Cuprins

INTRODUCERE

CAPITOLUL I

ASPECTE TEORETICE DESPRE MODELUL CONCURENTEI PERFECTE

CAPITOLUL II

PIATA CU CONCURENTA PERFECTA VERSUS MONOPOLUL

CAPITOLUL III

PROBLEMATICA TRANSPUNERII MODELUL CONCURENTEI PERFECTE PE PIATA REALA

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

Introducere

Actualitatea temei de cercetare

Unul dintre cele 4 elemente fundamentale ale economiei de piata, in calitate de system economic, este concurenta. Reprezentind baza organizarii activitatii economice rationale, rolul concurentei este in continua crestere, process accentuat de cele doua megatendinte contemporane-globalizarea si regionalizarea.

In conditiile secolului XX-XXI in urma intensificarii schimburilor international de mafuri si a cresterii rolului societatilor transnationale procesele ce insoteau globalizarea si regionalizarea mecanismului concurentei, a functiilor, obiectivelor si fomelor ei de manifestare.

Scopul cercetarii

In domeniul concurentei este important pentru majoritatea tarilor in tranzitie, inclusive pentru RM, acestea fiind cointeresate in cresterea economica si cresterea nivelului de trai. Toate acestea denota importanta si actualitatea temei investigate, concurenta in RM fiind un fenomen relative nou. Ea este acel mechanism, care ar trebui sa puna in miscare intreaga economie, s-o transforme in una functionala si in permanenta auto-perfectionare.

Metodele de cercetare

Lucrarea contine informative clara sintetizind esenta concurentei si toate caracteristicile ei. La elaborarea acesteia am folosit metoda analizei, deoarece consider ca datorita metodei respective tema lucrarii se poate reda si intelege mai usor, aceasta fiind o metoda eficienta si corespunzatoare.

Analiza monografica

Pe parcursul perioadei dinte aparitia si dezvoltarea conceptului de concurenta au fost inaintate o multime de doctrine rivale, incepind cu Adam Smith. Schimbari aparind si in sec. XX, din studiile lui Alfred Marshall, fiind un reper puternic de dezbateri pentru scolile de mai apoi.

Capitolul IAbordari teoretice despre modelul condurentei perfecteConcurenta – considerate ca fiind unul din elementele fundamentale ale economiei de piata, conceptual privind concurenta a aparut si s-a dezvoltat inca la inceputurile economiei politice ca stiinta. Adam Smith in lucrarea sa “Avutia natiunilor, cercetare asupra naturii si cauzelor ei” a pus temelia conceptului de concurenta. El a formulat celebra “teorie a mainii invizibile”, prin care afirma ca din ciocnirea intereselor particulare egoiste ale indivizilor rezulta un echilibru de ansamblu al economiei de piata, care face posibila functionarea ei eficienta si armonioasa, capabila sa asigure nu numai castingul si prosperitatea agentilor individuali, ci chiar si binele/interesul general. Potrivit teoriei lui A.Smith, doar libertatea de concurenta este o garantie a progresului, prin cele doua functii principale pe care le indeplineste:” alocarea optimala a resurselor in progresul utilizarii factorilor de productie si anularea supraprofiturilor. Garantie pionieratului intreprins de catre A.Smith, si a dezvoltarii acesteia de catre urmasii lui, teoria privind concurenta devine unul din conceptele central ale ortodoxiei economice, studii asupra concurentei fiind prezente la neoclasicii L. Walras, A.Cournot, Bertrad, V.Pareto, Edgeworth, A.Marshall. Unul din cele mai mari merite ale marginalistilor este elaborarea conceptului de concurenta pura si perfecta. 1 Acest concept a fost elaborat de reprezentantul scolii matematice de la Lausanne, L. Walras. Modelul lui a permis analiza “in stare pura” a mecanismului formarii preturilor in conditii de libera concurenta. Conform lui, piata perfecta indeplineste simultan 5 conditii:” atomicitatea participantilor (prezenta unui numar foarte mare de vinzatori si cumparatori), “omogenitatea produselor (produsele vindute pe aceste piete sunt absolut identice dupa calitate si aspect exterior, astfel incit consumatorului sa ii fie indifferent de la ce vinzator sa isi procure bunul):” fluiditatea pietei (intrarea liber ape piata noilor producatori),” mobilitatea perfecta a factorilor de productie (trecerea lor libera dintr-o ramura in alta):’’ transparenta pietei (presupune circulatia libera a informatiei pe piata privind totalitatea conditiilor de vinzare a produselor (informatii privind calitatea, cantitatea, pret, etc.). In present se poate constata ca, aproape nici una din conditiile enumerate mai sus nu mai sunt respectate si o piata care ar intruni toate cele cinci principii nu exista in realitate. Insa, modelul concurentei pure si perfecte trebuie luat drept axioma a carei proprietati nu trebuiesc demonstrate, nici aprobate de realitate. Acest model de concurenta nu poate fi o prezentare a realitatii, dar poate exista in calitate de principiu pentruinsa in present, el ne poate servi drept baza teoretica pentru explicatii

