RECOLTAREA PLANTELOR MEDICINALE ŞI AROMATICE

Gheorghe Valentin ROMAN, Viorel ION, Lenuţa Iuliana EPURE, Maria TOADER, Alina Maria TRUŢA, Elena Mirela DUŞA,

Adrian Gheorghe BĂŞA

Recoltarea se face în funcţie de specie, de materialul vegetal, astfel încât, să

obţinem maximum de substaţe active din plantă. Conform Legii 419 referitoare la

plantele aromatice şi medicinale, producţia reprezintă obţinerea prin cultivare sau

recoltare din flora spontană a plantelor medicinale şi aromatice, iar producătorul este

persoana fizică sau juridică ce cultivă plante medicinale şi aromatice; prelucrarea

reprezintă condiţionarea plantelor medicinale şi aromatice în: ceaiuri, condimente

naturale, precum şi în materii prime pentru procesare; procesarea reprezintă

transformarea materiilor prime obţinute prin prelucrare în produse care se

comercializează: medicamente, cosmetice, suplimente nutritive şi dietetice, aditivi

alimentari de aromatizare;

Deoarece la baza eficienţei fitoterapiei plantelor medicinale şi aromatice stă

relaţia substanţă activă - acţiune terapeutică, de primă importanţă este calitatea

materialului vegetal din care se vor prepara diversele preparate. Pentru fiecare plantă şi

pentru fiecare organ al plantei sau utilizare terapeutică, la recoltare interesează două

aspecte importante, şi anume: momentul optim de recoltare si metoda de recoltare.

Momentul optim de recoltare trebuie astfel ales încât materialul vegetala să

conţină cantitatea maximă de principii active; există reguli stricte, existând posibilitatea

ca acesta să fie exprimat calendaristic, prin anotimpuri şi chiar lună, fază de vegetaţie sau

momentul din zi când se poate recolta; tot în legătură cu momentul de recoltare, sunt de

reţinut şi perioada din zi şi condiţiile meteorologice când se face recoltarea. În general,

plantele medicinale şi aromatice se recoltează pe timp uscat, dimineaţa, dupa ce s-a

ridicat roua sau după amiaza, până la apusul soarelui. Plantele medicinale conţinând

uleiuri volatile se vor recolta în special dimineaţa, înainte de răsăritul soarelui.

Metoda de recoltare se referă la acţiunea de recoltare în sine, care poate să fie

mecanică sau manuală şi, prin care se urmăreşte ca materialul recoltat să-şi păstreze

maximul de principii active; pentru protecţia plantelor medicinale şi aromatice perene şi

pentru asigurarea perpetuării speciei, la recoltare trebuie să se ţină seama de anumite

reguli de mare importanţă pentru viitorii ani.

Recoltarea se realizează diferenţiat în funcţie de specie, de organul plantei şi de

anotimp.

1.1. Recoltarea organelor subterane (Radix, Rhisoma, Tuber,

Bulbus.

Acestea se recoltează de obicei toamna, după ofilirea părţii aeriene, deci după

încetarea vegetaţiei plantelor, pe vreme frumoasă, când solul este reavăn. În organele

subterane se acumulează substanţe de rezervă necesare pentru trecerea peste iarnă şi

pentru pornirea în vegetaţie a plantelor, în primăvară şi în următorii ani. O parte din

substanţe migrează în părţile subterane şi aceastea devin valoroase la maturitate deplină.

Există situaţii extreme când nu putem recolta toamna din cauza timpului nefavorabil, şi

atunci se poate recolta primăvara foarte devreme, când vremea permite, înainte de

reluarea vegetaţiei. Recoltarea pentru organele subterane ar trebui făcută de la plantaţii de

2-3 ani vechime. Exemplu de plante de la care recoltăm organele subterane sunt:

valeriana, irisul, topinamburul, nalba.

1.2. Recoltarea organelor aeriene

Mugurii (Turionnes, Gemmae). Se recoltează spre sfârşitul iernii sau primăvara

devreme, în lunile februarie sau martie, în momentul în care mugurii s-au umflat, dar este

obligatoriu ca înainte să se deschidă. Se desprind manual, uşor de pe ramuri şi este de

dorit ca întâi să fie tăiate ramurile şi apoi desprinşi. În acest fel se are grijă de planta

mamă. Exemple de specii de la care recoltăm muguri: pin, salcie, plop, brad, molid.

Scoarţa (Cortex). Este recoltată de obicei primăvara, în timpul înfloritului sau cu

puţin înainte de deschiderea florilor (luna mai). Coaja se desprinde de pe ramuri de 1-2

ani, cu grijă, pentru a nu ditruge planta. Exemple: stejar, scorţişoară.

Planta întreagă (Herba). Se recomandă să fie recoltată la începutul înfloritului.

Atunci când plantele conţin ulei volatil, tăierea trebuie să se facă fară lovituri sau şocuri.

Există posibilitatea prin tăiere cu o seceră, cu o foarfecă, sau prin cosit manual cu coasa

sau cu un echipament de cosit. Exemple: mentă, melisă, busuioc, cimbru.

Frunzele (Folia, Folium). Se recoltează la începutul înfloririi, când frunzele au

ajuns la dimensiunea maximă. De pe un lăstar nu trebuie să recoltăm toate frunzele odată,

deoarece putem opri vegetaţia în continuare a plantelor. Se recoltează eşalonat, mai întâi

cele de la bază, iar cele din vârf mai târziu.

Există două procedee de recoltare, şi anume: prin ciupire sau prin strunjire. Prin

ciupire se rupe peţiolul, frunză cu frunză, obţinându-se un material de cea mai bună

calitate. Prin strunjire, lăstarii sunt trecuţi prin mână, randamentul de recoltare este mai

mare, dar materialul vegetal se rupe şi apar pierderi mari de principii active.

Florile (Flores, Flos). Recoltarea florilor pentru unele specii ar trebui făcută chiar

înainte de a se deschide (salcâm japonez), iar pentru altele ce conţin uleiuri volatile când

sunt complet deschise. Dacă florile se ofilesc, nu mai conţin uleiuri volatile sau alte

principii active în aceleaşi proporţii şi apar pierderi calitative de recoltă. Se recomandă

diferite momente optime de recoltare funcţie de specie: astfel, pentru muşăţel şi

gălbenele, când florile ligulate au poziţie orizontală, mătasea de porumb ar trebui

recoltată după fecundare după ofilirea mătăsii.

Fructele şi seminţele (Fructus, Semen). Acestea se vor recolta la maturitatea

deplină. Fructele se recoltează unele în pârgă (măceşe, armurariu), când conţin maximum

de vitamine, glucide, pectine şi ulterior uscarea şi maturarea în depozit, iar altele la

coacere deplină (in, afin).

Seminţele se recoltează cu puţin înainte de maturizare, la umiditate scăzută, apoi

se întind imediat pentru uscare, în straturi subţiri.