Ei sldbu!, dar nd-prasnic de invrdibit, trdgind la nimerealdcu pistolul Ei cdgdrindu-se mereu, totmai sus - si nu se lase invins.

Anton Lupan nu iqi mai simgea pum-nii, atit ii flnea de strins) cu unghiile in-fipte in carne, adinc.

Spune mai departe ! scriEni.Paznicul farului se uitd la el cu un ochi

inro,;it, icni de citeva ori, pe urmd des-chise gura plind de bale singerii.

- Atunci...Dar alt cuvint nu mai putu rosti, in-

chise ochii, sughigd adinc, picioarele i se

chircir5 qi rdmase leapin pe nisip, parcdneinsufletit.

C{TE PI\ZELE SL S37

- Spune mai departe ! quier6 AntonLupan, aplecindu-se asupra lui, in pradaunui zbucium pe care nu EiJ putea st5-pini.

Mai era de rostit un cuvint, ca intu-nericul in care se pierduse Pierre Vail-lant sd se limpezeasci in sfir9it, dupdati{ia ani, sd se dezv5luie pe deplintaina dispariliei lui.

Zadarruc ins5. Bitrinul rdmase inle-penit qi mut, cu gura strimbd, l5sind sise prelingi bale singerii.

Se fdcu ins5 a,;a fel, ci sfirEitul nu maiputu fi aflat din gura lui.

- Mihule ! porunci Anton LuPan.Du-te qi cautl-i pe cdpitanul portuluiqi pe polipi: sd vind aici, numaidecit !

Bdiatul plecd fugu, urmat de Negrild,iar oamenii se aEezard posomorili penisip. Nu-i mai ardea nimdnui sd se

intoarcd la lucrul pdrdsit.Citeva clipe mai tirziu, bltrinul ucigag

deschise ochii, ferit, i.li trase ugor, penesimlite, lurloaiele sub trup Ei cu

'aceeaqi zvicniturb de l5cust5 sdri inpicioare ca s-o zbugheasci Ei sd se piardlin stuf. Fusese atit de nea$teptatd aceastl

. s[ritur5, dupd ce pind atunci zdcuse !ea-pdn, parcd sfirEit, incit rdmaserS cu toliinluci, privind neputincioEi in urma lui.Cind se dezmeticiri ;i se ndpustird instufEriq, bdtrinul nu mai era de gdsit.

I1 cdutard cit linu acea zi, rdscoliripfldurea de stuf, se impotmolird insmircuri, strdbdturd incilcita urzeald degirle gi canaluri, intrind in apa putre-atd, pind la briu, pin5 la git. Ziua in'treagd rlsunard in pdpuriE lStrdturileciinelui Ei strigdtele, injurdturile oame-nilor care nu voiau si se dea bdtuf - darpin5 seara nu gdsird nimic. Nimeni,niciodat5, n-avea sd mai gtie de soartabltrinului ucigaq.

Citeva zile mai tirziu, timp scurs sub

+

.-=

/'/={

{

F

apesarea acestei intimpldri, care n-aveasd se uite curind, Speranpa se legdna pevaluri, la citeva sute de paqi de g5rm. Unremorcher, cu al cdrui cdpitan AntonLupan se inlelesese in ajun, venise inzori zilei Fi, intinzind pind la mal uncablu lung, o trdsese u$or cu sania ei penisip, ducind-o in larg, la adinc.

- Bdiegi, zise Anton Lupan, de acuminainte incepem via15 de marinari. N-osd fie nimeni zbirul celuilalt, dar secuvine si ascultagi fdri cirtire poruncilece vi se dau. Gherasime, tu, ca primcirmaci, vei fi ajutorul mzu Ei Eeful echi-pajului. Numeqte oamenii de vardiepentru noaptea asta. La ora opt incepeprimul cart. Vezi, nu uita sd pui feli-narul pe catarg. Culcagi-vd devreme,fiindci afi muncit cu tolii din rdsputeriazi. Miine, dacd avem vint potrivit,iegim sd facem o incercare in larg...

Speranpa luase drumul spre Bosfbrcdrind cheresteal l5rmul se indlla dinmare) schimbindu-pi culoarea de la oclipd la alta, cind cenuqie, cind vinit5,cind rogcat5, pind ce copacii inqiratr pecreastd se ardtari limpede, aruncindu-giumbrele verzi peste argila qi piatra sp5-late de ape.

Anton Lupan cobori in cabind ;i seintoarse cu un steag ro$u, impodobit cusemiluna alb5.

- Asta-i de la Plevna, domnule? in-trebd Ieremia, fdcind ochii mari.

Fiindu-i teamd sd nu se trezeascd inel porni n rdzboinice, cdpitanul se grdbisi-l liniqteascd:

- Nu, e un steag paEnic. Nu te-apucas5-l gdure;ti cu flinta.

Apoi se intoarse spre cel mai tindrmembru din echipaj:

- Mihule, ia sd te vdd, cit de repedeil legi in virful catargului ?

- Steagul turcesc ? se miri bdiatul.

- Da, a$a e regula. Cind 0 corabiesau un vapor intrd in apele unei fdristrdine, pe lingi pavilionul ei de la pupa,trebuie sd pund la prova pavilionul $riiaceleia.

Curind, gura Bosforului se vdzu lim-pede, liniEtitd, tainici qi neaqteptar dealbastr5. Un ceas mai tirziu, Speranpase afla intre coasta Europei Qi-a Asiei,continuindu-Ei Eovditoare drumul, € gicind n-ar fi gtiut pe care s5-l aleag5.

Dupd ciliva kilometri, in fagd, ascunsiin umbrd, se ivi o micd radd pe malulcdreia se ridicau, in amfiteatru, sume-denie de case, unele mici, ca niqtechiogcuri, altele cit nigte palate, cu tur-nuri ,gi terase, toate vopsite in culorivesele.

Casele coborau de pe coline pind laBosfor, gata sd-pi inece temeliile in undalui.

Din loc in loc, se vedea cite un debar-cader de lemn, vopsit in alb, in faga c5-ruia, barcagii arnduli, imbrdcagi cu c5-m5gi subgiri de voal, iqi asteptau mug-teriii, cam rari la ora aceasta dinainteaprinzului, cind or5gelul dormea, toropit.Nu prea era lume nici pe cheiul ingust,nici pe terasele cafenelelor, aqezate lamarginea apei. Ici-colo cite un grup deturcoaice, su galvari qi fala ascunsi subiaqmacuri, se uitau nepisdtoare la copiiicare se jucau alSturi, moleEili. Haralambse zgiia la ele, inciudat cI nu le puteavedea la chip.

Dupd o A de odihn5, in port, Spr-ran{a ridicd ancora la patru dinspre ziud,,inaintea risiritului. Cind ieEi din golf,gi iEi relud drumul prin strimtoare, infaga Terapiei, apa incepu sd freamite,ca un piriu de munte, gonind vijeliosspre Stambul.

- Mega reiuma ! spuse Gherasim, de

la cirm5. AFU si tot mergi !

- Ce-nseamnd mega reiuma? in-trebd Mihu.

- Curentul mare. Aici apa MdriiNegre gone$te spre Marmara, iar cevamai incolo, in larg, sau pe lingd malulceldlalt, Marmara gonegte qi ea, inapoi,si ia locul Spteia.

Bosforul se ingusta, treptat, pini ce,intre un fdrm ;i altul, rdmaserd rnai pufinde o mie de pa$i. Prin acest loc, unde ser.'edea castelul Ghiuzeldje-Hisar, ridicatde Baiazid-Fulgerul, trecuse Darius cuarmata s&r porniti impotriva scigilor,acrun aproape doud mii patru sute deani. Pe aici trecuserd perEii, romanii,turcii, cind intr-o parte cind in alta, aicifusese locul de intrepdtrundere al con-tinentelor. Europa iqi cdutase drumurispre rlsdrit, Asia spre apus, intr-unfreamdt nestlvilit, a;a curn astdzi, dupldoud milenii Ei jumdtate, cind urmelepodului de aici, ridicat de Mandrocles,nu mai existau, Marea Neagrd qi Mar-maraua cdutau, in acelaqi freamdt, sd-qiia locul una alteia.

Sperantra iEi urm5 drumul, pe maluldrept, ;i ajunse la cheiul Galatei, dupdce trecu prin fatp unui qir nesfirgit devapoare, barcazuri, caice Ei cordbii.

Cu toate cd nu era nici ora qapte di-mineala, pe cheiul Galatei forfotea oneastimpdratd mulflme de oameni, im-bulzindu-se, imbrincindu-se, vorbindtofl deodatd, strigind, injurind chemin-du-se unii pe allii in aproape toate lim-bile pdmintului, turce$te, grece9te, fran-luzegte, italieneqte, englezegte, romdneg-te, ca intr-un nou Turn Babel.

- Este marf5 pentru Stambul ? striglo gloati de asemenea derbedei, ndpustin-du-se sd sard pe punt ea Speranpei inaintede a se pune schela.

Gherasim ii intimpind cu un rinfet

de disprel:.- N-avem nimic; pleca! de-aici, pus-

lamalelor !

Apoi le imp5ry cu ddrnicie un gir decumplite injurdturi, in toate limbile ori-entului, ,gi ca urmare mullimea se inde-pXrt5, miriind.

Cum vorbeau ei astfel, din mullimeacare forfotea pe chei se desprinse unstrlir5 un om ca la vreo patruzeci de ani,cu obrazul mdsliniu, cu fes roqu, Ealvariverzi qi giubea prdzulie, impodobitl cuinflorituri de argint, insd roasS de timp.Acest necunoscut, dupd chip armean)care privise intimplarea de adineaurea,pirea c5-i pdstreazd lui Negrild un res-pect deosebit, de aceea, cu toate cd aveadorinla s5 ajungi pe puntea Speranyei,nu indrdznt sd treacd schela, ci incepu sdfacd semne de chemare ,!i temenele,flnindu-se la cigiva pa$i de margineacheiului.

- Ce-i, efendi? intrebd cipitanul mi-rat, folosind atit cit nu uitase, limba fo-lositS Ei de sultan.

Dupd ce mai fdcu incd o temenea,strdinui rdspunse cu glasul dulceag:

- Vreau si vorbesc cu efendi c5-pitan.

- Eu sint: poftim pe bord.

- FIm, da... V5 rog ins5, legagi cii-nele, c5-l vdd cam supdrat !

- N-avea nici o grij5. Daci eEti ombun, scapi teafhr ! rlspunse Gherasim,in locul lui Anton Lupan.

in sfirgit, armeanul negricios pdgi pepunte, aruncind priviri speriate cdtreNegrild, care-si reluase locul pe boca-port, gata sd-qi arate collii curn s-o simlinevoia.

- Eu sint Agop, Agop din Bazar,dac-ai auzit, incepu vizitatorul, apropi-indu-se de cdpitan q; o temenea la fie-care pas.

RADU TI.'DORAN 40

- N-am aszit. Dar ia spune, ce ne- meanului trecu un zimbet in care se

voie te aduce la noi? vddea mulpmirea. Dar Agop din Baz.ar

- N-ai auzit? AgoP. Am avut Prdvd-lie in Bazar, covoare qi giuvaeruri, daracum, de cind a fost rizboiul, offi sc5-pdtat. Ah, efendi, sint om sirac !-

- $i ce vrei dumneata de la mine ?Nici noi nu sintem bogali.

Armeanul fdcu incd o temenea.

- Am venit sd intreb, fiindcd amaflat unde mergeli, n-aF vrea sd md luali$i pe mine pind la Pireu? Vreau sd incercceva negustorie la Atena, poate oi avea

noroc mai mult, cd aici nu mai e de traipentru un biet armean.

- $i cit vrei sd pldteqti dacd te lulmcu noi ? interveni cirmaciul.

- Pentru mine gi pentru bagai?

- Da. Numai sd nu vii Pe urmi cutot bazarul, cd stricim socoteala.

- Nu, frumosule palicar ! Un cufir,un balot, vreo trei saci... Ei, cit sd pld-tesc? Cit vrei dumneata?

Cirmaciul se scirpind in cap:

- Pei sd ne dai trei sute de drahme;cinci sp r ezece i cosari.

Anton Lupan ridicd ochii mirat. Pre-gul i se pirea nebunesc. Cu banii Sgtiaputea sd triiasgd timp de o lund un vizirdin cei mari. In schimb, pe chipul ar-

iqi alungl repede zimbetul qi incepu sd se

vdiclreasc5, fringindu-,si miinile :

- Cincisprezece icosari? De undesI iau atitia bani, palicarule ? Hai, fiiom de omenie qi ai miH de un biet ne-gustor scipltat.

Gherasim stltu o clipd in cumPind.Se gindea ci poate intrecuse mdsuraqi-avea sd-qi alunge mugteriul, care, ori-cum, nu era de lepldat. Vdzindu-l aEa'

armeanul crezu cA il supirase qi se repezi,gifiind:

- Cincisprezece ai spus ? Cincispre-zece if dau, c'a$a sint eu, asta m-a dusde rip5, filotimia. Cind aiungem laPireu igi mai dau ,si-un qal de caEmir per-sarb s5-l ai amintire de la Agop dinBaz,ar.

- Bine, jupine, d5 arvuna qi ne-amimpdcat !

- Cind plecdm? intrebi armeanul,incercind zadarnic sd-Ei ascundi nerib-darea.

- Dacd avem timp potrivit, Plecdmla noapte sau miine in zori, rdspunse dedata asta Anton Lupan. Aqa ci dumneata,efendi Agop, deseari sI fii aici cu totcalabalicul pe care il ai.

ards nior m FJruJod ri 'nerdar6e I-aJBJ'lps F el osreotul os uednl uoluV cerupl

-IdF3 nc $ pur3rgs .nrzrp ruru BAaC'ef,reJ ruled r$ a.reodel Bnop 6ouol

ep olns lerl ap JIJq rm .r.lnzeJreq erdeioeJA Geurerl Brurt1n uI crunrp ed FJesrJ-eld 'ariu8rleu op mreduroJ ap 'Folurrrreap 'FrolsnEou ep aleldol3e pUIIJ 'ln1nq-rrluts e8urre gs Brasrnqan orp q61

'Fcr€qop pulo edrlcur lnruurr€ru ]ot ocBJ runf, 'lnlp e1 pqdrpduc un BI ap .olnprerd rolese^ elolqelrtrc uednT uotuv 6trod ep eierzr ug esr$

-nsul o-16 arec od piurnu$rqo o-rrulq'sserEergnuu

erqeroc Inrgr e $ Irpur olle od recald'alerg 5nun E nes 'epn.r pun u 'ngs p ual-elrd Inun euuos op IoJlsB oUB gs uerndtelpul u1p Bauol aJBJ 6.reuueur ul.1

'rSRtsE rlrep e.rtpugdsg.r pudnd Fur

puJA€ oleluuJnf eeece Baruerl ed .rpulipureiurn$ e.rds calnprerd elasel nerJJsures IoIV 'ere6ge alelsq ed erSn os nu FuIdauedap IBur eeJaJl nu .;eurluur eJrJo'uelrdpc eorJo $ 6esepuqoc ol eJEc adellrnuod eleot ulrd nBJe elq€] Beueruesv'gur3eerls Forru o erdnsuop pu;,ru r$ rdlpsrop ed psnd 6uure1 ep alqer Ieun prda.rpul esunfu puelldpc 'r3ud earilc pulrpC

'etezt^ ete8 BI el ps erecaldBI w 6mp(udlqre olu r$ rnlnsul olane(a8e1

Fdnp 6ese1 Fs erugtldgC q osnp as r$

'?aiuo'tads ednd e1 craqc ad amunu €AellJarder3e Fs rruarueo FsFI r35 rgruJ IBur ;BCI

a'lnsBJo eJereJl-nc Fs ru.rod ued-n-I uoluv 6dec

uI FII€oN m 13

IFS IB lrnerq8 rur-ed rac ep luruJ

((."'IIhIV]TIVA'lrlrlg wnucD

IITNNWO(I

orasJ avindu-l, cum spuneam, pe Ne-grild in cap.

Echipajul Speranpei id fdcu anevoieioc prin imbulzeala mullimii $i, dupdciteva sute de paEi, cirmi la dreapta, peo stradd bolovdnoasd, care urca dealulpieptig, cu trepte din loc in loc, ceea cedovedea dintr-o dati cd nu putea tistribdtut5 nici de cdrule, nici de trisuri.in schimb, o urcau trudnic hamalii in-cdrcagi cu poveri.

- OraE vechi ! spuse Anton Lupan,pe care nu-l mai mira ceea ce vedeain jur. Orag bStrin de doud mii cinci sutede ani !

- $i cer dacS-i bdtrin, nu se poateinnoi, ori mdcar curdp?

: Ba, s-ar putea, dar vea tu, aici Eioamenii sint la fel de bdtrini.

Haralamb ridici din umeri, nemulgu-mit de tot ceea ce vedea, dar mai cuseamd de afurisitul iaqmac.

Peste vreo doul ceasuri oamenii noq-tri trecuserd Cornul de Aur, pe unuldin cele Sase poduri de vase, cutreieraserdstrdzile, vdzuserl moscheile, cisternelesubterane, ca ni,;te hrube uriaEe, flcutepe vremuri in vederea asediilor -- qi se

aflau la intrarea Bazarului cel mare, nudupi vreo cumpdrdtur5, ci numai sgo,ca sd caqte gura.

Deodat5, Ieremia, care cerceta curiosmulflmea imbulzitl in fagd, il trase peAnton Lupan de minecl Ei exclami cumirare:

- Domnule, ista nu-i armeanul deazi-dimineale ?

- Care armean, Ieremie?

- Al de s-a milogit s5-l ludm cu noipe corabie.

- Unde-l vezi?

- Uite repede, ci tocmai dd sd intre !

Pe poarta Bazarului iqi fbcea loc cu

ifos un om imbricat in giubea bogatS,cusute cu aur Ei bdtutd cu pietre scumpe,pesemne un negustor de vazd, cdci mul-limea ii deschidea calea, fdrd, cirtire, tr5-gindu-se umil5 in l5turi. Anton Lupannu apucd sd-i vadd fala, ci numai ceafanegricioasd qi giubeaua strilucitoare.

- lTi1s, domnule, cd nu mi s-a p5-rut ! E armeanul nostru, vdzuEi ? spuseIeremia.

Anton Lupan ridicl din umeri, deqipurtarea armeanului ar fi trebuit s5-lmire. Dar, la urnn urmei, pe el nu-lprivea starea unui negustor, de vremece-Ei pldtea cdl5toria cinstit. Firegte,Gherasim ar fi judecat altfel, Ei vai depielea bietului Agop dacd ar fi apdrut inport cu caftanul aurit !

Era curind dupd ptinz. Inaintea meseiAnton Lupan intrase la un armurier,cump5rase patru revolvere qi trei puqtiHolland-paradox, o armd renumit5,uEoar5 fagd de calibrul ei, cu doud !evi,una pentru glon1, alta pentm alice, pu-tind deci fi folositd in imprejurlri feluri-te. Prinzise, impreund cu ceilalli, intr-olocandi din Galata gi, dupd ce iqi trimi-sese oamenii in port, ctr armele Ei cupachetele de cartuqe, urcase dealul Ei

intrase in holul noului hotel Pera-PalacesI frunzlreascd ziarele striine, fiindcide citeva luni nu mai qtia nimic din celece se intimplau in lume.

Tocmai cind intra pe u$5, un negrupitic, cu un turban mai mare decit tottrupul lui, cobora de la etaj un geaman-tan cu burduf, desigur al unui cil5torcare pSrdsea hotelul. Anton Lupan privigeamantanul, ros de timp, impestrilatde etichete, in parte Eterse sau cdzute,semnele hotelurilor pe unde trecuse pose-sorul lui.

Anton Lupan privi geamantanul, in

treacdt, ,?i i se pdnr cunoscut. Dupd ceficu un pas, intoarse capul qi il privi dinnou. Negrul pitic il lSsase in faga uqii,aqteptind sd coboare posesorul lui. Da,intilnise undeva un geamantan asemin5-tor, il ;tia bine, il avea in ochi Ei se sileasi-gi aducd aminte unde-l vdzuse Ei-nce imprejurlri.

<,Incep sI arn ndluciri !u iEi zise dinnou, gindindu-se la cele intimplatepeste zi.

Apoi se asezd intr-un fotoliu din paide orez, indulcit cu perne de puf, ceruo cafea Ei incepu sd frunzdreascl ziarele,l5sind in plata Domnului qi geamantanul,Ei celelalte ginduri. Peste citeva clipe, oumbrd i se agezi pe chip, gi, fdrd sd vrea,strinse tulburat ziaruL in miini. O scurtd

H!

?F

:

A,:a-E't..

+=, _

l, I 1: -=-

a-

telegraml de la Londra vestea ci CharlesDarr.vin era bolnav, cu puline speranlede a se mai insdndtoqi.

Numele acestui om de qtiinlS rimi-nea legat de planul lui, incd mai agteptaun sprijin de la el, nu se gindea sd plecela drum inainte de a-l vedea qi a-i cereiardqi sfatul, de rindul acesta prin viugrai, nu pe calea scrisorilor, neindestu-ldtoare cind ai nevoie nu doar de indru-mdri, ci mai cu seamd de o incurajare,care sd capete sensul unei invcstiri. R5-mas singur, Anton Lupan simgea nevoiasd aibi asupra sa umbra proteguitoarea marelui cercetdtor, care sd inlocuiascdmdcar in spirit lipsa lui Pierre Vaillant.

$i iatd c5, pierdut fiindu-i prietenul,era acrun primejdie s5-l piardd ,!i peadevdratul insufletitor al acestei cili-torii.

Anton Lupan ldsd ziarul din miini Eicd,ztt pe ginduri, sub o perdea cenu;ietesuti de mihniri Ei indoieli. O clipifluturd Ei descuraiarea asupra lui - apoiSi-o scuturd.

Deodat5, cipitanul Speranpei auzi unglas spunind mieros, glasul tuturor por-tarilor de hotel:

- Bon voyage, monsieur Vaillant !

Fdrd indoiali c5, o clip5, mintea obo-sit[ incercase sd se odihneascd, fdrd voialui, l5sindu-l in acea toropeal5 nici rea,nici pl5cut5, care ifl umple creierul defurnicdturi. Anton Lupan iEi scuturi ca-pul, buirnac. Visase qi cineva pronunlasein vis numele cunoscut? In clipa urm5-toare, sdri in picioare, aproape innebunit.Geamantanul ! Acum iEi amintea: era allui Pierre ! Da, se invechise, dar il recu-noEtea, nu-gi, dddea seama cum, poateprin acel amdnunt pe care il inregistreazdnumai ochiul - qi nu !i-l transmite nici-odati, congtient.

Anton Lupan se repezi spre uE5, im-

brincind lumea, ca ieEit din minqi, stri-gind:

- Pierre !... Pierre !... Pierre !...Oamenii il priveau mirali, dar nimeni

nu se dddea la o parte din drum. Cindieqi pe u$d, se pomeni intr-o mulgime detrecdtori care impestrilau strada in sus

Ei in jos. Se uitd intr-o parte, apoi in alta,didu sd facd un pas la deal, se rdzgindi,o lud fuga la vale, pind la primul coll,cercetd strada care se deschidea in dreap-ta, plind de ciini, dar fdre nici un om -Ei, dindu-,si seama cd zadarnic ar mai ficlutat aici, se intoarse la hotel, gifiind.

