Upload
vananh
View
223
Download
4
Embed Size (px)
Citation preview
Revista de Politica Stiintei si Scientometrie - Numar Special 2005 - ISSN- 1582-1218 1/41
UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ IAŞI FACULTATEA DE ZOOTEHNIE
RAPORT DE CERCETARE FINAL TEMA NR. 1 COD CNCSIS 696 TEMA PROIECTULUI:
IMPLICAŢIILE FIZIOLOGICE ŞI SANOGENICE ALE UTILIZARII UNOR BIOSTIMULATORI NATURALI CA
ALTERNATIVA LA UTILIZAREA ANTIBIOTICELOR ŞI ALTOR BIOSTIMULATORI SINTETICI ÎN HRANA PUILOR DE
CARNE
DIRECTOR DE PROIECT PROF.UNIV.DR.ING. BOIŞTEANU PAUL CORNELIU
IAŞI 2007
Revista de Politica Stiintei si Scientometrie - Numar Special 2005 - ISSN- 1582-1218 2/41
La nivel mondial un accent deosebit se pune pe siguranţa alimentară şi impactul acesteia asupra
consumatorilor. Consumatorii sunt cei ce decid care sunt alimentele sănătoase pentru hrana proprie. Tot
consumatorii sunt cei care orientează direcţia de urmat în creşterea puilor de carne pentru obţinerea de produse
animaliere cât mai naturale, care să nu conţină ca reziduuri substanţe care ar putea afecta sănătatea acestora.
Factorii decizionali trebuie să găsească soluţii care să convină atât consumatorilor cât şi producătorilor,
pentru a satisface în primul rând cerinţele crescânde de carne de pasăre de pe piaţă, pretenţiile consumatorilor
dar şi recomandările asociaţiilor care se ocupă de asigurarea bunăstarii animalelor.
Activitatea de supraveghere a realizării tuturor condiţiilor pentru atingerea unor standarde ridicate de
siguranţă alimentară este îndeplinită de Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentelor (EESA). În
România, prin armonizarea legislaţiei la cea a Uniunii Europene, a fost înfiinţată Autoritatea Naţională Sanitar-
Veterinară şi Siguranţa Alimentelor. Aceasta institutie are rolul de a verifica toate verigile tehnologice care duc
la obtinerea de alimente sanogenice pentru consumatori, plecand de la studiul tuturor elementelor de mediu (sol,
apa, aer), a plantelor furajere si a celor toxice, a nutreturilor combinate utilizate, a suplimentelor nutritive care se
folosesc, respectiv aditivii furajeri, precum si o serie de medicamente. În cadrul programului de aderare a
României la UE trebuie ca toate deciziile adoptate la nivelul Consiliului European sa fie aplicate si la noi în tara.
Cadrul legislativ al U.E. cuprinde o serie de directive (524/70, reactualizata prin 587/84 si 153/87) care
reglementeaza utilizarea aditivilor furajeri in alimentatia animalelor inclusiv lista aditivilor furajeri cu interdictie
de a fi folositi.
În legatura cu utilizarea aditivilor furajeri ca biostimulatori de crestere trebuie specificat faptul ca prin
directiva nr. 524/70 a Consiliului Europei antibioticele utilizate ca biostimulatori de crestere trebuie eliminate.
Aceasta decizie a fost luata datorita descoperirii fenomenului de antibiorezistenta a unor bacterii patogene şi
riscul major pentru aparitia unor boli grave ce nu vor putea fi tratate cu antibioticele actuale. O data cu
eliminarea antibioticelor ca biostimulatori de crestere s-a trecut si la supravegherea stricta a utilizarii
antibioticelor în tratamentele medicamentoase aplicate atat la animale cat si la om.
Specialistii nutritionisti impreuna cu crescatorii de animale (in special de porci si pasari) si-au unit
efortul de a gasi solutii noi in vederea mentinerii beneficiului tehnologic ce se obtine in urma utilizarii
antibioticelor ca biostimulatori de crestere. Cercetarile au fost orientate atat pe produsele studiate sau aflate in
studii experimentale cum ar fi: probioticele, prebioticele cat si asupra unei categorii noi, respectiv a unor serii de
plante medicinale aromatice si condimentare, utilizate ca atare sau a uleiurilor esentiale obtinute de la acestea.
Studiile au evidentiat recomandarea de a fi utilizate simple sau in combinatii de diferite plante, sau combinand
efectul cu cel al probioticelor si prebioticelor.
Modul de actiune al biostimulatorilor de crestere
Plecand de la un concept al medicinii chineze clasice prin care sanatatea de la nivel intestinal reprezinta
punctul vital pentru sanatatea intregului organism, trebuiesc impiedicate dezechilibrele care pot avea implicatii
negative asupra animalelor, cu repercusiuni asupra productiilor animaliere atat cantitative cat si calitative.
Unii cercetatori au stabilit ca beneficiile pe care utilizarea antibioticelor ca biostimulatori de crestere le
determina pot atinge valori de pana la 8 % si de aceea este greu de acceptat ideea de a nu mai utiliza antibiotice
ca biostimulatori de crestere.
Alternativa utilizata in cadrul proiectului de fata a fost stabilirea potentialului biostimulator a unor
plante medicinale aromatice si condimentare asupra cresterii si dezvoltarii puilor broiler de gaina.
Revista de Politica Stiintei si Scientometrie - Numar Special 2005 - ISSN- 1582-1218 3/41
Dupa multe studii de specialitate care au facut legatura intre practica utilizarii unor plante medicinale in
terapia dioferitelor boli la om, unii cercetatori au ajuns la concluzia ca plantele medicinale cu proprietati curative
pot fi utilizate si in alimentatia animalelor, cu acelasi efect terapeutic.
Substanta activa din plante actioneaza asupra bacteriilor patogene, a unor virusuri si ciuperci, avand
efecte antioxidante, antihelmintice, de stimulare a secretiilor enzimatice la nivel digestiv si un rol foarte
important de modulare a sistemului imun.
Ca mod specific de actiune s-a demonstrat ca de regula componentele bioactive care actioneaza
sinergic, penetreaza membrana celulara a speciilor de bacterii patogene pe baza proprietatilor lipofilice si
determina catalizarea fosfolipidelor din membrana celulara. Alte modalitati de actiune se realizeaza prin liza
membranei celulare si varsarea continutului celular, inhibarea pompelor ionice de transport, stoparea transcriptiei
proteinelor si inhibarea activitatii unor enzime.
S-a evidentiat ca activitatea în principal antimicrobiana a plantelor medicinale aromatice si
condimentare precum si a extractelor si uleiurilor esentiale obtinute din acestea este potenţată fie de amestecuri
simple sau de mai multe plante, fie de administrarea acestora împreuna cu alte substante naturale de tipul
probioticelor si prebioticelor (in special acizii organici).
Sunt înca multe necunoscute privind mecanismele de actiune ale componentelor bioactive, gradul de
toxicitate precum si stabilirea unor nivele optime de administrare ca biostimulatori de crestere, care sa nu
permita regasirea componentelor active in produsele animaliere si gasirea modalitatilor de a evita aparitia
fenomenului de antibiorezistenta.
Recomandarile specialistilor care se ocupa de nutritia si alimentatia animalelor sunt de a gasi
alternative la utilizarea antibioticelor ca biostimulatori de crestere si de a pastra efectele benefice din punct de
vedere economic, pe care acestea le aduceau crescatorilor.
La nivel mondial au fost studiate o serie de plante medicinale aromatice si condimentare cunoscute si
sub denumirea de aditivi botanici pentru a li se testa potentialul biostimulator atunci cand sunt utilizate ca
supliment în hrana animalelor. Aceste plante au fost administrate sub diferite forme respectiv: pudra, extracte
apoase sau uleioase, uleiuri esentiale.
Principalele plante cu potentiale efecte biostimulatoare, studiate in cadrul proiectului de fata, au fost:
- Origanum vulgarae ssp hirtum cunoscut la noi si ca sovârv, cu un continut în uleiul volatil de 56-80%
carvacrol, contine de asemenea timol si alte componente. De specificat ca aceasta varietate de Origanum contine
mai mult de 30 componente active ce actioneaza sinergic.
- Thymus vulgaris L. – cimbrul de cultura ce contine carvacrol, timol si alte substante.
- Satureja hortensis L. – cimbrul de gradina ce contine carvacrol 30-40% din uleiul volatil.
- Anethum graveolens L. – mararul ce contine mai mult de 50% carvona în uleiul eteric, limonen,
terpinen etc.
- Capsicum annuum L. – ardeiul iute ce contine alcaloizi, flovonoizi, limonen si linalol.
- Rosmarinus officinalis L. – contine camfora, flavone, tritertene, tanini etc.
- Salvia oficinalis contine carvacrol si o serie de substante cu efect antioxidant.
Au fost luate in studiu plantele medicinale sub forma de uleiuri esentiale care de fapt sunt uleiurile
volatile extrase din plantele recoltate in perioada de optima productie. Uleiurile esentiale sunt un amestec de
componente active a caror concentratie variaza in functie de planta. Cercetarile efectuate in vitro cu uleiuri
Revista de Politica Stiintei si Scientometrie - Numar Special 2005 - ISSN- 1582-1218 4/41
esentiale, au relatat o puternica activitate antimicrobiana. Pe baza acestor rezultate s-a trecut la experimentarea
uleiurilor esentiale la animale, stabilindu-se ca au puternice actiuni antioxidante si de stimulare a secretiilor
enzimatice la nivel intestinal si un puternic efect antimicrobian.
Actiunea plantelor medicinale se bazeaza pe compozitia chimica a acestora pe componentele
principal active si pe activitatea sinergica a tuturor componentelor. Ca urmare a atingerii obiectivului legat de
studiul din literatura de specialitate a fost studiata compozitia chimica a plantelor medicinale descriind din punct
de vedere chimic principalele componente.
În cadrul compozitiei chimice a plantelor medicinale principalelele componente sunt:
- hidrocarburile monoterpenice sunt hidrocarburi aromatizante cu 10 atomi de carbon, si se gasesc
în marea majoritate a uleiurilor volatile. Ca şi structură chimica sunt alcătuite din H si C. Din punct de vedere
fizico-chimic sunt substante amorfe foarte solubile în uleiuri grase, insolubile în apa si usor polimerizabile, pot fi
substante electropozitive, slab pozitive sau neutre. Aceste componente actioneaza ca: stimulatoare ale sistemului
nervos central, antiseptice, antiinflamatoare, corticozonica, decongestiva, detersiva, imunomodulatoare (Viorica
Istudor, 2001);
- compusii cu structura monoterpenica, saturata, nesaturata sau aromatizanta, caracterizati prin
prezenta uneia sau mai multora grupari hidroxilice respectiv:
a) alcoolii terpenoidici, substante ce actioneaza ca tonice asupra sistemului nervos central,
antiinfectioase (bactericida si bacteriostatica, virulicida, fungicida, paraziticida) imunostimulatoare,
hipertermizante (Viorica Istudor 2001); cei mai intalniti sunt borneolul, cis si trans-limonen epoxid, terpinen,
dilleter component caracteristic uleiului volatil obtinut din iarba de marar. Actiunea bacteriostatica a alcoolilor
monoterpenici se manifesta in dilutii de 1/800-1/2000, atat asupra speciilor de germeni gram pozitivi (de tipul
Staphylococcus, Micrococcus, Streptococcus, Diplococcus, Corinebacterium etc.), cat si asupra speciilor de
germeni gram negativi (de tipul Escherichia, Klebsibela, Proteus, Pseudomonas, Niseria etc.) cu specificarea ca
actioneaza diferit, de exemplu geraniolul are actiune asemanatoare cu timolul care la randul lui este mai activ
decat carvacrolul; actioneaza asupra florei intestinale saprofite avand rolul de a evita proliferarea si chiar
distrugerea acestora, practic se diminueaza cantitatea de micotoxine neurotrope circulante, care chiar in doze
foarte mici au rol perturbator; au rol important in intarirea sistemului imunitar (Viorica Istudor 2001).
b) fenolii terpenoidici, din aceasta categorie intalnim: timol si carvacrol glucozidele si galactozidele
carvacrolului si timolului. Aceste componente bioactive sunt cele mai importante din punct de vedere al
activitatii farmacodinamice actionand ca si componente prim active (Gill C., 1999). Au gradul cel mai mare de
toxicitate dar timolul este de 18 ori mai putin toxic decat carvacrolul (Wichtl M., 1994; Viorica Istudor 2001).
OH
Borneol
O
Cis şi trans - limonen epoxid
Dilleter
O
Revista de Politica Stiintei si Scientometrie - Numar Special 2005 - ISSN- 1582-1218 5/41
Din punct de vedere chimic, timolul 5-metil-2-(1-metiletil) fenol este o substanta cristalina, alba, putin
solubila în apa, solubila în solventi organici, are o stabilitate buna.
Carvacrolul 2-metil-5-(1-metiletil) fenol este un izomer de pozitie al timolului. Se prezinta ca un lichid
de culoare usor galben. Este putin solubil în apa si solubil în diversi solventi organici. Este un compus fenolic
relativ stabil, generand eteri si esteri (Eliu-Ceausescu V., 1988; Ifrim 2004).
Legat de activitatea celor doi compusi fenolici este de retinut faptul ca exista o corelatie intre structura
chimica, capacitatea lipofilica, toleranta lor în organism precum si intensitatea actiunii bacteriene pe care o
manifesta (Ciulei I., 1993).
Timolul si carvacrolul sunt substante solubile în alcool. Sunt constituenti chimici electropozitivi cu
deficit electronic care genereaza curenti negativi. Au proprietatea de a imprima proprietati tonice si stimulente
uleiului volatil în care se gasesc (Viorica Istudor., 1988, 2001).
Fenolii terpenoidici (timolul, carvacrolul) sunt buni antiseptici in infectiile intestinale cu actiune
superioara alcoolilor (Viorica Istudor 2001).
Mecanismul de actiune al compusilor monoterpenici asupra germenilor patogeni este stans legata de
gradul de disociere al lor, solutiile acestora avand un pH acid, iar cu cat aciditatea lor este mai mare si puterea de
actiune este mai mare. Din punct de vedere farmacocinetic aceste substante sunt absorbite la nivel digestiv, se
leaga enzimatic de o oza,, intrand în circuitul sanguin, legandu-se apoi cu o proteina serica, ajung la ficat unde
sufera o serie de transformari dupa care ajung sa fie eliminati pe cale renala. Interesant de retinut este faptul ca
doar o fractiune foarte mica va trece nemodificata în sange dupa procesele hepatocitare, fractiune care este activa
farmacodinamic (Viorica Istudor 2001);
- esterii terpenoidici si neterpenoidici (substante electronegative cu o hidrosolubilitate scazuta) au
actiune sedativa, de regula pe cale neurovegetativa, antiinflamatoare; antispastica, antalgica,
- oxizii monoterpenici, sunt derivati oxigenati ai terpenelor, dintre care cel mai raspandit este 1-8-
cineol sau eucaliptolul. Oxizii au pe scheletul monoterpenic grefat o punte oxidica, sunt substante electropozitive
de intensitate mica pana la medie, au o hidrosolubilitate medie. Izolat cineolul are actiune antibacteriana (este
activ pe Staphilococcus aureus), antivirala, eupeptica, stomahica, antifungica, imuno-modulatoare (cineolul
Greutatea moleculară 150 C10H14O. Punct de fierbere 111˚C. Densitate, g/ml 0,969 Miros fenolic, puternic aromatic puţin iritativ Stabilitate bună
Greuatea moleculară 150 C10H14O. Punct de fierbere 114˚C. Densitate, g/ml 0,976 Miros fenolic puternic cu nuanţe ierboase şi de condimente Stabilitate bună
H3CCHCH3
OH
Timol
H3CCHCH3
OH
Carvacrol
Structura chimică după Lee şi col. 2004
Revista de Politica Stiintei si Scientometrie - Numar Special 2005 - ISSN- 1582-1218 6/41
creste γ-globulinele dar scade γ-euglobulinele), antiinflamatoare, antiparazitara, manifesta fenomene de
toxicitate chiar la doze foarte mici.
Actiunea cineolului este marita de o serie de compusi secundari, însotitori, respectiv: cetone, alcooli,
α- pinen care determina o activitate mult mai puternica si o toxicitate mai redusa ca a cineolului pur (Viorica
Istudor 2001);
- cetonele monoterpenice sunt substante care au o functie ceto pe o structura monoterpenica. Cele mai
intilnite sunt camfora, carvona si verbenona.
