Upload
relu-volo
View
91
Download
5
Embed Size (px)
Citation preview
09.11.2013 /usr/hosting_files4/main/previews/doc397403118/preview
dc434.4shared.com/doc/9geVJ8sa/preview.html 1/10
5
I. SUBSTANŢE MEDICAMENTOASE DIN GRUPA AMINELOR ŞI A
DERIVAŢILOR FUNCŢIONALI
Gruparea aminică este foarte des întâlnită în structura substanţelor medicamentoase sub
formă de amină primară, secundară sau terţiară. În general, pe lângă gruparea aminică, în structura
acestor substanţe mai pot apare şi alte grupări funcţionale (hidroxil, carboxil, ester etc.) având
posibilitatea de a se influenţa reciproc.
În clasificarea acestor substanţe medicamentoase s-a ţinut seama de natura aminei precum şi
de prezenţa în moleculă a altor grupări funcţionale.
În tabelele 1-3 sunt prezentaţi unii dintre cei mai importanţi reprezentanţi ai acestei clase alături de unele proprietăţi şi constante fizico-chimice.
Amino-acizii, sulfamidele, alcaloizii, derivaţii unor heterocicli (fenotiazine, purine,
pirazolone), datorită comportamentului lor specific, sunt studiaţi în grupe separate.
I. Reacţii generale I.1. Reacţia de deplasare a aminei din săruri Din soluţiile concentrate ale sărurilor, amina se poate pune în libertate prin alcalinizare cu
hidroxid de sodiu:
H2ONaClR N
R'
R''NaOH
ClR NH
R'
R''
- 0.2 g sare a unei amine se dizolvă într-un ml apă, se adaugă soluţie de Na OH 100g/l până la pH bazic. Apare o tulbureală care în timp se transformă fie în picături uleioase, fie într-un
precipitat amorf de amină bază.
I.2. Reacţia de identificare a anionului În general sărurile sunt sub formă de clorhidraţi, iar reacţia de identificare a anionului
clorură se bazează pe precipitarea, sub formă de clorură de argint, cu nitrat de argint în prezenţa
acidului nitric:
Cl AgNO3 AgCl + NO 3 - 2 ml soluţie apoasă de clorhidrat de amină se acidulează cu acid nitric 100g/l şi se adaugă
0.15 ml nitrat de argint 20g/l (R); se formează un precipitat alb, cazeos de clorură de argint,
insolubil în apă şi acid azotic, solubil în amoniac.
I.3. Reacţii de evidenţiere a nucleului benzenic
I.3.1. Reacţia de bromurare
- 0.02 g substanţă (ex: acetanilidă, fenacetină, tolazolină) se tratează cu 2 ml apă, se
încălzeşte; soluţiei răcite i se adaugă 5 picături apă de brom (R). Se formează un precipitat alb
cristalin de derivat bromurat:
NHCOCH 3
Br
NHCOCH 3
Br2
NHCOCH 3
Br
NHCOCH 3
BrBr
Br
09.11.2013 /usr/hosting_files4/main/previews/doc397403118/preview
dc434.4shared.com/doc/9geVJ8sa/preview.html 2/10
6
I.3.2. Reacţia de nitrare
- 0.05 g substanţă (ex: acetanilidă, fenacetină, tolazolină) se tratează cu 1 ml acid nitric (R), 1 ml apă, se fierbe 1 minut şi se răceşte. Se formează un precipitat galben cristalin de nitroderivat:
NHCOCH 3
OC2H5
NHCOCH 3
OC2H5
NO2HNO3
NHCOCH 3
OC2H5
NO2
+
O2N
II. Reacţii de identificare ale substanţelor medicamentoase cu amină primară
aromatică în moleculă
II.1. Reacţia de diazotare şi cuplare
Această succesiune de reacţii permite identificarea şi diferenţierea aminelor aromatice
primare de aminele primare alifatice, secundare şi terţiare. Aminele aromatice primare cu acidul
nitros, în mediu puternic acid şi la rece, formează săruri de diazoniu solubile, incolore sau slab
gălbui (a); acestea pot reacţiona:
- cu fenoli (b), în mediu alcalin (pH=9-10) sau
- cu amine aromatice terţiare (c), în mediu slab acid
formând derivaţi azoici coloraţi în roşu-portocaliu:
NH2
R
O N OHHCl
R
N N Cl2H2O
(a)
NaCl- H2O(b)
NaOHN N
NaO
R
OH
R
N N Cl
(c)
N
CH3
CH3
N N
R- HCl
N
CH3
CH3
ClN N
R
- peste 0.01 g amină primară aromatică se adaugă 0.2 ml HCl diluat 100g/l (R), se răceşte la gheaţă (0-5 oC), se adaugă câteva picături de soluţie nitrit de sodiu (R) proaspăt preparată. Soluţia
obţinută care conţine sarea de diazoniu se împarte în două:
o parte se toarnă într-o eprubetă în care se găseşte o soluţie preparată din β-naftol şi hidroxid
de sodiu 100g/l (pentru a menţine pH-ul bazic),
peste cealaltă parte se toarnă o soluţie de dimetilanilină în mediu acid (se menţine pH acid)
În ambele cazuri se obţin precipitate de diferite culori (roşu, portocaliu, carmin, etc.)