- Cine era domnul care a plecatacum? il intrebd pe portar, gata s5-1 iade git.

Acesta il privi mirat, apoi rdspunsenepdsdtor:

- Domnul Pierre Vaillant !

Lui Anton Lupan ii veni singele inobtaz.

- EEti sigur, Pierre Vaillant ai spus ?

strigd, intinzindu-se peste contoar Eiapucindu-l pe portar de reverul hainei.

- LiniEtili-v4 domnule, cI sperialilumea !

intr-adevdr, oamenii din hol incepeausi se stringd in jur, nedumerili, intrebin-du-se unii pe allii ce s-a intimplat.

Anton Lupan iEi lu5 capul in miini.

- Spune-mi, te rog, continu[, dedata asta cu glasul linigtit, il cunogti demult pe domnul Vaillant?

- De cind s-a deschis hotelul, adicdde vreo trei ani, vine regulat la noi.

- Eqti sigur cd nu te ingeli asupranumelui?

Portarul zimbi, sigur de el, Ei deschiseregistrul de pasageri.

- Iat5, domnule, datele din paEaport,cdci, dupd cum qtili prea bine, polilia neobligd sd verificdm cu grij5 actele str5i-nilor. Vedeti qi dumneavoastrd: Pierre

\taillant, inginer, supus francez, n[scutla Saint-Malo, 8 august 1842...

Anton Lupan rdsufld adinc. Acum numai putea fi nici o indoial5. Pierre trdia...Dar ce taind ascundea cu el? $i, mai ales,culn il putea regdsi ?

- Nu ,gtii unde a plecat?... Sd nu gi

se parX ciudat ci te intreb atitea, darmi-e prieten bun ,;i de ani de zile ilcredeam pierdut.

- Nu qtiu, rlspunse portarul.

- Nu qtii cum i-am putea da de urmd ?

Nu are prieteni, cunoscufi, nu-1i amin-testi de cineva care venea s5-l vadd aici ?

Portarul cldtind din cap:

- Nu, domnule. Cred cI l-am vdztrttotdeauna singur Ei nu-mi amintesc sd-lfi cdutat cineva.

Anton Lupan mullumi, se indepdrticiliva paqi Ei se aEezd, intr-un fotoliu. Maiintii trebuia sd se liniEteascd Ei sI cugetenepripit. De weme ce Pierre trdia, in-tr-un fel sau altul avea s5-i gdseascl urma.Trebuia sd-qi facd un plan.

Deocamdatd nu mai putea fi vorba sdplece azi. Cobori in port, s5-Ei vesteascdoamenii. Probabil ci venise Ei Agop dinBazar, cu care avea sd fie mai greu, datfiind cd acesta se grdbea.

- Bdieli, li se adresd Anton Lupan,infrigurat, cred c5 n-o sd mai plecdmnoaptea asta. AEteptagi-l pe armean $i,dacS nu-i convine si-,;i amine plecarea,spunegi-i cd peste o ord md intorc $i-idau banii inapoi.

- Ba nu-i dnm nimic! rdspunse Ghe-rasim, ursuz. Sd a$tepte; corabia nu-ivapor, sd plece dupd ceas.

Pind seara, Anton Lupan cutreierdstrdzile din Pera, intrd prin cafenele,prin holurile hotelurilor, se uitd dupl tre-cdtori, sperind cd Ei intimplarea i-arputea fi de folos, deEi se bizuia mai multpe oamenii sdi, puEi sd pdzeascd girile.

Anton Lupan se scul5 inaintea zorilor-il lisi pe Agop din Bazar dormind dea-supra bocaportului, pe Cristea Busuiocde vardie gi pe NegrilI miriind, cu ochiila strdin. in gara de la Caic-hane ii gisipe Haralamb mo!6ind intr-un col1, peper0n.

Nu*i nevoie s[ stai aici tot timpul.intre trenuri, du-te Ei mai plimb5-te prinora$, dar ai grii6 sd-!r iei postul in pri-mire la timp.

Pierre Vaillant nu se ivise nicdieri.Pe la ora qapte, cind soarele apucase

sd se ridice bine pe cer) Anton Lupanera inapoi, in port. Il mai trimise incd odat5 pe Gherasim sI vadd dacd nu plecavreun vapor, iar pe Mihu Di pe CristeaBusuioc ii indemnd sd se ducd prin oras)cu rindul, ca sd nu stea amindoi de po-mand la bord.

in acest timp, cdpitanul SPeranPei

trecuse Cornul de Aur Ei se indrepta spreMinisterul de Lucrdri Publice. Acolose afla Ei Direclia drumurilor de fierotomane, unde aclun ciliva ani era cu-noscut. Spera sd afle ceva despre PierreVaillant. Dar lucrul nu merse uQor' cutoate qrnoqtin{ele sale asupra limbii pi

chiar a obiceiurilor turceqti.Anton Lupan se intoarse in Port

aproape de prinz, spumegind de furie,$i cu trei lire aruncate in vint. La Direc-fla drumului de fier, dupd ce trecuse dinbirou in birou, lSsind cuvenitul bacgis,aflase, in sfirEit, cd Pierre Vaillant nulucra nicdieri.

< Totugi o sd se intoarc5 - si atunci os5-1 gdsescD, iEi zicea, in timp ce se in-drepta ndduEit spre port.

Se gindea sd plece la Pireu cu trans-portul de cherestea, apoi sd revind aicigi sd aqtepte un timp, fdcind pind unaalta mici curse in Arhipeleag, dupd cums-ar fi ivit prilejul Ei marfa, ceea ce, la

R {I--I!-' TL DORiN d6

drept vorbind, nici mdcar nu schimba dtgtt, ,si mdrile libere il a$teptau.planul lui. Tot socotise sd rdmini in Sufla o brizl slab5, dinspre uscat,Mediterana pinlca s5 adune baniitorii. Noroc cd

in primdvara viitoare,trebuitori marei cdld-

nu-l zorea nimeni la

dar sus, la creast5, dincolo de IeniMahalle, se vedeau copacii despletin-du-qi ramurile, iar in larg, cit se zdrea

€*$*

*

::!::-

;.

un colt din Marrnara, valurile se zbu-ciumau, ridicind berbeci albi, ceea cedovedea cd vintul nu era chiar atit defirav.

- Pregitili-vd de plecare ! Peste o

jumdtate de ord ridicim ancora !

Agop din Bazar r5sufl5 ugurat.

- $i cu Ismail ee facem, domnule,n-a venit? intrebd Gherasim, uitindu-sepe mal.

+1tj:'rra,

&wtrqK'#

''.+' ' ' -. -.", "' t=j+

r..::i,4,.. .e. .. -

t!

- Dacd nu vine, plec[m fdrd el. I-amspps cd la prinz sd fie aici.

Inaintea plecirii, Anton Lupan ficuun ultim drum in ora.;, urcd strizile cutrepte ale Galatei Ei se duse la Pera-Palace.

- Iati aici citeva rinduri pentru dom-nul Pierre Vaillant, ii spuse portarului.Dacd se intoarce, anunt5-l cd in doui s5p-tdmini sper sd fiu Ei eu inapoi. S5 mdaqtepte sau mdcar s5-mi lase adresa undeil pot ciuta.

Cind ajunse in port, vdnt de dePartecd, pe chei, in capul schelei, se ivise uncilug5r bdrbos, q.r cominacul plin degiuri Ei albit de praf, intr-o sutand mds-linie, strinsS pe mijloc cu o bucatd decurea. La git avea un Eirag de mdtdniislricdcioase, de lemn slinos, iar in spi-nare ducea o ddsagd grea.

- Domnul cu voi !... Cine-i cdPita-nul ? intrebd noul venit, ficind semnulcrucii cu un gest caln stingaci.

- Eu. Ia spune' ce vint te Poartdprin lumea asta de picdtoEi c6, duPdport, aE zice cd vii de la Muntele Athos ?

-- Chiar o$Br fiul meu' rdspunse c5-lugdrul, in vreme ce pdEea pe punte Ei iEi

ldsa ddsaga ios. Sint de la mindstireasfintului Mina, dar umblu prin lume demai bine de un &or sd string bani, cine-a ars biserica qi nu mai avem undeaduce har tatilui nostru ceresc.

Zicind acestea, omul in sutani se in-

toarse cu fala spre rdslrit gi se inchin5--- $i de la noi ce vrei ? il intrebi An-

ton Lupan, privindu-l stiruitor.Ochii, glasul, ceva din infdliqarea c6-

lug5rului ii aminteau nu Etiu ce. Poate ilmai intilnise vreodat5, prin alte locuri,ci partea asta a lumii era plini de cdlu-giri de la Muntele Athos.

- Pei uite, taic5, ce-a$ vrea... Amauzit ci plecagi la Pireu.

- Da, n-ai auzit rdu.

- $i te-a$ ruga sd iei un cdlugirsdrman cu dumneata, cd numai pentrunumele lui Christos trudesc.

- C-,e facem, Gherasime, cd ne maiveni un pasager ? intrebd Anton Lupan,incurcat.

Cirmaciul se scdrpinl in cap.

- S5-1 ludm, domnule. N-om pigubicine ptie ce.

- Mulfumesc, taicd, Dumnezeu sIte rdspldteascd de-o mie de ori ! zise c5-lugdrul, gi rdsufl5 uEurat.

- Atunci, moqule, hotdri Anton Lu-ponr caut5-li un culcuq pe undeva, cdnu mai avem timp de taifas. Hai, b5iefl,ridicagi ancora !

Lanlul greu incepu sd scriEneascd,Speranpa iqi afundd prova, parimele des-prinse de pe binte cdzurd fbcind sd ples-cdie apa, focul Ei trinca liEnird pe strai,Ei cheiul Galatei incepu si alunece uqorinapoi, cu mulgimea de gur5-casci in-Eirati la mal.

uN cArucAn cruDAT

arhipelag. Era un vint tare, insl statcr-nic, gi marea, deEi brdzdatd de berbecialbi, dupd doud ore de drum se aritaneputincioasd in fala Speranpei, care oamenin{a cu bompresul, ori de cite ori

peranla lSsase decurind in stingainsula Tenedosqi naviga pe omare rdscolitS,crr vela mare in-

ff-un borci, cu cea mici in bordul celSlalt,impinsd din pupa de un vint puternic,care de la ieqirea din Dardanele continuasi sufle neschimbat dinspre nord-est.

Dacd acul barometrului n-ar fi rdmasde atitea zile in acelaqi loc, echipajul arfi coborit vela mare qi ar fi mers numaicu cea micd $i cu trinca, de teama uneiapropiate furtuni. Dar, se vede, cdpitanulSperanpei avea mai mare incredere inacest instrument ciudat, decit in pre-vestirile pescdrugilor, care fugeau spe-riafr din larg, indreptindu-se spre Tene-dos sau spre alte insule apropiate din

iEi trimiteamari.

/-t ILrnefaSlmPUPa: acesta

pe sub chila ei valuri mai

linea cirma. Pe vint dinnu era lucrul cel mai u$or,

cdci valurile care se nipusteau din urmd,cu toatd neputinta lor, din vreme invreme dbdeau asalturi incercind s5 scca-td corabia din drum, c€t s-o puni de-alatul qi apoi s-0 scarmene.

Oamenii se intinseseri sub catargul dinprova qi dormeau, sau priveau cerul, petlcute, c5 nu se mai aurzea nici o vorb5.Mihu rdmase o vreme nemiEcat, cu ochiipe marea pustie, muncit de acelaqi gindcare-l urm5rea de azi-dirninea!5 qi nu

.i._,:,9r.s

- :-; r: '::1

stia dacd se cuvine s5-l spun5, de vremece nu se bizuia pe ceva temeinic, cipoate doar pe o inchipuire. Dar nici sistea iocului n-avea liniEte, e gi cind sim-Iea cd in preajgtS-i se petrec nu Etiu cefapte ciudate. Intoarse de citeva ori ca-pul, uitindu-se pe puntea unde nu mi;canirneni, apoi o pornire steruitoare il ficusd se ridice, s5 se apropie de spirai qisd-si arunce ochii in cabin5. Cdluglrulstdtea in fala patului, pe dbsag5, cu carteain min6. Dar de data asta, lui Mihu i sepdru ci nu-;i qine ochii in pagini, ci pin-degte u$3, dincolo de care, in bucdtlrie,Ismail iqi vedea de treabd,, zdngdnind cra-tiiele. Il priv{ asa o vreme pind ce cilug5-rul, prinzind de veste, iqi ridicd ochiispre el gi-l fulgerd cu privirea.

Musul o lud la fuga trecu pe linglAgop, care pdzea bocaportul, Ei nu se

opri decit la cirmd.

- Ce-i, Mihule? il intrebi cdpitanul.

- Voiam s5-fl spun ceva) domnule.Mie cdlugirul 5sta... Aici Mihu se opri,temindu-se sd nu facd o prostie.

- Ce-i cu tine, bdiete? Ce F s-aintimplat, cd parcd nu-F di pace dia-volul ?

- Sd vezi, domnule...Biiatul govSi iarbqi o clip5, apoi gopti

repede, cu rdsuflarea la gurd:

- Cdlugdrul nu citeqte c54i sfinte !

Anton Lupan incepu sd ridS:

- Ce vorbeEti ? ! $i asta te-a fbcutsd-!r pierui firea ? Eu am vlzut cdlugiricare jucau cd4i, la circium6, ba mai giingelau pe deasupra... Dar de unde ,gtiinl ce anume citeEte?

- Am vdnx cartea, azi-dimineagd,sub pernS; cind m-a simlit, s-a supdrat9i mi-a smucit-o din mind.

- Ei, cI s-a supdrat, sd nu te mire.Sigur c5 nu-i place s5-l ,!tim cu ochiiin cdrgi lumeqti. $i ce carte era aia ?

- Contele de Monte-Cristo !

- in tomdnepte ? se mird cdpitanul.intr-adevdr, in prima clip5 i se pdru

ciudat ci un cilugdr de la Muntele Athoscutreierase Jara RomAneascd, de vre-me ce ii cunoEtea limba qi pusese minape o carte tipdritd acolo.

- P5i, dacd-i 8f?, hai sd stim devorbd cu el. Se cheami c5-i unul carene cunoa$te !ara.

- Nu ! se impotrivi Mihu cu spaimd.inseamni sd-i spui cd i-am aflat taina,qi la noapte...

- Ce-o si fie la noapte ?

- M-am gindit cd la noapte, cind m-oiduce la cuicare, o si se uite urit la mine,qi n-o s5-mi vind la indemin5, cd doarSdorm cu el in cabin5.

- Bine, Mihule, s[l lSsim in plataDomnului. Miine dimineagd sosim laSkyros Ei ne descotorosim de dinsul.

Trecind pe ling spirai, musul iqiaruncd ochii in cabinS, dintr-un indemncu care nu putea sd lupte nici acum, dupice, vorbind cu Anton Lupan, se mai li-niEtise. Cdlugdrul nu mai era acolounde-l lSsase, pe desaga ld, cu cartea inmind, ceea ce il fbcu sd stea locului, ca sise uite mai bine; in lumina slabi caremai pdtrundea in cabin5, vdzu sutanaaplecatd peste patul lui Ieremia; inclipa urmdtoare, cdluglrul se intoarseEi Mihu o lu[ la fug5.

-- Nene Ieremia, ai ceva mai de pre!jos in cabinS?

- Nu, m[i bdiete. Afard de puqci numai arn decit o ciud5lenie, un animalfScut din ipsos, nelSmurit ca inf5liqare,pe care l-am cigtigat in bilciul Galagiu-lui. Dar ce-!i veni sd intrebi asemeneavorbS ?

- A$u, mi s-a pdrut c5-g umblS subpern5.

- Cine s5-mi umble?

- El, cilugdrul. iaEmac, gata sd se descopere qi s5-st

- Ia re uii-al dracului!... I)ar fugi fluture in fap lui genele grele.C-aici, mdi Mihule, ci n-are ce sd-mi - Bun5-seara, cirmaciule ! Domnulfure ! cu tine ! zise cdlugdrul in turceEte, oprin-

- De, gtiu eu? Atunci ce cduta acolo? du-se al5turi.

- Naiba sI Etie ! Da lasd, dac5-i aEa, Tot vorbind, cdlugirul se foia in ju-n-o sd se dea ei jos de pe vas, fbrl s5-i rul busolei, uitindu-se cind la felinar,umblu in desag5. cind la cadran, care iuca uEOr in jurul

Cind sd coboare in cabind, Mihu didu liniei de credinf5. In sfirqit, dupd un timpmas in nas cu c5lugdrul, care tocmai urca se ridicd Ei inchise uqiga.scirile, qi se trase repede in lSturi, l5sin- - $i zi, maEina asta ili aratd drumul !

iu-l sd treacd, bucuros cd putea si se Eu credeam ci mergegi numai dupiurce in pat fbrl sdJ mai simtS al5turi, soare, ori dupd stele. .. Dar ca s5-1i arateurmirindu-l cu privirea. drumul, ffid cu seamd noaptea, inseamnd

Odatd ajuns pe punte, cdlug5rul iEi cd aici e min5 dumnezeiascl !

j.nrinse mddularele, flcindu-le sd tros- Ismail pufni pe nas, incepind s5-;ineasc{ dupd ce st5tuse inlepenit toatd piardi rdbdarea.ziu&: apoi iqi roti ochii asupra mdrii. - Mina lui Alah! adlugd cdlug5rulNegril5 se ridicd de lingS bocaport Ei repede, ca s5-l imbuneze.'vAAxncepu sa mlrlle. - Are magnet. Nu mi mai bate la

Se lSsase noaptea, fdrd stele, cu un cer cap ! izbucni cirmaciul, scos din fire.ca smoala, care parcl te apdsa in cregtet. Apoi iEi viri speriat ochii in busoli.Farul de pe insula Lemnos se pierduse - Uite ce faci ! MI fi de vorb5, gi euin urm5. Numai spre apus se mai zdrea gre-gesc drumul !

o pilpiire ruginie, ultimele ingindri ale Intr-adevdr, cit stdtuse de vorb5, ca-arepusculului. dranul se rotise cu vreo dou5 carturi spre

Cilugdrul stdtu ce stdtu asa, rotindu-gi nord. Ismail invirti timona, pind ce re-privirea in intuneric, apoi se indreptd gdsi vechiul drum. Noroc cd Gherasimspre pupa, ferindu-se pe lingd parapet dormea mai incolo, sub arborele mic,de teama lui Negrild.

- Cine-i acolo ? strigd Agopde deasupra bocaportului.

- Eu, fiule, Domnul qI tine !

punse monahul plin de smerenie.

altminteri i-ar fi tras o s5puneali ca lasperiat, baia de aburi.

- Haide, pleacd ! se rdsti la ciluglr.ris- Vrei sd fac vreun bocluc ?

Cdlugirul se pierdu in intuneric, spreArmeanul.oftd -si se intinse la loc, si prova.

doarmd. Vela mic5, legatd in tribord, incePuLa cirmd, Ismail mot[ia, cu nasul in si fluture, parcd smintitS, smucind ghi-

busolS. Cadranul se leg5na ugor in lu- ul. Gherasim se trezi, se freci la ochi,mina firavd a felinarului, care ardea ferit, buimac, apoi strigd la cirm5:in cutie. Sub luciul capacului de sticl5, - Mdi, Ismaile, ce faci acolo? Veziromburile negre, asculite la virt care cd ai luat-o razna!infftiqau carturile, luau forme ciudate. Buchtarul i-si viri mai tare ochii inLui Ismail i se pireau cind niEte fesuri, busolS.cind niqte capete de cadine, can ochii sub .- Ba mergem bine, bre ! rispunse,

trecind iardgi la graiul ghiaurilor.

- Atunci ce dracu, s-a schimbat vintu313, dintr-o dat5? zise Gherasim) apro-piindu-se de cirmd.

Privi Ei el busola ;i se incredinlS cImergeau bine.

.Speranpa isi urma drumul, cuminte qinesliutoare, fdrd s5 se mire cd, valurilenu mai veneftu din pupa, ci dinapoia tra-r-ersului, lovindu-se in bordaj, ca,gi cumar fi vrut sd sar5 pe punte ;i s[-i impdrt5-seascd o tain5.

Pe Mihu il cuprinse teama, o teamdne limpede, fiindcl nu-qi didea seamace anume L! stirneste. Cobori din pat,fdrd zgomot, se imbricd pe dibuite, apoiie-sr pe u$5, desculg, in virful picioarelor.Vizu cerul, cu stelele palide, legdnin-du-se eleasupra tambuchiului. Afard eraaceeasi linigte care il fdcea sd-Ei si,mtibatdile inimii. Ar fi vrut sI audi un glas,serrn cd omul de veghe Ei cirmaciultrdiau - dar nu se avzeau decit valuriles: cite un scripete scirqiind, alene.

lvlusul puse piciorul pe scar5, incet,cu fereald, ,;i urci doud trepte, trigindcu urechea. DeodatS se opri, gata sdscape un striglt de spaimS. Cdlugirulsedea pe marginea tambuchiului, cugitui intins, s# vad6 peste parapet, debund seamd cercetind zarea. Vintul iitlutura barba incilcit5, ca lina oilor iarna.Pulpana sutanei ii atirna pe scar5, de-aifi zis cd o flne ceva leapin5. Pe puntese auze4 indbu,git, miriitul ciinelui.

Deasupra, stelele incepeau si se $tear-95, gi cerul albea, senrlt cI zorile erauaproape. C5lugSrul fdcu o miqcare, i. itrase sutana, ,gi Mihu r5mase cu ochiiholbali: pe scard atirna, grea si incovo-iat5, teaca unui iatagan,

- Ieremie ! se auA deodatd glasul luiGherasim, de tra cirm5. Tu nu vezinimic ?

- Nimic ! Numai cer Ei ap5.

- Ce-o fi cu farul, se mird cirmaciul,cd trebuia s5-l vedem de peste un ceas ? I

- Or fi suflat dracii in el ! rlspunseIeremia.

- Mfi, Ieremie ! se auz:- glasul luiGherasim, dupi altd vreme, acum ne-lini;tit de-a binelea. Ia f-X-te-ncoa $i-lscoalS pe cdpitan !

In clipa aceea) Mihu tiEni pe guratambuchiului, impiedicindu-se in iata-gano strlbitu puntea ca minat de draci,cobori scdrile in cabina de la pupa, im-pinse upa, fdrd, sd ciocdne, cum era inv5-lat - Ei nu se opri decit la patul lui AntonLupan.

- Domnule, domnule, scoal6.

- Ce-i, Mihule ? intrebd cdpitanul,deschizind ochii qi privindu-l buinnac.

Musul gifiia, ardtind cu mina afar6:

- Cilugdrul...

- Hai, mdi biiete, liniEteEte-te, gispune ce s-a intimplat ?

- CSlugirul e... e domnul PierreVaillant !

***

Dacd vdzu ci Mihu intirzie jos Ei niciAnton Lupan nu vine, Gherasim strigiiarS,gi spre prova:

- MIi, Ieremie, rt-auzi, f5-te-ncoas5-1 che*i pe cdpitan !