Din punct de vedere fizico-chimic sunt compusi negativanti, ionizabili, lichizi, buni solventi pentru
celelalte componente ale uleiului volatil, cu proprietati atat stimulatoare cat si sedative asupra SNC,
antiinflamatoare, mucolitice, lipolitice, antiinfectioase, antivirale (atat de distrugere cat si de protectie împotriva
reinfestarii), imunomodulatoare generale, cito-histo-poetice, colecistochinetice (caracteristica speciala carvonei)
(Viorica Istudor 2001).
Cetonele au actiuni importante asupra organismelor, respectiv actiune antiinfectioasa (antibacteriana,
antivirala, antifungica, antiparazitara), actiune care se bazeaza pe nucleofilia biologica a cetonelor fata de
gruparile amino si tiol, ale unor situsuri active ale unor enzime esentiale vietii acestora, inducand alchilari
ireversibile ce conduc la oprirea multiplicarii agentilor infectiosi (Wictl M.,1994;Viorica Istudor, 2001).
Actiunea farmacocinetica se bazeaza pe afinitatea cetonelor pentru lipide, iar metabolismul lor este
greu de descifrat, astfel la un studiu efectuat pe uleiul volatil de rozmarin (cu un continut de verbenona de 25 %)
cercetarile au dus la concluzia ca cetonele fixeaza un atom de oxigen la legatura etilenica, cu formarea unui
epoxi-derivat (verbenona se transforma în lipona), apoi se produce scindarea legaturii catenei izopropilice cu
refacerea structurii monociclice şi sunt eliminate hepatic sau renal ( Viorica Istudor 1988).
O
1-8 Cineol
O
Camfora
O
Carvona
Revista de Politica Stiintei si Scientometrie - Numar Special 2005 - ISSN- 1582-1218 7/41
Biogenetic, carvona are ca precursor α-felandren, a carui concentratie creste în plantă până la înflorire,
ca apoi sa scada, sintetizandu-se carvona, a carei concentratie ajunge la maxim în în fructele mature. Dilleterul
dispare din compozitia uleiului volatil din fructe (Eliu-Ceausescu 1988).
- sesquiterpenoidele cuprind:
a) alcoolii sesquiterpenici cu actiune specifica antidepresiva si sedativa; aceste substante sunt alcatuite
din 15 atomi de carbon si contin o grupare alcool si însotesc de regula alti compusi care sunt în cantitate mai
mare în unele uleiuri volatile. Sunt compusi lichizi, incolori, de hidrofilie medie, cu potential electric pozitiv si
reactivitate chimica medie. Au proprietati diferite de ale alcoolilor monoterpenici iar ca actiuni farmacodinamice
sunt cardiotonice, neurotonice, antidepresive, sedative, antispastice, antimicotice in special prin spatulenol, care
actioneaza sinergic cu cetonele monoterpenice (Viorica Istudor 2001).
b) hidrocarburile sesquiterpenice au 15 atomi de carbon ce însotesc de regula compusii
monoterpenici în uleiurile volatile, sunt substante lipofile lichide, insolubile în apa, au actiune antiinflamatoare,
antialergica si emenagogă;
- acizii polifenol carboxilici fac parte din grupa heterozidelor, sunt compusi cu structura acetalica,
rezultata din esterificarea oxidrilului glicozidic al unei oze cu un alcool, fenol, tiol sau cu o baza azotata prin
intermediul functiunilor -OH, -SH, -NH2. Partea neglucidica se numeste aglicon iar cea glucidica glicon.
Heterozidele sunt substante solide cristalizate de regula incolore, cu gust mai mult sau mai putin amar,
solubile in apa si in unii alcooli. Rolul fiziologic al acestor substante este de a-si solubiliza metabolitii lipofili în
vedere difuzarii acestora din plasmă în vacuole ori prin membranele celulare, ajungand in organele de rezervă.
Din aceasta grupa de compusi întalnim o serie de heterozide fenolice cum ar fi: acizii rosmarinic, cafeic,
gentizic, vanilic, siringic (Viorica Istudor 2001).
Acidul rosmarinic este de fapt este o depsida obtinuta prin esterificarea acidului 3,4-dihidroxi-fenil-
lactic, cu acidul cafeic, mai este denumit si acid labiatenic; are proprietati antioxidante, anihileaza actiunea
radicalilor oxid si peroxid ce intervin in procesele infectioase si de imbatranire, activeaza circulatia cerebrala.
Compusii de tipul chimic prezentat au o serie de efecte terapeutice cu actiune in special
hepatoprotectoare, coleretica, colecistokinetica si antioxidanta, antialergica dar si bacteriostatica fata de
Salmonella, Staphylococcus si Proteus, (Viorica Istudor 2001);
- compusii triterpenici sunt de fapt saponozide triterpenice cu structura chimica pentaciclica si
actioneaza farmacodinamic ca imunostimulatoare, antimicrobiana, antimitotica, antiinflamatoare (datorita
inhibarii ciclooxigenazei), tonica, anabolizanta, hipoglicemianta, hepatoprotectoare, antiseptic-urinara etc
Acidul cafeic
COOH
OH
OH
OH OH
O
O COOH OH
OH
O
COOH O
O
Acidul rozmarinic
Revista de Politica Stiintei si Scientometrie - Numar Special 2005 - ISSN- 1582-1218 8/41
(Viorica Istudor 2001, Robu T., 2004). Au resorbtie scazuta daca sunt administrate separat pe cale orala, dar prin
fenomenele iritative produse asupra mucoasei de la nivelul tubului digestiv determina cresterea nivelului
secretiilor si favorizeaza absorbtia altor substante active. Se pare ca unii acizi (ursolic si oleanolic) intervin în
ameliorarea bolilor de metabolism produse de colagen (Viorica Istudor 1998, 2001).
- rezinele sunt reprezentate de un amestec de compusi organici rezultati de regula în urma metabolismul
secundar al compusilor terpenici din uleiului volatil si au rol principal de aparare contra diferitelor infectii
(Viorica Istudor 2001);
- saponinele sunt substante naturale de structura sterolica sau triterpenica care formeaza cu apa solutii
coloidale ce spumifica la agitare. Sunt considerate substante toxice. Se utilizeaza în terapeutica doar sponinele
triterpenice care au resorbtie scazuta dar care prin fenomenele iritative produse asupra mucoasei enterale
determina marirea secretiilor gastrice o data cu o mai buna absorbtie a altor componente active (Viorica Istudor
2001).
- mucilagiile sunt heteropoliozide cu structura mai putin cunoscuta, se găsesc de regula în membrană
sau în vacuole ca substante de rezerva. Au actiune în special demulcenta datorita stratului coloidal pe care il
formeaza cu apa, laxativa, antiinflamatoare, imunostimulatoare, sunt medii de cultura favorabile pentru
dezvoltarea florei intestinale si activeaza peristaltismul intestinal.
- substantele amare sunt substante ternare netoxice cu gust puternic amar care determina o crestere a
secretiei gastrice (daca sunt administrate separat pe cale orala). Administrate o data cu hrana pot declansa
cresterea secretiilor gastrice precum si stimularea motricitatii stomacului si intestinului subtire (Viorica Istudor
2001);
- flavonoidele sunt substante fenolice naturale ce contin o serie de pigmenti vegetali (factori de
permeabilitate); actioneaza prin legarea cu proteinele intracelulare, au proprietati antiinflamatoare, antialergice,
antioxidante. In vitro au rol de inhibitor al enzimelor implicate în procesul inflamator, sunt hepatoprotectoare,
hipocolesterolemiante, diuretice, antibacteriane, antivirale, antifungice, scad timpul de sangerare, potenteaza
activitatea vitaminei C (Pârvu C., 2000; Viorica Istudor 2001);
- carotenoidele sunt pigmenti de natura terpenoidica, alcatuiti din unitati izoprenice, de culoare
galbena, portocalie, rosie sau violeta gasite de regula în ardeiul iute. Chimic sunt hidrocarburi nesaturate, cu 20-
50 de atomi de carbon, sau derivati oxigenati ai acestora, biosintetizate doar de plante.
Carotenoidele se gasesc în toate tesuturile plantelor superioare însotind de regula clorofila si sunt
localizate în complecsii proteici ai fotosistemelor membranelor protectoare. Carotenoidele sunt substante solide
cristalizate, puternic lipofile, solubile în solventi organici, usor oxidabile. Ca si actiuni farmacodinamice au rolul
de a preveni afectiunile degenerative ale pielii si mucoaselor prin reglarea multiplicarii celulare, intervin in
elaborarea rodopsinei, stimuleaza formarea de anticorpi, influenteza functiile tiroidei, au efect antioxidant
împreuna cu vitamina E au efect anticanceros, sunt surse vegetale de vitamina A (Istudor V., 2001);
- taninii sunt substante polifenolice cu masa moleculara mare, solubile în apa. Din punct de vedere
fizico-chimic sunt substante solide, amorfe, cu gust astringent, fara miros. Formeaza cu proteinele combinatii
complexe macromoleculare reversibile sau ireversibile. Afinitatea pentru proteine (enzime, proteine fungice si
virale) este cu atat mai mare cu cat acestea sunt mai bogate în prolina si au o conformatie mai stabila.
Administrate intern au actiune antidiareica, antimicotica antivirala si antiseptica ca urmare a precipitariii
proteinelor bacteriene si fungice, sunt captatori de radicali liberi, au efect antiinflamator prin scaderea formarii
Revista de Politica Stiintei si Scientometrie - Numar Special 2005 - ISSN- 1582-1218 9/41
prostaglandinelor proinflamatorii si a leucotrienelor, actioneaza asupra mecanismelor imunitare; administrate
extern au efect cicatrizant asupra mucoaselor si pielii. Administrate în cantitati mari sunt hepatotoxice si
cancerigene (Viorica Istudor 2001). Din grupa taninurilor fac parte si depsidele care sunt de fapt esteri între doua
molecule de acizi polifenolici identici sau diferiti.
- compusii triterpenici, aceste substante sunt de fapt saponozide triterpenice si au actiuni
farmacodinamice imunostimulatoare, antimicrobiana, antimitotica, antiinflamatoare etc. Au resorbtie scazuta,
dar prin fenomenele iritative produse asupra mucoasei de la nivelul tubului digestiv, determina cresterea nivelul
secretiilor si favorizeaza absorbtia altor substante active. Important de retinut ca acizii ursolic si oleanolic au fost
testati împreuna cu alti componenti pe subiecti umani si s-a constatat ca intervin in ameliorarea bolilor de
metabolism produse de colagen (Viorica Istudor 2001).
- alcaloizii sunt substante organice cu caracter bazic ce in plante se gasesc sub forma unor saruri ale
acizilor organici (citric, malic, tartric, oxalic) localizate în frunze, seminte, radacini, fructe. Sunt substante solide
sau lichide, cu gust amar, greu solubile in apa, solubile in solventi organici. In plante sunt produsii finali ai
metabolismului azotat. Asupra organismului animal au actiuni fiziologice importante, sunt calmanti ai sistemului
nervos, stimulatori ai secretiilor digestive etc (Ifrim, 2004).
Dintre alcaloizi reprezentative sunt capsaicinele, se deosebesc intre ele prin radicalul acil, legat
peptidic la acelasi nucleu benzenic (Bodea 1988).
Capsaicina, (capsicinea) face parte din grupa alcaloizilor si are formula chimica C18H27NO3, este un
compus liposolubil, fara aroma si culoare, este capabil sa induca senzatia de fierbinte, usturime, si iritare avand
rol eupeptic (Pârvu C., 2000). Este un antioxidant care protejaza ADN-ul fata de actiunile cancerigene. Actiunea
sa chemopreventiva a fost demonstrata in unele cazuri de cancer de organe, precum si leucemie. In urma unor
experimente, celulele cancerigene au devenit mai mici, ajungand apoi celule moarte. De asemenea, capsaicina
previne comotiile si coboara nivelul colesterolului. Aplicarea repetata de capsaicina inhiba senzatia dureroasa.
Este folosita în prezent în neuropatia diabetica, nevralgia postherpetica, maladii reumatice si migrene (Tataranu,
2005).
Important este faptul ca toate aceste plante prin continutul lor în substante bioactive actioneaza fie
direct asupra microorganismelor patogene (bacterii, virusuri, fungi) si asupra unor functii fiziologice hormonale
si imunitare sau a metabolismului, fie indirect în cadrul unor procese biologice pe care le modifica favorabil,
avand influenta pozitiva asupra sanatatii întregului organism. În concluzie, plantele medicinale aromatice si
condimentare utilizate ca biostimulatori de crestere actioneaza ca produse antiseptice, antioxidante,
H3CO
OH CH3
CH3
O
NH
Structura chimică a capsaicinei (Cowan M., 1999)
Revista de Politica Stiintei si Scientometrie - Numar Special 2005 - ISSN- 1582-1218 10/41
antiinflamatoare, cu actiune stomahica, eupeptica, carminativa, coleretica, stimulatoare hepatocitara,
antimitotica, imunomodulatoare, endocrinoreglatoare, antihelmintica, stimulatoare a apetitului, cu o influenta
pozitiva asupra sistemului nervos prin inlaturarea efectelor stresului.
Principalele plante utilizate ca biostimulatori de crestere in cadrul cercetarilor intreprinse au fost:
Satureja hortensis L –cimbrul de gradina
Anethum graveolens L -marar
Origanum vulgarae ssp hirtum cunoscut la noi si ca sovarv,
Thymus vulgaris L. – cimbrul de cultura.
Rosmarinus officinalis L. – rozmarin
Salvia officinalis L – salvie sau jales. Rezultate obtinute în prima serie experimentală Pe baza actiunii sinergice a componentelor bioactive s-au demarat cercetari în vederea stabilirii
efectului biostimulator al unor plante autohtone luate in studiu.
În cadrul desfasurarii activitatii conform obiectivelor urmarite au fost efectuate o serie de experiente in
vederea stabilirii efectelor biostimulatoare a unor produse clasice (antibiotice) si a unor plante medicinale
aromatice si condimentare autohtone.
Prima serie experimentala s-a efectuat pe 45 pui broiler de gaină apartinand hibridului Ross 308.
Conform protocolului experimental au fost formate trei loturi: lotul martor Lm, lotul experimental L1 la care s-a
administrat oxitetraciclina în doză de 20 mg/kg furaj în primele 14 zile de crestere si 10 mg/kg furaj pîna la 28 de
zile si lotul experimental L2 la care s-a administrat avilamicina – 30 mg/kg furaj în primele 14 zile de crestere si
15 mg/kg furaj pîna la 28 de zile.
Nutreturile utilizate au fost nutreturi combinate complete, specifice fiecarei perioade de crestere:
demaraj (PB 22%, 3005 kcalEM/kg, crestere (PB 20% si 3100 kcal EM/kg) si crestere-finisare (PB 18% si 3153
kcal EM/kg furaj).
Rezultate obtinute privind greutatea medie, sporul mediu zilnic si consumul de hrana la seria
experimentală la care s-au utilizat antibiotice ca biostimulatori de crestere
Biostimulatorii de crestere sunt utilizati de regula pentru a asigura o buna dezvoltare a masei corporale
a puilor de carne. Pentru a evidentia evolutia greutatii corporale, sporul mediu zilnic si consumul de hrana datele
inregistrate sunt redate în tabelul 1.
Tabel 1
Greutatea medie, sporul mediu zilnic si indicele de consum înregistrat la 42 de zile
Specificare Lot martor L1 L2
Greutate corporala (g) la: 1 zi 40,8 40,1 41,3 14 zile 375 402 405 28 zile 1150 1210 1220 42 zile 2100a 2308b 2320b
Spor mediu zilnic (g) 49,6 53,9 54,2 Nutret combinat consumat (g/pui) 3706 3968 3919 IC kg nc./kg spor 1,80 1,75 1,74
a-b dif sem p>0.05
Revista de Politica Stiintei si Scientometrie - Numar Special 2005 - ISSN- 1582-1218 11/41
Rezultatele obtinute la 42 de zile pentru toti indicii urmariti au fost mai bune la loturile L1 si L2 fata de
lotul martor, evidentiindu-se lotul L2, lot care a primit avilamicina. Astfel, pentru greutatea corporala medie la
sfarsitul experientei, valorile înregistrate la lotul L1 au fost mai mari cu 9,9 %, iar la L2 au fost mai mari cu
10,5% stabilindu-se diferente semnificative (p>0.05) figura 1.
Pentru indicele de consum valorile au fost cu 3,3 % mai mici la lotul L2 si cu 2,8% la lotul L1, aceasta
demonstreaza faptul ca administrarea antibioticelor atat în perioada de demaraj cat si in cea de crestere actionat
asupra mediului din tractusului digestiv, mentinand un echilibru constant al microorganismelor ce coabiteaza la
acest nivel, cu o buna valorificare a componentelor hranei (figura 2).
Rezultatele obtinute in urma administrarii antibioticelor ca biostimulatori de crestere la puii de carne
apartinand hibridului Ross 308 confirma literatura de specialitate in ceea ce priveste efectele favorabile pe care
le au asupra cresterii, dezvoltarii si consumului de hrana.
