Embed Size (px)
Citation preview
1
MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII,
TINERETULUI ȘI SPORTULUI
UNIVERSITATEA ”TRANSILVANIA” DIN BRAŞOV
FACULTATEA DE SILVICULTURĂ ȘI EXPLOATĂRI
FORESTIERE
Ing. Béres Ștefan Vasile
CERCETĂRI PRIVIND RECONSTRUCȚIA ECOLOGICĂ
COMPLEXĂ ÎN REZERVAȚIA BIOSFEREI PIETROSUL RODNEI
RESEARCH ON COMPLEX ECOLOGICAL RECONSTRUCTION IN
PIETROSUL RODNEI BIOSPHERE RESERVE
Conducător științific,
Prof.univ.dr.ing.Filofteia Negruțiu
Brașov
2011
2
MINISTERUL EDUCAȚIEI , CERCETĂRII,TINERETULUI ŞI SPORTULUI
UNIVERSITATEA „TRANSILVANIA” DIN BRAȘOV
FACULTATEA DE SILVICULTURĂ ȘI EXPLOATĂRI FORESTIERE
BRAŞOV,B-DUL EROILOR NR. 29,500036,tel. 0040-268-413000,fax0040-268410525
RECTORAT
D-lui/D-nei...........................................................................................................
Vă facem cunoscut că în ziua de miercuri 14 decembrie 2011,
La FACULTATEA DE SILVICULTURĂ ȘI EXPLOATĂRI FORESTIERE, corp
S,în sala SI2 ora 11, va avea loc susținerea publică a tezei de doctorat elaborată de
doctorand ing. BÉRES Ștefan Vasile, în vederea obținerii titlului de doctor, în domeniul
SILVICULTURĂ.
COMISIA DE DOCTORAT
Numită prin
Ordinul Rectorului Universității „Transilvania”din Brașov
Nr. 4779/15.09.2011
PREȘEDINTE : - Conf.univ.dr.ing. Ovidiu IONESCU
PRODECAN- Fac. de Silvicultură
și Exploatări Forestiere
Universitatea „Transilvania”din Brașov
CONDUCĂTOR ȘTIINȚIFIC : - Prof.univ.dr.ing. Filofteia NEGRUȚIU
Universitatea „Transilvania ”din Brașov
REFERENȚI
- Conf. univ. dr. ing. Nicolae BOAR
Universitatea „Babeș-Bolyai “, Cluj Napoca
- Cercet.şt. gr.I dr. ing. Dănuț CHIRA
I.C.A.S. Brașov
- Prof.univ.dr.ing. Ioan Vasile ABRUDAN
Universitatea „Transilvania „ din Braşov
Vă invităm să participați la susținerea publică a tezei de doctorat.
Vă rugăm să transmiteți aprecierile și observațiile dumneavoastră asupra
conținutului tezei pe adresa Facultății de Silvicultură și Exploatări Forestiere din Brașov,
str. Șirul Beethoven, nr. 1, 500123, la numărul de fax 0268-475705 sau pe
e-mail : [email protected]
Vă mulțumim !
3
Cuprins INTRODUCERE ..................................................................................... 8
PARTEA I - ASPECTE GENERALE ............................................. 12/8
CAPITOLUL 1. ................................................................................. 12/8
STADIUL ACTUAL AL CUNOŞTINŢELOR PRIVIND
CONSERVAREA BIODIVERSITAŢII ŞI RECONSTRUCŢIE
ECOLOGICĂ COMPLEXĂ .............................................................. 12/8
1.1. Consideraţii generale. Definiţii ............................................... 12/8
1.2. Stadiul actual al cunoștințelor privind conservarea biodiversităţii
europene ........................................................................................ 17/16
1.3. Reconstrucţia ecologică complexă ...................................... 17/17
CAPITOLUL 2. ................................................................................ 18/18
FUNDAMENTAREA ȘTIINȚIFICĂ A CONSTITUIRII PARCULUI
NAȚIONAL MUNȚII RODNEI ...................................................... 18/18
CAPITOLUL 3. ............................................................................... 21/27
SCOPUL, OBIECTIVELE ȘI LOCUL, CERCETĂRILOR. .......... 21/27
3.1. Scopul și obiectivele cercetărilor .......................................... 21/29
3.2. Locul cercetărilor ............................................................... 22/29
3.2. Analiza SWOT al stadiului actual al cunoştinţelor privind
conservarea, evaluarea biodiversităţii, precum al dezvoltării
materialului cercetat……………………………………………,22/29
3.3.1 Analiza swot al prezentării stadiului actual al cunoştinţelor
privind conservarea biodiversităţii şi reconstrucţia ecologică
complexă……………………………………………………..23/30
3.3.2 Analiza SWOT a evaluării biodiversităţii pe tipuri de
ecosisteme. ................................................................................ 24/31
3.3.3 Analiza SWOT a monitorizării măsurătorilor la creșteri în
plantația de pinus cembra, picea abies și pinus mugo din cadrul
proiectului Life –Natura, 2003 pe 50 ha .................................. 25/32
3.3.4 Analiza swot a cercetării privind avifauna din Rezervația
Biosferei Pietrosul Rodnei ........................................................ 26/33
CAPITOLUL 4. ............................................................................... 27/34
METODE ȘI MATERIALE DE CERCETARE ............................ 27/34
4.1. Metode de cercetare ............................................................... 27/34
4
CAPAPITOLUL 5. .......................................................................... 33/43 CONDIȚII FIZICO ȘI FITOGEOGRAFICE DIN .......................... 33/43
REZERVAȚIA BIOSFEREI PIETROSUL RODNEI ................... 33/43
5.1. Localizarea geografică şi administrativă .............................. 33-43
5.2. Consideraţii geologice .......................................................... 34/45
5.3. Consideraţii , geomorfologice. ............................................. 34/45
5.4. Consideraţii climatice .......................................................... 35/46
5.5. Elemente hidrologice (hidrografice) .................................... 36/49
5.6. Evidența și răspândirea teritorială a tipurilor de sol .......... 37/51
5.6.1 Descrierea tipurilor şi subtipurilor de sol ........................ 38/52
5.6.2. Buletin de analiză ........................................................... 38/54
5.7. Tipuri de stațiuni ................................................................ 38/55
5.7.1 Evidenţa si răspândirea teritorială a tipurilor de staţiune 38/55
5.7.2 . Descrierea tipurilor de staţiuni cu factori limitativi ....... 39/60
5.8. Studiul vegetației din rezervaţia Biosferei, Pietrosul Rodnei.
...................................................................................................... 39/65
5.9. Fauna.................................................................................... 39/78
PARTEA a II – a - REZULTATE OBȚINUTE ............................ 40/80
CAPITOLUL 6. ................................................................................ 40/80
REZULTATELE CERCETĂRILOR CU PRIVIRE LA
REACTUALIZAREA DATELOR CLIMATICE ŞI IDENTIFICAREA
ARBORETELOR DEGRADATE .................................................... 40/80
6.1. Reactualizarea datelor climatice pentru perioada 1956-2006
...................................................................................................... 40/80
6.2. Reconstrucția ecologică a vegetației forestier ...................... 49/99
6.2.1. Identificarea arboretelor degradate ............................. 52/102
CAPITOLUL 7. .............................................................................. 58/114
REZULTATELE CERCETĂRILOR ÎN PLANTAȚIA DE PINUS
CEMBRA, PICEA ABIES, SORBUS AUCUPARIA, PINUS MUGO
ÎN PIETROSUL RODNEI. ............................................................ 58/114
7.1 Rezultatele parțiale obținute în suprafețele de control ......... 58/114
7.1.1. Cercetări în plantația de zâmbru ,molid , scoruș păsăresc și
jneapăn în Pietrosul Rodnei. .................................................. 58/114
7.1.2. Sinteza rezultatelor privind instalarea prin plantații a
zâmbrului. ................................................................................... 64/152
7.1.3. Sinteza rezultatelor privind instalarea prin plantaţii a
molidului………………………………………………………….70/158
5
7.1.4. Rezultate privind instalarea prin plantații a culturilor de scoruș păsăresc..........Eroare! Marcaj în document nedefinit./163
7.1.5. Rezultate privind instalarea prin plantații a culturilor de
jneapăn ......................Eroare! Marcaj în document nedefinit./167
7.1.6 . Aninul verde ( Alnus viridis) . Eroare! Marcaj în document
nedefinit./168
7.1.7. Rezultatele cercetărilor efectuate pe întreaga plantaţie..
……………………………………………………Eroare!
Marcaj în document nedefinit./169
CAPITOLUL 8. .............................................................................. 89/177
CERCETĂRI PRIVIND AVIFAUNA ÎN REZERVAȚIA
BIOSFEREI PIETROSUL RODNEI ............................................. 89/177
8.1. Istoricul cercetării ............................................................ 89/178
8.2. Distribuția zonală și biocenotică a avifaunei ................... 90/178
8.3. Dinamica sezonieră .......................................................... 95/188
CAPITOLUL 9. .............................................................................. 96/190
CONCLUZII , RECOMANDĂRI PENTRU PRODUCȚIE
CONTRIBUȚII PERSONALE, ...................................................... 96/190
9.1. Concluzii generale .............................................................. 96/190
9.2. Recomandări pentru producție ............................................ 99/192
9.3. Contribuții personale ....................................................... 100/193
Bibliografie ................................................................................... 101/194
ANEXE………………………………………………………….......-199
ABSTRACT……………………………………………………..107-
CURRICULUM VITAE………………………………………...110-
6
CONTENT
INTRODUCTION ......................................................................................................................5
PART I – GENERAL ASPECTS ....................................................................................12/8 CHAPTER 1. ............................................................................................12/.8
CURRENT STATE OF KNOWLEDGE ON BIODIVERSITY CONSERVATION COMPLEX
ECOLOGICAL RECONSTRUCTION..............................................................................12/ 8
1.1. General considerations. Definition……....................................................................12/8 1.2. Current state of knowledge on European biodiversity conservation............... 17/16
1.3. Complex ecological reconstruction .......................................................17/17
CHAPTER 2.....................................................................................................18/18
Scientific basis of the establishment of Rodna Mountains National Park ......................18/ 18 CHAPTER 3. ................................................................................................................21/ 27
PURPOSE, OBJECTIVES AND PLACE OF THE RESEARCH ..................................21/ 27
3.1. Purpose and research objectives ..............................................................................21/ 27
3.2. Place of research ......................................................................................................22/ 29 3.3. SWOT analysis of the current state of knowledge on conservation, biodiversity assessment, as
well as material development investigated ............................................... 22/29
3.3.1 SWOT analysis of the current state of knowledge on the conservation of biodiversity and
complex ecological reconstruction ........................................................................ 23/30 3.3.2 SWOT analysis of the biodiversity assessment on types of ecosystems. ...............24/31
3.3.3 SWOT analysis of the monitoring measurements on development of the plantation of Pinus
cembra, Picea abies and Pinus mugo in the Life-Natura project, 2003 on 50 ha ........25/ 32
3.3.4 SWOT analysis of research on the avifauna of Rodna Pietrosul Biosphere Reserve .....25/ 33 CHAPTER 4. ............................................................................................................................27/34
METHODS AND MATERIALS FOR RESEARCH ..............................................................27/34
4.1. Research Methods .............................................................................................................27/ 34
CHAPTER 5. ............................................................................................................................33/43 PHYSICAL CONDITIONS AND PHYTOGEOGRAPHIC STATE OF PIETROSUL RODNEI
BIOSPHERE RESERVE ........................................................................................................ 33/43
5.1. Geographical and administrative location ........................................................................33/43
5.2. Geological considerations .................................................................................................34/45 5.3. Geomorphology considerations ....................................................................................... 34/45
5.4. Climate considerations ................................................................................................. .....35/46
5.5. Hydrologic elements (Hydrography) ................................................................................36/49
5.6. Records and territorial distribution of soil types ..............................................................37/51 5.6.1 Description of soil types and subtypes ...........................................................................38/52
5.6.2. Analysis report ...............................................................................................................38/54
5.7. Types of forest sites...........................................................................................................38/55
5.7.1 Records and territorial distribution of the types of stations ............................................38/55 5.7.2. Description of the types of stations with limiting factors ..............................................39/60
5.8. Pietrosul Rodnei Biosphere Reserve vegetation survey ................................................. 39/65
5.9. Fauna ................................................................................................................................39/78
PART II - RESULTS .............................................................................................................40/80
7
CHAPTER 6 .......................................................................................................................... 40/80 RESULTS OF RESEARCH ON CLIMATE UPDATE AND IDENTIFICATION OF DEGRADED
STANDS .........................................................................................................40/80
6.1. Updating climate data for the period 1956-2006 .............................................................40/80 6.2. Reconstruction of forest vegetation .................................................................................49/99
6.2.1. Identification of degraded forest stands .......................................................................52/102
CHAPTER 7. ....................................................................................................................... 58/114
Research results on plantation of Pinus cembra, Picea abies, Sorbus aucuparia, Pinus mugo in Pietrosul RODNEI. ........... .................................................58/114
7.1 The partial results obtained in control surfaces ...............................................................58/114
7.1.1. Research in plantation of Swiss stone pine, spruce, mountain ash and mugo pine in Pietrosu
Rodnei. ....................................................................................................................58/114 7.1.2. Summary results of plantations of the Swiss stone pine. .............................................64/152
7.1.3. Summary results of plantations of the spruce. .............................................................70/158
7.1.4. Summary results of plantations of the mountain ash ...................................................75/163
7.1.5. Summary results of plantations of the mugo pine .......................................................79/167 7.1.6. Green alder (Alnus viridis) ..........................................................................................80/168
7.1.7. Results of the research conducted over the entire plantation ..................................... 81/169
CHAPTER 8. .................................................................................................................. .......89/177
RESEARCH ON THE AVIFAUNA OF THE BIOSPHERE RESERVE PIETROSUL RODNEI............................................................................................................................... 89/177
8.1. History of the research ....................................................................................................89/178
8.2. Zonal and biocenosis distribution of avifauna ………………………………............... 91/178
8.3. Seasonal Dynamics ............................................... ......................................................95/188
CHAPTER 9. ..........................................................................................................................96/190
CONCLUSIONS, RECOMMENDATIONS FOR PRODUCTION, PERSONAL
CONTRIBUTIONS ...............................................................................................................86/190
9.1. General conclusions ........................................................................................................96/190 9.2. Recommendations for production .................................................................................. 99/192
9.3. Personal contributions ....................................................................................................100/193
Bibliography ........................................................................................................................101/194
ANEX……………………………………………………………………………………….- 199 ABSTRACT………………………………………………………………………………107-
CURRICULUM VITAE …….……………………………………………………………110-
8
INTRODUCERE
Dezvoltarea lumii contemporane, economic, industrial, politica expansionistă al
omului, cu toate implicaţiile ei, a lăsat amprenta asupra mediului înconjurător.
Reducerea în suprafaţă a fondului forestier mondial , poluarea atmosferei, cu diverşi
compuşi chimici, dezvoltarea ramurii industriale care se bazează ca materie primă pe
masă lemnoasă, a determinat transformări importante al mediului înconjurător şi în
ţara noastră.
Pentru faptul că un indicator foarte important al mediului înconjurător este
biodiversitatea, păstrarea în formele ei iniţiale sau reconversia ecosistemelor pe cât
posibil la formele naturale, a devenit un obiectiv principal. Parcurile Naturale,
rezervaţiile, au menirea de a conserva mediul natural, ecosistemele cu biodiversitatea
valoroasă de care mai dispunem la ora actuală şi este mult superioară celei existente la
nivel european. Pietrosul Rodnei, culmea cea mai înaltă al Carpaţilor Orientali,
aparținând rezervației Biosferei cu acelaşi nume, posedă la ora actuală una dintre cele
mai variate şi importante biodiversităţi cu multe endemisme, rarităţi şi unicate.
Păstrarea valorilor naturale şi ştiinţifice, în formele lor iniţiale, nealterate sau
modificate, este posibil doar prin menținerea condiţiilor neschimbate, atât în cazul
populaţiilor forestiere, cât şi prin menţinerea în stare naturală al tuturor
componentelor ecosistemelor la nivel de biotop şi biocenoză.
Cunoscut este situaţia, că şi acest valoros ecosistem de pe Pietrosul Rodnei este
parţial derivat, modificat datorită influențelor antropice de-a lungul timpului, la care
trebuie intervenit prin lucrări de reconstrucţie ecologică. Un element important al
populaţiilor forestiere, tipice zonei este zâmbrul, (Pinus cembra), specie al cărei
dispariţie ar contribui la modificări ale ecosistemelor naturale din Pietrosul Rodnei şi
9
astfel şi la transformări prin regres al biodiversităţii. Reintroducerea acestei specii de
bază, în asociaţiile forestiere existente şi refacerea formelor vechi, existente în trecut, a
fost una dintre cele mai importante concluzii ale specialiștilor care au fost preocupaţi
de acesta zonă. Caracteristicile masivului din punct de vedere geologic,
geomorfologic, climatic şi al vegetaţiei în general , existent în condiţiile date, au creat
una dintre cele mai valoroase şi diversificate zone din Carpaţi. Urmele glaciaţiunii
cuaternare, unice ca amprentă în Carpaţii Orientali, au contribuit la formarea peisajelor
atât de frumoase, impunătoare şi tipice pentru masivul Rodnei. Pentru a recăpăta în
întregime valoarea din trecut, era necesară repopularea cu speciile dispărute de
animale, ca de exemplu, marmota, capra neagră, care s-a şi realizat în anii 70. În
primul deceniu al noului mileniu s-a recunoscut importanţa refacerii rariştilor de
zâmbru, care printr-un proiect Life-Natura, început în 2003, de dr. ing. Ioan Blada şi
finalizat în 2007, va readuce posibilitatea înmulţirii acestei specii de bază atât de
importante, după 15-20 de ani, pe cale naturală şi salvarea populaţiei de dispariţie care
era iminentă datorită situaţiei create. Zâmbrul devine astfel a doua specie forestieră
salvată şi menţinută în ecosistemele din zonă după jneapăn, care a fost oprit de la
eliminare parţială, din zonele alpine de către proprietarii terenurilor pentru păşunat, dar
care nu era în prag de dispariţie ca şi zâmbrul.
Importanţa speciei în zonele alpine, a fost recunoscut în timp util de specialişti şi
salvat de la defrişări masive care au avut loc în perioada premergătoare stopării
fenomenului. Reducerea suprafeţelor populate de jneapăn ,ar fi condus la apariţia
eroziunii masive al suprafeţelor respective, reducându-se şi mai tare suprafaţa
păşunilor alpine, fapt nerecunoscut de cei ce doreau acest lucru. În rezervaţia
Biosferei Pietrosul Rodnei, dintre cele două componente majore, care reuşesc să
modifice condiţiile naturale într-un ecosistem, influenţa antropică este mult mai
puternică şi cu efecte pe perioadă lungă, faţă de poluare, care s-a redus foarte mult în
zonă datorită închiderii minelor neferoase existente şi exploatate până în anii 2005.
Biomonitorizarea calităţii aerului, respectiv biosupravegherea prin bioindicatori şi
bioacumulatori, datorită faptului că utilizează reacţia la poluare a arborilor, pentru
10
determinarea calităţii aerului în timp şi spaţiu, oferă cele mai complexe informaţii
(sintetice, temporale şi spaţiale) (Garrec & Haluwyn, 2002).
Arborele este considerat un bioindicator şi un bioacumulator complex, deoarece
frunzele lui, atunci când preiau dioxidului de carbon din aer preiau și elementele
minerale și de asemenea în funcţie de cerinţele ecologice specifice, determinate
genetic, sistemul radicelar absoarbe substanţele minerale necesare şi accesibile din sol
(Kopinga, Burg van den, 1995). Cercetări multiple au demonstrat că vegetația, în
general dar mai ales cea forestieră constituie unul dintre mijloacele cele mai eficace
pentru epurarea aerului poluat cu diferite substanțe chimice, bacterii și pulberi
(Munteanu & Negruțiu, 1976).
Genotipul de zâmbru reintrodus în Pietrosul Rodnei este diferit de cel autohton,
datorită faptului că provine de pe valea Lalei situată la o distanţă de 50-60 km de locul
plantaţiei. Acomodarea, aclimatizarea , respectiv comportamentul în cadrul plantaţiei
şi în condiţiile date ca staţiune şi climă a zâmbrului, respectiv a celorlalte specii
plantate în compoziţie, a dat oportunitatea cercetărilor din lucrarea prezentată ca teză
de doctorat. Ţinând cont totodată de faptul că sămânţa având o provenienţă diferită de
zona unde urma să fie puieţii plantaţi, iar locul în care au fost aclimatizați în primii ani
de existenţă, în pepinieră, este la fel diferit de zona de plantare, am considerat
oportună şi importantă o analiză amănunţită a dezvoltării, prin monitorizarea
creşterilor şi a vitalităţii puieţilor în cadrul plantaţiei. Reuşita pe termen lung, starea de
vegetaţie care indică clar şansele lucrării efectuate, dau indicii clare şi determină
concluzionarea direcţiei în care se merge în continuare în cadrul reconstrucţiilor
ecologice următoare.
Pe parcursul culegerii datelor și elaborării tezei de doctorat am beneficiat de
sprijinul și încurajarea colegilor specialişti din producţie, de la Facultate și din
Cercetare.
Doresc să-mi exprim întreaga recunoștință față de cei care m-au sprijinit pentru
finalizarea acestei lucrări.
11
În primul rând, mulțumesc conducătorului științific, Doamna profesor universitar
doctor inginer Filofteia Negruțiu, care m-a îndrumat în toate etapele cercetării și
elaborării lucrării.
A fost mai mult decât un profesor, legătura permanentă ţinută cu soţia mea, care a fost
ca un mentor şi îndrumător acasă, a facilitat elaborarea tezei într-o atmosferă plăcută
destinsă în puţinul timp liber pe care l-am avut. Grija , interesul şi dorinţa de a mă
ajuta, a însemnat foarte mult pentru mine, din partea Doamnei profesor.
Mulţumesc Domnului decan profesor universitar dr. inginer Ioan Vasile Abrudan ,
pentru recomandările făcute pe parcursul perioadei de doctorat , pentru participarea în
comisiile de susţinerea examenelor şi referatelor, colectivului catedrei de silvicultură,
profesor univ. dr. ing. Dieter Simon, prof. dr. ing. Ion Florescu şi dr. şef lucr. Tudor
Stăncioiu, care au avut amabilitatea să analizeze lucrarea în calitate de referent, privind
susţinerea lucrării în catedră, prof. dr. Nicolae Şofletea, prodecan,prof. dr. ing.
Gheorghe Spârchez, conferenţiar dr. ing. Ovidiu Ionescu , conf. Dr. Dan Gemean ,
conf. dr. Victor Păcurar, şef lucr. dr. Adrian Indreicu, pentru sugestiile făcute cu
prilejul susţinerii tezei în catedră, membrilor colectivului catedrei care au participat la
susţinerea lucrării.
Doresc să adresez alese mulţumiri Comisiei de analiză a lucrării în vederea
susţinerii publice, domnului preşedinte al comisiei, conf. Dr. ing. Ovidiu Ionescu,
conf. Dr. Boar Nicolae, şi domnului cercetător principal grd .I Dănuţ Chira care au
acceptat să analizeze lucrarea.
Adresez mulţumiri domnului dr.ing. Valentin Bolea, cercetător grd.I, pentru
ajutorul acordat în diverse faze de elaborare a lucrării şi pentru bunăvoinţa de a-mi
pune la dispoziţie rezultatele cercetărilor efectuate pentru identificarea ecosistemelor
degradate din Rezervaţia Biosferei Pietrosul Rodnei, în vederea comparării datelor.
Doresc să adresez mulţumiri colegilor, personalului de teren, care m-au ajutat
cu indicaţii şi m-au sprijinit la faza de culegere a datelor pentru elaborarea lucrării. La
urmă, dar nu în ultimul rând, doresc să-i mulţumesc celui, fără de care nu s-ar fi
născut această lucrare, domnului dr. ing. Ioan Blada ,pentru ajutorul acordat şi pentru
excelenta execuţie, coordonare pe care l-a gândit şi l-a înfăptuit, realizând plantaţia ,
12
în condiţii deosebit de grele, dând astfel posibilitate de cercetare al comportamentului
speciilor reintroduse în Pietrosul Rodnei.
PARTEA I - ASPECTE GENERALE
CAPITOLUL 1.
STADIUL ACTUAL AL CUNOŞTINŢELOR PRIVIND
CONSERVAREA BIODIVERSITAŢII ŞI RECONSTRUCŢIE
ECOLOGICĂ COMPLEXĂ
1.1. Consideraţii generale. Definiţii
Prin noţiunea de biodiversitate (diversitatea biologică), se înţelege variabilitatea
entităţilor biologice (şi ecologice), de la gene, specii, ecosisteme până la complexe de
ecosisteme. Biodiversitatea poate fi luată în discuţie la nivel local, regional, naţional şi
global. Aşa cum scăderea diversităţii genetice intraspecifice face ca specia să devină
mai vulnerabilă, incapabilă să se adapteze la schimbările de mediu, tot aşa scăderea
diversităţii speciilor conduce la scăderea stabilităţii ecosistemelor. Astfel se poate
menționa situaţia monoculturilor realizate de om, care pot fi distruse de explozia
populaţională a unei singure specii de “dăunător”. Contrar acestor monoculturi,
ecosistemele naturale actuale sunt rezultatul unei îndelungate coevoluţii a speciilor
componente, coevoluţie care a dus la stabilirea unui echilibru dinamic printr-un sistem
complex de autoreglare.
România a aderat la mai multe convenţiile internaţionale privind protejarea mediului,
și anume
Convenţia asupra zonelor umede de importanţă internaţională, în special ca
habitat al păsărilor acvatice - Ramsar, 2. 02. 1971 (Legea nr. 5/1991).
Convenţia privind protecția patrimoniului mondial cultural şi natural - Paris,
23. 11. 1972 (Decret nr. 187/1990).
Convenţia privind conservarea vieţii sălbatice şi a habitatelor naturale din
Europa – Berna 15. 09. 1979 (Legea nr. 13/1993).
13
Convenţia privind diversitatea biologică – Rio de Janeiro, 5. 06. 1992 (Legea
nr. 58/1994)
Reţeaua Naţională a Ariilor Protejate din România (RNAP) (fig. 1.1) este promovată de
Legea Protecţiei Mediului, nr. 137 din 1995, fig.1.1. Reţeaua include toate ariile
declarate protejate prin acte normative anterioare, precum şi ariile protejate prin
aderarea României la convenţii internaţionale privitoare la mediu. Reţeaua Naţională a
Ariilor Protejate trebuie să conserve eşantioane reprezentative din toate categoriile de
ecosisteme într-o proporţie echilibrată, ecosisteme vulnerabile, susceptibile la
deteriorare, periclitate de activitatea umană. Concomitent, RNAP trebuie să contribuie
la realizarea obiectivelor EECONET,( Reţeaua Ecologică Europeană,European
Ecological Network-EECONET). Situaţia catastrofală a reţelei de arii protejate este
uşor de constatat prin faptul că nici cel puțin numărul de arii protejate nu se cunoaşte,
existând date foarte diferite în publicaţiile recente (de la 450 până la peste 1.000).