Ieremia str5bdtu puntea, cobori sc5-rile Ei ciocdni in uEd. Inluntru auzi glasullui Mihu) care se dezvinovSlea:

- Nu-s nSluciri ! tratd pa,gaportul :

l-am gdsit in sac !

Pe prima pagind a pagaportului scrialimpede: Pierre \raillant, Ei toate cele-lalte date se potriveau, dar induntrulcopertei, in stinga, fusese lipitd foto-grafia altcuiva, a unui om necunoscut,

-€i.j

. '.::.::,,:,'j

: :::

,g::tr:i , | :

'.' l.:

..=:j.,::: *=:r,f! -':'=r;. i: . .-.a'

: i. ,: . :.:-i..i

.,..-:.=r, '..'1.'','':'. ...'t

de r-reo patruzeci de ani, cu fap prelmgS,osoasi, cu nasul vulturesc, crJ sprince-nele grele, umbrind ochii care parcS eraur-ii gi te strdpungeau. Anton Lupan simliprivirea lor rdscolindu-i fiinfa, Ei-n clipaaceea) fulgerdtor, recunoscu ochii pecare-i simlise asupra sa, pe cheiul Ga-latei, din spatele lui Agop, cind acestapleca; era in ei aceeaqi privire pe caremai tirziu o vdzuse aprinzindu-se tre-cdtor in ochii bitrinului vinzltor derlrftrn din Bazar.

Mihu intreb5, aproape speriat: ,

- Domnule, ce s-a intimplat? Dom-nul Pierre Vaillant vd e prieten saudugman ?

Anton Lupan l5s[ paqaportul sE caddpe masd.

- Omul acesta nu e Pierre Vaillant,ci ucigagul lui ! rdspunse, trdgind un ser-tar qi punind mina pe revolver. Undel-ai l5sat?

- Pe punte, la prova. Eu am b[nuitde ieri dimineafd cd la mijloc nu-i lucrucurat, dar cind am gdsit paqaportul, amcrezut...

Mihu tdcu. in dimineata asta faptelese petrecuserd prea repede ca sd fi avuttimp sd se mai gindeascd la ceva; ar fiuebuit sd se intrebe de ce omul acestaimbrdcase haind de cdlugir, dacd eraPierre \/aillant. Voia sd glumeascS, sauurmdrea un plan?

- Mihule, du-te in cabin5, la prova,si scoali oamenii ! porunci Anton Lupan,blgind revolverul in buzunar. Dar stre-coard-te incet, fbrd sI bati la ochi, a$a ca

si cind nu s-ar fi intimplat nimic.Ieremia stdtea in ugd gi se uita la ei

nducit, de parcl l-ar fi pSlit ceva in cap.

- Ce-i, Ieremie ? il intrebS cdpita-nul, intorcind, in sfirgit, ochii spre el.

- Domnule, nu qtiu ce-o fi, cd s-afEcut ora patru, qi insula Skyros nu se

vede neam.

- Cum, dar farul ?

- Nu s-a zdrit nici un far, toatdnoaptea.

-_ Bine, orn vedea ce-i cu asta mai peurm5. Acum avem de fdcut altceva. Cilu-gdrul e tot pe punte?

- Da, nu-D ce naiba face acolo, ci pela trei a ieEit din cabind Ei std ca o mo-miie, la prova.

- Bine ! SI te fli pe lingd mine, darpune mina pe o saul5 mai groscioar5, casd ai cu ce-l lega.

Ieremia iqi duse mina la gur5.

- Adicd sd fie adevdrat c5... ?

- Da; nu-i cdlugdr, ci pirat. E unucigas, care trebuie sd piard in Etreang !

Cdlugirul stdtea in acelaEi loc pe mar-ginea tambuchiului, cu ochii spre ori-zon , ca Ei cind ar fi rlmas de veghe inlocul lui Ieremia.

Anton Lupan se opri la ciliva paqi inspatele lui qi spuse, cu glasul calm, intimp ce scotea revolverul din buzunar :

-- Bund-dimineala, Pierre \/aillant !

La auzul acestor cuvinte, c5lugdrulsdri ca ars, se rlsuci ;i duse mina laiatagan.

Mihu, care urcase scdrile tambuchiuluigifiind, se opri o clipi privindu-l cu unochi ciudat, apoi se nlpusti asupra lui,ii bdgd mina in barbi Ei, inainte ca el sise poad feri, i-o smulse, ldsindu-l cuobrazul gol.

- Spinu ! strigd Gherasim, scdpindcirma din miini.

Agop din Bazar scoase un geamdtslap gi se prdbuEi pe bocaport, leEinat.

In clipa aceea) cn o miEcare neaqtep-tati, piratul il inEfici pe Mihu in bralegi se trase cu el ling6 parapet, ginindu-lin fagd, € pe un scut.

- Dacd tragi, il omori intii pe el !

scriqni printre din1i.

I

Anton Lupan rdmase descumpdnit.Fe gura tambuckriuiui se ivir6 Hara-

ramb, apoi Cristea Busuioc, fiecare eu;ite o pu;c6 in miini.

-- Lbsaf armele jcs ;i treceli rori lalupa ! porunci Spinu. DacS nu vd su-puneli, ii arunc peste bord!

Toate se petreeur5 in mai pulin tirnp:*eit ar fi f,ost nevoie ca s5 le pofi judeca.Camenjl se priveau incremenitl, nein---',egind ce s-a intimplat. Dar iatd cI:;cdat5 0 umbr6 neagrS tiqni de dupd

re+*;' --.'.

€

tambuchi, zburl, prin aer ,;i se opri inspinarea piratului.

._ Negril5 ! strigi Mihu, zb5tindu-sesd scape din strinsoarea bralelor. Nu tel5sa, Negril5, nu-l sl5bi, asa !

Spinu se prdbuqi pe punter horcdind,se rdsuci de citeva ori, incercind sd des-clegteze colgii, care-l sugnrmau, apoi rd-mase pe o parte, incovrigat, bigiind dinpicioare, ca un om care-Ei dd duhul.

NegrilS stitea deasupra piratului, fio*ros) ca o fiari veniti din pfduri, cu ocliiiroqii, suflind aprig pe niri ,gi miriindinfundat. Amintirea str5mc;ului lup se

trezise insp5imintitoare in singele lui.M.ihu se ridicd de jos, tremurind.'- Hai, Negril5, ci l-ai rdpus !

Piratul nu mai mj ica, numai cite unspasm flcea s{-i tresard genunchii, darNegrild nu-gi d.esclesta coilii llin grurna*

^n lui.Ieremia se apropie, cu sfoara in rniini.

- Ia, mii biiete, domole;te-ll du-ldul, cd il dd gata!

Spinu deschise ochii qi privi in iur,rdtdcit; singeie ii curgea Eiroaie pe obraz.

Clpitanul cobori in cabin5, aduse ofaq5, tincturd de iod gi-l pansd pe pirat"Dupd aceear Ieremia il tiri pe punte, cape un sac, $i-l legi fedeleE la piciorularborelui mic.

- AEa, fr5qie, acu stai cuminte aicigi agteapt5-lr iudecata !

Indreptindu-se spre cirm5, Anton Lu-pan il vdztr pe Agop leqinat.

- Aveli grijS cineva qi de armean !

Luafl o gdleatd cu ape...De jur-imprejur, rnarea era pustie,

nu se vedea nici un semn care sd arateapropierea p5mintului. Numai spre sud,fumul unui vapor innegrea greoi orizon-tul.

in clipa aceea, soarele risdrea dinvaluri, in pupa Speranpei.

- Nu sintem pe drum! S-a intSm-plat ceva cu busola ! strigi c[pitanul,dindu-pi deodatS searna c5, CacI ar fimers intr-adevdr spre sud-vest, soareletrebuia sd r6sar5 in sttnga, can'l la patrucarturi inapoia traversului.

-- Uite de unde-a pornit buclucul !

strigd ,gi Gherasim uimit.Cercetind busola, gSsise dupd felinar

o daltd de cdldfituit. indatd ce o traseafatd,, cadranul se rdsuci cuminte doudcarturi spre sud.

- Cred cd nu mai e nevoie si neintrebim cine a pus-o aici ! vorbi cdpi-tanul. Tu ce zici' Gherasime ?

- Aga e. Acum bdnuiesc Ei cind s-aintimplat: ast5-noapte, pe la unsprezece,in cartul lui Ismail. Me miram eu, cums6 se schimbe vintul, e$o, din senin !

lnseamn5 cd vroia si ne scoati din drumEi si ne abati inspre vreo insuld pustie,unde-l a$teapt5 oamenii lui. Ar fi bines-o lu[m repede spre miazdzt.

- Nu ! se impotrivi cdpitanul, cu unzimbet crud. Acum, dac-am intrat inhor5, sd jucdm pind la sfirs-it !

-- Ce ai de gind, dornnule ?

- S5 mergem inainte Ei s5-i infrun-t5m. sintem $apte oameni, ca s5 nu-lmai punern la socoteald pe Agop...

Tocmai atunci omul de veghe, Iere-mia, se intoarse spre Anton Lupan gi-lvesti:

- Mi se pare ci se vede plmint !

Drept in virful bompresului se iviseo pat5 cenuEie, pe care valurile incercaus-o dea la fund. Mihu se cdgdrl in virfulcatargului, iEi puse rnina streaEini la ochi,$i, dupl ce-qi afinti privirea, in zare)strig5:

- E o insul5, domnule !

- Ia uitd-te in stinga eio nu vezi ni-mic?

- Ba, parcd s-ar zdr" nigte munfi.

57

- Trebuie sd fie munrele Kokhila,de pe Skyros, gi dac5-i o$8, ceea ce sevede in fa$ nu poate fi decit insulaSkantsura.

La auzul acestor nume, piratul incepus5 se zbard in fringhii.

- DA locul e bine ales ! urmd AntonLupano apropiindu-se de el. O insulSpustie., pierdutd din drumul vapoare-lor... AscultS, tilharule, acum, fiindc5tot nu mai' potl face nimic, mai binespune ciqi oameni ai aici ?

TOATE PD{ZELE SLS

Spinu il fulgerd cu privirea gi scriqnidin din1i.

- Domnule, s5ri bucitarul, l6samf5ceam Ismail vorbeam !

.- Nu te osteni degeaba, Ismaile. Osd ne descurcdm noi qi flrd ajutorul lui !

Bdieli, venili incoa s5 vedem ce-i deficut !...

Insula pira$lor cre,?tea din valuri qiparc6 tainele ei pilpiiau deasupra, inboarea pe care o ridica la orizont soareleapropiat de zenit.

ADi.{ANA

kantsura este omicd insul5 de-luroasS, lungd devreo $apte kilo-metri, latd devreo doi, pier-

dutd intre Skyros Ei Sarakino, in arhipe-lagul Sporadelor de nord. La apus maisint alte citeva insulige, fErI nume, atitde neinsemnate, incit unele hlrg nici nule amintesc.

Speranpa ajunse in fa6a acestei insulepustii, in dimineafa de ?3 iulie, pe la oraunsprezece, cdci vintul sl5bise Ei ultimaparte a drumului o fdcuse domol, sprenecazul lui Ismail; agteptind sd se luptectr piragii, bucdtarul iqi juca mereu pec-torylii gi bicepgii.

Indat5, din tufiqurile de pe tdrm seivird ciflva inqi. Anton Lupar5 care-iurmirea crr ocheanul, vdat ci-qi fdceau

senure de nedumerire, dovadd ci nutotul se petrecea dupd agteptdrile lor.Erau incdllaf cu cizme, peste care atir-nau caftane lungi, iar in cap aveau, uniiturbane, alfli legdturi prizulii. A$a cumse vedeau, i-ai fi luat drept niqte oamenipaEnici qi cinstili. Dupd ce stdturd untimp la sfat, uitindu-se la corabia careplutea in larg, traseri din tufiguri o barc61ung5, o impinserd pe nisip $i, citevaminute mai tirziu, doub perechi de visleincepurd si selipeascd ritmic in soareleaburit.

Barca ajunse la vreo sutd de pa,si qi i;iincetinise mersul, parcd govdind. Pepuntea Speranpei se vedeau numai doioameni, ling6 parapet, qi alli doi care-gificeau de lucru pe bord, in chipul celmai pagnic ,si mai neqtiutor; incolo numiqca nimic.

- Se vede cd nu-i asta, zise omul de la

cirma bdrcii, indoit. $i qrm naiba, cddoar ne-a trimis semn !?

Altul rinji, ardtindu-gi dinlii qtirbi:

- Da ce, dacd nu-i asta, stricd s-ocotrobdim pulin ?

Cind barca ajunse la vreo doudzeci depa$i, omul de la cirmi strigd:

- Noroc, cdpitane ! Ce vint vd poartdpe-aici?

- Vint prost ! rdspunse Anton Lupan.Mi se pare cd ne-arn rltdcit.

Oamenii din barci se privird inrre ei,cu inleles, gi traserd lingd bord. Cu toliinu erau decit cinci.

igi fdcurl un semn gi se aruncard toqideodatd peste parapet; numai c5, inaintede a-Ei trage iataganele din reci, cincilevi de pugcd se indreptard asupra lor,din cinci locuri, pe care nici nu le-ai fibdnuit. Negrild se smucea in mina luiMihu, clSnqdnind din col$, dornic sd serepeadi in ei.

Piragii rdmaserd impietrigi, cu chi-puri hide, pe care spaima le slufea maimult, cu nasuri pdroase, guri gilbejitesau qtirbe, cu ochi spanchii. Nici unulnu avu vreme sd facd o miscare, cdcilevile pugtilor inaintau ameninfdtoarespre ei, gata s5 verse foc gi plumb.

- Care miqcd s-a curdlat ! rdcni Ghe-rasim.

Anton Lupan se apropie de cel carese uita crucig, pesemne cdpetenia lor, Ei,dintr-o migcare, ii smulse cureaua de labriu. Iataganul qi doud cutite arcuite, inteci de lemn, cd,zufr pe punte, bocdnind.

Dupd ce togi piragii furd dezarmagi, cI-pitanul se intoarse spre ultimul din ei.

- Acum pune mina pe sfoara astagi leagd-i, cil sd nu ne mai ostenim noi !

Piratul ii aruncd o privire furioasd dinochii crucisi.

- Haide ! il indemnd cirmaciul Spr-ranpei, luind un cutit de jos si imboldin-

du-l cu teaca de lemn.in citeva minute, cei patru tilhari erau

legagi fedeleq. Gherasim il lega pe alcincilea, apoi ii ingrdmddi pe toli lingdhambar Ei ii mai lega o dat5, intre ei,fdcindu-i balot.

- $i cum, domnule, arn terminat ?

zise dupd aceea, uitindu-se cu mirarein jur.

Intr-adev5r, toat5 treaba nu durasedecit o jumitate de ceas ,si decursese inatita linigte, incit nici nu-gi venea sd crezicd asta fusese o intilnire cu nigte pirag.

- Agteaptd, Gherasime, ci n-arn ter-minat ! rdspunse cdpitanul, uitindu-se cuocheanul spre 15rm.

In desigurile de pe mal parcd se vedeamigcindu-se un turban.

- Ia hai sd luim barca pi si facem ovizitd acasd la dumnealor. Poate cd si-auuitat ceva bagaj. Da pini una alta, scoa-te$-l pe Spinu la lumin5, cd s-o fi ind-buqit.

Oamenii l5sard pugtile jos, il traseripe Agop de pe bocaport qi incepurd sddesfacd tenda.

- Mult necaz ne-a adus armeanulSsta ! zise Gherasim, scuipind cu ndduf.Cred cd ar fi timpul sd couobiiesc pulinprin boclucurile lui.

Agop fdcu ochii mari, ttezit din leqin:

- Nu am nimic, de ce sd cotrobiiegti ?

Sint un negustor scdpdtat.Haralamb qi Cristea Busuioc puserd

piciorul peste marginea hambarului, deunde, opintindu-se din greu, il aruncardpe Spinu afard,, c€l pe un sac. Pirarulcdzu grimadd peste ai s5i.

Dupd strigdtele de uimire care izbuc-nird, incepurl blesteme Ei injurituri.Piralii spumegau Ei se smuceau in frin-ghii, incercind sd loveascd furiogi, clrpicioarele, cu genunchii, ql umerii incdpetenia lor, care se uita la ei wdjma-

:.l l-jl ai

I :':t-:.; :.'i:,,i, tr

l:

_{;'l"ra Ftril .:€F,i_-

€'.:€gry

'

.- - ltl

ra,!i|::;

.1 . .

:i '' ..' .. :;:.,..',,::|f

i'*;:,,,., ,:1t,*lo

Ll

ffi

&

i-, -

:

,, : a,*,i:F-l

...t i

',,,li;'.tr:, r*'aij'.;.ii

i:it!-'t:t:':il'

'ar'.::.

i.;r

::i:,:::i:;:n,.

si noi a$teptdm pe g5rmuri pusrii fhrinici o stire, q.r teama ci in orice z.t nepoate dibui vreun vapor de rlzboi, sdne pund in streang. Itt dd mina sd ne laqiaici o luni, iar tu sd bei cafea Ei sI tragiciubuc la Pera-Palace ! A, nu, cdpitane,alta ne-a fost vorba la inceput !

Ajungind aici, piratul se inroarse spreAnton Lupan:

- Domnule, vreau sd spun tot !

Spinu il fulger5 din ochi Ei dddu si sesmuceascd spre el, dar fringhiile il fbcurdsd icneascd, neputincios.

- Crezi ci dac-ai sd p5lSvrdgegti ai sIscapi de streang? il intrebi cu dispreg,scuipindu-l iariEi in obraz.

Piratui se zvircoli cu o furie care-lfrcea fioros, oricit era el de firav.

- Deocamdatd si ne spui cili oamenimai aveli pe useat?

- Trei, dar unul e neputincios, nustiu din ce i s-a tras, din vreo spaimd,ori o fi pedeapsd de la Dumnezeu, cd l-alovit boala copiilor Ei cind e sI punimina pe cufit ori pe iatagan il apuc5 bi-tiiala gi cade la plmint.

- Unde sint iqtia trei acum?

- UnuI e colea, de pazd, pe mal, iarceilallj doi pe malul celdlalt...

- Incolo nu mai e nici unul? Bagide seamd, dacd mingi, mai poF p5tl qialtele inainte de a ajunge la streang.

- Nu mint, domnule, o si vedeli.Anton Lupan se intoarse brusc spre ai

sii:

- Cine rdmine de pazA aici?Oamenii se carn codeau, clci fiecare

ar fi vrut si pund piciorul pe uscat, sdrdscoleascd sllaqul piragilor.

- Eu stam ! r5spunse dupl oarecaretimp Ismail, cdscind.

- Nul l5safl pe el, nu md nenorgcigi !

incepu sd se vdicireascl Agop.Bucdtarul se indreptd spre el, intiritat,

cu miinile infipte in Qold:

- De ce nenoroceam, bre ?

Agop tdcu milc pi se ascunse dupibocaport, cu capul la pdmint, fiindc5 ve-derea piragilor, chiar Ei aEa, legagi si ne-putincioqi cum erau, ii dddea fiori.

Soarele mergea spre zenit, din ce ince mai arzdtor, Di pe punte incepea sd fiezdduf. Odatd cu apropierea amiezii, vin-tul sl5bise gi nu mai avea putere sI poartecu el umezeala rlcoroasd din larg.

Echipajul cobori in barca piraqilor,impreund cu Negril5, Ei se indreptd spre!drm. Dupd ce privi o vreme in urmalor, Ismail se duse in bucdtirie, lud unlinguroi mare de fier care atirna cit unciocan, $i-l infipse fudut la briu, apoise asezd turceqte lingd parapet, cu pugcape genunchi.

- Dacd unul migcam, dam cu asta la€p ! zise de la bun inceput, aritind sprelinguroi.

Dupd aceea iEi aprinse luleaua qi rI-mase de pazd,, aruncind din cind in cindcite o privire plind de ifos la piralii caretoropeau in fringhii.

In acest timp, barca se apropia de mal,fdrd nici un ocol; cind ajunse la vreo sur5de paEi, in tufiEurile de pe mal se vizumiqcindu-se ceva, un om cu turban iEiardt5 o clipi capul, privind cu nedu-merire la cei ce se apropiau, apoi,dupd ce se dezmetici, o rupse la fugi ladeal, adus de umeri, cdutind sd se piardlprintre copacii pitici.

Ieremia duse pu$€ la ochi.

- Nu trage ! il opri Anton Lupan.N-o sd ne fie prea greu sd punem minape el, cd de pe insula asta n-are unde fugi.

O cdrare bltdtoritd de mult ardta sin-gurul loc pe unde piratul puruse sd fuglfdrd sd cadi in brinci.

- Domnule, zise Ieremia, privindcu bdnuiali in jur, poare ar fi mai bine

si ne rSspindim, s5 nu mergem toEib'rriue .

-." N*avea grij5, rdspunse AntonLupan. Iarba e in folosul nostru, nu al1or. DacI ar fi vreunul ascuns pe undeva,i-am vedea urmele numaidecit, cd doarsint oameni, nu pdsdri, sd vind pe sus.

DupX vreo opt sute de pagi de urcugajunser5 la creasri pi se oprird uimili.l'larea era jos, la picioarele lor, fiindc5un golf adinc intra in inima uscatului,sugrumind insula la mijloc, s5 zici cI ofurtuni mai puternic5 ar fi purur s*orupi in doui buc51i. Vintul adormise pedeplin gi apa golfului, amorgird, sclipeaargintie in soare, orbindu-te, ca un uriagcazan cu sticl5 pusd la topit. Aproape demal se zdrea o corabie cu doud catarge,picotind la ancorS, gata sd se topeascdgi ea in pasta sticloasd a golfului.

Gherasim igi duse mina streasini laochi.

- Dornnule ! strigi deodatd, sub std*pinirea unei mari tulburdri. Domnule,dar asta este...

Anton Lupan l5sd ocheanul in ios.

- Ai dreptate ! zise, fHri sI pard sur-prins. Este chiar Penelopa, dar pe mineunul nu m5 mird s-o gisim aici.

***

Fugarul se ducea de-a berbeleacul pepovirniE. Turbanul ii slrise din cap, li-sind sE i se vadd leasra ras5, care sclipeain soare ca un dovleac turcesc, desprinsdin vrej. Cind ajunse jos, se ridicd qistr5bdtu plaja, in fug5, strigind Ei fdcindsemne cu bralele, deznidijduit. Pe pun-tea Penelopei se ivirh doi oameni buim5-cigi. Dupi cireva clipe se dezmeticird,vdzurl oaspegii neaqteptali sus la creastbgi se repezird, sd ridice pinzele.

- Sint tare speriali, zise AntonLupan, daci iEi inchipuie cd pot si fugitIrS pic de vint !

Piratul de pe mal se opintea sI deala apd o barc5 trasl pe nisip, dar nu eratreabd pentru un singur om. Dacd v[zuc5 n-are destule puteri, se uiti in iur,rdtbcit, dddu si intre in mare, privi inapoila str5inii care incepuserd s5 coboare po-virnigul cu puqtile in miini - apoi, duplo clip5 de gindire, o rupse la fugi pe!5rm..- Care v5 luali la intrecere cu el ?

intrebS cdpitanul Sperangei.