empirice ale structurilor de piata moderna. De regula, concurenta se manifesta prin prisma a trei componente: functii, tipoligie si mechanism. Aceste trei component au evoluat in functie de timp si de alti factori. Factorii determinati ai economiei contemporane, care au generat schimbari la nivelul concurentei, sunt globalizarea si regionalizarea vietii economice.Importanta concurentei se exprima prin functiile pe care aceasta le indeplineste in cadrul realizarii raporturilor de piata. In dependent de evolutia acestor relatii, concurenta si-a extins influenta supra mai multor elemente component ale economiei de piata.Functiile concurentei nu ramin invariabile si la fiecare treapta de dezvoltare ale economiei, ating noi scopuri. Functiile clasice ale concurentei, caracteristice pentru economia de pina la globalizare si regionalizare sunt:“satisfacerea cererii consumatorilor, “ajustarea autonoma a cererii si ofertei,“alocarea optima a resurselor,“justa distributie a veniturilor. Simultan cu dezvotarea relatiilor de piata, a cresterii fara precedent a nivelului de productie, a schimburilor comerciale international, majoritatea generate de procesele de regionalizare si globalizare, concurenta a dobindit citeva functii noi, pecare le vom numi functii moderne:1. promovarea inovatiilor2. limitarea puterii economice si cele politice,3. influenteaza asupra psihologiei agentilor economici“Promovarea inovatiilor poate fi considerata o functie noua a concurentei, deoarece ia amploare, preponderant, in conditiile economiei contemporane, supuse regionalizarii si globalizarii. ” Aceasta functie se realizeaza prin stimularea progresului tehnico economic. Concurenta ofera firmelor un puternic motiv de a dezvolta produse performante si de a descoperi metode de a produce cu un cost mai scazut, pentru a-si mentine pietelor traditionale si de a cistiga pietele internationale. “Limitarea puterii economice si, astfel, a celei politice”. In economia de piata concurenta este libera, ea face parte din libera initiative sau din liberate de actiune, ceea ce inseamna ca agentii economici actioneaza pentru a-si realiza propriile interese, iar economia, in ansamblul sau, este rezultatul acestei actiuni.Originea intereselor fiecaruiaSe afla in mediul economico-concurential, in care locul central revine proprietatii si pietei. Astfel, libertatea concurentei exprima liberate de a actiona in economia a carei functionare ia forma pietei. Importanta acestei functii este deosebit de

mare in conditiile economiei moderne, deoarece apar agenti economici (monopoluri, societati transnationale) care incearca sa influenteze anumite procese economice, cum ar fi decizia consumatorului, formarea libera a preturilor, accesul la resurse, deciziile politice etc.“Concurenta inflienteaza asupra psihologiei agentilor economici”. Aceasta functie este determinate mai ales de schimbarea strategiilor de rivalitate concurentiala in economia moderna, exprimata prin actiunile ce tin de influentarea consumatorului prin diferite actiuni de publicitate, reclama, relatii cu publicul. Aceasta provoaca schimbari in sistemul de valori al consumatorilor, al optiunilor pentru noi stiluri de viata si, in final, al conturarii tot mai clare a unei personalitati proprii, care se resfringe asupra comportamentului sau. Are loc o crestere a exigentei consumatorului fata de consum, datorata, in principal, preocuparii pentru pastrarea formei fizice si intelectuale, pentru sanatate, dar si informatii mult mai operative si cuprinzatoare asupra alternativelor de consum. Sub influenta globalizarii /regionalizarii, sistemul de valori al consumatorilor se schimba, ca rezultat al internationalizarii consumului de anumite bunuri si servicii.

Capitolul IIPiata cu concurenta perfecta versus Monopolul

Pentru a-si putea desfasura activitatea agentii economici au nevoie de un spatiu economic care sa mai numeste piata. Aceasta reprezinta toata gama de actiuni prin care cumparatorii si vinzatorii intra in contact si schimba bunuri si servicii. In cadrul ei se formeaza pretul iar prin intermediul agentilor economici cererea de bunui se intilneste cu oferta.