100
110,5109,9
949698
100102104106108110112
Lm L1 L2
Fig. 1 Valorile procentuale pentru greutăţile medii la 42 de zile
100
97,296,7
95
9697
98
99100
101
Lm L1 L2
Fig 2 Valorile procentuale pentru indicele de consum pe toată perioada experimentală
Revista de Politica Stiintei si Scientometrie - Numar Special 2005 - ISSN- 1582-1218 12/41
Rezultate privind calitatea carcaselor şi a organelor obţinute
Unul din criteriile de baza dupa care se ghideaza consumatorii de produse animaliere il reprezinta
standardul de calitate la care se prezinta produsul, alaturi de gradul de siguranta pe care îl ofera. Pentru a stabili
calitatea carcaselor obtinute s-au inregistrat date legate de randamentul la sacrificare, clasa de calitate a
carcaselor rezultate, participarea principalelor portiuni transate in alcatuirea carcaselor si greutatea principalelor
organe interne.
Pentru aprecierea calitatii carnii, datele inregistrate au vizat: caracteristicile organoleptice precum si
cele fizico-chimice, de asemenea au fost facute analize cu privire la posibila remanenta a antibioticelor la nivel
muscular.
Randamentul la sacrificare a avut valori cuprinse intre 71,5% la lotul martor si 71,6% la loturile L1 si
L2. In ceea ce priveste greutatile carcaselor si a principalelor portiuni transate datele inregistrate sunt prezentate
în tabelul 2.
Tabelul 2 Greutatile medii ale carcaselor si a principalelor portiuni transate
Specificare Lm L1 L2
Carcasa (g) 1501a 1652b 1661b
Piept (g) 380a 413b 415b
Pulpe (g) 480a 528b 531b
Aripi (g) 165a 182b 183b
Tacam (g) 480a 528b 532b
a-b dif sem p>0.05 Analizand datele din tabelul 2 putem aprecia ca loturile L1 si L2 au inregistrat valori mai mari fata de
lotul martor pentru greutatea medie a carcasei cu 10 %, pentru greutatea medie a pieptului cu 8,6 % respectiv 9,2
%, valori mai mari cu 10 % pentru pulpe, aripi si tacam. Cele mai bune rezultate s-au obtinut la lotul L2
stabilindu-se diferente semnificative pentru greutatea medie a carcasei si pentru greutatea medie a pieptului intre
loturile L1, L2 si lotul martor.
Comparand datele cu privire la greutatile medii ale principalelor organe interne prezentate in tabelul 3
putem spune ca pentru greutatea medie a ficatului au fost inregistrate valori mai mari cu 6,9 % la loturile care au
primit antibiotic fata de lotul martor.
Tabelul 3
Greutatile medii ale principalelor organe interne
Specificare Lm L1 L2
Ficat (g) 43a 46b 46,5b
Inima (g) 9,1 10 10 Pipota (g) 33,5 34,4 34,8
a-b dif sem p>0.05
Rezultate obtinute cu privire la calitatea carnii
Carcasele obtinute au fost analizate si din punct de vedere al calitatii carnii, urmarindu-se atat însuşirile
organoleptice cat si caracteristicile fizico-chimice. Din punct de vedere organoleptic nu au fost modificari, toate
Revista de Politica Stiintei si Scientometrie - Numar Special 2005 - ISSN- 1582-1218 13/41
caracteristicile respectiv gust, miros, culoare, consistenta s-au încadrat în prevederile standard (STAS 6997/74;
STAS 7031/83) la toate loturile experimentale.
Valoarea pH din carne poate constitui, un indiciu pretios de apreciere a calitatii ei. Valorile pH
determinate pe carne la 1,5 ore de la sacrificare s-au încadrat în limite normale fiind cuprinse intre 6,60-6,61 iar
la 24 ore de la sacrificare între 6,06 la lotul martor si 6,06 si 6,07 la L1 si L2 . Evolutia pH-ului influenteaza
calitatea carnii sub aspect organoleptic, igienic si tehnologic. Aceasta determina si reflecta starea componentilor
chimici ai carnii si este strans corelata cu insusirile de culoare.
Au fost efectuate analize chimice pe probe de carne, probe care au fost analizate atat în laboratorul
propriu cat si în laboratorul DSV Iasi cu care s-a colaborat si care este în curs de atestare de catre RENAR.
Rezultatele obtinute sunt prezentate în tabelul 4 cu specificarea ca nu au fost diferente în ceea ce priveste datele
obtinute în cele doua laboratoare.
Compozitia chimica a probelor provenite din muschiul pieptului atestă faptul ca rezultatele inregistrate
au fost conform cu datele prezentate in literatura de specialitate, fapt ce demonstreaza in cazul de fata ca nu a
fost influentata compozitia chimica. Trebuie facuta specificarea ca la loturile care au primit suplimentar
antibiotice proportia de proteina a fost sensibil mai mare.
Tabelul 4 Compozitia chimica a carnii puilor broiler de gaina
Lot Apa % SU % PB % Grasimi % Minerale % Altele % Lm 71,9 28,1 22,2 4,6 1,2 0,1 L1 71,9 28,1 22,3 4,5 1,2 0,1 L2 71,1 28,9 22,5 4,6 1,2 0,6
Rezultate cu privire la profilul metabolic Determinarea indicatorilor de profil metabolic a fost motivata de necesitatea completarii informatiilor
necesare interpretarii corecte a rezultatelor privind dinamica greutatii corporale si a consumului de furaje în
contextul utilizarii antibioticelor ca biostimulatori de crestere.
Au fost recoltate probe de sange de la întregul efectiv de pui la varsta de 42 zile, determinarile
biochimice sanguine s-au efectuat în cadrul laboratorului propriu şi verificate în laboratorul de Fiziologie
Experimentala si Aplicata al Academiei Romane, prin metodele clasice sau micrometode enzimatice moderne.
Valorile înregistrate sunt redate în tabelul 5.
A fost necesara si stabilirea profilului enzimatic fiind determinate transaminazele (glutamoxalacetica si
glutampiruvica), lacticdehidrogenaza, creatinfosfokinaza, lipaza si colinesteraza. Aceste analize au fost efectuate
dupa ce s-a intervenit cu factorii experimentali amintiti si pentru a fi utilizate ca termeni de referinta pentru
loturile experimentale. Datele au fost comparate cu cele obtinute de la un lot martor.
Tabelul 5
Principalii indicatori ai profilului metabolic sanguin al puilor studiati Indicatori Lm L1 L2
Glucoza (g‰) 2,30 2,33 2,35 Proteine totale (g%) 4,38 4,39 4,41 Lipide totale (mg%) 430 436 431 Colesterol (mg%) 1,30 1,31 1,28 Fosfolipide (mg%) 185 188 192 Trigliceride (mg%) 74 81 81 Ioni de sodiu (mEq/l) 158 162 164 Ioni de potasiu (mEq/l) 4,8 5,2 5,4
Revista de Politica Stiintei si Scientometrie - Numar Special 2005 - ISSN- 1582-1218 14/41
Ioni de calciu (mEq/l) 6,4 6,7 6,1 TGO (U/l) 168,1 180,5 170,5 TGP (U/l) 40 41,5 44,2 LDH (U/l) 1822 1830 1927 CPK (U/l) 228,6 269,5 239,4 Lipaza (U/l) 170 163 153 ChE (U/l) 2578 2468 2422
A fost necesara si stabilirea profilului enzimatic, fiind determinate transaminazele (glutamoxalacetica si
glutampiruvica), lacticdehidrogenaza, creatinfosfokinaza, lipaza si colinesteraza pentru a se verifica daca
biostimulatorii de crestere utilizati au influentat din punct de vedere valoric profilul metabolic al puilor studiati.
Se poate constata ca la loturile care au primit antibiotice in diferite doze, valorile inregistrate au fost mai bune,
ceea ce ne permite sa afirmam ca datorita unei functionari normale a digestiei, valorificarea superioara a
componentelor hranei si mentinerii unui echilibru la nivelul florei intestinale a dus la o buna desfasurare a
functiei metabolice.
Starea de sanatate a puilor a fost buna, specificand faptul ca pierderile din efectiv prin mortalitate au
fost de 3 % la lotul martor si de 1% la lotul L1. Nu au fost facute tratamente medicamentoase suplimentare, iar
puii nu au fost vaccinati pentru a se putea stabili cat mai corect influenta biostimulatorilor de crestere utilizati.
Concluzii
1. Scopul utilizarii experimentului în care s-au folosit antibiotice a fost de a determina rolul biostimulator pe
care acestea îl au atunci cand sunt utilizate în doze subterapeutice.
2. Rezultatele obtinute în ceea ce priveste greutatea medie pe pui obtinuta la 42 de zile au fost de 2320 g/pui la
lotul L2, 2308 g/pui la lotul L1 si de 2100 g/pui la lotul martor. Legat de indicele de consum acesta a
înregistrat valori de 1,74Kg nc/Kg spor la L2 fata de 1,80 Kg nc/Kg spor la lotul martor.
3. Calitatea carnii si a carcaselor obtinute a fost luata în studiu. Rezultatele obtinute la loturile L1 si L2 au fost
mai mari fata de lotul martor. Astfel pentru greutatea pieptului valorile la L2 au fost mai mari cu 0,2% fata
de martor,pentru greutatea pulpelor fata de martor la L2 valorile au fost cu 10,6% mai mari fata de lotul
martor. În ceea ce priveste compozitia chimica a carnii, valorile înregistrate s-au situat între limitele
normale, citate în literatura de specialitate.
4. Analizele efectuate cu privire la posibila remanenta a unor reziduri chimice în carnea obtinuta de la
carcasele puilor sacrificati nu au evidenţiat substante remanente.
5. Din punct de vedere fiziologic profilul metabolic studiat pe probele de sange recoltate, au scos în evidenta
faptul ca valorificarea componentelor hranei s-a realizat la un nivel superior, ceea ce a determinat ca la
loturile care au primit antibiotic sa se realizeze o crestere în greutate si o dezvoltare corespunzatoare.
Rezultatele obtinute în urma utilizarii unor antibiotice ca biostimulatori de crestere sunt asemanatoare
cu rezultatele obtinute de alti cercetatori (Engberg si col. 1999; Doyle si col. 2001; Williams si col 2001;
Bedford si col 2000) în conditii experimentale diferite. Datorita obtinerii unor rezultate foarte bune obtinute
atunci cand se utilizeaza antibiotice ca biostimulatori de crestere în doze subterapeutice se justifica folosirea lor
de catre crescatorii de pasari.
Pericolul extinderii fenomenului de rezistenta bacteriana este din ce în ce mai mare. Ca urmare
Comunitatea Europeana a decis ca de la data de 1.01.2006 antibioticele si alte substante chimice care pot afecta
sanatatea umana sa fie eliminate, datorita riscului mentinerii fenomenului de antibiorezistenta la unii agenti
patogeni foarte periculosi pentru om.
Revista de Politica Stiintei si Scientometrie - Numar Special 2005 - ISSN- 1582-1218 15/41
Fenomenul de rezistenta genetica al bacteriilor este un fenomen natural, doar ca în momentul de fata,
acesta este foarte accelerat si se pare dificil de controlat si oprit (Dobb E., 2000).
Antibiorezistenta are la baza fenomenul de selectie rapida a bacteriilor rezistente, care au o capacitate
foarte mare de a realiza mutatie si transfer de gene, cu precadere a celor responsabile de rezistenta la antibiotice,
atunci cand sunt utilizate antibiotice ca promotori de crestere sau în tratamentul unor boli. (Ferket P.R., 2003).
Bellover C., în 2000 arăta că utilizarea antibioticelor în medicina umana si în cea veterinara a dus la
aparitia fenomenului de antibiorezistenta, care a crescut dramatic si exista astfel riscul de a nu putea fi controlate
o serie de boli grave la om ca tuberculoza, malaria, pneumonia. Acelasi autor sustine ca utilizarea antibioticelor
ca promotori de crestere nu ar putea fi singura cauza de aparitie a fenomenului si trebuie ca, împreuna cu
medicina, sa se caute originile si cauzele exacte ale aparitiei antibiorezistentei.
Un alt aspect care trebuie cunoscut si studiat este faptul ca unele bacterii care nu sunt periculoase
pentru om au instalata deja rezistenta la antibiotice si o pot transfera la bacteriile patogene (Doyle M.E., 2001).
Ca urmare antibiorezistenta este un fenomen care a intrat în atentia unor foruri internationale FDA (Food and
Drug Administration), USDA (US Departament of Agriculture), CDCP (Centres for Disease Control and
Prevention) care au stabilit sa lucreze împreuna pentru monitorizarea si controlarea acestui fenomen, precum si
cautarea de metode de rezolvare a problemelor cauzate de acestea (Nordenberg T., 1998; Wong D.L.F., 2005).
Urmarea a fost decizia de eliminare a antibioticelor ca promotori de crestere din alimentatia animalelor, deoarece
datele furnizate de diferite tari asociaza utilizarea acestora cu evolutia fenomenului de rezistenta a bacteriilor în
terapia bolilor la om. Avicultura este acuzata de contributii majore la raspandirea acestui fenomen (Ferket P.R.,
2003).
Au fost infiintate organisme specializate în monitorizarea fenomenului de antibiorezistenta la om, un
exemplu în acest sens îl reprezinta SENRTRY (Antimicrobial Surveillance Program) si NARMS (National
Antimicrobial Resitance Monitoring Sistem) care si-au propus sa stabileasca si factorii care determina aparitia
acestui fenomen la om (Acar J., 2000).
În urma unor programe de observatii si cercetare controlate de NARMS împreuna cu FDA, USDA,
CDCP s-au demarat programe care au colectat date începând din 1996, privitoare la 109 milioane de pacienti
umani (aproximativ 40% din populatia SUA), stabilindu-se susceptibilitatea aparitiei rezistentei la oameni si la
animale a bacteriilor enterice pentru 17 antibiotice (Acar J., 2000).
In acelasi sens SENRTRY prezinta date din 1997, de la doua milioane de pacienti internati anual în
SUA, constatandu-se ca exista riscul aparitiei antibiorezistentei în urma tratamentului cu antibiotice, respectiv
Staphylococcus aureus la meticilin; genul Enterococcus pentru vancomicina; Escherichia coli si Klebsibella ssp.
la cefalosporine; Proteus aeruginosa si Acinetobacter ssp. la multe antibiotice; majoritatea speciilor bacteriene la
ciprofloxacin.
Rezultatele acestor studii au evidentiat faptul ca aparitia antibiorezistentei la oameni se datoreaza mai
degraba antibioticelor utilizate în terapia umana decat celor utilizate în doze subterapeutice în alimentatia
animalelor (Acar J., 2000).
Concluzii similare au fost desprinse de specialisti (medici umani si veterinari, microbiologi etc.) din
tari ca Danemarca, SUA si Marea Britanie, în sensul ca riscul aparitiei rezistentei la antibiotice datorita utilizarii
acestora în hrana animalelor este extrem de scazut, în unele cazuri chiar aproape nesemnificativ (Ivanov I., 2003;
Phillips I., 2004).
Revista de Politica Stiintei si Scientometrie - Numar Special 2005 - ISSN- 1582-1218 16/41
Rămâne ca cercetarile sa continue pentru a gasi alternativa cea mai potrivita pentru a înlocui
antibioticele ca biostimulatori de crestere în practica productiei.
Seria a doua de experienţe Rezultatele obtinute în urma utilizarii unor plante medicinale aromatice si condimentare în hrana puilor
de carne
Suspiciunile cu privire la posibila remanenta a antibioticelor in produsele animaliere si certitudinile
confirmate de aparitia antibiorezistentei la consumatori, au facut ca toti factorii implicati în cresterea pasarilor sa
caute alternative la utilizarea antibioticelor ca biostimulatori de crestere.
Antibioticele, folosite ca biostimulatori de crestere au proprietatea de a evita aparitia unor boli, prin
mentinerea la nivelul tubului digestiv a unui echilibru între microorganismele existente.
Legat de aspectele generale urmarite de cercetatori cu privire la gasirea unor solutii viabile si eficiente
in cresteriea puilor de carne au fost intreprinse o serie de cercetari proprii care au vizat o serie de plante
medicinale, extracte si uleiurile esentiale obtinute din acestea.