- C-e sd ne mai ostenim de pomand ?

rdspunse Ieremia, ducind puEca la ocir.i.Arn sd*i ;uier pe la ureche s5 srea, ;i dacdnu s-o opri s5-mi ziceqi curn veqi pofti !

- Vezi numai sE nu-l rdpui !

- I.Tici o grijfl, domnule, doar n-arnuitat sd fn pupca in rniini !

Zicind acestea, Ieremia echi pi trase,filri zdbavil; ecoul SmpuEc5ti:rii se ris-pindi ca o plescEiturd pe apa stieloasi agolfului, fbcind s5 se ridice in aer un stolde pescdruEi argintii, care toropeau penisip"

Fugarul se prdbugi Ei rdmase nemiscat,cu fa;a la pdmint.

- Ce fdcusi, m5i lerernie? zise doje-nitor Haralamb. ful.i-e cd l-ai atins la mir.

- Pui prinsoare cd nu ?. . . I-am zissd stea, ,;i dupd curn vea s-a supus. Acumam sd-i trirnit vorb5 sd vind inapoi.

O nouS impuqcdturS tulburi linisteainsulei pustii. Jeasta lucioasd a piratuluise acoperi de nisip.

- M5, dacd nici acn nu l*ai atins. . .

incepu Haralamb.Dar nu-gi sfirEi vorba, cind fugarul

se ridicd speriat, cu miinile in sus liporni inapoi, scuturindu-qi capul cas5-gi lepede nisipul care-i curgea in ochi.

Ceilalgi doi de pe corabie incremeru-

- -:- a.

se re lingi parapet. Fiindcd se pornisepe impusc5turi, Ierernia trimise un glongprintre ei. Auzind guierdtura pe ia urechi,unul ridicd miirule in sus, iar celSlalt fucuprins de biliieli qi se prdbu;i pe para-pet, su capul in ios, de-ai fi zis c5 o sd

cadl in apd ca un balot.Echipajut Speranpei eobcri in liniEte

pe !drm.Citeva minute mai tirziu, cei trei

piraii erau legali pe puntea Penelopeis1 se uitau ingrozili la str6inii eare rdsco*ieau corabia. In timp ce unii desfbceaubocaportul, sub care se avzeau, gemete

-si striglte de ajutor, algii coborau sc5rilein cabina cdpitanului. Anton Lupan se

apropie de tambuchiul de 3a prova, in*chis pe dinafard cu cirligul,, impinse ca-paeul qi r5mase incremenit.

Jos, la picioarele scdriior, stetea ofiin$ omeneascS, gata de lupt5, cu spi-narea arcuitd sI se repeadd in sus, cumina inclegtati pe cufit, cu dingii stringi,cu ochii scdpdrind. Cind vdzu un strdin,cu int5fl$area blinda, care se uita in josuimit, scdpd culitul pe scdri, iqi dusemina la inim5, scoase un strigdt slab -si lui Anton Lupan ii fu dat si vadi celmai cald Ei mai proaspdt zimbet care arfi putut lumina un chip femeiesc.

In faga lui era o fatl de optsprezecesau noll5sprezece ani, cu obrazul ardmiu,cu ochii negri, codali, cu pdrul ca soa*rele spre amurg. Purta o bluz5 cenugie,de pinzd groasi de corabie. In jos aveasalvari, din aceea,;i pinzd ca bluza, strinEipe mijlcc cu o curea ardbeasci Ei legagipe glezn5, rdsfiingindu-se peste picio-rul gol, ardmiu, cu unghii trandafirii.

- Cine eqti tu ? o intrebd AntonLupary neputindu-,;i lua ochii de la ea.

Fata ardt5 cu degetul la piept:-- Eu?... Eu, Adnana... Tu?Apoi f5cu ochii mari, zimbetul i se

pref5cu in ris, iEi scuturS capul, ca ,;icind ar fi vrut sd vad5 dacd totul nu edecit vis, $i, repezindu-se pe scdri, insus, se prdbuqi la picioarele lui AntonLupan.

-- 'Iu b5tut F{useim, stiu ! Nu cu-noEti? Eu, grece$te, pulin. Tu araba, nu?Franluze9te, da?

- I)e unde ai inv5lat franluzeEte ?

Nu e$ti sora lui F{useim ?

Adnana i;i scuturS capul, fluturin-du-Ei pdrul blond, m ,i cind ar fi vrut siarate absurditatea acestei intrebdri ,gi

incepu s5 vorbeascd repede, intr-o fran-luzeascd melodioas5, limba care se vor-begte in sud, aproape cintat5, presdratdinsi cu o mul$me de cuvinte strdine,cdrora le imprumuta in chip gingas ac-centul marsiliez.

-- Nu sint sora lui, minte ! Eu sintsirianc5, nu vezi ? M-a r5pit cind aveamzece ani...

in clipa aceea, Gherasim, care deschi-sese bocaportul, scoase un strigdt:

- Kir Iani, dumneata eqti ?

Cdpitanul Penelopei pdEi pe punte,girbov qi scofilcit, sLl barba crescutdde-un cot. Gherasim il cuprinse in bra1e,rizind.

- Ce bine imi pare cd am dat dedumneata, kir Iani ! Hei, ce bucurie osd fie la Pireu cind or vedea d triiegti !

Kir Iani se desprinse din imbriligarealui, dezv5luindu-qi firea colgoasS, il prividintr-o parte, ar!6gos, apoi pufni ca Eicind s-ar fi despdrlit abia ieri, ca qi cindn-ar fi cdzut in ghearele pirafllor maibine de patru luni:

- Ce cauqi aici, pezevenghiule ?

I)ac-ai plecat, umbl5 cu bine, nu te pri-mesc inapoi ! .{m luat alt cirrnaci in locuitdu.

Zicind acestea, incepu sd se caute prinbuzunare, furios, pinl gdsi un capdt detrabuc.

- Da$-mi chibrit ! se r5sti la ceidin jur.

Tocmai atunci, Ieremia urmat deHaralamb ndvllirl pe punte, urcind dincabina cipitanului.

- Domnule, strigard amindoi intr-unglas, repezindu-se spre Anton Lupan.Vino si vezi ce avulii ! Un cuflr intregnumai cu pietre scunnpe qi podoabe depref ! Asta-i comoara faraonilor !

Mihu, care fusese cu ei, mai zdbo',.iciteva clipe ios, cici tocmai cind sE punipiciorul pe sc5ri, auz;- de dupd ugd ungungurit clrnoscut. in minte ii venifulgerdtor cdlug5rul, desag4 colivia goaldqi acelagi gungurit ciudat pe care il luasedrept o inchipuire. Oare i se ndz5rea siacum? Nu, de data asta vd:an cu ochii

R4'DU TL:DORAF{

lui. in spatele ugii arirna o colivie,si-nluntru un porumbel aib, cu piep-rul trandafiriu, gungurea intrebdtor, fre-cindu-qi ciocul de gratii. Bdiatul ieEi pepunte chinulit de ginduri Dl nedurnerit.Poate cd tc1i porumbeii din lume gungu-resc ia fel, ;i ureehea omeneascS nu-iin stare s5-i deosebeascd pe unii de algiidup6 giasui lor pdsdresc. Dar el ar fiputut s5 jure c5 era un gungurit pe careil rnai auzise.

intre timp, din hambar ieqird trei inqi,pdmintii la fald qi cu bdrbi s5lbatice deocnaqi.

- Lachi, Nieola ! strigd Gherasim,repezindu-se la ei. Ce bucurie cX v-amgdsit! Dar Ssta cine e, ed nu-l cunosc?

- Nlitrofan, noul nostru cirmaci, fratebun crr noi. Poii s5-i stringi rnina, cd-iun om intreg.

- Numai pe &larulis nu-l vdd"Nicoia iqi lds5 capui in jos:

- A pierit, bietul de el, luptind vite-jegte, dar ce fcrlos, cd tilharii ne-au incol-1it tare dibaei !

- Un cSlugdr de la Sfintul Munre,nu ? intrebd Gherasim, spumegind.

-- Da ! incuviingar5 cei trei marinari,intr-un glas.

- Numai cd nu era c5lugir, ci Spinu,piratul vestit, ad5ugi Nicola. Dar rude unde ptii?

- O s5 r'edeti voi acu. $i v-a infundat1er.ile pugtilor cu cilgi. Acum le-a venitrindul sd pl5teascd qi pentru el, qi pentruceilalqi cilr au ucis ! zise Gtrerasim,iiiqtit.

Piraiii se inghesuirS mai tare in para-pet. Beteagul iqi didu ochii peste capli incepu sI icneasc5, de parc5 i-ar fiumblat un gobolan prin piept.

Deodata, Negrila, care se invirtea injurul lor tot ar5tindu-gi colgii, se opd,isi ciuli urechile spre bocaport Ei incepu

sI miriie incet..- Ei, dar Ssta cine mai e, ci parci are

un chip cunoscut ? intrebd Gherasim.LTn om negricios, cu nasul arcuit, cu

ochii vl5gu.iqi, in care se mai vedea insdo ,;iretenie din trecutj se incurca in giu-beaua neagrd, bdtut5 cu fir de argint in-vechit, incercind sd pSEeascd peste gurahambarului.

- Mni sd fie-al naibii ! exclaml Hara-lamb, zgiindu-se \a el tot atit de miratca Ei Gherasim. Sd n-aibd barba asta, aszice cd,-i jupin Agop !

- Agop din Bazar? intrebd repedestriinul, g5sind qr prln farmec putereasd sarh pe punte. Il cunoa$tep pe Agop ?

Eu sint Haig, fratele lui.Gherasim se bitu cu palma in frunte:

- Mfi, fra$lor, acurn toate s-au ld-murit ! Zi, egti frate cu Agop ? Negustoriscdpdtali amindoi ! Te duceai la Pireucu ceva boarfe, sd-p incerci norocul prinalte pd4i, cd la Stambul nu mai erarost de triit.

- A,ga-i ! incuviing5 Haig, inclininddin cap.

- Da comorile astea din cabind alecui sint? s5ri ;i treremia cu greceasca lui.

in ochii armeanului se aprinserdscintei.

- Sint toate aici? intrebd grdbit, dindsd se repeadi spre sciri. N-au instrdinatnimic?

- N-au avut cind, rdspunse Ghera-sim, tiindu-i calea. Numai c[ nu tegrdbi. O s5 vedem la urmd cum se cuvinesd le impSrqim. Doar nu ne-arn luptat cupiralii pentru tine ,;i pentru Agop !

Toat5 lumea se strinsese in jurul ham-baruiui; Adnana, care nu inlelegea mainimic din amestecul de vorbe grece$tiEi rom6ne9tir stdtea ling! Anton Lupan,uitindu-se pe rind la togi, miratd pi cu-minte ca un copil.

Anton Lupan se uitS la creastS, undeiarba lepoasd incepuse sd freamdte uqor,se uitS la dira vindtd care pdta rnarea, laorizont, Ei zise cdtre ai sdi:

.- Bdiegi, facegi ordine pe punte Eifigi gata sd ridicagi ancora. Peste jum5tatede ord o s5 avem vint din nord. BietulIsmail s-o fi plictisit a$teptindu-ne atit.

Apoi se intoarse spre Adnana) care se

tinea intruna dupS €i, aruncind privirisperiate spre Huseim.

- Adnana ! ii vorbi, punindu-i minape umdr qi privind-o blind in ochi. Vreisi ne fii de folos ?

Fata inclind din c&p, fluturindu-;igenele, intrebltor. Prin ochii lui AntonLupan trecu 0 undd de mirare - qi oclipd Eovdi, fdrd, sd-gi dea seama de ce.

- Piralii lui Spinu iEi au cuibul peinsula asta, sau in alt loc? o intrebd apoi.

- Au multe cuiburi, dar eu nu lestiu. Nu le gtiu nici ei to1i, fiindcd Spinup5streazd taind asupra lor qi in fiecare locare alfl oameni, care nu se cunosc intreei. Cei pe care i-ai prins sint aici numaide doi ani. Cuibul lor adevdrat e la Ale-xandria. Acolo fiecare e socotit om cins-tit, unii marinari, al$i negustori.

._ Desigur ci au Ei o corabie.

- Da, a fost aici pind acurn o luni.

- Nu Etii incotro a plecat?

- DupI cite am inleles, la Alexandria,sI ducd o parte din prada care s-a adu-nat in doi ani. Acum il aqteptam pe Spinu,incdrcam ce mai era in peEteri Ei plecarnqi noi.

- Ce pegter5?

- Unde lin ei pr5zile. E aici pe mal.DacE vrei, te duc s-o vezi.

Mihu se apropie de ei.

- Domnule, zise incet, ca gi cind arfi fost o taind la mijloc, jos in cabind esteo colivie cu un porumbel.

Anton Lupan ise de tonui lui miste-rios.

lii"-, 1.i: i:l'.;:i:L i- Si ."

-- 'Un porumbel ! Sper cd nll te-asperiat prea riu !

- Ce zice? intrebd Adnana.Aflind, se incrunt5.

- E un porumbel cil6tor. Spinu i1

ia cu el, pi de cite ori se intoarce cuprada, il trimite inainte, € sd*i vesteascipe ceilalqi.

- Acum arn inleles tot ! exclarndMihu, luminindu-se, dupd ce cdpitanuiii tdlmdci spusele ei. Dacd a$ fi fcrst maideqtept, ar fi trebuit s5 bdnuiesc de \ainceput c5-i ceva tra rnijloc. Dar cum sd

bdnuiesc? Eu nici mdcar nu ,;tiam cdporumbeii sint atit de isteli.

- Nu to!i, Mihule, ci nurnai porum-beii cdlStc'ri. Dach nu-i 1ii prea mult inalte pirgi, ca sil se deprind5 cu locu-rilenoi, atunci se intorc sf,oar5 la cuibul 1or.

- Pdi sqe, cum il ginea Spinu, indesagd, cu ce sd se deprindS? Cu intu,-nericul ? Eu ac cd Ei dup6 un an tot ar frfost dornic sd se intoarc5...

Dupd ce musul plec5, mulpmit cddezlegase gi aceastd tain5, Anton Lupanse intoarse spre Adnana:

- Mergem?

- Da... Dar crers, c5 n-au si neprindd ?

-- Cine ?

- Spinu qi ceilalli.

- Tare 1i-e teamd de ei !

- Mi*e teamd...Anton Lupan tresbri.

- Da ! r6spunse el repede, parcd fe-rindu-se de privirea ei. S5 mergem, cdn-avem timp de pierdut.

- /Vlai ia cigiva oameni ! se rug5 Ad-nana) aruncind iardEi o privire tern6toarespre 15rm. Ne trebuiesc qi felinare, alt-fel nu putem rdzbi.

La citeva sute de paqi spre sud, poa-lele dealului se pierdeau intr-o ingr[rna-dire de stinci rogiatice, printre care rAsa-

. l--' - ..-'-

reau ciflva copaci pipernicigi. Fata secd15rd pe povirniEul golaE urmind opoteci greu de ghicit, qi se opri in fagaunui boschet sdrdcdcios de mdslini.

- Aici ! zise, ardtind cu mina. Venigidupi mine, dar se merge greu.

Gherasim l5sd puqca jos qi aprinse feli-narul. Ieremia, care sosea din urm5, flcula fel.

68

- Mdi, frate Gherasime, inrrebl in-cet, oare n-o fi weo capcan5?

- Aq ! Tu n-ai vdzut ce ochi de copil ?-- De, Etiu eu ? ! De cind cu cdlugdrul,

nu mai cred in nimic !

$i, spre mai multd sigurant5, Ieremiaiqi sprijini pugca sub brag, ca sd poat5trage in orice clip5, ffud, a mai ochi.

Intrarea peEterii era o guri scundi

ft' , "':i'; ,.:'

't' '

prin carc nu puteai merge decit frint demijloc. Pe perelii de piatrd se vedeauzgirieturi ciudate, semne f-5cute de piralicine qtie de ce. Din loc in loc erau dese-nate ciolane ;i capete de mort care rin-jeau hid gi pireau c5 miEc5 in luminaf elinarelor.

- Ei, ai dracului ! injurS Gherasim,privindu-le pieziE. Si fie unul mai slab

de inger: nu gtiu cum ar iesi de-aici I

Adnana mergea in fruntea lor, sor'5ind.incd temindu-se sI nu dea peste vreunpirat ascuns.

Dupd citeva cotituri, galeria incepeasd se l5rgeascS, pini ce se sflrsi intr-c,grotd uriag5, ai c5rei pereqi *.b:::i se zdreau.sclipind tainic din loc in loc., i-inde iu -mina lovea vreun coll de pirit-i:: p jrzt.

,

.+,'

i-t,.A

$d

..ur&+ad$i

De jur-imprejurul pere$lor zd,ceausipete, baloturi, saci, covoare, armer echi, ardmdrii, aruncate claie peste 916-mad5, ca lucrurile scipate de la foc -zd,ceau intr-o t5cere amor1it5, rnustrS-toare gi plini de tristele, de parcd ar flsimtit pustiul si intunericul din jur.

.- Asta-i ce-a mai rimas ? intrebdAnton Lupan, uluit. Bine, dar atunci,ce-a fost inainte, cd numai astea fac citun bazar intreg ? ! In saci ce-o fi ?

- Covoare, mdtdsuri, stofe, draperiisi cite altele. Ti se impdienjenesc ochiicind le vezi.

- Nu le putem ldsa aici !. . . Ghera-sime, Ieremie, luaf cite ceva la spinaresi chemali-i pe tofi. Trebuie s5-i ddm zor)cd altfel ne prinde seara cirind.

- Nu-!r fie team5, domnule ! rds-punse Gherasim. Sintern mul$ Ei voinici.In doud ceasuri ifl cdrdm Ei peregii.

-- Adnar:,a, intrebd Anton Lupan,Cupi ce rdrnaserd singuri, vrei sd mer-gem prin pe,;ter5 pind la malul celSlalt ?

- \rreau, dar sd Etii cd ne trebuie ju-mdtate de ceas.

- Nu-i nimic. La intoarcere o s5 ve-nim pe sus ,;i-o sd ne 1u5m la intrecere,care urcd mai repede la deal... Oarepiratul care pindea pe !5rm de ce n-o fifugit pe-aici ?

- Nu putea fdrd felinar. $i-ar fispart capul de peregl.

Foqnetul valurilor se avzea atit delimpede, incit ai fi

^ spus cd qlrmul se

afld foarte aproape. In partea asta, gale-ria era mai inalt5, aqa cd putea fi str5b5-tut5 cu uquringS, in schimb, la fiecare

pBS, din pere! ieEeau colguri de stincd,ascufitei care parcS vibrau ca niqtecoarde, amplificind murmurul mdrii gif-Scindu-l mai aspru, in armonia bizard,pe care-o didea zbuciumul apei Ei nep6-sarea granitului nemigcat de veacuri.

.A.nton Lupan mergea in frunte, cufelinarul, iar Adnana venea dupi el, fdrdsd i se simtd pasul. I se auzea numairespiragia, la rdstimpuri, parci speriatisau govditoare, ca gi cind fata n-ar fi fostpe deplin convinsl c5 drumul acestatrebuie fdcut pind la capit.

Anton Lupan se opri. Din fagd rdz-bdtea o lumind slab5, furiqindu-se peperelii colguro;i, fdcind s5 p5leasc5flacdra felinarului. Dupi cifiva paEi ga-leria cotea in loc, ldsind sd se vad[pe nea$teptate un petic de mare, invol-burat. Vintul crescuse intre timp, gi josvalurile se zbuciurnau, rostogolindu-seinspumate pe !irm.

- Crezi ci nu ne pindegte nimeni ?

intrebd Adnana, qov5ind iar.C5pitanul Speranpei se strecurd afafi,

qi rdrnase nemiqcat. La inceput crezu ciiegiserd in altd parte a insulei, nu sprerSsdrit. Apoi vdzu soarele in spatele sdu,recunoscu !5rmul, poteca pe care urca-serd la deal; barca era in acelaqi loc,trasd pe nisip, numai cd valurile o im-presuraserS, smucind nemilos de ea.

- Ce este? intrebd fata.Anton Lupan ldsd s5-i scape felinarul

din miini qi rdmase impietrit cu ochii inlarg. Speranpa nu mai era la locul ei, deparcd o inghi$se marea. La orizont sezdrea o pinzd cenu,;ie.

smail se trezi inbeznd qi un timptoropi, ftrd sd-gidea seama undese afl5. DacI v5-ztt cd, nu-l zore$-

te nimeni la nimic, inchise ochii, mulp-mit, si mai tragS un pui de somn. Deciteva zile tot ar fi dormit. Numai covo-rul pe care stdtea intins nu-i dddea liniqte,parcd ii era cunoscut. Da, gi dupd mirosEi dupd pipdit, ar fi zis c5-i covorul lui,de Brussa, cumpirat cu bani scumpi inziua nungii cu Laleli.

- Aman, Laleli, Laleli ! oftd Ismail.Apoi tresdri qi deschise un ochi. Dupd

cite iqi amintea, covorul il dusese Ghiul-surn la Bazar qi-acum nu mai era al lui.

- Hei, unde sint? intrebd nedumerit.Mufid6, Valide, care sinteti aici?

RECHIhIII

In loc de rdspuns auzi un geamdt, pier-dut. Bucdtarul se frecd la ochi.

- Cine-i acolo ? N-auzi ? intrebS" ingraiul lui, uitind de ghiauri.

- Eu, Agop, efendi Ismail.

- Durnneata? $i ce cauqi aici?Armeanul gemu:

- Nu mai caut nimic, cd mi-au luattot; m-au nenorocit.

Bucdtarul dddu sd sari in picioare, darse lovi crr fruntea de un tavan scund - giintr-o clipl se dezmetici. Simf corabialeginindu-se, auze valurile splrgindu-sein bordaj, iEi aminti cum r{mdsese depazd, pe punte, $i inlelese cd era inchisin hambar.

- Ce s-a petrecut, cum de-am ajunsaici? intrebS, tot in graiul lui, apropiin-du-se pe dibuite de armean Sr zgiltiin-duJ de git.

- Pdi ce sd se petreacS?... rdspunseAgop, tremurind. Prea bine nu gtiunici eu, cd am stat ascuns dupd bocaport,si nu-i vdd. $tiu cd m-am pomenit cu eigrdmadi in jurul meu.

- $i eu) ce fbceam?

- Dumneata dormeai, efendi Ismail,dormeai ,;i sfbrliai cu pu$ca pe genunchi.

- Dar ei, cum au ajuns pind la dum-neata, cI doar erau legagi ?

- Se vede c5 s-au tirit uqurel, cu tofiigrdmad5, aqa cum erau legagi, Ei-aucdzut in capul meu. <Dezleae5-ne, dacdvrei sd scapi viu !u

- De ce nu m-ai strigat, de ce n-aifugit ? scriEni buc5tarul, dezmeticit pedeplin.

- N-am avut curaj, efendi Ismail,iartd-md, n-am putut: dumneata nu Etiice ochi aveau, sd te strdpungd, ,i altcevanimic. Pe urmi, dac-ag fi strigat, parcddumneata m-ai fi auzit?

- A$a ? ! Care va sd zicd,, tu i-ai dezle-gat, ghiaur nemernic ce e$ti !