Regulatorul pietei se numeste concurenta si reprezinta confruntarea deschisa, rivalitatea dinte agentii economici vinzatori-ofertanti pentru a atrage de partea lor clientele, formata din cumparatori-solicitanti.

Este o permanenta in economia de piata si se desfasoara dupa anumite reguli stabilite in mod democratic, pentru a asigura liberatatea de actiune a tuturor. In cadrul sistemului de concurenta agentii economici au libertatea sa produca sis a vinda, in conditiile pe care acestia le considera cele mai favorizante.

Orientind agentii economici sa produca ceea ce este dorit si cerul de consumatori, la costuri cit mai reduse in conditiile date concurenta asigura producatorilor profiturile asteptate, iar consumatorilor satisfacerea nevoilor.

In functie de “instrumentele luptei” de concurenta-acestea fiind de natura economica si extraeconomica, concurenta poate fi loiala sau corecta (bazata pe respectarea regulilor stabilite si caracterizata prin folosirea fara discriminare de catre vinzatori a instrumentelor premise, fiind interzise acele intelegeri care pot impiedica, restring jocul concurentei, de exemplu obstructionarea scaderii pretului)-neloiala sau incorecta (bazata pe utilizarea unor practice si metode de vinzare aflate in discordanta cu normele si reglementarile in vigoare)-perfecta (cind se exercita de regula intre un numar theoretic de nelimitat de producatori si consumatori, cumparatorul avind liberatatea de alegere)-imperfecta (cind fie producatorii, fie consumatorii sunt in numar foarte mic, ceea ce reduce posibilitatea satisfacerii intereselor lor).

Cu toate ca sistemul economic real de piata este unul mixt, in teoria microeconomica, exista totusi piete pur teoretice precum piata de monopol si piata cu concurenta perfecta, acestea reprezentind situatii-reper, prin analiza carora se faciliteaza intelegerea anumitor aspect concrete de piata.

Multi specialist sustin ca monopolul este doar o simpla abstractie stiintifica, un model theoretic de analiza.

John K.Galbraith a definit acest tip de piata in citeva cuvinte spunind ca “(…) datorita monopolului si suprematiei lui preturile sunt mai ridicate, iar productai

este mai scazuta decit in cazul in care vinzatorii ar fi mai numerosi. Prin urmare consumatorii platesc mai mult si dispun de resurse sau servicii ,ai putine decit ar avea nevoie sau ar fi dorit.”

Monopolul este antipodal concurentei, intrucit libera concurenta este eliminate, iar oferta pentru un produs este data de un singur producator, prin urmare gradul de satisfacere al cererii este unul mic, dar facut cu un pret mare, stabilit de vinzator.

Piata de monopol este definite prin faptul ca oferta unui bun este asigurata de un singur vinzator (producator), respective cererea este exprimata de un singur comparator.

Deci dupa caz, pe o astfel de piata se manifesta fie dominatia producatorului (monopol) fie cea a consumatorului (monopson).

Monopolul poate fi caracterizat ca fiind acea situatie de piata pe care se ofera, se vinde un bun, care nu poate fi substituit rapid si in mare masura. Astfel spus, monopolul adduce la piata un bun a carui cerere are o elasticitate incrucisata foarte slaba in raport cu preturile celorlalte bunuri.

Spre deosebire de piata cu concurenta perfecta, in conditiile pietei de monopol, firma are posibilitatea de a allege atit pretul cit si cantitatea optima, insa monopolul fiind singurul furnizor, analiza formarii pretului se face doar la nivelul ramurii.

Factorii ce limiteaza tendinta monopolului spre absolut: -existenta monopolului absolut nu poate fi sustinuta deoarece exercitarea dictatorului prin fixarea pretului de monopol, determina modificarea dimensiunilor cererii pietei pentru bunul oferit, in sensul scaderii acesteia:-firmele care produc bunuri inlocuitoare sunt , virtuale-concurente ale monopolului-oricit de consolidate ar fi pozitia unui monopolist pe piata nationala, o asemenea pozitie poate fi zdruncinata de schimbarile ce intervin, pe pitele regionale si international.

De cealalta parte a frontierei se afla piata cu concurenta pura are ca si caracteristici:-atomicitatea perfecta-omogenitatea produsului-accesibilitatea in ramura-fluiditateaDaca una dintre aceste conditii nu se indeplinesc vom vorbi despre piata cu concurenta imperfecta.