Fig. 1.1 . Repartizarea rezervațiilor naturale din România
Geomorphologic aspect of PNMR Coridoarele ecologice. Pentru ca populaţiile dorite să fie conservate pe suprafaţa
ariilor protejate, să nu fie izolate şi implicit să nu se distrugă mai devreme sau mai
târziu, ariile protejate trebuie să fie interconectate prin coridoare ecologice.
Întreruperea cursurilor de apă prin construirea de baraje pentru hidrocentrale, are
consecinţe ecologice majore. Diferenţele de opinie privind viitorul hidrocentralei de pe
Dunăre situate la Gabcicovo-Nagymaros, au adus Ungaria şi Slovacia în faţa Curţii
Internaţionale de la Haga (WWF, 1998).
14
Directiva Habitate are ca scop principal conservarea biodiversităţii, ţinând cont
concomitent de interesele economice, culturale şi sociale, fiind o contribuţie la
obiectivul general al dezvoltării durabile.
Pe teritoriul european, habitatele naturale sunt pe cale de a se deteriora şi un număr în
creştere de specii sălbatice sunt serios ameninţate cu dispariţia. Habitatele şi speciile
sunt parte a moştenirii europene comune, iar pericolele asupra lor sunt frecvent de
natură transfrontalieră; de aceea, este necesar a se lua măsuri de protecţie la nivelul
Comunităţii Europene. Pentru a asigura menţinerea şi restaurarea habitatelor şi a
populaţiilor speciilor de interes european, este nevoie de desemnarea ariilor speciale de
conservare (special area of conservation-SAC) pentru a crea o Reţea Ecologică
Europeană coerentă. În fiecare arie desemnată, este nevoie de implementarea
măsurilor de conservare necesare atingerii obiectivului propus.
Specii de interes comunitar (species of Community interest), listate sau posibil a fi
listate în Anexa 2, şi/sau Anexa 4 ori 5, (Directiva Habitate,1992) ,sunt specii care pe
teritoriul habitatelor naturale de interes comunitar sunt: 1. ameninţate cu dispariţia, cu
excepţia speciilor care sunt aici la marginea arealului lor natural şi nu sunt periclitate
sau vulnerabile în regiunea vest-palearctică, 2. vulnerabile şi considerate a fi în trecere
spre categoria periclitate în viitorul apropiat dacă factorul cauzal care le ameninţă nu
încetează, 3. rare, cu populaţii de mici dimensiuni, care nu sunt pe moment periclitate
sau vulnerabile, dar sunt în faţa unui risc (aceste specii sunt localizate într-o arie
geografică restrânsă, sau sunt răspândite pe o fâşie de lăţime mică), sau 4. sunt
endemice şi necesită atenţie specială, din cauza naturii specifice a habitatului lor,
şi/sau a potenţialului impact al exploatării lor asupra habitatului, şi/sau a potenţialului
impact al exploatării lor asupra statutului lor de conservare. Specii prioritare, indicate
cu asterisc în Anexa 2, (Directiva habitate,1992), sunt acele specii dintre speciile de
interes comunitar, în a căror conservare Comunitatea Europeană are o responsabilitate
deosebită. Statutul conservării unei specii este totalitatea factorilor care pot afecta
distribuţia şi abundenţa populaţiilor speciei în teritoriul habitatelor de interes
comunitar. Statutul conservării unei specii va fi considerat favorabil dacă: 1- datele de
dinamică populaţională asupra speciei arată că specia se menţine ca o componentă
15
viabilă a ecosistemului său pe termen lung, 2. arealul natural al speciei nu este redus şi
nu pare să se reducă în viitorul previzibil, 3. există, şi probabil va continua să existe un
habitat destul de mare care să permită supravieţuirea populaţiilor pe termen lung.
Arie (site) este un teritoriu geografic definit, care are limite clar menţionate.
Arie de importanţă comunitară (Site of Community importance), este o arie care, în
regiunea sau regiunile biogeografice de care aparţine, contribuie semnificativ la
menţinerea sau restaurarea statutului de conservare favorabil al unui tip de habitat
natural din Anexa 1 sau a unei specii din Anexa 2(Directiva habitate,1992) şi poate de
asemenea contribui semnificativ la coerenţa reţelei Natura 2000, şi/sau contribuie
semnificativ la conservarea biodiversităţii în regiunea sau regiunile biogeografice de
care aparţine. Pentru speciile de animale care au areal foarte mare, aria de importanţă
comunitară trebuie să fie acea arie din arealul speciei care prezintă caracteristicile
abiotice şi biotice esenţiale pentru viaţa indivizilor şi reproducerea speciei. Posmediu,
București 2006)
Arie specială de conservare (special area of conservation-SAC) este o arie de
importanţă comunitară desemnată de un Stat membru, printr-un act statutar,
administrativ sau/şi contractual, unde măsurile necesare de conservare sunt aplicate
pentru menţinerea sau restaurarea la un statut favorabil de conservare a habitatelor
naturale şi/sau a populaţiilor speciilor pentru care aria a fost desemnată. (Posmediu,
București 2006)
Natura 2000. Conform Directivei Habitate, sub denumirea de Natura 2000,
trebuie să fie realizată o Reţea Ecologică Europeană coerentă, formată din arii speciale
de conservare (special areas of conservation-SAC). Reţeaua compusă din arii ocupate
de habitatele naturale listate în Anexa 1 şi habitate ale speciilor listate în Anexa 2,
trebuie să sigure conservarea sau, unde este posibil, restaurarea, la un statut de
conservare favorabil în arealul lor natural, a suprafeţelor cu tipurile de habitate
naturale de interes comunitar şi a habitatelor speciilor de interes comunitar. Reţeaua
Natura 2000 trebuie să includă şi ariile speciale de protecţie (special protection areas-
SPA) desemnate prin implementarea Directivei Păsări (79/409/EEC).
16
Desemnarea Ariilor Speciale pentru Conservare (SAC) pentru Reţeaua Natura
2000. Fiecare Stat membru trebuie să desemneze arii pentru reţeaua Natura 2000 şi
astfel să contribuie la implementarea Directivei Habitate, în proporţia reprezentării în
teritoriul său a tipurilor de habitate naturale şi a habitatelor în care trăiesc speciile de
interes comunitar. Pe baza criteriilor din Anexa 3 şi pe baza informaţiilor ştiinţifice
relevante, fiecare Stat membru trebuie să propună o listă a ariilor, indicând care dintre
tipurile de habitate din Anexa 1 şi care dintre speciile din Anexa 2 există în fiecare din
ariile propuse. Pentru speciile acvatice care trăiesc pe un areal mare, asemenea arii
sunt propuse doar în cazul în care o arie clar identificabilă, prezintă factorii abiotici şi
biotici esenţiali pentru viaţa şi reproducerea acestor organisme
Măsurile necesare a fi luate în fiecare Arie Specială de Conservare. Pentru fiecare
Arie Specială de Conservare, fiecare Stat membru trebuie să stabilească măsurile de
conservare necesare, cum sunt planurile de management special realizate pentru arie,
sau integrate în alte planuri de dezvoltare, precum şi măsuri statutare, administrative şi
contractuale care corespund cu nevoile ecologice ale tipului de habitat din Anexa 1 sau
a speciei din Anexa 2 pentru care aria a fost desemnată din Directiva Habitate.
Protecţia speciilor. Pentru conservarea biodiversității se adoptă măsuri de
protecție a animalelor din arealul lor natural, cum sunt:
interzicerea de capturare deliberată sau uciderea unor exemplare ale speciilor
protejate.
pentru stabilirea unui sistem de protecţie strictă pentru speciile de animale în
arealul lor natural, listate în Anexa 4 , interzicând;
1. toate formele de capturare deliberată, sau ucidere a exemplarelor acestor specii în
sălbăticie,
2. deranjarea deliberată acestor specii, mai ales în perioada de reproducere, de
creştere a puilor, de hibernare şi migraţie,
3. distrugerea deliberată sau colectarea de ouă din natură,
4. deteriorarea sau distrugerea locurilor de cuibărire sau a celor de odihnă. De
asemenea, trebuiesc adoptate măsuri de interes comunitar prin interzicerea
distrugerii acestora interzicând culegerea deliberată, tăierea, scoaterea din rădăcini
sau distrugerea acestor plante în arealul lor natural.
17
1.2. Stadiul actual al cunoștințelor privind conservarea biodiversităţii europene
Conservarea biodiversităţii este posibilă doar parţial dacă se lucrează la nivel
local sau chiar naţional. Nu se subestimează în nici un caz valoarea muncii la nivel
local, care este baza oricărei protecţii reale, dar trebuie subliniată nevoia cooperării
transfrontaliere, regionale şi chiar globale pentru a proteja efectiv speciile periclitate
sau încă nepericlitate.
Bazele conservării biodiversităţii la nivel European au fost puse în noiembrie
1993 la Conferinţa de la Maastricht unde s-a propus realizarea unei strategii şi
implementarea ei numită Reţeaua Ecologică Europeană (European Ecological
Network-EECONET). Ariile protejate existente ar trebui interconectate într-o reţea
care face posibilă menţinerea integrităţii structurale şi funcţionale a sistemelor de
suport a vieţii.
1.3. Reconstrucţia ecologică complexă
Zone de reconstrucţie ecologică sunt foarte necesare mai ales în zonele
unde ecosistemele naturale au ajuns mici fărâme a ceea ce ele erau cândva, şi unde
conservarea biodiversităţii pe micile petece de supravieţuire nu poate asigura
supravieţuirea îndelungată a speciilor. Deoarece în Europa natura a fost puternic
transformată de om, nu este îndeajuns ca ariile protejate existente să protejeze ceea ce
a mai rămas din biodiversitatea odată existentă. Este nevoie de extinderea pe noi
suprafețe a ecosistemelor naturale, prin facilitarea recuceririi de către natură a unor
zone care au fost degradate. Acest proces se numeşte reconstrucţie ecologică.
Readucerea la viaţă a râurilor devenite ape moarte din cauza poluării, reîmpădurirea cu
specii autohtone a unor terenuri defrişate şi cu eroziune puternică sunt câteva tipuri de
reconstrucţie ecologică mai frecvent realizate.
18
CAPITOLUL 2.
FUNDAMENTAREA ȘTIINȚIFICĂ A CONSTITUIRII
PARCULUI NAȚIONAL MUNȚII RODNEI
Parcul Naţional Munţii Rodnei este situat în Munţii Rodnei în zona nordică a
Carpaţilor Orientali. Din punct de vedere administrativ Parcul Naţional Munţii Rodnei
este situat pe raza judeţelor Maramureş, Bistriţa-Năsăud şi Suceava. Munții Rodnei
sunt cei mai înalţi şi cei mai impunători dintre masivele cristalino-mezozoice ale
Carpaţilor Orientali, prezentând un relief glaciar tipic şi o foarte mare energie de relief.
Aceşti munţi se întind pe o lungime de 50-60 km, şi o lăţime maximă de circa 25 km,
având o suprafaţă de circa 1.000 kmp.
Fig.2.1 Formațiunile geologice tipice în Munții Rodnei (Foto original)
Geological formations typical for the Rodnei Mountains (original photo)
Din punct de vedere geologic Munţii Rodnei sunt constituiţi preponderent din
şisturi cristaline, injectate în unele locuri cu granițe, dar apar şi roci sedimentare
calcaroase cristaline prezintă o mare diversitate petrografică: şisturi sericitoase,
argiloase şi grafitoase, şisturi sericito-cloritoase, micaşisturi etc. Există şi aflorimente
de calcare cristaline, cum ar fi Turnul Roşu, picior care desparte circul glaciar Zănoaga
Mare de circul Zănoaga Mică. Structura geologică este puternic reflectată în
conformaţia reliefului (fig.2.1.).
19
În zona nordică a Munţilor Rodnei există urme evidente ale glaciaţiunii
cuaternare, reprezentate de circuri şi văi glaciare cu profil longitudinal în trepte şi
profil transversal în formă de U, custuri zimţate, blocuri eratice, morene frontale şi
laterale etc. Unele circuri adăpostesc lacuri glaciare. (fig.2.2.).
Fig.2.2. Lacul Iezer(Foto original)
Iezer Lake (original photo)
Pâraiele cu ape repezi şi-au săpat văi adânci care fragmentează puternic
masivul Munţilor Rodnei. Păduri, ce acoperă circa 60% din suprafaţa munților Rodnei,
sunt constituite din molid (75%) și fag (19% ). Păşunile ocupă circa 33% din aria
montană, fiind întinse de-a lungul crestei principale şi pe culmile secundare.
Geologia munţilor Rodnei - implicit a zonei constituită în rezervaţie naturală - a format
obiectul de studiu al unor generaţii de cercetători.
Din punct de vedere climatic prin poziția geografică, acest masiv se află la
contactul a două arii de influență baltică si oceanică, cu diferențieri între versanții
nordici și cei sudici. Regimul și repartiția elementelor climatice sunt supuse etajării
determinate de diferența de altitudine între cota maximă de 2303m (Vf. Pietrosu) si
zonele periferice parcului, situate la circa 700 m altitudine.
Precipitațiile depășesc 1.200-1.300 mm/an. Temperatura medie anuală este de -
1,5°0 în zona 2300-2000 m, 0°C în zona 2000-1800 m şi 2°C în zona 1800-1700 m
altitudine. Temperatura medie lunară are un maxim de 0-ll°C în iulie şi un minim în
ianuarie de - 8°, - 10°C la peste 2000 m şi - 7°C la 1800-1700.
20
Învelişul vegetal este alcătuit din specii de plante de diferite obârșii
fitogeografice, care edifică în perimetrul rezervaţiei, în funcţie de substratul edafic şi
de condiţiile pedoclimatice, diferite asociaţii vegetale caracteristice pentru Carpaţii
Româneşti
Vegetația Munților Rodnei se caracterizează printr-o etajare a speciilor și anume:
etajul foioaselor;
etajul pădurilor de amestec;
etajul coniferelor;
etajul de pajiști alpine;
Studiul faunei a pus în evidență o mare diversitate de specii, inclusiv numeroase
endemite si relicte.
Rezervaţia Pietrosul Mare din Munţii Rodnei prezintă o faună de vertebrate deosebit
de variată şi caracteristică pentru Carpaţii Orientali. Vertebratele sunt mai puţin
dependente de condiţiile pedoclimatice ca plantele. Fiind mobile şi având o capacitate
ridicată de adaptare, îndeosebi păsările şi mamiferele, pot fi întâlnite în mai multe
ecosisteme şi habitate. Ele nu formează etaje şi zone faunistice pure şi nu se suprapun
în tocmai peste etajele de vegetaţie. Puţine specii sunt euribionte, adică specifice
numai pentru anumite habitate bine conturate. Majoritatea speciilor de vertebrate sunt
dimpotrivă, stenobionte, adică frecvente în mai multe etaje de vegetaţie sau chiar mai
mult sunt ubicviste, putând fi întâlnite de la altitudinile cele mai coborâte până pe
culmile alpine ale munţilor înalţi. Multe specii de vertebrate realizează o migraţiune
locală pe verticală. Iarna multe păsări şi mamifere coboară de la altitudini mai mari în
văi. (Ardelean G, Béres I,2000)
În literatura cinegetică se fac referiri la existenţa în Pietrosul Mare a unor specii de
vertebrate cu interes cinegetic cum sunt: capra neagră , marmota , cocoşul de munte şi de
mesteacăn, acvile de munte vulturul sur şi negru etc. (Almăsan,Nădișan,1983).
21
CAPITOLUL 3.
SCOPUL, OBIECTIVELE ȘI LOCUL, CERCETĂRILOR.
3.1. Scopul și obiectivele cercetărilor
În cercetările întreprinse în cadrul lucrării de doctorat s-a urmărit comportamentul
reintroducerii prin plantare a speciilor autohtone (fig.3.1.) de: zâmbru, molid şi
jneapăn, în cadrul reconstrucției ecologice a ecosistemelor forestiere degradate ca
urmare a frecventelor doborâturi de vânt și a intervențiilor antropice, adeseori ,
nefundamentate științific , în scopul realizării vechilor formații forestiere în care să se
păstreze valoroasa și complexa biodiversitate a Rezervației Biosferei Pietrosul Rodnei.
Fig. 3.1. Plantație de zâmbru, (foto original)
The Swiss stone pine plantation (original photo0
Așa cum rezultă din bibliografia consultată cu privire la conservarea
biodiversității și a reconstrucției ecologice în țările europene și nu numai, în ultimele
decenii au avut loc numeroase congrese, conferințe care au adoptat mai multe directive
în scopul conservării diversității biologice, a conservării vieții sălbatice și a habitatelor
naturale din Europa.
Proiectul Internațional LIFE-Natura, întitulat: „Refacerea habitatelor forestiere în
rezervația Biosferei, Pietrosul Rodnei”, desfășurat în anii 2004-2007, a dat suport real
de cercetare în vederea reconstrucției ecologice a habitatelor forestiere degradate și pe
cale de dispariție. Marea diversitate şi bogăţie a plantelor din Munţii Rodnei cu
numeroase rarităţi floristice, cu specii şi asociaţii endemice au constituit argumente,
22
temeinice pentru înfiinţarea de rezervaţii, în care să fie puse sub ocrotire anumite
specii, biocenoze şi peisaje specifice acestor munţi, reale valori ştiinţifice şi estetice
naţionale.
Pentru realizarea scopului enunțat s-au propus următoarele obiective:
1. Cunoaşterea detaliată a componentelor cadrului fizico-geografic de pe
teritoriul Rezervației Biosferei Pietrosul Rodnei.
2. Cunoașterea condițiilor climatice și a fenomenelor meteorologice în
Rezervația Biosferei Pietrosul Rodnei.
3. Evaluarea biodiversităţii pe tipuri de ecosisteme forestiere.
4. Monitorizarea și efectuarea măsurătorilor asupra reușitei și creșterii puieților
în plantația de Pinus cembra, Picea abies și Pinus mugo, în plantațiile
executate în cadrul proiectului Life –Natura.
5. Distribuţia zonală şi biocenotică a avifaunei.
3.2. Locul cercetărilor
Locul cercetărilor a fost în cadrul Rezervației Biosferei, Pietrosul Rodnei,
Fig. 3.2. Suprafeţele în care s-au făcut cercetări (a - Piciorul Moșului ; b - Zănoaga Mare)
Geomorphological aspect of the researched areas Piciorul Mosului, Zanoaga Mare
Teritoriul cercetat se compune din două suprafețe : Zănoaga Mare (suprafață în
afara fondului forestier ), Piciorul Moșului, (suprafață în afara fondului forestier)
(fig.3.2.) În această suprafață de 50 de ha, s-au realizat în anii 2004,2005 și 2006 în
cadrul proiectului „ Life Natura ”, plantații cu puieți de zâmbru-Pinus cembra ,
jneapăn , jep, cățun –Pinus mugo Turra- Pinus montana și molid- Picea abies L
(Șofletea ; Curtu , 2002)
3.3 Analiza SWOT al stadiului actual al cunoştinţelor privind conservarea,
evaluarea biodiversităţii, precum al dezvoltării materialului cercetat,
cu componenta de avifaună ale ecosistemelor din rezervaţie
23
3.3.1 Analiza swot al prezentării stadiului actual al cunoştinţelor privind conservarea biodiversităţii şi reconstrucţia ecologică
complexă
PUNCTE TARI
- existența unei biodiversități foarte valoroase cu endemisme și unicate;
- conservarea biodiversității nu este sinonimă cu protejarea speciei,și
menținerea unei populații vii,integrate în ecosistem
- existența unor date concrete prin GIS-Geographic Information System
- România a aderat la convenţiile internaţionale privind protejarea
- mediului:
- existența unor hotărâri ale Uniunii Europene,privind conservarea bio-
diversității. (79/409/EEC), din 2 Aprilie 1979) și (92/43/EEC), din
21mai 1992.
- obligația realizării unei rețele ecologice europene.
- obligativitatea desemnării Ariilor Speciale pentru Conservare
(SACs).pentru Reţeaua Natura 2000.
- este nevoie de extinderea pe noi suprafețe a ecosistemelor naturale, prin
facilitarea recuceririi de către natură a unor zone care au fost degradate.
- aderarea României la strategia Pan-Europeană de Conservare a
Diversităţii Biologice şi Peisagistice
PUNCTE SLABE
- lipsa unei propagande organizate pentru conștientizarea populației
în vederea ocrotirii ecosistemelor naturale și a biodiversităților.
- starea economică precară al populației din zonele de interferență.
- lipsa unei informări și promovări corespunzătoare cu privire la
potențialul turistic al zonelor valoroase.
- nerespectarea legilor existente pentru ocrotirea faunei și a vegetației
periclitate.
- lipsa legislației prin care este posibilă compensarea valorică(subvenții)
a exploatării proprietăților care se află în arii naturale protejate.
- necesitatea modificării structurilor organizatorice ale parcurilor
naționale și rezervațiilor, necesitatea bugetării individuale.
- lipsa unei culturi și civilizații montane la populația din zonele de
interferență cu ecosistemele vulnerabile rare și valoroase.
- exploatarea mai mult sau mai puțin controlată a pădurilor în urma
aplicării legilor retrocedării în zona montană.
- neajunsurile în legislației de deținere și folosire ale armelor de foc în
apropierea zonelor strict protejate.
OPORTUNITĂȚI - promovarea și exploatarea intensă a turismului, concomitent cu
atragerea în circuitul turistic a noi obiective.
- modificarea mentalității persoanelor în sensul unei atitudini pro-active
pentru ocrotirea și menținerea viabilă a ecosistemelor valoroase și a
rezervațiilor existente.
- investiții dinamice în mediul rural datorită facilităților de ordin legislativ
și flexibilității factorilor de decizie locali.
- elaborarea unei legislaţii montane de protecţie socio-economică a
locuitorilor.
RISCURI
- lipsa interesului ,manifestat la nivel național față de zone și nealocarea
de resurse financiare necesare în primul rînd ameliorării condițiilor de
trai și condițiilor socio-umane.
- nealocarea de fonduri necesare pentru managementul parcurilor
Naționale și Rezervațiilor Științifice.
- lipsa măsurilor sustenabile pe termen lung, datorită subfinanțării
sistemului.
24
3.3.2 Analiza SWOT a evaluării biodiversităţii pe tipuri de ecosisteme.
PUNCTE TARI
- bogăția floristică este un indicator important al biodiversității.
- metoda de evaluare a fost descrisă de Dombremez,ș.a.(Franța,1997), și există
termene de comparație.
- există posibilitatea concretă de evaluare al releveelor prin determinarea tuturor
speciilor din suprafața de control.
- ecosistemele forestiere de pe versantul nordic al Pietrosului Rodnei.
s-au comparat cu nivelele de referinţă.
- datele obținute dau soluții concrete pentru lucrările de reconstrucție care trebuie
aplicat.
- covorul erbaceu,dă indicații precise asupra factorilor și efectelor inhibatoare
prezente în suprafața analizată.
- prezența speciilor forestiere dau indicații precise asupra stării ecosistemului.
- metoda folosită permite concluzionarea ,analiza și evaluarea tipurilor
fundamentale de pădure sau a formelor degradate ale acestora și găsirea
soluțiilor de refacere, dacă este necesară
PUNCTE SLABE
- necesită o cunoaștere amănunțită și profundă a speciilor ,pe toate
nivelele de vegetație, începând de la mușchi, la arborii de talia a I-a.
- metoda necesită o așezare adecvată a releveelor în teren ,pentru reprezentativitate.
- concluziile se pot trage, dacă se cunoaște flora indicatoare și caracterul lor stațional ,substanțele inhibatoare pentru alte specii, pe
care le conțin.
- corelația existentă între starea ecosistemului și flora indicatoare, prin bogăția floristică, compoziția floristică și diversitatea specifică, ne
- sugerează alegerea soluției optime pentru reconstrucție ecologică.
OPORTUNITĂȚI
- evaluarea și depistarea ecosistemelor degradate, în vederea reconstrucției,
- determinarea cauzelor principale care au condus la starea tipurilor naturale de pădure care încă se găsesc în Rezervația Biosferei.
- descoperirile de plante nedescrise până în prezent.
- posibilitatea menținerii unor puncte de monitorizare pentru urmărirea evoluției
ecosistemelor.
RISCURI
- există posibilitate dispariției ,țărușului care indică poziția releveului.
- neidentificarea exactă a releveelor ,conduc la erori de interpretare.
- timpul nefavorabil poate contracara în totalitate acțiune întreprinsă.
- fenomenele meteorologice extreme pot anula în întregime punctele
observate.
25
3.3.3 Analiza SWOT a monitorizării măsurătorilor la creșteri în plantația de Pinus cembra, Picea abies și Pinus mugo
din cadrul proiectului Life –Natura, 2003 pe 50 ha PUNCTE TARI
- creșterile anuale dau indicații exacte asupra stări de vegetație al
speciei. - indică cu exactitate starea plantațiilor.
- dau prognoze asupra reușitei reconstrucțiilor ecologice, întreprinse
pentru refacerea rariștilor de zâmbru, în amestec cu molid și
jneapăn.
- creșterile indică temperamentul speciilor în diferite faze de dezvol-
tare, acomodarea, aclimatizare, deci șansele de reușită. - creșterile servesc cu concluzii asupra reușitei și viabilității
asociațiilor de specii realizate odată cu plantația.
- confirmă sau nu viabilitatea și gradul de acomodare al materialului
seminologic din care provin puieții, pentru zona plantației.
- asigură repere și termene de comparație exacte asupra modului de
dezvoltare al speciilor introduse dau date exacte pentru încadrarea
altitudinală al speciilor. - indică influența fenomenelor climatice asupra puieților de diferite
specii.
PUNCTE SLABE
- pot apare erori de măsurare și concluzii greșite datorită
factorului uman.
- este o lucrare foarte meticuloasă, ce necesită
răbdare,pricepere și timp suficient, pentru efectuarea
măsurătorilor.
- ca și celelalte lucrări în aer liber ,este dependent te vreme, și
de
semnalizarea exactă a exemplarelor de puieți care intră în
eșantion.
- măsurătorile se refac anual, pentru pe aceleași eșantion.
- există specii din suprafețele de control la care creșterile nu se
pot măsura în stil clasic datorită formei lor.(jneapăn).
- pot apare rezultate pe total suprafață de control ,care nu
corespund cu datele executantului plantațiilor.
- amplasarea suprafețelor de control nu se pot așeza tot timpul
exact după schema teoretică, datorită obstacolelor (pâlc de
jnepeniș),existente. OPORTUNITĂȚI
- asigură front de lucru,muncitorilor din zonă.
- dă o imagine asupra stării altor populații existente pe suprafață.
- odată cu efectuarea măsurătorilor se poate observa și fauna
ornitologică existentă în ecosistemele parcurse.
- te forțează la turism montan, datorită locului unde se află plantația. - te forțează să părăsești potecile turistice clasice,deschizând orizontul
observațiilor spre un spectru mult mai larg și interesant.
dă posibilitate amatorilor să imortalizeze ,scene montane inedite
RISCURI
- să nu poți executa măsurătorile într-o perioadă de
timp,datorită intemperiilor.