- L-am dezlegat numai pe Spinu,cd el era mai fioros. Pe ceilalti i-a dezle-gat el. Numai pe grecul acela sl5bu1, l-aldsat in fringhii. Pe urmS Spinu a venit ladumneata, !i-a luat puqca de pe genunchigi cind fl-a dat una cu patul ei in cap, !i-apierit sforlitul de parcd te-ar fi vrijit.

Bucdtarul se pipdi in cap.

- Aha ! Uite cd mi-a rdmas qi cucui...Pe urmi ce-au fbcut?

- Au ridicat ancora, au intins pinzeleqi au pornit repede la drum. N-am apucatbine sd ne depdrtdm de gdrm, cd s-au girepezit la hambar, mi-au rdv5;it avutul

- ce-a fost mai de prel au cSrat dincolo,la c5pitan, iar pe noi ne-au aruncat aiciEi ne-au inchis.

- Sd fie mult timp de atunci ?

- $tiu eu ? Asta s-a intimplat pe laprinz Ei-acum o fi noapte, ci altfel s-ar

zdriun pic de lumini de sus.In clipa aceea, in cabina cipitanului

se auzi uga scirliind, cigiva oameni cobo-rird scdrile Ei incepurl sI vorbeasc5, g5-l5gio,;i, ca unii care nu mai aveau sd seteaml de nimic.

Ismail se tiri pe sacii lui Agop qi iqilipi urechea de peretele sublire, care des-pd4ea magazia de cabina cdpitanului...

Omd care vorbise mai inainte con-tinud, mustritor:

- C5pitane, te ascuna de noi, gi facirdu !

-- Taci ! rdcni Spinu, aqa de tare, incitAgop, aflat in spatele lui Ismail, fugide-a buqelea pinl in colqul hambarului.

Un timp, dincolo, piralii tdcur5, in-lemnili; se auzea numai rdsuflarea fio-roasd a c5peteniei lor. Mai tirziu, un al-tul dintre ei indrdzni sI rupd tdcerea,ardtindu-qi temerile lui :

-- Oricuffi, cipitane, in Arhipelag numai e rost de trdit" Trebuie sd ne gindimincotro o apucdm. Oare acurn nu ne-orurmdri ?

- Egti un fricos ! rispunse Spinu,rizind crr disprel. Chiar dacd Huseim sauceilal{ ne-ar trdda qi le*ar spune incotroam pornit, cum ar putea sd se gind dupinoi cuprdp5ditul lor de barcaz ?

- Inainte sd ne trddeze Fluseim, o sine trddeze fata!

Spinu bdtu cu pumnul in masi Ei rdcnidin nou:

- Sd nu-mi mai pomenegti de ea !. . .

$i ajunge cu vlicirelile, muieri ce sin-tegi ! Hai, toatl lumea afard,, l5sagi-mdsingur, netrebnicilor!

Oamenii nu mai aEteptard o nouS po-runcd, ci se repezird pe scdri, buluc...

- Mai intii sd dormim pu[in; pindla Alexandria avem de mers doud sipti-mini. Este destul timp de gindit.

Zicind acestea, Ismail c5scd, iqi pipii

?'l

cucuiul din cap, apoi se intinse tacticospe covor, ;i peste citeva clipe magaziaincepu sd rlsune de sforditul lui.

Ceasurile se scurgeau greu pentruAgop. Liniqtea de afard, ii dddea fiori,iar sforditul bucdtarului il scorea dinmingi. Din cind in cind incerca sd-l tre-zeascd, trdgindu-l de picior, ori dindu-icite un ghiont, dar, ca urmare, sforditulcreqtea mai mult.

La aceeaqi ord de noapte, in parteacealalt5 a insulei, Penelopa naviga directcltre sud-est, impinsd de un vint bun.Anton Lupan, cu Gherasim al5turi, sti-tea aplecat deasupra h5rlii, in cabina

To.{TE plxzele st's

c[pitanului, in vreme ce kir Iani seplimba prin spatele lor, furios.

- Cu sicriul Ssta plutitor n-o si-iajungem niciodatd ! zise Gherasim, cl5-tinind neincrezdtor din cap.

- Dac6-i sicriu, poftim, d5-te jos !

pufni cdpitanul, muscind din trabuc.

- Nu flne seafiul de ce spune omulla necaz, kir Iani ! interveni Anton Lu-pan, impdciuitor. Eu unul cred d Pe-nelopa n-o sd ne faci de ris.

- Pe mine nu md privegte; eu mergla Pireu !

- Firegte, cdpitan Iani, qi noi mer-gem tot la Pireu, dar mai intii trebuie

. i..:-.i r_..

se-i prindem pe pirafi. Pini atunci, cu\-oia dumitale, comanda Penelopei o s-oam eu!

- Cu voia mea? Nu!

- Atunci fdri voia dumitale ! Ne-aminleles ?...

La citeva rnile in stinga se simleatdrmul apusean al insulei Skyros, inlr-rngul c[ruia navigau de mult. OdatH cuapropierea dimineqii, vintul se intirea'Cite o rafali vijelioas5 smucea pinzele,

si arunci, catargele arcuite spre provatrosneau , gata sd se rupS din sarturi.

- Coborili pinzele, ce mai aEteptali ? !

striga kir lani.

- Poate c-ar fi timpui, domnule ! zisesi Gherasim.

Anton Lupan scuturd din caP :

- Nu ! CSutafi cabluri sau Parime siintdrif catargele !

La fiecare rafald, Penelopa iqi afundaprova in ap5, qi uneori, clipe intregi born-presul nu se mai ridica dintre valuri.

- Duceli toate greut5lile la PuPa !

porunci Anton Lupan, netulburat. Go-lid toatX partea din fa15 a hambarului !

in prova se vedea capul Sarakimonesi,coltul de sud al insulei Skyros. Pestepulin timp, marea avea sd se deschiddliberd, in stinga. Anton Lupan iEi sirnlibdtlile inimii. Se apropia clipa cea maigrea a acestui joc plin de primejdii. $tiacd daci la ora asta Sperany.a apucase sd

treacd spre sud, n-o mai putea ajunge:singura ;ansd era sd depdEeascd inainteaei insula Skyros gi s5-i taie drumul. ..

Capul Sarakimonesi se vedea in ba-bord, inroEit de soarele care tocmai r5-sdrea. Dincolo de el se deschidea marea'pustie cit rdzbeai cu ochii. Anton Lupancercetd infrigurat orizontul, de la un ca-pdt la altul, fdr6 sd descopere nici uncatarg, nici o pinz6. De dincolo de ori-zont se ridica fumul unui vapor .- 9i alt-

i:

ceva nu se vedea nimic.IVlihule !

-_ Da ! r5spunse musul, de veghe laprova.

- LTrcd-te pe catarg gi vezi dacd nu sezdreqte vreun vas!

Peste citeva clipe, Mihu era la mdrulcatargului. Oamenii de pe punte se ridi*caseri gi cercetau orizontul, cu aceeaEiinfrigurare ca a cipitanului.

- Parc-ar fi o corabie! strigd musul.Dar trebuie sd fie tare departe, c5-i vddnumai virful catargelor.

- Cite ?

- Dou5.

- incotro se duce?

- Fuge spre sud, cu vintul.Gherasim ldsl s5-i cadi bragele de-a

lungul trupului.-- Am pierdut-o ! Acum nimeni n-o

mai poate ajunge.

- Ridieali toate pinzele ! .Ivlergeminainte ! Oriee ar fi s[ se intimple, trebuiesd-i ajungene ! spuse clr hotdrire AntonLupan.

Mihu scoase un chiot ,?i iqi dddu dru-mul din virful catargului.

- O sX-i ajungem, domnule, sd n-ainici o grijd !

Oamenii se rep ezfud, sI indeplineasciporuncile cdpitanului.

- Ridicafi tot ce se poate chema pin-zd,! continud acesta, simlind cd mari-narii il vor asculta orbeqte. Puneli cdn-gile in afara bordului Ei intindegi pdtu-rile. Intirigi mai mult catargele gi n-avefigrijd, n-au si se rupd. Mitrofan, ia-odoud carturi mai la stinga !...

La orrzont se ridicau nori negri, carecurind acoperir6 soarele abia risdrit dinvaluri -- ,;i marea se invSlui in umbre.Penelopa ipi afundd prova in ap5, scir-find din toate legdturile ei ostenite.Catargele, arcuite, trosneau gata sd se

rupd ,si sarturile intinse vibrau petonurile, impletindu-gi sunetele cugetul infricogdtor al mirii.

***

Dar, in timp ce Penelopa naviga astfel,in timp ce Mihu ,;i Adnana se urcau perind in virful catargului, ca sd cercetezemarea, in timp ce oamenii obosili pico-teau in picioare, fiindci pe bord nu maiera un singur colgigor uscat unde s-ar fiputut intinde la odihnS, in timp ce Haigigi fringea miinile, ascuns in cabina echi-pajului, ingrozit de o noud intilnire cupiragii, in timp ce NegrilS l5tra furios,scuturindu-qi blana ori de cite ori unnou val i se prdbuEea in spinare, in timpce Anton Lupan stdtea la prova, neclin-tit, cu ochii alintili inainte, cu pumniiti cu dingii strinEi, ca Ei cind prin incor-darea lui ar fi vrut si transmitd o fo45mai mare cordbiei, in sfirqit, in timp cekir Iani alerga pe punte, molfbindu-Ei fu-rios trabucul stins, zgiindu-se de iur-imprejur in nideidea cd s-ar ivi vreunvapor care s5-i aduci sc5parea intimp ce se intimplau toate acestea, oarece fdcea Ismail, bucdtarul?

Apoi ce sd facS? Dormea sfordind pecovorul de Brussa, visind la dulcea gigingaqa lui Laleli, rimasd intr-o mahalaa Stambulului.

- Efendi Ismail ! il striga Agop, dincind in cind, trdgindu-l de un picior.

- Lasd-mi sd dorm, mai avem pindla Alexandria ! rispundea bucdtarul, des-chizind numai un ochi.

Cind se trezi Ismail, alSturi in cabindera mare gdldgie.

- Miine diminea,ti 0 sd fim prindreptul Stampaliei, spunea unul. Tre-buie sd ne oprim, sd ludm provizii.

Bucitarul iqi ciuli urechile. $tia cd

toate Stampalia era o insuld tocmai in margi-mu- nea de sud a arhipelagului; deci, iatd

ci izbutise si <,facd punctull' neostenin-du-se cu mdsurdtorile !

- Mutd-d gindul ! se impotrivi Spinu,rdspunzind celui care vorbise mai ina-inte. Ce, de asta ne arde noud?

- Pdi mai avem numu zece pesmeliqi vreo doui ocale de sl5nind. Cum o s-oducem pin[ la capul drumului ?

Ismail iqi lipi ochiul de perete gi prir-iin cabind. Pe mas5 nu se mai vedea ni-mic de-ale gurii.

- Rdbdali ! strigd Spinu, mingiin-du-,;i cutitul. Cite un pesmete de fiecare !

Asta-i tot, ajungS-vd !

- $i slinina ? intrebd unul din pirali,inghigind in sec qi lingindu-,;i buzele.

- O 1iu la mine sub pernd. O s[ r-d

dau in fiecare a cite o felie. Hai, actuncirati-v5, minclilor !

Piralii urcard scdrile, bombinind cuciudd, mdritd fiindu-le vechea nemullu-mire. Rdmas singur, Spinu scoase sld-nina, iEi tdie o halcd de vreo qase degete,puse un pesmet in aP5, sd se inmoaie,apoi incepu s5-nfulece, aruncind prir-irispre u$5. Dupd ce-gi sfirEi cina, indesdrestul de slSnind sub perni, ii strigi ce\-aomului de la cirm5, apoi ficu lampamicd, se trinti pe pat, ftrd sd lase cutiruldin min5, Di incepu sd sforlie.

Muncit de ginduri, bucltarul se scdr-pind in cap, ocolind cu grijd cucuiul.

- AEa nu mai merge; daci ei tre-buie si posteascS, atunci despre mincareanoastrd nici vorbd nu mai poate sd fie !

- Ce ai de gind, efendi Ismail ? in-trebd armeanul.

- O sd vezi indatd. Tu ai griji numais5-g fli gura !

Cu aceste vorbe, bucitarul desprinsescindura din colpl hambarului, se sue-curl in desp54iturd, ascultd o vreme sto-

.,

ri;E3

,,a:"{,

't .l:'trt

L{i!i,

1R*- *.

'l-'.'l':, s.":/

:'

..'..?,= c1i','t.s-,1'':,..

t' - 'k'*

j

?

.r.

reitul lui Spinu, apoi scoase panoul gi igir.iri capul in cabind. SlSnina era colea,sub pern5. DacS ar fi intins mina... Darnu, acum sosise timpul pentru altfel deisprav5, nu mai mergea sd tot Dterpe-leascd dintr-o biati bucatd de sl5nind !

Ismail se pipdi la briu, scoase lingu-roiul, se aplecd deasupra patului, ridicdbralul - qi lovi din toate puterile. Capullui Spinu po,cni c:t o sticld desfundatS.Piratul deschise ochii, ii dddu peste cap

li rlmase moale, inainte de a puteascoate un singur cricnet.

- Ce faci, cipitane ? strigd omul de lacirm5, auzind pocnetul. Bei de unulsingur? Ziceu cd nu mai e nici o sticl5!

in hambar, Agop, pe care il minasenecuratul sd se uite pe gduric5, scoase

doar un geamdt gi iEi pierdu simlirile.in acest timp, Ismail nu stdtea de po-

man5: sdri in cabin6, ii scoase giubeaualui Spinu, Ei-o puse pe dinsul, la felfEcu Ei cu turbanul, infundd gura pira-tului cu o cirpd, apoi il legl zdravdn, qi-l15si leapdn in fundul patului.

- Ei, aEa mai merge ! zise cirmaciul,r-6zindu-1 pe cdpitan cd iese pe tambuchi,cu o sticld in min5. Credeam c-ai sI beisingur. Hai, vino mai repede, cd mi s-auscat gitlejul !

- Dar hai, cipitane, odatd ! stiruipiratul de la cirmd.

Ismail iEi potolitoarse spre el Di-lllngurolur.

Pind una alta, Ismail legS cirma citputu mai bine Ei alerg6 la tambuchiulde ia prova, pe care il inchise qr zdvorul.Ultimii doi piragi, cici al treilea atirnade crucet5, erau astfel puEi bine in cabinili nu mai puteau ieqi decit dacd ar fiavut asupra lor mdcar un topor, sd spargdzdvorul.

Sperany.a se lupta, gemindr cu valu-

rile, bijbiind in noaptea de^smoald, fdrdcirmaci Ei om de veghe. In vreme cedesficea bocaportul, Ismail zdri un farin dreapta, dar n-avu cind sd se gin-deascd ce coll de pimint, ce insulS seafld acolo.

- Hai afard,, Agop, c-am inchiriat al-tora hambarul !

Armeanul se ridici anevoie, tremurin-du-i qi trupul qi inima.

- Dumneata e$ti, efendi Ismail ? Aiscdpat frrd si te spinzure?

- Vino-ncoa $t pune mina ! il zofibucdtarul, in loc s5-i rdspund5.

in citeva minute, cei doi piragi de lacirm5, impreunl cu Spinu, pe care ilscoaserl cu gr€u din cabind, zdceau in5-untrul magaziei.

In stinga, unde era rdsiritul, parc5incerca sd se reverse o slabd luminS.

- Acum ce facem? intrebd armeanul.foindu-se pe ling6 cirmI.

- Intii mincdm, pe urm5 a$teptdmsd se faci ziud,...

- Dar unde mergem? $tii drumul ?

Ismail ridicl din umeri:

- De, dupl valurile astea, aq zice ciarn ieqit in MediteranS; mai departe,Alah cu mila !

Farul pe care il vdzuse adineaurea rd-mdsese in urm5, iar in fagd, nu se maivedea nici unul.

bdtdile inimii, se in- - $i dacd ne ritdcim? stdrui armea-atinse in creqtet cu nul. Dacd ne prinde furtuna?

Bucdtarul ridicd nasul ,;i adulmecd inaer. Furtund ?

Peste un ceas, cind in sfirEit incepu sise facd luminS, vintul se preflcuse intr-obrizd moartd, care se leglna in pupaSperanpei, c€L o trend mincatd de molii,bijbiind printre valuri, nehotSrindu-ses5-qi aleagS drumul. Dar dacd cineva arfi privit barometrul, ar fi vdzut cA inaceastd ord acul lui coborise cu vreo

patrLr linii gi pirea hot5rit si inghitd totcadranul.

--- \rine o corabie ! strigd Ismail, cu-prins de bucurie. Auzi, bre, Agop ? Oeoraoie cu dou5 catarge. Acum o sd cd-pdtirn Ei de rnincare, o sd afldm gi dru-mu1! Am scXpat de oriee grijd! Ia co-ooard in cabina cSpitanului Ei vezi cd mail,.ie uil oehean acolo.

- Bre' Agop, si zrci c5 n-ai noroc l

strigd cirmaciul, rizind. Ai pintit pind laPireu, qi uite cd te-aln adus in Atica.tir-ai tu si fii !

Apoi, pind 7a l6rm nemaiflind mu1t,aruncl ancora, eob'rri pinzele, le strinsepe ghiuri, se increding5 cd hambarul erabine inchis, incercd inci o i:atd z6r-orultambuehiuh-ri, intinse o tcrri5 iingi ;a-

se intinse pe punte, su mliniie sub cd-p5tii. Pdeat c* n-avea luleaua sI puffuepulin inainte de a adormi !

- PinI miine dirnineai5 sd nu miscoli, c[ altfel te dau la rechini ! ii po-runci lui Agop.

- Sint rectrini pe-aici? intreb5 ar-meanul, uitindu-se speriat in jur.

- Cu duiumui ! Aqa cd ai grijd curn temiqti !

Pregdtindu-se Je euicare, briciiarulipi scoase mai intii imbr5cSmintea l''-ii

Spinu, c5 era mare c'5idurd, gi aiuncisimqi in buzuna,rul diniuntrui giubeleio hirtie foEnind. Ilegi pica de somii,curiozitatea il irnpinse s5 vadd ce-cl fi.Deci scoase hirtia, care pSrea o scrisoareumplutd cu slove grecegti de rrrina stin-gace a unui om nedeprins la scris, ciscd

Ei se intinse pe punte, ciind:<Cipitane, sd te fln5 tartorul sinltos

pi si te vbd in curind venind, cd se impli-neqte anul de cind n-ai mai fost pe la nor.Fiindc6 Selim pleacd in Arhipelag' cuporunca pe care o $tii, igi trimit vegti dela MusaraFr, ca sd fii liniEtit...,,

Aici Ismail se opri, ostenit" Ct n.,i'b:ef,a Musarah, cd parcd mai au:ise ? Se

fi fost nume de om, de oraE, sau poate ungolf - tii ! - cum de nu-qi putea amin-ti ?. . . Dar la urma urmelor, ce-l priveape el scrisoarea piratului, mai cu sea:ricd somnul il apdsa in creEtet ca un turbande plumb ?

- Dar n-o fi r5mas vreun pirat ascuns targul nrie, ca s6 aibh urn-br5 la somn, sipc sub paturi ?

- $i c€r !i-e frici sd te iei cu el latrinti ? rdspunse bucdtarul, pus pe gium5.

Deqi vintul aproape murise_' corabiadin urml se apropia atit de repede, deparc-o minau duhurile. Dincolo de ease ridicau nori negri si marea, care aicise alblstrise, pSrea vinbti Ei involbu-ratd, rdscolitS de cine ,;tie ce diavoliascun,gi in adincuri. Pinzele Speranpeiincepurd sX fluture, nelinistite, aga, fErEnici o pricin6.

<,Ce*o mai fi ;i asta?,r se intrebd bu-cdtarul, mirai, de iuleala corabiei striine.

Apoi de*Cat5 iEi dddu seama cd sepornise furtuna, pornise de undeva, dinEgee, se furiqase cenuqie printre insule,se rdsfirase peste Mediteranil, Ei-acumse apropia ridicind pe sus corabia str6in5.

<r Sint nebuni, sau n-au intilnit nici-odatd o furtund !r igi zise, vdzind ci mari-narii necunoscuqi veneau cu toat5 vela-tura, ca gi cind ar fi fost hotdri$ sd nime-reascd de-a dreptul pe gurile iadului.

Armeanul urc5 sclrile, mai inzdrSve-nit, cu ocheanul in min5.

_- Bre, Agop, hai si coborim pinzele,cd nu-i a bun5. Rdminem numai cu focul$i cu trinca, altminteri...

Ismail privi prin ochean 15rmul pustiu.LTndeva, spre apus, se vedea un pilc depalmieri, leginindu-Ei umbrele verzi subultimele adieri de vint, ca Ei cum le-arfi urat corlbierilor bun venit.

R{DU TTT}ORA.\

Pe jumdtate toropit, turcul dddu sd im-pdtureascd hirtia Ei s-o pun6 la loc. inclipa aceea, un ochi ii mai alunecd intreacdt asupra ei, Ei el tresdri.

<, Corabia e gata de doui luni, cdpitane,scria in acel loc, $r nu a$teptam decitporunca incotro sd pornim... r

Ismail se ridicd intr-un cot, de dataasta cr; amindoi ochii deschiqi, vii, sdzict cd-i pierise orice urmd de somr5 dincot se sdltd intr-o rin5, tot citind, din cein ce mai aprins, pinl ce slri in picioaregi incepu sd strige, parcd ieqit din minli:

- Mdi, Agop, tu $tii ce-am gdsit ?. . .Tot Coranul nu face cit un rindde-aici !. . . Alah, Alah, fii inlelegdtor$i-un sd md pocdiesc dacd am greqit !. . .Ce-o sd se bucure cdpitanul cind o auzi!.

Nespus de tulburat ,;i de fericit, bu-cdtarul Speranpei cobori in cabina de lapupa: ascunse scrisoarea sub c54ile luiAnton Lupan, pe un raft, socotindu-ldrept locul cel mai ferit, apoi ieqi pepunte qi inci o vreme umbld de colopind colo, b5l5bSnind din miini, rizind,oprindu-se uneori in faTa lui Agop Eizgil$indu-I, incit acestuia i se pireacd turcul a innebunit.

- Mdi, Agop, grozav o sd se bucure

Qt1

cdpitanul ! O si aibd de ce sd-i mullu-meascd lui Ismail !

Dar osteneala care se adunase in tru-pul lui in atitea zile de zbucium ii in-frinse bucuria dupd un rimp qi bucdtarul,ldsindu-se pe punre in locul pregititdinainte, umbrit, se prdvdli in somn, caintr-o prdpastie fdrd fund, cit miile devaluri intilnite in drum, puse unul pestealtul, parte spre iad, parte spre cer) cdaltfel, numai cerul sau numai iadul nuie-ar fi inclput.

Pe la ceasul prinzului, cind soarele iiajunse in crestet, fdcind s5-i fiarbd creie-rul, armeanul se trezi, sdri in picioare sirdmase trSsnit: corabia pirafllor, parcdieqitS din adinc, era in fap lui, la cirevasute de pagi, Ei se apropia incet, impinsdde ultimele adieri ale vintului.