Deoarece in practica nu se pot intruni simultan toate conditiile ce defines, la fel ca si monopolul, esenta pietei cu concurenta perfecta este exclusive teoretica de analiza, iar cunoasterea sa prezinte o mare importanta teoretica si metodologica.

Studiul acesteia ne ajuta la intelegerea mobilitatii relatiei dintre cerere si oferta, respective face mai usoara explicarea dependentei pretului de legea cererii si a ofertei.

Astfel asa cum remarca si Paul A. Samulson “studiul acestora nu se face nici doar pentru frumusetea subiectului, lumina pe care o arunca asupra organizarii folosirii eficiente a resurselor unei economii”.

Capitolul IIIProblema transpunerii modelului concurentei perfecte pe piata reala.

Exista semen de crestere a gradului de constientizare in rindul economistilor a faptului ca lucrurile ce au fost asistate in ultimii ani sub titulatura de “concurenta” nu sunt similar cu ceea ce este numit astfel in limbajul colocvial. Pare afi sustinut, in general, faptul ca asa – numita teorie a “concurentei perfecte” ofera modelul potrivit pentru judecarea existentei effective a concurentei in viata reala difera de acel model, aceasta este idezirabila si chiar daunatoare. Acest tip de atitudine mi se pare slab justificabil. Voi inceraca sa demonstrez ca aspectele pe care teoria concurentei perfecte le pune in discutie are putine motive sa pretinda a fi numita concurenta, iar concluziile sale au importanta marginala in ghidarea politicelor.

Calculul economic (sau Logica Pura a Alegerii), care trateaza primul tip de problema, consta intr-o constructive ce realizeaza clasificarea unor posibile atitudini umane si ne furnizeaza o tehnica utila in descrierea interconexiunilor existente intre diferentele component ale unui singur plan. Concluziile sunt implicite in propriile ipoteze> dorintele si cunoasterea datelor, ce se presupun afi prezente concomitant in procesul unui individ de luare a deciziilor, determina o solutie unica. In acest tip de analiza sunt relatii logice, preocupate numai de concluziile ce urmeaza judecatii facute de fiecare individ cre realizeaza planuri, punctual de pornire reprezentind-ui premisele date. Cu toate acestea, atunci cind ne confruntam cu o situatie in care un numar de personae incearca sa elaboreze planuri diferite, nu mai putem presupune ca intrematiile sunt aceleasi pentru toate mintile care realizaeza planificarea.

Problema o reprezinta modul in care “intermatiile” diferitilor indivizi, pe seama carora cestia i-si fundamenteaza planurile, sunt adoptate la situatiile concrete din mediul lor (ce include si actiunile altor persoane).

Desi in solutionarea acestui tip de problema trebuie sa utilizam in continuare tehnica noastra de determinare rapida a implicatiilor unui anumit set de informatii, trebuie acum sa ne adresam nu numai problemelor implicate de ma multe seturi diferite de informatii ce apartin unor personae distincte, chiar mai important, uni process ce implica o schimbare continua a informatiilor pentru personae diferite.

Pentru problema mea, relevanta elementelor mentionate mai sus va devei clara in momentul in care reamintim faptul ca teoria moderna a concurentei se ocupa aproape eclusiv cu situatia desemnata prin sintagma “echilibrul concurential” in care se presupune ca, pentru diferiti indivizi, informatiile sunt

complet ajustate unele in functie celelate, in timp ce, problema care necesita de fapt explicatii este natura procesului prin care informatiile sunt ajustate.

Cu alte cuvinte, descrierea echilibrului concurential nu incearca nici macar sa puna ca, daca gasim anumite conditii, anumite consecinte vor urma, ei se limiteaza la definirea conditiilor in care concluziile sale sunt deja implicit cuprinse si care, cu effort imaginativ, ar putea exista, dar nu spune nimic despre cum ar putea fi aceste conditii transparente in lumea reala.

Faptul ca teoria moderna a echilibrului concurential presupune ca aceasta situatie exista sip e care o stiu autentica trebuie sa o justifice ca efect al procesului concurential, este cel mai bine exemplificat prin examinarea listei, deja obisnuita de conditii, ce mai poate fi gasita in orice manual modern. Majoritatea acestor conditii nu numai ca sustin analiza concurentei “perfecte”, dar sunt in egala masura luate in considerare in momentul in care se dicuta despre diferite piete “imperfecte” sau “monopoliste”, discutii ce presupun existent anumitor “imbunatatiri nerealiste.