- să le pierzi indicatorii suprafețelor de control, datorită
diverselor factori conturbatori,care face imposibilă continuarea
experimentului.
- se pot întâmpla accidente sau atacuri din partea locuitorilor
habitatelor frecventate(expl. mușcătură de șarpe).
26
3.3.4 Analiza swot a cercetării privind avifauna din Rezervația Biosferei Pietrosul Rodnei
PUNCTE TARI
- se determină și se identifică păsările care trăiesc în ecosistemele
cercetate.
- odată cu deplasările în vederea observației,se pot face determinări și observații și în alte teme de cercetare.
- speciile observate sunt și indicatori asupra ecosistemului în care
trăiesc. Din acest punct de vedere seamănă fauna ornitologică
cu florile indicatoare. - se pot afla zonele de cuibărit
- prezența lor poate fi observată în toate etajele de vegetație și
altitudinale.
- de multe ori migrează pentru hrană și urcă sau coboară foarte mult, generând ecotonurile,care nu sunt altceva decât zonele de
interferență între specii.
- Speciile din zone umede pătrund foarte mult pe pâraie în zonele
- muntoase,crescând astfel numărul speciilor care se pot observa. - se pot obține informații și date interesante ,chiar noi, neștiute
până în momentul observației.
PUNCTE SLABE
- observațiile necesită o perioadă de timp îndelungat, care se
măsoară în ani.
- fără o experiență multianuală, este aproape imposibil de a ajunge la concluzii care acoperă în mare măsură adevărul.
- datorită ecotonurilor existente se pot ajunge la concluzii greșite
asupra zonei de răspândire.
- observațiile nu se pot face fără instrumente,binocluri puternice adecvate.
- starea vremii influențează în mod direct rezultatele observației.
Dator - datorită vitezei de deplasare, aria de răspândire foarte mare, se deduc
greu zonele de cuibărit.
OPORTUNITĂȚI
- odată cu ieșirile în teren observațiile se pot extinde și pentru
alte zone de interes.
- migrarea ,lipsa sau apariția unor specii încă neobservate în anumite habitate, denotă modificări ale ecosistemelor respective
- observațiile făcute în arealul de răspândire asigură o imagine și
asupra altor componente de faună.
- timpul petrecut în zona pădurilor de limită ,zonele subalpine și zona alpină, ne dă posibilitatea de a participa activ la acțiunile de
protecția mediului și la educația turiștilor care frecventează zonele
muntoase.
RISCURI
- să nu putem observa decât o mică parte din speciile care trăiesc
în zonele observate.
- de multe ori nu putem ajunge în zonele de cuibărit ,datorită inaccesibilității zonei.
- lipsa de interes față de această ramură atât de importanță al
locuitorilor ecosistemelor forestiere.
- dispariția unei specii forestiere, care este producătoare de hrană pentru ele,poate atrage părăsirea zonei de răspândire.(expl.
exploatarea molidișurilor de limită, atrage după sine migrarea
sau dispariția cocoșului de munte)
27
CAPITOLUL 4.
METODE ȘI MATERIALE DE CERCETARE
4.1. Metode de cercetare
Pentru realizarea obiectivelor enunțate, cercetarea a recurs la
metode variate pentru culegerea datelor şi pentru obţinerea rezultatelor şi
anume: documentarea bibliografică, observaţia directă şi instrumentală
pe itinerar şi în staţionar, inventarieri și măsurători de creșteri, analiza
statistică.
Documentarea bibliografică a avut o pondere însemnată prin
strângerea informațiilor în partea de început a cercetărilor. Iniţial a avut
un caracter general, apoi s-a extins asupra detaliilor aspectelor studiate.
În afara numeroaselor lucrări de specialitate, au fost consultate statistici
şi documente din arhivele Direcţiei Silvice Baia Mare ale ocolului silvic
Borșa. Documentarea bibliografică privind suprafaţa studiată s-a referit
la evoluţia arboretelor de zâmbru și molid sub raport geologic,
litologic, geomorfologic, climatic, hidrologic, edafic, al staţiunilor şi
vegetaţiei forestiere., una dintre cele mai importante documentări
bibliografice s-a referit la datele climatice ale stației meteo de la Iezer,
deoarece, date statistice referitoare la clima Pietrosului Rodnei, zonă
unde s-au desfășurat cercetările, sunt dintr-o perioadă mai veche(anii
1950 până în 1970).
Determinarea soluţiilor adecvate de ocrotire, conservare, sau
reconstrucţie ecologică se face pentru fiecare tip de ecosistem forestier,
folosind cele mai noi rezultate ale cercetării ştiinţifice privind evaluarea
pe stratul de vegetaţie a biodiversităţii fitocenozelor după: compoziţia
floristică, bogăţia floristică, diversitatea specifică , precum și prin
28
reintroducerea speciilor forestiere principale existente cândva în aceste
ecosisteme.
Pentru caracterizarea vegetației s-au amplasat în 3 tipuri de ecosisteme
forestiere reprezentative și în 5 tipuri naturale de pădure sau forme de
degradare a acestora, câte 4 relevee , de câte 100 m2 (50 m x 2 m), după
metodologia franceză (Dobremez,al.,1997)
Tabel 4.1. Unitățile amenajistice cu cele 4 relevee, de câte 100 m2 (50
m x 2 m) din U.P.VI Pietrosu.
Management units with the 4 surveys plots, each of 100 m2 (50 m x 2 m) of UP VI Pietrosu.
U.P
u.a. COMPOZIȚIA Tipurile de
ecosisteme luate în
studiu
VI
8C
10MO
1. Cembreto-molidiş,
slab productiv, cu
humus brut, pe
podzoluri oligobazice,
hidric-optimale, cu
Vaccinium
Hylocomium, în
tranziţie spre:
rarişte de molid şi
zâmbru.
6D 10 MO
7B 10 MO
8B 10 MO
2. Molidiş de limita cu
Vaccinium myrtilus şi
Oxalis acetosella
13C 10 MO
5A 10MO
3. Molidiș de limită
cu mușchi verzi
,doborât de vânt.
29
În plantația de la Piciorul Moșului, Zănoaga Mare, în cadrul proiectului ,
pentru reintroducerea zâmbrului în vechile habitate, în piețele de probă, s-a
folosit metoda inventarierilor integrale. Au fost inventariate speciile
forestiere plantate, s-au măsurat diametrele și înălțimile care, ulterior au
fost trecute în carnete de inventariere. S-au ales suprafețe de probă de 400
mp, deoarece plantările s-au făcut ecologic cu distanțe variabile de la 2 la
20 m între puieți.
Împărțirea numerică a celor două zone plantate, care totalizează 50 ha,
se prezintă în felul următor
- Piciorul Moșului cu 14 suprafețe de control a câte 400 mp. împărțită
conform schemei cunoscute,
- Zănoaga Mare cu 11 suprafețe de control a câte 400 mp. împărțită
conform schemei cunoscute
Normele tehnice privind efectuarea controlului anual al regenerărilor, din
anul 2000 nu corespund pentru analiza reușitei plantației în cadrul
suprafeței cercetate , deoarece , normele urmăresc închiderea stării de
masiv , situație care nu corespunde obiectivelor lucrării. S-au folosit
metodele clasice de evaluare, conform normelor în vigoare. Acestea sunt
deosebite prin mărimea suprafeţelor de probă care trebuie să care trebuie
să acopere 2% din suprafața plantației, care conform normelor este mai
mare de 3 ha. . Datorită tehnologiei de plantare ecologic dimensiunile
suprafeței de control au fost dublate la 400 mp față de 200 mp
prevăzute în normative. (NORME 2000) Suprafața de control delimitată
conform normativelor , are dimensiunile de : 20 m x 10 m iar suprafața
mai mare are dimensiunea de : 20 m x 20 m . Distanța între suprafețele
de control , a rămas conform normativelor, cum se poate vedea și în
figura .4.3
30
Fig. 4.3. Suprafață de control de Fig. 4.3. Suprafață de control de
(20m x 10 m) (20m x 20 m)
200 square metres control area 400 square metres control area
Pentru efectuarea măsurătorilor au fost delimitate 25 de astfel de
suprafețe de control
După măsurarea și delimitarea suprafețelor de control în cele două
teritorii, Piciorul Moșului și Zănoaga Mare, s-a trecut la măsurători. La
puieții de zâmbru, molid, și scoruș s-au măsurat înălțimile totale
Pentru efectuarea măsurătorilor au fost delimitate 25 de astfel de
suprafețe de control
După măsurarea și delimitarea suprafețelor de control în cele două
teritorii, Piciorul Moșului și Zănoaga Mare, s-a trecut la măsurători. La
puieții de zâmbru, molid, și scoruș s-au măsurat înălțimile tot.
S-au măsurat lungimea, între verticile, pentru ultimi 5 ani ,( fig. 4.7.) şi
diametrul la distanța de 20 cm de sol, (fig. 4.8.)
31
În cazul jneapănului, s-a măsurat diametrul coroanei, creșterile sunt
greu de distins și nu sunt relevante deoarece se întinde mai mult pe
orizontală și nu pe verticală. (fig. 4.9.)
Fig.4.7. Măsurarea distanței între verticile (cm) (Foto original)
Measuring the distance between whorls (cm)(original photo)
Fig.4.8. Măsurarea diametrului la
zâmbru.(cm)(Foto original)
Diameter measurement at Swiss stone pine(original photo Fig. 4.9.Măsurarea diametrului
coroanei la jneapăn (cm)
(Foto original)
Diameter measurement of mugo pine crown (original photo)
32
Pentru scoruș s-au efectuat anual măsurători o perioadă de cinci ani, iar creșterile anuale
s-au obținut prin diferențe (fig.4.10) .
Fig. 4.10. Măsurarea creșterii la scoruș (Foto original)
Growth measurement at mountain ash (original photo
Măsurarea cu centimetrul s-a putut face în condiții bune , neavând alte instrumente
de măsurat pentru aceste dimensiuni mici. Precizia datelor se încadrează în toleranțele
admise pentru astfel de măsurători. Diferențele de ordinul milimetrilor nu influențează
calculele și concluziile generale.
În concluzie, faza de teren în cazul cercetărilor în plantație a constat în următoarele
lucrări:
1. Delimitarea suprafețelor de control pe cele două zone distincte : Piciorul
Moșului și Zănoaga Mare.
2. Efectuarea măsurătorilor la puieți, pentru înălțime totală, diametru la 20 cm
de la sol și lungimile între verticile, pentru ultimii 5 ani.
3. Măsurarea diametrului coroanei la jneapăn.
După efectuarea măsurătorilor și înregistrarea datelor în carnetele de teren, a
urmat etapa de birou s-au prelucrat datele din teren și s-au interpretat
rezultatele obținute.
33
CAPAPITOLUL 5.
CONDIȚII FIZICO ȘI FITOGEOGRAFICE DIN
REZERVAȚIA BIOSFEREI PIETROSUL RODNEI 5.1. Localizarea geografică şi administrativă
Rezervaţia Biosferei Pietrosul Rodnei face parte din masivul muntos al Munţilor
Rodnei,unitate geografică – orografică de seamă, situat în partea nordică a Carpaţilor
Orientali. Datorită întinderii şi altitudinii sale, domină asupra Depresiunii
Maramureşului spre nord şi cea a Năsăudului spre sud.
Fig.5.1. Localizarea geografică şi administrativă a Rezervaţiei Pietrosul Rodnei
Geographical and administrative location of the Pietrosul Rodnei Reserve
Rezervația este situată în vestul masivului Rodnei, cuprinzând golul de munte și
pădurile de conifere și amestec din jurul catenei ce pornește spre nord, din culmea
principală, orientată vest-est, din nodul orografic Buhăiesc Mic (2199 m ), continuând
cu vârful Buhăiesc Mare ( 2221 m), până la Tarnița Pietrosului, de unde culmea se
desprinde în două: spre nord-est culmea Piatra Albă cu vârfurile Piatra Albă ( 2061 m)
și Arșicioara ( 1457 m) și alta spre nord-vest, mai înaltă și maiestuoasă , culmea
Pietrosului culminând cu vârful Pietrosul Mare ( 2303 m), continuată de culmea
Hotarului.
Spre est și nord-est , limita urcă în amonte pe valea Repedea din locul cunoscut sub
numele de „Gura Noaselor” până la confluența cu valea Buhăiescu pe direcția nord-
34
sud, apoi pe această vale până la izvor care se găsește în circul glaciar cu același nume,
urmând apoi linia ce duce la vârful Buhăescu Mic ( 2119 m), vârf aflat pe culmea
principală a munților Rodnei între vârful Rebra ( 2052 m), la est și vârful Gropilor (
2063 m) la vest. În multe hărți și lucrări acest vârf este numit Buhăiescu Mare , iar
vârful Buhăiescu Mare (2221 m), aflat la nord este numit în mod greșit „Rebra”, fapt
remarcat și de . Coldea, Tauber și Pânzaru. Limita sudică continuă pe culmea
principală a munților Rodnei- culmea Bătrânii –având orientare est-vest, între vârful
Buhăiescu Mic, peste vârful Gropii ( 2063 m) până la Tarnița Bătrânii ( 1754 m). Spre
vest limita urmărește culmea ce coboară din Tarnița Bătrânii, numit Piciorul Râpelor,
aflată intre pâraiele Râpelor și Sterpu până la confluența pârâului Sterpu cu râul
Izvorul Dragoș, continuând în aval pe acest curs de apă până la cantonul silvic.
Rezervaţia Biosferei Pietrosul Rodnei se întinde între altitudinea 740 m –la poalele
muntelui Pietrosul Mare şi vârful acestuia de 2303 m. Alte masive muntoase care fac
parte din rezervaţie sunt: Buhăiescu Mare (2268 m), Buhăiescu Mic (2221 m),Rebra
(2119 m), Vf. Gropilor (2063 m), Mamaia (2053 m)
5.2 . Consideraţii geologice
Pietrosul Rodnei,cel mai înalt vârf al masivului(2303m),este consecinţă ale
alcătuirii petrografice şi ale condiţiilor tectonice. Rocile metamorfice sunt bine
reprezentate în masiv prin: amfibolitele, serpentinele, gnaisurile oculare,
paragnaisurile
5.3. Consideraţii , geomorfologice.
Rezervaţia Biosferei Pietrosul Rodnei se întinde între altitudinea 740 m la poalele
muntelui Pietrosul Mare şi vârful acestuia de 2303 m,pe o suprafață de 3300 ha. Alte
masive muntoase care fac parte din rezervaţie sunt: Buhăiescu Mare (2268 m),
Buhăiescu Mic (2221 m),Rebra (2119 m), Vf. Gropilor (2063 m), Momaia (2053 m).
Energia reliefului prezintă valori mari, cele maxime înregistrându-se în jurul
nodului orografic al Pietrosului şi la nord de creasta principală. Structura şi petrografia
sunt, în primul rând, factorii care introduc varietate în relief. În privinţa apartenenţei
35
geomorfologice, rezervaţia este situată pe un horst cu falii bine exprimate în relief,
abrupturi ce ating în unele locuri până la 1000 m, determinând caracterul abrupt al
versantului nordic. De asemenea, în rezervaţie sunt prezente urmele glaciaţiunii,cu
creste alpine având aspect zimţat circuri şi văi glaciare în formă de U ( Zănoaga
Mare,Zănoaga Mică, Zănoaga Iezerului),lacuri glaciare (iezere), morene ce coboară
sub 1000 m altitudine ( Valea Pietrosului).Ca pantă, versanţii variază de la repede la
foarte repede ; repartiţia în grade a pantelor este următoarea:
Sub 16°.............................. ..........................5 %
16-30°......................................................... 45 %
31-40°..........................................................36 %
peste 40°....................................................16 %
5.4. Consideraţii climatice
Regim termic
Clima zonei ocupate de Rezervaţia Biosferei Pietrosul Rodnei, este influenţată de
poziţia sa în cadrul Munţilor Rodnei, de altitudinea maximă şi de expoziţia versanților.
Factorul determinant îl constituie masele de aer predominant vestice şi nord-vestice,
atlantice şi mai rar cele nord-estice. Cu toate că, în prezent, se menționează de avantajul
funcţionării unei staţii meteorologice chiar in raza rezervaţiei, localizată în căldarea Iezer,
la 1800 m altitudine, având coordonatele 47°,37' latitudine nordică şi 24°39' longitudine
estică şi de o staţie automată de înregistrări pe vârful Pietrosu
Sezonul de vegetație variază în funcție de altitudine și temperatură. Având în vedere
înregistrările termice din perioada 1958-2006, s-a constatat că media sezonului de
vegetație este de 5,4 luni, la 1760m, scăzând odată cu creșterea altitudinii
Regimul pluviometric
Media anuală a precipitaţiilor este de 1267 mm, cu un. maxim lunar în iunie de 160-170
mm şi cu un minim de 80-90 mm în septembrie. Cantitatea de precipitații este influențată
de altitudine şi de orientarea versanţilor.
36
Regimul eolian
Vânturile dominante sunt cele de nord-vest şi vest, cu o tărie medie anuală de 4
m/sec. Vânturile au o frecventa mai mare pe culmi, care poate atinge valori de peste
90%, iar calmul este foarte rar. Frecventa mare o au vânturile de NV.
Clasificarea climatului după Köppen, se prezintă în felul următor: Df,D,a,fx.
Df- climat boreal cu ierni umede,
D- are limita, izoterma de -3 C a lunii celei mai reci, iar la nord pe cea de 10 C a lunii
celei mai calde. Reprezintă climat boreal cu ierni reci cu strat stabil de zăpadă iarna.
a- temperatură medie a lunii celei mai calde peste 2 0 C
f- precipitații suficiente tot timpul anului
x- maximă pluviometrică la începutul verii, minimă la sfârșit.
5.5. Elemente hidrologice (hidrografice)
Reţeaua hidrografică este tributară în totalitate râului Vişeu, care curge în partea
de nord a rezervaţiei şi este formată din pâraiele Repedea, Pietroasa, Izvorul Borşei,
Hotarului, Secăturii şi Izvorul Dragoş cu afluenţii lor.
Lacurile din zona rezervaţiei - șase la număr - sunt toate de origine glaciară, de o
neasemuita frumuseţe, întregind într-un mod fericit peisajul alpin, fiind localizate în
trei circuri glaciare - Buhăescu, Iezer şi Gropi. ln cele patru lacuri cuprinse sub
denumirea de Buhăiescu,Iezer și Gropi unul este izolat, celelalte trei formând o salbă de
canale în trepte aflate la 1890 m, 1870 m şi 1820 m altitudine, alcătuind poate cea mai
tipică şi frumoasă imagine alpină din rezervaţia naturală Pietrosul Rodnei. Celelalte
două lacuri , Iezer, aflat în căldarea cu acelaşi nume la 1825 m sub vârful Pietrosu şi
lacul Gropi aflat la 1875 m, în circul care îi poartă numele. Terasele fluviale sunt
reprezentate în Munţii Rodnei numai la periferia masivului , fiind formate de râurile
Vişeu , Bistriţa Aurie şi Someşul Mare după care au fost şi denumite .
Apele de pe versantul sud-estic şi cel sudic al Munţilor Rodnei se varsă în râul
Someşul Mare , care formează limita masivului dintre localităţile Valea Mare şi Salva.
Principalii afluenţi ai Someşului Mare sunt Cobăşel , Izvorul Băilor, Anieşi , Cormaia,
Rebra, Gersa, şi Sălăuţa. Pârâul Cobăşel îşi are obârşia sub culmea Ineuţ , în vârful
Roşu la 1 970 m altitudine şi după ce străbate o distanţă de 9 km în direcţie nord-sud ,
se varsă în Someşul Mare în raza localităţii Şanţ. Valea Izvorul Băilor , cunoscută mai
37
ales sub denumirea de Valea Vinului , se formează din confluenţa pâraielor Izvorul
Roşu şi Izvorul Băilor.
5.6. Evidența și răspândirea teritorială a tipurilor de sol
În tabelul 5.22. sunt prezente principalele tipuri de sol și subsoluri .
Tabelul 5.22. Clasa de soluri ,tipuri și subtipuri în U.P. VI
Class, types and subtypes of soil in U.P. VI
Nr.
crt.
Clasa de
soluri
Tipul de
sol
Subtipul de
sol
Codul Suc
cesi
une
a
oriz
ontu
rilor
Suprafaţa
ha %
1 Cernisoluri Rendzi
nă
cambic 1403 Am-Bv-Rrz 91.45 5
Total Cernisoluri 91,45 5
2 Luvisoluri Aloso
l
litic 2306 Ao-El-Bt-R 7.29 -
Total Luvisoluri 7,29 -
3 Cambisoluri Eutricam
bosol
tipic 3101 Ao-Bv-C 290.97 17
4
5
rendzinic 3116 Ao-Bv-Rrz 41.02 2
Districam
bosol
tipic 3201 Ao-Bv-C 364.86 22
6
litic 3206 Ao-Bv-R 113.04 7
Total Cambisoluri 809,89 48
7 Spodisoluri Prepod
zol
tipic 4101 Aou-Bs-C 434,28 27
8
histic 4103 T-Bs-R 59,98 4
9
litic 4104 Aou-Bs-R 263,78 16
Total Spodisoluri 758,04 47
TOTAL U.P.
1666,67 100
---------
Pentru identificarea tipurilor şi subtipurilor de sol la întocmirea
amenajamentelor unității de producție VI Pietrosul s-au executat profile de sol
într-un număr de 21 u.a.-uri. Solurile identificate aparțin clasei Cernisoluri (5%),
Luvisoluri (sub 1%), Cambisoluri (48%) şi Spodisoluri (47%). ( tabel. 5.24),în care
sunt incluse 5 tipuri de sol și 9 subtipuri.
38
5.6.1 Descrierea tipurilor şi subtipurilor de sol
În cadrul U.P. VI Pietrosul s-au identificat următoarele tipuri şi subtipuri de soluri:
1. Rendzină cambică, cod: 1403 cu profil: Ao-Bv-C,
2. Alosol litic, cod: 2306, , cu profil: Ao-El-Bt-R
3. Eutricambosol tipic, cod: 3101, 3101 cu profil: Ao-Bv-C,
4. Eutricambosol rendzinic - cod 3116, cu profilul Ao-Bv-Rrz,
5. Districambosol tipic, cod: 3201 cu profil: Ao-Bv-C
6. Districambosol tipic, cod: 3201 cu profil: Ao-Bv-C,
7. Prepodzol tipic, cod: 4101 cu profil: Aou-Bs-C
8. Prepodzol histic. cod: 4103 cu profil: T-Bs-R,
9. Prepodzol litic, cod : 4104 cu profil : Aou-Bs-C,
5.6.2. Buletin de analiză
Datele au fost extrase din amenajamentul ocolului silvic Borşa, U.P.VI Pietros,
elaborat în 2010
5.7. Tipuri de stațiuni
5.7.1 Evidenţa si răspândirea teritorială a tipurilor de staţiune
In cadrul unităţii de producţie au fost identificate 12 tipuri de staţiuni.
Fig. 5.8. Distribuția tipurilor de stațiune pe suprafețe
Distribution of forest sites types on areas
39
5.7.2 . Descrierea tipurilor de staţiuni cu factori limitativi
Fiecare staţiune a fost descrisă în funcţie de :
- Indicativul de clasificare şi descrierea concisă
- Tipul natural de pădure
- Productivitate
- Factori limitativi,determinanţi ecologici limitativi,riscuri determinanți
ecologici limitativi,riscuri.
5.8. Studiul vegetației din rezervaţia Biosferei, Pietrosul Rodnei.
În funcţie de conservarea vegetaţiei potenţiale, pe teritoriul rezervaţiei se
disting în prezent ,
5 etaje sau subetaje de vegetaţie, şi anume:
1. etajul montan mijlociu reprezentat de făgete pure sau în amestec,
2. etajul montan superior pe cal ocupă îndeosebi molidişurile,
3. etajul subalpin reprezentat prin păduri de limită şi tufărişuri de jneapăn şi
ienupăr,
4. etajul alpin inferior , alcătuit de jnepenişuri de limită şi pajişti secundare
instalate pe aceste terenuri, îndeosebi cenoze de Calamagrostis villoga,
Festuca subalpină
5. etajul alpin superior populat de pajişti de Carex curvula şi Juncus trifidus.
Pentru a reda o imagine de ansamblu asupra vegetaţiei rezervaţiei Pietrosul Rodnei se
prezintă conspectul sintaxonomic al asociaţiilor vegetale. (Coldea Gh., 1990: Munţii
Rodnei. Studiu geobotanic, Edit. Academiei Române, Bucureşti)
5.9. Fauna
Datorită diversităţii ecosistemelor, fauna este bine reprezentată. Din datele colectate
până în prezent există un inventar de circa 3.000 specii, multe grupe de nevertebrate
fiind încă necercetate în rezervație .Studiul nevertebratelor a scos în evidenţă o mare
diversitate de specii, unele endemice, relictare.
40
PARTEA a II – a - REZULTATE OBȚINUTE
CAPITOLUL 6.
REZULTATELE CERCETĂRILOR CU PRIVIRE LA
REACTUALIZAREA DATELOR CLIMATICE ŞI
IDENTIFICAREA ARBORETELOR DEGRADATE
6.1. Reactualizarea datelor climatice pentru perioada 1956-2006
Interpretarea rezultatelor obținute în urma măsurărilor executate la fiecare puiet în
parte, cu privire la creșterile anuale și diametrele , este ușurată de existența unei
documentații precise asupra condițiilor climatice a zonei de cercetare.
În perioada premergătoare măsurătorilor executate, s-a studiat arhiva existentă și foarte
valoroasă a stației meteorologică Iezer, pe perioada 1976-2006. Această perioadă este
bine structurată ,arhivată și s-au obținut date recente care nu existau, decât în formă,
arhivată, neordonată. Din acest motiv, toate lucrările până în prezent s-au bazat pe
măsurători și date din anii 1950 până în 1970. Datele folosite în această lucrare, în
afară de descrierile științifice preluate de la alți autori din partea a I-a a lucrării, sunt
date recente obținute şi ordonate din arhivele stației.
Temperatura medie anuală
Valorile înregistrate în tabelul 1 ,indică faptul că temperatura medie anuală este de 1,26°C.
Tabel 6.1. Temperatura aerului (°C). Media anuală şi lunară la Iezer (1958-2006)
Air temperature(C degrees). Annual and monthly average at Iezer(1958-2006)
Temperatura medie lunară
Luna cu cele mai mari valori termice medii este iulie (10°C), iar cele mai reduse valori sunt
în ianuarie (-7°C), amplitudinea termică medie anuală fiind de 17°C.
LUNA I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII AN
MEDIA -7 -6.8 -4.3 0.1 5.3 8.2 10 9.6 6 2.6 -1.3 -5 1.26
41
Zilele de iarnă
Tabel: 6.2. Numărul mediu al zilelor cu temperaturi <0grade C la Iezer (1958-2006
Medium number of days with temperatures below < 0 degrees C at Iezer
Lun
a
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII AN
Med
ia
30.7 27.8 29.2 21.7 8.3 1.9 0.3 0.4 6.8 15.7 22.7 29.9 195.4
Conform tabelului, 5.2, cele mai multe zile cu temperaturi maxime <0°C se înregistrează în
luna ianuarie (30,7 zile), cele mai puține fiind în lunile iulie şi august, (0,3 respectiv
0,4 zile).
