Redactarea Redactarea lucrărilor lucrărilor cu pretins caracter cu pretins caracter

ştiinţificştiinţific

Murărescu Mirela

ConsecvenţaConsecvenţa

Daca alegi să foloseşti evidenţieri grafice trebuie să respecţi de-a lungul întregii lucrării convenţiile alese.

Notarea semnelor diacritice româneşti este obligatorie.

Materialul trebuie organizat cu rigoare şi concizie.

Structura lucrării

1.Pagina de titlu2.Cuprins

3.Introducere4.Conţinut5.Concluzii

6.Rezumat într-o limbă de circulaţi internaţională (opţional)

7.Bibliografie8.Anexe (opţional)

1. Pagina de titlu1. Pagina de titlu

2. Cuprins

Cuprins – lucrarea de licenţă va avea un cuprins care să conţină titlurile tuturor capitolelor şi subcapitolelor, însoţite de numărul paginii la care începe fiecare capitol/subcapitol. Între capitole trebuie să existe o legătură logică, iar conţinutul să reprezinte o structură bine închegată.

Problemele urmează a fi distribuite pe capitole şi subcapitole în aşa fel, încât să rezulte o lucrare echilibrată (capitole cu un numar aproximativ egal de subcapitole şi cu un număr apropiat de pagini; un subcapitol nu poate fi mai amplu decât capitolul învecinat etc.). Se va urmari ca titlurile lor să nu coincidă cu titlul propriu-zis al lucrarii.

3. Introducere

Va conţine actualitatea problemei; motivaţia alegerii subiectului cercetării; obiectul de studiu al lucrării; aportul ştiinţific al predecesorilor (istoriografia problemei); obiectivele studiului; metodologia folosită; noutatea ştiinţifică a lucrării; izvoarele cercetării; însemnătatea ştiinţifică şi practică a studiului; limitele lucrării (lipsa accesului la unele surse bibliografice de referinţă, inaccesibilitatea izvoarelor etc.); ajutorul primit, de la cine şi în ce mod. Introducerea nu se numerotează ca şi capitol.

4. Conţinut

•Indentaţia paragrafelor va fi de 1.27 cm (0.5 in)•Subdiviziunile se recomandă să se facă în ordinea: cifre romane, cifre arabe (urmate de punct sau de paranteză rotundă), litere mici (urmate de paranteză rotundă sau de punct), apoi linii de pauză, puncte, săgeţi sau alte figuri, având grijă ca textul să nu fie prea încărcat.•Caracterul literelor: a) literele cursive/italice se folosesc în urmatoarele situaţii: 1.– cuvinte/pasaje în alte limbi citate în text ;2.– titluri de cărţi sau de periodice, în text sau în notele bibliografice/de subsol (nu se marcheaza cu ghilimele);3.– (facultativ) un cuvânt/pasaj, pentru a fi scos în evidenţă .b) literele aldine/boldate se folosesc astfel: 1.– pentru titlurile de capitole sau subcapitole;2.– pentru a evidenţia acele cuvinte/sintagme/pasaje considerate foarte importante.c) sublinierea cu o linie se foloseşte pentru a scoate în relief cuvinte/ sintagme/pasaje care exprimă puncte de vedere esenţiale sau care introduc o terminologie specială.

4. Conţinut

Spaţiile de dinainte sau de dupa semnele de punctuaţie (blancuri) a) se lasa spaţiu liber după: – virgula cuvânt, cuvânt – punct cuvânt. Cuvânt – semnul întrebării cuvânt? Cuvânt – semnul exclamării cuvânt! Cuvânt/cuvânt – doua puncte cuvânt: cuvânt – punct şi virgulă cuvânt; cuvânt – puncte de suspensie cuvânt... cuvânt/Cuvânt b) se lasa spaţiu liber atât înainte, cât şi după: – linie de pauza cuvânt – cuvânt c) nu se lasa spaţiu liber în cazul semnelor:– cratima cuvânt-cuvânt – ghilimele „cuvânt” «cuvânt» (ghilimelele ascuţite/franceze se folosesc pentru a intercala un citat în alt citat) – paranteze (cuvânt) [cuvânt] – bara oblica cuvânt/cuvânt

Notele de subsol şi citatele

Tony Judt, Europa postbelică, traducere de Giorgiana Perlea, postfață de Mircea Mihăieș,

Iași, Editura Humanitas, 2008, p. 732.