Cu toate acestea” pentru obiectul nostrum imediat, teoria concurentei perfecte pare sa fie situatia cea mai ilustrativa ce trebuie prezentata.

In timp ce diferiti autori ar putea prezenta altfel lista conditiilor esentiale ale concurentei perfecte, urmatorul text este, este probabil mai mult decit sufficient de cuprinzator pentru scopul nostrum, deoarece, dupa cum vom vedea, aceste cinditii nu sunt cu adevarat independente una de cealalta.

Poate merita sa reamintim ca potrivit doctorului Johnson, concurenta este “actiunea ce presupune stradania cuiva de a obtine ”ceea ce o alta persoana nazuieste, in acelasi timp sa obtina”

In acest sens, este remarcabila excluderea explicita si complete din teoria concurentei perfecte a tuturor relatiilor personale existente intre parti. Ipoteza cu privire la acest domeniu in ceea ce tine de cunoasterea perfecta de catre parti poate parea cea mai surprinzatoare si artificiala dintre toate cele pe care se bazeaza teoria concurentei perfecte, aceasta poate fi nimic mai mult decit o consecinta a si partial justificabila de, o alta ipoteza pe care este intemeiata.

Credinta in avantajele aduse in concurenta perfecta conduce entuziastii sa sustina frecvent ca o utilizare mai avantajoasa a resurselor ar fi obtinuta daca varitatea exigentei de produse ar fi redusa prin standartizare obligatorie.

In mod cert, nu ar constitui o imbunatatire construirea tuturor caselor exact la fel, cu scopul de a crea o piata perfecta pentru acestea, iar acelasi lucru este variabil pentru marea majoritate a celorlalte domenii, situatii in care

diferentele dintre produse nu duc la materializarea concurentei perfecte. Vom afla probabil mai multe despre natura si semnificatia procesului concurential daca, pentru un timp, uitam de ipotezele artificiale care stau la baza teoriei concurentei perfecte si intrebam daca concurenta ar fi mai putin importanta atunci cind stre exemplu, nu ar fi existat vreodata doua marfuri perfect identice.

Pentru problema impusa de cea mai buna utilizare a resurselor epuizabile de folosinta indelungata, pretul de echilibru pe termen lung, cu care se confrunta o teorie ce abordeaza concurenta “perfecta”, nu numai ca este relevant, dar concluziile care prezinta interes pentru sfera politicului, sis pre care ne conduce acest model, sunt inselatoare si chiar periculoase.

Ideea conform careia, in concordanta cu teoria concurentei “perfecte”, preturile concurentiale ar trebui sa fie egale cu costurile pe termen lung, conduce, de cele mai multe ori, la aprobarea unor practice antisociale, cum ar fi cererea pentru o concurenta “ordonata ” care va asigura un venit echitabil pentru capital si distrugerea capacitatii de productie excendentara. Entuziasmul aratat concurentei perfecte in teorie si sprijinul acordat monopolului in practica, in mod surprinzator, coexista.

Argumentul in favoarea concurentei nu se bazeaza pe conditiile care ar exista daca ar fi perfecta. Desi, daca datele concrete ar face posibil concurentei sa se apropie de perfectiune, acest lucru ar asigura, de asemenea, utilizarea mai eficienta a resurselor si cu toate ca exista motivatii pentru ilaturarea obstacolelor umane din calea concurentei, acest lucru nu inseamna ca aceasta nu duce de asemenea la o utilizare cit mai eficienta a resurselor ce poate fi adusa prin oricare alte mijloace cunoscute daca prin natura situatiei aceasta trebuie sa fie imperfecta.

CONCLUZIIPuterea economica este prezenta in cadrul pietelor, desi ea nu a fost initial

obiectul de studio al autorilor clasici liberali. Am vazut ca economistii ortidocsi considera puterea ca fiind o exceptie de la concurenta perfecta. Atita timp cit exista concurenta, indivizii sunt proprii arbitri si fac alegere In functie de nevoi si dorinte, cel mai bun criteriu fiin cel al satisfacerii cit mai complete a acestora. Cele mai importante elemente in luarea deciziilor sunt preturile libere si veniturile. De aceea, in aceasta relatie simpla nu exista posibilitatea manipularii consumatorului de catre vinzator si, implicit, nu pot aparea relatii bazate pe variabile exogene pietei libere. In concurenta perfecta, agentii economici nu se pot influenta unii pe altii in luarea deciziilor. Fiind multi si de dimensiune redusa, pentru a-si maximiza profilul, producatorii trebuie sa-si orienteze efortul inspre interior, rentabilizindu-si activitatea prin diminuarea costurilor. Nimic altceva nu este posibil. Nerespectarea pretului impus de piata libera duce in mod implicit, pe termen lung, la inchiderea activitatii.