Umiditatea relativă
Umiditatea relativă exprimă raportul în procente dintre cantitatea de vapori existenţi în
aer (umezeala absolută) şi cantitatea maximă de vapori pe care ar putea-o înmagazina aerul
la temperatura pe care o are.
În regiunea montană, pe măsura creşterii altitudinii, creşte şi umezeala
relativă, media anuală ajungând la 77,87% la St. Iezer, ( tabel 6.3.).
Tabel 6.3. Valoarea medie anuală a umidității relative. Mediu maxima și minimă
lunară la Iezer (1958-2006)
Annual average value of relative humidity, maximum and minimum per month at Iezer (1958-2006)
Luna I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII An
Media 75.1 77.6 78 78.1 77.3 80.2 80 79 79.5 74.6 77.5 77.6 77.87
Maxima 91 96 89 92 91 92 88 89 90 89 93 92 96
Anul 1976 1958 1962,
1988,
1998
1958 1991 1986 1982
1997
1987 1988
1996
2002 1985 1988 1958
Minima 55 60 61 64 62 64 71 71 72 57 56 52 52
Anul 1972 1959 1959 1968,
1996
2003 1996 1972 1994 1975
1961
1999
2000 1993 1972 1972
Anotimpual, în lunile de vară umezeala relativă are valori maxime în luna iunie, respectiv
80,2%, când circulaţia convectivă are intensitate maximă.
42
Numărul de zile cu cer acoperit
Cele mai multe zile cu cer acoperit se produc în Carpaţi (110-170 de zile), iar cele
mai puţine pe litoral (sub 100 de zile). In Munţii Rodnei, anual numărul zilelor cu cer
acoperit este de 141,94 zile, ceea ce reprezintă 38,9% din numărul total de zile ale
anului (tabel 6.4).
Tabel 6.4. Numărul de zile cu cer acoperit la Iezer (1958- 2006)
Number of days with cloudy sky at Iezer (1958-2006) Luna I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII An
Nr.zile 12.55 12.5
0
13.60 13.91 11.54 11.72 10.68 8.04 10.07 10.24 13.41 13.67 141,94
Durata de strălucire a soarelui
Durata de strălucire a soarelui se află în strânsă legătură cu regimul şi distribuţia
nebulozităţii. Luând în considerare datele din perioada 1961-2006, la staţia meteo
Iezer, durata maximă anuala de strălucire a Soarelui este de 1389.5 ore în anul 2000.
Durata minimă de 896 ore s-a înregistrat în anul 1980, iar media multianuală pentru
perioada respectivă este de 1136 ore.
Durata minimă de strălucire a soarelui în decursul unui an, a fost înregistrată
în luna decembrie (0.1 ore), când zilele se scurtează şi nebulozitatea este mare, iar
cea maximă în luna august (167.2ore). În tabelul 5.5, este prezentată durata de
strălucire a Soarelui (ore si zecimi) ținând cont de media multianuală pentru
perioada1961-2006 la Iezer(tabel 6.5).
Tabel 6.5 Durata medie de strălucire a soarelui la Iezer (1958-2006)
Sunshine duration at Iezer at Iezer(1958-2006)
Luna I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII An
Nr.or
eee
13.4 47.5 85.
9
124.3 155.8 151.4 164.6 167.2 121.8 77.2 26.7 0.1 113
5.9
Precipitaţiile atmosferice
Lipsa precipitaţiilor este determinată de advecţiile de aer continental uscat
din est sau maselor de aer ce provin din zona tropicală şi subtropicală, în timp ce cauza
principală a producerii acestora şi a cantităţilor mari de precipitaţii din timpul verii o
constituie prezenţa anticiclonului Azoric deasupra Europei Centrale şi Sudice care
43
transportă mase de aer umede, favorizând ,totodată, formarea norilor Cumulonimbus,
care conduc la căderi abundente de precipitaţii.
Regimul anual, semestrial şi lunar al cantităţii de precipitaţii
Potrivit datelor obţinute în perioada 1971-2006, la staţia meteo Iezer cantitatea medie anuală
de precipitaţii atinge o valoare de 1267mm. Cantitatea de precipitaţii căzută în timpul
verii (441,5mm) este de aproximativ 3 ori mai mare decât cea căzută în timpul iernii
(136,3mm)( tabel 6.6).
Tabel 6.6 Regimul anotimpual al cantităţii de precipitaţii la Iezer (1971-2006)
Seasonal regime of precipitation quantities at Iezer(1971-2006)
Anotimpul Precipitaţii mm Media (mm)
Primăvara 80.8 100.8 126.5 308.1
Vara 159.5 154.6 127.4 441.5
Toamna 100.6 99.3 96.0 295.8
Iarna 85.3 67.2 69.0 136.3
Cantitatea maximă anuală de precipitaţii s-a înregistrat în anul 1970 (1935,mm), iar
cea mai mică în anul 1961 (951,3mm).În timpul anului, de la o zi la alta, repartiţia
precipitaţiilor este, de asemenea, extrem de variată cantitativ şi neuniform distribuită
în timp, perioadele ploioase alternând cu cele cu mai puţine precipitaţii (tabel 6.7).
Tabel 6.7. Cantitatea medie lunară de precipitaţii la Iezer (1970-2006)
Monthly average of precipitation at Iezer (1970-2006) Luna I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII An
(mm) Medi
a
67.2 69 80.8 100.8 126.5 159.5 154.6 127.4 100.6 99.3 96 85.3 1267,0
Precipitaţiile medii anuale înregistrează o creştere începând din luna ianuarie (când
se înregistrează cele mai mici valori 67,2mm), atingând un maxim în luna iunie
(159,5mm), după care încep din nou să scadă până în luna decembrie (85,3mm).
tabel 5.7 Numărul mediu anual de zile cu precipitaţii solide şi lichide în medie
numărul de zile cu precipitaţii lichide de-a lungul unui an (99,5 zile), se apropie de cel al
zilelor cu precipitaţii solide (110,4 zile)( tabel 6.8.).
44
Tabel 6.8. Numărul mediu anual de zile cu precipitaţii solide şi lichide la Iezer
(1971-2006)
Annual average of solid and liquid precipitation at Iezer (1971-2006)
Luna I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII An
(m
m)
Pp. lichide 0.3 0.8 1.7 6.2 14.6 17.7 17.9 13.6 11.6 8.7 4.6 1.9 99.
5 Pp. solide 15.8 14.9 15.8 15.7 5.8 2.2 0.8 0.5 3.5 6.6 12.5 16.3 110
.4
Vântul
Frecvenţa vântului pe direcţii
Văile deschise canalizează şi intensifică vânturile de-a lungul axei lor, cele din
Carpaţii Orientali dirijează vântul pe direcţia nord-vest-sud-est, adică pe direcţii care
concordă cu orientarea generală a văilor.
Tabel 6.10 . Frecvenţa medie anuală a vântului pe direcţii (%) la Iezer (1976 – 2006)
Annual average frequency of winds on directions at Iezer (1976-2006)
Direcţia N NE E SE S SV V NV Calm
I 3.4 8.8 10.6 7.9 14.5 16.0 7.0 1.9 29.7
II 3.8 8.9 11.3 7.5 12.5 16.5 6.9 1.7 32.1
III 3.5 9.2 10.9 7.5 12.3 16.4 7.3 1.7 33.6
IV 3.4 11.4 10.8 5.9 10.3 17.6 7.6 1.7 33.0
V 4.1 14.1 11.1 5.0 8.3 14.4 8.1 2.2 35.9
VI 3.7 15.2 14.1 6.1 7.8 9.9 5.0 1.8 38.2
VII 4.0 15.8 14.8 6.8 6.3 8.5 3.9 1.7 40.3
VIII 3.8 15.0 12.3 5.5 7.5 11.1 4.4 1.3 41.2
IX 2.8 12.3 12.2 7.2 9.5 11.9 6.4 1.2 37.6 X 3.5 8.8 10.0 5.7 11.9 14.0 7.2 1.3 39.1
XI 2.3 7.2 10.1 6.8 11.9 17.3 9.3 1.4 35.1
XII 3.0 8.9 11.3 7.5 13.0 17.6 7.0 1.8 31.6
An 3.4 11.3 11.6 6.6 10.5 14.3 6.7 1.6 35.6
În cazul Munţilor Rodnei după cum se observă din tabelul 5.10, frecvenţa cea
mai mare o are componenta de SV (14,3%), după care urmează cea de E (11,6%) şi cea de
NE (11,3%), iar cea mai mică cea din direcţia NV (1,6%). În ceea ce priveşte frecvenţa
vânturilor pe anotimpuri, primăvara este caracteristic vântul de SV în 16,1% din cazuri. Vara,
în schimb se reduce mult circulaţia din SV, fiind maximă cea dinspre NE (15,3%). Toamna,
45
ca şi în cazul primăverii frecvenţa cea mai mare o au vânturile dinspre SV (14,4%o). De
remarcat este că iarna cel mai mare procent îl au tot vânturile dinspre SV, cu 16,9%, în
defavoarea celor din NV, cu doar 1,7% (tabel 6.11.).
Tabel 6.11. Frecvenţa anotimpuală a vântului după direcţie la Iezer (1976-2006)
Seasonal frequency of wind by direction at Iezer(1976-2006)
Direcţia N NE E SE S SV V NV Calm
Primăvara 3.7 11.5 10.9 6.2 10.3 16.1 7.7 1.9 34.1
Vara 3.8 15.3 13.7 6.2 7.2 9.9 4.4 1.6 39.9
Toamna 2.9 9.4 10.7 6.6 11.1 14.4 7.6 1.3 37.3
Iarna 2.9 8.3 10.7 7.4 13.1 16.9 7.8 1.7 32.2
Scăderea bruscă a calmului se înregistrează iarna, (32,2%), în timp ce vara are valori
maxime de (39,9%), tabelul 6.11. Valorile calmului înregistrate la staţia Iezer sunt mult mai
scăzute spre deosebire de cele din Depresiunea Maramureşului (46%). tabelul 6.11
Viteza vântului pe direcţii
Ca direcţie, viteza vântului prezintă şi ea evidente variaţii în timp şi spaţiu pe
întreg teritoriul ţării. Vitezele mari ale vântului din timpul iernii sunt specifice, în primul
rând, înălţimilor mai mari de 2000 m. În sezonul cald al anului, viteza mişcărilor
orizontale ale aerului se reduce.
Tabel .6.12. Viteza vântului pe direcţii (m/s ) la Iezer(1976-2006)
Wind speed on directions ( m/s) at Iezer (1976-2006)
Direcţia N NE E SE S SV V NV I 4.7 5.3 5.8 6.6 6.8 6.7 5.4 2.6 II 3.8 4.7 5.7 5.5 6.5 7.0 5.9 3.0
III 4.4 4.4 5.0 6.3 6.2 6.2 5.0 2.8 IV 4.1 3.8 4.2 4.5 4.8 5.7 5.5 2.9 V 3.1 3.7 4.0 4.9 4.4 5.1 4.3 2.0
VI 2.7 3.8 3.9 4.5 4.3 4.9 3.3 1.2 VII 3.4 3.6 3.7 4.4 4.2 5.1 3.4 1.6 VIII 3.7 3.6 3.9 4.1 4.3 5.1 3.4 2.0 IX 3.2 3.9 4.1 4.5 5.0 5.6 4.5 1.6 X 3.5 4.0 4.2 4.7 5.5 5.4 4.3 2.7 XI 2.9 4.2 4.7 5.2 5.7 6.5 6.4 2.9
XII 4.3 4.7 5.1 6.1 6.6 6.4 4.6 2.9 An 3.6 4.1 4.5 5.1 5.3 5.8 4.7 2.4
46
Din tabelul 6.12 .se poate observa că de-a lungul anului viteza cea mai mare (5,8 m/s)
o au vânturile ce bat din direcţia SV, care au şi cea mai mare frecvenţă. Acestea sunt urmate
de cele dinspre SE cu o viteză de 5,1 m/s. Cea mai mică viteză (2,4 m/s) o au vânturile ce
bat din direcţia NV.
Pentru ca tratarea asupra acestui element climatic să fie completă, este necesar să
se facă o analiză a frecvenţei vântului între anumite praguri valorice.
Tabel 6.14. Frecvenţa vântului între diferite praguri valorice Ia Iezer (1976-2006)
Wind frequency between value limits at Iezer (1976-2006)
m/s I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII An.
cazuri) 0-1 47.6 44.0 52.5 49.3 56.1 56.9 63.4 66.3 56.0 58.7 51.8 48.8 651.5
2-5 36.5 33.4 39.7 45.0 47.5 46.3 44.9 44.5 42.7 40.4 36.8 36.6 494.4
6-10 30.2 28.4 24.9 22.3 17.1 15.5 14.1 12.4 19.0 20.2 23.9 31.7 259.7
11-15 6.0 4.5 4.0 1.9 1.4 0.6 1.0 0.9 1.9 2.4 3.9 4.3 32.8
16-20 2.4 1.6 1.8 0.9 0.7 0.2 0.2 0.3 0.4 1.1 1.2 1.9 12.6
21-24 0.3 0.4 0.0 0.2 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0 0.1 0.2 0.3 1.5
25-28 0.2 0.2 0.1 0.1 0.0 0.0 | 0.0 0.0 0.0 0.1 0.0 0.2 1.0
29-34 0.1 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0 0.0 0.1 0.1 0.3
35-40 - . - - - - - - - - - - -
Din datele analizate pentru perioada 1976-2006 (tabel 6.14.) reiese că frecvenţa cea mai
mare o au vânturile cu o viteză cuprinsă între 0-1 m/s, cu o medie anuală de 651,5
cazuri, maximum înregistrându-se în luna august (66,3 cazuri). Cu cât viteza vântului creşte
cu atât scade frecvenţa acestuia, ajungându-se la o medie de 0,3 cazuri anual pentru pragul
de 29-34 m/s. Vânt cu viteză cuprinsă între 35-40m/s s-a înregistrat o singură dată, în luna
ianuarie a anului 1981.Vitezele mari ale vântului pot căpăta caracter de fenomen
climatic.
Numărul mediu lunar și anual de zile cu ninsoare
Numărul mediu anual de zile cu ninsoare în Masivul Rodnei este de 82,0 zile, cu
frecvenţa cea mai mare in lunile decembrie, ianuarie, februarie şi martie.
47
Datorită înălţimilor mari, zile cu ninsoare se pot înregistra şi în restul anului,
chiar şi în lunile iulie şi august, dar frecvenţa acestora este mult mai scăzută
( tabel 6.19.).
Data medie de producere a primelor ninsori corespunde cu data când
temperatura medie zilnică scade sub 2-3°C, iar cea a ultimei ninsori, cu data când aceeaşi
temperatura trece peste 5°C. Pentru fiecare regiune, intervalul favorabil producerii
ninsorilor fiind mult mai mare decât numărul zilelor cu ninsoare.
Tabel 6.19 Evoluţia numărului mediu de zile lunar și anual cu ninsoare (1958-2006)
la Iezer
Annual and monthly evolution of the snowy days at Iezer (1958-2006)
Luna I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII An
Zile 15.
0
14.
0
12.8 8.1 2.0 0.6 0.2 0.2 1.4 3.7 9.9 14.1 82.
0 În intervalul studiat (1958-2006) cele mai puţine zile cu ninsoare s-au înregistrat
în anul 1958 (31 zile), iar cele mai multe în anul 1965 (118 zile).
Stratul de zăpadă
Zăpada provenită din ninsori se aşterne pe sol menţinându-se sub forma unui strat
de zăpadă numai în cazul în care temperatura solului şi a aerului sunt negative, căci altfel
zăpada se topeşte. De aceea se întâmplă foarte des ca prima şi ultima ninsoare sau unele
ninsori din timpul verii, să nu se soldeze cu formarea unui strat de zăpadă persistent. In
regiunile de munte, cu fragmentare mare, altitudini variate, numeroase depresiuni,
versanţi cu diferite expoziţii şi grade diferite de acoperire cu vegetaţie, stratul de zăpadă
deşi se depune foarte neuniform, se caracterizează prin grosimi mari, mai ales în
formele negative de relief.
48
Pentru perioada luată în studiu 1958-2006, prezenţa stratului de zăpadă în lunile de
vară se remarcă foarte rar: în 1984 (6 zile) şi în 1998 (1 zi)-în luna iulie, iar în luna
august 2 zile în anul 1995 şi o singură zi în 1981.
Tabel 6.20. Numărul mediu multianual de zile cu strat de zăpadă la Iezer (1958-2006)
Multiannual average of snow cover days at Iezer(1958-2006)
Lun
a
Zile
I II III IV V V
I
VII VIII IX X XI XII An
(suma
)
Zile 30,7 28,2 30,6 22,1 8,0 0,
6
0,1 0,1 1,0 5,0 16,8 25,6 168,9
Cele mai multe zile cu strat de zăpadă variază între 30,7 zile în luna ianuarie şi
30,6 zile în martie. Intervalul în care se produc cele mai puţine zile cu strat de zăpadă
este iunie-august (tabel 6.20.).
Formarea şi menţinerea stratului de zăpadă au importante efecte de ordin geografic şi
de ordin practic economic. Stratul de zăpadă constituie un bun izolator care împiedică răcirea
solului şi împiedică îngheţul profund al acestuia. Pe de altă parte având un albedou mare
(până la 90%), zăpada reflectă cea mai mare parte a radiaţiei solare împiedicând astfel
încălzirea ei şi a aerului.
Aspecte de risc asociate stratului de zăpadă
De regulă , stratul de zăpadă poate căpăta aspect de risc climatic atunci când grosimea lui este
excepţional de mare şi când este consecinţa unor ninsori abundente însoţite de viscole
violente şi formează troiene, când se depune pe versanţii despăduriţi, unde este în echilibru
instabil şi poate provoca avalanşe etc. În condiţiile reliefului montan, riscul faţă de stratul
de zăpadă depinde de un complex de factori geografici locali şi anume: înclinarea pantei pe
care s-a format stratul de zăpadă, substratul litologic, gradul de acoperire cu vegetaţie
(forestieră sau pajişte), caracterul depunerii stratului de zăpadă pe versanţi cu diferite
expoziţii, pe văi şi depresiuni şi starea solului din perioada premergătoare. Toţi aceşti
factori pot facilita numeroase procese de versant: prăbuşiri de roci, alunecări de teren,
torenţi noroioşi, deplasări de locuinţe odată cu alunecările de teren,etc.
49
Un alt aspect îl reprezintă un risc indirect, aspect paradoxal, dar trebuie subliniat faptul că
lipsa stratului de zăpadă facilitează îngheţurile puternice din timpul iernii, Pentru regiunile
montane, nu totdeauna durata prelungită a stratului de zăpadă prezintă riscuri, ci şi durata
mică, deoarece limitează sezonul hibernal de practicare a sporturilor de iarnă şi a
competiţiilor.
Nu totdeauna grosimea mare a stratului de zăpadă (maximă absolută - 145,0 cm
măsurată la staţia meteo Iezer),reprezintă un risc ci şi grosimea mică a acestuia, care pentru
regiunile turistice şi pentru sporturile de iarnă prezintă un deosebit interes. Aceasta creşte
cu altitudinea, dând posibilitatea alegerii, în funcţie de pantă şi de caracteristicile stratului de
zăpadă depus, a celor mai bune pârtii de schi, săniuş, etc.
Viscolul
Viscolul este un fenomen meteorologic deosebit de complex, la producerea căruia concură
două elemente mai importante: viteza vântului şi cantitatea de zăpadă căzută. Aşadar,
viscolul se defineşte ca un transport de zăpadă deasupra pământului ,provocat de vânt
suficient de puternic şi turbulent, însoţit sau nu de ninsoare. În cazul ninsorilor vântul poate
purta zăpada până la distanţe foarte mari, spulberând-o din unele locuri, unde solul rămâne
dezgolit şi troienind-o în alte locuri unde stratul de zăpadă poate atinge grosimi de mai
mulţi metri.
6.2. Reconstrucția ecologică a vegetației forestier
Tema aleasă pentru lucrarea de față este foarte generoasă. Democratizarea,
respectiv eforturile de transformare a țării după un regim totalitar, într-o democrație de
tip occidental a lăsat urme mai mult decât vizibile în fondul forestier național.
Retrocedările, și gândirea politică total eronată , prin care s-a dat frâu liber devastării
sub toate formele , neaplicând legile existente pentru domeniul forestier, a condus la
situația actuală. Există suprafețe de sute și mii de hectare unde pădurea a rămas o
frumoasă amintire, iar dacă Statul, tot cei care au lăsat să se dezlănțuie devastarea , din
considerente pur electorale, nu va lua rapid măsuri de stopare si de reabilitare al
fondului forestier național, se va ajunge în prag de catastrofă ecologică. ,, Frăția
50
românului cu codrul”, ca și multe alte lozinci au rămas utopii sau poate chiar cuvinte
fără conținut, ireale și foarte dureroase pentru mulți specialiști, iubitori de natură, care
stau neputincioși și asistă la la cea mai mare crimă care se petrece sub ochii noștri în
habitatele naturale. Să nu uităm ,că tot așa singuri ne distrugem arealul nostru de viață,
fără să ne dăm seama, sau ignorând consecințele care nu se lasă mult așteptate și care
vor fi foarte greu de întors sau cel puțin de stopat. Partea bună a lucrurilor ,este că nu
se poate generaliza și extinde la nivelul întregii țări, ci doar unele județe, mai bine zis,
anumite zone din fondul forestier este afectat de acest fenomen periculos.
Rezervaţia Biosferei Pietrosul Rodnei cuprinde 650 specii de fanerogame (din cele
1123 specii ale Parcului Naţional Munţii Rodnei - după Coldea, 1990), alături de 500
specii de briofite (Ştefureac, 1983), 130 taxoni de macromicete (Beres, 1995), peste 30
specii de păsări, peste 20 specii de mamifere (Raţi, 1994), 16 specii şi subspecii de
amfibieni şi reptile şi numeroase specii de nevertebrate (Nădişan, 2000).
Această extraordinară biodiversitate şi mai ales numărul mare al speciilor rare,
monumente ale naturii, endemice pancarpatice, endemice carpatice şi carpato-
balcanice, circumpolare şi boreale (considerate relicte glaciare), necesită măsuri
eficiente de conservare bazate pe:
- realizarea unui sistem modern de monitorizare anuală a stării de sănătate şi a
stării de nutriţie a arborilor, a nivelului de poluare a aerului şi a compoziţiei, bogăţiei şi
diversităţii floristice;
- o analiză ecosistemică a structurii, a reţelelor trofice şi a echilibrelor
ecologice din tipurile de ecosisteme reprezentative.
Cele două componente, ale măsurilor de conservare, se întrepătrund şi se
condiţionează reciproc dând acestor măsuri nu numai rigurozitate ştiinţifică ci şi
flexibilitate în adaptarea la realităţile momentane şi de perspectivă.
Cercetările din cadrul lucrării sau făcut pe două direcții distincte, care converg
undeva în timp și spațiu, dând un rezultat unic de existență și păstrare a ecosistemelor
naturale de altitudine, cu toate componentele ei de vegetație și faună.
51
Cercetările întreprinse în cele trei ecosisteme și cele cinci tipuri fundamentale de
pădure, se află în U.P.VI Pietrosul ,în circul glaciar Zănoaga Mare, unde s-au
amplasat câte patru relevee de 100 mp, după sistemul francez,( Dobremez,1977).
Caracteristici ale arboretului şi ale staţiunii pe tipuri de ecosisteme forestiere şi tipuri
naturale de pădure sunt prezentate în tabelul 5.28.
Cele 5 parcele, (6D,7B,8B,8C și 13C) au fost alese pentru faptul că sunt
acoperite de păduri degradate, parțial derivate și au fost parcurse cu cercetări similare
în perioada 2000-2003 de către cercetători de la ICAS Brașov, sub conducerea
Domnului Dr. ing. V Bolea, cercetător gradul I.
Având la bază date concrete din perioada amintită , se pot compara rezultatele
obținute, concluzionând evoluția ecosistemelor pe baza bogăției floristice găsite în
2010-2011.
Tabel 6.22. Caracteristici ale arboretului şi ale staţiunii pe tipuri de ecosisteme
forestiere şi tipuri naturale de pădure
Stands character and forest sites on types of forest ecosystems and natural forests UP ua Arboretul Staţiunea
Comp
oziţia
Elemente
de
arboret
Vârsta
ani
Diametru
mediu
cm
înălţimea
medie
m
Clasa de
producţie
Dens.
Cons.
Altit.
m
Panta
g
Expozi
ţia
1. Cembreto-molidiş, slab productiv, cu humus brut, pe podzoluri oligobazice, hidric-optimale, cu Vaccinium-
Hylocomium, în tranziţie spre:
rarişte de molid şi zâmbru (UP VI, 8C);
- rarişte de molid (UP VI, 6 D);
- rarişte de zâmbru (UP VI7 B).
VI 8C 10MO
DIS
ZÂ
MO
MO
MO
110
70
30
38
28
24
22
19
10
4
4
4
0,30
0,18
0,12
1460-
1620
38 NE
52
VI 6D 10MO MO
MO
MO
110
70
30
40
28
18
19
14
5
5
5
4
0,24
0,18
0,18
1450-
1620
38 N
VI 7B 10 MO MO
MO
MO
110
70
30
38
28
24
22
18
8
4
4
4
0,30
0,18
0,12
1440-
1670
38 NV
2. Molid presubalpin, slab productiv cu moder, pe soluri brune feriiluviaie, oligomezobazice, hidric , degradat
prin doborâturi de vânt şi invadat de Vaccinium myrtilus, Rubus idaeus şi montanum.
2.1. Molidiş de limita cu Vaccinium myrtilus şi Oxalis acetosella
VI 8B 10MO MO
MO
MO
MO
110
55
25
5
48
24
12
24
16
8
1
4
4
4
4
0,21
0,35
0,07
0,07
1300-
1570
36 NE
3. Molidiş presubalpin, slab productiv cu humus brut, pe soluri brune acide criptospodice, oligobazice,
hidric optimale, cu Vaccinium.
- Molidiş de limită cu Vaccinium
VI 13C 10MO MO
MO
110
70
40
28
22
17
4
4
1440-
1720
42 NV
MO 30 16 12 4
6.2.1. Identificarea arboretelor degradate
Pentru identificarea arboretelor degradate,în versantul nordic al Pietrosului
Rodnei, în locul numit Zănoaga Mare, s-au efectuat releveele pentru identificarea
bogăției floristice, după sistemul francez (Dobremez ş.a., 1997). Rezultatele obținute
au fost comparate cu valorile din tabelele 6.23. şi 6.24.)