- Efendi Ismail !

- Ce-i, Agop, 1i s-a ficut de rechini ?

- Efendi Ismail, piralii !

Bucltarul se ridicd intr-un cot, fre-cindu-se la ochi.

- Bre, tu ai n5luciri !

Dar in clipa aceea vdae corabia cu ca-pul de mort pe catarg, $t inlemni.

- SA coborim barca qi sd fugrm lalirm ! zise armeanul, dirdiind.

- Prea tirziu ! Acum nu mai putemdecit sI luptdm Di s5 murim !

- De ce sd luptdm, efendi Ismail ?

Dumneata egti singur, iar ei is mulgi. Sdle cerem indurare, le dau jum5tate dinavutul meu ai sd ne lase vii.

Ismail nu-l ascuha, lu5 puEca de jos,cd o flnea totdeauna cu el, se duse laprova .;i se piti dupd parapet, uitindu-sedeasupra numai cu un ochi, in aqtep-tarea clipei cind sd tragi primul foc, binetintit.

Corabia pira$lor se apropia incer,incSrcatd cu fel de fel de pinze, intinseiscusit in fiecare loc unde putea fi prins5

o adiere de vint. Bucltarul rdmase cugura cdscat5, minunindu-se de aceastidibicie, uitind c5 avea in fa15 vrijmasiicei mai de temut. Dar cind piralii ajun-serd la vreo sutd de paEi, incepu sd cli-peascd din ochi, crezind cd totul este \,-is.

- E Penelopa ! strigd, uitind sd maistea pitit. Chiar dacd ar mai fi incd oPenelopl in Arhipel ag, e cea pe care ampictat-o eu !. . .

Pe puntea Penelopei ciliva oameni seridicard in picioare, cu pugrile in miini.Ismail auze o impugcdturd Ei glonplii piui pe la urechi. Agop gemu in spa-tele lui, dupd care se pr5buEi.

- Predafi,vilzbucni un glas, ru-nind. Haide, toati lumea miinile sus,cit nu e prea tirziu !

<,Dar e cipitanul nostrulr isi zise bu-cdtarul, fdrd, s5 mai priceapd nimic.

$i incepu si fad semne prietenestidin miini.

Citeva clipe mu tirziu, cele doud co-ribii erau al5turi, bord la bord, Ei noiivenif il inconjurard pe Ismail, care decare mai nedumerit.

- LTnde-i Spinu? intrebl Anton Lu-pafl, uitindu-se in jur.

Bucltarul ardtd spre hambar.

- Estem aici, dar poate arn murit,cd n-am mincat ioc, rispunse, revenindla graiul ghiaur. Sintem rofi cinci aici,unul am spinzvrat Spinu am datin mare, bildibic !

- Bine, pdginule, sdri Gherasim, ne-qtiind dacd s5-l imbrSli$eze sau s5-1 iain pumni, atunci de ce-ai fugir cind ne-aivlzut?

-- Eu nu de voi fugeam, filgeam deasta care este sus ! rdspunse bucbtarul,arltind steagul cu cap de mort, care, inlipsa vintului, atirna pleogtit pe catarg.

Oamenii intoarser5 capul qi r[maseriincremeniti.

R.{J]U TUDOR,A.Ri

- Steagul piralilor ! Cine l-a ridicat ?

Kir Iani, care rlmdsese pe punteaceleilalte cordbii, se imbujord atit detare, cd pind qi gepii din obraz i se fbcurirogii.

Anton Lupan se repezi la el $i-l in-ghesui in parapet.

- Ce-a fost asta, cdpitan Iani ? EEtibun sd ne spui ?

- Da, eu l-am ridicat! mdrturisi ci-pitanul Penelopel, neqtiind dacd sd-l in-frunte sau sd se facd mic.

- $i pofi sd md l5mureqti ce-ai urmS-rit ?

- LTrmiream sI ne vadd vreun vaporde rizboi ;i sd ne captureze, ca sd scapde voi...

in acest timp, echipajul Speranpeidesc'hisese tambuchiul Ei magazia Ei-iscosese afari pe cej cinci pirati leEinaqide foame"

- Cu ceilalfl ^ce facem, domnule ?

intrebd Ieremia. Ii l5s5m de prisild luikir Iani ?

- Nu ! eu zic cd-i mai bine si lucrdmcu toptanul. C5ra1i-i pe togi incoace.Altminteri te porneneEti cb scapd ,gi iarli se inmulleqte neamul !

Lanlurile ancorelor incepuri si tros-neasc5, pinzele se ridicari pe catarge, ,;iSperanpa, urmate cu furie de kir Iani,porni de-a lungul l5rmului.

La Bir-Sanje, ceie doud echipaje se

ospdtard cum nu se mai ospltaserd demultd vreme, se desfdtard la umbra pal-mierilor, incircard, apd proaspdtd gi pro-vtzjt -_ toate astea f5r de parale, ci inschimLrul citorva ;aluri de mitase, pecare Gherasim le scoase: ca un inceputde dijm5, din calabaiicul armenilor, partedreaptd de la fiecare, ca sd nu supere maitare weunul.

Aproape de gdrm apa era adincd, aqa

cn aneoraser5 numai la cigiva stinjeni,

pe un fund limpede ca at piriului demunte. Pe bord nu rimdsese nimeni -la ce sd rimin5, cind puntea se vedea cain palm5, $i Ieremia era colea. su flintalui nizdrSvanS? Numai Ismail, mai tir-ziu, dupi ce iqi fdcuse slujba de bucdtar,frigind un berbec african in spuzd, giigi indestulase gi el pintecele spurcat cuslSnind, se duse si se culce in cabina dela prova, simgindu-se mai bine acolodecit la lumin5, in gdldgia ghiaurilor.

Pe inserat, oarnenii coboriri pe plajd,inconjuragi de copii tuciurii in pieleagoal5, se urcarl in blrci Ei i;i luardrimas bun de la g5rmul Africei.

O ultimd intimplare tulburi liniqteaacelei zlle, pesenme ca o incununare acrincenelor incercdi pe care le infrunta-serS pind acuma. Soarele cobora in spa-tele palrnierilor qi la umbra lSrnnuluimarea albastrd se intunecase, ficindu-sevindti. Simgind cd oamenii fac pregStiride plecare, Ei cd de acurn inainte nu vamai fi rost de fug5, Spinu incepu sd sefrdminte, aruncind in ,ur priviri plinede spaim5.

- Cdpitane ! gemu piratul, vdzindu-lpe Anton Lupan in preajm5.

- Ce vrei ?

- Unde ne rJuceqi acuma?

- La Pireu.

- Ne dai pe mina judecdtorilor?

- Dar crun ai vrea altfel ?

Spinu i;i frecd gitul, cu o miqcare pecare n*o poruncise creierul lui miinilor.

- Cdpitane, grfii ei, incercind sd seridice intr-o rini. Ce ciEtigi dumneatadacd o si ne spinzure? De-rni drurnul...

La auzul acestor cuvinte, obrazul luiAnton Lupan se fisu vindt $i, fdrl sivrea, ridici pumnul.

- Dd-ne drumul, mie ;i lui Huseim,continud piratul, Di-tr spun unde estefranluzul !

- Care franguz?

- Pierre Vaillant, prietenul dumitale !

Oamenii, care se adunaserd in iur,rimaserS inlemnigi, numai ochii mi,;cin-du-li-se in cap, privind parcd fbri inge-legere, cind la clpitanul lor, cind laSpinu.

Anton Lupan se aplecd spre pirat,si-l apucfi c1e grumaz, tremurind:

- Pierre Vaillant ? N-a murit ?

- Nu ! $i dac5 imi dai drumul, itispun unde-l poli g5si.

- Nu mingi ? Ce dovadi pod s5-miaduci cd nu l-ai ucis ?

Spinu ardtd spre Huseim:

- LTite, el l-a vdzut!

- Alt martor nu ti-ai gdsit ? intrebibatjocoritor Anton Lupan, in timp ce osumi de alte ginduri se invdlmdqeau incapul lui.

Era oare adevdrat ci Pierre Vaillanttriia, ci Spinu il flnea undeva ascuns sicu o singurd vorbd a lui ar fi aflat aceltroc, ca s5-Ei regiseasci in sfirEit priete-nul de atigia ani dispSrut ? La Stambulfusese sigur c5-l va regdsi, tot a$a cum os5ptiminl mai tirziu se incredintase cIPierre \raillant a murit. Care era adevd-rul li cum putea s5-l afle, ce-i riminea,de fdcut ?

- Ceilalgi nu qtiu nimic, urmS Spi-nu, rdspunzind la intrebarea lui. Nu daumciodatd toate pe mina lor, dar cre-

'le-ne pe mine ,i pe Huseirn !

Auzind aceste cuvinte, ceilalqi piraflse smucird de ios $i, dacd n-ar fi fostechipajul aproape, s-ar fi repezit curcfil asupra cipeteniei lor.

- Da, scrigni unul din ei. $tiam ci teassunzi de noi _- qi-acum ai fi mul;u-nmt sd ne vezi pe noi spinzuraqi. Doarsi scapi tu !

- Ce faci, cdpitane ? intrebd Spinu,;e si cind nu i-ar h auzit.

-i ). j,:.,-i\!l. l_:i \r,:

\rdzuse tulburarea lui Anton Lupan.vedea frdrnintarea lui gi era sigur ci I-abiruit.

-- LTite, continud el, aproape despo-vdrat de spairna care il srbpinise la in-ceput, d5-ne drumul sb ne ducem pe15rm, mie Ei lui Huseim, nu-!i ceremnimic sd luim cu noi, $i-fl spun loculunde il pogi gisi.

Cdpitanul Speranpei rdmase cireva cli-pe impietrit. Nu-Ei didea nimeni seamace se intimplS cu el, tofi erau buimdcrti,numai Adnana, care il privea ne$tiutoare)fiindci ingelegea prea pufin limba gre-ceascd vorbitd de ei, simlea cd e rnarefrimintare in sufletul lui.

- Nu ! rosti indbu,git Anton Lupan,dupd un timp. Orice ar fi in joc, nu amdreptul sd-!l dau drumul. Asupra sortiivoastre numai judec5torii vor hotdri !

-- N-ai s5-l mai g5seqti niciodatd pePierre \/aillant ! scrigni Spinr-r.

- DacS trlieEte intr-adevdr, am s5-1gisesc, chiar fdrd, ajutorul tdu. tlar nE-d5jduiesc cd in faga judec5lii tcit ai sdspui.

-- De ce ? Ca s5-mi pund un ,gtreangmai bun?

Cdpitanul nu-l mai ascultS, ci se in-toarse spre ai sdi, ascunzindu-Ei tulbu-rarea Jare il stlpinea, fdcind sd se inv51-mdEeascd o mie de ginduri in cap qi omie de simtdminte in sufletul lui.

- Hai, bdiegi, ridicagi ancora !

In clipa aceea) in bordul sting se auzirddoud plescdituri, una dupS alta, ;i Ad-nana scoase un strigit de spaimS.

.- Ce s-a intimplat ? intrebb c5pita-nul, l5sind cirma.

Fata iEi ap5si mina pe inim5:

- Spinu !. . . Spinu ,;i Huseim au sSritin apd.

DouS dire de spumd tulburau falarndrii, indreptindu-se spre mal cu o re-

R.{DLT TLDORAIT

peziciune uimitoare. Ieremia lds6 cabes-tanul qi puse mina pe puEc5.

- Stai, nu-i ucide ! il opri cSpitanul,fiindu-i foarte scump5 viap lui Spinu.Asteaptd sd ajungd la !5rm qi p-orm5suier5-le sd se opreasc5. \roi ceilal$ co-boriti repede barca !

Nu apuc5 s5-Ei termine vorba, cindcopiii de pe !5rm o luard la fug5, sco-tind strig5te de spaim6. De-a lungul ma-lului aluneca fulgeritor, dar cu o liniqtemaiestuoas5, fdrd, s5 tulbure fala mdrii,ca gi cind ar ft fost numai o umbrd, spi-narea unei dihdnii fioroase. In spateleei se vedea incl una, apoi a treia, grd-bindu-se sd taie calea fugarilor.

- Rechinii ! strig5 Adnana.Anton Lupan o cuprinse de urneri gi

o trase deoparte, € qi cum ar fi vrut s-o

8i

fereasci de priveliqtea inspdimintitoare.Primul rechin {ilni lnainte, lovi apa cu

coada ,gi se intoarse pe spate, ar5tindu-$iburta alb5. In volbura care rSscoli undase auzi un r5cnet de moarte, marea in-cepu si fiarb5, inroqindu-se, intr-o zvir-colire dezndddiduitd. in clipa urmdroaredeasupra nu mai r5mdseserd decit vir-tejuri potolite qi o patd intinsd de singe.

Al doilea fugar se aruncd in lSturi, vrus5 se intoarcd spre corabie, sco{ind stri-gdte de spaimS, dar indatS, alt rechin loviapa in preajmS-i, se intoarse pe spate qi,cSscindu-ti gura hrdpdrealS, il trase inadincuri, idsind deasupra numai vol-bura purpurie.

Piragii rSmaEi pe corabie priveau pedeasupra parapetului, cu ochii holbalide spaim5.

&ga's

AI-T FEL DE PRIMEJDII

ncepea si se lu-mineze de ziud,a treizecea zi decind se luptau cuvintul de nord,sd se apropie de

Pireu, peste MediteranS.fi trebuise numai patru zile coribiei

si ajungi de la Skantsura la Bir-Sanje,pe coasta africand, $i intr-o lund impli-nitd nu izbutise sd facS inapoi nici treisferturi drumul, fiindcd abia se apropiade Egee.

Navigau in volte, <rstringindr> vintul citse putea mai bine, tdind zig-zaguri maripeste MediteranS, o n indreptindu-sespre nord-est, spre nord-vest ziua urmi-toare, dar fumltate din ciqtigul lor asu-pra mlrii se pierdea, fiind mare derivagi tot impingindu-i in urmi. Barem pe-

nelopa, care avea liniile mai greoaie givelatura nu tot atit de bund, deqi porniseodatd cu dinqii, se pierduse de multlvreme in zare, poate oberclind qi-acum,neputincioasd, pe lingd nedorita coaStide nisip africand.

Dar, in sfirgit, aseard Speranpa oco-lise Capul Krio Ei, odatd cu zorile, vin-tul, aqezat printre insule, dupd ce maismuci o datS velele din prova, se abdtuin ldturi, apdsindu-i tribordul. Acum,corabia nciastri naviga de,a lungul .o"r-tei de apus a insulei Creta, pregdtindu-ses5 se intoarc5, ostenitS, in marea Egee.

Negril5 se ardtd pe fagd cucerir odatdpentru totdeauna de blindegea gi gingd-Dia Adnanei. Zadarric il musrra srdpi -nd-su, poate din pizmd, zadarnic il ud.-menea bucdtarul q,r ciolanele cele maibune - el nu mai qria de nimeni.

-G-

R.A.DU T-UE}ORA:q

Nimeni nu-l vdzuse vreodatl scolindldtrdturi mai vesele, fdcind tumbe mainlstruEnice, alergind mai zvdpdiat pepunte, dupl cum, dacd fata, obositi deatita zbenguial5, se oprea s5-Ei traglrdsuflarea, sau se a9eza ginditoare pe uncolac de parime, nimeni nu-l vdzuse peNegrilS mai potolit gi mai cuminre.

Cit era zrua de mare, ciinele nu fbceadecit sb urmdreasci ririgcdrile Adnanei,iar seara, cind ea se intindea in hamaculei, la pupa, el se ghemuia t6cut al5turi,cu ochii vii qi urechile ciulite, ca s5 miriieqi s5-gi arate c<ll1ii indatS ce ar fi auzitun pas pe punte.

in stinga bornpresului se zdrea insulaCithera, vestind apropierea continen-tului Ei sfirqitul acestei etape zbuciumate,prelungitd mai mult decit ar fi pututprevedea mintea cea mai chibzuitS.

Adnana iqi scoase capul de sub cear-$af, iqi scuturd pirul ud, indepirtin-du-qi-l de pe frunte, ,si dddu cu ochii denamenii care, dupi ce se ferchezuiserdei, incepeau sd f-brchezuiascd qi puntea.

- BunS-dimineala ! le strigS, impdr-trnd fieciruia cite un zimbet.

- Bun5-dimineala ! rdspunserd cu

Iii, imbujoragi de lumina rdsdritului.Negril5 incepu sE se zbenguie

punte.pe

- Bun5-dimineata ! se grdbi sd strigeIsmail, din bucdtirie. Am dormit bine ?

Acum estem gata cafeaua. Aqteptam, re-pede caldd aduceam!

Numal Agop stltea zgribulit pe mar-gnea bocaportului, cu ochii rogii, cubarba crescute, aruncind priviri speriatespre piraqii legagi aldturi. De cind iqi adu-nase bog5liile la loc in cufere qi le duseseinapoi in magazie, nu mai avea liniqte sdinchidi ochii. Daci ar fi fost ca drumulsd mai gind incd o sdptdmin5, ar fi ingepe-nit acolo, gata prefScut in munnie.

to-

Dupd ce-i aruncd o privire plind de nu mai st5teau malddr, ci orinduiteciud[, Gherasim se apropie de Anton frumos, ca la prdvdlie. Ia s5-mi spui, deLupar5 care trecuse la cirmdo Ei-i spuse, ce, dacd ai vrut s5-g strdmu$ sdrdcia deabia stlpinindu-se: la Stambul la Atena, ai ales drumul pe

- Domnule, miine-dirnineagd sosim mare ?

la Pireu, dacl nu qi-o bate iar joc de noi - Pe uscat, cu caravanele, line maivintul. Eu cred cd a venit timpul s6-l mnltd vreme) qi-s o mulflme de pri-judec6m pufin pe armeanul nostru; pe mejdii.urmd n-o sd mai avem cind, Ei mi-e sd - Dar, dupd cum vezi, ruci pe marenu ne scape printre degete. n-am rners tocmai in deplin5 liniEte !

- Fdri indoial5, Gherasim. Mai ales - Cine-ar fi bdnuit? Gindeam cdcd ne trebuie bani, bani mul$, si ne piragii n-au s[ se lege de o corabie ca aajungd luni de zile, ca si rdscolim Arhi- dumitale.pelagul gi rdsiritul Mediteranei, pe unde - $i nici nu s-ar fi legat, line seama !

iEi aveau piragii cuiburile. O si mergem Nu ne pare rdu de intilnirea noastripin5 la Alexandria, pin5 la Port Said, cr-i dinEii, dar vreau s5 tii lSmurit cd dacddaci o fi nevoie. Nu pot sdJ las pe Pierre ne-au luat urma, intimplarea !i se dato-\/aillant in plrdsire, aculn cind qtiu cil re$te numai durnitale. Asta pentru noitrdieqte.

- A$a e, domnule ! Nici eu n-a$linigte dacd a$ qti ci nu ne-arndatoria.

- Oamenii ceilal$ ce gindesc ?

- La fel ca mine. Sint gata si teurmeze to[i, oriunde.

coace, s5-l intreb qi eu unele.Armeanul se apropie, codindu*se, tot

aruncindu-pi privirea in urm5.

inseamnd o intirziere de aproape patru-avea zect de zile, ceea ce costS multe parale,ficut ca si nu mai spun c-ar fi putut s5 coste

viaqa unora dintre noi, adici s-ar fiputut prea bine ca unii sd rnoard,, apd-rind avutul dumitale. $i-acurn, dacd aipriceput cum stau treburile, du-te sE

care o arn la mine.Cirmaciul i;i zimbea pe sub musta15,

cu ascunsd giretenie, flrd sX se iase mo-

- Ei, atunci nu ne mai lipsesc decit vorbegti mai pe indelete qt cirmaciul,banii - cd poate n-o sI avem totdeauna sd incheiali socotelile.prilejul sE luim m5rfuri. E nevoie, dupd Agop ii aruncd o privire speriatd luiclun vezi, sd cerem platd armeanului. Gherasim, care a$tepta al5turi, qi incepuVorba-i, care dintre ncri s5-l judece ? sI vorbeasc5 repede:

- Las5-l pe mine: mi-e c5 dumneata -- Efendi c5pitary $tiu, m-a!r scdpatai inimd prea bun5. de la moarte. Am s5 vd risplStesc cnm se

Cdpitanul se uitd la Adnana. <,Miine cuvine.o s5 fim la Pireu, iqi zise. Iar apoi, ce voi - Tocmai despre asta vrea s5-!r vor-f'ace? I-am fXgdduit s-o duc la Marsi- beasc5 qi cirmaciul.lia. .. )) - De ce sE mai vorbesc cu €1, cind

- Bine, judec5-l ! incuviinl5, cu gin- pot si md ingeleg cu dumneata, czr oa-dul aiurea. Dar mai intii trimite-l in- menii? Igi dau junnltate din averea pe

- Stai jos, efendi Agop! il imbie An- mit de ddrnicia c5l5torului. (,\/orba e-.

ton Lupan, ardtindu-i un colac de pa- ce fel de jumdtate, dup5 cintar, sau dupirime, cd pe puntea Speranpee parimele prelul lucrului? CA, dacd e si dai boar-

: : : a , r '.

fele, iar tu sd rdmii cu avuliile, mai binenu te ardta a$a filotim, jupine.,i

- Jumdtate e prea mult ! zise, cu ocumpStare la care nu se a$tepta nimeni.Eu md gindisern s5-1i cer numai unsfert, dar dacd dumneata eqti asa de dar-nic, hai s[ ne oprim la o treime.

- Fie ! incuviinl5 armeanul. Cindajungern la Pireu?

- Nu, acolo o sd fie zarvd multdqi nu vreau sf, md las la mila dumitale.Hai cu mine in hamLrar, sd facem impdr-geala in liniqte"

Agop ii aruncd lui Anton Lupan o pri-vire rugdtoare:

- Efendi, nu-l l5sa s5 vin5" O sI mdjupoaie !

- Nu-!i fie team5, jupine, r5spr-lnsecirmaciul, in locul cdpitanului. Aqa cumne-am ingeles, aqa rdmine ! Dar vreauca treimea sI fie treime, dupd socotealddreapti, nu dupd a dumitale. Hai amin-doi in magazie !

Gherasim zdbovi zu Agop in hambaraproape toatd ztua. Ce faceau acolo gi cevorbeaur ou stia nimeni. Numai din cindin cind il auzeau pe armean scolind citeun^geam5t, de-ai fi zis cA il injunghie.

In acest timp, Speranpa naviga netul-buratd in Egee; era a zr liniEtitS, dupdatitea zile zbuciumate pe care le intil-nise inainte. Curind, dup6-arniazd, l5s5la o jumdtate de mil5 in stinga insulaKaymene Ei de- acolo linu drurnul cltreCapui Zurba, in dreptul ciruia ajunsecind cddea amurgul.

{c

**

A doua zi inaintea prinzului, dupd cestribdtuse toatS p5durea de catarge careimpinzea bazinul portuh,ri, Speran{a etaancorat5 la Pireu, intre doud bricuri decite trei sute de tone. in fatS scoteau fum

puzderie de vapoare, toropeau cordbii,cu dou5, tnei Ei patru catarge, unele ve-nite din cele mai indepirtate mdri alelumii. Pavilioanele lor, fluturate de brizd,intindeau de la un chei la altul un f,rearnitin care se impleteau toate culorile, ves-tind prezenfa tuturor continentelor, tu-turor 15rilor.