09.11.2013 /usr/hosting_files4/main/previews/doc397403118/preview
dc434.4shared.com/doc/9geVJ8sa/preview.html 3/10
7
Observaţie. În seria aminelor medicamentoase studiate, reacţia este specifică pentru benzocaină,
procaină, metoclopramid, bromhexin.
Tabel I.1. Amine aromatice primare
DCI/Structură p.t. 0C
Proprietăţi fizico-chimice/
Solubilitate/pH-ul soluţiei
apoase
U.V. max.
Benzocaina
(Benzocainum – FR X)
COOC 2H5H2N
88-
92 Cristale incolore sau pulbere
cristalină albă, fără miros, cu
gust slab amar, produce pe limbă
o anestezie trecătoare
-
uşor solubilă în alcool,
cloroform şi eter
- foarte puţin solubilă în apă
221 nm
294 nm
(sol. în etanol)
Clorhidrat de procaină
(Procaini hydrochloridum – FR X)
Cl
CH2N
O
O CH2 CH2 NH
C2H5
C2H5
154-
158
Cristale incolore sau pulbere
cristalină albă, fără miros, cu
gust slab amar, produce pe limbă
o anestezie trecătoare
- foarte uşor solubil în apă
- solubil în alcool
- greu solubil în cloroform şi eter
pH = 5-6
Clorhidrat de metoclopramid
(Metoclopramidi hydrochloridum –
FR X)
Cl
CH2N
O
NH CH 2 CH2 NH
C2H5
C2H5OCH3
Cl
183-
185
Pulbere cristalină albă cu gust
amar
- uşor solubil în apă
- solubil în alcool
- insolubil în eter
pH = 5,3-6,3
272 nm 308 nm (sol. apoasă)
Clorhidrat de bromhexin
(Bromhexini hydrochloridum -
FR X)
CH2
NH2Br
Br
NH
CH3
Cl
Pulbere cristalină albă sau foarte
slab gălbuie, fără miros, fără
gust.
- puţin solubil în metanol
- foarte puţin solubil în alcool
- practic insolubil în acetonă, apă
şi cloroform
pH =3-5
317 nm
(sol. în HCl
0.1 mol/l în
metanol)
09.11.2013 /usr/hosting_files4/main/previews/doc397403118/preview
dc434.4shared.com/doc/9geVJ8sa/preview.html 4/10
8
II.2. Reacţii de identificare caracteristice unor reprezentanţi din această serie
II.2.1. BENZOCAINA = ANESTEZINĂ
Reacţia iodoformului
În mediu alcalin, are loc hidroliza grupării esterice cu obţinere de acid p-amino-benzoic şi
alcool etilic. Acesta este oxidat la aldehidă acetică (compus α-metil-carbonilic) care în prezenţa
iodului în mediu alcalin formează iodoformul (compus de culoare galbenă cu miros caracteristic):
CH2NO
OC2H5
NaOHCH2NO
ONa
C2H5OH
HCI3 + HCOONaI3C-CHO + NaOH
I3C-CHO + NaI + H 2OCH3CHO + 2I2 + NaOH
CH3CHO + H 2O + NaINaIO
NaIO + NaI + H 2O2NaOHI2
C2H5OH
- la 0,05 g benzocaină se adaugă 2,5 ml hidroxid de sodiu 100g/l (R), 0,5 ml iod 0,05 mol/l
şi se încălzeşte; se formează iodoform cu miros caracteristic.
II.2.2. CLORHIDRAT DE PROCAINĂ = NOVOCAINĂ Reacţia de deplasare a procainei bază din clorhidrat
H2O
NaCl
CH2N
O
O CH2 CH2 N
C2H5
C2H5
NaOHCH2N
O
O CH2 CH2 NH
C2H5
C2H5
Cl
- la 5 ml soluţie apoasă de clorhidrat de procaină se adaugă 1 ml de hidrogenocarbonat de
sodiu (R) - soluţie saturată; soluţia rămâne neschimbată. Se adaugă 1 ml hidroxid de sodiu 100g/l; se separă picături uleioase.