53
Tabel 6.23. Valorile bogăţiei floristice totale şi pe strate pentru 101 suprafeţe
din Franţa (după Dobremez , ş.a.(1997)
Values of floristic richness on the whole and on strata for 101 surfaces in France
Specificări Min.
ma
Clasa 1 Mediana Clasa 3 Max.
ma
Media
Bogăţia totală 8 33 49 66 117 52
Bogăţia stratului arborilor 1 2 3 5 8 3
Bogăţia stratului arbuştilor înalţi 0 1 3 5 13 4
Bogăţia stratului arbuştilor
scunzi
0 6 10 15 30 11
Bogăţia stratului ierbaceu 2 20 34 51 108 38
Bogăţia stratului muscinal 0 7 9 12 20 9
In fiecare din aceste suprafeţe s-au identificat toate speciile fitocenozei, pe strate
(sinuzii) de vegetaţie (< 0.3 m, 0.3-2 m, 2-7 m si > 7m), s-a apreciat acoperirea (%),
abundenţa-dominanţa după scara Braun-Blanquet (+, 1-5) şi s-a determinat pe total şi pe
strate de vegetaţie, separându-se în cadrul stratului:
- 2-7 m speciile de arbori şi arbuşti
0,3-2 m puieţii de arbori şi arbuşti;
- < 0.3 m plantulele, puieţii, speciile ierboase, în cadrul cărora s-au separat
gramineele,
ferigile şi stratul muşchilor.
Diversitatea specifică s-a determinat prin indicele de diversitate Shannon - Wiener,
după formula: H' = -L Φlog2Φ în care:
- Φ este abundenţa relativă (acoperirea unei specii împărţită la acoperirea tuturor
speciilor);
- s este numărul total de specii (Barbault, 1990).
Abundența-Dominanța sunt indici fitopopulaționali. Estimarea acoperirii pe suprafețe
mici poate fi deseori suficientă, dar pe suprafețe mari , în special pe suprafețe mai puțin
omogene, estimarea combinată poate fi un avantaj , (Braun-Blanchet 1932). Astfel Braun-
Blanchet (1932) propune utilizarea unei scări alfanumerice cu șapte trepte pentru
evaluarea abundenței-dominanței, (AD). Corespondența între treptele scării și acoperirea
în procente este redată în tabelul 6.25.
54
Tabel 6.25. Scara de apreciere a abundenței-dominanței, în sistemul Braun-Blanchet,
completat de Tuxen și Ellenberg(Cristea, 1993).
Apreciative scale of abundance- domination, in Braun-Blanchet. System, completed by Tuxen and Ellenberg
Aceşti indicatori (bogăţia floristică şi diversitatea specifică, pe total şi pe straturi
de vegetaţie) din ecosistemele forestiere de pe versantul nordic al Pietrosului Rodnei s-
au comparat cu nivelele de referinţă. Tabel după Dobromez
In baza acestor relevee s-a analizat structura orizontală şi verticală a fiecărui tip de
ecosistem şi s-au stabilit măsurile specifice de reconstrucţie ecologică și de conservare
sa.
Rezultate obținute cu privire la:
Cembreto - molidişul, slab productiv, cu humus brut, pe podzoiuri oligobazice, hidric-
optimale cu Vaccinium- Hylocomium
Limita superioară a pădurii a fost coborâtă în mod artificial, motiv pentru care
tipul natural de pădure: "Cembreto-molidişul cu Vaccinium şi Rhododendron" se
menţine numai în pâlcuri răzleţe fiind înlocuit de "Rariştea de zâmbru şi scoruş
păsăresc" sau de "Molidişurile de limită"
Cembreto-molidişul cu Vaccinium şi Rhododendron
Bogăția floristică totală 29 de specii ( tabel nr.6.26.)
Pe strate de vegetație, bogăția floristică a fost de:
Braun-Blanquet orig. Intervalul de acoperire % ADm, Tuxen-Ellenberg,
1937
r 0,01-0,1 0,1
+ 0,1-1 0,5
1 1-10 5,0
2 10-25 17,5
3 25-50 37,5
4 50-75 62,5
5 75-100 87,5
55
2 specii în stratul arborilor mai înalți de 7 m
5 specii în stratul de 2-7 m, înălțime
6 specii în stratul de 0,3-2 m,
15 specii în stratul de 0,3 m
7 specii în stratul muscinal.
Bogăția floristică în general este sub media franceză ,dar peste valorile minime,
în afară de stratul de 2-7 m. În acest strat bogăția se datorează faptului că este vorba de
arboret,( care are înălțimi reduse), și nu de sub arboret.
Există mai mulți factori limitativi, printre care amintim, temperaturile scăzute,
volumul edafic mic, conținutul redus de baze în sol( Valentin Bolea,2003), Efecte
inhibitoare au în stratul 03,2,0 m, jneapănul, iar afinul în stratul de sub 0,3 m.Lipsesc
plantulele de molid, deoarece fructificațiile sunt slabe, există covor continuu de
Rhododendron, Pinus mugo și Vaccinium.
Zâmbrul suportă mult mai bine gerurile de iarnă, variațiile termice extreme și vânturile
puternice de la 1650 m, vegetează bine,lujerii sunt flexibili,viguroși, rezistă bine la
presiunile vântului. Zâmbrul este specia ideală pentru întărirea și consolidarea
cembreto-molidișurilor și ridicarea limitelor pădurii.
Tabel 6.26.: Frecvenţa (F), acoperirea (A) şi abundenţa - dominanţa (A-D) speciilor
în cembreto-molidişul slab productiv, cu humus brut, pe podzol oligobazic, hidric
optimal cu Vaccinium - Hylocomium
(U.P.VI,u.a.8C)
Nive
Lul
Stratul Denumirea
speciei
S1
stânga
S2 aval S3
dreapta
S4 amonte 2010
A
%
A-
D
A % A-D A % A-D A % A-D F
%
A-
D
>7m Arbori Pinus cembra 2 1 25 0-1
Picea abies 1 + 1 + 50 0-+
2-7m Subarb. Pinus cembra 1 + 25 0-+
Picea abies 1 + 2 I 1 1 + 100 +-1
Pinus mugo
Salix silesiaca
Sorbus
aucuparia
70 4 10 1 2 + 1 + 50
25 25
0-4
0-+
0-+
56
0,3-2 Seminţi
ş
Pinus mugo 30 3 50 4 50 4 75 0-4
Pinus cembra 2 1 10 2 50 0-2
Sorbus au cu
paria
1 + 1 + 1 + 2 1 100 +-1
Alnus viridis 1 + 1 1 r 25 0-+
<0.3 Salix silesiaca 1 + I + 50 0-+
Arbuşti Rubus idaeus 2 1 1 + 2 1 75 +-1
Arbuşti Vaccinium
myrtillus
50 4 50 4 40 3 60 4 100 3-4
Rhododendron
myrtifolium
10 2 15 2 10 2 75 0-2
Plante Rumex
alpestris
5 2 5 2 1 75 1-2
ierboas
e
Soldanella
hungarica ssp
major
5 2 5 1 5 2 10 2 100 2
Veratrum
album
5 2 10 2 5 2 3 1 100 1-2
Primula elatior 2 1 2 I 50 0-1
Epilobium
montanum
2 1 1 + 50 0-1
Deschampsia
flexuosa
Luzula
sylvatica
2 1 1
+
2 1 1 + 50 25
25
0-1
0-+
0-+ Festuca supina
(airoides)
10 2 10 10 2
2
5 2 75 25 0-2
0-2 Calamagrost
is villosa A
ihyrium
distentifo
lium
70 4 10 7 50 0-4
5
2
2 1 1 + 25 50 0-2
0-1
Muşchi Politrichum
commune
15 2 25 0-2
Sphagnum
girgensohnii
Dicranum
scoparium
Rhytidiadelphu
s triquetrus
5 2 5 1 1 2 +
+
50
25
25
0-2
0-+
0-+
Polytrichumjun
iperinum
Hylocomium
spendens
Pleurozium
schreberi
1 -f 2 1 1
1
+ + 50 25
25
0-1
0-+
0-+
57
Concluziile cercetărilor în ecosistemele și tipurile de pădure naturale din
Zănoaga Mare
Compararea rezultatelor obținute privind bogăția floristică ,abundența și
dominanța în releveele instalate în parcelele enumerate anterior la un interval 8-9 ani
denotă o relativă stagnare a degradării ecosistemelor, cu mici variații în plus sau în
minus ale valorilor obținute. Concluzia pentru ultimi 10 ani, este că ecosistemele de
pe Pietrosul Rodnei, respectiv biodiversitatea care se găsește în Rezervația Biosferei
nu a suferit modificări majore în această perioadă , deși este ușor derivat față de
formele și structurile naturale inițiale.
În vederea alegerii soluției optime pentru reconstrucția ecologică a habitatelor
degradate , în etapa a II-a a cercetărilor, s-a luat sub observație plantația de 50 ha cu
zâmbru(Pinus cembra)molid( Picea abies),scoruș( Sorbus acucuparia )și jneapăn
(Pinus mugo). Această plantație s-a realizat pentru reconstrucția rariștilor de zâmbru,
cu molid și jneapăn, de pe versantul nordic al Pietrosului. Trecerea de la un etaj de
vegetație la altul este mai mult decât vizibilă cu toate zonele de interferență
altitudinală în plantația realizată în cadrul proiectul „Life Natura”, cu contribuția
Uniunii europene, a Guvernului României și a Regiei Naționale a pădurilor.
Conceperea și dezvoltarea unui management sustenabil și valoros, cu efecte în
timp pentru parcurile naționale și nu numai, este opera unor oameni, pentru care
meseria este și obiectivul lor principal în viață.
58
CAPITOLUL 7.
REZULTATELE CERCETĂRILOR ÎN PLANTAȚIA DE
PINUS CEMBRA, PICEA ABIES, SORBUS AUCUPARIA, PINUS
MUGO ÎN PIETROSUL RODNEI.
7.1 Rezultatele parțiale obținute în suprafețele de control
7.1.1. Cercetări în plantația de zâmbru ,molid , scoruș păsăresc și jneapăn în
Pietrosul Rodnei.
Fig.7. 1. Exemplare bătrâne de zâmbru şi molid din Pietrosul Rodnei (Foto original)
Old Pinus cembra and Molidis in Pietrosul Rodnei (original photo)
Plantațiile de zâmbru , molid, scoruș și jneapăn , s-au realizat între anii 2004-2006.
Scopul plantațiilor a fost, reintroducerea zâmbrului, ca specie de bază pe cale de
dispariție din ecosistemele forestiere, de pe versantul nordic al Pietrosului. Astăzi, mai
există câteva exemplare îmbătrânite care, produc semințe insuficiente și neviabile,
pentru o regenerare naturală(fig. 7.1). Zâmbrul, datorită caracteristicilor specifice pe
care o poartă, este considerată specia cea mai valoroasă al formațiunilor forestiere de
altitudine, componentă de bază, a tipurilor naturale de pădure de pe versantul nordic al
Pietrosului. În cadrul reconstrucției ecologice , în Rezervația Biosferei Pietrosul
Rodnei , reintroducerea acestei specii a fost pasul primordial și cel mai important.
Astfel, s-a oprit declinul și s-a eliminat posibilitatea dispariției zâmbrului, din
ecosistemele forestiere de altitudine. Meritul incontestabil îi revine Domnului Dr.
inginer Ioan Blada, cercetător de seamă a zilelor noastre ,pentru conceperea și
realizarea lucrării respective.
59
În plantația de la Piciorul Moșului, Zănoaga Mare ,în cadrul proiectului Life, pentru
reintroducerea zâmbrului în vechile habitate, în suprafețele de control, s-a folosit metoda
inventarierilor integrale,
În cele ce urmează pentru a exemplifica metoda de lucru și modul de culegere a
datelor de pe suprafețele plantate, se va prezenta două centralizatoare cu valorile
înregistrate obținute în urma măsurătorilor de pe teren .
Suprafața nr.1 de control din Piciorul Moșului
Suprafața de control 1 , se găsește în imediata apropiere a drumului de acces în
circul glaciar Iezer. S-a inventariat un număr de 12 puieți,din care 11 zâmbru și un
molid (tabel 7.2).
Fig. 7.2 . Suprafaţa de control nr. 1 (Foto original)
Control surface 1
Zonă abundentă în afin și rododendron, ce acoperă solul într-o proporție de 80-90%.
Una dintre cele mai periculoase zone pentru avalanșe, în perioadă de iarnă , primăvară
devreme, datorită lipsei de obstacole pe distanțe lungi. Iese în evidență diametrul
mediu aproape dublu la zâmbru. Înălțimile medii sunt apropiate. Creșterile medii pe
ani, sunt la fel apropiate. Au o dezvoltare asemănătoare. Altitudinal 1650 m, condiții
bune pentru ambele specii.
60
Tabelul 7.1 . reprezintă valorile medii ale diametrului şi înălţimii pe specii în
suprafața nr.1 de control .
Tabel 7.1.
Rezultatele măsurătorilor la puieţii inventariaţi din suprafaţa de control numărul 1
s-au trecut în carnetul de teren 1 (tabel 7.2. ).
Tabel 7.2 . Carnet de teren 1
Field notebook 1
Suprafața de control
Anul culegerii datelor
2010
Locul:Piciorul Mosului (în afara fondului forestier) 1
Suprafața 20m
x 20m=400 mp.
Nr.
crt.
Sp
eci
a
Înălți
me
cm.
Diam
etru
,la 20
cm.
de sol
Lungime (l) creștreri anuale pe ultimii 5
ani (diam.la jneapăn) ,cm. Vita
li
tate
Zâ Mo Sc Jn
2006 2007 2008 2009 2010
1 Zâ 70 2,8 3 6 6 11 10 V x
2 Zâ 55 1,5 12 15 10 7 uscat N x
3 Zâ 60 1,9 10 12 12 7 13 V x
4 Zâ 61 0,9 8 11 11 10 11 N x
5 Zâ 50 0,8 4 3 10 11 12 N x
6 Zâ 75 2,2 5 11 10 15 12 V x
7 Zâ 55 0,7 8 8 11 12 10 N x
8 Zâ 52 0,5 4 6 10 10 12 N x
9 Zâ 80 2,5 8 12 16 10 16 V x
10
M
o 61 0,8 8 12 14 6 8 N x
11 Zâ 65 1,2 6 12 10 12 14 N x
12 Zâ 65 1,5 10 12 16 14 12 N x
Total puieți pe
specii 11 1
Observații s-a găsit 1 vatră goală
Specia Diametru
mediu(cm)
Înălțime
medie(cm)
zâmbru 1,5 62,54
molid 0,8 61
61
Fig.7.3. Variaţia creşterii anuale a puieţilor din suprafaţa de control 1, ( 2006-2010)
Annual growth variation of stands on control surface 1 (2006-2010)
Diametrul mult mai mare la zâmbru , determină o rezistență sporită la acțiunile
vântului. Din literatura de specialitate se cunoaște această proprietate a zâmbrului prin
care deși este de talia mare rezistă la vânturi puternice , de multe ori extreme și
pentru zona subalpină, alpină. Aclimatizarea speciei la condiţii extreme de climă,
specifice zonei montane înalte, este o condiţie obligatorie şi indispensabilă pentru a
rezista în arealul pe care îl ocupă. Genotipul reintrodus, trebuie să posede aceste
caracteristici dobândite în sute şi mii de ani, pentru a rezista condiţiilor de pe Pietrosul
Rodnei. Un genotip neaclimatizat ,ajuns în condiţii mai vitrege decât a fost obişnuit, se
elimină intr-un timp scurt datorită condiţiilor existente. Condiţiile climatice , sunt
factori limitativi şi în cadrul aceleiași specii, dacă în zonele plantate,valorile medii
anuale şi extremele au valori diferite, faţă de cele cu care au fost obişnuite, adică
aclimatizate. Iată de ce este foarte important să fie studiaţi puieţii plantaţi, obişnuiţi la
Sinaia, cu provenienţă de pe valea Lalei.
62
Suprafața nr . 15 de control din Zănoaga Mare
Tabel 7.4. Carnet de teren 15
Field notebook 15
Este prima piață de probă din locul numit Zănoaga Mare, locul de sub vârful principal
unde zâmbrul se mai găsește sporadic. Apar exemplare îmbătrânite, fără capacitate de
repopulare, fiind la distanțe mari unul de celălalt, cea ce face greoaie fecundarea și
producerea de semințe viabile. În piața nr. 15 s-au găsit 2 exemplare de zâmbru 3 de
molid și 2 de scoruș (tabel 7.4.)
Suprafața de control
Anul culegerii datelor
2010
Locul:Zănoaga Mare
(în afara fondului forestier)
15
Suprafața
20m x20m
400 mp.
Nr.
crt.
Sp
e
cia
Înălț
ime
cm.
Diamet
ru ,la 20
cm. de
sol
Lungime (l) creșteri anuale pe
ultimii 5 ani(diam.la jneapăn),cm. Vital
ita-
te
Zâ Mo Sc Jn
2006 2007 2008 2009
20
10
1 Mo 80 2,1 10 12 8 10 12 N x
2 Sc 70 1,2 8 10 8 8 14 N x
3 Zâ 90 2,8 12 16 18 14 15 N x
4 Zâ 75 2,6 10 14 12 12 13 N x
5 Mo 80 2 14 14 10 12 10 N x
6 Mo 73 1,9 12 12 14 7 12 N x
7 Sc 60 1,1 8 10 11 10 13 N x Total puieți pe
specii 2 3 2
Observații
63
Fig.7.4. Variaţia creşterii anuale a puieţilor din suprafaţa de control 15 în perioada
2006-2010
Annual growth variation of stands on control surface 15 (2006-2010) Tabel 7.5.
Piața se găsește în zona de interferență ale arealelor de răspândire a molidului cu
zâmbrul. Molidul vegetează în condiții normale pentru această altitudine. Din
măsurători executate, derivă foarte clar că, zâmbrul se găsește în arealul optim al
speciei, dezvoltându-se foarte bine. În umbra și protecția exemplarelor preexistente
de molid și scoruș din această suprafață, zâmbrul a realizat creșteri foarte mari,
depăşind speciile cu care face amestecuri viabile, de la rarişte până la pâlcuri masive.
Este normal ca molidul în zona superioară al arealului de răspândire să rămână în
urmă cu creşterile anuale faţă de zâmbru, (altitudine de 1650 m) care urcă fără
probleme până la 1750-1800 m. Zonele de ecoton , sunt fâşiile de contact între două
tipuri de vegetaţie diferită. În partea lor superioară jnepenişurile trec în păşuni ăi
stâncării alpine, pe când în partea lor inferioară , ele trec în păduri de molid.
( http://www.educatieecologica.ro/jnepenisuri.html)
Specia Diametru
mediu(cm)
Înălțimea medie
(cm)
zâmbru 2,7 82,5
molid 2 76,66
scoruș 1,15 65
64
7.1.2. Sinteza rezultatelor privind instalarea prin plantații a zâmbrului.
Reinstalarea zâmbrului, pe versantul nordic al Pietrosului, este o etapă din
reconstrucția ecologică necesară, în suprafața cercetată. Modificările majore din
ultimele decenii și chiar mai de mult , despăduriri masive în timpul și după al doilea
război mondial, terminând cu efectele proaspetei democrații instalate după 1989, au
lăsat amprenta asupra ecosistemelor studiate.
Analiza amănunțită ale valorilor obținute prin măsurători efectuate în plantația din
suprafața cercetată, a ,dovedit justețea căii aleasă, profesionalismul prin care s-a
demarat această reconstrucție ecologică. Analiza formațiunii forestiere existente pe
Pietrosul Rodnei , a dovedit, că numai prin reintroducerea zâmbrului , pe cale de
dispariție astăzi , în teritoriu poate stopa degradarea ecosistemelor și poate garanta
menținerea valorilor naturale în Rezervația Biosferei, Pietrosul Rodnei. Specie de
bază, zâmbrul, în suprafețele unde molidul nu mai reușește să se mențină, este capabilă
să urce la altitudini mai mari pădurea ,sub formă de rariști în amestec cu jneapănul
,scorușul păsăresc, ienupărul. La altitudini mai mici ,unde molidul încă vegetează în
condiții bune ,realizează amestecuri viabile, chiar pe soluri relativ sărace, cu mult
schelet. Existența pădurilor de limită, în care zâmbrul este specie principală de bază,
de multe ori în zone cu climă greu suportabilă pentru alte specii forestiere, menține o
biodiversitate ridicată. Cembreto -molidișurile sau molidișul de limită cu vaccinium,
într-o stare avansată de degradare, se caracterizează prin existența unei biodiversități
mai scăzute la număr, comparată după metoda Dobremez,(Dobremez, 1997. )
După măsurătorile făcute, creșterile acumulate pe ultimii 5 ani au dat rezultate
interesante.
Comparațiile făcute ,între specii și între cele două suprafețe distincte, dar aparținând
aceleiași plantații au condus la concluziile pe care o să le prezentăm în continuare.
Anexa nr.2.
O primă concluzie generală este că zâmbrul are o dezvoltare bună în stațiunile
de pe Pietrosul Mare , se pretează excelent la reintroducere prin plantație, iar
65
materialul seminologic, de pe valea Lalei din care provin puieții, s-a dovedit că are
calități similare cu zâmbrul autohton de pe Pietros. Vegetează bine ,are vigurozitate
ridicată, realizează creșteri mai mari decât cele prognozate. Nu suferă de
intemperii,este adaptat foarte bine la condițiile vitrege care se găsesc în zonele cu
altitudini mari, unde molidul numai poate vegeta, ocupând fără probleme stațiunile
vechi pe care s-a găsit odinioară și a dispărut datorită convergenței unori factori
naturali și artificiali. Din analiza exemplarelor inventariate, s-a dedus că specia poate
suferi de uscarea lujerului terminal în anumite condiții extreme de geruri uscate, în
primii 5 ani de la plantare, când stratul de zăpadă nu este suficient de mare , nu
acoperă puietul în întregime, iar zăpada nu poate dezvolta caracterul protector, izolator
termic, de care dispune.
Analiza stării de vegetație a speciilor, deduse pe baza pe baza măsurătorilor s-a făcut
pe trei segmente. Cele trei segmente reprezintă suprafețele de control grupate , astfel:
1. suprafețe de control din locul numit Piciorul Moșului, unde se găsesc 14
suprafețe
2. suprafețe de control din locul numit Zănoaga Mare, unde se găsesc
11suprafețe,
3. suprafața totală cu toate cele 25 de suprafețe.
Comparând condițiile orografice și fitoclimatice din cele două suprafețe, (S1 și
S2), constatăm că ele sunt diferite. Prima suprafață, Piciorul Moșului este o suprafață
cu energia de relief foarte mare, panta ajungând până la 45 g, în general fără vegetație
forestieră. Există mici pâlcuri de jneapăn, vegetația principală se compune din
Vaccinium myrtilus și din Rhododendron myrtifolium. Este zona din apropierea
drumului de acces la căldarea Iezer și stația meteo, fiind zona în care plantația este
mai deasă. Din acest motiv numărul puieților găsiți în suprafețele de control este
mult mai mare decât în suprafața din , Zănoaga Mare, unde dispozitivul de plantare a
fost mai mare.
66
Fig. 7.5. Zâmbru din Zănoaga Mare ( foto original)
Swiss stone pine in Zanoaga Mare (original photo) Zâmbrul introdus în cele 2 suprafețe, vegetează bine, puieții plantați în sunt viguroși,
acele au culoare verde închisă, lucitoare , ce denotă o creștere în condiții prielnice
speciei.
Diferența relativ mare între creșterea medie a înălțimii de la cele două suprafețe se
explică prin trei motive:
1 - condițiilor orografice - zâmbrul situându-se pe terenuri mai puțin abrupte,
evitând culmile și abrupturile;
2 – microclimatul, - care prin factorii lui,influențează starea şi condiţiile de vegetație
a puieților;
3 – lipsa exemplarelor preexistente - care, le-ar oferi o anumită protecție.
În tabelul 7.6. au fost înregistrate creșterea media a înălțimilor la puieții de zâmbru
măsurate în Piciorul Moșului (S1) , Zănoaga Mare (S2) și pe suprafața totală (S1+S2)
67
În tabelul 7.6. au fost înregistrate înălţimile medii la puieții de zâmbru măsurate în
Piciorul Moșului (S1) , Zănoaga Mare (S2) și pe suprafața totală (S1+S2), (Anexa 2,
tabelul
Valori medii calculate, (cm) Tabel 7.6.
Mean values calculated
Fig. 7.6 Înălțime medie calculată la zâmbru (cm)
Medium height (cm) at Swiss stone pine
În Piciorul Moșului, înălțimea medie a puieţilor este de numai 62,48 cm, iar în
Zănoaga Mare 84,9 cm. Media înălțimilor din întreaga plantație este de 73,69 cm
(fig.7.6) .
Suprafețe plantate
Înălțimea medie
la zîmbru (cm)
Piciorul Moșului piețe 1-14 S1 62,48
Zănoaga Mare piețe 15-25 S2 84,9
H mediu/plantaţie 73,69
68
În tabelul 7.7. a fost înregistrat diametrul mediu la puieții de zâmbru, măsurate în
Piciorul Moșului (S1) , Zănoaga Mare (S2) și pe suprafața totală (S1+S2).
Diametrul mediu măsurat la zâmbru în Piciorul Moșului (S1) , Zănoaga Mare (S2) și
pe suprafața totală (S1+S2), se încadrează în limite similare, diferența sub 1 cm.
Deoarece vorbim de dimensiuni medii, între cele două suprafețe diferența este
semnificativă. Media pe totalul suprafețelor de control este de 2 cm (fig. 7.7.).
Valori medii calculate, (cm) Tabel 7.7.
Mean values calculated
Fig.7.7. Diametrul mediu (cm) la zîmbru pe suprafața plantată
Medium diameter at Swiss stone pine on planted surfaces
Deși plantația s-a făcut în 3 ani consecutiv, puieții provin din aceeași generație.
Astfel se poate justifica real diferențele de valori constatate.
Suprafețele plantate Diametrul mediu la zâmbru (cm)
Piciorul Moșului piețe 1-14 S1 1,54
Zănoaga Mare piețe 15-25 S2 2,46
D.mediu/plantaţie 2
69
În tabelul 7.8. a fost înregistrată creșterea medie pe an între verticile (cm) la
puieții de zâmbru, măsurate în Piciorul Moșului (S1) și Zănoaga Mare (S2) .
Valori medii calculate,(cm) Tabel 7.8.
Mean values calculated
Fig. 7.8 . Creşterea medie pe an între verticile, (cm) la zâmbru
Annual medium height growth the distance between whorls Swiss stone pine
Media creşterilor , realizează un maxim în 2008 și 2009, iar minimul în 2006 (fig, 7.8.)
. Din statistica prelucrată al arhivei de la stația meteo Iezer, 2006 a fost anul când a
nins în fiecare lună. Temperaturile scăzute, chiar și limitate la câteva zile și în lunile
de vară, a determinat scăderea creșterilor anuale.
Creșterea medie pe an între verticile, (cm) la
puieţii de zâmbru din S1 și S2
2006 2007 2008 2009 2010
8,82 11,23 12,07 11,66 10,97
70
7.1.3.Sinteza rezultatelor privind instalarea prin plantații a molidului.
Cea mai comună specie de rășinoase din pădurile României, formează arborete
pure și amestecate cu alte specii. Poate participa ca specie principală de bază sau poate
fi specie de amestec. În general este printre ultimele specii care renunță din cauza
altitudinii. În multe cazuri reduce creșterile în înălțime și diametru , ba chiar
stagnează de tot . Nu se poate dezvolta în condiții normale în zonele înalte peste
1750 m, unde zâmbrul și jneapănul predomină.