Privind prin aceasta optica liberal, termenul de putere este pur si simplu pulverizat, abordarea sa cazind astfel in desuet. Mai mult, unul din atuurile puterii il reprezinta detinerea informatiei. Dar teoria concurentei perfecte elimina si aceasta ipoteza. Agentul economic este perfect informat asupra pietei, informatia circulind liber, in mod transparent. De la achizitionarea materiilor prime, angajarea de personal si pina la formarea pretului de vinzare, totul se afla sub controlul exclusive al pietei. Respectarea ad literam a principiului laissez faire-lui ramine singura solutie de supravietuire, pentru ca piata libera este o entitate neutral, care reprezinta media coportamentelor agentilor prezenti, penalizind si excluzind comportamentele anormale. Sintetizind cele subliniate mai sus, putem afirma ca daca este posibila existent concurentei perfecte, atunci tema discutiei noastre nu mai exista. Relatiile de putere nu pot exista intr-un mediu perfect concurential. Insa, abordarile teoretice ale mediului perfect concurential si realitate exista omare diferenta. Crearea unui model al pietei perfect concurentiale nu este, de cele mai multe ori decit un exercitiu intellectual. Este vorba despre un proiect daca nu utopic, cel putin extreme de rar intilnit in realitate. Conditiile de existent ale pietei cu concurenta perfecta nu se indeplinesc simultan, fiind mult prea restrictive. Cind se poate vorbi despre atomicitate este greu sa fie indeplinita conditia omogenitatii produsului si a perfectei informari asupra pietei. Invers, cind exista omogenitate, nu mai poate fi regasita conditia atomicitatii. Ca sa nu mai vorbim despre celelalte doua conditii, de intrare liber ape piata si de perfecta mobilitate a factorilor de productie, care nici macar in

teorie nu pot fi indeplinite decit cu ajutorul unor ipoteze extreme de simplificatoare. Este exagerat sa se vorbeasca despre o libara circulatie a factorului pamint sau a factorului munca. Singurul care se apropie substantial de cerintele concurentei perfecte este capitalul financiar, care reprezinta insa doar o component a ceea ce se intelege prin capital in teoria economica. Asadar, chiar daca nu suntem entuziasti cind o spunem, concurenta perfecta nu reprezinta un model al coportamentelor reale de piata. Iar lipsa concurentei conduce implicit la concentrarea puterii si la manifestarea relatiilor de putere. Din momentul in care acceptam existenta imperfectiunilor pietei, putem identifica incercari de manipulare a unor agenti economici de catre alti agenti economici prin intermediul sistemului de preturi, a dimensiunii proprietatii, ect. Ajungem astfel la identificarea relatiilor de putere in cadrul pietelor si la o necessitate de adaptare a teoriei liberale la relatiile mai dure ale pietelor.

Bibliografie1. Arrow Kenneth Echilibrul economic2. Biblioteca electronica:ww.law-moldova.com3. Clarc M.”Toward a Concept af Workable Competition”, American

Economic Review, Vol. XXX (iunie, 1940)4. Dugger, W.M., Comporate Hegemony, Greenwod Press, New York,

1989.5. Evolutionary Economics, Edited by G.M.Hodson, 1994.

Fulda, J.S., Economic Power, Foundation for Economic Education, Inc.,February 1988, Vol. 38, No.2.

6. Kamath, S.J., The political economy of Suppresed Markets, Oxford University Press, 1992

7. Kirzner, I.M., Competition and Entrepreneurship, Chicago Univesrsity Press, Chicago, 1973

8. Lukes, S., Power: A Radical View, MacMillan, London, 1974.9. Maxhlup F., “Competition, Pliopoly, and Profit,” Economica, Vol.IX

(Februarie si Mai, 1942)10.McFarland, A.S., Power and Leadership in Pluralist Systems, Stanford

University Press, Chicago, 1969.11.Morgenstern O. “Vollkomme Vorausscht und Wirctschaftiches

Gleichgewicht,” zeitschrift fur Nationalokonomie, Vol VI (1935).12.Palermo, G., Economic Power and the Market Process, Revista

Economia, vol. 24,