Plantele medicinale au fost utilizate de mii de ani în tratamentele naturiste al unor boli la om, cu efecte
foarte bune. Plecand de la aceasta premisa, unii cercetatori au studiat plantele medicinale din punct de vedere
chimic si farmacologic, în vederea stabilirii cu exactitate a componentelor chimice continute de acestea care pot
avea rol de biostimulatori de crestere
S-a demonstrat stiintific, (Cowan M., 1999, Caspar W., 2003) ca unele componente bioactive
continute de plantele medicinale, care pot fi atat constituenti biologici cat si metaboliti secundari (terpenoide,
fenoli, glicozide, alcaloizi, alcooli, cetone, acizi etc.)(Kamel C., 2000) interactioneaza si sunt într-o directa
relatie cu alte componente secundar active (Gill C., 1999), avand roluri principale ca: antibacterian,
bacteriostatic, antiviral, antifungic, stomahic, carminativ, antihelmintic, antioxidant, imunomodulator al
sistemului imunitar; calmant al sistemului nervos central, cu efecte pozitive asupra cresterii si dezvoltarii
organismelor animale si o foarte buna valorificare a hranei.
Pe baza proprietatilor amintite, de a mentine la nivel intestinal un mediu favorabil dezvoltarii florei
benefice, o serie de plante medicinale au fost folosite ca biostimulatori de crestere în special în alimentatia
animalelor monogastrice.
În cercetarile noastre s-au studiat diferite variante care au vizat testarea unor plante medicinale
aromatice si condimentare administrate în vederea stabilirii daca nivelele utilizate pot determina obtinerea unor
rezultate bune în cresterea puilor de carne, în ceea ce priveste cresterea si dezvoltarea, starea de sanatate.
Plantele medicinale aromatice si condimentare care au fost luate în studiu ca posibile alternative la
antibiotice, în literatura de specialitate se gasesc si sub denumirea de aditivi botanici, fitoaditivi, aditivi fitogenici
si mai nou eubiotice, trebuiesc supuse practicii experimentale la nivel de ferme de productie.
Aditivi din plantele medicinale variaza în functie de o serie de factori si anume: biologici (specia de
plante, arealul de crestere, conditii de cultivare, timpul optim de recoltare, etc.), metodele de prelucrare,
conditiile de pastrare (temperatura, lumina, umiditate, timp)(Craciun F., 1977; Ciulei I., 1993; Robu T., 2004).
Efectul unor componente active poate fi influentat de cantitatea de proteina si de cantitatea de energie
pe care o contine reteta de nutret utilizata (Lis- Maria Balchim, 2003).
In practica cercetarii se cauta solutia cea mai eficienta de administrare a aditivilor botanici în dozele
minime si sub forma cea mai bine utilizata de catre pasari.
Revista de Politica Stiintei si Scientometrie - Numar Special 2005 - ISSN- 1582-1218 17/41
Pe parcursul desfasurarii experientelor au fost facute o serie de observatii care au condus la
formularea unor concluzii legate de nivelul si forma de administrare, de efectul produs asupra cresterii puilor de
carne si starii de sanatate. In cadrul protocolului experimental intocmit s-a stabilit testarea efectului biostimulator a cimbrului de
gradina Satureja hortensis L (datorita continutului ridicat în carvacol si timol) administrat în proportie de 0,6% si
a unui amestec format din cimbru de gradina 0,3% si 0,3% marar Anethum graveolens L.
Pentru a putea justifica alegerile facute de noi se vor prezenta pe scurt cateva date referitoare la plantele
medicinale utilizate: SATUREJA HORTENSIS L. sau Cimbrul de gradina; (eng) Savory; (fr) Sarriette; (ger)
Bohnenkraut face din ordinul Lamiales familia Lamiaceae
Este o planta medicinala aromatica si condimentara, originara din regiunea mediteraneana, raspandita
pe toata suprafata pamantului, creşte spontan si cultivata. Astazi sunt cunoscute speciile Satureja montana si
Satureja thymbro.
La noi în tara, este cunoscută sub denumirea de cimbru adevarat, cimbru brun, lămâiţă, lămâioară
(Neagu E., 1985;Viorica Istudor 2001).
Planta este cultivata ca planta medicinala aromatica si condimentara, de talie mare 30-40 cm cu tulpini
rosietice, erecte, lignificate la baza, ramificate, sub forma de tufa, ce are frunze mici oval-lanceolate, aproape
sesile. Florile au corola bilobata de culoare violacee cu nuante diferite de la alb la roz, sunt grupate cate 3-6 in
varful ramificatiilor. Fructul este o nucula ovoidala (Paun E., 1988; Ciulei I., 1993; Viorica Istudor 2001).
Cimbrul de gradina are in compozitia chimica o cantitate de ulei volatil ce variaza de la 0,5-2,70 %
(Viorica Istudor 2001); ca hidrocarburi monoterpenice în cazul cimbrului de gradina întalnim: - α- β terpinen
(25,8 %) α si β-pinen, p-cimen (7 %), m-cimen, α-tuien, camfren, mircen, Δ3-si Δ4-caren, sabinen, α-felandren,
mircen, limonen, (Ciulei I., 1993); ca alcooli si fenoli terpenoidici în cimbrul de gradina intalnim ca alcooli
terpenoidici 3-octanolul, linaloolul, terpinen-4-olul, trans-γ-tuianolul, α-terpineolul, geraniolul, mirtenolul,
borneolul, terpinolenul iar ca fenolii terpenoidici sunt: carvacrolul care poate participa în proportii care variaza
de la 39-40 până la 90%, timol, eugenol, carvacrol-metil eter (Viorica Istudor 2001), cu specificarea că
varietatea care se cultiva în tara noastra poate contine ulei volatil cu până la 90% carvacrol, timolul fiind o
entitate minora (Eliu-Ceausescu V., 1998).
Carvacrolul si timolul sunt componentele principale continute de uleiul volatil atat din cimbru de
cultura, de camp cît si in cimbrul de gradina si sunt cele mai importante ca activitate farmacodinamica
considerate de unii specialisti ca si componente prim active (Gill C., 1999).
Revista de Politica Stiintei si Scientometrie - Numar Special 2005 - ISSN- 1582-1218 18/41
Ca esteri terpenoidici si neterpenoidici, în cimbru de gradina întalnim; acetat de linalil, de terpenil, de
terpinenil si de geranil; din grupa sesquiterpenoide se regasesc alcoolii farnesolul si izomerul sau nerolidolul; si
hidrocarburile sesquiterpenice β-carofilen, β-bisabolen, α-humulen α-si γ-cadinen, aromadendren si calacoren;
acizii polifenol- carboxilici se gasesc în proportii de 4-7 %, cei mai intalniti fiiind acidul cafeic si acidul
rozmarinic. Compusi triterpenici respectiv acizii ursolic si oleanolic, activitatea acidului ursolic fiind mai
puternica decat acidul oleanoic in tratamentul tumorilor cutanate etc. (Viorica Istudor 2001). Rezinele, in
cantitati mici, sunt reprezentate de un amestec de compusi organici rezultati de regula in urma metabolismul
secundar al compusilor terpenici din uleiului volatil si au rol principal de aparare contra diferitelor infectii
(Viorica Istudor 2001). Mucilagiile întâlnite sunt heteropoliozide cu structura mai putin cunoscuta, se gasesc de
regula în membrană sau în vacuole, ca substante de rezerva. Au actiune in special demulcenta datorita stratului
coloidal pe care il formeaza cu apa, laxativa, antiinflamatoare, imunostimulatoare, sunt medii de cultura
favorabile pentru dezvoltarea florei intestinale si activeaza peristaltismul intestinal. Alte substante (ce se găsesc
în proporţie de până la 5-6 %): substante azotate, glucide, saruri minerale etc.
Actiunea farmacodinamica a componentelor bioactive din cimbrul de gradina are efecte carminative,
stomahice, antidiareice, antispastice, antiinfectioase majore (antibacteriana, antivirala, antiparazitara si
antifungica), imunostimulatoare si antalgice (Viorica Istudor 2001).
Toxicitatea relativa stabilita pentru componentele bioactive este de 2,0 fiind considerata o toxicitate
medie (0-netoxic, 1-2 sigur, 3-foarte toxic) (Cowan M., 1999).
Se recolteaza partile aeriene nelignificate la începutul si în timpul înfloririi (cand plantele au înflorit în
proportie de 40-50%), atunci cand se considera ca se gaseste cel mai ridicat nivel de ulei volatil (timolul se
acumuleaza în planta la un nivel ridicat pana la înflorire), si se usuca la umbra (Verzea M., 2001; Viorica Istudor
2001).
Produsele pe baza de cimbru de gradina se utilizeaza în alimentatie, industria alimentara, medicina
umana (sub forma de ceaiuri) pentru tratarea unor afectiuni respiratorii, digestive, astenie, infectii de diferite
origini (Viorica Istudor 2001).
Mărarul Anethum graveolens Dill (eng); Aneth (fr); Dill (ger) face parte din ordinul Euforbiales
familia Apiaceae (Umbelliferae).
Este o planta ierboasa condimentara si aromatica, originara din Asia de sud-est si sudul Europei
cunoscuta, cultivata înca din antichitate. La noi în ţară este cultivata în toate judetele, dar pe suprafete mici.
Mărarul este o planta erbacee anuala, cultivata atat ca planta legumicola cat si aromatica, are tulpina
erectă, înaltă de cca. 130 cm, cilindrică, fin striată cu dungi înguste albe alternand cu dungi verzi, ramificata în
partea superioara. Frunzele sunt mici, 3-4 ori penat sectate cele inferioare petiolate, cele superioare sesile. Florile
sunt mici pentamere, hermafrodite, de culoare galbena, grupate în inflorescente (umbele compuse) mari. Fructele
sunt pseudoachene de culoare galben–brun care se prezinta ca niste corpi mici, ovali, aplatizati, avand coastele
laterale aripate (Neagu E., 1985, Ciulei I., 1993, Stan Ghe. 2006).
Revista de Politica Stiintei si Scientometrie - Numar Special 2005 - ISSN- 1582-1218 19/41
Componentele active din tulpini, frunze si fructele care îi confera mararului calitati terapeutice sunt
prezentate în continuare:
- un continut de ulei volatil de 50% (Neagu E.,1985) din planta verde.
- hidrocarburi monoterpenice, în cazul mararului întalnim: α si β-pinen (sub 1%), sabinen, mircen, α-
felandren (15-20%), β –felandren (2-3%), (+) - limonen (25-30%), mentatriena, p-cimen (1-3%), cis si tarns-
ocimen, γ-terpinen (1-2%) (Eliu-Ceausescu 1988);
- alcooli terpenoidici cis si tarns-limonen epoxid, terpinen-4-ol, dilleter (5%) component caracteristic
uleiului volatil obtinut din iarba de marar;
- cetone monoterpenice dintre cetone în marar întalnim: cis si tarns- dihidrocarvona (4%), (+)-carvona
(25-40%), component caracteristic uleiului de marar, fencona, cis si tarns-carveoli, dihidro-izocarveol, 1-p-
menten-9-ol ( Eliu-Ceausescu V., 1988);
- esteri terpenoidici si neterpenoidici, din aceasta categorie în marar întalnim; acetat de dihidrocarvil,
acetat de trans-carvil si altii, (Eliu-Ceausescu V., 1988; Ciulei I., 1993; Viorica Istudor 2001);
- sesquiterpenoide se gasesc în cantitati foarte mici si au fost identificate: dillapiol, miristicina, β-
cariofilen, (Eliu-Ceausescu V., 1988; Ciulei I., 1993; Viorica Istudor 2001);
Substantele prezente în mărar, analizate separat, au o serie de actiuni farmacodinamice proprii si
specifice. In cadrul compozitiei chimice a mararului componentele bioactive continute actioneaza sinergic avand
ca actiuni principale: carminativă, stomahică, antidiareică, antispastică, antiinfecţioasă majoră (antibacteriană,
antivirală, antiparazitară si antifungică), imunostimulatoare, antalgică, antivomitivă, galactagogă (Neagu E.,
1985; Viorica Istudor 2001; Pârvu C., 2000; Stan, 2006).
Toxicitatea biocompontelor continute de marar vizeaza în special cetonele care pot avea actiune
neurotoxică si emenagogă (Viorica Istudor 2001).
Se utilizeaza in terapeutica homeopata sub forma de infuzii, pulbere, diferite forme uleioase, precum si
o serie de produse farmaceutice (Anetofuc) pentru prevenirea si tratarea indigestiilor, a fenomenelor inflamatorii
de natura interna sau externa etc.
In medicina veterinara se foloseste la animalele mici in doze terapeutice 0,5-1-2g iar la pasari 0,2-0,5
g (Neagu E., 1985, Parvu C., 2000).
Este o planta care se utilizeaza în alimentatie pentu condimentare si aromatizare. În industrie pentru
pregatirea unor conserve (Parvu C., 2000).
Se recolteaza frunzele verzi cand plantele au ajuns la 10-15cm iar tulpinile dupa 10-20 de saptamani
de la semanat, in faza de început de inflorire, dupa care se usuca la loc umbros (Stan 2006). Fructele se
recolteaza cand ajung la maturitatea fiziologica, la 90-110 zile de la semanat.
Revista de Politica Stiintei si Scientometrie - Numar Special 2005 - ISSN- 1582-1218 20/41
Cercetarile din literatura de specialitate au stabilit faptul ca uleiul volatil extras din marar si analizat
din punct de vedere fizico-chimic, gazcromatografic, si spectrofotometric a avut în compozitie 50,1% carvona si
44,1% limonen, si o activitate antimicrobiana ridicata (Jirovetz, 2003).
Experienta noastră s-a efectuat pe puii broiler apartinand hibridului Ross 308. Au fost alcatuite 3
loturi: un lot martor Lm, un lot experimental L3 care a avut administrat 0,6% cimbru; un lot L4 la care a fost
administrat 0,3%cimbru si 0,3% marar. Au fost folositi 45 pui repartizati cate 15 pui pe lot.
Nutreturile utilizate au fost nutreturi combinate complete specifice fiecarei perioade de crestere
respectiv demaraj (PB 22 %; 3005 Kcal EM/kg ), crestere (PB 20 %; 3100 Kcal EM/kg); crestere-finisare (PB
18%; 3153 Kcal EM/kg); la care au fost adaugate suplimente corespunzatoare nivelelor de plante utilizate.
Pentru a urmari efectul biostimulator al plantelor utilizate, pe toata durata experimentala (42 de zile) au
fost înregistrate date cu privire la evolutia greutatii corporale, sporul mediu zilnic, consumul de hrana precum si
date referitoare la calitatea carnii, carcaselor obtinute si a profilului metabolic.
Rezultatele obtinute în ceea ce priveste greutatea medie la 42 de zile, sporul mediu zilnic si consumul
de hrana pe toata perioada experimentala sunt redate în tabelul 6.
Tabelul 6
Evolutia greutatii medii, sporului mediu zilnic si indicelelui de consum înregistrat la 42 de zile
Specificare Lm L3 L4
Greutate corporala (g) la varsta de: 1 zi 40,1 40,0 40,o
14 zile 380 420 410 28 zile 1380 1410 1390 42 zile 2400a 2554b 2550b
Spor mediu zilnic* 56,1 59,85 59,76 Consum total*
Nutret combinat (g/pui) 4222 4349 4443
IC nc./kg spor * 1,79 1,73 1,77 • pentru perioada de 0-42 de zile a-ab dif semnificative p>0,01 Analizand datele prezentate, se poate observa faptul ca greutatea medie la 42 de zile a loturilor care au
primit aditivi botanici este mai mare fata de lotul martor, iar valorile înregistrate au aratat ca sunt mai mari cu
6,5%, stabilind diferente statistice fata de lotul martor si stabilind faptul ca legat de cresterea si devoltarea puilor
aditivii utilizati au avut influenta pozitiva (figura 3).
100
106,5106,5
96
98
100
102
104
106
108
Lm L3 L4
Fig. 3 Valorile procentuale pentru greutăţile medii a puilor la 42 de zile
Revista de Politica Stiintei si Scientometrie - Numar Special 2005 - ISSN- 1582-1218 21/41
Indicele de consum a fost mai mic fata de lotul martor cu 3,4 % la L3 şi cu 1,1 % la L4, demonstrând că
nivelul de 0,6% pudră de cimbru utilizat ca biostimulator de crestere induce îmbunătăţirea performanţelor de
creştere şi o conversie superioară a hranei (figura 4).
În cazul de fata se poate constata ca nivelul de 0,6 % cimbru de gradina a avut rezultatele cele mai bune.
Capacitatea acestuia de a stimula secretiile digestive implicate direct in digestia componentelor hranei au dus la
o valorificare superioara în special a proteinei. Cimbrul de gradina are capacitatea de a determina o crestere a
principalelor enzime digestive, iar datorita proprietatilor antibacteriene mentine un mediu intestinal favorabil
dezvoltarii florei benefice, are o puternica actiune antioxidanta, ceea ce-i confera capacitatea de a diminua
efectul puternic al stresului care este un factor perturbator puternic.