Printre aceste vase, in lumina orbi-toare a zilei alunecau greoaie mahoanenegre, b5rci, qalupe qi remorchere, du-cind mlrfurile la cheiuri, sub privirilebdnuitoare ale vameqilor gi grdnieerilor.Barcagiii se tocmeau cu pasagerii, maimult prin semne, ceea ce era uimitordupd hdrm5laia din portul Stambulului.Chiar gi hamalii, marinarii ,;i negustorii,care forfoteau pe cheiuri, vorbeau olimbd mai potolit5, indemnindu-re s5 teintrebi cu tearni dacd nu !i-a sl5bit sim-tul auzului.

Poate intinder ea bazinului fdcea s5 setopeascd zgomotele, poate lipsa coline-lor indepdrta ecoul, fapt este cI deasupraportului plutea doar un zumzet domol,ca in preajma unui stup de albine. Numaiarar se desprindea din aceasti monoto-nie huruitul unei macarale, buqitura unuibalot scdpat pe punte ;i cite un strig5tpeltic, care rdsuna ca flpitul cocostir-cului in pustie:

- Kali-mera, cdpitan Iacovachi !

-- A! Kali-mera, cipitan Iani!Cdpitanul unei cordbii se saluta prie-

teneqte cu barcagiul care trecea prinfag6, trdgind alene la visle gi care, pebarca lui, nu era socotit de nimeni. cipi-tan mai rnic decit primul.

indatX ee Speraiya arunci parimelel^" chei, in port se stirni mare fierbere.Intii unul, apoi, doi, apoi o sut5 de oa-meni se strinseri in capul schelei, silabi-sind numele vasului, privind cu indoialSechipajul, schimbind priviri, vorbindu-$i

repede fi tot scolind exclamalii de uimire.

- Ce-i cu voi aici ? strig5 Gherasim,deschizindu-i drumul lui Anton Lupan,care trebuia sd se ducS ia polilie Ei Cdpi-tdnie.

Drept rdspuns) un orn ciin mulflmefdcu un pas inainte Ei intrebX, privindiardqi cu indoiald numele vasului:

- Asta-i Speranya?

- PIi vezi bine !

- $i. . . Ei cum, nu v-au prins piralii ?

Cu greu i;i deschise drum cdpitanulprin mul$mea care continua sd se im-bulzeasc5 pe chei, ficind tot mai maregilSgie. Dar mergind ciliva paqi ajunsein dreptul tablei vaselor pierdute $i,aruncindu-Ei ochii pe list5, se dumeridintr-o datd, ingelegind tulburarea lu-mii. S.peran{a era de multS vreme inscrisdacolo, socotindu-se pierdutd de la sfirgi-tul lunii iulie, dupd mdrturia c5pitanu-1ui John Tennyson, comandant pe vapo-rul englezesc Victory, care o vdzuse ple-cind de la Gallipoli.

Bineinleles, intre alte zeci de vase pier-dute era'trecutS ,;i Penelopa lur kir Iani,pierdere mai veche, care de mult nu maitulbura pe nimeni, fiind obignuitd lumeaporturilor cu orice fel de nenorocire.

In mullimea de pe chei se stirni fler-bere Ei mai mare, cind se afld cd Speranpanu numai cI nu pierise, dar ii ,gi infrun-tase pe piralii lui Spinu, cunosculi inEgee, gi-i aducea in fringhii, s5-i dea pemina judecdtorului.

-- Gherasime ! zise Anton Lupan,vdzind cd pe chei se imbulzea prea multilume, peste cinci sute de oameni, cdincepeau sd se audd strigdte ameninl5-toare. Eu nu mai plec de-aici, sd nu seintimple vreuna. Du-te ;i vesteste-l pecdpitanul portului s5 vind cu polilia. Alt-minteri mi-e cd judecata s-ar putea facein lipsa judecdtorilor...

Speranpa rimase la Pireu cinci zile.Agop se fdcu nevdzut, fErd s5-si ia

rdmas bun de la echipajul Sperantei.S5 mai amintim cd stipinul chereste-

lei, kir Nicolachi, era in culmea fericirii ?

De mult igi pierduse el orice nidejde cdva mai vedea vreodatd marfa comandatdde atita vreme. Dar in aceastd lund deintirziere, cind iqi blestemase soartarpretul cherestelei se dublase) ceea ceinsemna aproape 3000 de drahme cisti-gate tdrd nici o osteneal5.

Sd lSsdm bucuria negustorului, cd nufacem decit sd intirziem c5ldtoria ! Maitrebuie spus agita: prinzind de vest eclun stau socotelile, Gherasim nu pierduprilejul s5-i vindd cei ciliva metri debrad, baraca de la Sulina, Ei asta) im-preund cu costul transportului, pe care)in faga hirtiei lui kir Leonida, kir Nico-lachi ii plSti fbrd cirtire, fdcu sd se rotun-jeascd punga SperanpEi cu o mie drahme.adicd cincizeci de icosari de aur, cu mu-chia zimluitd

Sd trecem gi peste aceaste intimplare,cdci suma ar pdrea neinsemnatl pe lingabogSliile din sipetul armeanului.

Dar haide, incd o dat5, sI trecem pesretoate, cici mlrile ne a$teapt5.

In cursul diminelii, Anton Lupan, ld-sind la o parte celelalte treburi, didu ofrrga in ora$ sd cumpere imbricdmintecuviincioas[ pentru Adnana qi daruripentru nevasta Ei copilaqii lui Gherasim,fiindcd a doua zi acesta pleca la Liopese,satul lui, aflat la vreo treizeci de kilo-metri, peste mungii Hymattios, in parteade rdsdrit a Pireului.

De pe un vapor care sosise de la Liver-pool debarca un grup de turigti, englezigi englezoaice, cu ciEti coloniale, ca gicind ar fi fost in Africa, gi cu ochelari desoare, verzr sau albaEtri. Cum barca iiaduse la chei tocmai la pupa Speranpei,

R{.DU TTTDORA}:

.# i

G:=TffiI

--=r=*.=

=:'=:':,:i a:

-5git

Ieremia avu- prilejul sd-i priveascd deaproape $i pe chipul lui de pdsdroi se

ivi un zimbet qoltic, ceea ce i se intimplarar in viaqd.

- Mdi, Gherasime, ia fb-te incoace !

- Ce e? intreb5 cirmaciul.

- Tu vea ochelarii Sstia?

- ii vdd.

- $tii ce rn-arn gindit eu? Tot te-amauzit plingindu-te d pe la voi pe-acasdcregte iarb6 firav5, gdlbuie gi uscatS. . .

- Aga e; avem p5mint pietros, sterp,de-aia-i gi iumea sdrac5.

- $i de-aia nu-!i dau caprele lapte.

- Nu-mi dau. Am trei, gi toate treifac nazuri cind vdd iarba asta.

- Pdi qtii ce, mdi frate? Intrd in vorbdcu englezii Ei cumpdr5-le ochelarii, dardin cei verzi, nu albaEtri. DaeS ai sd-ipui la ochii caprelor, si vezi tu comddie,au si creadd cd pasc iarb5 proaspdtd qi os5 li se pard mai gustoasd.

Gherasim incepu sI rid5, riseri giceilalfl de pe punte, care ii cunogt€aunecazul cu caprele, qi vorba lui Ieremiase duse prin tot portul, ba se duse qi maideparte, prefdcindu-se in anecdota decare se face haz pinl ast5zi.

A doua zi dimineatS, cirmaciul tocrnidoi mdgdrugi, le inclrcd samarele gi pornispre casa.

- Sn-i urezi nevestei tale ,gi copiilorsdndtate din partea noastrS, deEi nu necunoaqte, ii spuse Anton Lupan, in clipapleclrii. Dacd n-ar fi aqa departe: Bffiveni qi noi sd-F vedem casa.

Cit era" el de aspru ql de nepSsltorcu toate, Gherasim se imbujori ca uncopilandru.

- $i n-a[r face rdu, domnule. Nevas-t5-mea s*ar bucura tare mult, fiindcd ede prin p54ile dumneavoastrS.

- Nu cumva o fi rom6ncS?

- Ba chiar, si incd din munlii Vran-cei...

$i, dupd ce govii o clipa Gherasimridici ochii spre Anton Lupan, ii intilniprivirea cald5, de frate, Ei atunci simlinevoia s5-qi spunb gindul pin5 la caplt :

- Sd nu te prindd mirarea dacd ams5-F spun ci nici eu nu sint grec decitpe jumdtate.

- Cum adicd?

- Uite-a$a: taicd-meu, Dumnezeusd-l ierte, era romdn, ca tatdl dumitale,dar a fugit din gard inc5 la tinerege, fiind-c5, a avut o daravel5 cu v5taful, gi Cecitsd-nfunde ocna...

-- MI miram eu de unde vorbegti agade bine romAneEte !

- Pdi numai rom6ne$te s-a vorbit lanoi in cas5, su toate cA rnama a fbstgrecoaicd...

Dupd plecarea cirmaciului, Anton Lu-pan se duse la judecStorie, unde se intilnicu vdduva lui Marulis, dupi crrn fuseseinlelegerea de cu sear5. Acolo el scrise odeclaralie, pe care judecdrorul o intdricu semnltura lui Ei cu pecetea, precum ciechipajul Speranpei ddruia femeii parreacare i se cuvenea dupd lege din prada sc5-pate din miinile pirafilor - imp54ireaurmind sd se facd, la ivirea pigubaguluisau cel mult in trei luni de zile, dacdpiguba,gul n-ar da nici un semn de viag5.

Cind se intoarse, kir Nicolachi ila$tepta pe punte.

- Sintegi in drum spre lVlarsilia, ed-pitane, sau am ingeles eu anapoda ?

Anton Lupan spusese intr-adevdr,aseard, o vorbd in "privin{a asta, echipa-jului, deEi nu avea incd hotdrirea luat5.Oamenii credeau cd se gindeEte s-o ducipe Adnana acas5, nevrind sd-qi amin-teascd nici unul cE mai erau qi vapoarepentru o treabd ca asta.

Dar cdpitanul se frdminrase toard

noaptea, cu harta Arhipelagului in fata.Incotro si porneascd mai intii, ce drumsi aleag5 ;i cum s5 poat5 ei cerceta, cuun singur vas, toatd puzderia de insulecare impinzea harta ? Ar fi fost iqidddea seama acum treabd Ei nespor-nic5 si nes5n5toasS.

$i stind el aplecat peste hart5, ii ve-nise alt gind peste noapte: sI se ducd inFranla, la Marsilia, nu pentru Adnana,ci fiindci portul acesta era cel maiaproape, s5 urce sc5rile Antiralitdlii, sIspund gi sd se roage; este un rnarinarfrancez ascuns de piragi in insulele Ar-hipelagului, un om a cdrui familie a flcutcinste marinei franceze ln celelalteveacuri. SI dea poruncd Amiralitateaunei mici escadre ca, in loc s5-si facd ma-nevrele de toamnd in alt5 parte, mai bines5 cutreiere Arhipelagul, scipinduJ gipe Pierre Vaillant, stirpind qi piragii.

Dar, cu toate cd se infierbintase pld-nuind astfel, Anton Lupan se gindiseEi la putinla neizbinzii, fiindc5, Etia el,nu togi amiralii au fost marinari adevi-ralr in via15. $i-avea de gind, dacd nuse urnea Amiralitatea, s[ ia trenul qi s[se ducl la Saint Malo, in nordul Franlei,unde poate mai trdiau mog L€on gi mogGir gi ceilalgi, marinari ;i pescari de oviagd intreag5, qi sd le spund lor astfel:< Oameni buni, nepotul lui mog L6onse afl5 de patru ani in miinile piralilor. .. ,r

$i unde avea sd porneascd deodatdintreaga escadrd a pescarilor, zeci, sutede vase) nepotii corsarilor Franlei, sIimpinzeascl lttlediterana gi Arhipelagd,Ei unde aveau sd rHscoleasci ei insulele,Ei unde aveau sd se arunce in apd piralii,sco,gi din culcugurile lor ca Eobolanii !. . .

Deci, inainte, la Marsilia, cu Speranpa !*

**

Se fdcuse ora noud ;i cdpitanul remor-cherului tocmit de cu seard ca s5-i scoatdin afata portului incepea s5-gi piarddrdbdarea.

Pe la noui gi jumdtare, cind echipajulse friminta pe punte, agteptind intoar-cerea nostromului plecat sd dea inci oraitd prin circiumi qi prin cafenele, incapul cheiului se ivi Haralamb, cu oinfdligare sub care la inceput nu-l re-cunoscu nimeni. Oamenii vdzurd, untindr spilcuit, plimbindu-se agale, caunul fdri nici o treabd, cu pantaloni negripeste cizmulige galbene, cu giubea al-bastrd, cu tichie verde Ei cu ciubuc dechihlimbar, lung de doi cofi, ca al negus-torilor.

Tinlrul merse astfel, ferindu-se crr ifosde l5zile, baloturile si butoaiele murdare,pini ce ajunse la pupa Speranpei, undese agezd tacticos, picior peste picior, peo bintd din marginea cheiului: ou ina-inte de a-qi aqterne dedesubt batista li-liachie, purtindu-se ql mare grijd, faldde imbricSmintea lui noud qi strdluci-toare. Dupi aceea iqi potrivi tichia dincre$tet gi incepu sd tragi din ciubuc, slo-bozind fudul furnul in aer.

- Pdi. .. pdi 5-5sta-i nenea Haralamb !

zise Mihu, bilbiindu-se de mirare.Oamenii se ingrimidird buluc in capul

schelei; Negril5 o lSsd pe Adnana $i,apropiindu-se, rdmase incurcat, cu ochiila cel de pe mal, neEtiind dacd si se gu-dure sau s5-l miriie.

- Pthiu ! dar-ar boala-n tine ! Tuerai, mdi vere? strigd Ieremia, gata sd-llase picioarele.

'fin5rul isi scutur5 ciubucul, apoi r5s-punse cu multd ingimfare:

- Eu sint ! Ce, te prinde rnirarea ?

- Ia te uitd la el ! S-a inlolit la iu-Ieald. Ce, m5, ai Ei ficut nunta, sau ti-adat cafegioaica arvun5?

Haraiamb nu mai gdsi nimerit sd rds-pundd la aceastb intrebare grosoland.\rizindu-l pe Anton Lupano care se in-torcea dinspre prova, unde se ciorov5iseiar5gi clr cipitanul remorcherului, iEiduse mina la piept gi se inclind, fdrd sdse scoale, salutindu-l cu demnitatea pali-carului.

-_ Domnule, zise alegindu-,gi vorbele,cind vE intoarcegi la Pireu, vb rugimsd treceli pe la cafeneaua noastrd. O si nefac5 mare onoare.

- iti mulqumim, kir Haralamb! rds-punse Anton Lupano abia stdpinindu-qirisul. \rom veni cu cea mai mare plicere;onoarea va fi a noastr5, nu a dumitale !

Mulpmit de acest rdspuns, Haralambtrase din ciubuc, iqi scuturd cu degetulo scamd de pe poalele giubelei Ei se asezdmai indesat pe bintd, dupd care isi con-tinul convorbirea cu echipajul, avindgrijd, si nu se mai lase tutuit de nimeni.

Peste vreo jumltate de ceas sosi ,;iGherasim, nddugit gi injurind in neqtire,ca unul care bdtuse de pomand dru-murile.

- Ce facem, domnule, plecdm a$a saumai aEteptdm vreo zi, doud ? intrebd p5-qind pe punte, fdrd sd se uite la musafirulcare plesnea de ifos in marginea cheiului.

- Cred c5 putem pleca, r5spunse cd-pitanul. La drept vorbind, nici nu griude ce-am mai zdbovit pind acuma. N-osd ne mdrirn prea mult truda, dacd o sIlu5m in searrn noasrrd Ei treburile luiHaralamb. $i-apoi, sd nu uitdm ci...

Aici Anton Lupan tlcu Ei-qi aruncdochii spre Adnana; ea nu le inf elegeavorba, dar aceastS privire fu l5muritoare.

- Eu? intrebS, apropiindu-se fuga qiardtind cu degetul la piept, cum fdcuseprima oari, cind Anton Lupan o gdsiseprizonierd pe corabia lui kir Iani. pots5 fac orice: si ridic pinzele, sd spll

puntea, sd stau la cirm5...

- Bine ! hotdri cdpitanul. De aicipind la Marsilia faci parte din echipaj.Haide, biiegi, fili gata de plecare !

Oamenii se risipird pe punte, fiecareacolo unde avea datoria. Haralamb rd-mase singur, cu gura coclitd de la ciubu-cul din care trdgea prima oard. igi privigiubeaua, iEi privi cizmele Ei-l prinse mi-rarea. Remorcherul fluier5 scurt, vidindnerdbdarea cdpitanului. Langul ancoreiincepu sd zorndie. Cine invirtea cabes-tanul? Ia te uitd: Haralamb crezuse cItreaba asta o s5-l priveascd totdeaunanumai pe el Ei pe vdru-su Ieremia. in vir-ful bompresului, Adnana desfdcea leg5-turile focului. Cum naiba nu cddea inapi, cd stitea pe bompres cil pe scaun ?

- Hei, Gherasime ! strigl Anton Lu-pan, care urmdrea trasul ancorei. Nuridici schela? Ori vrei s-o laEi la Pireu,amintire ?

Gherasim se indrept5 spre pupa gidddu cu ochii de Haralamb, fudul.

- Ce faci aici, m5, cafegiule? zise,fdrd sd amegeascl la vederea giubeleistrdlucitoare.

- Ia, te rog, kir Gherasim, vorbeqtecurn se cuvine, d n-arn cafegit impreund !

Nostromul cdscd gura, ;i abia acum ilapucd ameleala.

-_ Domnule, nu-i Haralamb, ori euam orbul gdinilor?

- E kir Haralamb, Gherasime, lineseama! $i haide, ridicl odati schela, cidoar n-o sd stdm aici pin qi-o fuma dum-nealui ciubucul !

Ancora se ivi greoaie, plind de nimo-lul adincurilor, ardtind ochiului obiq-nuit sd desprindd din pugin marile tilcuri,ceva din fundul tainic al mirii. Remor-cherul fluierd a doua oar5, ,gi incepu sd

frdminte apa cu zbaturile...Trebuie sd cunoEti forfota asta de pe

puntea unei coribii, in clipa plecdrii,freamdtul oamenilor, freamitul lemnu-lui $i-al fierului, al pinzelor $i-al pari-melor, sI simqi curn etrava, care a dormitnepdsdtoare in apele moarte ale portului,incepe sd vibreze, presimlind valurile,sd auzi trosnetul surd al catargelor, zbir-niitul sarturilor, piuitul scripegilor, tre-buie s5-fl fi intrat in singe balsamul dulcegi amar al deplrt5rilor, ca sE ingelegi celece urmarS, fiindcd intimplarea de acumnu va avea nici o legbturd cu o intimplareasemdndtoare, petrecut5 nu de multdvreme, cind insS f-useserd in joc cu totulti cu totul alte indemnuri.

Gherasim s5ri pe chei, desf5cu ultimalegdtur5, apoi, intorcindu-se \a bord,puse mina pe schelS. Remorcherul flu-ierl incd o datd, cablul remorcii se in -tinse, Ei Speranpa se urni cu o migcaredomoald dar sigurS.

Mai mult decit atita, Haralamb nuputu sd indure. Nurnai o dat5 intoarsecapul, privind peste cheiul inlesat demdrfuri, numai o clipd mai p5ru cdqovdie - apoi arunci ciubucul, igi lepdddgiubeaua Ei sdri pe schel5.

- Stai c5-tt ajut eu, mdi Gherasime !

Rdmineau in urmi catarge, coguri devapoare, cheiuri, magafri, circiumi, ca-fenele. .. Incepea sd se simt5 vintul pifreamdtul mirii.

Ismail ieEi pe punte, cu un filigean inmind:

- Cafeaua pofiim, kir Haralambie I

$i, cu toate grijile pe care le ducea cd-pitanul in minte, c-tr tot zbuciumul care-ifriminta inima, parcl niciodat5 etra\raSperanpei nu tdiase valuri mai albastreca in dimineap aceea!...

CIND SE IMPOTMOLESTEANCORA

neori se intim-pl5 ca ancora s5se impotrnoleas-cd qi sd n-o maipo1r smulge, de-ai pune t0ate

vinciurile. Atunci nu mai pogi face decituna din dou5: ori sd stai cu bragele in-cruciqate ,gi sd putrezeEti impreund cucorabia, ori sd tai lanlul.

Spbran{n zdcea la chei, in Portul Vechiai Marsiliei, pi taxele crefteau, de la o zila alta, picind pe capul cdpitanului cuduiumul.

Din banii primigi de la domnul Lam-brinis, pe transportul untdelemnului demisline, Anton Lupan abia apucase sIdea chiria brutdriei, sd cumpere cincizecide saci cu fbini gi sd expedieze cinci ca-blograme lui Pierre Vaillant, la Pernam-

buco, Bahia-Blanca, Rio de Janeiro,Montevideo qi Buenos-Aires, porturileunde socotea cI mesajul lui ar putea sd-lprindd din urm5.

<Plec peste Atlantic, spuneau cablo-gramele, a$teapt5-md sau lasS-mi in oriceport din America latind rdspuns asupralocului de iernare. . . ))

$i dupS alte citeva cheltuieli penriunevoile vasului, intrind in asta qi drep-turile oamenilor, rbmdsese cu pungaaproape goald.

Sperantra zdcea la ancora Ei Gherasimsu Anton Lupan bdteau cheiurile, i,gibdgau nasul prin toate birourile, printoate magaaile, in vreme ce taxele por-tuare cresteau ffird, mil5...

Primise gi scrisoara de la Saint Malocdpitanul, dar nu-i scria moq L6on, ciunul din nepo$i b5trinului:

(Eu sint Andrer.fratele cel mic al luiPierre. Dumneavoastr5 poate nu midneqi minte, aveam numai cinci ani cindveneagi la noi; mi-a1j f"5cut odat5 o mo-risci de vint, o mai am ,i astdzi. Acurnsint mecanic pe o galandl $i aq fi plecat;i eu cu Pierre, dar rdminea mama sin-gurd, gi e bdtrinS. Fratele celSlalt, Louis,dumneavoastld ii spuneagi rrsavantul",s-a dus qi el ar L'Espdrance. Bunicul nupoate sI vd scrie, e bolnav, n-a mai iesitdin cabina lui de asti toamn5. S*a bucu-rat cind a venit Pierre, fiindcd il credeamort, din scrisorile dumneavoastrS. Dars-a intristat auzind c5. nu v-a gdsit, cd agipierit odatS cu vasul. Pierre v*a cdutato lund de zile, dornnule, $i cind a vdzutcA nu mai e nici o speran!5r s*B intorsacasd. A stat aici nurnai o lun5, pind indecembrie, a fost qi la Londra, su vapo-ilI, a vorbit cu domnul Darwin, dardomnul Darwin e bolnav rdu, nu se maiinsin5tose$te, Ei cind s-a intors, a maistat o s5ptSmin5, fScind preg5liri mulre,muite, pe urmd a plecat in c5lStorie... rr

Citind aceste rinduri, lui Anton Lu-pan aproape nu-i venea a crede: Pierre\raillant plecase numai cu citeva zileinainte de a*i fi trimis el depepa de laGatrlipoli ! $i astfel, pentru aceasr5 miciintirziere, intre el pi prietenul s5u, intretr-'Esperance qi Speranpa, se a$terneauazi, desp54indu*i, valurile oceanului !