Arboretele de limită din circul glaciar Zănoaga Mare, molidișul de limită cu
Vaccinium myrtilus sau molidiș de limită cu Vaccinium și Oxalis acetosella, au suferit
modificări masive.
În cazul lucrărilor de reconstrucție ecologică de pe versantul nordic al Pietrosului,
molidul a fost introdus pe lângă zâmbru și scoruş în schema de plantare pentru a forma
Cembreto-molidișuri sau rariște de zâmbru cu molid și jneapăn.
Fig. 7.9. Molid în stare de vegetație normală (Foto original)
Spruce in in normal state of vegetation (original photo)
În partea inferioară a plantației molidul, de la 1560 m, până pe la 1650-1700m,
menține vigurozitatea, a realizat creșteri relativ bune, starea de vegetație este bună
(fig. 7.9). Depășind 1700 m, își schimbă culoare, devine gălbui, pierde vigurozitatea
,lujerii atârnă sub formă de franjuri. Reduce mult creșterile anuale și începe procesul
de uscare.
71
În tabelul 7.9. a fost înregistrată înălțimea medie la puieții de molid măsurate
în Piciorul Moșului (S1) , Zănoaga Mare (S2) și pe suprafața totală (S1+S2)
Valori medii calculate,(cm) Tabel 7.9.
Mean values calculated
Fig. 7.10. Înălţimea medie (cm), la molid
Medium height (cm) at spruce
Molidul vegetează normal spre viguros ,în condițiile mai bune din Zănoaga
Mare, unde media a depășit cu aproape 15 cm, media de la Piciorul Moșului. Cauzele
sunt aceleași ca la zâmbru . La altitudinea de 1650 m, încă formează arborete viabile,
deși productivitatea este deja inferioară, creșterile sunt normale, fiind protejat de
speciile și exemplarele preexistente în suprafața pe care s-a intervenit(fig. 7.10. ).
Suprafețe plantate Înălțimea medie
la molid (cm)
Piciorul Moșului piețe 1-14 S1 63,7
Zănoaga Mare piețe 15-25 S2 78,25
H mediu/plantație 70,98
72
În tabelul 7.10. a fost înregistrată diametrul mediu la puieții de
molid, măsurate în Piciorul Moșului (S1) , Zănoaga Mare (S2) și pe suprafața totală
(S1+S2).
Valori medii calculate,(cm) Tabel 7.10.
Mean values calculated
Suprafețe plantate Diametrul mediu la
molid (cm)
Piciorul Moșului piețe 1-14 S1 1,25
Zănoaga Mare piețe 15-25 S2 1,86
D mediu/plantație 1,56
Fig.7.11. Diametrul mediu la molid (cm) pe suprafaţa plantată
Medium diameter at spruce on planted surfaces
S-a constatat și în cazul diametrelor la molid același fenomen ca la zâmbru. În
Piciorul Moșului, diametrele sunt mai mici, în Zănoaga Mare diametrele sunt mai
mari . Comparând valorile medii ale diametrelor se constată că în Zănoaga Mare se
realizează valori mai mari al diametrului mediu (fig. 7.11. ).(Anexa 2).
73
În figura 7.12. se văd modificările de aspect, ce demonstrează o stare de vegetație
scăzută la molid, determinată de creșterea altitudinii și apropierea de limita superioară
de existență a speciei. Diferențele sunt mai mult decât vizibile.
Fig.7.12 . Exemplar de molid la 1800m. ( Foto original)
Spruce at 1800m (original photo)
În cadrul proiectului „Life Natura”, procentul de participare a speciilor
componente a fost determinat în funcție de altitudinile la care s-a intervenit. Molidul s-
a introdus până la 1650 m ,după care zâmbrul a fost asociat cu jneapănul.
Vulnerabilitatea molidului la altitudini mai mari și în câmp deschis, limitează reușita
plantațiilor în cazul asociațiilor forestiere de altitudine.
Motivul pentru care creșterile sunt bune la molid, este tocmai altitudinea la care a fost
plantată. Aflându-se încă în arealul natural, reușește să vegeteze în condiții normale,
caracteristice speciei. Ajungând în mod natural la altitudini mai mari, se poate observa
ce se întâmplă cu exemplarele respective(fig.7.41.). Deoarece se cunoaște foarte bine
comportamentul speciei și limitele ei
staționale, au fost respectate pentru a nu periclita lucrările și așa costisitoare de
reconstrucție.
74
Anul cu temperaturi scăzute, 2006, a generat cele mai mici creșteri medii pe ani.
Următorii 4 ani sunt foarte asemănătoare din punct de vedere al creșterilor realizate,
diferențele sunt foarte mici, aproape nesemnificative. Temperatura medie anuală din
2006 a fost de 1,21 iar temperatura medie anuală din 2008 a fost de 1,27 cu 0,06 grade
C mai mare. Conform datelor climatice obţinute pentru anul 2006, s-a constatat că în
fiecare lună a nins.
În tabelul 7.11. a fost înregistrată creșterea medie pe an între verticile la puieții
de molid, măsurate în Piciorul Moșului (S1) și Zănoaga Mare (S2) (Anexa 2) .
Valori medii calculate,(cm) Tabel 7.11.
Mean values calculated
Fig. 7.13 . Creşterea medie pe an între verticile, (cm) la molid
Annual medium height growth the distance between whorls spruce
Diferența între valoarea maximă şi minimă a creşterilor medii pe an între verticile este
de 1,91cm (fig.7.13.).
Creșterea medie pe an între verticile (cm) la puieții de molid din
S1 și S2
2006 2007 2008 2009 2010
9,82 11,00 11,72 11,28 11
75
7.1.4. Rezultate privind instalarea prin plantații a culturilor de scoruș păsăresc
Specie indigenă, arbore de până la 10 – 18 m înălţime, uneori arbust, cu
tulpina dreaptă sau sinuoasă şi scoarţa tânără cenuşie-lucitoare, apoi cu ritidom
închis, brăzdat longitudinal. Coroana largă, globuloasă. Lujerii cenuşii, la început
tomentoşi, apoi glabri, lucitori, cenuşii până la bruni-roşcaţi, cu mugurii alterni,
relativ mari (cel terminal de 1-1,5 cm lungime, cu vârful curbat), la vârf mătăsos-
păroşi, rar glabri. Frunzele sunt imparipenat-compuse, de 10 - 16 cm lungime,
cu 9 -17 foliole lanceolate. mai rar alungit eliptice, de 4 - 5 cm lungime,
sesile, acute sau obtuze, pe margini acut serate, doar spre bază (în 1/inferioară)
întregi, pe dos glabre sau păroase ,toamna se colorează în rosu-întunecat. Florile
erecte, terminale, în corimbe multiflore cu diametrul de 10-15 cm, albe. O floare este
de 0,8 - 1 cm diametru, cu 3 - 4 stile şi circa 20 de stamine.Fructele sunt poame
ovoidale sau globuloase, de circa 8 - 10 mm, roşii, mai rar gălbui, persistente în
coroană până în iarnă.
Varietăţi mai importante:
• Sorbus aucuparia var. typica C. K. Schneid, cu frunzele mature glabre, numai în
tinereţe păroase
• S. a. var. glahrata (W. et Gr.) C. K. Schneid, cu frunzele şi lujerii încă din tinereţe
glabri şi mugurii glabri;
• S. a. var. lanuginosa (Kit.) Beck., cu frunzele mature păroase. ( Șofletea, Curtu,2002)
Fig. 7. 14. Scoruș păsăresc (Foto original)
Mountain ash (original photo)
Scorușul păsăresc (fig. 7.14.) , specie ajutătoare pentru speciile principale, care a
fost introdus în amestecul plantației, fiind și un bun ameliorator de sol.
76
Reduce aciditatea produsă de speciile arbustive, Vaccinium și Rhodondendron.
Împinge molidul și zâmbrul în sus și face parte din amestecul zonelor de limită. Se
găsește și în mod natural, frecvent în suprafețele în care s-a lucrat, se regenerează
natural bine, nu se află printre speciile periclitate din zonă. Are efect benefic
arboretelor în care se găsește, este autohton și a făcut parte tot timpul din arboretele de
limită de pe Pietros. În plantație se dezvoltă bine, este în arealul lui propriu și
vegetează în condiții bune.
În tabelul 7.12. a fost înregistrată înălțimea medie la scoruș măsurate în
Piciorul Moșului (S1) , Zănoaga Mare (S2) și pe suprafața totală (S1+S2)
Valori medii calculate,(cm) Tabel 7.12.
Mean values calculated
Fig. 7.15. Înălţimea medie (cm) la scoruş
Medium height (cm) at mountain ash
Înălțimea medie pe suprafețele de control, variază de la 62,51 cm, În Piciorul
Moșului, la 66,12 cm, în Zănoaga Mare Diferenţele de valori constatate la înălţime şi
diametru în S1 şi S2, sunt la fel de vizibile ca la celelalte două specii. Valorile minime
și maxime variază ,între 62,51 cm la 66,12 cm (fig. 7.15. ) . Creșterile în înălțime cu
timpul se vor tempera, ajungând la mărimea de 10-18 m.
Suprafețe plantate Înălțimea medie
la scoruş(cm)
Piciorul Moșului piețe 1-14 S1 62,51
Zănoaga Mare piețe 15-25 S2 66,12
H mediu/ plantație 64,32
77
În tabelul 7.13. a fost înregistrată diametrul mediu la scoruș, măsurate în
Piciorul Moșului (S1) , Zănoaga Mare (S2) și pe suprafața totală (S1+S2).
Valori medii calculate,(cm) Tabel 7.13.
Mean values calculated
Suprafețe plantate Diametrul mediu la
scoruş (cm)
Piciorul Moșului piețe 1-14 S1 1,28
Zănoaga Mare piețe 15-25 S2 1,6
D. mediu/ plantație 1,44
Fig.7.16. Diametrul mediu (cm) la scoruş
Medium diameter at mountain ash(cm)
Diametrele au valori între 1,28 cm și 1,6, minimul și maximul. La această vârstă nu este
relevant diametrul (fig.7.16.) . S-a măsurat şi s-a constatat comportamentul similar al
tuturor speciilor la condiții similare. Se vede foarte clar că indiferent de specie, în cazul
unor condiții ameliorate de vegetație , toate speciile răspund la fel și realizează creșteri
mai mari. Comportamentul speciilor se poate compara dacă arealul în care au fost
plantate sunt favorabile pentru ele (expl, plantația cercetată),
78
În tabelul 7.14. a fost înregistrată creşterea medie pe an la scoruș, măsurate în
Piciorul Moșului (S1) și Zănoaga Mare (S2) .
Valori medii calculate, (cm) Tabel 7.14.
Mean values calculated
Fig. 7.17 . . Creşterea medie pe an , (cm) la scoruş
Annual medium height at montain ash
Creșterea medie anuală a puieților de scoruș, merge liniar cu celelalte specii,
având valori între 8,76 cm, în 2006 și 10,92 cm, în 2008 (fig.7.17.) Exemplarele se
dezvoltă foarte bine, nu se înregistrează pierderi, exemplarele instalate vor avea efecte
amelioratoare asupra solului puternic acid.
Ponderea scorușului plantat este relativ redus, deoarece există destul de mulți
puieți din regenerări naturale, care completează amestecul preconizat pentru noul
arboret. Scorușul este o specie importantă în tipurile de pădure naturale și
fundamentale, tocmai pentru rolul lor pe care le dezvoltă în timp. Rezistă bine
climatului extrem pe perioada iernii,nu suferă de degerături, apare în majoritatea
arboratelor de limită în amestec cu molidul și în cazul nostru cu zâmbrul.
Creșterea medie pe an (cm) la puieții de scoruș din S1 și
S2
2006 2007 2008 2009 2010
8,76 9,23 10,92 10,0 9,0
79
7.1.5. Rezultate privind instalarea prin plantații a culturilor de jneapăn
Pinus mugo Turra (P. montana Mill.)
Arbust indigen de până la circa 3 m înălţime (Pinus mugo var. mughus (Scop) Zenari - sin. P.
mughus Scop. - întâlnit şi în ţara noastră).
Fig. 7.18 . Jneapăn . Pinus mugo ( Foto original)
Mugo pine (original photo)
Tulpina culcată, prostrata, se continuă apoi ascendent, fiind foarte elastică; în lemn se găseşte
multă răşină. Scoarţa brună-cenuşie, mărunt solzoasă. Lujerii tineri sunt verzi, mai târziu devin
bruni sau cenuşii-negricioşi, şi ei foarte elastici (adaptare la zăpezi abundente şi vânturi
puternice); au muguri răşinoşi. Acele câte două într-o teacă (pe ramuri pot să apară şi fascicule
cu trei ace într-o teacă), lungi de 3-6 (7) cm, verzi-închis, falcate sau- drepte, rigide; îmbracă
lujerul de jur-împrejur şi stau, de regulă, apropiate de acesta, orientate spre vârful său. Florile
apar târziu, pe la sfârşitul primăverii şi începutul verii, atunci când condiţiile climatice de mare
altitudine, unde se întâlneşte jneapănul, devin favorabile antezei. Conurile ovoid-conice cu
apofize rombice, piramidale sau plane, carenate; umbelicul dispus central, obişnuit mucronat,
înconjurat de un inel negricios sau cenuşiu; conurile sunt solitare sau câte 2-4 într-un verticil,
prinse direct de ramură sau scurt, pedunculate, la maturitate patente sau pendente. Seminţele
mici, galbene, brune sau cenuşii.( Șofletea, Curtu, Dendrologie,2002)
Jneapănul participă în treimea superioară a plantației în compoziția stabilită, deoarece
este specia de bază care pătrunde în golul alpin, amestecul format cu zâmbrul ocupă foarte bine
80
teritoriile subalpine la limita superioară a pădurilor. În plantație, ca și în regenerările naturale,
vegetează fără probleme, pe cele mai slabe soluri, cu schelet excesiv și cu rocă la suprafață.
Intercalează zâmbrul în golurile care se formează între pâlcuri, are efect de protecție pentru toate
speciile plantate. Din momentul în care s-a stopat defrișarea pentru obținerea de păşuni alpine ,
suprafața jnepenișurilor a început din nou să crească. Biodiversitatea în jurul jnepenișurilor este
destul de săracă datorită solului cu aciditate excesivă.
În suprafețele de control ,exemplarele inventariate, sau măsurat în diametru și s-a descris starea
lor de vegetație ele prezintă probleme sau dificultăți în plantație.
7.1.6 . Aninul verde ( Alnus viridis)
Fig. 7.19. Regenerarea naturală de anin verde( Alnus viridis) (Foto original)
Natural regeneration of green alder (Alnus viridis) (original photo
Aninul verde ,este o specie care nu intră în compoziția plantației cercetate, dar merită să fie
amintit, pentru că apare pe versanții abrupți ai Pietrosului, are capacitate de înaintare în cele mai
grele condiții de vegetație și formează amestecuri sub formă de pâlcuri cu jneapănul ,ienupărul,
chiar și cu zâmbrul. Deasupra limitei superioare al molidișurilor cu Oxalis acetosella, sau a
formelor degradate de doborâturi de vânt, ocupă terenurile libere prin regenerări naturale.
Formează obstacol în fața scurgerilor de sol, stabilizează zăpada pe timp de iarnă.
Alnus viridis (D.C.) Chaix - - Anin de munte, Anin verde -Arbust indigen de până la 2 (3) m
înălţime, tufos, cu tulpinile adeseori culcate şi cu vârful ascendent.
81
Lujerii flexibili, verzi-măslinii sau bruni-roşcaţi, puternic comprimaţi, numai la început
pubescenți, apoi glabri. Mugurii nepedicelati, cu trei solzi, lipicioşi, verzi-purpurii. Frunzele
mici, de 3-4 cm (rar până la 5-6 cm), ovate până la rotund-ovate, cu vârful acut, pe margine
serate sau dublu-serate, pe dos verzi-deschis, glabre sau numai cu smocuri de peri la baza
nervurilor, la început lipicioase. Florile mascule formate din vara precedentă, cele femele apar
însă numai primăvara. înflorirea are ioc numai după înfrunzire, prin mai-iunie. Rânzele sunt
dispuse în ciorchini lungi pedicelaţi; la început sunt verzi, lipicioase, apoi brune gălbui.
Samarele sunt mai lat aripate decât la speciile anterioare, cu aripioarele de culoare mai deschisă
(gălbui-brune). Este o specie arbustivă cu rol important în vegetația zonelor subalpine, des
întâlnit în Pietrosul Rodnei.
7.1.7. Rezultatele cercetărilor efectuate pe întreaga plantaţie..
După analiza stării de vegetaţie şi a creşterilor acumulate de puieţi din speciile care au
participat la compoziția plantației, constatăm următoarele :
1. Se poate declara o reușită, plantația executată. Pierderile sunt mult sub limita
acceptată, împreună cu pierderile cauzate de intervenții antropogene.
2. Puieții introduși per ansamblu, au o stare de vegetație foarte bună,sunt viguroși,
realizează creșteri normale, chiar peste nivelul mediu în astfel de condiții staționare.
Prinderea puieților în soluri sărace, cu schelet excesiv și dezvoltarea lor în cele mai
bune condiții, demonstrează justețea deciziei luată, de a planta puieți crescuți în pungi
de polietilenă, cu pământ de împrumut care, a fost îndepărtat în momentul plantării.
3. Creșterile și vigurozitatea zâmbrului, demonstrează, folosirea unui material
seminologic adecvat, care a stat la baza producerii puieților. Există o populație
aclimatizată, obișnuită cu condițiile staționale și climatice din Pietrosul Rodnei, deci
corespunde şi seamănă foarte mult cu genotipul autohton , pe care îl înlocuiește în
cele mai bune condiții.
82
Având la bază valorile măsurate s-au determinat :
Creșterea medie pe an a înălțimii puieților pe specii ,valorile fiind
înregistrate la speciile în Piciorul Moșului și Zănoaga Mare (tabel 7.59
și fig.7.15) (Anexa2;3).
Valori medii calculate, (cm) Tabel 7.15.
Mean values calculated
Creșterea medie pe an a înălțimii puieților pe specie pe
suprafața plantată (cm)
zâmbru molid scoruș
10,95 10,96 9,58
Fig.7.20. Creșterea medie pe an a înălțimii (cm), puieților pe specii pe suprafața plantată
Medium height growth per year on planted surfaces(cm)
Datorită faptului, că molidul a fost introdus în zonele mai joase, la altitudini care nu trec de
1650 m, l-a depășit în creștere zâmbrul, cu 0,01cm, știut fiind că se activează mai repede
creșterea în înălțime.
83
Creșterea medie a diametrelor pe specie,valorile fiind înregistrate în
Piciorul Moșului și Zănoaga Mare , și pe toată suprafața plantată (tabel
7.16. și fig.7.21.) (Anexa 2).
Valori medii calculate,(cm) Tabel 7. 16.
Mean values calculated
Diametrele acumulate de zâmbru au valori semnificativ mai mari, cea ce denotă o
rezistență mai mare la vânturile puternice care apar periodic. Valorile mai mari ale diametrului
mediu în suprafețele din Zănoaga Mare sunt evidente și pe acest grafic.
uprafața plantată .
Fig. 7.21. Diametrul mediu pe specie (cm) pe suprafața plantată
Medium diameter per species on planted surfaces(cm)
Plantația în zonele libere dintre pâlcurile de vegetație forestieră, mult mai ferite ca și în câmpul
deschis, coroborat cu condiții orografice, staționale mai favorabile, au creat premiza unei
dezvoltări mai accentuate în cazul tuturor speciilor. Diametrele mai mari la zâmbru, conferă
rezistență mărită la acțiunile vântului.
Diametrul mediu pe specie (cm)
Suprafețe plantate zâmbru molid scoruș
Piciorul Moșului piețe (1-14 ) S1 1,54 1,25 1,28
Zănoaga Mare piețe (15-25) S2 2,46 1,86 1,6
H mediu/plantație 2 1,56 1,44
84
Numărul puieților inventariați pe specii în Piciorul Moșului și Zănoaga
Mare , și pe toată suprafața plantată (tabel 7.17. și fig.7.22.)
Valori medii calculate,(cm) Tabel 7.17.
Mean values calculated
Fig.7 .22.. Reprezentarea numărului de puieți(buc) pe specii pe suprafețe și total suprafaţă
plantată
Presenting number of items per species on planted surface and total surface
Suprafețele de control cu cele 10000 mp, totalizează un număr de 139 exemplare de zâmbru, 32
de exemplare de molid, 13 exemplare de scoruș și 8 exemplare de jneapăn. Dacă extindem
numărul puieților găsiți pe toată suprafața plantată, obținem o valoare de 6950 de buc
zâmbru,1600 de molid, 650 buc scoruș și 400 buc jneapăn.
Numărul puieților pe specii(buc)de pe suprafețele de control
Piciorul Moșului Zănoaga Mare
Suprafața plantată
(de control)
zâmbru 99 40 139
molid 20 12 32
scoruș 5 8 13
jneapăn 6 2 8
85
Nu s-a folosit o schemă uniformă pe toată suprafața terenului și s-a plantat total haotic,
modificând schema în funcție de teren. În continuare redăm, sub forme grafice, împărțirea
procentuală a numărului de puieți din cele patru specii existente, în suprafețele de control, din
cele două teritorii mari, Piciorul Moșului și Zănoaga Mare, S1 și S2. Plantația totală de 50 ha,
este continuă și neîntreruptă și totuși în cele două teritorii mari, după care s-a analizat reușita
lucrărilor de refacere, puieții se comportă diferit.
Pe suprafețele plantate au fost găsite un număr de puieți de zâmbru repartizate astfel:
- Piciorul Moșului (S1) - 99 bucăți
- Zănoaga Mare ( S2) - 40 bucăți
Fig.7.23 . Procentul de participare a puieților de zâmbru pe suprafețele de control
Percentage of participation of Swiss stone pine on control surfaces
Din totalul puieților de zâmbru găsite în suprafețele de control, 29% erau în locul numit
Zănoaga Mare și 71% în Piciorul Moșului (fig.7.23). Prin extrapolare, putem calcula numărul
total de puieţi plantaţi în cele 50 ha. Cifra calculată pentru puieți de zâmbru plantați pe total
suprafață, ar fi 6950 de bucăți.
Deoarece nu avem cifre certe în legătură cu numărul real al puieţilor care s-au introdus prin
plantare , reușita putem estima după vetrele aflate fără puieți. și pe total plantație.
86
Pe suprafețele plantate au fost găsite un număr de puieți de molid repartizate astfel:
- Piciorul Moșului (S1) - 20 bucăți
- Zănoaga Mare ( S2) - 12 bucăți
Fig.7.24 . Procentul de participare a puieților de molid pe suprafețele de control
Percentage of participation of spruce on control surfaces Din totalul puieților de molid găsite 38% erau în Zănoaga Mare și 62% , în locul numit
Piciorul Moșulu (fig.7.24).
Prin extrapolare, cifra care reprezintă totalul puieților de molid plantat cu aproximaţie,
este de 1600. Nici în acest caz, nu putem lua în considerare cifra calculată ,deoarece compoziţia
de plantare a fost permanent modificată în funcţie de condiţiile de teren.
Pe suprafețele plantate au fost găsite un număr de puieți de scoruș repartizate astfel:
- Piciorul Moșului (S1) - 5 bucăți
- Zănoaga Mare ( S2) - 8 bucăți
Fig.7.25. Procentul de participare a puieților de scoruș pe suprafețele de control
Percentage of participation of mountain ash on control surfaces
Din totalul puieților de scoruș găsite 38%, erau în locul numit Piciorul Moșului și 62% , în
Zănoaga Mare (fig.7.25).
87
În cazul scorușului, cifra extrapolată este de 650, specie de care nu se vorbește în tratatul care
descrie lucrarea executată.
Pe suprafețele plantate au fost găsite un număr de puieți de jneapăn repartizate astfel:
- Piciorul Moșului (S1) - 6 bucăți
- Zănoaga Mare ( S2) - 2 bucăți
Fig.7.26 . Procentul de participare a puieților de jneapăn pe suprafețele de control
Percentage of participation of mugo pine on control surfaces
Din totalul puieților de jneapăn găsite, 25% erau în Zănoaga Mare și 75%, în Piciorul Moșului.
(fig.7.26).Jneapănul calculat pe total suprafață este de 400 exemplare. În acest caz s-a obținut o
cifră de control de 2500.
Participarea speciilor în compoziţia de plantare pe total suprafață de control , din cele două
teritorii observate este : - zâmbru – 139 bucăți;
- molid - 32 bucăți
- scoruș - 13 bucăți
Fig.7.27 . Procentul de participare a puieților pe suprafața controlată
Percentage of participation of sapling on controled surface Procentul de participare al puieților pe întreaga suprafață plantată este prezentată în (fig. 7.27)
88
Pentru a avea rezultatele cu o marjă de eroare în interiorul limitelor admisibile, după
calculul probabilităților acceptate, se determină reușita lucrărilor de refacere, pe plantație.
Cifrele sunt următoarele.
1. puieți de zâmbru plantați: 2500+2350=4850 buc.
2. puieți de molid : 2500 buc.
3. puieți de jneapăn : 5000 buc.
Pe baza exemplarelor găsite în plantație și în suprafețele de control, estimăm că puieții de
zâmbru , în număr de 2350, introduși suplimentar și gratuit, se compensează cu jumătatea
puieților de jneapăn. Se estimează că numărul de puieți care au fost plantați, se prezintă în
felul următor:
- s-au plantat 4850 de exemplare de zâmbru, regăsite pe suprafața totală ,plantată, 2500,
de exemplare de molid, iar din 5000 de exemplare de jneapăn, 2500 s-au regăsit.
Numărul total de puieți estimați care s-au plantat, este 9850 bucăți. Din calcul prin
metoda extrapolării, sau a extinderii pe total suprafață plantată , s-a calculat un număr
de 9600 de exemplare de puieți, din toate speciile la un loc.
Calculând procentul reușitei, s-a obținut următoarea cifră:
9600 / 9850 x 100 = 97,46%.
Procentul de 97%, a fost dat și de responsabilii proiectului, cifră care se apropie în
mare măsură de realitate. concluziile pe cele constatate efectiv în teren, se poate
declara cu toată responsabilitatea, că această lucrare care a urmărit refacerea rariștilor
de zâmbru cu molid și jneapăn, este o reușită reconstrucție ecologică. Zâmbrul ,
specie valoroasă din zona subalpină și zona de limită superioară ale arboretelor, are
toate șansele, ca peste aproximativ 20 de ani să se reproducă în mod natural, prin
regenerare, păstrând în continuare valoroasa biodiversitate din Pietrosul Rodnei.
Reconstrucția ecologică , conține în mod obligatoriu şi soluțiile pentru faună,
drept pentru care prezentăm în continuare cercetările întreprinse în avifauna
Rezervației Biosferei.
89
CAPITOLUL 8.