Greutatile medii ale carcaselor si portiunilor transate au fost determinate prin cantariri efectuate la
sacrificare, datele fiind redate în tabelul 7.
Tabelul 7
Greutatile medii ale carcasei si ale principalelor portiuni transate Specificare Lm L3 L4 Carcasa (g) 1716 1833 1730
Piept (g) 429 457 432 Pulpe (g) 549 585 553 Aripi (g) 205 219 208
Tacam (g) 533 569 537 Randamentul la sacrificare înregistrat pe loturi a fost de 71,5% la lotul martor, 71,8 % la L3 si 71,5% la
L4. Valorile obtinute au fost in concordanta cu greutatile corporale înregistrate la 42 de zile, dar la lotul L4
valorile au fost apropiate de lotul martor. Analizând datele din tabel si comparând rezultatele obtinute atat fata de
lotul martor cat si între loturile care au primit diferite nivele de aditivi pe baza de plante, se poate observa faptul
ca lotul L3 care a primit supliment în hrana 0,6% pudra de cimbru a obtinut rezultate superioare atat fata de lotul
martor cat si fata de lotul care a primit suplimentar amestec pudră format din 0,3% cimbru si 0,3% mărar, dar
fără a se stabili diferente semnificative. Calitatea carcaselor si carnii obtinute de la aceasta serie de experienţe a
fost apreciata prin studierea aspectului general al carcaselor precum si însusirile organoleptice si fizico-chimice
ale carnii. Carcasele obtinute au fost incadrate, conform normelor, în clasa I de calitate.
1 0 0
9 8 ,99 7 ,6
96
97
98
99
100
101
L m L 3 L 4
Fig 4 Valorile procentuale pentru indicele de consum pe toată perioada experimentală
Revista de Politica Stiintei si Scientometrie - Numar Special 2005 - ISSN- 1582-1218 22/41
Comparând datele înregistrate cu privire la greutatile principalelor organe interne prezentate (tabelul 8)
se poate constata faptul ca la puii din lotul L3 s-au înregistrat valori cu 2,4 % până la 6,6 % mai mari fata de
lotul martor dar fara a se stabili diferente semnificative. Valorile inregistrate au fost in concordanta cu valori
stabilite si de alti cercetatori (Uchegbu M.C., 2004, Djouvinov D., 2005; Prisarikova B., 2006).
Tabelul 8
Greutatile medii ale principalelor organe interne
Specificare Lm L3 L4
Ficat (g) 46 47,2 46,7 Inima (g) 10,5 11,2 10,9 Pipota (g) 34,1 34,8 34,4
Toate organele interne propuse a fi studiate au fost analizate din punct de vedere al aspectul clinic
astfel: ficatul are aspect normal, de culoare brun roscat fara modificari; bila cu aspect si marime normala;
pancreasul nu prezinta modificari; splina de marime si culoare specifica. Depunerile de grasime pe organele
interne au fost mai mari pentru lotul martor fata de celelalte loturi la care si culoarea grasimii a fost de un galben
intens fata de lotul martor la care culoare grasimii a fost de un galben pal.
Valorile înregistrate pentru organele interne studiate au fost in conformitate cu datele prezentate si de
alti autori (Uchegbu M.C., 2004, Djouvinov D., 2005; Prisarikova B., 2006), apreciindu-se faptul ca in acest caz
aditivii utilizati nu au influentat greutatea organelor interne.
Au fost efectuate analize chimice pe probe de carne prelevate din muşchii pectorali, ce au fost analizate
atat în laboratorul propriu cat si în laboratorul DSV Iasi. Rezultatele obtinute sunt prezentate în tabelul 9, cu
specificarea ca nu au fost diferente în ceea ce priveste datele obtinute în cele doua laboratoare.
Tabelul 9
Compozitia chimica a carnii puilor broiler de gaina Lot Apa % SU % PB % Grasimi % Minerale % Altele % Lm 71,7 28,3 22,4 4,2 1,2 0,5
L3 71,2 28,8 22,6 4,8 1,2 0,2
L4 71,8 28,2 22,1 4,5 1,2 0,4
Analizand datele din tabel se poate constata ca valorile inregistrate la cele trei loturi sunt apropiate de
cele prezentate in literatura de specialitate, stabilind astfel ca aditivii folositi in dozele mentionate nu au
influentat compozitia chimica a carnii.
Cercetarile efectuate pe probele de sange prelevate de la pui la varsta de 42 zile au urmarit obtinerea de
informatii asupra modificarilor metabolice în vederea compararii loturilor care au primit aditivi botanici fata de
lotul martor tabelul 10.
Tabelul 10
Principalii indicatori ai profilului metabolic sanguin al puilor studiati Specificare Lm L3 L4 Glucoza (g‰) 2,31 2,34 2,30 Proteine totale (g%) 4,35 4,4 4,31 Lipide totale (mg%) 439 440 437 Colesterol (mg%) 1,29 1,28 1,28 Fosfolipide (mg%) 188 192 186
Revista de Politica Stiintei si Scientometrie - Numar Special 2005 - ISSN- 1582-1218 23/41
Trigliceride (mg%) 72 79 78 Ioni de sodiu (mEq/l) 159 161 160 Ioni de potasiu (mEq/l) 4,8 5,6 5,3 Ioni de calciu (mEq/l) 6,8 7,2 7,1 TGO (U/l) 170,1 172 170,4 TGP (U/l) 42,4 47,5 41,9 LDH (U/l) 1850 1968 1860 CPK (U/l) 239 274 265 Lipaza (U/l) 1,64 1,51 1,60 ChE (U/l) 2580 2422 2480
Determinarile parametrilor metabolismului proteic, energetic si mineral precum si valorile unor
parametri enzimatici au fost facute pentru a se stabili daca apar modificari esentiale in urma suplimentarii hranei
cu aditivii botanici mentionati fata de lotul martor. S-a avut in vedere studierea principalelor enzime serice pe
baza faptului ca unele plantele utilizate de noi ca aditivi botanici contin o serie de componente care au efect toxic
daca sunt administrate in cantitati mari si pot afecta activitatea ficatului si musculaturii.
Consideram ca dozele folosite de noi atat de cimbru de gradina cat si amestecul de cimbru de gradina si
marar nu au influentat semnificativ valorile parametrilor studiati.
Analizele efectuate pe probe de carne in vederea stabilirii posibilitatii de remanenta la nivel muscular a
unor componente din plante au stabilit ca nu au fost identificate astfel de substante chimice si este justificat acest
lucru datorita faptului ca marea majoritate a componentelor active sunt metabolizate foarte rapid la nivelul
ficatului si sunt eliminate in cel mult 24 de ore total din organism
Iesirile din efectiv s-au incadrat in limitele ghidului tehnologic de creştere si trebuie specificat faptul ca
desi nu au fost facute vaccinari iar masurile de biosecuritate au fost maxime, au fost inregistrate un numar de
patru mortalitati la lotul martor, ceea ce ne indica in cazul experientei de fata faptul ca loturile de puii care au
primit suplimentar aditivi botanici au avut o rezistenta ridicata a organismelor la factorii de crestere.
Concluzii
În urma analizei datelor rezultate în aceasta serie experimentala în care s-au utilizat ca potentiali
biostimulatori de crestere o serie de plante administrate sub forma de pudra, simple sau în amestec, se pot
concluziona urmatoarele:
- rezultatele obtinute în ceea ce priveste greutatile medii la 42 de zile la loturile L3 si L4 au fost mai
mari cu 6 % respectiv 2,3 % fata de lotul martor. Acest aspect s-a reflectat si în valorile obtinute la
ceilalti indicatori urmariti, respectiv greutatea carcasei, a principalelor portiuni transate si a organelor
interne, care au avut valori în concordanta cu greutatile înregistrate la sacrificare, mai bune decat lotul
martor, evidenţiindu-se lotul care a primit 0,6% cimbru de gradina;
- calitatea carnii, exprimata prin proprietatile organoleptice si fizico-chimice, a fost superioara la
loturile care au primit aditivi botanici, certificand faptul ca una din calitatile aditivilor botanici este
aceea de a inbunatati calitatile organoleptice ale carnii;
- analizele efectuate pe carcasele de pui cu privire la posibila remanenta a unor substante indemne de
compozitia chimica a carnii si care ar putea dauna sanatatii umane a evidenţiat încadrarea în normele
acceptate de legislaţia sanitar veterinară.
Revista de Politica Stiintei si Scientometrie - Numar Special 2005 - ISSN- 1582-1218 24/41
Rezultatele pozitive obtinute ca urmare a folosirii plantelor medicinale aromatice si condimentare
autohtone recomanda utilizarea acestora ca promotori de crestere ce pot înlocui antibioticele, practica
experimentala dovedind acest lucru.
Rezultate obţinute în a doua serie experimentală In ultimul timp, accent deosebit s-a pus pe utilizarea plantelor medicinale, aromatice si condimentare
respectiv pe actiunea sinergica a componentelor active continute de acestea, pe utilizarea de uleiuri esentiale
obtinute din diferite plante, care au proprietatea de a nu ramane în corpul animal mai mult de 24 de ore.
Sunt cunoscute la ora actuala peste 10.000 de specii de plante ce pot fi folosite ca remedii naturale în
tratarea si prevenirea unor afectiuni, dar peste 90% din componentele lor active raman înca de descoperit. Uleiurile esentiale au actiune cu atat mai puternica cu cat sunt mai concentrate si s-a demonstrat,
comparativ cu actiunea antibioticelor, ca au un spectru mai larg de actiune asupra microorganismelor patogene
(Çabuc M. A., 2000; Balchim L. M., 2003; Gozlan B., 2006).
Uleiurile esentiale sunt de fapt uleiurile volatile care sunt formate din peste 5000-7000 de constituenti
celulari ca produsi ai metabolismului secundar secretati de celule specializate (gasite de regula în perisorii
glandulari) de pe planta întreaga sau doar de pe unele organe (flori, fructe, frunze, boboci florali, muguri,
radacini, coaja fructelor, seminte). Compozitia chimica a acestora variaza in functie de locul de secretie si
depozitare precum si a modalitatii de extragere (Balchim L. M., 2003; Lemberkovics E., 2004).
Conform obiectivelor stabilite s-au efectuat experiente pe puii de carne, utilizand o serie de plante
medicinale cu scopul stabilirii efectului lor biostimulator.
Ca biostimulatori de crestere au fost utilizate: extract uleios de cimbru 0,1% L1, extract uleios de salvie
0,1 % L2, ulei esential de rozmarin 0,05 % L3 si oregano pudra 0,5% L4, rezultatele au fost comparate cu
administrarea unui antibiotic, oxitetraciclina (20 mg /kg primele 14 zile si 10 mg /kg pana la 28 de zile) L5.
Plantele utilizate ca aditivi botanici sunt prezentate in continuare, cu aspecte legate de compozitia lor
chimica.
THYMUS VULGARIS L. Cimbru de cultura; Thyme (eng); Thym (fr); Thymian (ger) este o planta
medicinala si condimentara, originara din regiunea mediteraneana, centrul Europei si Siberia, ce face parte din
ordinul Lamiales familia Lamiaceae.
Cimbrul de cultura este raspandit în toata lumea dar cultivat cu precadere în Europa centrala, Africa
de est, India, Turcia, Israel, Maroc si America de nord si sunt întalnite mai multe specii. La noi în tara, este
cunoscut sub denumirea de cimbru adevarat, lămâiţa, iarba cucului etc. (Neagu E.,, 1985;Viorica Istudor 2001).
Revista de Politica Stiintei si Scientometrie - Numar Special 2005 - ISSN- 1582-1218 25/41
Specia prezinta mai multe chemovarietati denumite dupa constituentul principal al uleiului volatil care
variaza în concentratie dupa cum urmeaza: geranioliferum (cca. 90 % gerianol), linaloliferum (cca. 90 %
linalol) paracymeniferum (1,8-cineol cca 70%), thujanoliferum (transtujan-4-ol + cis-mircen-8-ol de cca. 70%),
thymoliferum (cu timol de pana la 70% si carvacrol cca 80%)(Eliu-Ceausescu, 1988 si Istudor 2001).
Intereseaza chemotipul timolic care este si cel mai raspandit.
Thymus vulgaris se cultiva astazi ca planta medicinala si condimentara, se prezinta ca un semiarbust
înalt de 10-40 cm, cu tulpina tetragonala erecta lignificata la baza. Frunzele sunt mici, ciliate, sesile, opuse
linear-lanceolate, de culoare verde pe fata superioara si gri pe fata inferioara.
Florile bilabiate de culoare violet-rosiatica sunt dispuse în verticile si reunite în raceme terminale.
Fructul este o tetra-achena (Viorica Istudor 2001).
Componentele bioactive se gasesc în toata planta dar în principal la nivelul trichoamelor (perisori
tectori): cu structura triunghiulara care contin ace de oxalat de calciu si care se gasesc la suprafata epidermei de
pe fata superioara a frunzei, si cu structura geniculata si glandulara (peri glandulari, structura epidermei acestora
este alcatuita din 12 celule secretoare) situati la suprafata epidermei de pe fata inferioara a frunzei. De specificat
faptul ca perisorii pot fi observati prin analiza microscopica a pulberii de Thymi herba fiind modul precis de
identificare (Ciulei E., 1993; Wichtl M., 1994).
Componentele considerate active din punct de vedere biologic se gasesc în cantitati mai mari sau mai
mici în Thymus vulgaris, planta este utilizata sub forma de pudra obtinuta din partile aeriene ale plantei Thymi
herba cat si în uleiul volatil de cimbru Thymi aetheroleum obtinut prin distilarea cu vapori a partilor aeriene ale
plantei. Cimbrul de cultura în compozitia chimica contine o cantitate de ulei volatil ce variaza functie de
chemotip 1-2,5% (Wichtl M., 1994; Viorica Istudor 2001).
Ca si componente bioactive în Thymi herba (planta întreaga) cat si Thymi aetheroleum (ulei esential)
întalnim:
- hidrocarburi monoterpenice: -α si β-pinen, camfren, mircen, Δ3-caren, fenchen, limonen, p-cimen (10-
30%), p-metan, p-sabinen, terpinolen, γ-terpinen, α si β-felandren (dupa Eliu-Ceausecu V., 1988).
- compusi cu structura monoterpenica, saturata, nesaturata sau aromatizanta:
a) alcooli terpenoidici: geraniol, nerol, linalol, borneol, citronelol, 1,8-cineol, terpinen-4-ol,
pinocarveol, pinocarvona, alcool fenchilic, citronelal, propionat si valerianat de linalil, cis-mircen-8-ol, trans-γ-
tuianol.
b) fenoli terpenoidici, din aceasta categorie întalnim: timol 30-70 % si carvacrol (3-15 %),
glucozidele si galactozidele carvacrolului si timolului. (Wichtl M., 1994, Viorica Istudor 2001). Astfel de
componente se gasesc în întrega planta dar difera continutul în timol (1,4-2,5%) (Wichtl M.,1994).
- esteri terpenoidici si neterpenoidici, din aceasta categorie în cimbru întalnim; acetat de bornil, de
linalil si de neril.
- sesquiterpenoide: alcooli sesquiterpenici, farnesolul si izomerul sau nerolidolul, hidrocarburi
sesquiterpenice, carofilen si cadinen.
- acizi polifenol carboxilici, în cimbru întalnim acidul clorogenic si rozmarinic care sunt esteri ai
acidului cafeic cu acidul chinic.
- substante amare, în cimbru se gasesc o serie de principii amare în cantitati foarte mici fara a fi
specificate (Istudor V., 2001).
Revista de Politica Stiintei si Scientometrie - Numar Special 2005 - ISSN- 1582-1218 26/41
- flavonoide, din cadrul aceste grupe în cimbru întalnim o serie de flavonozide (flavone): timonina,
vincenina-2, cirzilienol, xantomicrolul (Ciulei I., 1993 ; Viorica Istudor 2001).
- tanini;
- compusi triterpenici respectiv în cimbru întalnim, acizii ursolic si oleanolic.
Toate componentele bioactive descrise, identificate si izolate au o serie de actiuni farmacodinamice
proprii si specifice dar în cadrul plantei de cimbru Thymi herba cat si în uleiul volatil de cimbru Thymi
aetheroleum actioneaza sinergic avand ca actiuni principale: antiinfectioasa (antiseptica, si antifungica),
stomahica, secretomotoare, secretolitica, spasmolitica antihelmintica, antioxidanta, coleretica, diuretica,
antalgica, revulsiva si cicatrizanta antiseptica intestinala (Ciulei I., 1993; Craciun F., 1977; Viorica Istudor
2001). A fost pusa în evidenta activitatea antimicrobiana a uleiului volatil extras, chiar la dilutia 1:3000,
îndeosebi din chemotipul timol fata de 30 de germeni Gram +, 18 Gram - si 11 fungi (Ciulei F., 1993).