Reacţia iodoformului
Prin hidroliza bazică a procainei se obţine alcool etilic. Acesta dă reacţia iodoformului.
H2O
NaCl
NH
C2H5
C2H5
C2H5OHCH2N
O
ONa
2NaOHCH2N
O
O CH2 CH2 NH
C2H5
C2H5
Cl
- peste soluţia obţinută anterior se adaugă 0.25 ml iod 0.05 mol/l şi se încălzeşte la
aproximativ 40 0C; se formează iodoform cu miros caracteristic.
09.11.2013 /usr/hosting_files4/main/previews/doc397403118/preview
dc434.4shared.com/doc/9geVJ8sa/preview.html 5/10
9
II.2.3. CLORHIDRAT DE BROMHEXIN
Reacţia de evidenţiere a bromului
În mediu acid şi sub acţiunea unor oxidanţi, bromul de pe nucleul aromatic se oxidează la
brom elementar care se extrage în solvenţi organici, colorându-i în galben-brun.
- la 2 ml soluţie apoasă de clorhidrat de bromhexin se adaugă 0.3 ml acid sulfuric 200g/l (R), 3 ml cloroform (R) şi 5 ml cloramină B 50g/l (R); după agitare stratul cloroformic se colorează
în galben-brun.
III. Reacţii de identificare a substanţelor medicamentoase cu amină primară
aromatică acilată în moleculă (fenacetina, paracetamolul, acetanilida)
III.1. Reacţia de dezacilare prin hidroliză în mediu acid - 0.2 g substanţă se încălzeşte câteva minute cu 3 ml HCl (R); soluţia se împarte în două
părţi egale. Pe o porţiune (a) se execută reacţia de punere în evidenţă a acidului; pe cealaltă porţiune
(b) se efectuează reacţia de diazotare şi cuplare cu fenoli.
CH3COOHHCl
NH3
R
NHCOCH 3
R
H2O
Cl
(a) 0.15 ml soluţie se încălzeşte pe baia de apă cu 0.2 ml etanol (R); se percepe un miros de
acetat de etil:
(a)H2O
CH3 C
O
OC2H5
C2H5OHCH3COOH
(b) 0.15 ml soluţie se diluează cu 1 ml apă, se răceşte, se adaugă câteva picături de soluţie nitrit de sodiu (R) proaspăt preparată şi apoi se toarnă peste o soluţie de β-naftol în hidroxid de
sodiu 100g/l:
- NaCl- H2O
2H2OClN NR
HClO N OHNH2R
NaOHN N
NaO
R
OH
N NR Cl
+
09.11.2013 /usr/hosting_files4/main/previews/doc397403118/preview
dc434.4shared.com/doc/9geVJ8sa/preview.html 6/10
10
Tabel I. 2. Amine aromatice primare acilate
DCI/Structură p.t. 0C Proprietăţi fizico-chimice/
Solubilitate/pH-ul soluţiei apoase
Acetanilida
NHCOCH 3
113-
116
Pulbere albă microcristalină
- insolubilă în apă
- solubilă în etanol
pH= neutru
Fenacetina
(Phenacetinum – FR X)
NHCOCH 3H5C2O
134-
136
Cristale incolore sau pulbere cristalină
albă, fără miros, cu gust slab amar
- solubilă în alcool şi cloroform
- puţin solubilă în eter
- foarte greu solubilă în apă
Paracetamol
(Paracetamolum – FR X)
NHCOCH 3HO
169-
172
Pulbere cristalină albă, fără miros, cu
gust amar
- uşor solubilă în alcool
- solubilă în acetonă
- puţin solubilă în apă
- insolubilă în cloroform şi eter
pH= 5,4-7,5
III.2. Reacţii de identificare caracteristice unor reprezentanţi din această serie
III.2.1. FENACETINA
Reacţia de oxidare cu dicromat de potasiu:
După hidroliză în mediu acid, fenacetina formează prin oxidare cu dicromat de potasiu, un
compus diliciclic colorat:
-H2O
[O][O]NH2
H5C2O H2N
OC2H5 N
H5C2O
OC2H5
H2N
H
-H2O
N
H5C2O HN
OC2H5
NH3
H2ON
H5C2O O
OC2H5
- la 0.05 g fenacetină se adaugă 1 ml acid clorhidric (R), se încălzeşte la fierbere timp de 1 minut, se diluează cu 10 ml apă, se răceşte, se filtrează şi se adaugă 0.05 ml dicromat de potasiu 50g/l (R); apare o coloraţie violetă care devine repede roşu-rubinie.