CERCETĂRI PRIVIND AVIFAUNA ÎN REZERVAȚIA
BIOSFEREI PIETROSUL RODNEI
Fauna Munților Rodnei, face parte integrantă din biodiversitatea atât de
valoroasă al zonelor respective. Orice reconstrucție ecologică, care vizează refacerea
habitatelor naturale, trebuie să se ocupe obligatoriu și de fauna locurilor. Este de
neconceput faptul ,că un ecosistem care a suferit modificări și prin această modificare
,s-a degradat, să nu afecteze populațiile care trăiesc în ecosistemul respectiv. În anii
70, Pietrosul Rodnei a fost repopulat cu două specii foarte importante și tot odată
caracteristice pentru masiv, dispărute din diverse motive, la începutul secolului XX.
Aceste două specii au fost capra neagră (Rupicapra rupicapra) și Marmota
( Marmota marmota). După o perioadă de dezvoltare și extindere pentru ambele
specii, astăzi în anul 2011, capra neagră este din nou în scădere numerică, ajungând de
la sute de exemplare la câteva zeci. Factorul uman, prin braconaj și prin incapacitatea
autorităților , de a stopa fenomenul, reușește a doua oară, de-a lungul istoriei
contemporane să împingă o specie dintr-o zonă de protecție maximă, (Rezervație a
Biosferei, rezervație științifică),către dispariție. Un alt mamifer, cel puțin la fel de
important ca specie, care a dispărut (declarat neoficial) din zona Pietrosului, este
cerbul Carpatin(Cervus elaphus).
8.1. Istoricul cercetării
Ornitofauna, este un segment foarte interesant al faunei Munților Rodnei. Pe lângă
faptul că sunt cercetători locali pe acest segment din împrejurimile locului, au o vastă
experiență de peste 55-60 de ani. Legătura strânsă care există între ecosistemele
forestiere și lumea păsărilor care trăiesc în aceste ecosisteme poate servi ca și flora
indicatoare la concluzii privind transformarea, degradarea unora. Ornitofauna
Maramureşului a fost cercetat prima dată de Hanak (1848, 1853), care pe lângă
multe observații ornitologice publică o semnalare faunistică foarte importantă pentru
90
zonă şi anume la 1 iulie 1844 a fost observată lângă lacul Iezer la altitudinea de 1850 m o
pereche de cinghiţă de iarnă {Montifringilla nivalis). Pe baza acestei observaţii autorul a
presupus cuibărirea speciei în Munţii Rodnei. Această semnalare a fost preluată şi de alţi
autori, ca Frivaldszky (1871), Kardos (1876) şi Schenk (1918) în Fauna Regnii Hungariae.
După această dată nu mai apare nici o semnalare a prezenţei speciei în zonă.
Despre avifauna zonei până la anii '50, apar câteva ştiri şi comunicări scurte
în revistele de vânătoare "Vadâszlap" din perioada 1876-1918 şi în "Carpaţi" din perioada
1918-1940, privind unele specii de interes cinegetic de atunci ca, zăganul, vulturul, acvila,
cocoşul de munte şi de mesteacăn, care au fost capturate în zona Pietrosului.
Ornitologul Filipaşcu (1959; 1961; 1964; 1966; 1970), publică mai multe
lucrări despre avifauna Maramureşului şi despre avifauna Munţilor Rodnei, din partea
estică a masivului, zona vârfului Ineu.
Avifauna din Rezervaţia Biosferei Pietrosul Rodnei a fost cercetat de Beres
(1960;1961; 1969; 1977; 1978; 1997; 1999; 2000), Beres şi Cherecheş
(1999), Beres şi Ardelean (2000), Petrescu şi Beres (1997), Ardelean şi Beres
(2000)
8.2. Distribuția zonală și biocenotică a avifaunei
Din regnul animal, păsările sunt cele mai mobile, cu viteză mare de
deplasare. Arealul lor natural, sau aria de răspândire ,din acest motiv este considerată
arealul de cuibărit. În perioada amintită de cuibărit , păsările au cea mai mare
stabilitate și aceasta se ia în primul rând în considerare în caracterizarea unor
biocenoze. Valențele ecologice sunt foarte diferite la speciile de păsări, unele le au mai
largi, iar altele cele stenotope, sunt legate de un anumit habitat. Ca exemplu putem
aminti cinteza (Fringilla coelebs), pe care le putem întâlni în ecosisteme și habitate
foarte diferite sau în habitate , cu condiții ecologice strict conturate, pe cele stenotope,
expl, brumărița montană(Prunella collaris).Această ultima categorie, au o răspândire
foarte restrânsă . cinteza trăiește pe stâncăriile alpine,pe când cocoșul de
mesteacăn(Tetrao tetrix),în jnepenișuri subalpine. Ornitocenozele sunt caracterizate
după speciile stenotope, deși nici cele euribionte nu sunt de neglijat.
91
Numărul speciilor euribionte într-o biocenoză este mai mare, din punct de
vedere al frecvenței, a biomasei , decât a celor indicatoare. Biocenozele în general au
un caracter zonal. Zonalitatea este foarte accentuată și viguroasă în cazul
fitocenozelor., într-un spectru mai larg și în cazul ornitocenozelor. În literatura de
specialitate se poate constata că realitatea nu corespunde perfect cu cea comunicată în
acest masiv. Ornitocenozele nu sunt identice cu etajele de vegetație. În lucrarea
monografică,„Păsările din Carpați”,(Radu 1967), este forțată identitatea celor două
structuri.Noțiunea de etaj rămâne valabilă, numai în cazul fitocenozelor care sunt
determinate de gradienți altitudinali (climato-edafici) și astfel mult mai stabile.
Filipaștică (1970) metodologia și sistemul forțat a lui Radu. Cu toate acestea
întroduce un alt sistem la fel de forțat ,folosit de botaniști în studiul covorului vegetal.
După concepția celui mai bun ornitologi ai zonei (Béres,2000), ornitocenozele au un
spectru mai larg, nu sunt așa de mult dependente de altitudinea locului, de factori
climato-edafici ca și fitocenozele. La zonalitatea ornitocenozelor contribuie în măsură
primordială etajul de vegetație, care la rândul lui depinde de coordonatele geografice,
configurația terenului și a peisajului în general, vârsta vegetației forestiere , expoziția
lui.
În Rezervaţia Pietrosul Rodnei, Coldea (1990) diferenţiază trei etaje şi două
subetaje de vegetaţie şi mai multe habitate în fiecare etaj şi subetaj: etajul alpin, etajul
subalpin şi etajul montan diferenţiat în două subetaje: A. subetajul montan mijlociu
care cuprinde pădurile de amestec de fag şi molid şi B. subetajul montan superior în
care intră pădurile boreale de molid.
A. Etajul alpin, în Rezervaţia Pietrosul Rodnei se individualizează de la 1900 m
până a vârful Pietrosului, 2303 m.
A1. Habitatul stâncos cu următoarele specii cuibăritoare: Prunella collaris,
Oenanthe oenanthe, Phoenicurus ochruros.
Dintre aceste trei specii saxofile, brumăriţa de stâncă este o specie stenotop şi
caracteristică numai pentru acest etaj, acestui habitat de stâncării de altitudine
A2. Habitatul înierbat format din nişte enclave de terenuri cu vegetaţie ierboasă
situate între grohotişuri şi stâncării. Sunt identificate două specii cuibăritoare într-un
92
efectiv foarte redus: Anthus spinoletta, Alauda arvensis. Aceste două specii se găsesc
şi în etajul inferior, unde populaţiile au o abundenţă mult mai mare .
B. Etajul subalpin, ocupă majoritatea golurilor de munte între etajul alpin şi
limita superioară a pădurilor. Acest etaj oferă condiţii ecologice mult mai variate şi
mult mai prielnice decât etajul alpin.
B1. Tufişurile subalpine formate din jneapăn, ienupăr, smirdar, afin, merişor, iar
în locurile umede aninul verde. în tufişurile subalpine cuibăresc nouă specii: Tetrao
tetrix, ( fig. 8.2.) Cuculus canorus, Turdus torquatus, Saxicola rubelra, Sylvia
curruca, Phyloscopus trochilus, Phyloscopus collybita, Prunella modularis, Lanius
colhirio.
B2. Terenurile înierbate sunt populate în abundenţă maximă cu Anthus spinoletta, cu
o populaţie redusă de Alauda arvensis, şi în cazuri izolate de Perdix perdix.
B3. Ecotonul reprezintă zonă de trecere între pădurile de limită şi jnepenişurile cu
molizi răzleţi. în partea inferioară a etajului, în ecotonul dintre etajul subalpin şi cel
boreal numărul populaţiilor creşte simţitor, completând lista cu specii arboricole, ca
sturzul de vâsc. Speciile care cuibăresc în această zonă de contact alături de speciile
enumerate sunt următoarele: Columba palumbus, Garrulus glandarius, Nucifraga
caryocatactes, Corvus c. cornix, Corvus corax, Parus montanus, Parus ater, Parus
cristatus, Troglodytes troglodytes, Turdus viscivorus, Eritacus rubecula, Sylvia
atricapilla, Fringilla coelebs, Carduelis spinus, Pyrrhula pyrrhula, Loxia curvirostra.
B4. Grohotişuri şi stâncării. Pe terenurile cu grohotişuri şi la stâncării apar cinci
populaţii saxatile ca Monticola saxalilis, Oenanthe oenanthe, Phoenicurus ochruros,
Falco tinnunculus, iar în anul 1993 a cuibărit şi o pereche de Falco peregrinus.
B5. Zonele umede (izvoare, pâraie, lacuri) permit infiltrarea speciilor care într-o
anumită măsură sunt legate de mediul acvatic ca: Cinclus cinclus, Actitis hypoleucos,
Motacilla alba, Motacilla alba. Aceste populaţii nu sunt legate de altitudine, ci de
mediul acvatic şi chiar în zonele inferioare cu condiţii ecologice mai favorabile au o
abundenţă mult mai mare.
93
C. Avifauna molidişurilor. Subetajul montan superior (1100-1500 m), este
individualizat prin prezenţa exclusivă a pădurilor boreale de mÎn continuare se
prezintă cele 43 de specii cuibăritoare depistate în molidişurile rezervaţiei (Beres,
2000).
Fig. 8.1.Cocoșul de munte(Tetrao urogallus)
C1. 17 specii sunt incluse în prima grupă, care sunt indicatoare pentru acest
ecosistem, în sensul că ele cuibăresc exclusiv aici, arătând o foarte accentuată
predilecţie faţă de pădurile de răşinoase.
C2. Specii răspândite relativ uniform în toate tipurile de păduri, se găsesc în grupa
a II-a, după cum urmează: Accipiter gentilis, Accipiter nisus, Buteo buteo, Bonasa
bonasia, Cuculus canorus, Asio otus, Strix aluco, Dendrocopus major, Columba
palumbus, Corvus corax, Certhia familiaris, Troglodytes troglodytes, Erithacus
rubecula, Turdus philomelos, Turdus viscivorus, Phyllocopus collybita, Prunella
modularis, Fringilla coelebs.
C3. Grupa treia conţine specii cu afinităţi evidente faţă de pădurile de foioase, dar
care în efective reduse cuibăresc şi în molidişuri. Aceste specii sunt: Garrulus
glandarius, Sitta europaea, Aeghithalos caudatus, Turdus merula, Sylvia atricapilla,
Sylvia curruca, Carduelis chloris.
D. Avifauna pădurilor de amestec. Subetajul montan mijlociu (750-1100 m) în
rezervația Biosferei Pietrosul Rodnei, se caracterizează prin prezenţa pădurilor de
amestec, fag cu brad şi fag cu molid. în partea superioară a subetajului, fagul este
înlocuit de paltin de munte, scoruş în locuri accidentate cu mesteacănul.
94
Analizând lista speciilor depistate, se poate afirma, că după afinităţile lor biotice ele
aparţin în trei categorii şi anume:
1. Specii caracteristice molidişurilor: Dryocopus martius, Nucifraga
caryocatactes, Parus montanus, Parus ater, Turdus torquatus, Regulus
regulus, Regulus ignicapillus. De remarcat că totuşi lipsesc unele specii
stenobionte de molidiş ca: Tetrao urogallus, Picoides tridactylus, Glaucidum
passerinum, Aegolius funereus, Carduelis spinus.
2. Specii caracteristice pentru făgete: Dendrocopos leucotos, Picus canus, Parus
palustris, Ficedula albicollis, Coccothrausthes coocothrausthes.
3. Specii eurobionte, care sunt prezente în toate etajele forestiere ca: Buteo
buteo, Accipiter gentilis, Accipiter nisus, Cuculus canorus, Strix aluco,
Garrulus glandarius, Erithacus rubecula, Fringilla coelebs.
Din punct de vedere al dinamicii lor sezoniere cele 49 de specii se clasifică astfel:
30 (61,2 %) sedentare şi 19 (38,8 %) oaspeţi de vară. în ceea ce priveşte dinamica
speciilor sedentare în sezonul rece, situaţia este similară cu cea a populaţiilor de pasări
sedentare în etajul boreal, ele făcând o deplasare sezonieră remarcabilă spre zona
depresionară a Maramureşului.
Caracterizând avifauna pădurilor de amestec se poate trage concluzia ca
eterogenitatea pădurilor de amestec se reflectă şi în structura calitativă şi cantitativă a
avifaunei. Numărul speciilor este mai mare, apar o serie de specii caracteristice
făgetelor, ca Dendrocopos leucotos, Ficedula albicollis, Muscicapa striata etc, iar
abundenţa este dublă faţă de aceea din molidişuri. După cercetările din Pietrosul
(Beres şi Ardelean, 2000) într-o parcelă de pădure de amestec s-au găsit 502 perechi
de păsări la 100 ha, în timp ce Munteanu (1970, 2000) în valea Bistriţei a observat 640
de perechi de păsări la 100 hectare.
95
8.3. Dinamica sezonieră
Deplasarea sezonieră a populaţiilor de pasări începe imediat după terminarea
cuibăritului care poate fi considerată ca o hoinărire postnupţială cu scop trofic. Unele
populaţii coboară din etajele forestiere spre terenuri agricole, cultivate aşa cum e cazul
columbidelor şi a mai multor specii de fringilide. Totdeauna, aceste populaţii sunt
urmărite de răpitoare ca uliul porumbar şi uliul păsărar iar alte specii, la sfârşitul verii,
începutul toamnei fac o deplasare verticală inversă, din etajele inferioare spre golurile
de munte; aceste specii sunt Tetrao urogallus, Turdus sp., care sunt consumatoare de
bace, seminţe şi insecte. Pentru exemplificarea acestui fenomen a fost întocmit tabelul
nr. 11 cu speciile de pasări care în perioada respectivă au fost depistate la altitudini
mari (1500-2303 m), specificând pentru altitudinea maximă şi frecvenţa.
Pasajul propriu-zis începe cu retragerea populaţiilor oaspeţi de vară din
zonele de mare altitudine spre văile din partea depresionară a Maramureşului. Această
migrare se continuă până la începutul iernii. La sfârşitul lunii octombrie speciile
considerate sedentare (Pyrrhula pyrrhula, Carduelis spinus, Regulus regulus, R.
ignicapilîus) părăsesc Rezervaţia ajungând în Depresiunea Maramureşului, unde
iernează. în această perioadă exemplarele staţionare sunt completate cu populaţii
nordice, oaspeţi de iarnă sau indivizi de pasaj. Nu este exclus ca iarna să aibă loc o
veritabilă înlocuire de populaţii, fapt ce ar putea fi dovedit numai prin inelari
numeroase.
Datorită poziţiei geografice a crestei principale a Munţilor Rodnei, est-vest,
aceste locuri nu sunt ocolite de stolurile de păsări în pasaj. Dintre speciile în pasaj se
menţionează Fringilla coelebs, Motacilla alba, Hirundo rustica, Accipiter nisus, A.
gentilis, Buteo buteo, Circus cyaneus, C. pygargus, Aquilasp. (Beres, 1969).
96
CAPITOLUL 9.
CONCLUZII , RECOMANDĂRI PENTRU PRODUCȚIE
CONTRIBUȚII PERSONALE,
9.1. Concluzii generale
Rezervația Biosferei, Pietrosul Rodnei, are o dublă valență, ambele foarte importante.
Din punct de vedere al biodiversității și ai endemismelor, a căror existență l-au ridicat
la nivelul de încadrare la care se află astăzi.
Potențialul turistic, situează masivul de mulți ani ,în centrul atracției turistice din
țară și mai mult din străinătate. Ca rezervație științifică, nu era permis să suporte
vegetația și fauna transformări masive. Vegetația forestieră a fost în primul rând
,obiectul țintelor antropogene. Arboretele și fauna mamiferelor a suferit modificări
importante, unde intervenția , în această situație pozitivă al omului a devenit
obligatorie. Lucrările complexe care se întreprind, pentru refacerea habitatelor și al
ecosistemelor cu toate componentele lor, reprezintă reconstrucții ecologice.
Rupturile de vânt și zăpadă, în arboretele devenite vulnerabile, datorită reducerii
consistenței lor, împreună cu tăierile de lemn de orice fel conduc treptat dar sigur, spre
ecositeme degradate, arborete derivate(specii pioniere),care numai corespund din
punct de vedere al habitatelor pentru diverse specii de floră și faună. S-a modificat
compoziția, se modifică vegetația, flora , fauna.
Bogăția floristică redusă ,sub media franceză se datorează degradării
arboretelor,coborârii artificiale a limitei superioare al pădurii , precum și unor
substanțe inhibitoare produse de covorul gros de Vaccinium și Rhododendron.
Reintroducerea speciei cu cea mai mare importață și valoare din punct de vedere
forestier , al ocupării suprafețelor din etajul arboretelor de limită, urcînd în etajul
subalpin, unde formează amestecuri cu jneapăn, ienupăr, anin verde, salcie căprească,
s-a dovedit a fi cea mai bună soluție pentru refacerea ecosistemelor degradate.
Zâmbrul poate amelioara molidișurile de limită cu Vaccinium și Oxalis acetosella.
97
Întră în compoziție cu jneapăn și scoruș, formează arboret amestecate sau rariști în
zonele mai înalte, unde molidul rămâne pipernicit.
S-a dovedit că este foarte rezistent la variații extreme de climă. Suferă doar în tinerețe
de gerurile uscate îndelungate, în lipsa stratului protector al zăpezii. Formează tulpini
rezistente la vînt, prin creșteri accentuate în diametru, se ancorează puternic și în
solurile superficiale, cu roca la suprafață.
În zona de interferență cu molidul, poate fi depășit la creștere în înălțime, dar nu la
diametru. Vegetează neschimbat, odată cu creșterea altitudinii, culoarea verde închisă
lucitoare se păstrează în toate condițiile de vegetație ,acolo unde molidul devine
galben, rămâne,în urmă la creștere sau oprește total dezvoltarea. Face amestecuri bune
cu scorușul, care este un foarte bun ameliorator de sol și o specie ajutătoare.
Materialul seminologic de pe Valea Lalei s-a dovedit că este o proveniență adecvată,
similară și viabilă și pentru zona Pietrosului.
Urcă pe pențile cele mai abrupte, care de multe ori ating 45 de grade. Dispariția
totală al acestei specii ar fi atras modificarea ecosistemelor naturale de pe Pietrosul
Rodnei.
Cunoașterea valorilor și statisticilor climatice, împreună cu fenomenele extreme, pe
o perioadă recentă, dă posibilitate alegerii asociațiilor forestiere optime pentru
condițiile staționale și climatice existente.
Studiul arhivei stației meteorologice pe o perioadă foarte lungă, din 1957 până în
2006,pentru determinarea ,observarea și concluzionarea fenomenelor existente.
Ciclicitatea,variația și intensitatea lor poate fi dedus din datele zilnice notate de
personalul care a deservit toți în acești ani stația de la Iezer. Raportările zilnice, care se
continuă și în zilele noastre formează baza de date ale arhivei .Prelucrarea primară ale
miilor de date, grupate pe fenomene ,pe ani pe decade și luni, a fost munca
meteorologilor care deservesc stația. Valorile medii, de temperaturi,
precipitații,presiuni,zile cu soare, zile cu ger,este munca pe care am desfăsurat-o
pentru obținerea unor date noi ,valori care s-au modificat în cursul deceniilor până în
zilele noastre.
98
În ecosistemele cercetate, se găsește o faună ornitologică variată, indicatoare
pentru etajele de vegetație, incluzând specii de interes vânătoresc, unele ocrotite.
Modificarea zonelor de cuibărit atrag după sine migrația speciei respective. Semințele
de zâmbru ,jneapăn este hrană pentru cocoșul de munte( Tetrao urogallus) și de
mesteacăn (Tetrao tetrix.). Distrugerea populațiilor de jneapăn sau al arboretelor de
molid, conduce la dispariția acestor păsări minunate ,ocrotite și cu valori cinegetice.
Menținerea viabilă a populațiilor din zonele strict protejate al Rezervației
Biosferei, Pietrosul Rodnei trebuie să rămână obiectivul principal al celor ce se ocupă
de aceste parcuri naționale. Zonele tampon, în care sunt lăsate anumite activități
umane trebuiesc tratate la fel, cu mare seriozitate. În zilele noastre ,suntem martorii
fenomenului, prin care populații din zona strict protejată, vor fi infuzionate cu
exemplare din restul teritoriilor unde s-au extins în mod natural . Cercetările
întreprinse asupra componentelor ecosistemelor , asupra vegetației, faunei sau florei
conduc la același rezultat. Vulnerabilitatea ecosistemelor în cazul intervenției
destabilizatoare al omului, în cazul în care acțiunea este de lungă durată.
Reconstrucțiile ecologice care se fac pentru readucerea ecosistemelor, a habitatelor la
starea lor normală, trebuiesc începute după stoparea fenomenelor care au condus la
modificări. Natura are capacitatea să refacă viabilitatea populațiilor dacă este ajutat,
sau măcar lăsat în pace în cazul distrugerilor parțiale. În cazurile când nu s-a intervenit
la timp, au dispărut populații întregi.
Orientarea gândirii europene de astăzi este garanția salvării valorilor naturale din
România, în cazul în care se reușește să se facă o propagandă utilă și o educație a
populației în vederea păstrării și ocrotirii valorilor naturale, încă existente. Protecția
mediului înconjurător, pe termen lung ,este garanția supraviețuirii populației umane.
99
9.2. Recomandări pentru producție
- Se recomandă folosirea materialului seminologic de pe Valea Lalei, pentru
producerea puieților de zâmbru, pentru care s-a demonstrat asemănarea
comportamentală și rezistența la condițiile climatice existente pe Pietrosul
Rodnei.
- În cazul reconstrucțiilor ecologice, pe soluri superficiale,cu mult schelet,se
recomandă folosirea la plantații a puieților produși în pungi de polietilenă,
care se elimină înainte de plantare, asigurând o reușită de prindere foarte
bună.
- În cazul lucrărilor de reconstrucție ecologică pentru arborete degradate de
molid, prin doborâturi de vânt sau exploatări necontrolate, se recomandă
folosirea zîmbrului în zonele de interferență între cele două specii, conferind
astfel rezistență la vânt .
- Arboretele natural fundamentale de limită, care au ajuns la consistențe reduse,
să fie plantate cu specii ajutătoare de tipul scorușului păsăresc, pentru
împingerea în etajul superior al speciilor principale și pentru efectele
amelioratoare asupra solului datorită frunzelor care cad anual și reduce
aciditatea.
- În cazul plantațiilor în apropierea traseelor turistice, se recomandă expunerea
câtorva tăblițe avertizoare pentru a nu scoate puieții plantați , fenomen întâlnit
des la plantația de pe Pietrosul Rodnei.
- În suprafețele goale,de unde s-a retras cândva pădurea, se recomandă să se
lase aninul verde să ocupe terenul, are rol ameliorator, în detrimentul afinului
și a smirdarului.
- Se vor executa controale pentru reducerea fenomenului de braconaj, în
colaborar cu organele de poliție și se vor face consultări în vederea
modificării legislației în această temă.
100
9.3. Contribuții personale
Dintre concluziile formulate mai sus,unele reprezintă contribuții personale. În acest
sens nționăm:
instalarea sub formă de schemă regulată de control anual a 25 de puncte de
monitorizare în plantația de refacere al rariștilor de zâmbru cu molid și
jneapăn;
efectuarea măsurătorilor și realizarea comparațiilor la creșteri anuale, ale
celor trei specii principale, pe două suprafețe distinse și cu condiții de
vegetație diferite;
urmărirea comportamentului celor două specii principale, odată cu variațiile
altitudinale, de la 1550 m la 1800 m;
analiza bogăției floristice și a diversității specifice a trei ecosisteme din 5
tipuri naturale de pădure , din circul glaciar Zănoaga Mare, care s-au
comparat cu nivelele de referință;
lucrarea statistică prin care s-au obținut noile valori ai fenomenelor
meteorologice, care
caracterizează clima Rezervației Biosferei;
analiza comportamentului speciilor ajutătoare în arboretele de limită de tipul
molidiș cu
Vaccinium myrtilus și Oxalis acetosella;
analiza corelației între creșteri anuale în diametru și înălțime, în cazul celor
trei specii, zâmbru, molid și scoruș;
101
Bibliografie
1. ALMĂŞAN H., NĂDIŞAN I., 1983: Situaţia actuală a populaţiilor de
capră neagră şi marmotă din Munţii Rodnei. Pietrosul Rodnei la 50 de ani,
Academia RSR Cluj Napoca – Baia Mare, pg. 136-144
2. ANDREI, M. 1997: Note on the herpetofauna ofthe Maramureş (România),
Traveaux, Mus. Nat. Hist. "Gr. Antipa", Voi. XXXVII, p. 129-133
3. ARDELEAN G., BERES I., 2000: Fauna de vertebrate a Maramureşului,
Ed. Dacia, Cluj Napoca.
4. ATTIWILL, P.M., 1994 - The Disturbance of Forest Ecosystems : The
Ecological Basis for Conservative Management, Forestry Ecology and
Management.
5. BĂNCILĂ I., 1958: „Geologia Carpaţilor Orientali”, Edit. Ştiinţifică,
Bucureşti
6. BERES I., 1969: Observaţii asupra repartizării verticale a păsărilor în zona
alpină a Munţilor Rodnei în perioada autumnală (sept. – oct.), Ses. Com. Şt.
Nat., Ed. Direcţia Muzeelor, pg. 198 – 206, Bucureşti PLAN DE
MANAGEMENT
7. BERES, I. 1964: Ornithological observat ion in the Mâramaros and the
Rodna Mountains -Madărtani megfigyelesek Măramarosban es a Radnai
Havasokba. "Aquilla", Tom.69-70 (1962-1963), Budapest, p. 276-277
8. BERES, I., ARDELEAN, G. 2000: The bird fauna of the Pietros Biosphere
Reserve of the RodneiMountains, România - Ornis Hung. Budapest, 10:211-
217
9. BERES, I. 1969: Observaţii asupra repartizării verticale a păsărilor în zona
alpină a MunţilorRodnei în perioada automnală (sept. - oct.). Ses. Corn. Şt.
Nat., Ed. Direcţia
10. BERES I., 1960: Ornithological observations in the Maramaros, Aquila, p.
138-240, 262-263
11. BERES I., 1977: Avifauna cinegetică a Depresiunii Maramureşului şi
problemele ei
ecologice, Anuarul Muz. Jud. Maramureş, Baia Mare, Marmaţia, Nr. 3, p.