Se utilizeaza partile aeriene nelignificate ale plantei (Thymi Herba) care se recolteaza cand plantele au
înflorit în proportie de 25% pana la 100% pe timp însorit între orele 9-14 (Maria Verzea 2001) si care se usuca la
umbra sau în uscatorii la 35˚C (Maria Verzea 2001; Viorica Istudor 2001; Robu T., 2004).
Este foarte important de stiut ca momentul recoltarii conteaza mult, continutul în ulei volatil în planta
uscata variaza functie de faza de vegetatie de la 1,68 % (100 %) în faza de butonizare la 0,80 % (48%) la
sfarsitul înfloririi pana la 1,12 % (66 %) la coacerea semintelor (Paun E., 1988).
Se utilizeaza în teraputica homeopata la om sub forma de ceiuri, tincturi, aerosoli, oleosoli, produse
farmaceutice (Carmol, Giardinocid, Tusomag, Voseptol) care sunt întrebuintate în unele afectiuni precum cele
neuropsihice, respiratorii, locomotorii, urogenitale, dermice, infectii digestive etc. (Viorica Istudor 2001), iar în
fitoterapie la animalele mici se foloseste în proportii de 0,5-1-2g sau infuzie 2-5 % (Neagu E., 1985) iar în
medicina traditionala se utilizeaza în doze terapeutice de 0,3-0,6 g maxim 1g.
Este imporatnt de specificat faptul ca fiecare substanta continuta de cimbrul de cultura identificata si
utilizata separat are un grad mai mic sau mai mare de toxicitate unele fiind iritative, dar pe ansamblu toxicitatea
relativa a fost stabilita la valoarea de 2,5 (0-netoxic, 1-2 sigur, 3-foarte toxic) (Cowan M., 1999). Consumul
exagerat de cimbru poate determina fenomene de toxicitate care sunt induse de fenoli (timol, carvacrol), iar
uleiul volatil este dermocaustic, iritant pentru mucoase si hepatotoxic (Viorica Istudor 2001).
De specificat faptul ca toate componentele bioactive din cimbru de cultura pot varia ca si compozitie,
functie de o serie de factori externi cum ar fi clima, solul, expunerea solara care pot determina mari diferente în
compozitia uleiului volatil.
ROSMARINUS OFFICINALIS L. Rozmarin; Rosemary (eng); Romain (fr); Rosmarinblätter (ger),
face din ordinul Lamiales, familia Lamiaceae.
Revista de Politica Stiintei si Scientometrie - Numar Special 2005 - ISSN- 1582-1218 27/41
Este o planta medicinala aromatica condimentara si ornamentala, originara din regiunea
mediteraneana unde creste spontan, este însa cultivat în multe tari europene si nu numai (Eliu-Ceausescu V.,
1988; Istudor V., 2001).
Sunt întalnite mai multe chemovarietati iar cele mai utilizate sunt: Rosmarinus officinalis
camphoriferum, Rosmarinus officinalis cineoliferum, Rosmarinus officinalis verbenoniferum (Ciulei I., 1993;
Viorica Istudor 2001).
Rosmarinus officinalis este un subarbust sempervirescent (totdeauna verde) care are aspectul unui mic
conifer, cu tulpina de 60-150 chiar 200 cm, lignificata la baza si cu scoarta exfoliata. Frunzele liniare sesile,
aciculare, coriacee, persistente, pieloase, lungi de 2-3 cm, cu nervura mediana pronuntat dezvoltata, au marginile
rasucite catre fata interioara pana la o forma tubulara, de culoare verde pe fata superioara si albicioasa pe fata
inferioara. Florile bilabiate, păroase, cu o corola albastra pana la violaceu, rar albe, sunt grupate în ciorchini
axilari sau terminali. Poseda un miros puternic aromat, cu gust aromat, usor amarui (Ciulei I., 1993; Wichl M.,
1994; Parvu C., 2000; Viorica Istudor 2001).
Pentru identificarea la microscop a pudrei sunt caracteristici perii tectori situati pe suprafata epidermei
frunzelor de rozmarin si care pot fi pluricelulari articulati, glandulari octocelulari, tipici labiatelor, iar
caracteristica particulara este faptul ca perisorii pluricelulari sunt cei mai numerosi fiind foarte ramificati
asemanatori cu niste “flori de gheata” (Ciulei I., 1993; Wichl M., 1994).
Componentele active din punct de vedere farmacodinamic din Rosmarini folium reprezentand frunzele
de rozmarin si Rosmarini aetheroleum respectiv uleiul volatil extras prin antrenarea cu vapori ale somitatilor
florale de rozmarin sunt prezentate în continuare. Frunzele de rozmarin au în compozitie o cantitate de ulei
volatil care variaza de la 0,2-1,2 % în planta proaspata si 1-2,5 % în planta uscata (cu pana la 2 % în frunze iar în
flori cca. 1,4 % (Ciulei I., 1993; Viorica Istudor 2001). Structura chimică:
- hidrocarburi monoterpenice, în cazul rozmarinului, functie de chemovaritate întalnim: α si β –pinen
(20-30%), (+)- limonen, camfen (22%), mircen, bornilen, sabinen, α-terpinen, α si β felandren, γ-terpinen, p-
cimen, α si β fenandren, Δ3-si Δ4-caren (Ciulei I.,1993; Viorica Istudor 2001);
- alcooli terpenoidici: borneol (3-5%)*1, linalol, terpinen-1-4-ol, izoborneol, cis si trans –tuianol-4, p-
cimen-8-ol, (Viorica Istudor 2001);
- oxizi monoterpenici, cel mai important este1-8-cineol sau eucaliptolul care în cazul rozmarinului
functie de chemovarietate poate varia în compozitie de la 20-30% pana la a fi majoritar;
- cetone monoterpenice: întalnim camfora 15-37 % si verbenona pana la 30 %, din continutul uleiului
volatil;
- din aceasta grupa de acizi polifenol carboxilici întalnim în rozmarin o serie de heterozide fenolice
cum ar fi: acidul rosmarinic, substanta caracteristica rozmarinului, identificat în proportie de 2-3,7% din uleiul
volatil si acizii cafeic, gentizic, vanilic, siringic (Viorica Istudor 2001);
- compusi triterpenici respectiv: betulinol, α si β –amirenol, acidul ursolic (2,8-4,5 %), acidul
oleanolic (1,05 %) si derivatii lor hidroxilati (acid 19-α- hidroxiurssolic, acid 2- β –hidroxioleanoic);
- flavonozidele (flavone) din cadrul acestora întalnim în rozmarin: diosmentina, diosmina, si alte
flavone metoxilate, luteolol, apigenol si derivatii lor, cirzimaritina, salvigenina, cirziliona si altele;
Revista de Politica Stiintei si Scientometrie - Numar Special 2005 - ISSN- 1582-1218 28/41
- substante amare diterpenice din aceasta categorie în rozmarin întalnim: carnosolul, acid carnosolic,
rozmanol, rozmaridifenol, rozmadial;
- sesquiterpene: β-carofilen si humulen 3-octanona, safrol;
- compusi de alta natura, în rozmarin se mai întalnesc si alte substante cum ar fi o serie de taninuri 3,4-
8,4 %, vitamina C, ceruri, o saponina nespecificata, aminoacizi, colina, acid glicolic, β-sitosterol, acid nicotinic,
etc.
Actiunea farmacodinamica a frunzelor de rozmarin Rozmarini folium cat si a uleiului volatil
Rozmarini aetheroleum este evidentiata fiind utilizate cu succes în terapeutica unor boli la om. Separat, toti
compusii chimici descrisi anterior au actiuni proprii, dar cele doua forme de prezentare actioneaza farmacologic
ca si stimulatoare ale circulatiei cerebrale, colagog-coleretica, diuretica, antispastica, cicatrizanta si epitelizanta,
carminativa, stomahica, antidiareica, antispastica, antiinfectioasa majora (antibacteriana, antivirala,
antiparazitara si antifungica), imunostimulatoare si antlgica, antioxidanta (Craciun I., 1977; Wichtl M., 1994;
Parvu C., 2000; Viorica Istudor 2001; Kamel C., 2004).
Unele din actiunile farmacologice au fost supuse cercetarii, efectul preparatelor pe baza de rozmarin
fiind demonstrate experimental. Astfel la administrarea uleiului de rozmarin pe cale orala se determina cresterea
colerezei. Secretia biliara ajunge în maxim doua ore de la administrare la un volum de 1,5 ori mai mare de cat la
animalele martor. Are de asemenea un efect hipocolesterolemiant. Actiunea antimicrobiana se manifesta
împotriva Bacillus typhi, Bacillus diphteriae, Staphylococcus aureus, Escherichia coli, Pseudomonas aeruginosa
si Candida albicans.
De specificat faptul ca uleiul volatil cantitativ precum si continutul în componente active variaza mult
in functie de o serie de factori legati în primul rand de planta dar si de mediu. Dupa unii autori (Ciulei, 1993)
care citeaza literatura straina în legatura cu continutul uleiului volatil în unele componente active, α- pinen,
camfren, β-pinen acestea variaza proportional functie de faza vegetatie, astfel: 1: 1: 3 în mugurii foliari, 1: 1: 2 în
frunzele tinere, 4: 2: 1 în frunzele mature. Sabinenul prezent în cantitate mare în mugurii foliari scade cantitativ
odata cu maturarea frunzelor.
Toxicitatea relativa stabilita pentru componentele bioactive continute de rozmarin este de 2,3 fiind
considerata o toxicitate mare pe scara valorilor (0 este considerat foarte sigur iar 3 este considerata foarte toxic)
(Cowan M., 1999).
Rozmarinul este utilizat în alimentatie ca si condiment, respectiv frunzele care se recolteaza înaintea
deschiderii complete a florilor, în industia parfumeriei (frunzele si somitatile florale) si cosmetica, este o specie
melifera, este utilizata si ca planta ornamentala (Parvu C., 2000).
Se utilizeaza din timpuri stravechi ca planta medicinala în medicina traditionala umana, fiind
responsabil de actiunea geriatrica. Formele de administrare sunt ceaiuri, extracte, tincturi, unguente, în
prevenirea si tratarea unor afectiuni ale sistemului nervos, cardio-vasculare, respiratorii, digestive, uro-genitale,
endocrine, locomotorii unele boli infecto-contagioase si metabolice. Se utilizeaza si în medicina veterinara
pentru prevenirea parazitozelor la animale (Viorica Istudor 2001).
Rozmarinul se cultiva de regula pe soluri usoare profunde, bogate în calciu, cu expozitie sud-vestica,
datorita originii mediteraneene prefera zonele cu temperaturi ridicate pe tot timpul anului. La noi în tara se
preteaza la cultivat în special în Campia Timisului (Craciun F., 1997).
Revista de Politica Stiintei si Scientometrie - Numar Special 2005 - ISSN- 1582-1218 29/41
Planta este un subarbust a carei cultura poate dura mai multi ani. Culturile se înfiinteaza în prima
decada a lunii ianuarie cu rasaduri, se executa o serie de lucrari în anul I, II si III atunci cand de fapt se face si
recoltarea (Craciun F., 1997). Se recolteaza partile aeriene ale plantei (frunzele sau somitatile florale), care se
usuca în camere umbroase.
ORIGANUM VULGARE L. Sovarv; Origanum (eng); Origan (fr); Origanum, Wohlgemut (ger)
face din ordinul Lamiales familia Lamiaceae.
Oregano este o planta erbacee perena aromatica, creste spontan în toata Europa, în zonele de deal pana
la nivel montan prin locuri aride si însorite. Este cunoscuta popular si ca sovarv, solovarf, solonic, origan,
busuiocul fecioarelor, etc. (Ciulei I., 1993; Istudor V., 2001; Robu T., 2004).
Este o planta perena, prezinta subteran un rizom orizontal, de la care pleaca numeroase radacini
filiforme. Tulpina erecta înalta de 30-60 cm, poate ajunge si la 85 cm, cvadrangulara, ramificata în partea
superioara, pubescenta poate fi verde sau pigmentata în rosu violaceu. Frunzele sunt opuse, scurt petiolate, ovale,
cu marginea întreaga sau usor dintata, pubescente în special în partea inferioara, privite în zare prezinta
numeroase puncte translucide, care corespund glandelor secretoare de ulei volatil. Florile de culoare purpurie sau
violeta, rar albe, sunt grupate în inflorescente corimbiforme si sunt alcatuite dintr-un caliciu campanulat,
pubescent pe interior, terminat cu cinci dinti egali. Corola bilabiata tubuloasa prezinta patru lobi aproape egali si
unul diferentiat ca marime. Are miros puternic aromat si gust slab amar-astringent (Craciun F., 1977; Ciulei I.,
1993; Viorica Istudor 2001; Robu T.,2004). Prezinta la suprafata epidermei peri tectori pluricelulari verucosi
(Ciulei I., 1993).
Functie de tara de provenienta si continutul în substante active se întalnesc mai multe specii respectiv:
Origanum vulgare L, (sovarv), Origanum vulgare ssp. viride (Boiss) Hayak., Origanum heracleoticum L.
carvacoliferum, Origanum heracleoticum L. thymoliferum, Origanum creticum (din Grecia), Origanum onites
(din Turcia)(Viorica Istudor 2001).
Origani herba (partea aeriana înflorita) si Origani aetheroleum (uleiul volatil extras prin antrenare cu
vapori de apa) prezinta o serie de componente active din punct de vedere biologic.
Partile aeriene recoltate în timpul înfloririi au în compozitie o cantitate de ulei volatil care variaza de
la 0,18-0,45 % în produsul proaspat si 0,32-1,02 % în produsul uscat (Viorica Istudor 2001; Robu T., 2004).
- hidrocarburi monoterpenice, în cazul origanului, întalnim în compozitia uleiului volatil: α si β –
pinen, α-terpinen, p-cimen (10 %), camfen, α si γ-terpinen, mircen, limonen, selinen, origanen (Eliu-Ceausescu
V., 1988; Viorica Istudor 2001; Robu T., 2004).
Compoziţia chimică:
- alcooli terpenoidici în oregan întalnim: linalool, borneol, terpinen-1-4-ol si α-terpineol;
Revista de Politica Stiintei si Scientometrie - Numar Special 2005 - ISSN- 1582-1218 30/41
- fenoli terpenoidici, aceste componente provin din p-cimen, prin hidroxilare, din aceasta categorie
întalnim timolul si carvacrolul cu diferente cantitative în uleiul volatil functie de varietate, dupa unii autori cu
pana la 90 % carvacrol (Ciulei I., 1993); carvacrol si timol 45-75 % (Robu T., 2004); carvacrol si timol 50-89 %
(Viorica Istudor 2001);
- esteri terpenoidici si neterpenoidici, din aceasta categorie în origano întalnim; acetatul de linalil ;
- oxizi monoterpenici, 15 %. Cel mai întalnit dintre oxizi în uleiul volatil de origano este 1-8-cineol;
- cetone monoterpenice, în uleiul volatil de origano întalnim, camfora;
- compusi triterpenici întalniti sunt : acizii ursolic, oleanoic si cafeic;
- flavonozizi (flavone) din cadrul acestora întalnim heterozidele luteolului, apigenolului,
kaemferolului, naringenolului etc. (Ciulei I., 1993; Viorica Istudor 2001);
- depside, în origani herba sunt 8 %;
- hidrocarburi sesquiterpenice, din aceasta grupa de compusi chimici în origano întalnim: β-bisabolen,
β-carofilen, camfren, cedrol (Viorica Istudor 2001);
- taninuri în proportie de 8 %.
Actiune farmacodinamica: atat Origani herba cat si Origani aetheroleum sunt folosite în prevenirea si
tratarea unor afectiuni la om. Fiecare grupa de componente active are o serie de actiuni proprii specifice dar în
cadrul celor doua forme de prezentare actioneaza sinergic ca si antiseptic, tonic general, antispastic, diuretic,
stomahic, antiinfectioas cu spectru larg (bactericid, fungicid, virulicid, paraziticid), imunomodulatoar (Craciun
F., 1977; Parvu C., 2000; Viorica Istudor 2001; Robu T., 2004).
De la oregano se utilizeaza somitatile aeriene înflorite dupa uscare sau uleiul volatil extras prin
antrenare cu vapori de apa. Ca planta aromatica este utilizata în alimentatie ca si condiment în proportie de
0,03%. Se utilizeaza în bioterapie ca planta medicinala, sub forma de ceiuri, cataplasme, inhalatii, unguente
tincturi utilizate în prevenirea si tratarea asteniilor, infectiilor respiratorii si digestive etc. Este o planta melifera
si poate fi utilizata si ca planta ornamentala (Parvu C., 2000; Viorica Istudor 2001; Robu T., 2004).