III.2.2. PARACETAMOL
Reacţia cu clorură ferică Datorită grupării fenolice din structură, paracetamolul reacţionează cu ionii de Fe 3+,
formând compuşi coloraţi.
- 0,05 g paracetamol se dizolvă, prin agitare, în 5 ml apă şi se adaugă 0.1 ml clorură de fier (III) 30g/l (R); apare o coloraţie albastru-violetă.
09.11.2013 /usr/hosting_files4/main/previews/doc397403118/preview
dc434.4shared.com/doc/9geVJ8sa/preview.html 7/10
11
Reacţia de oxidare cu dicromat de potasiu
+
OH
NH2O
NH
-H2O
[O]
OH
NH2
O
NH
NO NH2H2O
OH
NHCOCH 3
-H3C COOH
H2SO4/t
- la 0.05 g paracetamol se adaugă 0.5 ml acid sulfuric 100g/l (R) şi se încălzeşte la fierbere timp de 3 minute; amestecul prezintă miros de acid acetic. Se răceşte şi se adaugă 5 ml apă; nu
trebuie să se formeze un precipitat. La adăugarea de 0.05 ml dicromat de potasiu 0.01 mol/l (R)
apare treptat o coloraţie violetă care nu trebuie să devină roşie (deosebire de fenacetină).
IV. Reacţii de identificare a substanţelor medicamentoase cu amină secundară în
moleculă
IV.1. Reacţia cu nitroprusiat de sodiu (pentacianonitrozilferat de sodiu) - 1 ml soluţie conţinând o amină secundară se tratează cu 1-2 picături nitroprusiat de sodiu
10g/l (R) şi o picătură de hidroxid de sodiu 300g/l (R); se adaugă carbonat acid de sodiu solid (R)
până apare o coloraţie. Reacţia este dată de epinefrină, izoprenalină, efedrină (coloraţie roz-
roşiatică), nafazolină, tolazolină (coloraţie albastră-violacee).
09.11.2013 /usr/hosting_files4/main/previews/doc397403118/preview
dc434.4shared.com/doc/9geVJ8sa/preview.html 8/10
12
V. Reacţii de identificare a substanţelor medicamentoase cu amină terţiară în moleculă V.1. Reacţia cu acid picric Aminele terţiare precipită cu acidul picric, picraţi cristalini de culoare galbenă cu p.t.
caracteristic.
- 0.01 g substanţă se dizolvă într-un ml de apă sau soluţie hidroalcoolică, se tratează cu 0.2 –
0.4 ml acid picric (R). Apare imediat sau în timp, un precipitat galben cristalin. Observaţie. Aminele terţiare precipită şi cu alţi reactivi generali de precipitare ai alcaloizilor
(R. Mayer, Dragendorff etc.).
Tabel I.3. Amine terţiare
DCI/Structură p.t. 0C Proprietăţi fizico-chimice/
Solubilitate/pH-ul soluţiei
apoase
U.V. max.
p-Aminosalicilatul de feniramin
(Pheniramini aminosalicilas – FR X)
CH CH2
N
CH2 NH
CH3
CH3
NH2
OH
COO
145-148
(desc.)