242-254
12. BERES I., 1989: Importanţa rezervaţiei pietrosul rodnei pentru conservarea
vertebratelor autohtone, A IV – Conferinţă de Ecologie ICB, Iaşi, p. 164.
13. BERES I., 1997: Importanţa rezervaţiei Pietrosul Rodnei pentru zona
cinegetică a
Maramureşului, acta Cinegetica Romaniae, Bucureşti, Ed. Aldus, pg. 46-51
14. BERES I. ET CHERECHEŞ D., 1999: Galiformele (Galliformes) din
Maramureş, Naturalia, Studii şi Cercetări, Piteşti, Tom. 4-5, p. 155-162
15. BERES MARTHA, LASZLO K., 1980: Contribuţii la cunoaşterea
macromicetelor din Depresiunea Maramureşului şi împrejurimi, Marmaţia,
vol. V-VI, Baia Mare
16. BOLEA, V. ş.a., 2002: Monitoringul compoziţiei floristice. Manuscris ICAS
Bucureşti
102
17. BOLEA V., CIOBANU D., SCUBLI H.,BUJILĂ M., PANĂ A., 2003
Nutriţia minerală a molidului şi fagului în Parcul Naţional Munţii Rodnei.
In curs de editare în "Lucrările celei de-a 6-a Conferinţă Naţională pentru
Protecţia Mediului prin metode şi mijloace biologice şi biotehnice". Braşov.
18. BOŞCAIU N., LUPŞA V., OLOS E., PÎNZARU GH., 1983: Aspecte din
trecutul vegetaţie Munţilor Rodnei, în Rezervaţia naturală Pietrosul Rodnei
la 50 de ani, Cluj Napoca – Baia Mare, 232-245
19. BORZA A., 1921-1948: Schedae ad Floram Romanie Excicctam, Cent. I-
XXIX, Bul. Grăd. Bot. Cluj, vol. 1-27
20. BORZA A,. NYARADI E 1940 I-XXi Index Generali
21. BOTNARIUC N., 1983: Pietrosul Rodnei în cadrul reţelei internaţionale de
rezervaţii ale biosferei, Rezervaţia naturală pietrosul Rodnei la 50 ani, pg.
42-48, Cluj Napoca
22. BUGNARIU MONICA, BOHM B., NAGY SUSANA, HERMANN
JUDITH, 1978: Semnificaţii fitoterapeutice ale unor plante din zona
spontană cunoscute în tradiţia etnobotanică PLAN DE MANAGEMENT
242 maramureşeană şi necesitatea conservării rezervelor lor, Ocrotirea
naturii maramureşene, Cluj Napoca, Academia RSR, Filiala Cluj Napoca
23. BUNESCU V., MICLĂUŞ V., 1962: Câteva date privitoare la solurile
păşunilor
alpine şi subalpine din Munţii Rodnei, St. Şi Cerc. Agron., Cluj, 13, 71-79
24. CĂTUNEANU I., PAŞCOVCHI S., 1960: Avifauna alpină a Carpaţilor
Româneşti, Natura, Bucureşti, Ed. Soc. Şt. Nat., Geografie, Nr. 5
25. CHIRIŢĂ C.,1977-Staţiuni forestiere. Editura Academiei R.S.R.,Bucureşti
26. CIOCÂRLAN V. 2000: Flora ilustreată a României. Editura Ceres
,București .
27. COLDEA GH., 1990: Munţii Rodnei. Studiu geobotanic, Editura. Academiei
Române, Bucureşti
28. COLDEA GH., 1980: Rolul termodinamic al jnepenişurilor în menţinerea
echilibrului natural al etajului subalpin din Carpaţi româneşti, Ocrotirea
Naturii, , 165-168
29. COLDEA GH., TAUBER F., PÎNZARU GH., 1981: Asociaţii vegetale din
rezervaţia naturală Pietrosul Mare, Şt. Comun. Cercet. Nat. Suceava 5, p.
424-450
30. COMAN A., 1971: Flora Maramu reşului, Comun. Bo t., a VII-a consf.
Nat. Geobot. Bucureşti, p. 139-147
31. DANYI L, 2008- Inventarul faunei de colembole, Studiul de fundamentare al
Parcului Național Munții Rodnei,ICB București,1993
32. DOBREMEZ, 1997: Inventaire et interpretation de la composition
floristique de 101 peuplements du reseau. RENECOFOR. Office National
des Forets: p. 5-12.
33. DONIŢĂ, N., CHIRIŢĂ, C, STĂNESCU, V., ş.a., 1990: Tipuri de
ecosisteme forestiere din România, Bucureşti.
103
34. DONIŢĂ N., ROMAN N., COLDEA GH., IVAN D., DRAG U I.,
MUNTEANU I., 1 9 8 5 : Eine neue Vegetationskarrte von Rumanien,
Rev. Roum. Biol. – Biol., Veget., 30 (1), p. 79-83
35. DUNGER V, 1975; STAN și WEISNER 1978: Inventarul faunei de
colembole, Studiul de fundamentare al Parcului Național Munții Rodnei,ICB
București,1993.
36. EDWARDS, LX 1977 - The Ecological Impact of Pedestrian Traffic on
Alpine Vegetation in Kosciusko National Park. Australian Forestry l
37. FILIPAŞCU A., 1962: A csiz mint a Maramarosi es Radnai havasok feszkelo
madara, Aquila, 69-70, 203
38. FILIPAŞCU AL., 1970: Contribuţii la cunoaşterea avifaunei
Maramureşului, Rev. Muz.vol. VII, nr. 5, p. 429-430.PLAN DE
MANAGEMENT 244
39. Garrec J.P., Haluwyn C., 2002: Biosurveillance vegetale de la
qualite de l'air. Ed. TEC& DOC. Londra, Paris, New York. 40. GORDUZA V., 1983: Caracterizarea fizico-geografică a Rezervaţiei
naturale Pietrosul Rodnei Rezervaţia naturală Pietrosul Rodnei la 50 de ani,
pg 56-66, Cluj Napoca
41. GROSU V., 1983: Vegetaţia forestieră din Rezervaţia naturală Pietrosul
Rodnei,
Pietrosul Rodnei la 50 de ani, Academia RSR, Filiala Cluj Napoca, p. 223-
231,
42. GUBESCH L., 1969: Relictul glaciar zâmbrul (Pinus cembra L.) din Munţii
Rodnei,
Ocrotirea Naturii, t. 13, nr. 1, p. 51-61, Bucureşti
43. HAZSLINSZKY F., 1866: A Borsai Pietros havasi viranya, Math.
Termtud. Kuzl., 4, p. 144-164
44. HANÂK, K.J. 1853: Az emlosok es madarak kepes termeszetrajz, vagy
azoknak termeszetukepekkel ellâtott rendszeres leirâsa, Budapest
45. HARALAMB AT, 1967 : Cultura speciilor forestiere. Ed. Agro-Silvică,
Bucureşti
46. HOZA I., 2005: Lista speciilor de păsări din zona sudică a Parcului
Naţional Munţii Rodnei (nepublicat)
47. ICHIM I., RĂDOANE M., RĂDOANE N., 1979: Dinamica etajelor
morfoclimatice din Munţii Rodnei în postglaciar, Ocrotirea Naturii şi a
Mediului Înconjurător, T. 23, Nr. 2, p. 119-125
48. IUȘAN C, KIS B, 2009-: Inventarul faunei de ortoptere din Munții Rodnei.
Studiul de fundamentare al Parcului Național Munții Rodnei, ICB
București,1993.
49. KOPINGA J., BURG van den J., 1995: Using soi land foliar analisys to
diagnose the nutritional status or urban trees. Journal of Arboriculture 21-1.
50. KORSOS Z, LAZANYI E,2008; ACHIM MIHAELA,2004: Inventarul
faunei dechilopode din Munții Rodnei. Studiul de fundamentare al Parcului
Național Munții Rodnei, ICB București,1993.
104
51. KRAUTNER H., KRAUTNER FLORINA, 1970: Formaţiunile cristaline
din versantul nordic al Masivului Rodna, DS Inst. Geol. Rom., vol. LVIII,
nr. 4, Bucureşti
52. KRAUTNER HG., KRAUNTER FL., SZASZ L.,UDRESCU C., 1984,
1987: Raport preliminar, Harta geologică scara 1:50 000, Foaia Rebra IGG
Bucureşti
53. NĂDIŞAN I., 2000: Pietrosul Rodnei – Rezervaţie a Biosferei, Editura
Muzeul Judeţean Maramureş, Baia Mare
54. NĂDIŞAN I., CHERECHEŞ D., 2002: Conservarea biodiversităţii
maramureşene, Arad, „Vasile Goldiş” University Press, p. 236 PLAN DE
MANAGEMENT 247
55. NEBEL, B.,-MATILE, P, (1992) : Longevity and senescence od neddles in
Pinus cembra L.Trees. Voi 6. Pag. 156-161.
56. MUNTEANU S., NEGRUȚIU F., 1976: Natura se răzbună. Revista
Sănătatea nr. 7.
57. NEGRUŢIU A, 1983-Vânătoare şi salmonicultura ,Editura Didactică şi
Pedagogică Bucureşti
58. NEGRUŢIU F.,1980-Spaţii verzi. Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti
59. NYARADY E.1963, Contribuţii la studiul şi cartarea pajiştilor subalpine din
Munţii Rodnei, Acta Bot. Berti, Bucureşti, 1961-1962, 2, p. 819-824
60. NYARADY A., RESMERIŢĂ I., SPIRCHEZ Z., 1971: Aspecte privind
flora şi vegetaţia Munţilor Rodnei şi Maramureşului, Comun. Bot., A VII-a
Consf. Naţion. De Geobotanică,
61. LUMASSEGGER,G.,1997-Pinus cembra et the forest limit defied climate
fluctuations Osterreichische-Forzteintung ,10819,28-29 pag. 1
62. OLTEAN, M NEGREAN, G . POPESCU, A. ROMAN, N. DIHORU,
GH . SANDA, V.,1994 - Lista roşie a plantelor superioare din România.
Studii,sinteze, documente de ecologie,Academia Română ,Institutul de
biologie Bucurest
63. PÂNZARIU GH., ANDREICA A., SORAN V.,1983: Dendrocronologia
zâmbrului (Pinus cembra) din Rezervaţia biosferei Pietrosul Mare, Munţii
Rodnei, Rezervaţia naturală Pietrosul Rodnei la 50 de ani, pg. 216-222, Cluj
Napoca
64. PETERFY ,
65. PLAMADĂ,DUMITRU 1998 –Flora briologică a României
66. PIŞOTA I., 1968: Lacurile glaciare din Munţii Rodnei, Acad. Univ.
Bucureşti, Seria Geol. Geograf., XVII, 2
67. POP E 1973 :OCROTIREA NATURII NR.1.).
68. POP V, 1978;CSABA CSUZDI,POP V,2008- Inventarul faunei de
lumbricide din Munții Rodnei. Studiul de fundamentare al Parcului Național
Munții Rodnei,ICB București.
69. POPESCU I. ,1993-Conuri şi seminţe. Variabilitate la Pinus cembra.
Revista pădurilor. 1993,108:2,9-14
105
70. RACHOY, W.,- EXNER, R, (1989) : Preservation and regeneration of
high-altitude
stands. condition of, and afforestation in subalpine Norvay spruce and stone
pine forests. FBVA. Berichte. no.37. 98pp. Vienna.
71. RADU, D. 1967: Păsările din Carpaţi, Edit. Acad. Română, Bucureşti, p. 1-
176
72. RESMERIŢĂ I., 1979: Flora rezervaţiei naturale Pietrosul Mare, I, Studia
Univ. Babeş-Bolyai, XXIV, Nr. 2, p. 8-14, Cluj Napoca
73. RACOVIȚĂ E.,1934 : Biodiversitate în Coridorul Verde al Dunării
Inferioare
74. RESMERIŢĂ I., 1981: Vegetaţia rezervaţiei naturale Pietrosul Mare, II,
Studia Univ. Babeş-Bolyai, XXVI, Nr. 1, p. 3-11, Cluj Napoca
75. SOO R., 1944: Die Pflanzenwelt der Rodnaer Alpen, Erd. Muz. Egyes.
Besztercei
vandorgyul, Emlekkonyve, p. 57-87
76. SÎRCU I., 1978: Munţii Rodnei. Studiu geomorfologic, Edit. Academiei,
Bucureşti
77. ȘOFLETEA N.,CURTU L. , 2002: Dendrologie – determinarea și
descrierea speciilor Ed. ”Pentru Viață ”Brașov
78. ȘTEFAN V, 1981:Inventarul faunei de echitreide din Munții Rodnei.Studiul
de fundamentare al Parcului Național Munții Rodnei,ICB București,1993.
79. ŞTEFUREAC TR., 1952: Asociaţia cu Aulacomnium turgidum (Whlb.)
Schwaegr din Munţii Rodnei, Bul. St. Sect. St. Biol. Agron. Geol. şi Geogr.
al Acad., IV, 2, p. 381-399
80. ŞTEFUREAC, I., 1983: Consideraţii asupra florei briologice din rezervaţia
naturală Pietrosul Rodnei. In: Pietrosul Rodnei la 50 de ani, Cluj -
Napoca.p. 175-184
81. TÂRZIU D. 1997 Pedologie și stațiuni forestiere Editura Ceres București
82. TÂRZIU D. 2003-Ecologie generală şi forestieră Editura Universității Arad
83. VARGA LAJOS, 1927: A Radni keleti felenek glacialis jelensegei,
Foldrajazi kozlemeneyek, T. LV, Budapest
84. WEBER, P., MUNTEANU, D., PAPADOPOL, A. 1994: Atlasul
provizoriu al păsărilor dinRomânia, Edit. Societatea Ornitologică Română,
Mediaş, p. 3-1481968-2003: Evidenţa evaluării vânatului, Ocolul Silvic
Borşa
85. WILHELM A., HAEKA A., SALLAI Z., 2002: Contribuţii la
cunoaşterea situaţiei actuale a faunei biologice a Depresiunii
Maramureşului, Studii şi Comunicări, Seria Ştiinţele Naturii, Satu
Mare, II-III, p. 158-169
86. COMISIA MONUMENTELOR NATURII pentru conservarea
genofondului României, 1977-Studiul ecologic al endemitelor, relictelor, şi
a speciilor rare şi ocrotite din flora României
87. EUROPEAN ENVIRONMENT AGENCY, 1994 - Europe"s environment:
The Dobris Assesment, Copenhagen.
88. EUROPEAN UNION - UN ECONOMIC COMMISION FOR EUROPE
106
1994 - Forest condition in Europe: Result of the 1993 survey Brussels and
Geneva.
89. IUCN/ UNEPIWWF. 1991 - Caring for the Earth - 1 Strategy for
Sustainable Living
II. IUCN European Programme 1994 - Privatisation of nature: Policy brief
IUCN
Glandand Cambridge
90. IUCN - Parks for Life - 1994 - Action for protected Areas in Europe IUCN,
Gland, Switzerland and Cambridge UK.
91. REGIA NAŢIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA, 2004: Pădurile
României. Parcuri Naţionale şi Parcuri Naturale, Bucureşti
92. ACADEMIA ROMÂNĂ, 1983: Rezervaţia naturală Pietrosul Rodnei
la 50 de ani, , Filiala Cluj Napoca, Const. Cult. Educ. Soc. Maramureş
– Cluj Napoca – Baia Mare.
93. ** Legea nr. 5 din 25 ianuarie 1991 pentru aderarea Romaniei la
Conventia asupra zonelor umede, de importanta internationala, in
special ca habitat al pasarilor ...
94. ** Legea nr. 13 din 11 martie 1993, referitor la aderarea României la
Convenţia privind conservarea vieţii sălbatice şi a habitatelor naturale din
Europa, adoptată la Berna la 19 septembrie 1979.
95. ** Legea nr. 58 din 1994, referitor la aderarea României la Convenţia privind
diversitatea biologică, (Rio de Janeiro, 1992), ratificată de România .
96. ** Legea protecţiei Mediului nr. 137/1995. (fără an). Reţeaua Naţională a
Ariilor Protejate din România
97. ** Legea nr. 13 din 8 ianuarie 1998 pentru aderarea României la Convenția
privind conservarea speciilor migratoare de animale sălbatice, adoptată la
Bonn la 23 iunie 1979.
98. *** Decret nr. 187/1990, Convenţia privind protecția patrimoniului mondial
cultural şi natural - Paris, 23. 11. 1972.
99. *** Directiva Habitate, Directiva Consiliului Europei 92/43 EEC referitoare
la conservarea habitatelor naturale si a florei si faunei sălbatice adoptată la
21 mai 1992 ...
100. *** Convenţia de la Berna, Convenţia CITES (semnată în 1994).
101. ***, 1966: Atlasul climatologic al RSR, I M., Bucureşti
107
102. ***, 1978: Acţiunile umane asupra jnepenişurilor din Munţii
Maramureşului, Munţii
Rodnei şi din alte zone ale Transilvaniei, Academia Română, Filiala Cluj
Napoca,
Subcomisia Om şi Biosferă
103. ***, 1983: Rezervaţia naturală Pietrosul Rodnei la 50 de ani, Academia
Română, Filiala
104. Cluj Napoca, Const. Cult. Educ. Soc. Maramureş – Cluj Napoca – Baia
Mare
105. http://www.parcrodna.ro/pagina/geomorfologie
106. http://www.educatieecologica.ro/jnepenisuri.html
108
REZUMAT Rezervaţia Biosferei Pietrosul Rodnei, în jurul vârfului principal cu acelaşi nume, este
zona cea mai valoroasă şi mai variată din punct de vedere al biodiversităţii, conținând
endemisme, relicte şi unicate floristice foarte rare. Transformările ecosistemelor, datorită
activităţii nefaste ale omului, cu consecinţe datorită poluării şi exploatării haotice masei lemnoase, au generat apariţia unor ecosisteme parţial degradate şi derivate. Reconstrucţia
ecologică a acestor habitate şi reconversia la formele naturale au dat tema lucrării de faţă.
Reintroducerea speciilor de bază prin plantaţii, în staţiunile forestiere din Pietrosul Rodnei,
urmărirea stării de vegetaţie , a creşterilor acumulate la zâmbru , molid , scoruş şi jneapăn ,
concomitent cu identificarea tipurilor naturale de pădure sau forme de degradare ale acestora,
au constituit obiectul principal ale cercetărilor. În primele 5 capitole s-au descris condiţiile
fizico-geografici existenţi în staţiunile cercetate, împreună cu descrierea succintă a vegetaţiei ,
florei şi faunei. În a doua parte a lucrării , începând cu capitolul, 6 au fost redate rezultatele cercetărilor .
S-au reactualizat datele climatici cu ajutorul arhivei staţiei meteorologice, pentru a se corela cu
datele măsurătorilor obţinute din suprafeţele de control amplasate în plantaţia de 50 ha
executată în cadrul proiectului „Life Natura”. Analiza diferenţelor la creşteri în cele două teritorii, Piciorul Moşului şi Zănoaga Mare , au evidenţiat influenţa directă asupra dezvoltării
puieţilor al microclimei zonelor amintite şi s-a demonstrat importanţa exemplarelor preexistente
în cazul plantaţiilor. În ultima parte a lucrării s-a făcut o analiză asupra reuşitei plantaţiilor, s-au
tras concluzii referitor la aclimatizarea genotipurilor de zâmbru introdu-se şi s-au făcut recomandări pentru producţie.
Contribuţiile personale au fost redate tot în ultima parte a lucrării, în care s-a evidenţiat şi
posibilitatea regenerării naturale la a zâmbrului după două trei decenii.
ABSTRACT
Pietrosul Rodnei Biosphere Reserve, around the main peak of the same name, is the
most valuable and more divers in terms of biodiversity, containing endemism, relict and unique
flora. Ecosystem changes due to adverse human activity, with consequences in terms of pollution and timber exploitation have generated some partially degraded ecosystems.
Reconstruction of these habitats and conversion to natural forms gave the theme of this work.
Reintroduction based on plantations, in forest areas of Pietrosul Rodnei, monitoring the state of
vegetation, accumulated increases of Swiss stone pine, spruce, mountain ash and mugo pine, along with the identification of natural forest types and forms of their degradation, were the
main objectives of research. In the first five chapters it were described the physical and
geographical conditions existing in the surveyed area, together with a brief description of
vegetation, flora and fauna. In the second part of the work, starting with Chapter 6, were presented the research
results. Climatic data have been updated based on the weather-station archive, to correlate the
measurement data obtained from control surfaces located in the plantation of 50 ha executed in
the "Life Natura" project. Analysis of differences in growth in the two territories, Piciorul Moșului and Zănoaga Mare showed direct influence on the development of seedlings of
microclimate of those areas and demonstrated the importance for plantations of the pre-existing
exemplars. In the last part of the work it was done an analysis on the success of plantations,
drawing conclusions about the acclimatization of introduced genotypes of Swiss stone pine and also recommendations for production.
Personal contributions were presented throughout the last part of the work, revealing the
possibility of natural regeneration of the Swiss stone pine after two-three decades.
109
CURRICULUM VITAE
INFORMATII PERSONALE
Nume - BÉRES
Prenume - ŞTEFAN VASILE
Data nasterii - 08.05.1961
Locul nașterii - Sighetu Marmației, jud. Maramureș
Adresă - Str. Mihail Eminescu nr.94A, Sighetu Marmației, jud. Maramures,
cod 435500
Telefon - 0262313984 ; 0040745584453 ; 0040733558485
Adresă e-mail - [email protected]
Naționalitate - maghiar
Stare civilă - căsătorit, doi copii
EXPERIENȚĂ PROFESIONALĂ
- din 15.12.2008 și până în prezent – Deputat în Parlamentul României
- din 15.06.2008 și până în 15.12.2008- ing. Corp de control al Direcțeie
Silvice Baia Mare
- din 15.06.2004 și până în 15.06.2008- viceprimar al Municipiului
Sighetu Marmației
- 2004-2008- manager proiecte Phare CBC( 2003-2004) : „Tisa, râul care
ne unește”, „Dezvoltarea sistemului de monitoring- participativ al
calității apei, focusat pe mediul biotic acvatic din bazinul Tisei
superioare (Tisa, Iza,Vișeu)”,etc.
- 2000- 2004 -șef ocol silvic Sighet
- 1990- 2000 –ing.fond forestier și ing.șef al ocolului silvic Sighet
EDUCAȚIE ȘI FORMARE
- 2009 –Universitatea de Nord Baia Mare- studii academice
postuniversitare de specializare- Topografie-Geodezie-Cadastru
- 2009 – Universitatea Națională de Apărare Carol Davila - cursuri
postuniversitare de perfecționare – Securitate și Bună guvernare
- 2007 - perfecționare –Achiziții publice
- 2003 - Universitatea Tehnică din Cluj Napoca-studii academice
postuniversitare-Informatică Aplicată și Programare.
- 2000- curs de perfecționare –Legislație și Protecția Muncii
- 1990- Universitatea Transilvania Brașov- Facultatea de Silvicultură și
Exploatări Forestiere-profilul - forestier.
- 1980- Liceul industrial nr.1 –specializarea silcicultură.
ACTIVITATEA ȘTIINȚIFICĂ
- Lucrări publicate 2 ; ACTA MVSEI MARAMOROIENSIS,(Arii
protejate și importanța biodiversității din Maramureș,ISSN:1583-4476 ;
TRANSYLVANIAN REVIEW OF SYSTEMATICAL AND
ECOLOGICAL RESEARCH :Pietrosul Rodnei Reserve typical
topoclimatic conditions and the forest vegetation(
Maramureș,Romania)ISSN:1841-7051
110
- Lucrări susținute în curs de publicare 1: Reconstrucție ecologică
complexă în rezervația Biosferei Pietrosul Rodnei
APTITUDINI ȘI COMPETENȚE PERSONALE :
Limbi străine cunoscute :
- limba germană: abilitatea de a citi- excelent, abilitatea de a scrie –bine,
abilitatea de a
vorbi – bine;
- limba engleză : abilitatea de a citi – satisfăcător, abilitatea de a scrie-
satisfăcător,
abilitatea de a vorbi – cunoștințe de bază-satisfăcător;
- limba maghiară : abilitatea de a citi – excelent, abilitatea de a scrie-
excelent, abilitatea de
a vorbi – excelent.
Aptitudini și competențe tehnice :
- utilizare calculator la nivel înalt.
- permis de conducere categoria A,B,C,E
- utilizare la nivel profesional , instrumente topografice și geodezice.
111
CURRICULUM VITAE
PERSONAL INFORMATION
Family name - BÉRES
Name - ŞTEFAN VASILE
Date of birth - 08.05.1961
Place of birth - Sighetu Marmatiei, Maramures county, Romania
Address - Mihail Eminescu street, no.94A, Sighetu
Marmatiei,
Maramures county, postal code 435500
Telephone - 0262313984 ; 0040745584453 ; 0040733558485
E-mail address - [email protected]
Nationality - Hungarian
Civil Status - married, two children
PROFESSIONAL EXPERIENCE
- 15.12.2008 until today – Deputy in the Romanian Parliament
- 15.06.2008 - 15.12.2008- engineer in the Surveileance Body at Forestry
County Department, Baia Mare
- 15.06.2004 - 15.06.2008- vice- mayor of Sighetu Marmatiei
- 2004-2008- Phare CBC( 2003-2004) project manager : „Tisa, the river
which unites us”, „Developing the participative- monitoring system for
water quality, focused on the biotic aquatic environment on superior
Tisa river pool(Tisa, Iza,Viseu)”,etc.
- 2000- 2004 -manager of the Forestry Department , Sighet
- 1990- 2000 –engineer for the forest fond and chief engineer of the
Forestry Department in Sighet
EDUCATION BACKGROUND
2009 –Universitatea de Nord Baia Mare- postuniversity academic
studies;specialized in Topography-Geodesy-Cadastre
- 2009 – Universitatea Natională de Apărare Carol Davila -
postuniversity courses–in Security and Good practice in Governing
- 2007 - courses of – Public Acquisitions
- 2003 - Universitatea Tehnică din Cluj Napoca- postuniversity
academic studies- Aplied IT and Programming.
- 2000- courses of –Legislation and Labor protection
- 1990- Universitatea Transilvania Brasov- College of Forestry and
Forest Exploiting
- 1980- No. 1 Industrial Highschool –specialisation forestry
SCIENTIFIC ACTIVITY
- Published articles: 2 : ACTA MVSEI MARAMOROIENSIS,(
Protected areas and the importance of biodiversity of Maramures)
ISSN:1583-4476
- TRANSYLVANIAN REVIEW OF SYSTEMATICAL AND
ECOLOGICAL RESEARCH :Pietrosul Rodnei Reserve typical
112
topoclimatic conditions and the forest vegetation(
Maramureș,Romania)ISSN:1841-7051
- Articles lectured in course of publishing: 1
PERSONAL SKILLS AND COMPETENCES:
Foreign languages :
- German: reading- excellent, Writing –well; speaking– well;
- English : reading – satisfactory, writing- satisfactory,
speaking – basic knowledge-safisfactory;
- Hungarian : reading - excellent, writing- excellent, speaking –
excellent.
Technical competences:
- Highly skilled PC user.
- Driver licence A,B,C,E cathegories
- professional level usage of topographic and geodesic instruments