<,Bunicul se bucurl c5 sinteli sSn5tos,continua scrisoarea. El vd roag5 s5 luagivaporul ;i sd v5 duceqi in America, laMontevideo, ca sd-l aqtepragi pe Pierreacolo. \/aporul face nunaai opt zile, aliputea sX ajungegi cu mr.llt inainrea lui.Mi-a spus sd v5 scriu cI vd iube;te foartemult, numai c5 el are 0 fire aspr5, caa marinarilor, ,9i cd se increde su totll,lin dumneavoastrd, cA numai dumnea-voastrS a{i putea sd-i dap sfaturi bune

lui Pierre, fiinde5 vd eunoagteqi cie muirdvreme qi agi fdeut planui cdldtoriei irn-preund. Ducegi-v# dup6 ei, dornnule,bunicul vd roag5, cu lirnb5 de moarte,sd nu-l lSsaqi singur...,r

Nu, chiar qi fdrH indennsrul b5trinu:-lui nu qi-ar fi lSsat Anton Lupan priete-nul sd infrunte singur primejdiile aces-tui grzu druna, la care visaserd irnpreunS.Trebuia si se ducd dupd el, s5-l ajungS,oriunde, oricit de departe, fie qi la eapuidrumului. Dar nu cu vaporul, ci cuSp er anpa, simbolul inf"dptuirilor vii toare,Speranpa, care nu era numai a lui, i aarnindurora !

Deocamdat5 ?nsd, nu se ivea nici unnegustor care sd aib5 marffi de trimis inBrazilia, in Argentinar undeva pe drumulacela - qi fdrS marf5, cu ce sd se duc5,daci igi pierduser5 avufia? Avea astilzl,la sfir;itul lunii ianuarie, punga cu des5-virgire goald...

Cu toate necazunile, cu toatd alerg6-tura, Anton I-upan gdsea tirnpul s5 treaciuneori pe la brutlrie.

** De ce nu trimiti se ia pesmelii? iiintreba Adnana. Sint gata de douS s5p-tlmini.

- Da?... O sd trimit. Dar Etii, mi-eteamd ed o sd mi-i dai pe datorie.

Trecealr zilele cu o iugeald nelinigti-toare, qi in sufletele oamenilor grijacre$tea de la o zi la alta. La ehei veneauvapoare, desc5rcau mdrf,urile, srirnindpraf qi huiet, inedrcau altele, Ei plecauiar5Ei. ". Aqa trecu gi a doua lund a anului,f5rd sb aduci de unde\xa o scdpare.

Degi ar fi fost d* mult timpul caL'Esperance sE fi sosit ixa Ameriea latin5,,nu venea nici un sernn de viagd de iaPierre, un r5spuns la aceie cablograme.In zbuciurnul lui, pe eat€ in poate in!e-lege oricine, Anton Lupan avea un sin-gur temei sd nu-gi piardd speranga: in

RTDU TLiDORAN 96

emisfera de sud trecea acum vremea verii,se apropia toamna, $i, ca sd se ducl inJara de Foc, oricit de grdbit se ardrasecu plecarea, Pierre Vaillant trebuia sda$tepte in vreun port, de pildd la Monte-video, cel pulin pind in luna noiembrie.Desigur, cSpitanul Speranpei ii ingelegeagraba, daci ar fi putut, ar fi fbcut la fel.Aqa pl5nuiserd ei cdl5toria, sd aiungd inAmerica din vreme; sd le rdmini destultimp spre a-gi desdvirgi pregltirile invederea celei mai grele p54i a drumului,asaltul strimtorii lui Magellan qi explo-rarea flnutului sllbatic, pe care nu-l atin-sese nimeni.

Deci mai avea incd timp s5-qi ajungdprietenul din urm5, cu condigia ca sI seiveascl marfa care sd le inlesneascddrumul.

ADa trecur5, intr-o agteptare care arfi putut sd imbolndveascl pe un om maiqubred de inim5, lunile februarie, martieEi aprilie, Qi, pe la sfirEitul acesteia dinurm5, Anton Lupan citi in zsarc vesteacd Charles Darwin murise, ceea ce iiumplu sufletul de mihnire.

Nul cunoscuse pe Darwin, nu-l vd-zuse niciodata, dar el gi mo$ L6on fuse-ser5, fdrd sd qtie, insuflegitorii cdldtorieila care visa incd ,si acuma. TotuEi, moar-tea savantului nu putea s5-i impiediceplecarea, altele erau piedicile, treceaulunile, iar el z bovea la Marsilia, tre-cuse m&i, apoi iunie Ei venise iulie,ffud, sI se iveasci exportatorul...

in aceste zile, Anton Lupan iqi pri-vea corabia cuprins de mihnire; nuspunea nimdnuia, dar luase o hotdrire,singura cu puting5, chiar dac5-i sfiqiainima: si se desparti de oameni, desp5-gubindu-i, sd vindd vasul gi sd plece pesteAtlantic cu un vapor, cum il sfltuisebdtrinul.

Da, se pare ci nu mai exista altd cale,

dacd vroia sd gind seann de ceea ce spuneamoq Leono si nu-Ei lase prietenul singur.Decit dacd s-ar fi intimplat o minune, $iel nu mai credea in minuni de multdvreme.

Dar iat5 ci intr-o zi,la prova Speranpeitrase un vapor englezesc, Bristol, careincdrca mdrfuri pentnr Brazilia. Era uncargobot nou, cu elice, de 5 000 de tone,abia lansat lunile trecute. $i cind cbpi-tanul acestui vas, sfirqind manevrele deacostare, i$i aruncd ochii la Speranpa,care pe lingd Bristol plrea o coaji denuc6, scoase un strigdt de uimire.

Era acelaEi John Tennyson pe careAnton Lupan il intilnise la Gallipoli ,;i,lldsase in urm5, cu vasul lui vechi, Vic-tory, in Dardanele. Acelagi John Tenny-son care dusese la Pireu vestea cd, Spe-ran{a pierise in Egee.

Dupd uimire, mare fu bucuria clpita-nului sd afle cI prietenul sdu era teafir,ba inci se mai gindea la vechiul lui plande cllStorie. De data asta, nefiind grdbilinici unul, nici altul, se vizitard pe rind,in cabinS, stiturl de vorbd cu ceasurile,i,i degertard iardqi, ling! un pahar dewhisky Ei in fumul tutunului, sacii mari-nSreqti ai amintirilor.

- Deci nu fi-ai schimbat gindurile !

spuse John Tennyson la urmd. Eu unuln-a$ naviga prin strimtoarea lui Magel-lan nici dacd mi-ar pl5ti o sur5 de liresterline la fiecare clldtorie. De altfel, qicompania mea iqi face socotelile cuaceeaqi ingelepciune. Mergem in Bra-zilia, in Argentina, pinl la Buenos-Aires,dar mai departer ou. Pentru Pacific,pref-erdm vechiul drum al Indiilor. Artrebui sd qtii cite vapoare pier in linutulacela al ploilor Ei-al furtunilor !

Pe Anton Lupan nu-l ingrozea gindulfurtunilor, ci acalmia din portul vechial Marsiliei.

.- Numai de-a9 glsi marfd; exporta-torii ne ocolesc, de parcd aln avea ciumd.

-- De ce te prinde mirarea ? Cine s e

mai incurci astdzj cu o corabie de o sutdde tone, cind pe un cargobot pop sd in-carci zece trenuri ? Mullume$te-te cuLevantul, prietene, sau mai bine imbar-c5-te pe un vapor. $tii cigi bani incasezpe lunS? Treizeci de lire sterline, ca sinu mai pomenesc de alte venituri.

La sfirqitul slptiminii, Bristol aveamagaziile pline; seara incepu sd scoatdfum gros pe cele doul coguri, ca sd pundcllddrile sub presiune.

Pe la miezul nopfii, echipajul Speran-pei ndvdli buimdcit pe punte. LJn trosnetsurd, de fierlrie ruptd, urmat de fluierenelinigtite, de injur5turi, vaiete qi stri-gdte, ii trezise din somnul qi aga plin devise urite.

Uneori nu-i nevoie sI navighezi de-parte, bunSoari pinl in strimtoarea luiMagellan, vrdjmaga navigatorilor, ca s5-!if5rimi prova vasului de o stincd. Vaporulitalian Aaanti, sosit de Ia Neapole, alc5rui cipitan, nesocotind sfatul pilotului,se incdplginase sd fad, noaptea rnne-vrele de acostare, intrase cu etrava incargobotul de lingi Speranpa qi-i fEri-mase bordajul, in dreptul ancorelor, surnarfifdrimatoalunS.

Citeva ceasuri mai tirziu, dupd ce au-torit5lile portului terminaseri ancheta gizarva se mai potolise, John Tennysonveni pe puntea Sperangei ;i cobori incabina cdpitanului; nu plrea deloc im-presionat de nenorocire, totuEi AntonLupan se simli dator sd-qi arate compi-timirea:

- N5ddjduiesc cd direcrorii Compa-niei dumitale nu-!i vor g5si nici o r,-ind.Ar fi absurd, atita timp cit erai la cheiEi aveai luminile reglemenrare.

Musafirul incepu sd rid5:

- Nu, dragul meu, nu-mi purta degrtjdt! Te asigur cI au s5-mi dea Ei oprimd. Tribunalul Maritim ne va acordao desp[gubire, care va intrece de cinciori paguba real5, incluzind in asta Eiintirzierile, nu numai reparatul avariei.Dar pentru altceva arn venit... Sintelitot in incurcdtur5?

Anton Lupan umplu un pahar cun'hisky gi-l puse in fala musafirului.

- S-a ivit iar5gi ceva marfb pentruAlger, dar nu-mi mai foloseqte la nimic.Dacd nu plec peste Atlantic in patru-cinci zlle...

- Deci, gii cu tot dinadinsul sb ajungiacolo ?

- Da. Chiar daci m-a; simli obosit,chiar dac5... dacd mi s-ar ardta la uscato via$ care si md imbie, prietenul meu aapucat sd plece inainte. Acum sint datorsd plec, nu-l pot l6sa singur.

Oaspetele se ridicl in picioare Ei inde-pdrti fumul cu mina. Avea statura iuiAnton Lupan, aceea;i virstS, dar in clipaasta pdrea un bdtrin mihnit Ei mindrutotdeodati de puterile biruitoare aletineretii.

- Ei bine, dragul meu ! zise, bitin-du-gi gazda pe umir ;i pSrdsindu-gi vo-cea ursuzd. Cred cE am gSsit mijlocul s5ieqi din incurciturd ! Avem un pasager,care merge cu cinci vagoane de mbrfurila Bahi4 in Brazilia. Jinta cdlStoriei luie Jara de Foc, dar n-a g5sit nici un vaporcare s5-l duci acolo. La Bahia o s5-qitransbordeze marfa, poate are si inchi-rteze un schooner. Cred c5 e un ciutitorde aur, dupi cite am putut inlelege,fiindci de la el nu poli scoate o vorb5.Ce zici, te incumeli s5 pleci cu dinsul ?

- Numai s5-i convind. Oare o sI aibiincredere intr-o goeleti de o sut5 detone ?

.- Sint sigur ! E aga de trSsnit, ci ar

putea s5 plece Ei cu o barc5. A ciutattoati dimineala pe la agenlii un vaporpentru Brazilia sau Argentina, dar separe ci sdptSmina asta nu pleaci niciunul. Ar fi fost altceva la Cherbourg saula Le Hdvre. Marsilia are mai putinde*a face cu Atlanticul.

-- Dar cu noi o sd meargd mult maiincet decit cu vaporul !

- E adevdrat; in schimb, o sd-l ducelidirect pind la capul drumului. Ce spui,s5-!1 trimit personajul ?... Auzi-l cumrdcneEte pe punte. L-am lSsat sd se certecu secundul. Dar bagd de seam5, subtrSsneala lui cred ci se ascunde o mareqiretenie. Cunoaqte ;i bdtrinul dumitaleprieten, Jc,hn Tennyson, cite ceva laoameni ! SI nu afie care vI era ginta c5l5-toriei. Las[*l pe el si facl propunerea siinstruie;te-f echipajul si se poarte dupdtrebuinla cauzer.

-- Am un cirmaci de la care am invS-lat multe in privinla asta! rdspunse, ri-zind, cdpitanul Sp eranpei.

Un ceas rrrai tirziu, ciudatul personajse opri pe chei, in dreptul Sperantrei.Era un ins de staturl inaltS, slab ca unogar intors de la vinitclare, cu fata atitde supt5, incit i se vedeau limpede celedou5 maxilare, ca pe o planqd de anato-mie, cel de jos fiind conturat de o barbinorvegianil, mai mult roqie decit blondd,imbricindu-i osul l5lcii ,gi partea din fa15a bdrbiei. Personajul purta pdl5rie tare)de culoare cenuqie, vestd inflorat5, sacougri cu Eiret negru la revere qi pantalonicadrilali, drepgi ca niqte burlane, legagisu elastic pe sub ghetele negre.

El se opri deci in capul schelei, iEiinfipse bastonul de abanos cu miner deargint in praful cheiului gi se iiiti pedeasupra pince-nez-ului la pavilionultricolor care flutura leneq la pupa goe-letei.

- Hei, care-i aicea? strig5 in clipaurm5toare, bitind cu bastonul in schelS.

Echipajul mcg5ia pe punte, fScindu-secE nu*l vede. De inleles, vorbele i le in-lelegea numai Gherasim, care stia citevaboabe englezeste.

Personajul bdtu iarfui in schelS Eistrigd incl o datd, rnai tare:

- Hei ! A1i murit cu tolii ?._ Ce dore;ti ? intrebi cirmaciul, ri-

dicindu-se fbrS nici o tragere de inim5.-- Ce pavilion ave{i ? Persan, sia-

mez ?.. .

- RomAnesc, domnule !

- Rom6nesc? ...Aha, mi-aduc amin-te: voi v-ati bdtut cu turcii. Foarte bi-ne !... Deci, acrun aveli gi cordbii ! Sin-teli o nalie care prosper5!

Zicind acestea, necunoscutul cercetadin ochi puntea Speranpei, aplecindu-$icapul cind pe o parte, cind pe alta, pdrindcd impunge pe cineva din l5turi cu bar-ba lui norvegianS.

- Unde-i cdpitanul ? intrebd pe urmd.

- Jos, in cabina lui.

- Ce mai astepti? Spune-i s5-,;i scoa-ti nasul pe punte; vreau s5-l vdd lalumin5.

Gherasim zdbovi citeva clipe sub pun-te, dindu-i timp lui Negril5 sdl miriie,ctr vlditd lipsd de prietequg, pe per-sonajul din capul schelei.

- Cdpitanul re pofreqte la dinsul I zi-Se, intorcindu-se plictisit din cabind.-- Ha ! Eu sinr Martin Stricland !

strigd lifnos musafirul.

- Foarte bine, domnule ! Pofteste !

Fugi de-aici, NegrilS !

-_ Pe cdpitanul vostru curn il cheamd ?-- Anton Lupan, dupd cite mi-aducaminte.

- Si nu vrea sd vin5?-_ Nu cd n-ar vrea, dar gindepte mai

nimerit sX te duci dumneata la dinsul.

Striinul incepu sd ridi, cuprins de onea$teptat5 voie bun5.

- Imi place cdpitanul vostru: in-seamnd cd are ceva singe in vine. Iatiomul care imi trebuie mie !

Apoi piEi pe punte, cobori scdrile qi

intrd in cabin5, aplecindu-se adinc, ca sdincapd pe uE5.

- Dumneata e;ti Anton Lupan ? Mis-a pSrut cd omul de sus nu-p prea cu-noa$te numele. E prost sau se preface,ia spune ?

- Nici una, nici alta; mai degrabdcred c-ai ficut dumneata ceva care l-ascos din fire.

- A$u? imi plac oamenii care-si iesdin fire. Restul echipajului e la fel deiute ?.- Dar cu cine am cinstea si vorbesc ?

intrebd Anton Lupan, privindu-qi oaspe-tele cu prefdcutS nedumerire.

- Martin Stricland.

- Nu-mi aduc aminte....- Nici n-ai avea de unde. Md nu-

mesc a$a numai de o lun5... Cite toneare goeleta dumitale?

.- O sut5.

- Cili oameni echipaj ?

- $apte.._ Pute$ pleca la drum in orice clipd ?

- In orice clipa plus doudzeci gi pa-tru de ore.

Martin Stricland rise:: Cipitane, felul dumitale de a vorbi

imi place. Vom pleca miine sear5.

- LTnde ?

Iat5, in sfirEit, o intrebare ! izbucnimusafirul.

$i, invirtind globul pdmintesc, ardtdcu degetul peste Atlantic, dela lungulcoastelor Braziliei, Uruguayului, Argen-tinei, ca sd se opreascd la Capul Horn, insudul continentului.

-- fara de Foc ! zise, ridicind ochii

RADU TIIDORAN 100

€

$i asteptind ca omul din faga lui sdp51easc5"

Anton Lupan se uitd la ceas, in liniEteacea rnai deplin5"

- Foarte bine, domnule ! .lvl"iine seari,la sapte, dacil-r ora care igi convine !

***

Sper,tnpa se pregltea de plecare.Se implinise jumltate anul de cind

astepta la Marsilia, bdtutd de soare. Ha-malii cdrau in magazie incdrcitura de-barcatd de pe Bristol : ldzi, butoaie, ba-loturi, legdturi de sape, lopegi, tirndcoape9i fel de fel de ciururi qi site ciudate, intimp ce echipajul ficea ultimele pregitiripe punte.

La ora gase, Martin Stricland sosi inport intr-o trlsurd plind cu sticle detoate formele Ei cu damigene pintecoase.

- $i bagajul domniei voastre ? in-trebi Gherasim, ieqindu-i in cale.

Pasagerul Speranpei ardtd incbrcituradin trdsurd.

- Asta-i tot ! Altceva nu-mi trebuie.Porunceqte hamalilor sd le ducl in cabinacdpitanului. El unde este?

- Pe aici, pe aproape.

- Atunci spune-i cE nu vreau si ple-c[m mai tirziu de ora $apte. Mai amtreizeci de l6zi cu sticle, debarcate de peBristol. Ce s-a fScut cu ele ?

- Sint pe punte. Clpitanul mi-a spussn agtept dispozilia domniei voastre.

- Bine ! Unul din voi sI le ia in pri-mire ,?i sd le a$eze in magazie, pestemarf5, ca sd poat5 scoate oricind sticleletrebuitoare. M-ai ingeles, cirmaciule ?

Cu aceste cuvinte, Martin Striclandintrd in cabind, destupd o sticl6, bdu doulpahare mari, dupd obiceiul lui - picd-turl eu piciturd, ceea ce ii lud pe putino jumdtate de or[, apoi se intinse in pst,fdrd sd se dezbrace, Di de atunci nu-l mai

vdnt nimeni pe punte, zile care*si pier-durd numlrul.

Echipajul dezlega pinzele de pe ghiuri.Haralamb ,;i Ieremia igi luaserd locul lacabestan, si ridice ancora.

Adnana pdEi pe punte Ei ii imbrSgiEipe fiecare, apoi se indrept5 spre schelS.NegrilS ii flnea calea, f[rd, sd zburdecurn ii era obiceiul, de parcl ar fi pre-simgit despdrgirea. Fata se aplecd qi iicuprinse grumazul in brage.

- $i tu, ,gi tu pleci la capul lumii ? SIn-o uili pe Adnana, viteazul, dragul meuNegrilS !

Lanpl incepu sd zorniie. Pinzele dela prova zburard, in sus, pe straiuri.Adnana se intoarse spre cdpitanul SPe-rangei. Pe obrazul ei umezit de lactimi'praful din blana lui Negrild l5sase pete,gi cu ele nici cea mai primejdioasi sirenln-ar fi putut avea o infSligare mai nevi-novat5. Un timp stdturd a,;a fa$-n fa15,la un pas unul de altul, privindu-se filrd'sd se vad5, ascultind zornSitul lantului.De unde s5 ;tie, cel care rdmine, zbuciu-mul celui care pleac6? Iar cel ce pleac5,de unde sd Etie deznddejdea din inimacealaltS?

Adnana intrebS, stipinindu-gi lacri-mile:

.- Dar dac5...Ar fi vrut sd spund cea mai sfioas5, cea

mai modestd intrebare: <Dar daci ares5-mi fie dor de voi ? Dar dacl am sdsufdr in lipsa voastr5?,>

Cuvintele se topir5, nu le gdsi, nuputu sE le rosteascd.

El r[spunse:

- Atunci...

- Ancora la pic ! strigd Haralambie,opintindu-se in manelele cabestanului.

Era clipa in care nici un cdpitan nuqi-ar mai fi putut spune gindul pin5 lacap5t. Focul Ei trinca fluturau pe stra-

iuri... Adnana simgi in iniml gheareleancorei.

._ R5mii cr.r bine, Adnana ! \'ezi, aigriji ca in lipsa noastrl piinea sE fi ebund !

Ea inclini din cap.-- Am sd m5 strdduiesc ! Drum bun

Speranpei !$i inainte ca el sd poatd face un gest de

impotrivire, ii cuprinse miinile qi i lesdrutd una dupl alta. Apoi o lu5 la fugdpe schel5, in timp ce parimele de lapupa cldeau in ap5, cu plesnitura biciu-lui care indeamnd telegarii.

Cipitanul apucd repede cavilele cir-mei, privindu-qi miinile pe care le sinr-tase, umil5, biata sirenS- Prola se rotea,clutindu-gi drumul printre r"apoare. Elnu mai putea intoare capul se se uitein urm5.

Abia dincolo de fornrrile care p,Szeauintrarea bazinuluir a\n ragazul sf, arunceo privire spre lo€Lrl plecdrii- dar acum nuse mai vedea nirnic. nici cheiul. nici Ad-

nana. In schimb, marea se deschidea inf^te, inroEit5 de lumina dinaintea apu-sului, liberd pind la orizontul amdgitorEi nestatornic, pe care nu-l poate atingenimeni, niciodatd.

- Toate pinzele sus, Gherasime !

Negril5 stdtea la pupa, cu capul dea-supra parapetului, uitindu-se stdruitorpeste ape... A$a rimase pini ce noaptease lesd asupra l5rmului Ei Gherasimaprinse felinarele. Atunci se intoarse, seintinse incet pe punte gi iEi l5sd botulpe labe, scincind cu tristele qi nedu-merire.

Dar nimeni din echipaj nu era maiputrn nedumerit, mai pufin trist decitNegrilS.

Iar Speran,ta naviga spre Baleare, insunerul marqului triumfal pe care etrava,sarnrrile, catargele gi pinzele intinse caaripile unei mari plsdri singuratice ilcinti in surdind, noaptea sau ziua, inamurg sau la rdsdritul soarelui, in cliparuflrror plecdrilor...

\