Se recomanda atentie în manipularea uleiului volatil, care este dermocaustic. Produse farmaceutice
care au la baza cele doua forme de origani sunt, Galov G, Sedocalm. Dozele de utilizare la animalele mici sunt
de 1-5 g (Neagu E., 1985).
Planta creste spontan si nu se cunosc înca date despre tenologia de cultura. Se recolteaza partile
aeriene ale plantei în timpul înfloririi (lunile iulie august), se taie lastarii la o dimensiune de cca. 20 cm, dupa
care se usuca la loc umbros sau în uscatorii la temperaturi de maxim 35˚C, (Parvu C., 2000; Viorica Istudor
2001).
SALVIA OFFICINALIS L. Salvia; Shapsage (eng); Sauge (fr); Gartensalbei (ger), face din ordinul
Lamiales familia Lamiaceae
Este un subarbust aromatic mediteraneean originar din sud-estul Europei unde creste spontan sau se
cultiva pe soluri aride pietroase. Este cunoscuta ca planta medicinala din antichitate cu proprietati terapeutice
astfel grecii au denumit-o si “iarba sfântă”, fiind considerata “panaceu universal pentru toate bolile salvand viata
oamenilor”. La romani era considerata “planta celor 1000 de virtuti”. La noi este cunoscuta ca salvie, jales de de
gradina etc. (Istudor V., 2001; Robu T., 2004).
Revista de Politica Stiintei si Scientometrie - Numar Special 2005 - ISSN- 1582-1218 31/41
Este un subarbust stufos cere prezinta în sol rizomi ramificati si lignificati. Tulpina lemnoasa la baza
ramificata de 30-40cm dar poate ajunge si pana la 80 cm, cu patru muchii, de culoare verde-cenusie, uniform
foliata cu peri densi alipiti. Frunzele opuse alungite ovate pana la lanceolate, fin dintate, cu nervurile reticulate
proeminente în special pe partea inferioara, frunzele batrane, prezinta la baza mici excrecente, au culoarea verde
pe fata superioara si cenusiu pe fata inferioara, frunzele tinere sunt puternic pubescente de culoare argintie sau
alb-cenusiu pe ambele fete, lipsite de nervuri. Florile sunt bilabiate de culoare albastra sau violacee si sunt
grupate cate 6-12 în inflorescente situate în varful tulpinilor (Craciun F., 1977; Ciulei I., 1993; Wichl M., 1994;
Viorica Istudor 2001; Robu T., 2004, Stan Ghe., 2006).
Sectionate transversal frunzele de salvie prezinta o forma ondulata cu nervura mediana si cele
secundare proeminente pe fata inferioara. Pe epiderma se gasesc un numar foarte mare de peri tectori,
pluricelulari, cu pereti subtiri, cu celula terminala sub forma de bici: peri glandulari formati din opt celule
secretoare acoperiti de o cuticula bombata şi peri glandulari mono si pluricelulari (Ciulei I., 1993, Wichl M.,
1994).
Functie de marimea si forma frunzelor, de abundenta perilor de pe acestea si de culoarea florilor, se
cunosc mai multe subspecii si forme: ssp. lavandulifolia Gams., ssp. minor (Gmelin), Gams., cu formele
auriculata, (Mill.) Vis., albiflora, rubiflora, si purpurascens Alef. si ssp.major Gams. cu forma crispa Alef.
(Viorica Istudor 2001).
Componentele biologic active continute de Salviae folium si Salviae aetheroleum sunt numeroase si în
proportii diferite si vor fi prezentate în continuare.
Frunzele de salvie au în compozitie o cantitate de ulei volatil care variaza de la 1 la 2,5% în frunzele
uscate (Viorica Istudor 2001):
- hidrocarburile monoterpenice cu un caracter puternic aromatizant se gasesc în toate uleiurile volatile
ale plantelor aromatice, în cazul salviei întalnim functie de chemovarietate pana la 35% din compozitia uleiului
volatil aceste componente, respectiv: α si β –pinen, camfen, mircen, limonen, sabinen, α-terpinen, p-cimen,
terpinolen, α-tuien, γ-terpinen, cis si trans-ocimen, allo-cimen, Δ3-caren (Ciulei I., 1993; Viorica Istudor 2001);
- alcoolii terpenoidici în salvie întalnim: borneol, linalol (10-30%), terpinen-1-4-ol, α-si β-terpineol,
trans –tuianol-4, nerol si gerianol, p-cimen-8-ol, sabinol, citronelol (Viorica Istudor 2001);
- esteri terpenoidici si neterpenoidici, din aceasta categorie în salvie functie de chemovarietate,
întalnim: acetat de linalil în cantitate ce poate varia de la 1-2% pana la 45-47%, acetat de bornil, acetat de
sabinil, acetat de terpenil, acetat de geranil, izovalerati de metil si linalil;
- oxizi monoterpenici sunt derivati oxigenati ai terpenelor dintre care cel mai raspandit este 1-8-cineol
sau eucaliptolul care în cazul salviei, functie de chemovarietate poate varia în compozitie de la 32-42 %.
- cetone monoterpenice, în uleiul volatil de salvie reprezinta între 20-70% dintre care cele mai
întalnite sunt: α-tuiona 12-33%, β-tuiona 2-14%, camfora 1-26 %;
Revista de Politica Stiintei si Scientometrie - Numar Special 2005 - ISSN- 1582-1218 32/41
- acizi polifenol carboxilici, se gasesc în salvie în proportie de 4-5%. Din aceasta grupa de compusi
întalnim acizii rosmarinic, cafeic, clorogenic, p-cumaric, feluric, fumaric, glicolic, gliceric, nicotinic;
- compusi triterpenici, în salvie întalnim: acizii crategolic, ursolic (1-2 %), oleanoic, ursolil-ursolic
care este un autoester al acidului ursolic gasit în frunzele mai batrane, germanicol, izolupeol, α si β –amirenol,
uvaol, betulinol etc. (Viorica Istudor 1998, 2001, Robu T., 2004);
- flavonoizi (flavone) salvia contine între 1 si 3% aceste componente, iar din cadrul acestora întalnim
derivati ai 6-hidroxi-, 6-metoxi-, 7-metoxi-, 6,7dimetoxi-luteolului, apigenoli, liberi si esterificati, hispidulina,
gencvanina, cirziliona, cirzimetrina, salvigenol;
- substante amare diterpenice si taninuri catehice 2-14%, din aceasta categorie întalnim:
picrosalvina=carnosolul, rosmanol, manool, acid carnosic=acid carnosolic, salvina si alti deirivati ai acidului
abietatrien-10-oic cu puternice actiuni antimicrobiene, (Viorica Istudor 2001);
- hidrocarburi sesquiterpenice, din aceasta grupa de compusi chimici în salvie întalnim: β-carofilen,
aromadendren, allo-aromdendren si δ-cadinen;
- alcoolii sesquiterpenici întalniti sunt: viridiflorol, spatulenol, junenol, α-bisabolol, eudesmol,
cariofilenol I si II etc.;
- alte substante continute sunt : fitosteroli (β-sitosterol, stigmasterol), vitamina C în cantitate de 27-88
mg% în planta proaspata si 82-423 mg% în planta uscata, vitamina B1, acid pantotenic, rezine, oze, acizi organici
(fumaric, gliceric, glicolic), o serie de enzime (fenolaze, peroxidaze, oxoreductaze, biciclo-monoterpenol-
reductaza), fenoli (timol), cumarine, eteri.
Ca actiune farmacodinamica, atat Salviae folium cat si Salviae aetheroleum sunt utilizate cu succes în
terapeutica unor boli la om cu foarte multe idicatii pentru taraterea unor afectiuni. Separat toti compusii chimici
descrisi anterior au actiuni proprii, dar în cadrul salviei sub cele doua forme de prezentare actioneaza sinergic ca
si stomahica, hemostatica, colagog-coleretica, antiseptica, antinevralgica, hipoglicemianta, spasmolitica, tonica
si stimulanta, antispastica, mucolitica, antibacteriana pe satfilococ auriu si streptococ β-hemolitic grupa A,
antivirala, antifungica pe Candida, lipolitica, antimicrobiana pe bacterii gram negative, antioxidanta (Craciun F.,
1977; Wichtl M., 1994; Parvu C., 2000; Viorica Istudor 2001).
Se utilizeaza în bioterapie ca planta medicinala sub forma de ceiuri, extracte si tincturi. Frunzele de
salvie sunt utilizate în alimentatie ca si condiment în unele tari. Produsele pe baza de salvie sunt utilizate la om
pentru tratarea unor afectiuni: ale sistemului nervos, vasculare, respiratorii si ORL, digestive, dermice,
locomotorii, endocrine, urogenitale. Ca produse farmaceutice se întalnesc Salviaclim si Anginesin. Dozele de
utilizare în tratamente la animalele mici sunt de 3-5 g.
Datorita proprietatilor antimicrobiene si antifungice uleiul volatil se utilizeaza în conservarea carnii. În
cantitati mari uleiul volatil este toxic pentru animale si om si poate determina aparitia unor probleme cardiace
daca se utilizeaza pe o perioada mare de timp (Neagu E., 1985 ; Ciulei I., 1993 ; Viorica Istudor 2001).
Salvia este cultivata în special pentru calitatile sale medicinale si se cunosc cca. 500 de specii ale
genului Salvia, în tara noastra vegeteaza mai multe specii, dintre care care doua sunt exclusiv pentru cultura, una
spontana si cultivata iar zece sunt spontane, fiind comune în toata tara.
Epoca optima de recoltare este cea din înaintea înfloririi. Prima recolta se face cand florile se afla în
faza de butonizare, cand continutul în ulei volatil este cel mai mare, se usuca în camere umbroase, bine aerisite
Revista de Politica Stiintei si Scientometrie - Numar Special 2005 - ISSN- 1582-1218 33/41
sau uscatorii la 30-40 ˚C. Plantele întregi se recolteaza în timpul înfloritului cu o productie de 2000-3000kg /ha
(Craciun F., 1997; Parvu C., 2000).
Ca material biologic a fost folosit hibridul Ross 308 care a fost crescut pana la 42 de zile. Nutreturile
utilizate au fost nutreturi combinate complete, specifice fiecarei perioade de crestere: demaraj (PB 22%, 3005
kcal/kg), crestere (PB 20% si 3100 kcal EM/kg) si crestere-finisare (PB 18% si 3153 kcal EM/kg ).
Prima experienta din cea de a doua serie experimentala s-a desfasurat fara sa se efectueze vaccinurile
profilactice. Au fost folositi un numar de 250 de pui broiler de gaina repartizati în cinci loturi. Observatiile au
fost facute pe tot parcursul desfasurarii experientei legate de greutatea medie, sporul de crestere, indicele de
consum.
La sfarsitul perioadei experimentale (42 de zile) au fost analizate rezultatele obtinute cu privire la
evolutia greutatii corporale, sporului mediu si consumului mediu de nutret, tabel 11.
Tabel 11
Performantele de crestere ale puilor de carne în cazul utilizarii unor aditivi botanici comparativ cu un antibiotic
Specificare L1 L2 L3 L4 L5
Greutatea medie initiala g 46,5 46,2 46,7 46,3 46,2
Greutatea medie finala g 2172,34 2128,20 2146,24 2171,96 2216,95
Spor mediu de crestere g 2125,84 2081,5 2099,54 2125,66 2170,75
Nutret consumat g/pui 3719,3 3584,9 3764,2 3746,28 3936,39
Indice de consum g nc./g greutate vie 1,81 1,68 1,75 1,72 1,76
Mortalitate % 1 - - - -
Analizand datele din tabel se poate constata faptul ca nu au fost înregistrate diferente semnificative între
loturi cu privire la greutatea corporala medie si sporul de crestere, valorile medii înregistrate fiind apropiate.
Greutatea medie a avut valoarea ce mai mare la lotul care a primit antibiotic, interesant de constatat este
faptul ca diferenţele intre loturi sunt foarte mici ceea ce demonstreaza ca aditivii utilizati nu au avut influenta
semnifictativa asupra cresterii si dezvoltarii puilor figura 5.
F
98
100
9897
96
949596979899
100101
L1 L2 L3 L4 L5
Fig 5 Valorile procentuale pe loturi pentru greutatea medie a puilor la 42 de zile
Revista de Politica Stiintei si Scientometrie - Numar Special 2005 - ISSN- 1582-1218 34/41
Legat de consumul de hrana se constata ca la toate loturile care au primit aditivi botanici valorile sunt
mai mici decat la lotul martor cu antibiotic, ceea ce ne permite sa concluzionam ca adtivii botanici utilizati de
noi au determinat prin cresterea secretiilor enzimatice si mentinerea unui mediu favorabil dezvoltarii florei
benefice.
Conform datelor prezentate in figura 6 se poate constata faptul ca au fost variatii ale valorilor
inregistrate, în sensul ca fiecare aditiv a influentat mai mult sau mai putin valorificarea hranei in functie de doza
utilizata si de componentele active continute de aditivii folositi. Pe baza rezultatelor obtinute se poate
concluziona ca extractul uleios de salvie a avut cea mai buna influenta, urmat de extractul uleios de cimbru si
pudra de oregano.
Consideram important obtinerea acestor rezultate, care prima data confirma literatura de specialitate si
ne convinge de faptul ca unele plante administrate în hrana puilor de carne pot avea efect biostimulator,
determinând o crestere si devoltare buna. Cel mai important lucru este ca utilizarea acestora in anumite nivele
poate determina o foarte buna valorificare a hranei si putem spune in acest caz ca pot fi folosite ca potentiali
înlocuitori ai antibioticelor.
Rezultate privind calitatea carcaselor si a organelor obtinute Unul din criteriile de baza dupa care se ghideaza consumatorii îl reprezintă standardul de calitate la care
se prezinta produsul, alaturi de gradul de siguranta pe care il ofera. Pentru a stabili calitatea carcaselor obtinute
s-au inregistrat date legate de randamentul la sacrificare, participarea principalelor portiuni transate în alcatuirea
carcaselor si greutatea principalelor organe interne de la un numar de cinci pui pe fiecare lot.
Pentru aprecierea calitatii carnii datele inregistrate au vizat: caracteristicile organoleptice precum si cele
fizico-chimice, de asemenea au fost facute analize cu privire la posibila remanenta a antibioticelor la nivel
muscular.
În ceea ce priveste greutatile carcaselor si a principalelor portiuni transate datele înregistrate sunt
prezentate în tabel 12
Tabel 12 Greutatile medii ale carcaselor si a principalelor portiuni transate
Specificare L1 L2 L3 L4 L5 Carcasa (g) 1535 1495,5 1512,5 1545,5 1565,5 Piept (g) 494,01 437,19 467,76 475,07 479,01 Pulpe (g) 478,48 472,44 486,95 483,35 489,25 Aripi (g) 150,20 161,2 159,12 162,58 155,16 Tacam (g) 376,45 422,50 413,07 425,12 437,5
9 7 , 1
9 5 , 4
9 9 , 4
9 7 , 7
1 0 0
9 39 49 59 69 79 89 9
1 0 01 0 1
L 1 L 2 L 3 L 4 L 5
Fig 6 Valorile procentuale ale indicelui de consum pe toata perioada experimentala
Revista de Politica Stiintei si Scientometrie - Numar Special 2005 - ISSN- 1582-1218 35/41
Analizand datele din tabel se poate constata o uniformitate a valorilor la toate loturile, cu diferente
foarte mici si nesemnificative. Acest lucru dovedeste ca nivelele de aditivi utilizate au avut efect benefic asupra
cresterii si dezvoltarii puilor studiati.
Acelasi aspect se poate constata si comparand datele cu privire la greutatile medii ale principalelor
organe interne (tabelul 13).
Tabelul 13
Greutatile medii ale principalelor organe interne Specificare L1 L2 L3 L4 L5 Ficat (g) 43,2 43,71 44,23 45,37 46,16 Inima (g) 10,72 10,07 10,30 9,97 10,1 Pipota (g) 25,27 23,25 28,15 28,62 29,20
Studiind datele inregistrate cu privire la greutatile principalelor organe interne se poate observa ca si in
acest caz valorile sunt apropiate neinregistandu-se diferente semnificative, dovedind astfel ca biostimulatorii de
crestere folositi au determinat o buna dezvoltare a organelor interne, a aparatelor digestiv si cardiovascular.
Rezultate obtinute cu privire la calitatea carnii Calitatea carnii a fost studiata urmarindu-se atat calitatile organoleptice cat si cele fizico-chimice. Din
punct de vedere organoleptic nu au fost modificari, toate caracteristicile respectiv gust, miros, culoare,
consistenta s-au încadrat în prevederile standard (STAS 6997/74; STAS 7031/83) la toate loturile experimentale,
usor placut mirositoare la lotul care a primit ulei esential de rozmarin.