Pentru simplificarea notelor de subsol, se folosesc, în practica redactarii unei lucrari

stiintifice, o serie de notari cu caracter international, unele dintre ele abreviate (scrise cu

caractere italice):

• Op.cit. (lat. opus citatum = opera citata) se foloseste pentru a cita o singura lucrare a

unui autor. Prima oara, trimiterea se face în întregime, iar a doua oara se foloseste: Op.cit.,

[pagina/paginile];

• Idem (lat. acelasi) se foloseste în cazul în care autorul este acelasi ca în nota precedenta,

dar este citat cu alta lucrare. Idem substituie numele autorului: Idem, [numele lucrarii],

[pagina/paginile];

• Ibidem (lat. tot acolo, în acelasi loc) apare atunci când exista trimiteri succesive la acelasi

autor si aceeasi lucrare: Ibidem, [pagina/paginile]. Daca între prima trimitere si urmatoarea

s-a intercalat o alta nota,

mentiunea Ibidem nu mai este valabila;

Notele de subsol şi citatele• Apud (lat. dupa, la) se întrebuinteaza când se citeaza un autor citat de un altul (sursa de mâna a doua);

• Cf. (lat. confer = compara) se foloseste pentru a indica o comparatie între paragrafe diferite de izvoare, între puncte de vedere diferite sau asemanatoare.

Aplicaţie:1.Tony Judt, Europa postbelică, traducere de Giorgiana Perlea, postfaţă de Mircea Mihăieş, Iaşi, Editura Humanitas, 2008, p.732.2.Paul Ricoeur, Memoria, Istoria, Uitarea, traducere de Margareta și Ilie Gyurcsik Timișoara, Editura Amarcord, 2001, p.328.3.Tony Judt, Refelcţii asupra unui secol XX uitat...4.Idem, Europa postbelică.., p. 735.5.Ibidem.6.Paul Ricoeur, Op.cit., p. 346.7.Emmanuel Levinas, Dificila libertate apud. Todorov, Tzvetan Abuzurile memoriei, traducere de Doina Lică, Timișoara, Editura Amarcord, 1999, p.122.

Notele de subsol şi citatele

Daca citatul nu depaseste 3-4 rânduri, poate fi inclus în corpul textului cu ghilimele. Daca citatul este mai mare de 4 rânduri, el va constitui un text separat, cu spatiul dintre rânduri micsorat, plasat mai în interiorul paginii fata de restul textului si eventual cu corp de litera (font) mai mic. În acest caz, nu se folosesc ghilimelele.

Constituie plagiat: -Compilatia de fragmente din mai multe surse/autori, fără referinţe clare la textele sursa; -Întrepătrunderea dintre fragmentele de texte furate şi munca proprie; -Preluarea unui text fără referinţe clare, cu modificarea unor expresii din text, şi/sau inversarea unor paragrafe/propozitii/capitole; -Omiterea marcajelor clare de citare în text şi menţionarea lucrării sursă (carte, articol, studiu, resursa web etc.) în bibliografia finala.

Bibliografia

Sursele bibliografice incluse în lucrare trebuie să se regăsească în lista finală. De asemenea, autorii incluşi în lista bibliografică trebuie să fie citaţi în textul lucrării sau în notele de subsol.

Barradori, Giovanna, Filosofie într-un timp al terorii, Dialoguri cu Jurgen Habermas și Jacques Derrida, traducere din engleză de Marie-Louise Semen, traducerea din limba franceză a interviului cu J. Derrida de Ciprian Mihali, Pitești, Editura Paralela 45, 2005.

Broch, Herman, Création littéraire et connaissance: essai, traduit de l’allemande par Albert Kohn, Paris, Edition Gallimard, 1966.

Compagnon, Antoine, Jacques Seebacher, Spiritul Europei, vol. I Date și locuri, vol. II Cuvinte și lucruri, vol. III Gusturi și maniere, traducere de Claudiu Constantinescu, Bogdan Udrea, Mihaela Zoicaș, Iași, Editura Polirom, 2002.

Adriana Babeţi, Danilo după Danilo, în revista Orizont, nr. 12/2010, Timişoara.

Adriana Babeți, Danilo după Danilo, revista Orizont, Timișoara

Bibliografia -se structureaza pe urmatoarele paliere:

I. Izvoare si instrumente de lucru I.1. Instrumente de lucru (bibliografii, dictionare, enciclopedii etc.) I.2. Izvoare inedite (arhive, manuscrise etc.) I.3. Izvoare edite: I.3.1. izvoare documentare I.3.2. izvoare narative I.3.3. resurse electronice (Internet) II. Periodice III. Lucrari generale IV. Lucrari speciale

Pentru mai multe detalii, vezi:

http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cmstdata/docs/pressdata/RO/ec/106829.pdf

Un numar mai mare de Un numar mai mare de informaţii veţi găsi în informaţii veţi găsi în

documentele postate pe site. documentele postate pe site. Este cea mai importantă Este cea mai importantă tematică de examen!!!!tematică de examen!!!!