Pulbere cristalină albă sau
alb-gălbuie, fără miros
- uşor solubil în alcool
- solubil în apă şi cloroform
- greu solubil în eter
Clorhidrat de imipramină
(Imiprami hydrochloridum – FR X)
N
CH2 CH2 CH2 NH
CH3
CH3
Cl
170-174 Pulbere cristalină albă sau
slab gălbuie, fără miros sau
aproape fără miros, cu gust
arzător
- uşor solubil în alcool şi apă
- solubil în cloroform
- practic insolubil în eter
251 nm
( 0.001% în
HCl 0.01
mol/l)
Clorhidrat de trihexifenidil
(Trihexyphenidyli hydrochloridum – FR X)
N CH2 CH2 C
OHH
Cl
Pulbere cristalină, fără miros,
cu gust amar
- solubil în alcool şi
cloroform
- greu solubil în apă
pH – 5-6
Clorhidrat de lidocaină
(Lidocaini hydrochloridum – FR X)
CH3H3C
NH C CH2
O
NH
C2H5
C2H5
Cl H2O
74-79 Pulbere cristalină albă, fără
miros
- foarte solubil în apă
- uşor solubil în alcool şi
cloroform
- practic insolubil în eter
pH 4-5,5
09.11.2013 /usr/hosting_files4/main/previews/doc397403118/preview
dc434.4shared.com/doc/9geVJ8sa/preview.html 9/10
13
Metenamina
(Methenaminum – FR X)
N N
N
N
se
volatilize
ază
260
Cristale incolore sau pulbere
cristalină albă, fără miros, cu
gust dulce, arzător, apoi slab
amar
- foarte uşor solubilă în apă
- uşor solubilă în alcool şi
cloroform
- greu solubilă în eter
Clorhidrat de metformin
(Metformini hydrochloridum –
FR X)
N C
H3C
H3C
NH
NH2
C NH2
NH
Cl
227-233 Pulbere cristalină albă, cu
gust amar
- solubil în apă
- greu solubil în alcool
- practic insolubil în cloroform şi eter
237 nm
(0,001% în
alcool)
Clorhidrat de clorfenoxamină
(Chlorphenoxamini hydrochloridum – FR X)
C
Cl
CH3
O CH2 CH2 NH
CH3
CH3
Cl
130-135 Pulbere cristalină albă, fără
miros, cu gust amar, arzător
- foarte uşor solubil în alcool
şi apă
- solubil în acetonă şi
cloroform
- practic insolubil în eter
pH = 5,5-6
253 nm
259 nm
264 nm
275 nm
(0,03 % în
alcool)
V.2. Reacţii de identificare caracteristice
V.2.1. PARA-AMINO-SALICILAT DE FENIRAMIN
Reacţii de identificare pentru acidul p-amino-salicilic
� reacţia de diazotare-cuplare
� reacţia cu clorură ferică
- la 1 ml soluţie apoasă de p-amino-salicilat de feniramin se adaugă 0.2 ml clorură de fier (III) 30 g/l; apare o coloraţie roşie-violacee.
V.2.2. CLORHIDRAT DE IMIPRAMINĂ
Reacţia de culoare cu acid nitric
- 5 mg clorhidrat de imipramină se dizolvă în 2 ml acid nitric (R); apare o coloraţie albastru-intens
V.2.3. CLORHIDRAT DE TRIHEXIFENIDIL
Reacţia de deplasare a aminei bază din clorhidrat
- 0,5 g clorhidrat de trihexifenidil se dizolvă, prin încălzire la aproximativ 500C, în 10 ml
metanol (R) şi se alcalinizează cu hidroxid de sodiu 100 g/l (R); se formează un precipitat care,
după separare şi recristalizare din metanol (R), topeşte la 114-115 0C.
09.11.2013 /usr/hosting_files4/main/previews/doc397403118/preview
dc434.4shared.com/doc/9geVJ8sa/preview.html 10/10
14
V.2.4. CLORHIDRAT DE LIDOCAINĂ
Reacţia de deplasare a aminei bază din clorhidrat /reacţia cu nitrat de cobalt
- 5 ml soluţie apoasă de clorhidrat de lidocaină se alcalinizează cu hidroxid de sodiu 100 g/l (R) şi se filtrează. Precipitatul obţinut se spală cu apă şi se dizolvă într-un ml alcool (R). La
adăugarea de 0.5 ml de nitrat de cobalt (II) (R) 100 g/l se formează un precipitat verde-albăstrui.
Atenţie: în cazul în care trebuie identificată lidocaina sub forma de bază, aceasta se dizolvă direct în alcool şi se adaugă apoi nitratul de cobalt.
NH
C
CH2
O
NC2H5
C2H5
H3C
H3C
H3C
H3C
NH
C
CH2
O
NC2H5 C2H5
H3C CH3
NHCCH2
O
N
C2H5
C2H5
ClNH C CH2
O
NH
C2H5
C2H5CH3H3C
NaOH
HCl
CH3H3C
NH C CH2
O
N
C2H5
C2H5
Co(NO3)2
NH C CH2
O
N
C2H5
C2H5CH3H3C
2
(OH)2-
Co
NaOH
Reacţia cu acid nitric/hidroxid de potasiu
- la 5 mg clorhidrat de lidocaină se adaugă 0.5 ml acid nitric (R) şi se evaporă pe baia de apă la sicitate. Reziduul se dizolvă în 5 ml acetonă (R) şi se adaugă 0.2 ml hidroxid de potasiu 100 g/l în
alcool (R); apare o coloraţie verde.