Au fost efectuate analize chimice pe probe de carne probe care au fost analizate atat în laboratorul
propriu cat si în laboratorul DSV Iasi. Rezultatele obtinute sunt prezentate în tabelul 14 cu specificarea ca nu au
fost diferente în ceea ce priveste datele obtinute în cele doua laboratoare.
Tabelul 14 Compozitia chimica a carnii puilor broiler în hrana carora a fost utilizati aditivi botanici comparativ cu
un antibiotic Specificare Apa SU PB Grasimi Minerale Altele L1 71,9 28,1 22,2 4,6 1,2 0,1 L2 71,9 28,1 22,3 4,5 1,2 0,1 L3 71,1 28,9 22,5 4,6 1,2 0,6 L4 70,9 29,1 22,1 5,6 1,1 0,3 L5 71,4 28,6 22,0 4,8 1,0 0,8
Valorile pentru compozitia chimica a probelor analizate si prezentate in tabelul de mai sus nu au scos în
evidenta diferente semnificative între loturi, acestea fiind in concordanta cu datele prezentate in literatura de
specialitate. Se poate concluziona ca aditivii boatanici utilizati de noi nu au avut influenta semnificativa asupra
compozitiei chimice a carnii.
Rezultate cu privire la profilul metabolic Determinarea indicatorilor de profil metabolic a fost motivata de necesitatea completarii informatiilor
necesare interpretarii corecte a rezultatelor privind dinamica greutatii corporale si a consumului de furaje în
contextul utilizarii aditivilor botanici ca biostimulatori de crestere.
Revista de Politica Stiintei si Scientometrie - Numar Special 2005 - ISSN- 1582-1218 36/41
Au fost recoltate probe de sange de la un numar de zece pui pe lot la varsta de 42 zile, determinarile
biochimice s-au efectuat in cadrul laboratorului propriu şi Laboratorul de Fiziologie Experimentala si Aplicata al
Academiei Romane, prin metodele clasice sau micrometode enzimatice moderne. Valorile inregistrate sunt
redate în tabelul 15.
Tabelul 15
Principalii indicatori ai profilului metabolic sanguin al puilor studiati
Indicatori L1 L2 L3 L4 L5 Glucoza (g‰) 2,33 2,35 2,36 2,33 2,30 Proteine totale (g%) 4,39 4,41 4,42 4,42 4,38 Lipide totale (mg%) 436 431 438 439 430 Colesterol (mg%) 1,30 1,28 1,28 1,27 1,30 Fosfolipide (mg%) 188 192 187 186 185 Trigliceride (mg%) 81 81 82 81 74 Ioni de sodiu (mEq/l) 162 164 163 162 158 Ioni de potasiu (mEq/l) 5,2 5,4 5,1 5,2 4,8 Ioni de calciu (mEq/l) 6,7 6,1 6,5 6,2 6,4 TGO (U/l) 180,5 170,5 175,2 170,3 168,1 TGP (U/l) 41,5 44,2 43,21 42,1 40 LDH (U/l) 1830 1927 1920 1900 1822 CPK (U/l) 269,5 239,4 238,9 244,5 228,6 Lipaza (U/l) 163 153 166 165 170 ChE (U/l) 2468 2422 2480 2425 2578
Analizand datele care prezinta rezultatele cu privire la profilul metabolic se poate observa ca valorile la
loturile care au primit aditivi botanici sunt mai bune decat lotul care a primit antibiotic. Concluzionand ca aditivi
botanici utilizati pot influenta usor profilul metabolic al sangelui circulant in sensul unei imbunatatiri al
indicatorilor de metabolism proteic, energetic si mineral dar fara influenta puternica.
Starea de sanatate a puilor a fost buna pe toata durata experimentului, cu specificarea ca în ultima
perioada de crestere puii care au primit oregano sub forma de pudra au manifestat o viabilitate mai slaba,
concretizata prin imposibilitatea de a se deplasa problema remediata cu ajutorul unui supliment mineral bogat în
calciu. A fost înregistrata doar o mortalitate la lotul L1.
Produsele utilizate ca aditivi au fost procurate de la firme specializate pe produse naturale, pentru a avea
siguranta ca produsele sunt de cea mai buna calitate.
Compararea rezultatelor obtinute în spatiul experimental de cercetare cu rezultate obtinute in
ferma de productie
Pentu a verifica la nivel de ferma rezultatele obtinute în conditii de cercetare, s-a demarat o experienta
la nivelul unei ferme de crestere a broilerului de gaina.
Pe un numar de 500 de pui Ross 308 s-au testat aceleasi nivele de aditivi, dar în conditii de crestere la
sol pe asternut permanent. Puii au fost izolati într-un compartiment de mica capacitate în care s-au asigurat toate
conditiile de crestere conform tehnologiei elaborate pentru hibridul utilizat. S-au urmat aceleasi etape de lucru,
respectiv nu s-au efectuat vacinarile uzuale, pentru a se evidentia rolul aditivilor asupra starii de sanatate a
puilor.
Revista de Politica Stiintei si Scientometrie - Numar Special 2005 - ISSN- 1582-1218 37/41
La sfarsitul perioadei experimentale la 42 de zile au fost evaluate rezultatele cu privire la indicatorii
urmariti (tabel 6).
Tabel 6
Performantele de crestere a puilor de carne în cazul utilizarii unor aditivi botanici comparativ cu un antibiotic
Specificare L1 L2 L3 L4 L5 Greutatea medie initiala g 42,2 43,1 42,7 42,3 42,2 Greutatea medie finala g 1995,12 1878,14 2100,00 1780,00 2216,95 Spor mediu de crestere g 1952,92 1835,04 2057,3 1737,7 2174,75 Nutret consumat g/pui 3551,31 3774,78 3570 3631,2 3901,83 Indice de consum g furaj/kg greutate vie
1,78 2,01 1,70 2,04 1,76
Mortalitate % 2 4 1 5 1 În urma analizarii rezultatelor obtinute se poate observa ca cele mai bune rezultate pentru toti indicatorii
urmariti le-a avut lotul cu ulei esential de rozmarin L3, urmat de lotul cu antibiotic L5 si lotul cu extract uleios
de cimbru.
Procentul de mortalitate a fost ridicat la lotul L4 lot care a primit oregano, la care si viabilitatea puilor a
fost scazuta. Pentru acest indicator a urmat lotul L2 lot cu extract uleios de salvie. Pierderile la celelalte loturi se
încadreaza în limite normale, dar mai mari decît în conditiile experientei din spatiul de cercetare. Trebuie
specificat faptul ca pierderile de pui pe loturi s-a realizat în ultima perioada de crestere ceea ce îngrijoreza
datorita cheltuielilor efectuate pentru atingerea greutatilor mai mari. Analizele efectuate pentru stabilirea
cauzelor au indicat o serie de infectii la nivel intestinal si pulmonar fara a se identifica germeni patogeni care pot
declansa epidemii. Trebuie facuta specificarea ca s-au semnalat cazuri asemanatoare si în alte compartimente ale
halei de crestere, dar la care s-a intervenit medicamentos.
Punem aceste rezultate obtinute pe seama unor deficiente de administrare, a tehnologiei de crestere, care
impune maxima securitate atunci cand se utilizeaza aditivi botanici.
Concluziile desprinse si care se impun a fi cunoscute, sunt faptul ca în conditii de maxima securitate
unii aditivi botanici dau rezultate foarte bune, asemanatoare cu a antibioticelor. În cazul de fata nivelele de
aditivi stabilite si utilizate au dat rezultate bune, în concordanta cu rezultatele obtinute de alti cercetatori.
Important de retinut este faptul ca în conditii de productie rezultatele obtinute au fost diferite. Greutatile
corporale au fost mai mici, iar consumul de furaje a fost mai mare la unele loturi care au primit aditivi. La lotul
care a primit antibiotic rezultatele sunt bune, indiferent de sistemul de crestere si conditiile de întretinere.
Rezultate cu privire la modificarile morfologice a principalelor organe interne
Au fost selectate doua loturi pentru a se preleva probe în vederea cercetarilor referitoare la actiunea
aditivilor în nivelele studiate asupra structurii anotomice si histologice. Investigatiile s-au facut pe un numar de
cinci pui preluati de la fiecare lot. Puii au fost sacrificati prin exsangvinizare. Dupa examinarea necropsica de la
fiecare pui au fost prelevate fragmente tisulare din: ficat, splina intestin, cord, pulmon si rinichi. Probele au fost
prelucrate prin metoda de includere în parafina a preparatului histologic si colorat cu metoda HEA
(Hematoxilina-Eozina-Albastru de metil).
Revista de Politica Stiintei si Scientometrie - Numar Special 2005 - ISSN- 1582-1218 38/41
Rezultatele obtinute la lotul care a primit rozmarin ulei esential 0,05% au evidentiat secvential pe
anumite organe o serie de modificari: în pulmon, pe lângă invazia eritrocitara masiva produsa prin aspiratie de
sange la sacrificare, se observă hiperplazia fibrelor musculare netede din sfincterele diverticulelor aerofage care
blocheaza spatiile de hematoza (anexă fig. 1).
În ficat, leziunea de fond este reprezentata de hiperemia acentuată, tradusă prin ectozie si
supraîncarcarea hematică a venelor de toate calibrele (anexă fig. 2,3,4). Tot în ficat, pe fondul unei hepatoze
granulo-grase de interstitie medie din spatiile porte apar microfocare de hiperplazie linfohistocitara (anexă fig 5).
Splina prezinta centre de blastizarea ale foliculilor limfoizi (anexă fig 6).
La rinichi examinarea histologică a relevat pe lângă hiperemia generalizată, rare necroze ale
corpusculilor Malpighi (anexă fig. 7).
În spatiile interrtubulare din zona medulară se observă rare focare de hiperplazie limfohisticitara (anexă
fig.8).
În intestinul subtire (jejun) au fost observate modificari specifice enteritei catarale cronice: un catar
celular abundent la suprafata mucoasei, erodarea vilozitatilor intestinale si hiperplazii limfohistocitare difuze în
lamina propria (anexă fig 9, 10).
Rezultatele obtinute la lotul care a primit oregano pudra 0,5%
Sunt prezentate doar probele care au avut modificari: ficatul prezintă ca leziune de fond o distrofie
predominant granulară. Reacţia tisulară hepatică se finalizează prin hiperplazii limfomonocitare atât în spatiile
porte cat si intratubulare (anexă fig. 11, 12). Examinarea tesutului hepatic cu obiective mari relevă la nivel
citoplasmatic o acentuata intunescenta tulbure şi rare vacuole lipidice bine circumscrise (anexă fig. 13). În toate
secţiunile din ficat se remarcă debutul unei necroze celulare, tradusă prin numeroşi nuclei hepatocitari,
hipercromatoză corticală şi picnoză (anexă fig 14, 15).
În splină , pe lângă predominanţa pulpei roşii se remarcă deopotrivă reacţii foliculare şi vasculare.
În foliculii limfoizi se observă numeroşi centri de blastizare, bine circumscrişi şi cu celule tinere (anexă
fig 16). Reactiile vasculare sunt mai polimorfe si mai bine marcate, de la cuboidizarea endoteliului vascular până
la hiperplazii endoteliale sub forma unor pinteni celulari intraluminali (anexă fig 17, 18, 19). Unele artere medii
si mari prezintă peretele îngroşat prin hiperplazia mediei şi dedublarea adventicei (anexă fig. 20).
Examinarea intestinului gros a scos în evidenţă o enterită hiperblastică tradusă prin proliferări parietale
difuze cu limfocite, histocite şi fibre musculare netede ce provin din musculos mucosae (anexă fig. 21,22).
Se poate concluziona pe baza materialului prezentat faptul ca toate organele examinate de la ambele
loturi au prezentat hiperemie de grade variabile. Organele parenchimatoase, mai ales ficatul, suporta procese
distofice granulare si trigliceridice, care sugereaza fenomene toxice subclinice.
Intestinul raspunde la iritatiile locale prin reactii parietale hiperplazice limfohistocitare, iar în cazul
lotului cu oregano chiar leiocitare. Tot la lotul cu oregano sunt de remarcat modificarile splinei ce constau în
blastizare foliculara si hiperplazii endoteliale marcate.
Fenomenele prezentate din punct de vedere histologic nu au dus la perturbarea procesului de crestere si
dezvoltare a puilor la lotul cu ulei esential de rozmarin, dar în cazul puilor din lotului cu oregano acestia au avut
o viabilitate mai redusa si s-a observat permanent o stare de disconfort minor, care a fost intrerpretata a avea alte
Revista de Politica Stiintei si Scientometrie - Numar Special 2005 - ISSN- 1582-1218 39/41
cauze. In urma analizelor s-a stabilit faptul ca un procent de 0,5% oregano pudra este un nivel ridicat, iar
cercetarile trebuiesc continuate perntru stabilirea nivelului optim.
Consideram ca fenonenele iritative au avut drept cauza continutul ridicat în carvacrol, o componenta
activa ce se gaseste în proportii ridicate în oregano, dar care are specificitatea de a fi iritativa.
Antibioticele vor fi eliminate, dar problema este care vor fi înlocuitorii acestora. Recomandarile
specialistilor care fac cercetari în domeniul utilizarii aditivilor botanici si au obtinut rezultate bune sunt categoric
de acord de a repeta si testa nivelele folosite pentru certificarea utilizarii acestora.
Rămân ca cercetarile sa continue pentru a gasi alternativa cea mai potrivita pentru a înlocui antibioticele
ca biostimulatori de crestere în practica productiei.
Rezultatele pozitive obtinute ca urmare a folosirii plantelor medicinale aromatice si condimentare
autohtone recomanda utilizarea acestora ca promotori de crestere ce pot înlocui antibioticele. Cercetarile vor
continua pentru testarea efectului benefic al altor plante si a diferitelor nivele, pentru a se pregati corespunzator
perioada în care antibioticele vor fi scoase definitiv din hrana animalelor ca promotori de crestere.
ANEXĂ
Fig 1 Pulmon. Hiperplazia fibrelor musculare netede ale
diverticulelor aerofage.Col HEA, x 400 Fig 2. Ficat. Hiperemie în spaţiul Kiernan Col HEA, x 400
Fig. 3. Ficat. Hiperemia venelor centrolobulare Col. HEA, x 400 Fig .4 .Ficat. Hiperemia capilarelor limfoide Col. HEA, x 400
Fig. 5. Ficat. Hhepatoză granulo-grasă.Focar de hiperblastie
limfohistocitarăîn spaţiul port Col. HEA, x 400 Fig .6 Splină. Centru de blastizare foliculară. Col. HEA, x 400
Revista de Politica Stiintei si Scientometrie - Numar Special 2005 - ISSN- 1582-1218 40/41
Fig .7 Rinichi. Hiperemie interstiţială Corpusculi Malpighi necrozaţi
Col. HEA, x 400 Fig .8 .Rinichi. Focar de hipoplazie interstiţială limfohistocitară în
zona medulară. Col. HEA, x 40
Fig 9. Jejun.Enterită catarală.Catar celular. Asfixia vilozităţilor
intestinale. Col. HEA, x 400 Fig 9. Jejun.Enterită catarală. Hiperplazie limfohistocitară în lamina
propria. Col. HEA, x 400
Fig 11 Ficat. Hiperplazie interstiţială limfohistocitară focalizată în spaţiul port. Col. HEA, x 400
Fig 12 Ficat. Hiperplazie interstiţială limfohistocitară localizată în lobulul hepatic. Col. HEA, x 400
Fig 13 Ficat.Hepatoză granulară Steatoză hepatică. Col. HEA, x 400 Fig 14 Ficat.Modificări necrotice nucleare Hipercromatoză.
Pinocitoză. Col. HEA, x 400
Revista de Politica Stiintei si Scientometrie - Numar Special 2005 - ISSN- 1582-1218 41/41
Fig 15 Ficat.Modificări necrotice nucleare. Hipercromatoză
periferică. Col. HEA, x 400 Fig 16.Splină. Centru de blastizare foliculară. Col. HEA, x 400
Fig 17.Splina.Arteră . Cuboidizarea endoteliului vascular . Col. HEA, x 400
Fig 18.Splina.Arterole interstiţiale cu pinteni endoteliali. Col. HEA, x 400
Fig 19.Splina.Arterolă intrafoliculară.Hiperplazie endotelială
polipoasă Col. HEA, x 400 Fig 20.Splina.Hiperplazia mediei.Bistratificarea adventicei
Col. HEA, x 400
Fig 21.Colon. Hiperplazie limfohistocitară corională. .
Col. HEA, x 400 Fig 22.Colon. Hiperplazie limfohistocitară şi a fibrelor din
muscularis mucosae Col. HEA, x 400